Bolnav de aceeaşi crudă curiozitate, se amestecaseră în mulţime
- aici ceva nu-i coșer cu verbele.
Se gândea la fântâna pescarilor, la ciuturile pline ochi cu apa care se prăpădea în iarba obraznică, crescută mândră şi grasă în ciuda uscăciunii din jur.
- aici la fel, nu-i clar, ori faci acordul verbului, ori pui o virgula undeva.
Interesant. Se vede că ai o mână sigură. Încă nu-mi dau seama dacă am avut senzația că mă pierd pe text pentru că e un fragment scos din context sau ține de scriere. Voi mai citi câteva fragmente.
Mi-a plăcut pasajul cu dresoarea de șerpi. Mi se pare foarte bine scris.
lui vlad turburea
“La şicul elegant” de îmbrăcat mirese, Domnişoara Aurica, este cea care cade pradă trăirilor intense. Dezamăgită, cum ne-o descrie Eugen Barbu într- o scenă, în care ea, chiar nu mai suportă, iată, o fată bătrână, Aurica Cârlan, plină de vise şi cu toate acestea fără de ele, pusă în faţa faptului împlinit la auzul unor batjocori, adresaze de nişte vagabonzi, drept sub felinar, iată ce aude:
"- Lăsaţi-o, mă, că e o babă!” Evident, personajul suferă, în imaginaţia lui, cum că ar fi fost altfel decât aşa cum auzise de la acei golani.
Dar, hai, să fim serioşi, ce personaj mai este şi acesta, domnule, Gica? Gică hau-hau!? Şi „trup şi suflet” ce ziar o mai fi şi ăsta?
Cam aşa, cam în acest fel curge povestirea şi aici, ca la Eugen Barbu, deşi stilul, timbrul lui Vlad este mai la patru ace, şi asta pentru că vlad imbină elemente de poem cu proză şi de aceea diferenţa prin poetizare a unor imagini: “aveam şi beţişoare din lemn de salcîm şi învăţam tabla adunării: unu şi cu unu fac doi/doi şi cu doi fac patru/ cinci şi cu cinci fac două mîini cu care să ne rugăm.”
“Difuzorul” lui vlad turburea este un “difuzor de Şipot” pentru că, evident, toate povestirile vin de la Şipot şi se opresc la Bucureşti sub formă de poeme sau nuvele de genul celui de faţă. Personajele sunt frumos creionate. Până şi tristeţea îşi are rostul ei, aici, într-un fragment, pus pe seama lui Sorin, fără să vrea, acesta acceptă, frate fiind, căci plânsul este purificator ca şi la C. Dickens, momentele şi amintirile rămân undeva bine întipărite în minte. Imagini reuşite, cu talent evident, ele nu pot decât să impresioneze cititorul.
Aş mai putea să comentez, dar am fost certată ,cândva, de către autor pentru că, ei drăcie, la un moment dat, mi-a zis ceva de genul, oare sunt celebru şi nu ştiu eu? şi l-am crezut.
E bine să existe câţi mai mulţi autori, de genul lui vlad, care din când în când să spună cititorului: oare am ajuns celebru?
P.S.Dedicaţia şi Finalul sunt o glumă. Sper să fie citite în nota aceasta pentru a se evita interpretările de orice natură. Raluca, ai legătura. Râd.
cred că în acest vers autorul a inserat, la fel ca marii regizori care apăreau într-o scenă secretă, doar de ei știută, chintesența acestui poem și citez
'mă derulez ca o melodie fără refren'
cu nimic mai prejos este versul
'am să mă întorc în patru labe lăsând urme în aer' - probabil de la compresia pe abdomen
Am mai spus-o acest autor se pierde într-o emfază caracteristică pubertății literare ('din palme mi se jupesc trupuri străine
din călcâie ţâşnesc suflete colibri')... dar mai este timp, autorul este încă foarte tânăr, lipsit de exepriență și nimic nu este pierdut cât încă el își face practic autocritica în aproape orice poem.
Undeva în subconștientul său probabil că realizează că nu asta ar trebui să facă și că, la un moment dat toate astea o să treacă, așa, ca o amigdalită
Virgil, las o luminiță ca un far pe mare, să găsească drumul ceilalți pentru că poezia este bună, îmi amintește de poeziile lui Nichita, ca puritate a sentimentului...Inedită ideea prizonieratului în acest spațiu subiectiv și tragică...sublimă...
A fost textul pe care eu l-am văzut câștigător în accepțiunea juriului. Foarte solid clădit, limbaj de ținută, discurs liric impecabil cu o singură excepție. Și eu am aceeași mare reținere pentru finalul neizbutit, motiv substanțial pentru care nu a fost și preferatul meu (plus ”devoră/ devorează”, dar se poate accepta licența).
Nu contează că sunt în șantier mi-am dat seama că nu am ce căuta printre oameni deștepți felicitpri pentru creațiile tale niciodată nu o să ajung să mă compar cu tine...o zi frumoasă
Emilian, strofa finală este cheia ansamblului și de aceea cred că ai elemente ce nu converg liber spre ea, revezi strofa a patra. Ai un typo în versul 6. Repetiția "ca sacul de plastic peste cadavru" ar fi putut fi rafinată un pic și aparent evitată.
ar fi trebuit sa folosesc diacriticele in redactarea comentariului, dar, din graba (si ceva comoditate, recunosc), n-am facut-o... insa aici se impun: "cele doua fete ale lui Ianus" sunt, evident...cele doua fețe ale sale.
observ, Profetule, ca fiece literă a fiecarui cuvant pe care mi l/ai adresat poartă stăruința persuasiunii tale și că ai cautat, de asemenea, insistent sa imi desfintezi pana la amanunt mesajului. ceea ce am scris aici este, asa cum am incercat sa spun inca din titlul, o parere, o constatare personala care nu cauta sa invinuiasca pe nimeni si nici sa anuleze vreo comportare a membrilor acestui site, dar, mai ales al initiatorului si propietarului. asadar, din punctul meu de vedere, nu exista o dilema. în aceași ordine de idei, ceea ce voiam să spun este tocmai ce am spus. adică: unii sunt "locotenentii" tăi nu pentru că tu i-ai constrâns să fie, ci pentru că simt nevoia de a fi supuși cuiva, conduși sau preamări. mereu există astfel de oameni. eu nu am făcut decât să constat existența lor și prin această constatare am intenționat să evidențiez o situație reală, nebenefică siteului, în opinia mea. "Ce rost ar mai avea să mă încurc cu oameni care nu pot să gîndească estetic și singuri?!" corectă observatia ta retorică. cred că în asta constă și esența siteului: de a strânge într-un loc virtual oameni cu sete nestinsă de frumos, oameni care se cunosc bine pe ei înșiși și puterile lor. în opinia mea cred că unor astfel de oameni le poti spune deschis și sincer unde greșesc, cum și de ce, dacă tu crezi că o fac. în această idee și motivat de aceste sentimente am scris "o părere retroactivă pentru a nu se mai repeta". cu reverenta.
Cred că este doar o parte din ce ai vrut cu poemul acesta. Titlul nu mi se pare tocmai inspirat si nu inteleg ideea slash-urilor. Dar interesant, voi mai aprofunda... se citeste frumos.
mulțumesc, Dorin!lectura,atenția și sfaturile tale îmi cad bine și mă bucură. am să încerc. tu scrii mult mai bine decât mine, deci ar trebui să-mi spui tu, merită?(retoric). cu gânduri bune, paul
gata, m-ai convins, ai fost într-o viață anterioară cărturar la curtea Împăratului Galben :) dacă ai fi avut o adresă de mail pe pagina de autor ți-aș fi trimis muzică tradițională asiatică e bine să împărtășești aceleași pasiuni...
ecsquse mua, me je compren pa set melanj de la merveioze lang fransez dan le titl avec le texte qui parl a comiun lang angle.
tiu e tre poliglot jeu se, me se ne pa possibl a melaje set deu lang
tiu peu melaje si tu vule le rumen avec le fransez, les angle avec le rumen, le japones avec le filipines, me jame le fransez avec les angle
set ma opinion tre sanser, es che tu shange le titl, es che tu shange le poem
regard
nu, adevarul nu este la mijloc. este unul foarte clar daca mergi la definitia pamfletului. dupa cum se vede, nici eu (baraca, img 2) si nici Adrian(AAA, img 1) nu ne-am suparat, pentru ca, pana la urma, Margas a fost doar autoarea morala a pamfletelor lui Vlad, dar noi doi am fost cei vizati, satirizati. in final, postomodernismul ne arata ca totul a fost spus, numai maniera de a o spune ar trebui sa fie diferita, atractiva, noua. autorul a gasit o maniera excelenta de a satiriza o alta maniera de a satiriza, mai saraca in mijloace de expresie, cea a Margai. ar trebui sa punem punct acestui exces subiectiv, pentru ca nu intereseaza pe nimeni cate kile are unul sau altul, si sa dam Caesarului ce-i apartine. ca dovada, daca autorul vrea sa inceapa si proiectul despre care vorbeam eu ma declar foarte multumita cu img 2, baraca.:)
o plantă care înfloreşte o dată la foarte mulţi ani, o floare minunat de frumoasă...
mesajul misterios, intuitiv, empatic, pe care îl percepem, fiecare, în mod subiectiv...
această picătură de artă deschide calea unei multitudini de impresii, reflexii, ca apele unei pietre preţioase veritabile, faţă de care semnul de aur, reprezintă doar un cadru modest
Nu ma inpac cu doua expresii din acest text, "pubescenta" si "pasi lungareti" mi se pare ca diminueaza din muzicalitate. In schimb partea aceasta mi s-a parut extrem de senzitiva: "...mirosul de lapte crud sub cisternă trotuarele umede. Cad frunze greoaie care mai ascund un pic de lumină înfiorând ca pe o blană de animal pământul." Bun in opinia mea, poate ar trebui lucrat putin la redimensionarea fotografiei.
Intrebari: De cite ori pe an se intimpla Virtualia? Cine participa? Ce se intimpla? Cine scrie feed-backul? Mi-am vazut una dintre poezii sub numele Virtualiei (11 parca!) si as vrea sa ma lamuresc (in termeni mai putin poetici) cum se desfasoara... Pina atunci un Craciun Fericit si sa ne adunam toate dorurile de decembrie in poezie! Corina
aceasta poezie nu s-a vrut a respecta canoanele clasicului, ci urmeaza un tipar dictat de stilul meu propriu. am scris si poezii care imbina rima cu versul alb, lucru foarte rar intalnit in poezie, dar care mie, in acel moment mi s-a parut adecvat. asta cred ca inseamna sinceritatea in poezie, sa te debarasezi de obisnuit, abordand un stil particularizat in functie de trairile proprii. I-am dat dreptate domnului Virgil, e o poezie care nu e indeajuns de cizelata, dar care, in virtutea sentimentelor care m-au incercat cand am scris-o, e natural sa ramana asa. voi scrie poate mai bine sau mai prost decat monstra aceasta de traire, sunt eu in fiecare cuvant si daca nu place, asta e, sculptorul niciodata nu isi mutileaza creatia pentru a placea sau a avea succes. multumesc mult pentru atentie, stimata doamna.
Revin cu o precizare. Poate îți folosește sau nu, poate altora. Nimeni nu-ți poate spune dacă mai are rost sau nu să scrii, pentru că nimeni nu știe, nu există un etalon, nu știu nici măcar dacă există vreo expertiză. Adevărul este că buruiana a crescut foarte mult și este greu, cel puțin pentru noi, să alegem neghina de sămânța bună. Doar cineva din afara timpului ar putea-o face. Cine este în afara timpului? Doar cel ce ne-a creat. Prezicătorii, ghicitorii, cei cu prognoza mediului? Aiurea! Și-ar mai fi... da nu cu intențiile bune, de fapt cela ți-ar spune fix pe invers. Dar nici în vremea lui Eminescu lucrurile nu au fost foarte diferite. Intră cine vrea, rămâne cine poate, era deviza junimiștilor. S-a zis. S-au creat curente literare, dar nu curentele literare au creat valori. Dimpotrivă, se pare că adevărul a fost mistificat, că valorile au fost pănă la un punct convenabil încurajate și apoi distruse, împreună cu toată incomensurabila valoare pe care ar mai fi putut-o aduce.
Nu-mi permit să dau sfaturi, dar dacă simți, dacă ai idei care nu te lasă în pace, dă-le drumul, cel care simte ca tine, cel care gândește la fel, te va încuraja, sau poate nu, că n-are timp, sau poate n-are chef, sau are toane, sau cine știe de ce? Nu contează, mergi mai departe. Doar timpul decide și-ar fi păcat să se piardă ceva ce chiar are valoare, din cauza un opinii care nu pot fi altfel decât subiective.
Cu drag,
eu te citesc și-mi place cum scri!
ba este o discuție. hermeneia este menită să conțină un dialog artistic. iar dacă tu intenționezi un monolog atunci te rog să o faci în cu totul altă parte. te avertizez foarte serios că dacă se mai întîmplă încă o dată să abuzezi în felul acesta, sau orice alt fel, de hermeneia, îți voi anula contul definitiv. fiecare avem problemele noastre dar nu ne spălăm rufele aici. eventual putem folosi experiența sau emoțiile noastre în mod creativ pentru a scrie un text. dar sub nicio formă nu se face ceea ce ai făcut tu. asta nu vrea să însemne că nu sînt empatic cu suferința sau problema ta. dar nu voi îngădui ca hermeneia să fie spațiul unde se petrece așa ceva. din foarte multe motive care țin printre altele de decență și de securitatea site-ului. acest comentariu nu este o rugăminte. este un avertisment. te rog să îl recepționezi ca atare. mulțumesc.
acuma, e firesc gestul meu, chiar anticipabil, dar te rog să renunți la varianta care nu este bună, ai ajuta mai mult cititorul, zic eu, să nu îl zăpăcești. Despre volum mi-am exprimat părerea și te felicit! Ceea ce cred și îmi doresc este ca site-ul Hermeneia să aibă cât mai multe asemenea lansări online. Drept pentru care apreciez gestul tău, om bun. La mulți ani, Andrei!
Da, Andu,
propun sa pastram respectul si sa renunatm la pronumele de politete.
Partial ai dreptate acolo unde spui ca ma rasfir pe mai multe planuri, este un aspect la care lucrez. Poezia pentru mine este o alunecare fireasca a gandului in cuvant doar ca forma in care este pusa trebuie prelucrata. Asta incerc sa fac, mereu...dar nu asta conteaza aici.
Iar "izul de nimic serios" va apartine ca si parere personala, o respect dar va asigur ca nu scriu din neseriozitate intr-un ghiveci contemporan, modernist intr-o adunatura de cuvinte alaturate fara noima asa cum vad ca este destul de promovata creatia, astazi.
Ei hai... inca putin si scriai o incercare de poezica. Exprimare deficitara, inversiuni carora nu le vad rostul, text facut in bataie de joc. Titlul e de-o profunzime... Incearca te rog sa postezi texte mai serioase... Ialin
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Bolnav de aceeaşi crudă curiozitate, se amestecaseră în mulţime
- aici ceva nu-i coșer cu verbele.
Se gândea la fântâna pescarilor, la ciuturile pline ochi cu apa care se prăpădea în iarba obraznică, crescută mândră şi grasă în ciuda uscăciunii din jur.
- aici la fel, nu-i clar, ori faci acordul verbului, ori pui o virgula undeva.
Interesant. Se vede că ai o mână sigură. Încă nu-mi dau seama dacă am avut senzația că mă pierd pe text pentru că e un fragment scos din context sau ține de scriere. Voi mai citi câteva fragmente.
Mi-a plăcut pasajul cu dresoarea de șerpi. Mi se pare foarte bine scris.
pentru textul : Şarpele de aramă (XXIX) delui vlad turburea
“La şicul elegant” de îmbrăcat mirese, Domnişoara Aurica, este cea care cade pradă trăirilor intense. Dezamăgită, cum ne-o descrie Eugen Barbu într- o scenă, în care ea, chiar nu mai suportă, iată, o fată bătrână, Aurica Cârlan, plină de vise şi cu toate acestea fără de ele, pusă în faţa faptului împlinit la auzul unor batjocori, adresaze de nişte vagabonzi, drept sub felinar, iată ce aude:
"- Lăsaţi-o, mă, că e o babă!” Evident, personajul suferă, în imaginaţia lui, cum că ar fi fost altfel decât aşa cum auzise de la acei golani.
Dar, hai, să fim serioşi, ce personaj mai este şi acesta, domnule, Gica? Gică hau-hau!? Şi „trup şi suflet” ce ziar o mai fi şi ăsta?
Cam aşa, cam în acest fel curge povestirea şi aici, ca la Eugen Barbu, deşi stilul, timbrul lui Vlad este mai la patru ace, şi asta pentru că vlad imbină elemente de poem cu proză şi de aceea diferenţa prin poetizare a unor imagini: “aveam şi beţişoare din lemn de salcîm şi învăţam tabla adunării: unu şi cu unu fac doi/doi şi cu doi fac patru/ cinci şi cu cinci fac două mîini cu care să ne rugăm.”
“Difuzorul” lui vlad turburea este un “difuzor de Şipot” pentru că, evident, toate povestirile vin de la Şipot şi se opresc la Bucureşti sub formă de poeme sau nuvele de genul celui de faţă. Personajele sunt frumos creionate. Până şi tristeţea îşi are rostul ei, aici, într-un fragment, pus pe seama lui Sorin, fără să vrea, acesta acceptă, frate fiind, căci plânsul este purificator ca şi la C. Dickens, momentele şi amintirile rămân undeva bine întipărite în minte. Imagini reuşite, cu talent evident, ele nu pot decât să impresioneze cititorul.
Aş mai putea să comentez, dar am fost certată ,cândva, de către autor pentru că, ei drăcie, la un moment dat, mi-a zis ceva de genul, oare sunt celebru şi nu ştiu eu? şi l-am crezut.
E bine să existe câţi mai mulţi autori, de genul lui vlad, care din când în când să spună cititorului: oare am ajuns celebru?
P.S.Dedicaţia şi Finalul sunt o glumă. Sper să fie citite în nota aceasta pentru a se evita interpretările de orice natură. Raluca, ai legătura. Râd.
cu drag,
pentru textul : aici radio Craiova des.b.
Sebi, mă bucur dacă ţi-a plăcut. Încerc să ies din propriul registru.
pentru textul : viaţa nu e doar un descântec decred că în acest vers autorul a inserat, la fel ca marii regizori care apăreau într-o scenă secretă, doar de ei știută, chintesența acestui poem și citez
pentru textul : Zugzwang de'mă derulez ca o melodie fără refren'
cu nimic mai prejos este versul
'am să mă întorc în patru labe lăsând urme în aer' - probabil de la compresia pe abdomen
Am mai spus-o acest autor se pierde într-o emfază caracteristică pubertății literare ('din palme mi se jupesc trupuri străine
din călcâie ţâşnesc suflete colibri')... dar mai este timp, autorul este încă foarte tânăr, lipsit de exepriență și nimic nu este pierdut cât încă el își face practic autocritica în aproape orice poem.
Undeva în subconștientul său probabil că realizează că nu asta ar trebui să facă și că, la un moment dat toate astea o să treacă, așa, ca o amigdalită
Virgil, las o luminiță ca un far pe mare, să găsească drumul ceilalți pentru că poezia este bună, îmi amintește de poeziile lui Nichita, ca puritate a sentimentului...Inedită ideea prizonieratului în acest spațiu subiectiv și tragică...sublimă...
pentru textul : delirice VI deA fost textul pe care eu l-am văzut câștigător în accepțiunea juriului. Foarte solid clădit, limbaj de ținută, discurs liric impecabil cu o singură excepție. Și eu am aceeași mare reținere pentru finalul neizbutit, motiv substanțial pentru care nu a fost și preferatul meu (plus ”devoră/ devorează”, dar se poate accepta licența).
pentru textul : progresie paralelă şi inversă deDa. Un cocoloş destul de reuşit. (Fără sugestii, cel care pictează eşti tu.)
pentru textul : poem din titluri de petruț camui deNu contează că sunt în șantier mi-am dat seama că nu am ce căuta printre oameni deștepți felicitpri pentru creațiile tale niciodată nu o să ajung să mă compar cu tine...o zi frumoasă
pentru textul : din poezie scapă cine poate deÎn fine.
pentru textul : Viraj mult prea strâns deEmilian, strofa finală este cheia ansamblului și de aceea cred că ai elemente ce nu converg liber spre ea, revezi strofa a patra. Ai un typo în versul 6. Repetiția "ca sacul de plastic peste cadavru" ar fi putut fi rafinată un pic și aparent evitată.
pentru textul : the kill dear fi trebuit sa folosesc diacriticele in redactarea comentariului, dar, din graba (si ceva comoditate, recunosc), n-am facut-o... insa aici se impun: "cele doua fete ale lui Ianus" sunt, evident...cele doua fețe ale sale.
pentru textul : Deleuze: Jocul Ideal decredeam ca femeia cu papagali ofera mereu biletele de dragoste! o poezie pe gustul meu alex.
pentru textul : femeia cu papagali deobserv, Profetule, ca fiece literă a fiecarui cuvant pe care mi l/ai adresat poartă stăruința persuasiunii tale și că ai cautat, de asemenea, insistent sa imi desfintezi pana la amanunt mesajului. ceea ce am scris aici este, asa cum am incercat sa spun inca din titlul, o parere, o constatare personala care nu cauta sa invinuiasca pe nimeni si nici sa anuleze vreo comportare a membrilor acestui site, dar, mai ales al initiatorului si propietarului. asadar, din punctul meu de vedere, nu exista o dilema. în aceași ordine de idei, ceea ce voiam să spun este tocmai ce am spus. adică: unii sunt "locotenentii" tăi nu pentru că tu i-ai constrâns să fie, ci pentru că simt nevoia de a fi supuși cuiva, conduși sau preamări. mereu există astfel de oameni. eu nu am făcut decât să constat existența lor și prin această constatare am intenționat să evidențiez o situație reală, nebenefică siteului, în opinia mea. "Ce rost ar mai avea să mă încurc cu oameni care nu pot să gîndească estetic și singuri?!" corectă observatia ta retorică. cred că în asta constă și esența siteului: de a strânge într-un loc virtual oameni cu sete nestinsă de frumos, oameni care se cunosc bine pe ei înșiși și puterile lor. în opinia mea cred că unor astfel de oameni le poti spune deschis și sincer unde greșesc, cum și de ce, dacă tu crezi că o fac. în această idee și motivat de aceste sentimente am scris "o părere retroactivă pentru a nu se mai repeta". cu reverenta.
pentru textul : o părere retroactivă pentru a nu se mai repeta deCred că este doar o parte din ce ai vrut cu poemul acesta. Titlul nu mi se pare tocmai inspirat si nu inteleg ideea slash-urilor. Dar interesant, voi mai aprofunda... se citeste frumos.
pentru textul : camera somnului demulțumesc, Dorin!lectura,atenția și sfaturile tale îmi cad bine și mă bucură. am să încerc. tu scrii mult mai bine decât mine, deci ar trebui să-mi spui tu, merită?(retoric). cu gânduri bune, paul
pentru textul : pauză de băgat aplauze degata, m-ai convins, ai fost într-o viață anterioară cărturar la curtea Împăratului Galben :) dacă ai fi avut o adresă de mail pe pagina de autor ți-aș fi trimis muzică tradițională asiatică e bine să împărtășești aceleași pasiuni...
pentru textul : Orez cu apă dulce deecsquse mua, me je compren pa set melanj de la merveioze lang fransez dan le titl avec le texte qui parl a comiun lang angle.
pentru textul : Drapeau blanc detiu e tre poliglot jeu se, me se ne pa possibl a melaje set deu lang
tiu peu melaje si tu vule le rumen avec le fransez, les angle avec le rumen, le japones avec le filipines, me jame le fransez avec les angle
set ma opinion tre sanser, es che tu shange le titl, es che tu shange le poem
regard
nu, adevarul nu este la mijloc. este unul foarte clar daca mergi la definitia pamfletului. dupa cum se vede, nici eu (baraca, img 2) si nici Adrian(AAA, img 1) nu ne-am suparat, pentru ca, pana la urma, Margas a fost doar autoarea morala a pamfletelor lui Vlad, dar noi doi am fost cei vizati, satirizati. in final, postomodernismul ne arata ca totul a fost spus, numai maniera de a o spune ar trebui sa fie diferita, atractiva, noua. autorul a gasit o maniera excelenta de a satiriza o alta maniera de a satiriza, mai saraca in mijloace de expresie, cea a Margai. ar trebui sa punem punct acestui exces subiectiv, pentru ca nu intereseaza pe nimeni cate kile are unul sau altul, si sa dam Caesarului ce-i apartine. ca dovada, daca autorul vrea sa inceapa si proiectul despre care vorbeam eu ma declar foarte multumita cu img 2, baraca.:)
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deMirajul florii de cactus
o plantă care înfloreşte o dată la foarte mulţi ani, o floare minunat de frumoasă...
pentru textul : pogonici love story demesajul misterios, intuitiv, empatic, pe care îl percepem, fiecare, în mod subiectiv...
această picătură de artă deschide calea unei multitudini de impresii, reflexii, ca apele unei pietre preţioase veritabile, faţă de care semnul de aur, reprezintă doar un cadru modest
Nu ma inpac cu doua expresii din acest text, "pubescenta" si "pasi lungareti" mi se pare ca diminueaza din muzicalitate. In schimb partea aceasta mi s-a parut extrem de senzitiva: "...mirosul de lapte crud sub cisternă trotuarele umede. Cad frunze greoaie care mai ascund un pic de lumină înfiorând ca pe o blană de animal pământul." Bun in opinia mea, poate ar trebui lucrat putin la redimensionarea fotografiei.
pentru textul : Racursiu/Raccourci deVioleta, multumesc ca te-ai oprit pe pagina mea, o adiere de gand frumos sa aduci reginei. Un an roditor, iti doresc.
pentru textul : Carmen Sylva deAm o senzație de fragmentare ireconciliabilă.
pentru textul : Cu o mână ridicată spre viitor deIntrebari: De cite ori pe an se intimpla Virtualia? Cine participa? Ce se intimpla? Cine scrie feed-backul? Mi-am vazut una dintre poezii sub numele Virtualiei (11 parca!) si as vrea sa ma lamuresc (in termeni mai putin poetici) cum se desfasoara... Pina atunci un Craciun Fericit si sa ne adunam toate dorurile de decembrie in poezie! Corina
pentru textul : Virtualia deaceasta poezie nu s-a vrut a respecta canoanele clasicului, ci urmeaza un tipar dictat de stilul meu propriu. am scris si poezii care imbina rima cu versul alb, lucru foarte rar intalnit in poezie, dar care mie, in acel moment mi s-a parut adecvat. asta cred ca inseamna sinceritatea in poezie, sa te debarasezi de obisnuit, abordand un stil particularizat in functie de trairile proprii. I-am dat dreptate domnului Virgil, e o poezie care nu e indeajuns de cizelata, dar care, in virtutea sentimentelor care m-au incercat cand am scris-o, e natural sa ramana asa. voi scrie poate mai bine sau mai prost decat monstra aceasta de traire, sunt eu in fiecare cuvant si daca nu place, asta e, sculptorul niciodata nu isi mutileaza creatia pentru a placea sau a avea succes. multumesc mult pentru atentie, stimata doamna.
pentru textul : Geneză deRevin cu o precizare. Poate îți folosește sau nu, poate altora. Nimeni nu-ți poate spune dacă mai are rost sau nu să scrii, pentru că nimeni nu știe, nu există un etalon, nu știu nici măcar dacă există vreo expertiză. Adevărul este că buruiana a crescut foarte mult și este greu, cel puțin pentru noi, să alegem neghina de sămânța bună. Doar cineva din afara timpului ar putea-o face. Cine este în afara timpului? Doar cel ce ne-a creat. Prezicătorii, ghicitorii, cei cu prognoza mediului? Aiurea! Și-ar mai fi... da nu cu intențiile bune, de fapt cela ți-ar spune fix pe invers. Dar nici în vremea lui Eminescu lucrurile nu au fost foarte diferite. Intră cine vrea, rămâne cine poate, era deviza junimiștilor. S-a zis. S-au creat curente literare, dar nu curentele literare au creat valori. Dimpotrivă, se pare că adevărul a fost mistificat, că valorile au fost pănă la un punct convenabil încurajate și apoi distruse, împreună cu toată incomensurabila valoare pe care ar mai fi putut-o aduce.
pentru textul : Lacăt greu oxidabil deNu-mi permit să dau sfaturi, dar dacă simți, dacă ai idei care nu te lasă în pace, dă-le drumul, cel care simte ca tine, cel care gândește la fel, te va încuraja, sau poate nu, că n-are timp, sau poate n-are chef, sau are toane, sau cine știe de ce? Nu contează, mergi mai departe. Doar timpul decide și-ar fi păcat să se piardă ceva ce chiar are valoare, din cauza un opinii care nu pot fi altfel decât subiective.
Cu drag,
eu te citesc și-mi place cum scri!
ba este o discuție. hermeneia este menită să conțină un dialog artistic. iar dacă tu intenționezi un monolog atunci te rog să o faci în cu totul altă parte. te avertizez foarte serios că dacă se mai întîmplă încă o dată să abuzezi în felul acesta, sau orice alt fel, de hermeneia, îți voi anula contul definitiv. fiecare avem problemele noastre dar nu ne spălăm rufele aici. eventual putem folosi experiența sau emoțiile noastre în mod creativ pentru a scrie un text. dar sub nicio formă nu se face ceea ce ai făcut tu. asta nu vrea să însemne că nu sînt empatic cu suferința sau problema ta. dar nu voi îngădui ca hermeneia să fie spațiul unde se petrece așa ceva. din foarte multe motive care țin printre altele de decență și de securitatea site-ului. acest comentariu nu este o rugăminte. este un avertisment. te rog să îl recepționezi ca atare. mulțumesc.
pentru textul : Rămas bun deacuma, e firesc gestul meu, chiar anticipabil, dar te rog să renunți la varianta care nu este bună, ai ajuta mai mult cititorul, zic eu, să nu îl zăpăcești. Despre volum mi-am exprimat părerea și te felicit! Ceea ce cred și îmi doresc este ca site-ul Hermeneia să aibă cât mai multe asemenea lansări online. Drept pentru care apreciez gestul tău, om bun. La mulți ani, Andrei!
pentru textul : "Gimnastul fără plămâni" de Andrei P.Velea dePeniță. În primul rând pentru că poți să gândești așa ceva. Apoi pentru alegerea fotografiei. Și pentru mâinile acelea lungi de lumină.
pentru textul : if you go away deDa, Andu,
propun sa pastram respectul si sa renunatm la pronumele de politete.
Partial ai dreptate acolo unde spui ca ma rasfir pe mai multe planuri, este un aspect la care lucrez. Poezia pentru mine este o alunecare fireasca a gandului in cuvant doar ca forma in care este pusa trebuie prelucrata. Asta incerc sa fac, mereu...dar nu asta conteaza aici.
Iar "izul de nimic serios" va apartine ca si parere personala, o respect dar va asigur ca nu scriu din neseriozitate intr-un ghiveci contemporan, modernist intr-o adunatura de cuvinte alaturate fara noima asa cum vad ca este destul de promovata creatia, astazi.
cu respect, Mirela :)
pentru textul : Soarele e rotund deEi hai... inca putin si scriai o incercare de poezica. Exprimare deficitara, inversiuni carora nu le vad rostul, text facut in bataie de joc. Titlul e de-o profunzime... Incearca te rog sa postezi texte mai serioase... Ialin
pentru textul : Cuminte dePagini