Revin poate la o analiză mai veche pe poemele lui Emilian nici măcar nu știu dacă el își amintește dar spuneam atunci și spun și acum... acest autor fără discuție talentat nu știe să-și înceapă poemele cumsecade (primele lui versuri sunt în proporție de peste 80 de procente party crackers) și nici nu urmărește vreo idee (poetică desigur) poate că asta el consideră că e the whole idea. Dar nu e așa, credeți-mă. Cei mai abstracți poeți au urmărit mereu IDEEA. Problema pe care eu o identific la toți acești poeți care de fapt sunt jurnaliști (situație în care se află și ante-comentatoarea Ioana Barac) este că ei sunt prea obișnuiți datorită meseriei lor să dea cu bla-bla-ul azi a mai murit unu pe șosea azi a mai înviat unu la capătu patului de spital și poate mâine va apărea Iisus călare pe un Harley să dea clasă la toți ai lu Bivolaru, ca să mai poată scrie îndeajuns de caligrafic un poem. La ei totul e flash, totul e eveniment captat pe media. Și transpun asta în poezie precum câinele lui Pavlov, care nu știe altceva decât să saliveze atunci când se aprinde becul. Eu urmăresc de o vreme textele Ioanei și a lui Emilian și am găsit în ele mereu această abordare jurnalistică, mascată după un limbaj care se vrea extatic, însă în opinia mea scriitura lor nu are miez, este mult prea prolixă față de idee suferind de un verbalism inconsistent de tip diaree verbală. Pe românește, o salată de varză cu prune cu din de toate celelate câte nimic, o salată plină de talent dar și de prea multe clișee jurnalistice dăunătoare... pe care finalmente eu una nu o mai degust din instinct de conservare. Cam în aceeași manieră în care nu mai citesc ziarele de o vreme încoace.
Însă e doar părerea mea.
Margas
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! A fost un mare poet, cu un talent extraordinar. Personal, l-am citit mereu si l-am admirat cum putea sa scrie atat de usor. Poeziile sale, unele puse pe muzica, vor ramane mereu in inimile noastre.
deși, așa cum spuneai într-un comentariu, nu sunt eu cea în măsură să îmi dau cu părerea despre virulența ta, citind textul acesta, care se vrea proză, nu pot decât să spun, cu riscul asumat de a primi din partea ta un răspuns lipsit de politețe, că ai nevoie de evghenie, forță și vigoare pentru a-ți susține ideile expuse aici fiind un cititor atent aștept episodul următor, părerea mea e că ai început serialul cu stângul cu respect,
Ca de obicei un text frumos "mustind" de poezie. Un singur lucru: "iubiti-va/ si nu cercetati" eu l-as fi scris altfel: "iubiti-va/ si veti intelege". Pentru ca dintre toti (nu stiu cum sa le zic, filosofi sau teologi crestini - n-are importanta) Sf. Augustin imi este cel mai aproape. Si el nu spune "credeti si nu cercetati" ci "credeti si veti intelege". Ori a "crede" este "a iubi" (Dar asta este doar "perceptia" mea).
Sunt începătoare. Am postat un text şi am dat clic pe ''publicat'', însă nu ştiu unde s-a dus textul. Nu-l mai găsesc. Rog pe cineva dintre membrii vechi ai site-ului să-mi explice ce s-a întâmplat cu textul meu.
Mulţumesc.
"Cum ai pătruns aici, să-mi spui. De ce?
Zid 'nalt livada are, greu să-l sari,
Şi locu-nseamnă moarte pentru tine"...
Este doar o adaptare la realitatea zilei! Dar mi-a plăcut trimiterea la Shakespeare.
În altă ordine de idei, pot spune că mă bucur f. mult că mă citiţi, domnule Şerban Liviu (sau radu sau gheorghe sau nuştiucum, chiar nu ar avea vreo importanţă pentru mine, cu atât mai mult pentru alţii) - formularea comentariului dumneavoastră mă duce urgent cu gândul la un prieten mai vechi, unul care scrie chiar bine, într-adevăr. Textele mele (sau eu?!) sunt ţinta criticului în care vă erijaţi, pentru că atributul de „avizat” nu vă caracterizează. Mă şi amuză felul patetic-arogant în care vă puneţi pe tapet „critica”. Pare să vină dintr-un anume interes. Dacă nu concordă cu cel al unui sait de literatură, mai ales cum este Hermeneia, atunci, este nul. Şi cred că nici Hermeneia nu vrea să se transforme într-un spaţiu în care fiecare nou-venit (ori altfel de ceva) să spună tot felul de lucruri la modul "aşa este cum spun eu!". Şi, mai ales, să considere o astfel de intervenţie benefică pentru o (re)evaluare corectă a textelor. Asta ar pune cumva la îndoială calitatea de editor şi cred că nu e cazul.
Oamenii nu pot fi doborâţi atâta vreme cât mai au şi alte preocupări, nu fac doar un singur lucru în viaţa lor – să scrie, de exemplu-, dar un sait, da, poate fi doborât dacă fiecărui autor (sau aproape) i se găseşte un „câine de pază”.
În sfârşit, continuaţi să petreceţi timpul dumneavoastră preţios pe aici. Sunteţi invitat. Vă aştept cu ceva constructiv. Mi-ar fi plăcut să văd varianta dumneavoastră apropo de R&J, ce spuneţi?
Despre text era vorba. Nu am făcut nici o presupunere asupra autoarei (ba, implicit, am făcut una, și anume că nu așa ți-ai dorit să fie perceput textul), așa că ar fi de preferat să te abții să faci și tu în ceea ce mă privește. Spunându-ți să citești mai mult nu am presupus că nu citești, dar e întotdeauna loc de mai mult. Revezi, te rog, regulamentul. Dar, de fapt, nici nu e nevoie de regulament pentru a-ți spune că nu-i ok să jignești un comentator. Texte slabe putem scrie toți, la un anumit moment. Asta nu înseamnă că suntem cititori de literatură slabă și că de aici ni se trage. Să nu facem confuzii.
Aș putea spune, din punctul de vedere al lectorului și atât, că poemul ăsta s-a lipit de mine perfect, parcă intenționat croit pt mine. și nu mă refer aici numai la nume...ci și la ceea ce povestește el pt că mi se pare că are substanță epică. Din punctul de vedere al analizatorului..dar tot cititor, pt că incă nu-s critic să îmi permit să spun altceva..o să te întreb de bleu marin....eu știam că se scrie într-un singur cuvât, desemnând o culoare. dar poate tu l-ai pus intenționat acolo așa. poza se pliază pe text, îmi place. O să spun totuși că primele două strofe diferă foarte mult de ultimile două...parcă fac parte din poeme diferite. și accentuez pe discrepanța pe care o provoacă cea de-a treia în special.
Ironia şi nostalgia au ceva esenţial în comun: ambele sunt duplicitare. Dacă, ironic, una spui şi alta se întâmplă (ca atunci când ieşi din casă, e o ploaie mizerabilă şi exclami: „ce timp frumos!”) în schimb, a fi nostalgic, înseamnă a încerca să trăieşti într-un timp idealizat iar ce se întâmplă sau se va întâmpla e cu totul altceva.
Aici par a se împleti ambele. Căci atunci:
„cînd savanţii şi-au dat seama că eram un exemplar perfect
că purtam propria casă
simbol al economiei supreme
oamenii cu mîini şi picioare au dat perdeaua la o parte
m-au lăsat descoperit
ca un experiment.”
Cu condţia de a se schimba finalul după cum urmează:
“cînd savanţii şi-au dat seama că eram un exemplar perfect
că purtam propria casă
simbol al economiei supreme
oamenii fără mîini şi picioare au dat perdeaua la o parte
m-au lăsat descoperit
ca un experiment.”
da și nu; faptul că repeți „mîna mea” în versurile 3 și 4 din strofa a doua este o redundanță neavenită. cam tot la fel se percepe și folosirea repetată a pronumelor „meu”, „mea”, „mine”, „îmi” ăn aceeași strofă. încearcă să o citești cu voce tare și cu atenție și procedează în consecință.
(începusem răspunsul imediat, dar nu am mai avut baterie la laptop). Îti mulţumesc pentru descrierea amănunţită. M-a bucurat să aflu acest detaliu despre japonezi. Mi-a creat o stare de bine, de calm, de frumos. În lanţul de aramă e spiritul nipon Imaginea lui şi povestea folosirii lui e un haiku în sine. Ştiu că japonezului îi place,, această calmă armonizare cu natura" şi îl admir pentru ingeniozitatea lui. El face în aşa fel ca tot ce creează să par necreat, ci de ,,acolo". Acum îmi înţeleg şi mai bine latura mea uşor niponă (...şi zâmbesc amintindu-mi că nu prea suport zgomotul apei care curge în cadă, aşa că fac în aşa fel ca apa să se scurgă pe furtunul spiralat de la duş :) ) Şi tot abia acum înţeleg ultimul haiku în toată frumuseţea lui de dincolo de cuvinte, cu menţiunea că ultimul vers e explicativ, arată o cauză şi nu lasă loc meditaţiei. Căt despre structura fixă a numărului de silabe, nu cred că ştiu ce ştii tu. Poate sunt mai multe mituri. Aştept cu nerăbdare răspunsul. Eşti sigur că te referi la structura 7/ 5/ 7 şi nu la 5/ 7/ 5 ?
de fapt n-am schimbat nimic, Andule, asa a fost de la bun inceput...:) cred ca ai fost victima unui fel de ...automatism al lecturarii. chiar ma gandeam zilele trecute ca ceea ce numin noi "clisee" sunt un fel de reflexe Pavlov culturale, cu atat mai eficiente cu cat citim "pe diagonala" ori in graba, mai putin dedicati continutului si mai mult formei.
despre motto: eu nu cred ca el (mesajul sau) exclude pe cineva; nu trebuie decat citit si inteles. voi spuneti ca este elitist din pricina provenientei sale...ma intreb: daca ar fi fost din Sfantul Pavel, mai era elitist?
fireste ca textul nu e perfect, e numai un vis despre perfectiune...
va multumesc pentru opinii. :)
Aranca draga, nu cred ca este relevant pentru poezie, cine ironizeaza mai mult si nici faptul ca scrii teolog cu "T". scopul comentariilor tale ar trebui sa nu urmareasca decat greseli gramaticale sau parerile tale evazive "scabros", "versificând copilărește orice"s. a., ci sa ofere explicatii, sa ajute pe autor sa inteleaga de ce felul in care a scris/compus este ... intr-un fel sau altul... de fapt, draga mea, tu stii prea bine sau mult mai bine toate acestea, dar iti place sa ai ultimul cuvant.
exista o adresa de email pentru asta. cred ca ti-am raspuns ori de cite ori m-ai intrebat ceva acolo. nu cred ca e civilizat sa vorbesti despre defecte la nivel de insesctar fara sa le numesti. este doar un mod de a improsca cu noroi. asta vorbeste mai mult despre intentii meschine de denigrare decit despre altceva.
l-am citit cind a aparut prima data aici si mi-a ramas in memorie. nu stiu de ce dar primele strofe ma fac sa ma gindesc la Dumnezeu. exista ceva ce impresioneaza in imprecatiile de la inceput si asta mai ales ca eu nu sint obisnuit ca bobadil sa scrie asa (sau am citit eu prea putine texte de-ale lui) imi suna putin aiurea "o schiță circulară", prea tehnic. finalul cam prea "poetizat". asa prost ca in final scriu numai eu mai bobadile.
Imi place ideea cu spovednaia in atrii si ventricole. In schimb ideea mirosului mi se pare ilara. Imi este imposibil sa o gandesc fara vreo trimitere canina. "ma uit atent"... suna ciudat. Te poti uita neatent ? Personal as reformula, sau as schimba adverbul. Ialin
iată cum cineva a reușit să mă facă să rid astăzi pentru că pe propriul site scrie fără diactritice (rid, o cută a feței). cineva care nu a auzit de chestia aia de-i zice ou poetic. și care nu are evident nici o legătură cu comentariul meu anterior.
vai!!!! de-abia acu îl înţeleg pe păuilică blajinul când zicea că poemul lui e mic faţă de parodia făcută de vlad turburea pe un text de-al său. atunci nu credeam că e chiar aşa dar iată că leşin de râs. Am închis bine ferestrele, că sunt la muncă, şi râd cu gura până la urechi. Fantastică asocierea între treaba mică şi mare şi dragostea care este tot pe acolo dacă nu chiar depăşeşte aşteptările de pe lângă semafor.
“poţi să faci atunci ce nu ai făcut niciodată
să iei în braţe un semafor
sau de pe o trambulină crezîndu-te cascador
să te arunci deşănţată ca o Cruelă
în europubelă”
ai fi putut să tragi cîteva sfori în culise
pentru o pereche second hand de la clujana
la schimb cu doi-trei saci de cartofi
de dragul tău mon chéri
am plîns o noapte şi-o zi
mi se înroşiseră ochii
de parcă aş fi ars
patru cuptoare de cărămidă
ne credeam oameni mari
ne jucam în beci de-a mama şi tata
mă căutai pe rafturi, printre cartofi
cine nu e gata îl iau cu lopata!
eşti mare om să ştii! meriţi o bere nefiltrată din grîu. prietenii ştiu de ce! Paul să vină cu micii! am zis!
E frumoasa aceasta "destainuire", nu atat poetica cat impregnata de real si ceea ce ma mira este ca ai reusit sa mentii un anumit ton monoton, de parca n-ai spune lucruri importante cand de fapt le spui de la obraz si le lasi sa doara in cei care rezoneaza... imi place finalul... si aveai toate sansele sa ratezi "cu gratie".
Aranca, se intampla in viata ca oamenii sa se cunoasca atunci cand aripile lor sunt prafuite de treceri, pe om il ispiteste mai ales frumusetea din celalalt , e o rugaciune salbatica, un mix de religii si simboluri pentru ca noi azi suntem un mozaic. e un poem de dragoste in care femeia isi vede iubitul intr un fel ciudat, mistic... multumesc de trecere, aprecierea ta o simt aproape... pe ganduri, Katya
Mie mi-a plăcut ideea Adrianei, de aceea am venit aici.
LIM, textul nu e rău, ideea de s.f. în poezie e un adevărat filon.
Dar cred că bagajul literar folosit aici este cam sărac dpdv semantic. Aș rescrie lăsând mai mult frâu liber imaginației cititorului.
...și aș schimba titlul, poate nu pentru că utilizează acest 'decât' într-un mod neplăcut ochilor și urechilor cititorului din mine, ci pentru că textul merită în opinia mea un titlu mai amplu și mai elocvent în același timp nu neapărat în așa strânsă legătură cu partea narată.
Andu
hmm, hmm nu m-am impacat niciodata cu chestiile mari. boldurile nici atat. am sa incerc sa-ti satisfac nevoia lirica, dar nu in seara asta, poate maine, vorba cantecului.
si stai cu flex, baza este in siguranta (deocamdata)
pi es: mereu am fost inapoiata( ma refer la moda, desigur)
Și mă jigniți și pe mine așa cum obișnuiți și cu alții. Cum vă stă de altfel în fire. Rolul de ingenuă care se autovictimizează nu mă mai impresionează.
îmi place imaginea acestei simfonii neterminate care se rostogolește ca o marmură peste degete. nu îmi place prezența lui dumnezeu aici, însă. poate că s-ar subînțelege, oricum...
- și mai interesant este că iubirea începe din acele fapte irosite, repetate la nesfârșit :). frumos aici...
Frumos, Yester, una dintre preferatele mele, fotografia sepia de epocă... și un moment deosebit, ești un fericit să fii în posesia unei astfel de fotografii în albumul personal! Încerc să mă întreb cum ar fi arătat poza aceasta într-o fotografie în culori, unde prea multa informație ar fi răsturnat centrul atenției de pe figura "personajelor" pe costume eventual... Mă uimește claritatea imaginii, într-o vreme când totul se regla din diafragmă și lumină, I guess... Poate titlul, deși ca idee inspirat, este prea "obvious"... sau poate îmi plac mie chestiile mai mult nespuse decât cele vârâte cu forța în gând cititorului.
D-le Dinu, mie mi se pare că sunteţi prea suspicios, ca să nu spun paranoic. Omul a scris un text - bun, rău, asta e altă discuţie. Şi chiar de ar fi pornit de la vreo scriere care vă aparţine ori care mi-aparţine, care aparţine Bibliei ori cărţii de telefoane, tot perfect normal ar fi. Nu încalcă nicio regulă, mă tem că nici măcar pe cea a bunului simţ.
D-voastră însă, prin: "am primit un "jab" cu mâna stângă, căci dreapta lui boba era ocupată/ a publicat, scăpându-se pe el, acest text îmbibat de scăparea lui/ scris dintr-un impuls şmecheros, necolegial şi parşiv", atacaţi persoana. Şi nici măcar nu o faceţi într-un mod subtil, ci folosiţi un limbaj grobian. Dar pentru asta avem moderator, deci mă opresc aici.
despre versiunea asta dar asa s-a intimplat sa l aud:
de-ajuns cât să-ţi ridice
vertebrele prin piele ca nişte ţepi
de-ajuns cât să te zbaţi precum o pasăre cu gâtul tăiat
oricum nu mai contează
anotimpul acesta
negru ca o ciumă pe străzile brooklynului
amestecă şobolanii cu oamenii
într-o simbioză perfectă
copii cu arme în mâini
copii în ochii cărora
a crescut cataracta
primăvară neagră cu muguri si gloanţe
primăvară neagră
cu ură şi smoala
de-ajuns cât să transpiri rece în mijlocul zilei
să cauţi întunericul ca o centură de siguranţă
înainte de impact
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Revin poate la o analiză mai veche pe poemele lui Emilian nici măcar nu știu dacă el își amintește dar spuneam atunci și spun și acum... acest autor fără discuție talentat nu știe să-și înceapă poemele cumsecade (primele lui versuri sunt în proporție de peste 80 de procente party crackers) și nici nu urmărește vreo idee (poetică desigur) poate că asta el consideră că e the whole idea. Dar nu e așa, credeți-mă. Cei mai abstracți poeți au urmărit mereu IDEEA. Problema pe care eu o identific la toți acești poeți care de fapt sunt jurnaliști (situație în care se află și ante-comentatoarea Ioana Barac) este că ei sunt prea obișnuiți datorită meseriei lor să dea cu bla-bla-ul azi a mai murit unu pe șosea azi a mai înviat unu la capătu patului de spital și poate mâine va apărea Iisus călare pe un Harley să dea clasă la toți ai lu Bivolaru, ca să mai poată scrie îndeajuns de caligrafic un poem. La ei totul e flash, totul e eveniment captat pe media. Și transpun asta în poezie precum câinele lui Pavlov, care nu știe altceva decât să saliveze atunci când se aprinde becul. Eu urmăresc de o vreme textele Ioanei și a lui Emilian și am găsit în ele mereu această abordare jurnalistică, mascată după un limbaj care se vrea extatic, însă în opinia mea scriitura lor nu are miez, este mult prea prolixă față de idee suferind de un verbalism inconsistent de tip diaree verbală. Pe românește, o salată de varză cu prune cu din de toate celelate câte nimic, o salată plină de talent dar și de prea multe clișee jurnalistice dăunătoare... pe care finalmente eu una nu o mai degust din instinct de conservare. Cam în aceeași manieră în care nu mai citesc ziarele de o vreme încoace.
pentru textul : no new messages in your inbox deÎnsă e doar părerea mea.
Margas
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! A fost un mare poet, cu un talent extraordinar. Personal, l-am citit mereu si l-am admirat cum putea sa scrie atat de usor. Poeziile sale, unele puse pe muzica, vor ramane mereu in inimile noastre.
pentru textul : Lacrimi de moarte dedeși, așa cum spuneai într-un comentariu, nu sunt eu cea în măsură să îmi dau cu părerea despre virulența ta, citind textul acesta, care se vrea proză, nu pot decât să spun, cu riscul asumat de a primi din partea ta un răspuns lipsit de politețe, că ai nevoie de evghenie, forță și vigoare pentru a-ți susține ideile expuse aici fiind un cititor atent aștept episodul următor, părerea mea e că ai început serialul cu stângul cu respect,
pentru textul : analiza manifestului boierismului deCa de obicei un text frumos "mustind" de poezie. Un singur lucru: "iubiti-va/ si nu cercetati" eu l-as fi scris altfel: "iubiti-va/ si veti intelege". Pentru ca dintre toti (nu stiu cum sa le zic, filosofi sau teologi crestini - n-are importanta) Sf. Augustin imi este cel mai aproape. Si el nu spune "credeti si nu cercetati" ci "credeti si veti intelege". Ori a "crede" este "a iubi" (Dar asta este doar "perceptia" mea).
pentru textul : Decembrie fără de înger deSunt începătoare. Am postat un text şi am dat clic pe ''publicat'', însă nu ştiu unde s-a dus textul. Nu-l mai găsesc. Rog pe cineva dintre membrii vechi ai site-ului să-mi explice ce s-a întâmplat cu textul meu.
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deMulţumesc.
"Cum ai pătruns aici, să-mi spui. De ce?
Zid 'nalt livada are, greu să-l sari,
Şi locu-nseamnă moarte pentru tine"...
Este doar o adaptare la realitatea zilei! Dar mi-a plăcut trimiterea la Shakespeare.
În altă ordine de idei, pot spune că mă bucur f. mult că mă citiţi, domnule Şerban Liviu (sau radu sau gheorghe sau nuştiucum, chiar nu ar avea vreo importanţă pentru mine, cu atât mai mult pentru alţii) - formularea comentariului dumneavoastră mă duce urgent cu gândul la un prieten mai vechi, unul care scrie chiar bine, într-adevăr. Textele mele (sau eu?!) sunt ţinta criticului în care vă erijaţi, pentru că atributul de „avizat” nu vă caracterizează. Mă şi amuză felul patetic-arogant în care vă puneţi pe tapet „critica”. Pare să vină dintr-un anume interes. Dacă nu concordă cu cel al unui sait de literatură, mai ales cum este Hermeneia, atunci, este nul. Şi cred că nici Hermeneia nu vrea să se transforme într-un spaţiu în care fiecare nou-venit (ori altfel de ceva) să spună tot felul de lucruri la modul "aşa este cum spun eu!". Şi, mai ales, să considere o astfel de intervenţie benefică pentru o (re)evaluare corectă a textelor. Asta ar pune cumva la îndoială calitatea de editor şi cred că nu e cazul.
pentru textul : R&J deOamenii nu pot fi doborâţi atâta vreme cât mai au şi alte preocupări, nu fac doar un singur lucru în viaţa lor – să scrie, de exemplu-, dar un sait, da, poate fi doborât dacă fiecărui autor (sau aproape) i se găseşte un „câine de pază”.
În sfârşit, continuaţi să petreceţi timpul dumneavoastră preţios pe aici. Sunteţi invitat. Vă aştept cu ceva constructiv. Mi-ar fi plăcut să văd varianta dumneavoastră apropo de R&J, ce spuneţi?
Despre text era vorba. Nu am făcut nici o presupunere asupra autoarei (ba, implicit, am făcut una, și anume că nu așa ți-ai dorit să fie perceput textul), așa că ar fi de preferat să te abții să faci și tu în ceea ce mă privește. Spunându-ți să citești mai mult nu am presupus că nu citești, dar e întotdeauna loc de mai mult. Revezi, te rog, regulamentul. Dar, de fapt, nici nu e nevoie de regulament pentru a-ți spune că nu-i ok să jignești un comentator. Texte slabe putem scrie toți, la un anumit moment. Asta nu înseamnă că suntem cititori de literatură slabă și că de aici ni se trage. Să nu facem confuzii.
pentru textul : reborn deTotul este perfectibil, Marga, şi fiecare poezie îşi are cititorul ei perfect.
pentru textul : Umbră în carne de sărbătoare deSirprins, mulţumesc de oprire!
Aș putea spune, din punctul de vedere al lectorului și atât, că poemul ăsta s-a lipit de mine perfect, parcă intenționat croit pt mine. și nu mă refer aici numai la nume...ci și la ceea ce povestește el pt că mi se pare că are substanță epică. Din punctul de vedere al analizatorului..dar tot cititor, pt că incă nu-s critic să îmi permit să spun altceva..o să te întreb de bleu marin....eu știam că se scrie într-un singur cuvât, desemnând o culoare. dar poate tu l-ai pus intenționat acolo așa. poza se pliază pe text, îmi place. O să spun totuși că primele două strofe diferă foarte mult de ultimile două...parcă fac parte din poeme diferite. și accentuez pe discrepanța pe care o provoacă cea de-a treia în special.
pentru textul : kansas in june deIronia şi nostalgia au ceva esenţial în comun: ambele sunt duplicitare. Dacă, ironic, una spui şi alta se întâmplă (ca atunci când ieşi din casă, e o ploaie mizerabilă şi exclami: „ce timp frumos!”) în schimb, a fi nostalgic, înseamnă a încerca să trăieşti într-un timp idealizat iar ce se întâmplă sau se va întâmpla e cu totul altceva.
Aici par a se împleti ambele. Căci atunci:
„cînd savanţii şi-au dat seama că eram un exemplar perfect
că purtam propria casă
simbol al economiei supreme
oamenii cu mîini şi picioare au dat perdeaua la o parte
m-au lăsat descoperit
ca un experiment.”
Cu condţia de a se schimba finalul după cum urmează:
“cînd savanţii şi-au dat seama că eram un exemplar perfect
pentru textul : Epoca aceea se putea salva cu răbdare decă purtam propria casă
simbol al economiei supreme
oamenii fără mîini şi picioare au dat perdeaua la o parte
m-au lăsat descoperit
ca un experiment.”
da și nu; faptul că repeți „mîna mea” în versurile 3 și 4 din strofa a doua este o redundanță neavenită. cam tot la fel se percepe și folosirea repetată a pronumelor „meu”, „mea”, „mine”, „îmi” ăn aceeași strofă. încearcă să o citești cu voce tare și cu atenție și procedează în consecință.
pentru textul : Umbra. de(începusem răspunsul imediat, dar nu am mai avut baterie la laptop). Îti mulţumesc pentru descrierea amănunţită. M-a bucurat să aflu acest detaliu despre japonezi. Mi-a creat o stare de bine, de calm, de frumos. În lanţul de aramă e spiritul nipon Imaginea lui şi povestea folosirii lui e un haiku în sine. Ştiu că japonezului îi place,, această calmă armonizare cu natura" şi îl admir pentru ingeniozitatea lui. El face în aşa fel ca tot ce creează să par necreat, ci de ,,acolo". Acum îmi înţeleg şi mai bine latura mea uşor niponă (...şi zâmbesc amintindu-mi că nu prea suport zgomotul apei care curge în cadă, aşa că fac în aşa fel ca apa să se scurgă pe furtunul spiralat de la duş :) ) Şi tot abia acum înţeleg ultimul haiku în toată frumuseţea lui de dincolo de cuvinte, cu menţiunea că ultimul vers e explicativ, arată o cauză şi nu lasă loc meditaţiei. Căt despre structura fixă a numărului de silabe, nu cred că ştiu ce ştii tu. Poate sunt mai multe mituri. Aştept cu nerăbdare răspunsul. Eşti sigur că te referi la structura 7/ 5/ 7 şi nu la 5/ 7/ 5 ?
pentru textul : 3 gafe haiku dede fapt n-am schimbat nimic, Andule, asa a fost de la bun inceput...:) cred ca ai fost victima unui fel de ...automatism al lecturarii. chiar ma gandeam zilele trecute ca ceea ce numin noi "clisee" sunt un fel de reflexe Pavlov culturale, cu atat mai eficiente cu cat citim "pe diagonala" ori in graba, mai putin dedicati continutului si mai mult formei.
despre motto: eu nu cred ca el (mesajul sau) exclude pe cineva; nu trebuie decat citit si inteles. voi spuneti ca este elitist din pricina provenientei sale...ma intreb: daca ar fi fost din Sfantul Pavel, mai era elitist?
fireste ca textul nu e perfect, e numai un vis despre perfectiune...
pentru textul : de unde cuvântul nu poate ajunge deva multumesc pentru opinii. :)
Aranca draga, nu cred ca este relevant pentru poezie, cine ironizeaza mai mult si nici faptul ca scrii teolog cu "T". scopul comentariilor tale ar trebui sa nu urmareasca decat greseli gramaticale sau parerile tale evazive "scabros", "versificând copilărește orice"s. a., ci sa ofere explicatii, sa ajute pe autor sa inteleaga de ce felul in care a scris/compus este ... intr-un fel sau altul... de fapt, draga mea, tu stii prea bine sau mult mai bine toate acestea, dar iti place sa ai ultimul cuvant.
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual demi se pare destul de trista si condensata. ciudat, tocmai am revazut ultima parte din lord of the rings si m-ai adus aminte de anumite scene de acolo
pentru textul : impersonala deexista o adresa de email pentru asta. cred ca ti-am raspuns ori de cite ori m-ai intrebat ceva acolo. nu cred ca e civilizat sa vorbesti despre defecte la nivel de insesctar fara sa le numesti. este doar un mod de a improsca cu noroi. asta vorbeste mai mult despre intentii meschine de denigrare decit despre altceva.
pentru textul : despre o femeie goală dePaul, cred ca voi supravietui acestei tragedii...:)
pentru textul : la Văratec mă ajunge toamna del-am citit cind a aparut prima data aici si mi-a ramas in memorie. nu stiu de ce dar primele strofe ma fac sa ma gindesc la Dumnezeu. exista ceva ce impresioneaza in imprecatiile de la inceput si asta mai ales ca eu nu sint obisnuit ca bobadil sa scrie asa (sau am citit eu prea putine texte de-ale lui) imi suna putin aiurea "o schiță circulară", prea tehnic. finalul cam prea "poetizat". asa prost ca in final scriu numai eu mai bobadile.
pentru textul : excalibur deImi place ideea cu spovednaia in atrii si ventricole. In schimb ideea mirosului mi se pare ilara. Imi este imposibil sa o gandesc fara vreo trimitere canina. "ma uit atent"... suna ciudat. Te poti uita neatent ? Personal as reformula, sau as schimba adverbul. Ialin
pentru textul : incizie deiată cum cineva a reușit să mă facă să rid astăzi pentru că pe propriul site scrie fără diactritice (rid, o cută a feței). cineva care nu a auzit de chestia aia de-i zice ou poetic. și care nu are evident nici o legătură cu comentariul meu anterior.
oricum, merci pentru răgăială.
pentru textul : să nu căutați poetul din mine defiecare cu maica lui!corect!
vai!!!! de-abia acu îl înţeleg pe păuilică blajinul când zicea că poemul lui e mic faţă de parodia făcută de vlad turburea pe un text de-al său. atunci nu credeam că e chiar aşa dar iată că leşin de râs. Am închis bine ferestrele, că sunt la muncă, şi râd cu gura până la urechi. Fantastică asocierea între treaba mică şi mare şi dragostea care este tot pe acolo dacă nu chiar depăşeşte aşteptările de pe lângă semafor.
“poţi să faci atunci ce nu ai făcut niciodată
să iei în braţe un semafor
sau de pe o trambulină crezîndu-te cascador
să te arunci deşănţată ca o Cruelă
în europubelă”
ai fi putut să tragi cîteva sfori în culise
pentru o pereche second hand de la clujana
la schimb cu doi-trei saci de cartofi
de dragul tău mon chéri
am plîns o noapte şi-o zi
mi se înroşiseră ochii
de parcă aş fi ars
patru cuptoare de cărămidă
ne credeam oameni mari
ne jucam în beci de-a mama şi tata
mă căutai pe rafturi, printre cartofi
cine nu e gata îl iau cu lopata!
eşti mare om să ştii! meriţi o bere nefiltrată din grîu. prietenii ştiu de ce! Paul să vină cu micii! am zis!
pentru textul : fiecare cu treaba lui deE frumoasa aceasta "destainuire", nu atat poetica cat impregnata de real si ceea ce ma mira este ca ai reusit sa mentii un anumit ton monoton, de parca n-ai spune lucruri importante cand de fapt le spui de la obraz si le lasi sa doara in cei care rezoneaza... imi place finalul... si aveai toate sansele sa ratezi "cu gratie".
pentru textul : playa girón deAranca, se intampla in viata ca oamenii sa se cunoasca atunci cand aripile lor sunt prafuite de treceri, pe om il ispiteste mai ales frumusetea din celalalt , e o rugaciune salbatica, un mix de religii si simboluri pentru ca noi azi suntem un mozaic. e un poem de dragoste in care femeia isi vede iubitul intr un fel ciudat, mistic... multumesc de trecere, aprecierea ta o simt aproape... pe ganduri, Katya
pentru textul : trandafirul guarani deMie mi-a plăcut ideea Adrianei, de aceea am venit aici.
pentru textul : Religia nu poate fi decît veşnică deLIM, textul nu e rău, ideea de s.f. în poezie e un adevărat filon.
Dar cred că bagajul literar folosit aici este cam sărac dpdv semantic. Aș rescrie lăsând mai mult frâu liber imaginației cititorului.
...și aș schimba titlul, poate nu pentru că utilizează acest 'decât' într-un mod neplăcut ochilor și urechilor cititorului din mine, ci pentru că textul merită în opinia mea un titlu mai amplu și mai elocvent în același timp nu neapărat în așa strânsă legătură cu partea narată.
Andu
hmm, hmm nu m-am impacat niciodata cu chestiile mari. boldurile nici atat. am sa incerc sa-ti satisfac nevoia lirica, dar nu in seara asta, poate maine, vorba cantecului.
pentru textul : cinema victoria desi stai cu flex, baza este in siguranta (deocamdata)
pi es: mereu am fost inapoiata( ma refer la moda, desigur)
Și mă jigniți și pe mine așa cum obișnuiți și cu alții. Cum vă stă de altfel în fire. Rolul de ingenuă care se autovictimizează nu mă mai impresionează.
pentru textul : silent night deîmi place imaginea acestei simfonii neterminate care se rostogolește ca o marmură peste degete. nu îmi place prezența lui dumnezeu aici, însă. poate că s-ar subînțelege, oricum...
- și mai interesant este că iubirea începe din acele fapte irosite, repetate la nesfârșit :). frumos aici...
alex
pentru textul : simfonia neterminată deFrumos, Yester, una dintre preferatele mele, fotografia sepia de epocă... și un moment deosebit, ești un fericit să fii în posesia unei astfel de fotografii în albumul personal! Încerc să mă întreb cum ar fi arătat poza aceasta într-o fotografie în culori, unde prea multa informație ar fi răsturnat centrul atenției de pe figura "personajelor" pe costume eventual... Mă uimește claritatea imaginii, într-o vreme când totul se regla din diafragmă și lumină, I guess... Poate titlul, deși ca idee inspirat, este prea "obvious"... sau poate îmi plac mie chestiile mai mult nespuse decât cele vârâte cu forța în gând cititorului.
pentru textul : aristocrația normativă prospiciată din geneze și exoduri deD-le Dinu, mie mi se pare că sunteţi prea suspicios, ca să nu spun paranoic. Omul a scris un text - bun, rău, asta e altă discuţie. Şi chiar de ar fi pornit de la vreo scriere care vă aparţine ori care mi-aparţine, care aparţine Bibliei ori cărţii de telefoane, tot perfect normal ar fi. Nu încalcă nicio regulă, mă tem că nici măcar pe cea a bunului simţ.
D-voastră însă, prin: "am primit un "jab" cu mâna stângă, căci dreapta lui boba era ocupată/ a publicat, scăpându-se pe el, acest text îmbibat de scăparea lui/ scris dintr-un impuls şmecheros, necolegial şi parşiv", atacaţi persoana. Şi nici măcar nu o faceţi într-un mod subtil, ci folosiţi un limbaj grobian. Dar pentru asta avem moderator, deci mă opresc aici.
pentru textul : poem de 70 de cenți dedespre versiunea asta dar asa s-a intimplat sa l aud:
de-ajuns cât să-ţi ridice
vertebrele prin piele ca nişte ţepi
de-ajuns cât să te zbaţi precum o pasăre cu gâtul tăiat
oricum nu mai contează
anotimpul acesta
negru ca o ciumă pe străzile brooklynului
amestecă şobolanii cu oamenii
într-o simbioză perfectă
copii cu arme în mâini
copii în ochii cărora
a crescut cataracta
primăvară neagră cu muguri si gloanţe
primăvară neagră
cu ură şi smoala
de-ajuns cât să transpiri rece în mijlocul zilei
să cauţi întunericul ca o centură de siguranţă
înainte de impact
cheers!
pentru textul : primăvara neagră dePagini