de ce sa scrieti ceva ca Mozart, daca niciodata nu o sa atingeti acel inefabil al lui? De ce sa scrii sonete daca nu vei ajunge niciodata la fel de bun ca Shakespeare? de ce sa scrii ode in metru antic daca nu te vei putea asemui cu Eminescu? de ce sa sculptezi masa tacerii daca ea a fost deja sculptata? de ce sa incerci sa aduci propriul tau aport, sa incerci sa-ti gasesti locul tau anume, fara sa copiezi sau sa imiti ceea ce au facut altii. epigonii, se stie. sunt cei care isi fura singuri lantul de la bicicleta. si da, apreciez efortul aceluia care vrea sa fie original. si care si reuseste. nu e asa usor si e cale lunga pana iese ceva cu adevarat original. asta inseamna munca, rabdare si informatie. dumneata ai atitudinea unui las. te eschivezi, desi in mod normal ar trebui sa ai un punct de vedere invingator. si acesta ar trebui sa stea nu in ceea ce spui, ci in ceea ce faci. asa cum spuneai in primul coment: merita sa incerci, dar sa incerci acolo unde n-a mai incercat nimeni. nu poti gasi o comoara acolo unde a sapat toata lumea. si a sapata suficient de adanc incat sa nu mai poata fi facuta o gaura mai mare.
Eu am o sensilibilitate Pentru imaginile cu zapada. :) e intr-adevar foarte frumos, ca o atingere, ceva diafan si dens, cum n- am citit prea des. Poate mergea ceva si o continuare care sa ne invite un pic mai mult inauntrul starii, dar .. Probabil ca e bine ce e, atat cat e. felicitari!
Din textul acesta mi-a placut cel mai mult finalul, pe care-l gasesc deosebit de expresiv. Mai sunt demne de remarcat pasajele "împotriva mea însumi mi-am spus iată", "minarete tatuate de semne" (cu semne nu era mai bine?), "într-o după-amiază culmile au făcut pace fără a se muta din loc". Aici n-am priceput ce ai vrut sa zici: "ființa fără substanță a unui sufi".
"dizonante fonetice"... ma amuzi. probabil stii foarte bine limba engleza. eu nu o stiu asa bine, abia am reusit. nu ma simt niciodata confortabil sa traduc. desi am cam tradus de vreo douazeci si sapte de ani. dar tot asa, cu dificultate. in ce priveste imaginea, imi este draga. din mai multe puncte de vedere. si imi aminteste de prima data cind am scris textul si de unde eram cind l-am scris. asa ca ramine. ce sa ii faci. am si eu fixismele mele.
Ecaterina, poemul asta nu e rau deloc, are forta si comunica cu cititorul, ai reusit sa transmiti starea in care te aflai destul de bine. Imi place si cum ai versificat, parca vad o maturizare a scrisului care ma bucura. Ce nu imi place si trebuie sa-ti spun sunt: 1/ Strofa a doua cred ca ar trebui sa se opreasca la primele trei versuri fara explicatiile din celelalte doua 2/ "deceptii suparator de triste" cred ca e prea mult... In rest, mi-a placut. Te mai astept cu poeme asa. Felicitari! Andu
aici de ce nu a intrat nimeni? este frumos. marchez momentul si starea de gratie. orice rau e bun de ceva, mai devreme sau mai tarziu. si invers. felictari!
Am mai scăpat de cratime (reflexul clasic); am înlocuit "icnet" cu "suflu", deşi am avut tendinţa de-a lăsa doar "dacă aş atinge-o", dar mi se pare c-aş fi lăsat mult prea multe sensuri de acoperit; am înlocuit "împăturitul de absenţe" cu "e vremea marilor absenţe", şi am scos "şi"-ul din final.
vreau sa va atrag atentia ca e penibil ce se intimpla. va acordati penite una la alta intr-o veselie ca la bilciul cu prosti. Aranca mai are obiceiul asta si prin alte parti. Vreau sa va asigur ca sint in procesul de a curata Hermeneia de astfel de fenomene. Asa ca sa nu va uimiti de masurile pe care le voi lua intr-un viitor nu foarte indepartat.
De la "Povestea florilor de mireasă" încoace cred că nu am mai regăsit atmosfera aceasta de poveste în poveste, contopirea reușită a izului de mit spus iarna pe șoptite în fața focului mocnind (acolo unde toate poveștile pot fi adevărate) cu adâncul a ceea ce nu se spune. Eu cred că fiecare cuvânt trebuie citit cu mare atenție aici, pentru că "eroii" nu sunt cine par a fi, intriga nu este nici ea ușor de dezlegat, iar consecințele nici atât. Iubirea nu este văzută ca "salvatoare", ea nu conduce la terminarea războaielor, ci doar la terminarea războaielor "pierdute", la o nemurire al cărei cost este văzut în egală măsură binecuvântare și blestem. Poezia are un aspect oarecum circular, să nu uităm că războiul este "sănătos" pentru "primenirea sângelui", un război este "ca un praznic" - fantastică asemănare (de-aici finalul dureros aproape, în lipsa morților care să justifice esența războiului "călăi bolnavi de tînjet prizonieri focului din gînd"); să nu uităm că iubirea a venit ca răspuns la căutările unei "sublime" forme de tortură. Mda, autorul se joacă în continuare cu mințile cititorilor (cât pe ce să scriu "ascultătorilor") săi, construind o lume aparentă și punând întrebări fără să ne dăm seama, întrebări curajoase, care răstoarnă conceptele de iubire, moarte, război, biruință, dar, natura umană... Și toate acestea spuse într-o... poveste, să nu uităm. Deși îmi este greu, atunci când îmi place foarte mult un text, să mai aduc aminte și despre imperfecțiuni, cred că ai putea să revezi: - "sunetul unui duh rătăcitor" - idee lipsită de reprezentare; - "iscoadele prinse nu vorbeau mult" - am citit chestia asta de mai multe ori și tot aiurea sună. Negația nu dă bine în context. - cîteva diacritice lipsă - poate reiei textul la puricat. Ce observ eu acum, la re-lecturare: "nimic va jur", "nemaintîlnit".
Sincer, ce s-a expus aici îmi pare a fi doar o schiță. Sau niște note pe baza cărora se poate scrie un eseu. Desigur, aș putea fi doar eu cea care nu poate abandona ce a învățat, care nu se poate lăsa pradă unui koan. Sau poate că nu, și poate că textul acesta merită mult mai mult pentru a se putea chema eseu. Nu de alta, dar avem dreptul să cerem, că știm de la cine. Cu interes,
Adim, daca reusesc sa ajut e bine, nu -i in intentia mea decit egoismul de-a citi o poezie care sa-mi placa si cum poezia ta are o gramada de lucruri care-mi plac e pacat sa ma impiedic de frunze. Nu te supara pe mine, bine? Caramitru...l-am intilnit si mai tirziu, in casa la poetul Copilu Cheatra si-apoi de citeva ori in Israel. Blestemul lui Arghezi recitat de el intr-o alta seara cu un pian clincanind asa, ca picaturile de ploaie pe-un mormint...
îmi place contrastul de idei din strofa a treia între "adâncimea ei dintre umeri" și "înăltimea muntelui care crește în gând" fiind "mormânt al unei lacrimi"... frumos. mă bucur că mai citesc ceva ce seamănă cu mine. și prin gândurile mele e o-ntreagă lume...
nu-i așa, Masha?
Eu mă bucur că dintre toți tu ai înțeles ce trebuia asta e cel mai important... iar eu sunt fericit că mai există oameni ca tine și mă bucur că, deși pentru scurt timp, ne-am intersectat pe aici.
Pentru că altfel văd încă prea multă obtuzitate pe aici cel puțin față de ceea ce eu (personal, doar eu da?) credeam că va fi Hermeneia când alături de atâția alții am pus umărul la lansarea ei... din dragoste nu vreau aplauze nu am vrut niciodată!
Cine mă cunoaște știe că am fost dintre puținii care au recompensat poezia prin bani, nu prin vorbe, eu însumi fiind un amărât de poet care nu am publicat pentru că nu am găsit încă un sponsor care să dea toți banii pe volum și am jurat că atâta vreme cât voi trăi nu voi plăti (deși am de unde, am dovedit-o plătind alți poeți pentru creațiile lor) pentru un volum sub semnătura mea niciun cent!
Deci îți mulțumesc Masha pentru această dovadă de claritate... nu doar că m-ai luat prin surprindere, dar sunt chiar fericit!
Și nici nu mai îmi pasă că Virgil stă într-o cutie de unde iese ca șarpele acela care ne înțepa în deget când eram mici în loc să pună umărul la literatură pe Hermeneia, că editorii Hermeneia fac poliție cu alde ca mine în loc să ne arate cât de bine scriu ei, să ne fie exemplu, uite, ca Vlad Turburea, dar el este genial, nu ai ce să-i faci, el o să intre în istoria literaturii, nu-i așa? Și în multe alte istorii, mai puțin în istoria neînsemnată a lucrurilor însemnate.
Deci ce să mai zic? Dacă este clar că un concurs de poezie nu se va face pe acilea, atunci eu o să tac de data asta de bunăvoie, nu e nevoie să-mi suspendați contul stimați Consilieri. Să mi-l suspendați vă rog prima oară când mai vedeți vreun post de la mine dacă nu avem concurs de poezie, ok?
Iar ție îți mulțumesc încă o dată Masha... și te salut cu o plecăciune adâncă, atât cât îmi mai permite postura.
Andu
Interesantă opinie, Nicodem. În sensul acesta am o întrebare? Este Odiseea (atribuită) lui Homer un „mănunchi de neadevăruri” sau nu? Și dacă probabil este (după canoanele lui Nicodem) de vreme ce nu îmi aduc aminte să fi văzut un ciclop sau măcar o sirenă (nici măcar la grădina zoologică) cum se face că alături de Iliada și de Argonautica nu numai că nu au murit/dispărut dar au devenit (alături de altele) opere fundamentale ale culturii europene și universale?
hai sa fim seriosi. din principiu nu urmaresc sa dau lectii "de poezie" la nimeni. fiecare scrie asa cum vrea. dar asta nu inseamna ca ce scrie este neaparat si poezie chiar daca ii punem eticheta. tot din principiu nu urmaresc sa descurajez pe nimeni. imi doresc insa sa nu ne amagim ci doar sa incercam sa scriem simplu poezie si nu reţetare sau versificari.
textul de fata, pe linga faptul ca este oda evidentei si a redundantei nu te face sa vibrezi nici macar o secunda.
ma intreb ce era daca nu ne spuneai ca este vorba despre casnicie. poate ramineam si ne intrebam, raminea ceva mister, vraja. asa insa totul e CLAR. clar ca o banalitate antiromantica.
porumbar si adapostire. oare nu sint acelasi lucru.
ingeri invizibili. probabil ca cam toti ingerii sint mai mult sau mai putin invizibili. cel putin eu n-am vazut nici unul azi.
chestia cu locatia de munca m-a dat gata. a vedea pe cineva care se considera poeta ca foloseste expresia asta intr-un text care se vrea poezie este mai rau ca un film de groază.
greierii se aud noaptea. desigur, dar se aud in... casnicie? pe bune ce vrea sa insemne asta? ce vrea sa sugereze asta? vorbim de casnicie sau de curtea din spate noaptea? pentru ca atunci cind spunem ceva in poezie trebuie sa vremn sa sugeram ceva. iar eu am impresia ca aici autorul a uitat despre ce scrie si a fost asa de impresionat de imaginea unei nopti calme incit a confundat casa cu casnicia. sint doua lucruri....... diferite!
chestia cu macii care ard noaptea, blah blah blah este asa de un sudo-erotism asa de ieftin incit e jenant sa o citesti.
"locul de întâlnire al sufletelor noastre împlinite". - asta e o banalitate pe care o scrii pe o felicitare dar nu are ce cauta in absolut nici o poezie. e ridicol.
"aici este totdeauna primăvară-vară,". gosh!.. si cu iarna ce facem??? cum e cu batrinetea? cu boala, cu cearta? cu conflictele? nu ca as fi eu un mare pasionat de realism. dar pozitivismul asta ieftin este orice numai poezie nu.
"e locul unde peniţa şi ochii şefuli nu ne ajung". fantastic! astept sa ne poevestesti si despre restul, tramvai, casierie, benzinarie, magazin. si alte obiecte. ochii colegilor (ca pe aia ai sefului i-ai clarificat), etc.
pe bune acum, scrie trei rinduri dar sa fie poezie nu dedicatie sudo-versificata.
Mulţumesc domnule Călin Sămărghiţan, pentru bunele aprecieri asupra modului cum am surprins o parte din semnificaţiile operei sculptorului.
Ultima strofă vrea sa spună ceva despre masa căreia unii îi zic fie: Brîncuşi, ultimă, festivă, rebut şi care este de dimensiuni mai mici, a fost până la o vreme(2003) plasată lângă Coloana Infinitului iar acum se deteriorează, lăsată în părăsire, lânga casa Gănescu de pe strada Eroilor din Târgu Jiu. Aprecierile asupra ei sunt contradictorii şi discutabile.
şi poezia la care te pricepi. îmi pare că aici locuiesc, totuşi, cuvintele. cuvintele tale venite aşa, ca un fel de bineţe pentru cei care le intră în casă. liric, proaspăt, fără prea multă filozofie, atât de natural cât îi stă bine cuvântului gospodar.
mie mi-a plăcut şi vreau să remarc această naturaleţe.
mi-a placut indeosebi finalul. atat de ironic si de cinic- perfect. nici nu putea fi altfel; plictisul, boala, starea de bine/ rau, mizerie, toate fac parte din viata, dar indiferent cand sau cum vin toate astea, ea merge mai departe. isi are cursul ei nederanjat si nestiut de nimeni.
plimbarile cu trenul pot fi un chin( cel mai adesea pentru mine is), dar ce am observat, asa cum asa frumos ai redat si tu aici, de cele mai multe ori imaginile care apar parca pe furis, au capacitatea sa-ti readuca in memorie pana si cele mai uitate lucruri inmagazinate in tine.)
Adriana, eu nici macar nu mai stiu daca "adevarurile" se spun "simplu" sau deloc. Dar asta nu mai are importanta atunci cand nu mai vorbim despre aceste adevaruri ci despre ceea ce simtim, adevarat sau nu fie acest sentiment. Multumesc tie pentru lectura. Ionut, noi doi mai avem un drum de batut impreuna pana sa uitam acesti 12 ani de varsta care ne despart (care ne si apropie, ciudat, in zodia iepurelui) si sa picam "la o pace simbolica" . Deocamdata tu mie imi pari un fariseu, sa ma ierti ca ti-o spun asa, direct. Un om care foloseste cantitatea in locul calitatii si care de cate ori are ocazia se ascunde dupa identitati contrafacute, si un semi-doct pe deasupra. Insa s-ar putea, prea bine, sa ma insel. Atunci cand imi voi da seama ca m-am inselat imi voi face mea culpa. Pana atunci insa, ramane cum am stabilit. Te mai astept oricum cu opinii, nici eu nu voi fi zgarcit, de aceea suntem aici, nu? Andu
Draga Mircea, e bine ca ai tras aceasta concluzie "dupa ce ai citit ce am scris" si nu inainte, e un pas inainte pe calea analizei la rece a unui text care, nu-i asa, nu se poate face decat "dupa ce l-ai citit". As vrea sa-ti spun cu toata dragostea ca nu reprezinti din punctul meu de vedere eventualul public (oricat de restrans) al acestui poem si m-am mirat ca ai scris ceva aici si m-am gandit ca poate in sufletul tau mare vrei sa ma aduci pe calea cea dreapta, acordandu-mi un fel de circumstante atenuante. Desi s-ar putea sa te dezamagesc, poemul asta chiar ma reprezinta, nefiind astfel o parodie (este doar o incadrare sugerata de Virgil) ci eventual un text autobiografic. Andu
Va trebui să citeşti regulamentul, să te familiarizezi cu standardul Hermeneia.com, să consulţi rubrica ,,Întrebări şi răspunsuri. Pune toate diacriticile (e o condiţie de publicare specificată în regulament). Nu văd rostul punctului de la finalul fiecărei strofe, având în vedere că în rest nu s-au folosit semnele de punctuaţie. După virgulă se lasă spaţiu. Aş fi avut altă opţiune pentru virgula de la titlu - o linie de pauză de exemplu.
De evitat genitivalele, repetiţiile ( ex. adâncă ) şi versurile explicative.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
:)). Aproape geniale. Mă refer şi la grafică, şi la ideile împrumutate din realitate şi mulate pe un umor pişcător, tăios.
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete de...si asta este bine :p. multumesc pt apreciere Dl Gorun. Atita timp cit acea inima bate ca un pas de ofiter - va fi bine: in text si inafara lui.
Kind regards!
pentru textul : Hemoragii dede ce sa scrieti ceva ca Mozart, daca niciodata nu o sa atingeti acel inefabil al lui? De ce sa scrii sonete daca nu vei ajunge niciodata la fel de bun ca Shakespeare? de ce sa scrii ode in metru antic daca nu te vei putea asemui cu Eminescu? de ce sa sculptezi masa tacerii daca ea a fost deja sculptata? de ce sa incerci sa aduci propriul tau aport, sa incerci sa-ti gasesti locul tau anume, fara sa copiezi sau sa imiti ceea ce au facut altii. epigonii, se stie. sunt cei care isi fura singuri lantul de la bicicleta. si da, apreciez efortul aceluia care vrea sa fie original. si care si reuseste. nu e asa usor si e cale lunga pana iese ceva cu adevarat original. asta inseamna munca, rabdare si informatie. dumneata ai atitudinea unui las. te eschivezi, desi in mod normal ar trebui sa ai un punct de vedere invingator. si acesta ar trebui sa stea nu in ceea ce spui, ci in ceea ce faci. asa cum spuneai in primul coment: merita sa incerci, dar sa incerci acolo unde n-a mai incercat nimeni. nu poti gasi o comoara acolo unde a sapat toata lumea. si a sapata suficient de adanc incat sa nu mai poata fi facuta o gaura mai mare.
pentru textul : de el deEu am o sensilibilitate Pentru imaginile cu zapada. :) e intr-adevar foarte frumos, ca o atingere, ceva diafan si dens, cum n- am citit prea des. Poate mergea ceva si o continuare care sa ne invite un pic mai mult inauntrul starii, dar .. Probabil ca e bine ce e, atat cat e. felicitari!
pentru textul : amintire deDin textul acesta mi-a placut cel mai mult finalul, pe care-l gasesc deosebit de expresiv. Mai sunt demne de remarcat pasajele "împotriva mea însumi mi-am spus iată", "minarete tatuate de semne" (cu semne nu era mai bine?), "într-o după-amiază culmile au făcut pace fără a se muta din loc". Aici n-am priceput ce ai vrut sa zici: "ființa fără substanță a unui sufi".
pentru textul : fericire off-topic de"dizonante fonetice"... ma amuzi. probabil stii foarte bine limba engleza. eu nu o stiu asa bine, abia am reusit. nu ma simt niciodata confortabil sa traduc. desi am cam tradus de vreo douazeci si sapte de ani. dar tot asa, cu dificultate. in ce priveste imaginea, imi este draga. din mai multe puncte de vedere. si imi aminteste de prima data cind am scris textul si de unde eram cind l-am scris. asa ca ramine. ce sa ii faci. am si eu fixismele mele.
pentru textul : yerba maté III ▒ dedomnilor, doamnelor imi prezint scuzele.
pentru textul : Dilemă divină deva multumesc pentru rabdare.
nu stiu parca poezia nu dorea sa fie publicata:)
Ecaterina, poemul asta nu e rau deloc, are forta si comunica cu cititorul, ai reusit sa transmiti starea in care te aflai destul de bine. Imi place si cum ai versificat, parca vad o maturizare a scrisului care ma bucura. Ce nu imi place si trebuie sa-ti spun sunt: 1/ Strofa a doua cred ca ar trebui sa se opreasca la primele trei versuri fara explicatiile din celelalte doua 2/ "deceptii suparator de triste" cred ca e prea mult... In rest, mi-a placut. Te mai astept cu poeme asa. Felicitari! Andu
pentru textul : notițe ascunse deaici de ce nu a intrat nimeni? este frumos. marchez momentul si starea de gratie. orice rau e bun de ceva, mai devreme sau mai tarziu. si invers. felictari!
pentru textul : o cântare a gleznelor. a lui esme deRectificat.
Am mai scăpat de cratime (reflexul clasic); am înlocuit "icnet" cu "suflu", deşi am avut tendinţa de-a lăsa doar "dacă aş atinge-o", dar mi se pare c-aş fi lăsat mult prea multe sensuri de acoperit; am înlocuit "împăturitul de absenţe" cu "e vremea marilor absenţe", şi am scos "şi"-ul din final.
pentru textul : Cerneluri devreau sa va atrag atentia ca e penibil ce se intimpla. va acordati penite una la alta intr-o veselie ca la bilciul cu prosti. Aranca mai are obiceiul asta si prin alte parti. Vreau sa va asigur ca sint in procesul de a curata Hermeneia de astfel de fenomene. Asa ca sa nu va uimiti de masurile pe care le voi lua intr-un viitor nu foarte indepartat.
pentru textul : esquisse à deux dans la chambre verte deprobabil că într-o antologie, cândva... e deja într-un volum. mulțam de recitire, Virgil.
pentru textul : ai mâna rece, ești sinceră...moarte. deDe la "Povestea florilor de mireasă" încoace cred că nu am mai regăsit atmosfera aceasta de poveste în poveste, contopirea reușită a izului de mit spus iarna pe șoptite în fața focului mocnind (acolo unde toate poveștile pot fi adevărate) cu adâncul a ceea ce nu se spune. Eu cred că fiecare cuvânt trebuie citit cu mare atenție aici, pentru că "eroii" nu sunt cine par a fi, intriga nu este nici ea ușor de dezlegat, iar consecințele nici atât. Iubirea nu este văzută ca "salvatoare", ea nu conduce la terminarea războaielor, ci doar la terminarea războaielor "pierdute", la o nemurire al cărei cost este văzut în egală măsură binecuvântare și blestem. Poezia are un aspect oarecum circular, să nu uităm că războiul este "sănătos" pentru "primenirea sângelui", un război este "ca un praznic" - fantastică asemănare (de-aici finalul dureros aproape, în lipsa morților care să justifice esența războiului "călăi bolnavi de tînjet prizonieri focului din gînd"); să nu uităm că iubirea a venit ca răspuns la căutările unei "sublime" forme de tortură. Mda, autorul se joacă în continuare cu mințile cititorilor (cât pe ce să scriu "ascultătorilor") săi, construind o lume aparentă și punând întrebări fără să ne dăm seama, întrebări curajoase, care răstoarnă conceptele de iubire, moarte, război, biruință, dar, natura umană... Și toate acestea spuse într-o... poveste, să nu uităm. Deși îmi este greu, atunci când îmi place foarte mult un text, să mai aduc aminte și despre imperfecțiuni, cred că ai putea să revezi: - "sunetul unui duh rătăcitor" - idee lipsită de reprezentare; - "iscoadele prinse nu vorbeau mult" - am citit chestia asta de mai multe ori și tot aiurea sună. Negația nu dă bine în context. - cîteva diacritice lipsă - poate reiei textul la puricat. Ce observ eu acum, la re-lecturare: "nimic va jur", "nemaintîlnit".
pentru textul : povestea uitată a regilor stepei deerată de bun simţ cu scuze: Mă bucur că l-am cunoscut (şi fizic) - Mă bucur că l-am cunoscut în realitate.
pentru textul : Autori Hermeneia premiaţi la Târgovişte de"declaraţie" sau proclamaţie de feminitate, ceea ce cred că se vede şi din restul poemului
pentru textul : elegie 01 deSincer, ce s-a expus aici îmi pare a fi doar o schiță. Sau niște note pe baza cărora se poate scrie un eseu. Desigur, aș putea fi doar eu cea care nu poate abandona ce a învățat, care nu se poate lăsa pradă unui koan. Sau poate că nu, și poate că textul acesta merită mult mai mult pentru a se putea chema eseu. Nu de alta, dar avem dreptul să cerem, că știm de la cine. Cu interes,
pentru textul : Bufonul deAdim, daca reusesc sa ajut e bine, nu -i in intentia mea decit egoismul de-a citi o poezie care sa-mi placa si cum poezia ta are o gramada de lucruri care-mi plac e pacat sa ma impiedic de frunze. Nu te supara pe mine, bine? Caramitru...l-am intilnit si mai tirziu, in casa la poetul Copilu Cheatra si-apoi de citeva ori in Israel. Blestemul lui Arghezi recitat de el intr-o alta seara cu un pian clincanind asa, ca picaturile de ploaie pe-un mormint...
pentru textul : Mă simt întreg prin clipa ce mă cheamă deîmi place contrastul de idei din strofa a treia între "adâncimea ei dintre umeri" și "înăltimea muntelui care crește în gând" fiind "mormânt al unei lacrimi"... frumos. mă bucur că mai citesc ceva ce seamănă cu mine. și prin gândurile mele e o-ntreagă lume...
pentru textul : oceanul mai adânc decât oceanul denu-i așa, Masha?
pentru textul : Cantata în mi minor deEu mă bucur că dintre toți tu ai înțeles ce trebuia asta e cel mai important... iar eu sunt fericit că mai există oameni ca tine și mă bucur că, deși pentru scurt timp, ne-am intersectat pe aici.
Pentru că altfel văd încă prea multă obtuzitate pe aici cel puțin față de ceea ce eu (personal, doar eu da?) credeam că va fi Hermeneia când alături de atâția alții am pus umărul la lansarea ei... din dragoste nu vreau aplauze nu am vrut niciodată!
Cine mă cunoaște știe că am fost dintre puținii care au recompensat poezia prin bani, nu prin vorbe, eu însumi fiind un amărât de poet care nu am publicat pentru că nu am găsit încă un sponsor care să dea toți banii pe volum și am jurat că atâta vreme cât voi trăi nu voi plăti (deși am de unde, am dovedit-o plătind alți poeți pentru creațiile lor) pentru un volum sub semnătura mea niciun cent!
Deci îți mulțumesc Masha pentru această dovadă de claritate... nu doar că m-ai luat prin surprindere, dar sunt chiar fericit!
Și nici nu mai îmi pasă că Virgil stă într-o cutie de unde iese ca șarpele acela care ne înțepa în deget când eram mici în loc să pună umărul la literatură pe Hermeneia, că editorii Hermeneia fac poliție cu alde ca mine în loc să ne arate cât de bine scriu ei, să ne fie exemplu, uite, ca Vlad Turburea, dar el este genial, nu ai ce să-i faci, el o să intre în istoria literaturii, nu-i așa? Și în multe alte istorii, mai puțin în istoria neînsemnată a lucrurilor însemnate.
Deci ce să mai zic? Dacă este clar că un concurs de poezie nu se va face pe acilea, atunci eu o să tac de data asta de bunăvoie, nu e nevoie să-mi suspendați contul stimați Consilieri. Să mi-l suspendați vă rog prima oară când mai vedeți vreun post de la mine dacă nu avem concurs de poezie, ok?
Iar ție îți mulțumesc încă o dată Masha... și te salut cu o plecăciune adâncă, atât cât îmi mai permite postura.
Andu
Interesantă opinie, Nicodem. În sensul acesta am o întrebare? Este Odiseea (atribuită) lui Homer un „mănunchi de neadevăruri” sau nu? Și dacă probabil este (după canoanele lui Nicodem) de vreme ce nu îmi aduc aminte să fi văzut un ciclop sau măcar o sirenă (nici măcar la grădina zoologică) cum se face că alături de Iliada și de Argonautica nu numai că nu au murit/dispărut dar au devenit (alături de altele) opere fundamentale ale culturii europene și universale?
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? dehai sa fim seriosi. din principiu nu urmaresc sa dau lectii "de poezie" la nimeni. fiecare scrie asa cum vrea. dar asta nu inseamna ca ce scrie este neaparat si poezie chiar daca ii punem eticheta. tot din principiu nu urmaresc sa descurajez pe nimeni. imi doresc insa sa nu ne amagim ci doar sa incercam sa scriem simplu poezie si nu reţetare sau versificari.
textul de fata, pe linga faptul ca este oda evidentei si a redundantei nu te face sa vibrezi nici macar o secunda.
ma intreb ce era daca nu ne spuneai ca este vorba despre casnicie. poate ramineam si ne intrebam, raminea ceva mister, vraja. asa insa totul e CLAR. clar ca o banalitate antiromantica.
porumbar si adapostire. oare nu sint acelasi lucru.
ingeri invizibili. probabil ca cam toti ingerii sint mai mult sau mai putin invizibili. cel putin eu n-am vazut nici unul azi.
chestia cu locatia de munca m-a dat gata. a vedea pe cineva care se considera poeta ca foloseste expresia asta intr-un text care se vrea poezie este mai rau ca un film de groază.
greierii se aud noaptea. desigur, dar se aud in... casnicie? pe bune ce vrea sa insemne asta? ce vrea sa sugereze asta? vorbim de casnicie sau de curtea din spate noaptea? pentru ca atunci cind spunem ceva in poezie trebuie sa vremn sa sugeram ceva. iar eu am impresia ca aici autorul a uitat despre ce scrie si a fost asa de impresionat de imaginea unei nopti calme incit a confundat casa cu casnicia. sint doua lucruri....... diferite!
chestia cu macii care ard noaptea, blah blah blah este asa de un sudo-erotism asa de ieftin incit e jenant sa o citesti.
"locul de întâlnire al sufletelor noastre împlinite". - asta e o banalitate pe care o scrii pe o felicitare dar nu are ce cauta in absolut nici o poezie. e ridicol.
"aici este totdeauna primăvară-vară,". gosh!.. si cu iarna ce facem??? cum e cu batrinetea? cu boala, cu cearta? cu conflictele? nu ca as fi eu un mare pasionat de realism. dar pozitivismul asta ieftin este orice numai poezie nu.
"e locul unde peniţa şi ochii şefuli nu ne ajung". fantastic! astept sa ne poevestesti si despre restul, tramvai, casierie, benzinarie, magazin. si alte obiecte. ochii colegilor (ca pe aia ai sefului i-ai clarificat), etc.
pe bune acum, scrie trei rinduri dar sa fie poezie nu dedicatie sudo-versificata.
pentru textul : Misterul cuplului perfect deMulţumesc domnule Călin Sămărghiţan, pentru bunele aprecieri asupra modului cum am surprins o parte din semnificaţiile operei sculptorului.
pentru textul : Sculptorul deUltima strofă vrea sa spună ceva despre masa căreia unii îi zic fie: Brîncuşi, ultimă, festivă, rebut şi care este de dimensiuni mai mici, a fost până la o vreme(2003) plasată lângă Coloana Infinitului iar acum se deteriorează, lăsată în părăsire, lânga casa Gănescu de pe strada Eroilor din Târgu Jiu. Aprecierile asupra ei sunt contradictorii şi discutabile.
şi poezia la care te pricepi. îmi pare că aici locuiesc, totuşi, cuvintele. cuvintele tale venite aşa, ca un fel de bineţe pentru cei care le intră în casă. liric, proaspăt, fără prea multă filozofie, atât de natural cât îi stă bine cuvântului gospodar.
pentru textul : aici nu mai locuieşte nimeni demie mi-a plăcut şi vreau să remarc această naturaleţe.
mda, d-le Virgil. Dumneata trebuie sa ai ultimul cuvant. My simple mind is not to be compared with your sofisticated and superior mind.
pentru textul : IE 9 și Firefox 4 demi-a placut indeosebi finalul. atat de ironic si de cinic- perfect. nici nu putea fi altfel; plictisul, boala, starea de bine/ rau, mizerie, toate fac parte din viata, dar indiferent cand sau cum vin toate astea, ea merge mai departe. isi are cursul ei nederanjat si nestiut de nimeni.
pentru textul : cerul vânăt mă doare timid a bătătură deplimbarile cu trenul pot fi un chin( cel mai adesea pentru mine is), dar ce am observat, asa cum asa frumos ai redat si tu aici, de cele mai multe ori imaginile care apar parca pe furis, au capacitatea sa-ti readuca in memorie pana si cele mai uitate lucruri inmagazinate in tine.)
Adriana, eu nici macar nu mai stiu daca "adevarurile" se spun "simplu" sau deloc. Dar asta nu mai are importanta atunci cand nu mai vorbim despre aceste adevaruri ci despre ceea ce simtim, adevarat sau nu fie acest sentiment. Multumesc tie pentru lectura. Ionut, noi doi mai avem un drum de batut impreuna pana sa uitam acesti 12 ani de varsta care ne despart (care ne si apropie, ciudat, in zodia iepurelui) si sa picam "la o pace simbolica" . Deocamdata tu mie imi pari un fariseu, sa ma ierti ca ti-o spun asa, direct. Un om care foloseste cantitatea in locul calitatii si care de cate ori are ocazia se ascunde dupa identitati contrafacute, si un semi-doct pe deasupra. Insa s-ar putea, prea bine, sa ma insel. Atunci cand imi voi da seama ca m-am inselat imi voi face mea culpa. Pana atunci insa, ramane cum am stabilit. Te mai astept oricum cu opinii, nici eu nu voi fi zgarcit, de aceea suntem aici, nu? Andu
pentru textul : unele lucruri depentru mine prind bine descinderile tale.am modificat și finalul. te deranja acel "ează", cred.
pentru textul : caut și acum liniștea demnă de un poem ca tine deÎmi plac doar strofele I și III a doua este din păcate fadă, un crochiu fals, fără un mesaj autentic și nu îmi explic încă de ce...
pentru textul : Depresivă deDraga Mircea, e bine ca ai tras aceasta concluzie "dupa ce ai citit ce am scris" si nu inainte, e un pas inainte pe calea analizei la rece a unui text care, nu-i asa, nu se poate face decat "dupa ce l-ai citit". As vrea sa-ti spun cu toata dragostea ca nu reprezinti din punctul meu de vedere eventualul public (oricat de restrans) al acestui poem si m-am mirat ca ai scris ceva aici si m-am gandit ca poate in sufletul tau mare vrei sa ma aduci pe calea cea dreapta, acordandu-mi un fel de circumstante atenuante. Desi s-ar putea sa te dezamagesc, poemul asta chiar ma reprezinta, nefiind astfel o parodie (este doar o incadrare sugerata de Virgil) ci eventual un text autobiografic. Andu
pentru textul : amanta mea supraponderală deVa trebui să citeşti regulamentul, să te familiarizezi cu standardul Hermeneia.com, să consulţi rubrica ,,Întrebări şi răspunsuri. Pune toate diacriticile (e o condiţie de publicare specificată în regulament). Nu văd rostul punctului de la finalul fiecărei strofe, având în vedere că în rest nu s-au folosit semnele de punctuaţie. După virgulă se lasă spaţiu. Aş fi avut altă opţiune pentru virgula de la titlu - o linie de pauză de exemplu.
pentru textul : Singurătate pe margini de urme deDe evitat genitivalele, repetiţiile ( ex. adâncă ) şi versurile explicative.
Pagini