construiesti aici un personaj convingator, Katy, si intrucatva romanesc.
am citit toata seria si vad ca pe masura ce tu insati incepi sa-l cunosti, inventandu-l (sau nu...) e din ce in ce mai bine.
m-am oprit aici pentru cateva sugestii, daca-mi permiti.
"Oamenii îi sânt simpatici, dar şi dezgustători.
Domnul Ghecev nu ar putea trăi fără oameni."
acel "oamenii ii sunt dezgustatori" nu suna prea bine. ai putea schimba, de pilda
"Iubeste oamenii pana cand il dezgusta"
in strofa 2 prepozitia "de" oboseste putin prin repetitie.
as inlocui-o cu "din" si, pe cat posibil, as rari-o, in unele locuri virgula ajunge, la urma urmei e o enumeratie acolo.
in strofa 3:
"Domnul Ghecev nu e Tarzan şi nici Casanova,
Dar l-ar putea înlocui pe Peter Pan, dacă ar putea
Zbura. "
de doua ori, "putea". zic
"Domnul Ghecev nu e Tarzan şi nici Casanova,
Dar zboara uneori ca Peter Pan"
si
"După care numărul aurolacilor din cartierul său
s-a înmulţit major."
imnultirea inseamna o majorare, ai putea inlocui cu "considerabil" sau poti renunta la adjectiv.
din enumerarea ultimei strofe as scoate "viata", pentru ca ea include toti ceilalti termeni, si atunci particularizarea lor nu mai are sens.
dar mi-a placut ce ai realizat aici, chiar daca s-a mai scris asa. vocea asta iti vine bine.
Poate suna banal, dar poezia e și cale de reinventare. În ce mă privește, am început sa scriu poezie la 28 de ani si, pot spune ca m-a transformat radical. Acum fiecare poet are o poveste și o motivație. Dincolo de asta, poezia se reinventeaza periodic si citez aici câteva versuri dintr-un text de-al meu "duhul inspirației nu mai miroase a floare albastră/dar miroase bionic/acolo unde cuvintele scurtcircuitate coboară rulând/cu trupurile zgâriind asfaltul/...au dispărut semnele de punctuație poema s-a tolănit în buzunarul poetului/întors pe dos la vedere/rima fată bătrână s-a ascuns în cărțile prăfuite/pesemne că ceea ce spun eu aici va dispărea/poemele nu vor mai fi în cuvinte." Poezia e oglindă a epocii care-i dă curs și regula supraviețuirii ei o reprezintă aprobarea tendințelor. Aceleiași reguli se supun toate artele. Registrul însușirilor poeziei este bogat, mai avem multe de explorat și de exploatat. Așa cum tot ceea ce palpăm este știință, din tot ceea ce simțim, raportat la istorie, societate, gândire, se poate face poezie. Se poate ajunge și la manifest de poezie, deschizător de drumuri sau la manifest care impune. Și. aici, îmi vin în minte o grămadă de repere poetice pe care se reazemă subliminal societatea capitalistă. Iată cum poezia, prin mesaj, devine mijloc de manipulare a maselor, dacă e să ne legăm de modul cum influențează textul liric o societate, pe de o parte. Pe de altă parte, textele reprezentative devin emblemele. Cineva spunea că vei recunoaște o țară după poezia pe care o scrie. Deși, un gen marginalizat de majoritatea oamenilor constrânși de tiparele existenței, poezia supraviețuiește pe alocuri, în cotidian. Sincer, nu mă acomodez cu expresia "elite poetice". Poezia trebuie să rămână accesibilă tuturor.Și, personal interzic ideea de a da senzația oamenilor că sunt prea obișnuiți sau incapabili să digere inspirații elitiste. Deși puneam pe seama frustrărilor umane, neînțelegerea textului poetic și catalogarea la "tâmpenii de pierdut vremea", oamenii trebuiesc îndrumați să înțeleagă că există și alte resurse de exprimare. E obligația fiecărui individ să încerce cât mai multe modalități de cunoaștere a lumii și de autocunoaștere. A trecut vremea când masele recitau "Miorița" , Luceafărul, poeme patriotice, chiar. Cota lirismului a crescut ca și așteptările. A venit vremea să ne adaptăm și să ne înscriem în discursul poeziei actuale. Mai am multe de spus, dar să mai vină și alții cu opinii.
sunt poate acestea, semnele neputintei noastre, Cami, in fata celor care tot nu inteleg... rostul vederii e de a pastra frumusetea in propri ochi, putand astfel infrumuseta tot ce imbratisam cu privirea. ..
"urletul sevei cade prin pâlnia nopţii
ca o scrâşnire din dinţi" - la partea asta nu stiu de ce, da' parca se face un nod intre versuri. ma tot chinui sa pun egalu intre urlet si scrasnet, dar neaparat o parte tine sa alunece aiurea. in rest, poem-stare despre starea poetului... Numa' de bine!
dom'le, un progres se vede. ceva ceva. dar textul este inca stufos, cu explicatii, cu de "care", cu dulcegarii de adolescenta. ce sa spun... "la unii" le place. dar daca autorul textului chiar vrea sa scrie poezie trebuie sa fie mult mai exigent si mai ales sa citeasca poezie scrisa de clasici, contemporani si, evident, de unii care publica pe aici
un text frumos, din păcate total lipsit de originalitate, de la borges la paz, de la dali la unamuno e plină literatura de lucrări de călătorie adevărate, nu e de mirare că Virgil nu citește așa ceva pe Hermeneia, din moment ce autorii menționați nu postează pe aici.
Mai mult, textul abundă de termeni care necesită dicționar ceea ce din partea unui autor cvasi-necunoscut este doar o bravadă.
Pe mine lectura aceasta m-a plictisit și nu a reușit să îmi transmită mai nimic.
În plus, amestecul de timpi ai povestirii și etimologia fluctuantă care aduce a talmeș-balmeș îmi agravează această senzație de încropire pe genunchi... ia de colo, ia de dincolo, mai pune niște regionalisme să nu pară prea (semi) doct... pe care mi-a lăsat-o acest text.
Părerea mea
se simt, dor, iar fenomenele naturii se reflectă interior ca într-o oglindă. poate că imaginea ploii şi cea a saniei sunt prea aproape una de cealaltă, dar în contextul unor transformări lăuntrice foarte bruşte, este admisibil, zic eu.
O întrebare, "în același loc" cu cine, cu ce, raportat la ce anume? E o lipsă în inferența propusă de tine aici, mai ales că delimitezi ceva-ul "între coșmar și extaz". E corect cât ai tăiat. Urmează să modifici și titlul.
domnule sau doamna kiki, in primul rind va rog sa va inscrieti numele si prenumele asa cum sint ele. asta e o prima necesitate intr-o comunicare civilizata si semnificativa. in al doilea rind va rog frumos sa spuneti ce nu v-a placut sau placut in acest text si sa lasati la o parte formularile enigmatice si bizare care, pe bune, ca nu folosesc la nimic. si inca ceva, oricit de subiectivi sau preferentiali am fi, in mod normal o fiinta inteligenta sesizeaza adevarul si daca ajunge la concluzia ca aici este o cloaca a contrafacutului pleaca. simple like this.
scrierea asta în mod categoric face parte din cele , nu multe, pe care le-aș re-citi cu un fel de tristețe molcomă în sânge ca și cum ceva teribil și totuși blând mi-ar ronțăi stomacul. E extraordinar cum ,uite, cuvinte simple orânduite într-un film personal pe care îl cunoști-îl re-cunoști dau așa o poezie frumoasă, foarte, foarte frumoasă. Am trecut-o la preferințe personale...atât pot face.I-aș da un șir lung de penițe, pentru suplețe și naturalețe...
până la noi măslinii se înnegresc, munții se topesc de vânt și ape. când slujești îmbraci veșmântul umilinței și ridici sprâncenele multe ale visului. dacă tragi firul de aur despletești chipuri și zugrăvești culorile curcubeului. fruntea se acoperă cu cerul ochilor tăi. osanalele se cântă în biserrici și minarete. mircea nincu.
nu prea mi-a placut prima parte, dar ultima strofa m-a facut sa zic: da, dom`le, si Nicholas este om! asa ca, daca vrei un sfat de la mine (nu zi nu, te rog), ar fi fain sa mai scrii asa. suntem autentici cand ne scriem pe noi insine, nu-i asa?
nu ma leg insa de titlu, imi place ca induce ideea muncii cu tine insusi, constientizarea necesitatii unui efort perpetuu intru edificare. eu l-as pastra, eventual legandu-l de text printr-un simbol mai explicit decat ideea indusa.
Sensibil și profund acest joc alcătuit din lumini și umbre, această trecere - prezență și absență, rece și cald. Deosebit timbrul elegiac, imagistic umbra încastrată în lumina retinei, linia convențională dintre imaginar și real, fereastra dintre ființă și neființă. Îmi amintește puțin de versurile: "te rog pe tine umbră, să redevii ființă". Firește, aici sînt alte conotații. Un poem de reținut.
Parcă mă obișnuisem cu ceva mai coerent ca stil la tine în pagină. Textul acesta are introducerea necesară în atmosferă, are și un pic de intrigă, dar se pierde pe parcurs, unde se transformă într-un fel de relatare cam ca de articol de ziar. Și finalul sună bine, cam după "Alejandro o cunoaște pe Aglie la un accident" (versul acesta ar trebui rescris însă cu totul).
Un text sensibil. Dar şi un regretabil dezacord (sau, să-i zicem, acord prin atracţie): "iubitele lor sunt ca oglinzile/ fixate în pereţi/ răsuflarea celor de dincolo/ nu le mai aburesc". Predicatul (aburesc) trebuie pus la singular, pentru ca subiectul (răsuflarea) e la singular .
o reîntoarcere într-un spaţiu, într-un timp care nu pot decât decupa cu lama vocalele...
imagine sugestivă de altfel, simţi nodul din gât al autorului şi durerea cu care îşi croieşte cuvinte.
un text ca un memento crud, fără respir şi cu evitare abilă a pateticului ( rolul comparaţiei cu Venus din Millo, mi s-a părut puţin forţat), finalul bun, se întuneca...iremediabil.
„iar omul, un convoi de amănunte” - o definiție poetică reușită.
Mi-a plăcut atât simbioza dintre ninsoarea gri, decorul citadin și omul însingurat, cât și influența pe care unele elemente o au asupra altora.
Foarte reușit „profilul psihologic” al unui anumit tip de om care, deși evidențele îl înnegurează, are acel moment de final când aparențele dezvăluie dorințele, nevoile interioare pe care le are:
„În lumea lui de muţi reanimaţi,
tot ninge ca-ntr-o orgă colosală
cu fii, iubite, mame şi cu taţi.”
Ce înseamnă arta pentru dumneavoastră?
un material brut, slefuit de unicitatea ochiului fiecarui artist.
acolo in starea initiala se vede libertatea partii din univers care domina spiritul, sufletul si trupul omului, se vede si tot ce nu se poate elibera de sub dimensiunea om.
zic si eu.
Unii spun ca orice face un artist, se numeşte artă. Ce ne poţi spune legat de această afirmaţie?
as lua-o invers, daca tot facand arta esti ridicat la rangul de artist, adica ai acel feedback social specific?
percep ochiul ca fiind cel ce triaza ceea ce contine un fior artistic si ce nu?
percep asimilind tot ce poate apoi modificand, deformand intr-o diversitate. rearanjeaza stari si informatii. tot exersand rezulta ceva ce seamana destul de bine cu insasi natura ce a creat ochiul si trasaturile specifice. alteori exersand rezulta ceva ce nu mai seamana deloc.
gata . ajunge. am obosit. restul maine. un interviu bun are doar o intrebare, maxim doua si raspunsuri lungi cat o logoree de secole.
"yin și yang" nu "ying și yang" ...nu-i nici un iepure finanțist în concept... "despărțiți" nu "desparțiți"... ai încercat să eviți o vreme rima și excesul de genitive?
"urgia" era trecerea textului in "invizibilitate" asa dupa cum iti spune si regulamentul. observ ca doresti sa continui cu atitudinea provocatoare si relativ obraznica. asa cum spui, fiecare cu vocatia sa. acelasi mod de manifestare il ai vad si in profilul din pagina personala. pe mine personal nu ma deranjeaza, fiecare isi mizgaleste gardul cum vrea. dar consiliul Hermeneia este deranjat. asa ca sint nevoit sa ma fac purtatorul lor de cuvint si sa te rog frumos sa il modifici intru ceva neprovocator si neofensator la adresa Hermeneia. evident tu poti face cum vrei dar ma tem ca nu vei putea sa alegi la fel de liber si consecintele. iar decizia lor este ca daca nu il modifici voi fi nevoit sa iti inchid contul pe Hermeneia pe o perioada care se pare ca va fi nedeterminata. in orice caz cred ca nu mai putin de trei luni. deci, daca nu vrei sa intri in hibernare si sa ne intilnim abia poate pe la primavara eu te rog frumos sa dai curs doleantelor lor. inteleg ca nu stai nonstop pe hermeneia asa ca voi avea bunavointa de a-ti oferi 24 de ore in care sa procedezi dupa cum te indeamna anima. nici eu nu stau nonstop pe hermeneia, asa ca miine nu am sa te mai deanjez cu vreun mesaj. voi proceda si eu in consecinta. la buna vedere.
nu mă cunosc. nu mai cresc, doar îmbătrânesc. jumătate din mine am lăsat-o mamei înainte de naștere cealaltă doar pipăie lumea ca și cum ar fi pentru prima dată. o aud în fiecare noapte clipocind, frământându-și carnea. apoi o trezesc și-mi probez toate rochiile. sunt femeie. așa mi-au zis când m-au găsit în a șasea zi aproape goală. dar îmbătrânesc repede, grozav de repede și nu mai reușesc să potrivesc lucrurile. pentru că ele vin mereu câte două precum liniștea și haosul, precum două puncte A și B. uneori îmi vine să mă spânzur de părul meu doar ca să văd ce se întâmplă. dacă vine răcoarea.
Un poem sensibil mai puțin întâlnit ca subiect ca introspecție... Nu am găsit lucrări nici date despre pictura deosebită a lui Cristian Ovidiu Pal. Imi poti da mai multe informații?
Poate nu cel mai bun text cu watermark CS.. Sper totusi (si-aici insist :p) sa nu fie ultimul.. intr-o lume paralela, nu necesar ideala, sint convinsa ca ingerul si timpul fac un reverse role-play.
Si nu pot sa nu remarc tendintele culinare ale Ms Stoicovici a carei talent poetic se izbeste in mod constant, ca o vrabie derutata de soare, de acelasi (cum se zice in romaneste?) self-limiting glass ceiling.
Si aici ramin chiar in dilema: sa pling? sa rid?..in fine :p
fatal, desigur, în sensul realizării artistice. a scos Adrian, recent, câțiva tropi reușiți în ”oamenilor mei”, după ce înainte lui a scris Nichita, ”Atâta să nu uiţi / Că el a fost un om viu / viu / pipăibil cu mâna”, și înaintea acestuia alții..., iar textul de mai sus mi se pare o încercare (nereușită), de același gen.
pasul dintre aforism și metaforă e mic. enervant de mic. dacă nu faci stop pe piep când trebuie riști să-ți dai o minge-n gură. deci, nimic nu e chiar 100% safe :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
construiesti aici un personaj convingator, Katy, si intrucatva romanesc.
am citit toata seria si vad ca pe masura ce tu insati incepi sa-l cunosti, inventandu-l (sau nu...) e din ce in ce mai bine.
m-am oprit aici pentru cateva sugestii, daca-mi permiti.
"Oamenii îi sânt simpatici, dar şi dezgustători.
Domnul Ghecev nu ar putea trăi fără oameni."
acel "oamenii ii sunt dezgustatori" nu suna prea bine. ai putea schimba, de pilda
"Iubeste oamenii pana cand il dezgusta"
in strofa 2 prepozitia "de" oboseste putin prin repetitie.
as inlocui-o cu "din" si, pe cat posibil, as rari-o, in unele locuri virgula ajunge, la urma urmei e o enumeratie acolo.
in strofa 3:
"Domnul Ghecev nu e Tarzan şi nici Casanova,
Dar l-ar putea înlocui pe Peter Pan, dacă ar putea
Zbura. "
de doua ori, "putea". zic
"Domnul Ghecev nu e Tarzan şi nici Casanova,
Dar zboara uneori ca Peter Pan"
si
"După care numărul aurolacilor din cartierul său
s-a înmulţit major."
imnultirea inseamna o majorare, ai putea inlocui cu "considerabil" sau poti renunta la adjectiv.
din enumerarea ultimei strofe as scoate "viata", pentru ca ea include toti ceilalti termeni, si atunci particularizarea lor nu mai are sens.
dar mi-a placut ce ai realizat aici, chiar daca s-a mai scris asa. vocea asta iti vine bine.
pentru textul : Alte texte cu domnul Ghecev dePoate suna banal, dar poezia e și cale de reinventare. În ce mă privește, am început sa scriu poezie la 28 de ani si, pot spune ca m-a transformat radical. Acum fiecare poet are o poveste și o motivație. Dincolo de asta, poezia se reinventeaza periodic si citez aici câteva versuri dintr-un text de-al meu "duhul inspirației nu mai miroase a floare albastră/dar miroase bionic/acolo unde cuvintele scurtcircuitate coboară rulând/cu trupurile zgâriind asfaltul/...au dispărut semnele de punctuație poema s-a tolănit în buzunarul poetului/întors pe dos la vedere/rima fată bătrână s-a ascuns în cărțile prăfuite/pesemne că ceea ce spun eu aici va dispărea/poemele nu vor mai fi în cuvinte." Poezia e oglindă a epocii care-i dă curs și regula supraviețuirii ei o reprezintă aprobarea tendințelor. Aceleiași reguli se supun toate artele. Registrul însușirilor poeziei este bogat, mai avem multe de explorat și de exploatat. Așa cum tot ceea ce palpăm este știință, din tot ceea ce simțim, raportat la istorie, societate, gândire, se poate face poezie. Se poate ajunge și la manifest de poezie, deschizător de drumuri sau la manifest care impune. Și. aici, îmi vin în minte o grămadă de repere poetice pe care se reazemă subliminal societatea capitalistă. Iată cum poezia, prin mesaj, devine mijloc de manipulare a maselor, dacă e să ne legăm de modul cum influențează textul liric o societate, pe de o parte. Pe de altă parte, textele reprezentative devin emblemele. Cineva spunea că vei recunoaște o țară după poezia pe care o scrie. Deși, un gen marginalizat de majoritatea oamenilor constrânși de tiparele existenței, poezia supraviețuiește pe alocuri, în cotidian. Sincer, nu mă acomodez cu expresia "elite poetice". Poezia trebuie să rămână accesibilă tuturor.Și, personal interzic ideea de a da senzația oamenilor că sunt prea obișnuiți sau incapabili să digere inspirații elitiste. Deși puneam pe seama frustrărilor umane, neînțelegerea textului poetic și catalogarea la "tâmpenii de pierdut vremea", oamenii trebuiesc îndrumați să înțeleagă că există și alte resurse de exprimare. E obligația fiecărui individ să încerce cât mai multe modalități de cunoaștere a lumii și de autocunoaștere. A trecut vremea când masele recitau "Miorița" , Luceafărul, poeme patriotice, chiar. Cota lirismului a crescut ca și așteptările. A venit vremea să ne adaptăm și să ne înscriem în discursul poeziei actuale. Mai am multe de spus, dar să mai vină și alții cu opinii.
pentru textul : Ce rost are poezia? desunt poate acestea, semnele neputintei noastre, Cami, in fata celor care tot nu inteleg... rostul vederii e de a pastra frumusetea in propri ochi, putand astfel infrumuseta tot ce imbratisam cu privirea. ..
pentru textul : semne demi-am primit azi premiul. mulțumesc încă o dată!
pentru textul : două mâini de"urletul sevei cade prin pâlnia nopţii
pentru textul : recul. 1. deca o scrâşnire din dinţi" - la partea asta nu stiu de ce, da' parca se face un nod intre versuri. ma tot chinui sa pun egalu intre urlet si scrasnet, dar neaparat o parte tine sa alunece aiurea. in rest, poem-stare despre starea poetului... Numa' de bine!
dom'le, un progres se vede. ceva ceva. dar textul este inca stufos, cu explicatii, cu de "care", cu dulcegarii de adolescenta. ce sa spun... "la unii" le place. dar daca autorul textului chiar vrea sa scrie poezie trebuie sa fie mult mai exigent si mai ales sa citeasca poezie scrisa de clasici, contemporani si, evident, de unii care publica pe aici
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii deun text frumos, din păcate total lipsit de originalitate, de la borges la paz, de la dali la unamuno e plină literatura de lucrări de călătorie adevărate, nu e de mirare că Virgil nu citește așa ceva pe Hermeneia, din moment ce autorii menționați nu postează pe aici.
pentru textul : Pe străzile Ballinei deMai mult, textul abundă de termeni care necesită dicționar ceea ce din partea unui autor cvasi-necunoscut este doar o bravadă.
Pe mine lectura aceasta m-a plictisit și nu a reușit să îmi transmită mai nimic.
În plus, amestecul de timpi ai povestirii și etimologia fluctuantă care aduce a talmeș-balmeș îmi agravează această senzație de încropire pe genunchi... ia de colo, ia de dincolo, mai pune niște regionalisme să nu pară prea (semi) doct... pe care mi-a lăsat-o acest text.
Părerea mea
se simt, dor, iar fenomenele naturii se reflectă interior ca într-o oglindă. poate că imaginea ploii şi cea a saniei sunt prea aproape una de cealaltă, dar în contextul unor transformări lăuntrice foarte bruşte, este admisibil, zic eu.
pentru textul : Cu sufletul printre degete deO întrebare, "în același loc" cu cine, cu ce, raportat la ce anume? E o lipsă în inferența propusă de tine aici, mai ales că delimitezi ceva-ul "între coșmar și extaz". E corect cât ai tăiat. Urmează să modifici și titlul.
pentru textul : dimineți violet dedomnule sau doamna kiki, in primul rind va rog sa va inscrieti numele si prenumele asa cum sint ele. asta e o prima necesitate intr-o comunicare civilizata si semnificativa. in al doilea rind va rog frumos sa spuneti ce nu v-a placut sau placut in acest text si sa lasati la o parte formularile enigmatice si bizare care, pe bune, ca nu folosesc la nimic. si inca ceva, oricit de subiectivi sau preferentiali am fi, in mod normal o fiinta inteligenta sesizeaza adevarul si daca ajunge la concluzia ca aici este o cloaca a contrafacutului pleaca. simple like this.
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii III descrierea asta în mod categoric face parte din cele , nu multe, pe care le-aș re-citi cu un fel de tristețe molcomă în sânge ca și cum ceva teribil și totuși blând mi-ar ronțăi stomacul. E extraordinar cum ,uite, cuvinte simple orânduite într-un film personal pe care îl cunoști-îl re-cunoști dau așa o poezie frumoasă, foarte, foarte frumoasă. Am trecut-o la preferințe personale...atât pot face.I-aș da un șir lung de penițe, pentru suplețe și naturalețe...
pentru textul : Geruită, de-altădată depână la noi măslinii se înnegresc, munții se topesc de vânt și ape. când slujești îmbraci veșmântul umilinței și ridici sprâncenele multe ale visului. dacă tragi firul de aur despletești chipuri și zugrăvești culorile curcubeului. fruntea se acoperă cu cerul ochilor tăi. osanalele se cântă în biserrici și minarete. mircea nincu.
pentru textul : Copac denu prea mi-a placut prima parte, dar ultima strofa m-a facut sa zic: da, dom`le, si Nicholas este om! asa ca, daca vrei un sfat de la mine (nu zi nu, te rog), ar fi fain sa mai scrii asa. suntem autentici cand ne scriem pe noi insine, nu-i asa?
nu ma leg insa de titlu, imi place ca induce ideea muncii cu tine insusi, constientizarea necesitatii unui efort perpetuu intru edificare. eu l-as pastra, eventual legandu-l de text printr-un simbol mai explicit decat ideea indusa.
pentru textul : nihil sine labore deSensibil și profund acest joc alcătuit din lumini și umbre, această trecere - prezență și absență, rece și cald. Deosebit timbrul elegiac, imagistic umbra încastrată în lumina retinei, linia convențională dintre imaginar și real, fereastra dintre ființă și neființă. Îmi amintește puțin de versurile: "te rog pe tine umbră, să redevii ființă". Firește, aici sînt alte conotații. Un poem de reținut.
pentru textul : Umbra dedepinde din ce punct de fuga privesti, Francisc. totul e sa ai o perspectiva magica.
pentru textul : omul pe care nu îl așteptam deParcă mă obișnuisem cu ceva mai coerent ca stil la tine în pagină. Textul acesta are introducerea necesară în atmosferă, are și un pic de intrigă, dar se pierde pe parcurs, unde se transformă într-un fel de relatare cam ca de articol de ziar. Și finalul sună bine, cam după "Alejandro o cunoaște pe Aglie la un accident" (versul acesta ar trebui rescris însă cu totul).
pentru textul : Alejandro Garcia Péon deUn text sensibil. Dar şi un regretabil dezacord (sau, să-i zicem, acord prin atracţie): "iubitele lor sunt ca oglinzile/ fixate în pereţi/ răsuflarea celor de dincolo/ nu le mai aburesc". Predicatul (aburesc) trebuie pus la singular, pentru ca subiectul (răsuflarea) e la singular .
pentru textul : chipul demultului deo reîntoarcere într-un spaţiu, într-un timp care nu pot decât decupa cu lama vocalele...
pentru textul : amăgiri deimagine sugestivă de altfel, simţi nodul din gât al autorului şi durerea cu care îşi croieşte cuvinte.
un text ca un memento crud, fără respir şi cu evitare abilă a pateticului ( rolul comparaţiei cu Venus din Millo, mi s-a părut puţin forţat), finalul bun, se întuneca...iremediabil.
„iar omul, un convoi de amănunte” - o definiție poetică reușită.
Mi-a plăcut atât simbioza dintre ninsoarea gri, decorul citadin și omul însingurat, cât și influența pe care unele elemente o au asupra altora.
Foarte reușit „profilul psihologic” al unui anumit tip de om care, deși evidențele îl înnegurează, are acel moment de final când aparențele dezvăluie dorințele, nevoile interioare pe care le are:
„În lumea lui de muţi reanimaţi,
tot ninge ca-ntr-o orgă colosală
cu fii, iubite, mame şi cu taţi.”
Felicitări!
pentru textul : Supraportret de"era odată o ţară a cărei singur locuitor" - de corectat acordul.
pentru textul : cînd creştea din ţărînă ideea deCe înseamnă arta pentru dumneavoastră?
un material brut, slefuit de unicitatea ochiului fiecarui artist.
acolo in starea initiala se vede libertatea partii din univers care domina spiritul, sufletul si trupul omului, se vede si tot ce nu se poate elibera de sub dimensiunea om.
zic si eu.
Unii spun ca orice face un artist, se numeşte artă. Ce ne poţi spune legat de această afirmaţie?
as lua-o invers, daca tot facand arta esti ridicat la rangul de artist, adica ai acel feedback social specific?
percep ochiul ca fiind cel ce triaza ceea ce contine un fior artistic si ce nu?
percep asimilind tot ce poate apoi modificand, deformand intr-o diversitate. rearanjeaza stari si informatii. tot exersand rezulta ceva ce seamana destul de bine cu insasi natura ce a creat ochiul si trasaturile specifice. alteori exersand rezulta ceva ce nu mai seamana deloc.
gata . ajunge. am obosit. restul maine. un interviu bun are doar o intrebare, maxim doua si raspunsuri lungi cat o logoree de secole.
pentru textul : fals interviu despre menirea artei de"yin și yang" nu "ying și yang" ...nu-i nici un iepure finanțist în concept... "despărțiți" nu "desparțiți"... ai încercat să eviți o vreme rima și excesul de genitive?
pentru textul : Teenage angst derima ghiduşă
pentru textul : joacă de rime dejucăuşă
de omăt eschimos
ceruminos
"cum taie zăbala gura de cal"
un semn madrigal
într-o minune
de genune.
textul poate fi încadrat la subsecţiunea "Lansare de Carte"
pentru textul : Apariție editorială 2007: “Calvaria”– Adina Ungur de"urgia" era trecerea textului in "invizibilitate" asa dupa cum iti spune si regulamentul. observ ca doresti sa continui cu atitudinea provocatoare si relativ obraznica. asa cum spui, fiecare cu vocatia sa. acelasi mod de manifestare il ai vad si in profilul din pagina personala. pe mine personal nu ma deranjeaza, fiecare isi mizgaleste gardul cum vrea. dar consiliul Hermeneia este deranjat. asa ca sint nevoit sa ma fac purtatorul lor de cuvint si sa te rog frumos sa il modifici intru ceva neprovocator si neofensator la adresa Hermeneia. evident tu poti face cum vrei dar ma tem ca nu vei putea sa alegi la fel de liber si consecintele. iar decizia lor este ca daca nu il modifici voi fi nevoit sa iti inchid contul pe Hermeneia pe o perioada care se pare ca va fi nedeterminata. in orice caz cred ca nu mai putin de trei luni. deci, daca nu vrei sa intri in hibernare si sa ne intilnim abia poate pe la primavara eu te rog frumos sa dai curs doleantelor lor. inteleg ca nu stai nonstop pe hermeneia asa ca voi avea bunavointa de a-ti oferi 24 de ore in care sa procedezi dupa cum te indeamna anima. nici eu nu stau nonstop pe hermeneia, asa ca miine nu am sa te mai deanjez cu vreun mesaj. voi proceda si eu in consecinta. la buna vedere.
pentru textul : o clipă din viața lui Mathnawi denu mă cunosc. nu mai cresc, doar îmbătrânesc. jumătate din mine am lăsat-o mamei înainte de naștere cealaltă doar pipăie lumea ca și cum ar fi pentru prima dată. o aud în fiecare noapte clipocind, frământându-și carnea. apoi o trezesc și-mi probez toate rochiile. sunt femeie. așa mi-au zis când m-au găsit în a șasea zi aproape goală. dar îmbătrânesc repede, grozav de repede și nu mai reușesc să potrivesc lucrurile. pentru că ele vin mereu câte două precum liniștea și haosul, precum două puncte A și B. uneori îmi vine să mă spânzur de părul meu doar ca să văd ce se întâmplă. dacă vine răcoarea.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 3 deUn poem sensibil mai puțin întâlnit ca subiect ca introspecție... Nu am găsit lucrări nici date despre pictura deosebită a lui Cristian Ovidiu Pal. Imi poti da mai multe informații?
pentru textul : birth dePoate nu cel mai bun text cu watermark CS.. Sper totusi (si-aici insist :p) sa nu fie ultimul.. intr-o lume paralela, nu necesar ideala, sint convinsa ca ingerul si timpul fac un reverse role-play.
Si nu pot sa nu remarc tendintele culinare ale Ms Stoicovici a carei talent poetic se izbeste in mod constant, ca o vrabie derutata de soare, de acelasi (cum se zice in romaneste?) self-limiting glass ceiling.
Si aici ramin chiar in dilema: sa pling? sa rid?..in fine :p
pentru textul : Lângă defatal, desigur, în sensul realizării artistice. a scos Adrian, recent, câțiva tropi reușiți în ”oamenilor mei”, după ce înainte lui a scris Nichita, ”Atâta să nu uiţi / Că el a fost un om viu / viu / pipăibil cu mâna”, și înaintea acestuia alții..., iar textul de mai sus mi se pare o încercare (nereușită), de același gen.
pentru textul : 100% safe depasul dintre aforism și metaforă e mic. enervant de mic. dacă nu faci stop pe piep când trebuie riști să-ți dai o minge-n gură. deci, nimic nu e chiar 100% safe :)
am impresia ca in ultima vreme l-am citit/ recitit cu totii pe Huxley. :)
pentru textul : Religia nu poate fi decît veşnică dePagini