Nici nu stiu cum sa spun asta... ce caut eu aici? Am imprumutat poezia ta, am imprumutat povestea ta, pesemne, altfel nu imi pot explica de ce ma stradui sa imi ascund lacrimile. Nu e nimic comun aici, si totusi totul este la fel, zi de zi, clipa de clipa, oriunde pe lumea asta. Iar tu stai la birou si le scrii, si produci realitatea, sau visul, sau lumea de dincolo, si amesteci toate acestea intr-un creuzet al tristetii si al surasului amar amar din care bunica poate facea dulceata, aducandu-si aminte de ceea ce tu nu iti mai aduci aminte. Chiar de acolo, de unde noi credem ca nu mai rasare si nu mai apune nimeni... sau nimic. O poveste spusa lent, pe indelete, cu spatele intors spre cititor. Cu o delicatete ferma as spune... care este marca poeziilor Almei. Poate inceputul sa fie putin necizelat... dar tot ceea ce urmeaza este in sine tulburator de bine spus. Bine revii, Alma, cand revii.
Da. Cât trăim pentru noi şi cât pentru alţii? Încercăm cumva să înapoiem ce am primit spre o mai bună administrare? Poate.
Remarc versurile pentru idee şi pentru imagini:
,,miezul pufos
îl face mană furnicilor cerului
coaja corabie după care se ţin pescăruşii
iar cu firimiturile satură pe cei care plănuiesc
să moară de foame"
Marius, eu cred, totusi, ca exagerezi cu criptarea. al meu fie pacatul daca gresesc.
ma simt ca si cum mi-ai pune in fata o coaja de nuca si mi-ai cere sa desenes un fluier; pana la urma, il pot desena, dar nu datorita acelei coji...
Sapphire... bine punctat... desi daca am fi la un cenaclu adevarat un lector nelamurit ar putea desigur intreba autoarea cu privire la un fragment din creatia supusa analizei. Ideea e ca nu toata lumea scrie diwan ori ceva similar de aceea nu mereu exista nevoia "cheilor" pentru ca textul exista doar pe un singur nivel de interpretare. De exemplu acest text mi se pare unul bun, in acelasi registru tematic cu care autoarea ne-a obisnuit deja, insa de aceasta data avem de-a face cu un intreg, relativ inchegat si cu o atmosfera deosebita. Nu ma prea impac cu "ontologia înecaților din dragoste"... cunoscand semnificatia termenilor ma gandesc ca ar fi fost mai potrivit sa utilizezi poate gnoseologia, axiologia etc Interesanta formularea "la capătul penumbrelor" dar cred ca e putin fortata pentru ca in real exista o granita insesizabila de catre ochiul omenesc intre partea luminoasa si aria umbrei. Miroase frumos poezia ta... ma gandesc insa ca pe cat sunt de frumoase frunzele leandrului pe atat sunt de toxice.
Cami, nici o poezie nu o consider (ma refer la ceea ce scriu eu) definitiva. cu atit mai putin rotunda, perfecta. poate ca de aici imi explic aceasta permanenta neliniste in a cauta perfectiunea. stiu doar ca automultumirea duce la mediocritate. si poate ca nu sint singura, citeodata acest lucru, numai acest lucru, imi da puterea sa ma autodepasesc. ceea ce iti recomand, sincer.
Eugen, fără supărare, dar prin citez @bott, ai atins un vârf al penibilităţii importanţei de sine. Mă întreb oare ce brand eşti tu ori textele tale de e nevoie de o atât de minuţioasă cronometrare şi asigurare a paternităţii ideilor făcute versuri megasublime? Oare să nu mai avem simţul măsurii chiar deloc?
Despre text, texte: observ că ai un interes pentru poezia, să-i zicem, realistică, cu slabe tuşe plastice, cu accent pe transmitere cerebrala - modelul actual american. În ultima vreme, încerci să scrii o poezie-invectivă, reluând motive, mijloace şi cuvinte până la obsesie. Ok. Până aici, nimic rău. Problema vine în momentul în care citim tipul veritabil de poezie descris mai sus. Atunci ne dăm seama că, din cazua lipsei factorului liric latent (care e vital), din cauza timbrului impersonal, din cauza rigidităţii fenomenului artistic, din cauza slabei cunoaşteri a inflexiunilor/ nuanţelor limbii române, din cauza că, în cele din urmă, nu poţi crea, scrierile tale, în genere, nu trec de o proastă imitaţie cu caracter snob.
Tu încă (pardon!) confunzi relatarea cu transmiterea, nervul cu potenţa lirică, istorisirea cu atmosfera şi narcisismul cu revelarea. Tu încă (pardon!) consideri că absolut tot ce gândeşti sau trăieşti se poate şi merită făcut poezie. Tu încă scrii mai mult decât citeşti.
Rezolvă problemele astea, Eugene, nu data, ora, minutul şi coada de maimuţă. Dacă o să-ţi sape cineva în urmă, o s-o facă pentru ce scrii, nu pentru alintări patetice.
cele 9 povestiri, dintre care Teddy în special, precum și cea cu care s-a remarcat: O zi perfectă pentru peștii banană, pot să zic că m-au determinat să îl consider un apropiat. nu intenționez să epatez (în acest comentariu, și niciunde), cum mulți o fac (dând nume sonore, cu care au avut ocazia de a se intersecta, eu doar le menționez) și prin a aluzia la oameni (care, în fond, scriu mult, excelent, genial, etc., deși mult nu a fost cazul lui J.D.,iată, însă rămân tot oameni) mai puțin cunoscuți, (rubem alves, jon fosse etc) nici cu atât prin enormitatea erudiției mele (toată lumea a auzit de Salinger), nu sunt cvartă, cvintă sau octavă. de aceea vestea m-a întristat. cam asta vroiam să spun. (iar momentul confesiv își are rostul lui datorită ocaziei) și tocmai îl reciteam (în povestirile sale...) , și el murea... trist
consider firească dorința lui Virgil, și ți-o spun cu toată simpatia pe care ne-o declararăm recent. pentru că știu că ești un om inteligent, cred că vei observa că am dorinta de a citi mai mult din tine, iar revista Litere apare mai rar decît Hermeneia. asta ca să și glumim un pic. înțelegi deci și prin urmare ce vreau să spun. astfel, aștept cât mai multe articole , pentru că te bănuiesc prolific în scris. dacă mă înșel în privința cantității textelor tale, corectează-mă. acest articol, pentru că de aici pleacă tot solilocul meu, mi-a stârnit pofta de a lectura și mâine unul. dar asta nu mai depinde de mine.
Violeta, descarcă din calculatorul tău imaginea coperții în www.photobucket.com (unde îți faci un cont gratis în prealabil) și de acolo aici, utilizând una din formulele de la HCODE (pe care îl găsești pe pagina asta în dreapta sus), respectiv: "O imagine se introduce așa: sau sau ". Tot de acolo poți folosi formulele pentru italic, bold etc. Succes!
eu zic ca am putut sa accept cam totul (desi unele femei sint totusi reci in timp ce altele sint probabil ceva mai fierbinti decit media) dar chestia cu "nu maninci niciodata prea sarat" m-a lasat "masca" prin ceea ce eu as numi "stilul poeziei care sare ca nuca de perete"
Atenție, se încalcă Regulamentul "Art. 16.4. să nu conțină un limbaj sau imagini obscene, defăimătoare, rasiste, de incitare la violență, de hărțuire, profanatoare sau pornografice."
Eu am înţeles titlul (de mâine mă scumpesc și eu) în cheie ironică, în strânsă legătură cu narcisismul/falsitatea aparentă a prezenţei feminine (imaginare au ba).
"între noi e o apă sărată pe care plutesc caiete" - congrat!
foarte frumos si adevarat ce scrie anna, cuvintele mele de prisos. o doina de jale in singuratate cantata sublim. liliacul? da, el liliacul.adorm tare greu. aici e bine. aici nu esti singur. nu-ti mai vine sa dormi.
E un text foarte frumos, aș putea da și câteva imagini care îmi plac: "pasărea cu ochi de argint", "castelele simetriilor perfecte"," geometria sfântă a inimii", "coada cometei", "parfumul unei umbre", " amintirile noastre zdrelite pe margini"... Un titlu inedit și sugestiv, "religia scoicilor". Scoica își păzește perla din ea prin carapace, o mare minune a lumii acvatice precum ar fi copilul nenăscut. Însă copiii se nasc din dragoste și pentru dragoste. Poartă în A.D.N-ul lor acest sentiment. Cum ar putea să nu-l cunoască și dacă ar fi așa, nu ar fi atunci viața lipsită de orice sens? Textul dumneavoastră, ca mai multe altele, mi-a răscolit sufletul cu o mare de impresii. Acestea sunt doar câteva.
Versificatia e destul de ok, totusi la nivelul versului apar acele elemente care forteaza rima sau ideea("se tot strange" ). Remarc si o facilitate in idei, care face textul pe alocuri patetic. Nu inteleg ca cauta virgula aceea dupa "sau" si "din cald da nască" din ultimul vers. Remarc si niste stereotipii : raportul cald/rece, "sa mistuie in mine dorul", "albastrul rece-al zarii". Parerea mea este ca ai putea incerca o abstractizare a ideii. ialin
Un poem cu un desen straniu, suprarealist, oamenii se-ntorc în figuri amfibiene arhetipale. Plăcut! doar cuvântul "iubite" trădează un timbru vetust. Nu te lăsa furată de sonoritate, l-ai mai folosit și în alte poezii! Abuz!
nu face nimic...eu va multumesc pentru ocazia de a rade sanatos, asta e, imaginatia mea vizuala e debordanta uneori.
despre text, numai de bine, preferata mea e strofa a doua.
si mi-e ciuda ca, uite, pana si un cavaler trac scrie poezie mai buna decat unii dintre contemporanii nostri!
o singura carcoteala am: "în care pe vremuri îmi făceam veacul". oare...oare n-ar fi mai bine "in care demult imi faceam veacul"?
sache, mulțumesc pentru trecere. evident, ca și cu oricare alt text al meu. atîta timp cît menționezi autorul/originea poți să îl citești/citezi oriunde.
multumesc frumos, Paul!
cuvinte ca acestea sunt o bucurie :) - aproape prea firava ca sa fie impartasita ,sa nu se destrame in aer ca fumul. ( sorry, gata cu patetismele, i keep calm & back to work:)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
..sint convinsa ca vei gasi crenguta de maslin daca o cauti bine bine:p...sa tragem linie, nu? let's all move on!
pentru textul : l’absente deNici nu stiu cum sa spun asta... ce caut eu aici? Am imprumutat poezia ta, am imprumutat povestea ta, pesemne, altfel nu imi pot explica de ce ma stradui sa imi ascund lacrimile. Nu e nimic comun aici, si totusi totul este la fel, zi de zi, clipa de clipa, oriunde pe lumea asta. Iar tu stai la birou si le scrii, si produci realitatea, sau visul, sau lumea de dincolo, si amesteci toate acestea intr-un creuzet al tristetii si al surasului amar amar din care bunica poate facea dulceata, aducandu-si aminte de ceea ce tu nu iti mai aduci aminte. Chiar de acolo, de unde noi credem ca nu mai rasare si nu mai apune nimeni... sau nimic. O poveste spusa lent, pe indelete, cu spatele intors spre cititor. Cu o delicatete ferma as spune... care este marca poeziilor Almei. Poate inceputul sa fie putin necizelat... dar tot ceea ce urmeaza este in sine tulburator de bine spus. Bine revii, Alma, cand revii.
pentru textul : no moon rise, no moon set deDa. Cât trăim pentru noi şi cât pentru alţii? Încercăm cumva să înapoiem ce am primit spre o mai bună administrare? Poate.
pentru textul : zile anotimpuri şi vieţi deRemarc versurile pentru idee şi pentru imagini:
,,miezul pufos
îl face mană furnicilor cerului
coaja corabie după care se ţin pescăruşii
iar cu firimiturile satură pe cei care plănuiesc
să moară de foame"
Marius, eu cred, totusi, ca exagerezi cu criptarea. al meu fie pacatul daca gresesc.
pentru textul : Cândva dema simt ca si cum mi-ai pune in fata o coaja de nuca si mi-ai cere sa desenes un fluier; pana la urma, il pot desena, dar nu datorita acelei coji...
Sapphire... bine punctat... desi daca am fi la un cenaclu adevarat un lector nelamurit ar putea desigur intreba autoarea cu privire la un fragment din creatia supusa analizei. Ideea e ca nu toata lumea scrie diwan ori ceva similar de aceea nu mereu exista nevoia "cheilor" pentru ca textul exista doar pe un singur nivel de interpretare. De exemplu acest text mi se pare unul bun, in acelasi registru tematic cu care autoarea ne-a obisnuit deja, insa de aceasta data avem de-a face cu un intreg, relativ inchegat si cu o atmosfera deosebita. Nu ma prea impac cu "ontologia înecaților din dragoste"... cunoscand semnificatia termenilor ma gandesc ca ar fi fost mai potrivit sa utilizezi poate gnoseologia, axiologia etc Interesanta formularea "la capătul penumbrelor" dar cred ca e putin fortata pentru ca in real exista o granita insesizabila de catre ochiul omenesc intre partea luminoasa si aria umbrei. Miroase frumos poezia ta... ma gandesc insa ca pe cat sunt de frumoase frunzele leandrului pe atat sunt de toxice.
pentru textul : confesiune deCami, nici o poezie nu o consider (ma refer la ceea ce scriu eu) definitiva. cu atit mai putin rotunda, perfecta. poate ca de aici imi explic aceasta permanenta neliniste in a cauta perfectiunea. stiu doar ca automultumirea duce la mediocritate. si poate ca nu sint singura, citeodata acest lucru, numai acest lucru, imi da puterea sa ma autodepasesc. ceea ce iti recomand, sincer.
pentru textul : Glasul tăcerilor deEugen, fără supărare, dar prin citez @bott, ai atins un vârf al penibilităţii importanţei de sine. Mă întreb oare ce brand eşti tu ori textele tale de e nevoie de o atât de minuţioasă cronometrare şi asigurare a paternităţii ideilor făcute versuri megasublime? Oare să nu mai avem simţul măsurii chiar deloc?
Despre text, texte: observ că ai un interes pentru poezia, să-i zicem, realistică, cu slabe tuşe plastice, cu accent pe transmitere cerebrala - modelul actual american. În ultima vreme, încerci să scrii o poezie-invectivă, reluând motive, mijloace şi cuvinte până la obsesie. Ok. Până aici, nimic rău. Problema vine în momentul în care citim tipul veritabil de poezie descris mai sus. Atunci ne dăm seama că, din cazua lipsei factorului liric latent (care e vital), din cauza timbrului impersonal, din cauza rigidităţii fenomenului artistic, din cauza slabei cunoaşteri a inflexiunilor/ nuanţelor limbii române, din cauza că, în cele din urmă, nu poţi crea, scrierile tale, în genere, nu trec de o proastă imitaţie cu caracter snob.
Tu încă (pardon!) confunzi relatarea cu transmiterea, nervul cu potenţa lirică, istorisirea cu atmosfera şi narcisismul cu revelarea. Tu încă (pardon!) consideri că absolut tot ce gândeşti sau trăieşti se poate şi merită făcut poezie. Tu încă scrii mai mult decât citeşti.
Rezolvă problemele astea, Eugene, nu data, ora, minutul şi coada de maimuţă. Dacă o să-ţi sape cineva în urmă, o s-o facă pentru ce scrii, nu pentru alintări patetice.
Cu sinceritate şi bine intenţionat
pentru textul : Constelaţia de ticăloşi deetc.
cele 9 povestiri, dintre care Teddy în special, precum și cea cu care s-a remarcat: O zi perfectă pentru peștii banană, pot să zic că m-au determinat să îl consider un apropiat. nu intenționez să epatez (în acest comentariu, și niciunde), cum mulți o fac (dând nume sonore, cu care au avut ocazia de a se intersecta, eu doar le menționez) și prin a aluzia la oameni (care, în fond, scriu mult, excelent, genial, etc., deși mult nu a fost cazul lui J.D.,iată, însă rămân tot oameni) mai puțin cunoscuți, (rubem alves, jon fosse etc) nici cu atât prin enormitatea erudiției mele (toată lumea a auzit de Salinger), nu sunt cvartă, cvintă sau octavă. de aceea vestea m-a întristat. cam asta vroiam să spun. (iar momentul confesiv își are rostul lui datorită ocaziei) și tocmai îl reciteam (în povestirile sale...) , și el murea... trist
pentru textul : a murit Jerome David "J. D." Salinger detextul este de o anumită factură și cred că reușește în acel sens. În strofa a doua însă te obosesc acele care, că.
pentru textul : Decofrare II depetru hamat, te rog sa imi spui si mie unde pe acest site nu s-a discutat sau nu s-a putut discuta civilizat?
pentru textul : "Jurnalul fericirii". O poetică a (re)găsirii și (re)culturalizării prin credință în universul concentraționar românesc. deconsider firească dorința lui Virgil, și ți-o spun cu toată simpatia pe care ne-o declararăm recent. pentru că știu că ești un om inteligent, cred că vei observa că am dorinta de a citi mai mult din tine, iar revista Litere apare mai rar decît Hermeneia. asta ca să și glumim un pic. înțelegi deci și prin urmare ce vreau să spun. astfel, aștept cât mai multe articole , pentru că te bănuiesc prolific în scris. dacă mă înșel în privința cantității textelor tale, corectează-mă. acest articol, pentru că de aici pleacă tot solilocul meu, mi-a stârnit pofta de a lectura și mâine unul. dar asta nu mai depinde de mine.
pentru textul : Eminescu azi deVioleta, descarcă din calculatorul tău imaginea coperții în www.photobucket.com (unde îți faci un cont gratis în prealabil) și de acolo aici, utilizând una din formulele de la HCODE (pe care îl găsești pe pagina asta în dreapta sus), respectiv: "O imagine se introduce așa:
sau 
sau 
". Tot de acolo poți folosi formulele pentru italic, bold etc. Succes!
pentru textul : Erosul Dilectei deeu zic ca am putut sa accept cam totul (desi unele femei sint totusi reci in timp ce altele sint probabil ceva mai fierbinti decit media) dar chestia cu "nu maninci niciodata prea sarat" m-a lasat "masca" prin ceea ce eu as numi "stilul poeziei care sare ca nuca de perete"
pentru textul : Te iubesc femeie deexceptand acel "amiabil" (din considerente estetice) si "estuarele Dunarii" (din considerente geografice), textul m-a prins si mi-a placut.
pentru textul : amintire de dincolo dethe name of the movie is sidewalls, the main characters are Mariana and Martin. Here we have it on netflix.
sorry for the wall and the an. this time I am sure is sidewalls. If I may: to which american site do you post your texts?
pentru textul : Costa's deAtenție, se încalcă Regulamentul "Art. 16.4. să nu conțină un limbaj sau imagini obscene, defăimătoare, rasiste, de incitare la violență, de hărțuire, profanatoare sau pornografice."
pentru textul : this is a film deEu am înţeles titlul (de mâine mă scumpesc și eu) în cheie ironică, în strânsă legătură cu narcisismul/falsitatea aparentă a prezenţei feminine (imaginare au ba).
"între noi e o apă sărată pe care plutesc caiete" - congrat!
pentru textul : de mâine mă scumpesc și eu deam citit versuri excelente.
pentru textul : în prețul biletului defoarte frumos si adevarat ce scrie anna, cuvintele mele de prisos. o doina de jale in singuratate cantata sublim. liliacul? da, el liliacul.adorm tare greu. aici e bine. aici nu esti singur. nu-ti mai vine sa dormi.
pentru textul : cântec de adormit singurătatea deE un text foarte frumos, aș putea da și câteva imagini care îmi plac: "pasărea cu ochi de argint", "castelele simetriilor perfecte"," geometria sfântă a inimii", "coada cometei", "parfumul unei umbre", " amintirile noastre zdrelite pe margini"... Un titlu inedit și sugestiv, "religia scoicilor". Scoica își păzește perla din ea prin carapace, o mare minune a lumii acvatice precum ar fi copilul nenăscut. Însă copiii se nasc din dragoste și pentru dragoste. Poartă în A.D.N-ul lor acest sentiment. Cum ar putea să nu-l cunoască și dacă ar fi așa, nu ar fi atunci viața lipsită de orice sens? Textul dumneavoastră, ca mai multe altele, mi-a răscolit sufletul cu o mare de impresii. Acestea sunt doar câteva.
pentru textul : religia scoicilor deMulțumesc de întâmpinare! Sper să nu mai uit să folosesc diacriticele la comentarii ...
pentru textul : Graal deVersificatia e destul de ok, totusi la nivelul versului apar acele elemente care forteaza rima sau ideea("se tot strange" ). Remarc si o facilitate in idei, care face textul pe alocuri patetic. Nu inteleg ca cauta virgula aceea dupa "sau" si "din cald da nască" din ultimul vers. Remarc si niste stereotipii : raportul cald/rece, "sa mistuie in mine dorul", "albastrul rece-al zarii". Parerea mea este ca ai putea incerca o abstractizare a ideii. ialin
pentru textul : Minune deUn poem cu un desen straniu, suprarealist, oamenii se-ntorc în figuri amfibiene arhetipale. Plăcut! doar cuvântul "iubite" trădează un timbru vetust. Nu te lăsa furată de sonoritate, l-ai mai folosit și în alte poezii! Abuz!
pentru textul : doar marea o mai aud, iubite… deda, e un text imagine. am mai spus si altadata, uneori prefer sa percep cuvintele ca pe niste culori.
pentru textul : cea fără de cireșe amare de"uneori ne-ntâlnim,
ca doi orbi,
condamnat fiecare
la un alt întuneric."
Propun:
"uneori ne-ntâlnim,
condamnat fiecare
la un alt întuneric."
Cu, sau fara propunere, poezia merita, din plin. o penita.
pentru textul : capcana denu face nimic...eu va multumesc pentru ocazia de a rade sanatos, asta e, imaginatia mea vizuala e debordanta uneori.
despre text, numai de bine, preferata mea e strofa a doua.
si mi-e ciuda ca, uite, pana si un cavaler trac scrie poezie mai buna decat unii dintre contemporanii nostri!
o singura carcoteala am: "în care pe vremuri îmi făceam veacul". oare...oare n-ar fi mai bine "in care demult imi faceam veacul"?
pentru textul : Cavalerul Trac desache, mulțumesc pentru trecere. evident, ca și cu oricare alt text al meu. atîta timp cît menționezi autorul/originea poți să îl citești/citezi oriunde.
pentru textul : copacul dinăuntru demerci Ioana, ramin la convingerea ca ar mai putea fi imbunatatit dar poate in timp
pentru textul : banala nostalgie a anului 1907 deÎți mulțumesc de trecere și pentru apreciere, mă bucur că ți-au plăcut poemele mele. Te mai aștept
pentru textul : Tăcerea dunelor demultumesc frumos, Paul!
pentru textul : corpuri neutre / fantasia & poesia decuvinte ca acestea sunt o bucurie :) - aproape prea firava ca sa fie impartasita ,sa nu se destrame in aer ca fumul. ( sorry, gata cu patetismele, i keep calm & back to work:)
Pagini