Am comentat chiar textul - am precizat că nu aduce nimic nou. De ce e așa - cred că suntem destul de maturi poetic să știm asta. E un text cu tălpi, mir, îngeri. Mai lipsea albastrul.
genial. ma duce cu gîndul la unul din preferatii mei, daniil harms. din chestii banale construiesti imagini foarte originale. umorul negru tot la harms ma duce cu gîndul. iar in spatele cuvintelor, un adevar crud. frumos
Am citit acest text cu o curiozitate venita din amintirile personale, pentru ca si eu am avut, candva, aceleasi nedumeriri ca si Mihaita. In plus, nu prea imi suna romaneste: "A vorbi despre limba romana este ca o duminica", pentru ca in propozitia subordonata secundara trebuie musai un verb, asa imi suna mie limba romana materna in cap. Dar asta e alta discutie. :) Cel mai mult mi-a placut fragmentul crescendo in care apare "limba" ca proiectie vizuala a unui omonim lexical, foarte bine realizat de scriitor. Intregul text poate fi si un scurt-metraj sau poate in acest scop a fost scris. Oricum ar fi, mi-a placut, e un text asupra caruia parca doresti sa revii in fiecare duminica ploioasa de toamna.
Ideea e simpatică și ai prins tonul potrivit pentru a nu cădea în ridicol. Nu-i o poezie rea, dar am impresia că exact acolo unde ai încercat să faci echilibrul ai folosit idei mai puțin originale (ierbii îi e dor de iarbă, timpul măsurat în cercurile copacilor"). Cred că nu erau necesare italicele în economia textului. Și poate da, forțate un pic.
Deși pare un gest relaxat, firesc, evenimentul anunțat de titlu are subtilități dramatice, un fel de dureri negate, ca formă de autoapărare pentru îngroparea unui trecut, a unei iubiri. Niciun cuvânt nu este în plus, niciun gest inutil, niciun sentiment expandat. Totul e ținut sub control precum cafeaua pe foc. Totuși, unele formulări sunt atât de sugestive, încât nu poți să nu lași empatia să te facă să ai același tremur al mâinii și al pleoapei când rupe "fiecare filă dăruită ...". Remarc: nimic dramatic
nicio legătură între metafore și foc
niciun meta-limbaj subtil
... o ceașcă desperecheată
o rămășiță a unui set mai vechi
mi-a amintit de predilecția ta
pentru baroc
Pentru acuratețe, pentru subtilitate, pentru dozarea sentimentelor și a gesturilor, pentru cuvântul folosit cu măiestrie, semnul meu de apreciere, Virgil.
am remarcat versurile cu totul speciale: "Numele ei nu mi-l mai amintesc, dar știu că are o soră geamănă care trăiește la mine în piept." echivalează cu o declarație. dintr-atât eu aș face un poem.
Polemica iscată sub textul Luminiţei Petrovici mi se pare excesivă şi alimentată artificial de elemente dinafara acestuia. Este posibil să aibă rădăcini mai vechi.
Textul mi se pare interesant, cel puţin ca experiment şi ca rod al unei căutări a stilului şi a expresivităţii. Prima jumătate, ingenioasă, cu excepţia câtorva formulări abstracte, este chiar excelentă - ea fiind şi purtătoarea de mesaj şi generatoarea de expresivitate. Partea a doua uită, însă, alternarea planurilor (exterior-interior, ritual feminin-reverie erotică) şi lasă prea mult loc poveştii, anecdoticii. De aceea n-ar strica să taie fără milă o secvenţă, bunăoară pe aceasta:
"galop ventricular ajuns la saturaţie limită
pompează umbra ta de la inimă la exterior
adunasem în mine toate tăcerile lumii
o stranie anacuzie transforma silabe în bule de săpun
înecate într-o apă de o linişte neprevăzută a uitării
mirările aveau gust de cireaşă necoaptă
în cearcănă crâmpeie de gânduri licăreau
orele franjurate de ploi
prelingeau despărţirea ca o intuiţie
doar aşa dezbrăcată de frunzele tale
voi da emanciparea sâmburelui mâine".
Ar mai fi de lucru pe text, de înlăturat unele formulări mai abstracte ("un make-up reuşit poate pune-n valoare întreaga bogăţie a potenţialului personal"), dar cu grijă, pentru că un anume efect iese chiar din alternarea de abstracţiuni sau prozaisme cu exprimările plastice şi sugestive.
La nivel de detaliu, sesizez o formă incorectă ("crează" pentru "creează") şi o cacofonie uşor de evitat prin suprimarea adverbului de aproximaţie "cam" ("într-o arcuire acrobatică / cam aşa creşteai tu...").
Dincolo de toate, un text care sugerează existenţa sensibilităţii, trăirii intense la nivel existenţial şi textual, dar şi certe valenţe expresive. Trebuie doar strunit ceva mai bine.
Un experiment interesant, insa mi se pare prea lung si prea accentuat in unele locuri. Dar imi place ca experimentezi. Insa nu uita sa revii asupra acestor texte mai tarziu, peste un timp semnificativ, mai ales ca suntem in plina criza iar numele jocului este economisirea. Sa facem deci si noi economie de cuvinte, mai ales din cele luxoase. Cu drag, Andu
textul acesta are în el revolta și resemnarea pe care o resimt adesea. și e reușit. reacționez la o primă lectură și nu văd nici un cusur acum, las următorii cititori să... dacă... până atunci eu asta spus-am. place! (chiar ai reușit să salvezi subst. vis din putregaiul semanticii lui, părerea mea)
Luand in consideratie faptul ca am probleme cu deontologia, MA JUR ca niciodata nu voi mai participa la vreun concurs pe acest site si niciodata nu voi mai fi editor sau in consiliul acestui site. Si o sa mai gandesc daca voi mai publica aici.
îmi place ideea de lume-bibliotecă...interesantă ... poate că ceasul norocos va sări chiar dacă din ultimele pagini (niciodată nu e prea târziu, nu?) și va umple locul rămas gol pentru tine... îți doresc un nou început mai bun decât toate celelalte.
Dragul meu Virgil, departe de mine gândul de a-ți cere să spui tot ce ai înțeles. Aveam încredere tocmai în asta. Lipsa referirilor ulterioare fățișe, referitoare la marca înregistrată, este suplinită de ceea ce textul în sine (dacă Bobadil tot îmi spune că nu-i poezie, n-o mai numim așa, poate se supără), în opinia mea umilă, urlă. Dar știm deja din proprie experiență: ceea ce pentru unii este urlet, pentru alții este un mieunat slăbuț. Depinde de sistemul de referință. Poate al meu e prea sensibilos și face mieunatul să pară urlet. Tot ce e posibil. Un lucru mărturisesc: titlul nu definește, ci dezleagă. Dar parol, textul ăsta așa rămâne, pentru că aștept să fiu dată în judecată. Poate, cel mult, să pun o dedicație dedesubt, sau să specific faptul că e... ludică. Deși, nu-i așa, orice ludic ascunde tragicul. Mai ales când vorbim despre îngeri. Bobadil, eu mă gândeam că tu sperai de fapt să mă supăr, dar nu pot. N-am ce-i face, mai aștept critica ta; în ciuda aparențelor, nu-mi trece pe lângă ureche. De un lucru te asigur, și pe tine, și pe Virgil, nu e nimic mai serios în poezia asta decât titlul ei. Iar hinturile, voi aici mă cunoașteți de ceva timp: când nu vreau să le dau, nu le dau și pace. Voi ce păziți? Fug, că iar mă acuză Bobadil și alții că gândesc prea mult și-n poezie nu e voie. Mulțumesc vouă de prezența șugubeață și promit să mai fac, e plăcut dialogul.
apropo de psihiatru Alina, cred că trebuie să fie tare depresant să ajungi să nu mai poți să ai nici o altă preocupare decît dimensiunea literelor. asta este tot ceea ce faci toată ziua? mai ia o pauză, mai privește și la altceva. E Crăciun la urma urmei, for goodness sake..
aranca , francisc, lucian ce sa zic... o sa refletez la cele spuse de voi. titlul mi se parea bun, era vorba de o anume noapte ... „puii de frig” m-ar indeparta putin de idee, dar cred ca as castiga sondand in directia asta, iar cu trandafirul o sa incerc sa fac ceva ... astept doar momentul:) va multumesc de pareri!
poazia asta a fost postata la 5 minute dupa ce a fost scrisa. mereu fac asta ... niciodata nu e de bine.
ulterior au fost lucruri in ea care nu mi-au placut nici macar mie.
acum.. repetitiile... repetitiile acelea imi par ca redau o anumita stare. daca o citesti repede-repede - parca ele au sens.
cat despre... hai-huiul poeziei asteia - daca mai treci pe aici, spune-mi de iti place mai tare varianta asta. chiar ti-as multumi de feed-back. iar rugaminta nu iti e adresata doar tie.
apoi as mai scoate faza cu zambetul fetitei. dar parca mi-e mila de el :))
si pentru ca lui George Ceausu din Iasi ii sunt datoare si nu numai lui, trebuie sa precizez ca exista o povestire sf "Cand zeii pling" , publicata intr-o antologie sf "Nici un zeu in cosmos" inainte de 1989. cu mana pe inima pot spune ca George, bunul meu prieten, poate fi considerat un Gerard Klein al genului sf in Romania. poezia aceasta nu este insa o trimitere la proza lui ci numai cum vad eu metafora altfel tratata in alt context.
acest comentariu nu are nici o legatura cu textul sau cu valoarea lui cer scuze Ioanei dar vreau sa ii spun ceva lui stefan doru dancus: Stefan, obeserv de la o vreme ca pur si simplu arunci in dreapta si in stinga cu penite de aur. Acest procedeu lipsit (din punctul meu de vedere) de discernamint critic va avea doua consecinte. prima e ca vor rugini, adica nimeni nu va mai da doi bani pe penitele tale. A doua e ca se vor termina, adica vei perde dreptul sa le acorzi. Si asta foarte curind daca nu adopti o atitudine care sa fie in beneficiul si pentru calitatea site-ului Hermeneia.com
Scuze pentru eroare: poezia am postat-o mai demult pe un alt site, nu aici. Am încurcat borcanele. Nu e nimic, o voi posta mâine şi cine doreşte verifică data scrierii ei. Scuze încă o dată, nu este vorba de plagiat sau de contaminare, este vorba de două poeme care folosesc o imagine frecvent întâlnită în lumea literară :)
Acest text merit încadrat la poezie. Este poezie. Discursul personal este îndeajuns de bine metaforizat și sublimat pentru a nu ieși din poetic. Compoziția este reușită. Imaginile se leagă, în desfășurare, ca într-un film alb-negru, pe o aparat vechi, de pe vremea când erai acea copilă. Nu văd mai nimic de schimbat sau eliminat. Dacă și tu dorești, înscrie la poezie. remarc îndeosebi: "o armată de melci s-a strâns în vechiul loc și-i calc din greșeală atunci se aude ca un scârțâit de coșciug îmi vine să sufăr să sufăr pentru morții altora pentru că nu toți plâng și nu toți plâng ca mine îi adun laolaltă apoi fac din ei un melc uriaș" se pare că știi ce este melcul risipitor. e îndeajuns de bătrână copila din poezia ta, de parcă ar fi trăit deja viațamoartea celorlalți din jurul ei, și a celorlalți din ceilalți.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Am comentat chiar textul - am precizat că nu aduce nimic nou. De ce e așa - cred că suntem destul de maturi poetic să știm asta. E un text cu tălpi, mir, îngeri. Mai lipsea albastrul.
pentru textul : downtown degenial. ma duce cu gîndul la unul din preferatii mei, daniil harms. din chestii banale construiesti imagini foarte originale. umorul negru tot la harms ma duce cu gîndul. iar in spatele cuvintelor, un adevar crud. frumos
pentru textul : the kill defemeia!
pentru textul : tânăr deconcentrat primăvăratic fără prescripţie medicală.
inima, inima, cu ce e bine să o tratezi?! iată.
Am incercat sa postez insa am intampinat probleme, la rubrica "alege" nu am gasit domeniul "poezie".
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deAm citit acest text cu o curiozitate venita din amintirile personale, pentru ca si eu am avut, candva, aceleasi nedumeriri ca si Mihaita. In plus, nu prea imi suna romaneste: "A vorbi despre limba romana este ca o duminica", pentru ca in propozitia subordonata secundara trebuie musai un verb, asa imi suna mie limba romana materna in cap. Dar asta e alta discutie. :) Cel mai mult mi-a placut fragmentul crescendo in care apare "limba" ca proiectie vizuala a unui omonim lexical, foarte bine realizat de scriitor. Intregul text poate fi si un scurt-metraj sau poate in acest scop a fost scris. Oricum ar fi, mi-a placut, e un text asupra caruia parca doresti sa revii in fiecare duminica ploioasa de toamna.
pentru textul : Limba română nu este ca o duminică deIdeea e simpatică și ai prins tonul potrivit pentru a nu cădea în ridicol. Nu-i o poezie rea, dar am impresia că exact acolo unde ai încercat să faci echilibrul ai folosit idei mai puțin originale (ierbii îi e dor de iarbă, timpul măsurat în cercurile copacilor"). Cred că nu erau necesare italicele în economia textului. Și poate da, forțate un pic.
pentru textul : stele de lapte deCe faci, Virgil, mergi pe poante?
pentru textul : explică-mi depsot - post
pentru textul : Răvașe de laLiz (IV) deDeși pare un gest relaxat, firesc, evenimentul anunțat de titlu are subtilități dramatice, un fel de dureri negate, ca formă de autoapărare pentru îngroparea unui trecut, a unei iubiri. Niciun cuvânt nu este în plus, niciun gest inutil, niciun sentiment expandat. Totul e ținut sub control precum cafeaua pe foc. Totuși, unele formulări sunt atât de sugestive, încât nu poți să nu lași empatia să te facă să ai același tremur al mâinii și al pleoapei când rupe "fiecare filă dăruită ...". Remarc:
nimic dramatic
nicio legătură între metafore și foc
niciun meta-limbaj subtil
...
o ceașcă desperecheată
o rămășiță a unui set mai vechi
mi-a amintit de predilecția ta
pentru baroc
Pentru acuratețe, pentru subtilitate, pentru dozarea sentimentelor și a gesturilor, pentru cuvântul folosit cu măiestrie, semnul meu de apreciere, Virgil.
pentru textul : în dimineața asta mi-am ars poeziile deam remarcat versurile cu totul speciale: "Numele ei nu mi-l mai amintesc, dar știu că are o soră geamănă care trăiește la mine în piept." echivalează cu o declarație. dintr-atât eu aș face un poem.
pentru textul : Gemene-asemene dePolemica iscată sub textul Luminiţei Petrovici mi se pare excesivă şi alimentată artificial de elemente dinafara acestuia. Este posibil să aibă rădăcini mai vechi.
pentru textul : make-up atras în spirala ADN-ului deTextul mi se pare interesant, cel puţin ca experiment şi ca rod al unei căutări a stilului şi a expresivităţii. Prima jumătate, ingenioasă, cu excepţia câtorva formulări abstracte, este chiar excelentă - ea fiind şi purtătoarea de mesaj şi generatoarea de expresivitate. Partea a doua uită, însă, alternarea planurilor (exterior-interior, ritual feminin-reverie erotică) şi lasă prea mult loc poveştii, anecdoticii. De aceea n-ar strica să taie fără milă o secvenţă, bunăoară pe aceasta:
"galop ventricular ajuns la saturaţie limită
pompează umbra ta de la inimă la exterior
adunasem în mine toate tăcerile lumii
o stranie anacuzie transforma silabe în bule de săpun
înecate într-o apă de o linişte neprevăzută a uitării
mirările aveau gust de cireaşă necoaptă
în cearcănă crâmpeie de gânduri licăreau
orele franjurate de ploi
prelingeau despărţirea ca o intuiţie
doar aşa dezbrăcată de frunzele tale
voi da emanciparea sâmburelui mâine".
Ar mai fi de lucru pe text, de înlăturat unele formulări mai abstracte ("un make-up reuşit poate pune-n valoare întreaga bogăţie a potenţialului personal"), dar cu grijă, pentru că un anume efect iese chiar din alternarea de abstracţiuni sau prozaisme cu exprimările plastice şi sugestive.
La nivel de detaliu, sesizez o formă incorectă ("crează" pentru "creează") şi o cacofonie uşor de evitat prin suprimarea adverbului de aproximaţie "cam" ("într-o arcuire acrobatică / cam aşa creşteai tu...").
Dincolo de toate, un text care sugerează existenţa sensibilităţii, trăirii intense la nivel existenţial şi textual, dar şi certe valenţe expresive. Trebuie doar strunit ceva mai bine.
Un experiment interesant, insa mi se pare prea lung si prea accentuat in unele locuri. Dar imi place ca experimentezi. Insa nu uita sa revii asupra acestor texte mai tarziu, peste un timp semnificativ, mai ales ca suntem in plina criza iar numele jocului este economisirea. Sa facem deci si noi economie de cuvinte, mai ales din cele luxoase. Cu drag, Andu
pentru textul : Consumaționism detextul acesta are în el revolta și resemnarea pe care o resimt adesea. și e reușit. reacționez la o primă lectură și nu văd nici un cusur acum, las următorii cititori să... dacă... până atunci eu asta spus-am. place! (chiar ai reușit să salvezi subst. vis din putregaiul semanticii lui, părerea mea)
pentru textul : ambiguu pentru fiare imposibil de îmblînzit și asediu de... târziu , dar și așa e de bine:)!
pentru textul : euforie muribundă deLuand in consideratie faptul ca am probleme cu deontologia, MA JUR ca niciodata nu voi mai participa la vreun concurs pe acest site si niciodata nu voi mai fi editor sau in consiliul acestui site. Si o sa mai gandesc daca voi mai publica aici.
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” deîmi place ideea de lume-bibliotecă...interesantă ... poate că ceasul norocos va sări chiar dacă din ultimele pagini (niciodată nu e prea târziu, nu?) și va umple locul rămas gol pentru tine... îți doresc un nou început mai bun decât toate celelalte.
pentru textul : locul tău gol decu exceptia ultimelor doua rinduri textul mi se pare slab
pentru textul : Femeie de ploaie deDragul meu Virgil, departe de mine gândul de a-ți cere să spui tot ce ai înțeles. Aveam încredere tocmai în asta. Lipsa referirilor ulterioare fățișe, referitoare la marca înregistrată, este suplinită de ceea ce textul în sine (dacă Bobadil tot îmi spune că nu-i poezie, n-o mai numim așa, poate se supără), în opinia mea umilă, urlă. Dar știm deja din proprie experiență: ceea ce pentru unii este urlet, pentru alții este un mieunat slăbuț. Depinde de sistemul de referință. Poate al meu e prea sensibilos și face mieunatul să pară urlet. Tot ce e posibil. Un lucru mărturisesc: titlul nu definește, ci dezleagă. Dar parol, textul ăsta așa rămâne, pentru că aștept să fiu dată în judecată. Poate, cel mult, să pun o dedicație dedesubt, sau să specific faptul că e... ludică. Deși, nu-i așa, orice ludic ascunde tragicul. Mai ales când vorbim despre îngeri. Bobadil, eu mă gândeam că tu sperai de fapt să mă supăr, dar nu pot. N-am ce-i face, mai aștept critica ta; în ciuda aparențelor, nu-mi trece pe lângă ureche. De un lucru te asigur, și pe tine, și pe Virgil, nu e nimic mai serios în poezia asta decât titlul ei. Iar hinturile, voi aici mă cunoașteți de ceva timp: când nu vreau să le dau, nu le dau și pace. Voi ce păziți? Fug, că iar mă acuză Bobadil și alții că gândesc prea mult și-n poezie nu e voie. Mulțumesc vouă de prezența șugubeață și promit să mai fac, e plăcut dialogul.
pentru textul : Îngeri ® deDragutica spre reusita alegoria umilintei literare. Observ un progres.
pentru textul : umbra de furnică deapropo de psihiatru Alina, cred că trebuie să fie tare depresant să ajungi să nu mai poți să ai nici o altă preocupare decît dimensiunea literelor. asta este tot ceea ce faci toată ziua? mai ia o pauză, mai privește și la altceva. E Crăciun la urma urmei, for goodness sake..
pentru textul : crăciun fericit - 2011 dearanca , francisc, lucian ce sa zic... o sa refletez la cele spuse de voi. titlul mi se parea bun, era vorba de o anume noapte ... „puii de frig” m-ar indeparta putin de idee, dar cred ca as castiga sondand in directia asta, iar cu trandafirul o sa incerc sa fac ceva ... astept doar momentul:) va multumesc de pareri!
pentru textul : revelioană deFrumos poem. Poate că e prea târziu (sau prea devreme) în România, pentru un comentariu pertinent. Am vrut doar să las un semn pentru că mi-a plăcut.
pentru textul : Stare existențială devlad
poazia asta a fost postata la 5 minute dupa ce a fost scrisa. mereu fac asta ... niciodata nu e de bine.
ulterior au fost lucruri in ea care nu mi-au placut nici macar mie.
acum.. repetitiile... repetitiile acelea imi par ca redau o anumita stare. daca o citesti repede-repede - parca ele au sens.
cat despre... hai-huiul poeziei asteia - daca mai treci pe aici, spune-mi de iti place mai tare varianta asta. chiar ti-as multumi de feed-back. iar rugaminta nu iti e adresata doar tie.
apoi as mai scoate faza cu zambetul fetitei. dar parca mi-e mila de el :))
pentru textul : Fast forward deoamenii oscileaza intre cantitate si calitate. Corina Papouis ramine la mijloc. acolo unde este sarcasmul feminin.
pentru textul : How to train your dragon desi pentru ca lui George Ceausu din Iasi ii sunt datoare si nu numai lui, trebuie sa precizez ca exista o povestire sf "Cand zeii pling" , publicata intr-o antologie sf "Nici un zeu in cosmos" inainte de 1989. cu mana pe inima pot spune ca George, bunul meu prieten, poate fi considerat un Gerard Klein al genului sf in Romania. poezia aceasta nu este insa o trimitere la proza lui ci numai cum vad eu metafora altfel tratata in alt context.
pentru textul : și zeii plîng deacest comentariu nu are nici o legatura cu textul sau cu valoarea lui cer scuze Ioanei dar vreau sa ii spun ceva lui stefan doru dancus: Stefan, obeserv de la o vreme ca pur si simplu arunci in dreapta si in stinga cu penite de aur. Acest procedeu lipsit (din punctul meu de vedere) de discernamint critic va avea doua consecinte. prima e ca vor rugini, adica nimeni nu va mai da doi bani pe penitele tale. A doua e ca se vor termina, adica vei perde dreptul sa le acorzi. Si asta foarte curind daca nu adopti o atitudine care sa fie in beneficiul si pentru calitatea site-ului Hermeneia.com
pentru textul : stai puțin! deScuze pentru eroare: poezia am postat-o mai demult pe un alt site, nu aici. Am încurcat borcanele. Nu e nimic, o voi posta mâine şi cine doreşte verifică data scrierii ei. Scuze încă o dată, nu este vorba de plagiat sau de contaminare, este vorba de două poeme care folosesc o imagine frecvent întâlnită în lumea literară :)
pentru textul : echilibru straniu dear trebui sa ii schimbi incadrarea la poezie generala pentru ca, din cite ma pricep, acest text nu are elementele necesare ale unui haiku
pentru textul : Haiku(1) deAcest text merit încadrat la poezie. Este poezie. Discursul personal este îndeajuns de bine metaforizat și sublimat pentru a nu ieși din poetic. Compoziția este reușită. Imaginile se leagă, în desfășurare, ca într-un film alb-negru, pe o aparat vechi, de pe vremea când erai acea copilă. Nu văd mai nimic de schimbat sau eliminat. Dacă și tu dorești, înscrie la poezie. remarc îndeosebi: "o armată de melci s-a strâns în vechiul loc și-i calc din greșeală atunci se aude ca un scârțâit de coșciug îmi vine să sufăr să sufăr pentru morții altora pentru că nu toți plâng și nu toți plâng ca mine îi adun laolaltă apoi fac din ei un melc uriaș" se pare că știi ce este melcul risipitor. e îndeajuns de bătrână copila din poezia ta, de parcă ar fi trăit deja viațamoartea celorlalți din jurul ei, și a celorlalți din ceilalți.
pentru textul : ștevia deNicio schijă; nicio scăpare; surprinsă
pentru textul : draagă doomnule profeesor deInteresant calamburul din primul vers, dar parcă nu are miză pe lângă tonul grav din restul poemului. Parcă :)
Pagini