mie poezia prezentată mi se pare exagerată ca imagini metaforice, prea feminină, de exemplu: "în singurătățile noastre cad de pe tine blândeți"... iar versul "din straja iubirii până-n șeol" e tras de păr tocmai asociind clișeul "straja iubirii" de șeol...cred că îți dai seama că e clișeu "straja iubirii"... însă mă gândesc totuși că se poate șopti în lipsă de altceva, acum iarna, vin sărbătorile, colindele... ...mi-e dor de un Bacovia "te uită cum ninge decembrie"... dar asta e o părere personală.
aurul, smirna şi tămâia să vă fie înmulţite. cu mulţumiri, îmi voi scrie condamnarea la moarte, peniţe sînt destule, slavă domnului. să aveţi şi voi sărbători cu toate cele de trebuinţă pe lângă şi bucuria să vă fie nămeţi.
Mircea, esti tu? comentariul tau elucideaza intr-un fel tain-ul din care vin, lumea careia ii apartin si pe care incerc s-o descriu. pentru multi lirica biblica, crestin bisericeasca e un dinozaur care n-a fost extins inca, spre stupefactia carturarilor de azi! ei bine, am o veste rea pentru literatura new age de astazi: nici portile locuintei mortilor nu vor birui biserica, mesajul si lirica ei. te mai astept. zic aici ca ne-am intalnit: "cele rele sa se spele, cele bune sa se-adune". iti eram dator cu o apologie...
ador poeziile portret, cum de altfel imi place sa studiez oamenii cand sunt pe strada, atat cat pot sa observ in trecerea grabita, cate un chip ramane imprimat pe retina...asa cum bunica ta magica, cu dorul ei ancestral, cu drumul ei scriindu-si istoria prin ochii copilului din tine, frumos, frumos, Otillia!
în orice caz dinule am aflat (dacă mai era nevoie) ce te frămîntă și obsedează pe tine. dacă mai observi însă discrepanțe sau probleme tehnice (autentice) te rog să îmi atragi atenția. mulțumesc.
California e un loc minunat sub soare. Scrisul e o fascinatie. Eu ma gandesc ca un mesaj trimis sau primit modifica cumva destine. Bunica mea nu deschidea scrisori ca sa nu aibe confruntarea cu o veste ireversibila. Virgil tu scri pentru ca existi. Cititorii tai exista pentru atractia magnetica a vorbelor. Cuvintele au putere. .Iti doresc putere pentru inca 6 luni sau ani.. Cu totii stim ca nu ai scapare si vei mai scrie. It's your nature ...
Te-ai grăbit să ne mai trimiți ceva, mă grăbesc și eu să scriu câteva rânduri. Închegat și convingător și acest text, aceeași minuțioasă atenție de a contura caractere din câteva tăieturi. E binevenit textul tău, cu atât mai mult cu cât proză scurtă se scrie (pardon, se publică, nu știu cât se scrie) foarte puțin azi în România. Din acest punct de vedere și Hermeneia simte aici o lipsă. Deci, "keep going" ar zice francezul. Predilecția pentru și ușurința cu care abordezi dialogul mă face să cred că ar fi interesant să încerci și dramaturgie. Și spun asta, mai ales că am mai observat ceva: ai niște "date de regie" care nu au făcut bine celor două povestiri ale tale, dar fac exact obiectul dramaturgiei. E vorba de prima propoziție din fiecare povestire (la textul de față, după paragraful reflexiv inițial): În "Dumneavoastră..." ne spui că e joi și unde, în "Dependențe..." ne spui că e noapte și unde. Prezența acestor precizări, pe care dacă vrei neapărat să le faci sunt sigur că le poți pune în gura vreunui personaj, e singura scădere a textelor tale; nu se încadrează în stilul a ceea ce urmează. La primul text n-am zis nimic, dar aici s-a repetat. Așadar, duelurile dialogate curg bine și construiesc profiluri - psihologice până la urmă, că văd că tinzi spre așa ceva, ceea ce e și foarte pretențios - ce încep doar să se contureze, dar nici nu trebuie mai mult pentru o proză scurtă. De fapt ceea ce ne-ai trimis e o proză foarte scurtă și te-aș îndemna chiar să scrii ceva mai lung. Eu, cel puțin, îți garantez că o să am răbdare să citesc pănâ la capăt. Am văzut că am ce. Și poate încerci și o scenetă. Deocamdată lasă poezia, mai ales că tot zici că "baleniază"; nici un mare prozator ori dramaturg, n-a fost și mare poet. Poate le făcea pe toate trei Eminescu, dar când s-a apucat și de dramaturgie, a trebuit să moară.
Bineînțeles că există și cuvinte prăfuite: arhaismele. Dar nu la asta mă refeream. Nici măcar nu am menționat cuvântul „prăfuit”. Vâsc nu este un arhaism, prin urmare nu am idee despre ce vorbești. Eu mă refeream la construcțiile care au fost atât de uzitate încât ele însele au devenit banale. De pildă, în trecut, sintagma „oceane de suflete” ar fi fost într-adevăr semnificativă. Dar „sufletul” săracul, a apărut în atâtea milioane de texte încât e foarte complicat să formulezi o sintagmă care să mai aibă tărie, forță, „zvâc”. Iar „ocean de” ca superlativ stilistic de cantitate nu mai zic. Ca exemplu, poți căuta pe google ”ocean de”. Eu am găsit următoarele sintagme:
- ocean de mărgele colorate frumos
- ocean de amintiri amare
- un ocean de sănptate
- ocean de iubire
- un ocean de-ai fi (aparent e o melodie cântată de Andra)
- ocean de lacrimi (aparent e o melodie cântată de Hi-Q)
- un ocean de vise.
Nu vreau să fiu lipsit de respect. Tot ceea ce vreau să zic orice poet(ă), scriitor trebuie să pună amprenta lui acolo, să inoveze cât poate, să se autodepășească, să ia o idee și să o transforme în orice își dorește. Când scrii de atâte vreme ai deja totul acolo. Ai limbajul, ai cuvintele, ai tot ce-ți trebuie. Părerea mea (și strict părerea mea) este că ai putea să încerci să aplici niște mici exigențe (dar nu exgerat pentru că există posibilitatea să te blochezi de tot).
Mă rog, zic și eu acuma. :)
mi-a placut prin constructie si bineinteles prin continut, cred ca eul poetic se dezvaluie cel mai bine atunci cand scriem despre altii, nu, nu e o utopie Alma, pe socoteala altora nu putem abera :) strofa a treia este de o delicateta si de un ludic incantator!
dulce, chiar dulce textuletul acesta. imi aduce aminte de o "conditie" psihica (nu ii spun boala pentru ca se considera ca nu ar fi boala) in care oamenii percep aproape toate notiunile realitatii in culori si nuante de culori. se spune ca unii "simt" asta partial sau total si ca uneori nu spun toata viata nimic pentru a nu fi considerati nebuni. finalul este remarcabil si te caracterizeaza. astept textele tale poetice, ca pe vremuri... un cititor
Ideea subtitulului mi se pare ilara si cred ca prima strofa e destul de slaba. Am sesizat ideea de carnal al obictelor, dar cred ca sintagmele "mate ale lucrurilor", "puroi vindecator" sau "banal de bine" sunt nepotrivite, incapabile de a inspira ceva... poetic. In rest... sesizez un fel de plictis, un fel de "sictir", rutina... poate ar trebui sa schimbati cate ceva... Ialin
CHI-RO reprezintă un simbol creștin timpuriu constînd din primele două litere grecești ale numelui Χριστός (în limba română "Hristos"). Prin el o persoană își declara apartenența la Hristos în primele secole ale erei creștine. Fotografia de mai sus (aici este doar un detaliu) îmi aparține și a fost făcută după o placă (probabil mortuară) din acea perioadă, aflată acum într-un muzeu de antichități din Verona.
oh yeah... ! dar te intreb pe tine, adrian, ce medee "spînzurată de frumusețea ei" poate astepta un happy end langa un cersetor invins, incestuos si, mai ales, orb? sper ca macar expresso sa nu fie de la automat (din cauza paharului de plastic, nu de altceva...) imi place ca ai intrat in joc, multumesc! mai astept propuneri. cred ca virgil este in asentimentul meu.
Virgil, toate raspunsurile mele au fost date, dupa logica de tip rational, emotional, a psihologiei sociale, a eticii, a axiologiei. Toate. Si inca o data scriu: puteam sa fiu eliminata complet din orice clasament, nu despre asta e vorba aici. Alina a inteles in cele din urma. Toate registrele logicii. Am scris detaliat, complet, si-asa extrem de mult. Pentru un gram de intelepciune si o minte limpede, e destul. Multumesc, da, plecarea este declarata, incununind refuzul meu de a fi interpretata atit de eronat si de a-mi adresate atribute jignitoare, asa cum au fost mai sus. Nu mi s-a intimplat pina acum, nici in real, nici in virtual asta, mai ales ca eu niciodata nu am procedat asa cu oamenii. Aceasta este motivatia mea, buna sau nu, deja nu mai conteaza. Citeste comentariile mele de-a lungul timpului, vei surpirnde poate ceva: cit de mult am grija de scriitura si de oameni. Daca nu vei surprinde asta, imi pare rau. Daca ai alta logica, e foarte firesc. Fiecare isi are propria logica sau, mai limpede spus, tipurile lui de logica. Si, pentru final: nu e suerinta. Daca as fi suferit, nu as fi scris un cuvint pe aceasta pagina. Cele bune.
imi place cum se amesteca senzatia de fericire, erosul, cu aura bunicii, a copilariei,ploaia ca o dulce, inofensiva betie; si apoi vastul teritoriu pe care il marcheaza dragostea in euforia ei de 'caine' (ca sa ma folosesc de imaginea finala:), abandonul si sfasierea indoielii, nu , autorul nu ne poate duce in eroare cu acel final, sigur nu a fost o zi ca oricare alta. frumos!
Alma ce ochi de Argus ai, eu nici intr-o suta de ani nu as fi sezizat greseala. Exista in creer pete albe care blocheaza perceptia. Un exemplu clasic este textul englez cu 7 de F , cititorul gaseste doar 5 pt ca nu vede f-ul din of etc ..Eclipsa este peste Sahara , inceputul ei desigur . Argus am zis. Zi buna !
Sa am iertare, Ialin, dar ma faci sa cred ca ai citit rand cu rand, dar fara sa le legi. Da, acela e un canich...ai vazut vreodata unul abandonat in fata unor porti (subliniez porti, vezi ca apare cuvantul in versul 2), infricosat, tremurand? Mie nu mi se pare deloc ilar, pe cuvant ca nu ma potopeste rasul. Ce-ai vrea sa creasca din blana unui astfel de animal, boboci de tuberoza? la intrebarea 2: cand ti-e teama, ce faci, Ialin, mai ales daca esti un biet si ilar canish abandonat? cauti o ascunzatoare. "amintirea cu miros de barbat" n-are legatura cu faptul ca autoarea este femeie, ci cu tendinta noastra de a cauta sprijin in reprezentarile tatalui. Tatal, in care vedem (sau ar trebui sa vedem) forta si stabilitate, un fel de axix mundi. la intrebarea 3: nu cred in cuvinte poetice ori nepoetice, cred numai in exploaratea lor, buna ori deficitara.
Intr-o simbolistica a mortii, 'betia cu formol' e o formulare ce da fiori reci. Intreaga poezie da senzatia de sfarsire, de sfasiere si de compromis intr-o iubire ce s-a stins de mult. Versurile se leaga in mod armonios chiar daca nu intotdeauna cuvintele vibreaza in mod placut in inima cititorului.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mie poezia prezentată mi se pare exagerată ca imagini metaforice, prea feminină, de exemplu: "în singurătățile noastre cad de pe tine blândeți"... iar versul "din straja iubirii până-n șeol" e tras de păr tocmai asociind clișeul "straja iubirii" de șeol...cred că îți dai seama că e clișeu "straja iubirii"... însă mă gândesc totuși că se poate șopti în lipsă de altceva, acum iarna, vin sărbătorile, colindele... ...mi-e dor de un Bacovia "te uită cum ninge decembrie"... dar asta e o părere personală.
pentru textul : Șoapte depeniţa este pentru EVENIMENT! în loc de şampanie şi pişcoturi. am zis!
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deok...promit solemn sa nu mai folosesc boldul si italicul in comentarii!
pentru textul : O secundă deAm remarcat partea de final. Inceputul mi se pare putin manieristic, insa e salvat de ritm, cel putin in opinia mea.
pentru textul : Sarut Mâna, Iulia deVlad, Paul, Raluca,
aurul, smirna şi tămâia să vă fie înmulţite. cu mulţumiri, îmi voi scrie condamnarea la moarte, peniţe sînt destule, slavă domnului. să aveţi şi voi sărbători cu toate cele de trebuinţă pe lângă şi bucuria să vă fie nămeţi.
pentru textul : aşa a spus el deMircea, esti tu? comentariul tau elucideaza intr-un fel tain-ul din care vin, lumea careia ii apartin si pe care incerc s-o descriu. pentru multi lirica biblica, crestin bisericeasca e un dinozaur care n-a fost extins inca, spre stupefactia carturarilor de azi! ei bine, am o veste rea pentru literatura new age de astazi: nici portile locuintei mortilor nu vor birui biserica, mesajul si lirica ei. te mai astept. zic aici ca ne-am intalnit: "cele rele sa se spele, cele bune sa se-adune". iti eram dator cu o apologie...
pentru textul : Rugă de fiecare zi deador poeziile portret, cum de altfel imi place sa studiez oamenii cand sunt pe strada, atat cat pot sa observ in trecerea grabita, cate un chip ramane imprimat pe retina...asa cum bunica ta magica, cu dorul ei ancestral, cu drumul ei scriindu-si istoria prin ochii copilului din tine, frumos, frumos, Otillia!
pentru textul : când i se făcea dor bunicii deîn orice caz dinule am aflat (dacă mai era nevoie) ce te frămîntă și obsedează pe tine. dacă mai observi însă discrepanțe sau probleme tehnice (autentice) te rog să îmi atragi atenția. mulțumesc.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - V – dede cele scrise! titlul poarta in el mai multa ironie decat "pompa":) spor la scris si iar multam!
pentru textul : aripi în buzunarul de la spate deCalifornia e un loc minunat sub soare. Scrisul e o fascinatie. Eu ma gandesc ca un mesaj trimis sau primit modifica cumva destine. Bunica mea nu deschidea scrisori ca sa nu aibe confruntarea cu o veste ireversibila. Virgil tu scri pentru ca existi. Cititorii tai exista pentru atractia magnetica a vorbelor. Cuvintele au putere. .Iti doresc putere pentru inca 6 luni sau ani.. Cu totii stim ca nu ai scapare si vei mai scrie. It's your nature ...
pentru textul : jurnal de nesomn V deTe-ai grăbit să ne mai trimiți ceva, mă grăbesc și eu să scriu câteva rânduri. Închegat și convingător și acest text, aceeași minuțioasă atenție de a contura caractere din câteva tăieturi. E binevenit textul tău, cu atât mai mult cu cât proză scurtă se scrie (pardon, se publică, nu știu cât se scrie) foarte puțin azi în România. Din acest punct de vedere și Hermeneia simte aici o lipsă. Deci, "keep going" ar zice francezul. Predilecția pentru și ușurința cu care abordezi dialogul mă face să cred că ar fi interesant să încerci și dramaturgie. Și spun asta, mai ales că am mai observat ceva: ai niște "date de regie" care nu au făcut bine celor două povestiri ale tale, dar fac exact obiectul dramaturgiei. E vorba de prima propoziție din fiecare povestire (la textul de față, după paragraful reflexiv inițial): În "Dumneavoastră..." ne spui că e joi și unde, în "Dependențe..." ne spui că e noapte și unde. Prezența acestor precizări, pe care dacă vrei neapărat să le faci sunt sigur că le poți pune în gura vreunui personaj, e singura scădere a textelor tale; nu se încadrează în stilul a ceea ce urmează. La primul text n-am zis nimic, dar aici s-a repetat. Așadar, duelurile dialogate curg bine și construiesc profiluri - psihologice până la urmă, că văd că tinzi spre așa ceva, ceea ce e și foarte pretențios - ce încep doar să se contureze, dar nici nu trebuie mai mult pentru o proză scurtă. De fapt ceea ce ne-ai trimis e o proză foarte scurtă și te-aș îndemna chiar să scrii ceva mai lung. Eu, cel puțin, îți garantez că o să am răbdare să citesc pănâ la capăt. Am văzut că am ce. Și poate încerci și o scenetă. Deocamdată lasă poezia, mai ales că tot zici că "baleniază"; nici un mare prozator ori dramaturg, n-a fost și mare poet. Poate le făcea pe toate trei Eminescu, dar când s-a apucat și de dramaturgie, a trebuit să moară.
pentru textul : Dependențe de sânge deBineînțeles că există și cuvinte prăfuite: arhaismele. Dar nu la asta mă refeream. Nici măcar nu am menționat cuvântul „prăfuit”. Vâsc nu este un arhaism, prin urmare nu am idee despre ce vorbești. Eu mă refeream la construcțiile care au fost atât de uzitate încât ele însele au devenit banale. De pildă, în trecut, sintagma „oceane de suflete” ar fi fost într-adevăr semnificativă. Dar „sufletul” săracul, a apărut în atâtea milioane de texte încât e foarte complicat să formulezi o sintagmă care să mai aibă tărie, forță, „zvâc”. Iar „ocean de” ca superlativ stilistic de cantitate nu mai zic. Ca exemplu, poți căuta pe google ”ocean de”. Eu am găsit următoarele sintagme:
- ocean de mărgele colorate frumos
- ocean de amintiri amare
- un ocean de sănptate
- ocean de iubire
- un ocean de-ai fi (aparent e o melodie cântată de Andra)
- ocean de lacrimi (aparent e o melodie cântată de Hi-Q)
- un ocean de vise.
Nu vreau să fiu lipsit de respect. Tot ceea ce vreau să zic orice poet(ă), scriitor trebuie să pună amprenta lui acolo, să inoveze cât poate, să se autodepășească, să ia o idee și să o transforme în orice își dorește. Când scrii de atâte vreme ai deja totul acolo. Ai limbajul, ai cuvintele, ai tot ce-ți trebuie. Părerea mea (și strict părerea mea) este că ai putea să încerci să aplici niște mici exigențe (dar nu exgerat pentru că există posibilitatea să te blochezi de tot).
pentru textul : întotdeauna a fost deMă rog, zic și eu acuma. :)
mi-a placut prin constructie si bineinteles prin continut, cred ca eul poetic se dezvaluie cel mai bine atunci cand scriem despre altii, nu, nu e o utopie Alma, pe socoteala altora nu putem abera :) strofa a treia este de o delicateta si de un ludic incantator!
pentru textul : când îngerul își imaginează dedulce, chiar dulce textuletul acesta. imi aduce aminte de o "conditie" psihica (nu ii spun boala pentru ca se considera ca nu ar fi boala) in care oamenii percep aproape toate notiunile realitatii in culori si nuante de culori. se spune ca unii "simt" asta partial sau total si ca uneori nu spun toata viata nimic pentru a nu fi considerati nebuni. finalul este remarcabil si te caracterizeaza. astept textele tale poetice, ca pe vremuri... un cititor
pentru textul : Sub Acoperire deMulțumesc, Thais, aceasta și este. O ciclitate, o spiralare a trăirilor pe mai multe registre existențiale.
pentru textul : expression deIdeea subtitulului mi se pare ilara si cred ca prima strofa e destul de slaba. Am sesizat ideea de carnal al obictelor, dar cred ca sintagmele "mate ale lucrurilor", "puroi vindecator" sau "banal de bine" sunt nepotrivite, incapabile de a inspira ceva... poetic. In rest... sesizez un fel de plictis, un fel de "sictir", rutina... poate ar trebui sa schimbati cate ceva... Ialin
pentru textul : ars poetica I deCHI-RO reprezintă un simbol creștin timpuriu constînd din primele două litere grecești ale numelui Χριστός (în limba română "Hristos"). Prin el o persoană își declara apartenența la Hristos în primele secole ale erei creștine. Fotografia de mai sus (aici este doar un detaliu) îmi aparține și a fost făcută după o placă (probabil mortuară) din acea perioadă, aflată acum într-un muzeu de antichități din Verona.
pentru textul : Hristos a înviat! deoh yeah... ! dar te intreb pe tine, adrian, ce medee "spînzurată de frumusețea ei" poate astepta un happy end langa un cersetor invins, incestuos si, mai ales, orb? sper ca macar expresso sa nu fie de la automat (din cauza paharului de plastic, nu de altceva...) imi place ca ai intrat in joc, multumesc! mai astept propuneri. cred ca virgil este in asentimentul meu.
pentru textul : consuelo si medea desper ca acum e suficient de updatat. imi pare rau, n-am realizat ca nu era complet.
pentru textul : În loc de strigăt voi ţine un şarpe deVirgil, toate raspunsurile mele au fost date, dupa logica de tip rational, emotional, a psihologiei sociale, a eticii, a axiologiei. Toate. Si inca o data scriu: puteam sa fiu eliminata complet din orice clasament, nu despre asta e vorba aici. Alina a inteles in cele din urma. Toate registrele logicii. Am scris detaliat, complet, si-asa extrem de mult. Pentru un gram de intelepciune si o minte limpede, e destul. Multumesc, da, plecarea este declarata, incununind refuzul meu de a fi interpretata atit de eronat si de a-mi adresate atribute jignitoare, asa cum au fost mai sus. Nu mi s-a intimplat pina acum, nici in real, nici in virtual asta, mai ales ca eu niciodata nu am procedat asa cu oamenii. Aceasta este motivatia mea, buna sau nu, deja nu mai conteaza. Citeste comentariile mele de-a lungul timpului, vei surpirnde poate ceva: cit de mult am grija de scriitura si de oameni. Daca nu vei surprinde asta, imi pare rau. Daca ai alta logica, e foarte firesc. Fiecare isi are propria logica sau, mai limpede spus, tipurile lui de logica. Si, pentru final: nu e suerinta. Daca as fi suferit, nu as fi scris un cuvint pe aceasta pagina. Cele bune.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deimi place cum se amesteca senzatia de fericire, erosul, cu aura bunicii, a copilariei,ploaia ca o dulce, inofensiva betie; si apoi vastul teritoriu pe care il marcheaza dragostea in euforia ei de 'caine' (ca sa ma folosesc de imaginea finala:), abandonul si sfasierea indoielii, nu , autorul nu ne poate duce in eroare cu acel final, sigur nu a fost o zi ca oricare alta. frumos!
pentru textul : oricare alta deDraga Virgil, Asta nu e poezie, e gand, e parere, e poate chiar un pic de filozofie, dar poezie... nix. Cu drag, Bobadil.
pentru textul : fericirea II deAlma ce ochi de Argus ai, eu nici intr-o suta de ani nu as fi sezizat greseala. Exista in creer pete albe care blocheaza perceptia. Un exemplu clasic este textul englez cu 7 de F , cititorul gaseste doar 5 pt ca nu vede f-ul din of etc ..Eclipsa este peste Sahara , inceputul ei desigur . Argus am zis. Zi buna !
pentru textul : Conține text vulgar deSa am iertare, Ialin, dar ma faci sa cred ca ai citit rand cu rand, dar fara sa le legi. Da, acela e un canich...ai vazut vreodata unul abandonat in fata unor porti (subliniez porti, vezi ca apare cuvantul in versul 2), infricosat, tremurand? Mie nu mi se pare deloc ilar, pe cuvant ca nu ma potopeste rasul. Ce-ai vrea sa creasca din blana unui astfel de animal, boboci de tuberoza? la intrebarea 2: cand ti-e teama, ce faci, Ialin, mai ales daca esti un biet si ilar canish abandonat? cauti o ascunzatoare. "amintirea cu miros de barbat" n-are legatura cu faptul ca autoarea este femeie, ci cu tendinta noastra de a cauta sprijin in reprezentarile tatalui. Tatal, in care vedem (sau ar trebui sa vedem) forta si stabilitate, un fel de axix mundi. la intrebarea 3: nu cred in cuvinte poetice ori nepoetice, cred numai in exploaratea lor, buna ori deficitara.
pentru textul : Un stomac de balaur decine te-a supărat aşa rău?
pentru textul : Flegmatic (II) decu scuzele de rigoare, imposibilitatea de a se regasi
pentru textul : Suflet androgin detextul curge intamplator, fara a transmite ceva. ca o umplutura.
pentru textul : poem cu Rh negativ și alti factori de risc denu ştiu de ce mereu am avut problemă cu înecul. se ţine de mine. probabil pentru că am fost vâslaş în tinereţe şi ne-am tot dat târcoale.
da, thank you.
pentru textul : simulacre deAdevărul e că, la cum merg toate în ţara asta, textul de mai sus este pe măsură.
pentru textul : De ziua ta iubita noastră ţară deIntr-o simbolistica a mortii, 'betia cu formol' e o formulare ce da fiori reci. Intreaga poezie da senzatia de sfarsire, de sfasiere si de compromis intr-o iubire ce s-a stins de mult. Versurile se leaga in mod armonios chiar daca nu intotdeauna cuvintele vibreaza in mod placut in inima cititorului.
pentru textul : Draperii roșii dePagini