din textul ăsta mi-a rămas 'inima îmi bătea ca un vecin în țeavă' tot e ceva la urma urmei! celelalte chestii, comparațiile cu berea băută mai devreme sau mai târziu de exemplu sunt penibile dar totuși m-au făcut să zâmbesc... deci, ce să zic, insistă poate iese și altceva decât o glumă sau o manea.

1. evident, gresala: REDACTOR si nu REDACOR. Daca as comite atat de des poezii (adevarate) cate typos fac, as fi mare! 2. vreodata (cf. DOMO). Multumesc amanduora.

Ideea cu "limba engleza" este ilara si pus in plus. Iti da senzatia aceea de film american in care toti extraterestrii, toate fiintele, tot globul vorbeste in engleza. Mai mult, textul e construit intr-un stil care se cam opune simplitatii acelei expresii. In rest e un text acceptabil... ialin

Doamna Cristina,
"Constelaţii diamantine" (titlu bun pentru o tipăritură şcolară gimnazială, eventual) nu e o revistă online, ci una "pe hârtie", raspândită şi ca atasament la e-mailuri. Şi noi facem asta cu LITERE (deşi avem şi site, iar varianta pe hârtie e de găsit, de pildă, la Librăria Muzeului Literaturii din Bucureşti). "Const. diamant." este revista unei pretenţioase LIGI a SCIITORILOR ROMÂNI, condusă de Al. Florin Ţene. Apropo! Nr. la care mă refer, de o savuroasă stupizenie, anunţă cu fast, pe prima pagină, primirea lui Al. Florin Ţene, ca membru corespondent, în ACADEMIA AMERICANO-ROMÂNĂ din Los Angeles, înfiinţată în 1975 "din iniţiativa unui grup de intelectuali români, ca organizaţie non profit"!
După ştiinţa mea, sunt câteva zeci de asemenea "academii", unele moşite în România, iar membrii lor ameţesc ageamiii, declinându-şi, ritualic, titlurile...În ideea că românul, când aude de Academie, cade lat!
Dacă literatura n-o să moară, în atari condiţii, asta li se va datora numai şi numai unor cititori (care nu sunt şi "scriitori") de bun-simţ. Care sesizează impostura oriunde îşi etalează, emfatic, ifosele.

cel insetat trece pe linga fintinile nesomnului, la nesfirsit...

În primul rînd că îmi poți spune simplu, Virgil. Bănuiesc că ne-am născut în același secol și dacă nu tot nu contează. Pentru mine.
În al doilea rînd nu cred că este corect și nici inteligent să arunci așa o „pătură largă de quasi-dispreț” fără o adresă clară. Cine sînt cei care „posteaza texte din varful pixului uneori si pe care nimeni nu-i ia la bani marunti”? Asta lăsînd la o parte faptul că nimeni nu cred că ia „la bani mărunți” pe nimeni aici pe Hermeneia.
În al treilea rînd și legat de ultima parte a ceea ce am spus mai sus, nu cred că am fost nici ironic (după cum nu cred că te-am luat „la bani mărunți”.
Pur și simplu (și nu îmi este clar dacă tu ai înțeles asta) dar pe Hermeneia încercăm să păstrăm ceva ordine. Nu cred că este nimic deosebit de modul în care funcționează alte site-uri literare (sau orice alt site dacă este să vorbim în general). Și în contextul acestei rînduieli de comun acceptate (și cred că de bun simț) textele sînt încadrate la publicare în anumite secțiuni și subsecțiuni. Nu am oferit o definiție amplă a fiecărei secțiuni sau subsecțiuni (dincolo de titlu) pentru că am observat și am înțeles că majoritatea oamenilor înțeleg despre ce este vorba. Se pare că în acest caz m-am înșelat.
Pentru că în opinia mea textul de față sub nici o formă nu cred că se încadrează la inovație literară în secțiunea experiment. Pentru că pur și simplu nu conține nici un experiment literar și cu atît mai puțin o inovație. Bănuiesc că m-am făcut clar acum.
În cel mai bun caz textul e poate un eseu, niște note, sau un subiect de polemică. Dar nu inovație. De aici întrebarea mea moderatoare.

pumnul in gura pare a deveni o caracteristica a acestui site, bobadil, si nu inteleg de ce. parerea mea este ca s/au creat legaturi intime intre cativa membri ai site-ului si acestia, din slabiciune, se protejeaza in dauna celor care cred ca aici se pot exprima creativ, novator, indraznet si altfel decat pe alte siteuri unde intalnesti fie numai dulcegarii, fie indignate pareri ale proprietarului sau tot felul de interese de grup. cu toata stima, dar si mai mult.

e mai mult un exercitiu.

multumesc, Ioana, pentru atenționări. am corectat ceea ce am greșit gramatical și ai dreptate în ideea că am folosit rime facile. poemul întreg, consider eu, este unul facil. este un joc de idei și cuvinte și cred că farmecul lui este tocmai acest joc. totuși, te rog lămurește-mă cu cacofoniile! ca cerul..., ca ceara..., ca cedrul..., ca centrul... sunt tot cacofonii? și dacă da, de ce?

Citit cu aceeași plăcere și încântat să observ demarcația între epic și liric explicitată în textul dumneavoastră cu referire la Groapa. Oare există azi cineva care să scrie proză cu aceeași poetică îndemânare ca cea dovedită de Eugen Barbu pe marginea unei astfel de realități, nicidecum rafinată? Cu stimă

Bun. Poem scurt care te insenineaza. Limpede. Dancus

Îmi pare o poezie care ambiguizează distanțele, măsurile umane în general. Sunt metode derizorii de a înțelege, antropomorfic, dimensiunile spațiului înconjurător, când acesta are de fapt o existență independentă de a noastră? Totuși scara care se sprijină de cer, pergamentul prețios al tăcerii ori căutarea cu ochii închiși aduc o reevaluare poetică a unor dimensiuni ce trimit spre un alt nivel al înțelegerii.

O mie de răni cu o singură gură.

Ferestrele acestea în noi, transparente, mici deschdieri de timp, spre începuturi și spre sfârșituri, și dincolo de cuvintele inventate, de chipuri. Doar amploare de sunet și reverberație. În noi, în ei, în toți. Mulțumesc, Adim. (îmm, acum navighezi de-acasă! vânt bun și... ferestre deschise larg spre atemporalul cuvintelor))

Virgile, explică-mi și mie de ce oare trebuie să scrii poeme din astea inginerești și greșite dpdv tehnic pe deasupra? Cum adică
'vor trece prin carnea ta
precum suveica unui pescar' - ce-i aia?
Cât de poetic ți se pare ție substantivul 'abțibild'?
Come on, ăsta e un poem pur și simplu urât, lipsit de estetică, de emoție.
'ca o taxă pe lipsa de iubire' - tu chiar îți imaginezi că vreun cititor va rezona cu versul ăsta în afară de câțiva întârziați mental nicidecum romantici?
Mie când îmi vine să scriu tâmpenii și mă apucă mărturisesc, eu comentez Virgile, mai ales la textele mele unde am și dreptul să mă apăr de proști nu? îmi vărs nervii pe impotenții care-mi populează garajul.
Prin texte încerc să fiu mai atent.
Nu crezi că ar fi timpul să renunți și tu la a mai posta asemenea rubbish?