am citit poezia în urmă cu cîteva ore. în general, înainte de face un comentariu, las lucrurile să se așeze. e bine și pentru autor, are răgazul de a reveni pe text, e bine și pentru comentator să nu se arunce în gard ca un berbec.
mizam pe unele schimbări și da, s-au făcut. nu pricepusem la prima citire expresia cu un braț catapultă și ce mai era pe acolo-nu mai rețin forma exactă.
mai observasem la strofa trei și observ în continuare următoarea formulare:
„până când palmele-ţi
fumegă până ce-n vene
îţi picură ceară şi pielea îţi cântă-n ecouri
de palat părăsit. „
-pînă cînd... până ce-n vene... palmele-ţi
... îţi picură.... îţi cântă-n
știu că Adriana Lisandru e atentă la astfel de alcătuiri pe site. aici e posibilă o scăpare. dacă nu, semnalarea rămîne doar un moft de al meu, un tribut plătit unei urechi mai sensibile.
„doar un zgomot
de cer sfărâmat. ca atunci când visai
cum te lipeşti de coapsele mamei şi la prima atingere
se transformau în movile de mâl.”
probabil că de vină e și aplecarea mea către vizual pentru că eu aud/văd sfărîmarea cerului ca pe o sticlă spartă de un ciocan (anumite însușiri ale cerului –firește nu fizice- transparență, fragilitate mă fac să gîndesc asta). ori acest zgomot parcă e în contradicție cu starea mult mai domoală- sonor și vizual-indusă de „ca atunci când visai...”
„cel mai greu e să prinzi lumina de ceafă
ca pe un leş descărnat de pisoi”
primul vers mă duce cu gîndul la mișcare, forță, acțiune, desfășurare rapidă. așa că nu înțeleg de ce „ca pe un leş descărnat de pisoi”. sau pot să înțeleg interpretînd că a prinde lumina de ceafă ca pe un leș descărnat de pisoi crează o anumită repulsie și atunci e greu. în fine, repet, poate sînt prea riguros eu.
„într-o zi te uiţi într-o ceaşcă de ceai
te arunci în chiuvetă”
aceaste versuri cred că se înscriu într-un registru pe care autorea îl încearcă în ultima vreme destul de des de parcă ar vrea să își ascundă sensibilitatea. deși ea ar vrea să pună drapelul la poartă de ziua națională se ferește de gura vecinilor.
gnosticii spun ca Dumnezeu este neindemnatic si de aceea opera lui are multe greseli, aici se vede insa o imagine „perfecta” a inocentei” si frumusetii, iar versurile tale sustin minunat aceasta imagine! „ de ce tac oamenii de zapada” … divulga-i sarei secretul! spune-i ca daca ei ar vorbi, atunci li s-ar inalzi inima de gheata si s-ar topi… si s-ar topi si farmecul iernii :) „privirea fara colturi” a sarei, e cea mai minunata privire ce am vazut !!! se spune ca … nu dispare niciodata din noi copilaria, doar inocenta!
nu stiu daca as vorbi despre sentinta cit poate despre un anumit gen de fatalitate. cred ca oricine poate rupe contactul privirii dar nu cred ca poate anula privirea cu tot ce face ea. de aceea poate se spune ca "the beauty (and the ugliness, for that matter) is in the eye of the beholder" and maybe in the beholder
revolutia de catifea, ton sur ton, pe un soclu lucios sau dincolo de sticla unui tablou. un fel de "afara spoit gardul, inauntru leopardul" in timpul inghetului. poate as organiza altfel versul 5. este ceva ce ar putea fi optmizat la "ochiului care rade"
Profetul - un arc pe care încerc mereu să-l aștern peste trăiri uneori divergente, așa cum sunt cele ale fiecărei zile, sub povara stimulilor ce ne sunt potrivnici.
niște cai își sparg genunchiul în mine îi închid între pleoape și merg mai departe mă urc pe umărul vorbelor mele descheiat la cămașă și scriu este ceea ce remarc si imi place in poem. observ, de asemenea, ca declarativa propozitie a faptului ca autorul nu se considera poet este rupta de contextul si continutul poemului. un poem, de altfel prin figuile de stil folosite la tot pasul "se cațără lepra cuvintelor", "cocorii se bat în ceruri pentru un țipăt", " sînt colivia cu lacăt și stele", dovada a unui om care a muncit cuvantul, aici, insa, nu suficient.
Poemul de față este postat la interval de două zile față de ultimul. Dacă este vorba de alt gen de încălcare a regulamentului te rog atenționează-mă.Fii te rog mai explicit. Cu stimă
Da, un text ce ma unge la inima. Un sentiment puternic transmis cu calm si multa claritate in exprimare. Sunt cateva versuri care m-au impresionat, in special:
pe-atunci nu ne născusem încă
nu ne izbise încă în față
cu palma ei rece
nedreptatea de a nu ști
regulile jocului
Mai pe la sfarsit, parca merge mai bine... pe ascuns, iar acolo la cangrena rece, as scoate rece pentru evitarea repetiei in text.
Excelent text. Alaturi de cel al lui "Profetul" ar putea intra intr-o posibila antologie de "notatii" despre Romania. Cu draga inima as contribui si eu la asta. Nu, este un text care merita citit de toti tinerii studenti romani. Cineva a scris ceea ce gandesc acestia - a vut curajul - iar altcineva (adica eu) am citit. Pentru furioasele (dar argumentatele) observatii - o penita. Dancus
nu stiu, dar incercarea de a scrie asa ceva ca „poezie” mi se pare o nedreptate facuta textului. e poate posibila si incercarea de a scrie despre londra, aeroport, etc cu dezinvoltura cu care scrii despre bacau. dar deocamdata nu merge. sau cel putin nu ma convinge pe mine. imi suna undeva intre artificial si banal. te mai citesc
Ecaterina, nu ma intereseaza instabilitatile tale sau alte motive adiacente dar te avertizez ca la urmatoarea stergere a textelor ti se va suspenda contul pentru o luna. Asta ca sa nu avem neclaritati. Cred ca voi limita foarte mult „stergerea” textelor pe Hermeneia. Nu am nimic impotriva daca cineva vrea sa plece dar nu am nici un chef sa tolerez joaca nimanui aici.
Dragă Lucian, nu știu ce i-ai făcut, dar de data asta suna, după părerea mea, foarte bine, Am reținut "Există o pleoapă care se închide definitiv", "sângele timpului", "cărămizi îngropate în flori" (aici parcă văd transformarea pământului din nou în viață prin rădăcinile plantelor), "Ochiul înghite ca un mormânt Aripile nepurtate în spate", "sipeturi cu primăveri". Iar finalul "Rece sub pleoapa imensă mă culc/ Definitiv" e foarte plastic și reușit. După umila mea părere, merită o peniță. Felicitări. Marian
Raluca, tu ori nu cunoşti proprietatea cuvintelor, ori ai carenţe comprehensive. Chiar nu poţi să discerni într-o polemică argumentată şi violenţă? Plus de asta, de dragul de-a zice, aici nu e dispensar. Dacă te ţin curelele literare, bine, dacă nu, nu mai postezi. Simplu. Şi, mă rog, de când eşti tu crucea roşie a site-ului? Eu zic să-ţi vezi de treburile tale şi să încetezi să pui foc. Eu am comentat textul şi comentariile la text, tu ce rost ai aici? Punct.
Corina și Oana, vă mulțumesc frumos pentru grația pusă în felicitări, pentru că ați lăsat un semn de trecere... după cum și această carte este tot un semn de trecere. Mă înclin!
Matei, îți mulțumesc încă o dată! Poate o voi face și mâine?:)
nu ştiu care ciobeşte mai bine... adevărul e că aşa nedormit mai poţi să faci vreo împărţire?! :).
mi-a rămas în minte că e vorba de un ciobănesc.
şi "nici n-a-nflorit liliacul" :)!
ce să zic, e un fel de inovaţie, un soi de matematică, din moment ce pleci de la nişte date iniţiale şi vrei să împarţi pe 3 la 2, iar de rest(ul), mai vedem...
lucian - multumesc de apreciere! am scris si poezie religioasa, imi place sa scriu poezie religioasa, iar in saptamana aceasta sufletul meu a cautat aceea impacare cu sine...
o precizare pentru Ionuț Caragea (și nu numai): p1: prezența mea pe site este motivată de dorința de a citi poezia și proza altor autori și, deopotrivă, de a face posibil altora să mă citească; p2: nu intenționez nici să învăț poezie pe cineva, nici să învăț poezie de la cineva; pentru mine, poezia este un act individual în exprimare și colectiv abia în receptare. concluzia: pe viitor, abține-te de la sugestii, reclamațiile sunt suficiente.
Iti multumesc, Madim, "cuvintele stau smerite în inimă ca într-o rugăciune" si "noaptea asta miroase sfânt a crin" Ar fi fost suficient si atat. Dar tu ne oferi mult mai mult
m-am topit de la primul vers, fericirea vine iarna. si emotia continua ca lupii vise care striga padurile. este un poem concentrat despre masura, despre poezia ca un canon care da sens vieții, așa cum croita, fiecare frază, strunită bine, dă naștere unui text de rasă, subtil, cu o tentă uşor de invidiat, un text pupilă care-şi fixează parametrii într-un cadru destul de incomod la prima vedere dar evident foarte bine creionat prin imaginea finala în care toți beau danseaza și se iubesc. felicitari!
pare un colaj de poezii un cocktail liric din care fiecare își poate extrage ceea ce își dorește. poate dacă ai folosi italicele, dacă ai secționa textul, dacă l-ai fragmenta ș.a.m.d. nu știu... trebuie să te gândești tu, e textul tău. am întâlnit metafore deosebite, dar aștept, tocmai pentru un pasaj liric ca acesta: "spune-mi dacă te sărut mai jos de frunte o să mai ai ochi să mă vezi?"
dragilor, m-am distrat copios! dar să lăsăm astea. îmi place și mie textul. un spațiu interior al intersectărilor spirituale. un text profund și misterios. finalul îmi pare cam ambiguu: azi de pietrele umbrei din care lumina respir mă dezic în creierul meu ceva nu se leagă, dar poate sunt și eu extraterestru în noaptea asta.
mai toate textele mele din ultimele luni au fost marcate ca inacceptabile si sincer nu inteleg de ce. e doar o razbunare? iata cel mai recent. voi, ca colegi de site, ce credeti? aveti si voi parerea voastra, a voastra si numai a voastra? oilor
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
am citit poezia în urmă cu cîteva ore. în general, înainte de face un comentariu, las lucrurile să se așeze. e bine și pentru autor, are răgazul de a reveni pe text, e bine și pentru comentator să nu se arunce în gard ca un berbec.
mizam pe unele schimbări și da, s-au făcut. nu pricepusem la prima citire expresia cu un braț catapultă și ce mai era pe acolo-nu mai rețin forma exactă.
mai observasem la strofa trei și observ în continuare următoarea formulare:
„până când palmele-ţi
fumegă până ce-n vene
îţi picură ceară şi pielea îţi cântă-n ecouri
de palat părăsit. „
-pînă cînd... până ce-n vene... palmele-ţi
... îţi picură.... îţi cântă-n
știu că Adriana Lisandru e atentă la astfel de alcătuiri pe site. aici e posibilă o scăpare. dacă nu, semnalarea rămîne doar un moft de al meu, un tribut plătit unei urechi mai sensibile.
„doar un zgomot
de cer sfărâmat. ca atunci când visai
cum te lipeşti de coapsele mamei şi la prima atingere
se transformau în movile de mâl.”
probabil că de vină e și aplecarea mea către vizual pentru că eu aud/văd sfărîmarea cerului ca pe o sticlă spartă de un ciocan (anumite însușiri ale cerului –firește nu fizice- transparență, fragilitate mă fac să gîndesc asta). ori acest zgomot parcă e în contradicție cu starea mult mai domoală- sonor și vizual-indusă de „ca atunci când visai...”
„cel mai greu e să prinzi lumina de ceafă
ca pe un leş descărnat de pisoi”
primul vers mă duce cu gîndul la mișcare, forță, acțiune, desfășurare rapidă. așa că nu înțeleg de ce „ca pe un leş descărnat de pisoi”. sau pot să înțeleg interpretînd că a prinde lumina de ceafă ca pe un leș descărnat de pisoi crează o anumită repulsie și atunci e greu. în fine, repet, poate sînt prea riguros eu.
„într-o zi te uiţi într-o ceaşcă de ceai
pentru textul : liliput dete arunci în chiuvetă”
aceaste versuri cred că se înscriu într-un registru pe care autorea îl încearcă în ultima vreme destul de des de parcă ar vrea să își ascundă sensibilitatea. deși ea ar vrea să pună drapelul la poartă de ziua națională se ferește de gura vecinilor.
gnosticii spun ca Dumnezeu este neindemnatic si de aceea opera lui are multe greseli, aici se vede insa o imagine „perfecta” a inocentei” si frumusetii, iar versurile tale sustin minunat aceasta imagine! „ de ce tac oamenii de zapada” … divulga-i sarei secretul! spune-i ca daca ei ar vorbi, atunci li s-ar inalzi inima de gheata si s-ar topi… si s-ar topi si farmecul iernii :) „privirea fara colturi” a sarei, e cea mai minunata privire ce am vazut !!! se spune ca … nu dispare niciodata din noi copilaria, doar inocenta!
pentru textul : reclamă pentru viață denu stiu daca as vorbi despre sentinta cit poate despre un anumit gen de fatalitate. cred ca oricine poate rupe contactul privirii dar nu cred ca poate anula privirea cu tot ce face ea. de aceea poate se spune ca "the beauty (and the ugliness, for that matter) is in the eye of the beholder" and maybe in the beholder
pentru textul : despre o femeie goală dedin pacate, e un text caruia nu ii mai pot adauga variante.
pentru textul : exercițiul umilinței derevolutia de catifea, ton sur ton, pe un soclu lucios sau dincolo de sticla unui tablou. un fel de "afara spoit gardul, inauntru leopardul" in timpul inghetului. poate as organiza altfel versul 5. este ceva ce ar putea fi optmizat la "ochiului care rade"
pentru textul : Mătase și catifea deProfetul - un arc pe care încerc mereu să-l aștern peste trăiri uneori divergente, așa cum sunt cele ale fiecărei zile, sub povara stimulilor ce ne sunt potrivnici.
pentru textul : Mă simt întreg prin clipa ce mă cheamă deniște cai își sparg genunchiul în mine îi închid între pleoape și merg mai departe mă urc pe umărul vorbelor mele descheiat la cămașă și scriu este ceea ce remarc si imi place in poem. observ, de asemenea, ca declarativa propozitie a faptului ca autorul nu se considera poet este rupta de contextul si continutul poemului. un poem, de altfel prin figuile de stil folosite la tot pasul "se cațără lepra cuvintelor", "cocorii se bat în ceruri pentru un țipăt", " sînt colivia cu lacăt și stele", dovada a unui om care a muncit cuvantul, aici, insa, nu suficient.
pentru textul : eu nu sînt poet deMulţumesc. Aprecierea este, pentru mine, de două ori importantă, pentru că vine de la Virgil.
pentru textul : mama primenea cerul într-un trunchi de salcie deputin cam simplist spre final. expresia "îţi retractezi versete" suna artifical.
pentru textul : Sonet 230 deun tecst ok. ba chiar as putea spune ca e chiar f bun, daca m-ar prinde intr-o ipostaza mai putin rautacioasa.
pentru textul : văd cireși de smoală dePoemul de față este postat la interval de două zile față de ultimul. Dacă este vorba de alt gen de încălcare a regulamentului te rog atenționează-mă.Fii te rog mai explicit. Cu stimă
pentru textul : deși Botticelli era îndrăgostit Michelangelo te-a pictat mai bine deDa, un text ce ma unge la inima. Un sentiment puternic transmis cu calm si multa claritate in exprimare. Sunt cateva versuri care m-au impresionat, in special:
pe-atunci nu ne născusem încă
nu ne izbise încă în față
cu palma ei rece
nedreptatea de a nu ști
regulile jocului
Mai pe la sfarsit, parca merge mai bine... pe ascuns, iar acolo la cangrena rece, as scoate rece pentru evitarea repetiei in text.
Felicitari!
pentru textul : ca și cum ai hrăni un mort cu bucăți de moarte deExcelent text. Alaturi de cel al lui "Profetul" ar putea intra intr-o posibila antologie de "notatii" despre Romania. Cu draga inima as contribui si eu la asta. Nu, este un text care merita citit de toti tinerii studenti romani. Cineva a scris ceea ce gandesc acestia - a vut curajul - iar altcineva (adica eu) am citit. Pentru furioasele (dar argumentatele) observatii - o penita. Dancus
pentru textul : Ce-mi place/ nu-mi place la România denu stiu, dar incercarea de a scrie asa ceva ca „poezie” mi se pare o nedreptate facuta textului. e poate posibila si incercarea de a scrie despre londra, aeroport, etc cu dezinvoltura cu care scrii despre bacau. dar deocamdata nu merge. sau cel putin nu ma convinge pe mine. imi suna undeva intre artificial si banal. te mai citesc
pentru textul : london here i come demultumesc pentru parere, dihania.
pentru textul : Încă o zi posomorâtă de vară de... erată: titlu ceva gen Blind Neo:)
pentru textul : caut femeie deai dreptate apropo de titlu.
multam de trecere. imi pare bine ca ti-a placut.
pentru textul : Still Haven't Found deEcaterina, nu ma intereseaza instabilitatile tale sau alte motive adiacente dar te avertizez ca la urmatoarea stergere a textelor ti se va suspenda contul pentru o luna. Asta ca sa nu avem neclaritati. Cred ca voi limita foarte mult „stergerea” textelor pe Hermeneia. Nu am nimic impotriva daca cineva vrea sa plece dar nu am nici un chef sa tolerez joaca nimanui aici.
pentru textul : port curajul deDragă Lucian, nu știu ce i-ai făcut, dar de data asta suna, după părerea mea, foarte bine, Am reținut "Există o pleoapă care se închide definitiv", "sângele timpului", "cărămizi îngropate în flori" (aici parcă văd transformarea pământului din nou în viață prin rădăcinile plantelor), "Ochiul înghite ca un mormânt Aripile nepurtate în spate", "sipeturi cu primăveri". Iar finalul "Rece sub pleoapa imensă mă culc/ Definitiv" e foarte plastic și reușit. După umila mea părere, merită o peniță. Felicitări. Marian
pentru textul : Existând în definitiv deRaluca, tu ori nu cunoşti proprietatea cuvintelor, ori ai carenţe comprehensive. Chiar nu poţi să discerni într-o polemică argumentată şi violenţă? Plus de asta, de dragul de-a zice, aici nu e dispensar. Dacă te ţin curelele literare, bine, dacă nu, nu mai postezi. Simplu. Şi, mă rog, de când eşti tu crucea roşie a site-ului? Eu zic să-ţi vezi de treburile tale şi să încetezi să pui foc. Eu am comentat textul şi comentariile la text, tu ce rost ai aici? Punct.
pentru textul : Un elefant într-o cutie de chibrit deCorina și Oana, vă mulțumesc frumos pentru grația pusă în felicitări, pentru că ați lăsat un semn de trecere... după cum și această carte este tot un semn de trecere. Mă înclin!
pentru textul : paul blaj - poetul miazănoapte - ed. Napoca Star - Cluj - 2010 deMatei, îți mulțumesc încă o dată! Poate o voi face și mâine?:)
nu ştiu care ciobeşte mai bine... adevărul e că aşa nedormit mai poţi să faci vreo împărţire?! :).
mi-a rămas în minte că e vorba de un ciobănesc.
şi "nici n-a-nflorit liliacul" :)!
ce să zic, e un fel de inovaţie, un soi de matematică, din moment ce pleci de la nişte date iniţiale şi vrei să împarţi pe 3 la 2, iar de rest(ul), mai vedem...
pentru textul : nu mai ciobi cuvinte, la culcare! delucian - multumesc de apreciere! am scris si poezie religioasa, imi place sa scriu poezie religioasa, iar in saptamana aceasta sufletul meu a cautat aceea impacare cu sine...
pentru textul : mâna mea oarbă deo precizare pentru Ionuț Caragea (și nu numai): p1: prezența mea pe site este motivată de dorința de a citi poezia și proza altor autori și, deopotrivă, de a face posibil altora să mă citească; p2: nu intenționez nici să învăț poezie pe cineva, nici să învăț poezie de la cineva; pentru mine, poezia este un act individual în exprimare și colectiv abia în receptare. concluzia: pe viitor, abține-te de la sugestii, reclamațiile sunt suficiente.
pentru textul : delirum hristum deIti multumesc, Madim, "cuvintele stau smerite în inimă ca într-o rugăciune" si "noaptea asta miroase sfânt a crin" Ar fi fost suficient si atat. Dar tu ne oferi mult mai mult
pentru textul : În spirală dem-am topit de la primul vers, fericirea vine iarna. si emotia continua ca lupii vise care striga padurile. este un poem concentrat despre masura, despre poezia ca un canon care da sens vieții, așa cum croita, fiecare frază, strunită bine, dă naștere unui text de rasă, subtil, cu o tentă uşor de invidiat, un text pupilă care-şi fixează parametrii într-un cadru destul de incomod la prima vedere dar evident foarte bine creionat prin imaginea finala în care toți beau danseaza și se iubesc. felicitari!
pentru textul : iarna deSa speram ca Romania va intra intr-adevar pe usa din fata a Europei, intr-un sfarsit ...
pentru textul : scrisoarea a doua către români depare un colaj de poezii un cocktail liric din care fiecare își poate extrage ceea ce își dorește. poate dacă ai folosi italicele, dacă ai secționa textul, dacă l-ai fragmenta ș.a.m.d. nu știu... trebuie să te gândești tu, e textul tău. am întâlnit metafore deosebite, dar aștept, tocmai pentru un pasaj liric ca acesta: "spune-mi dacă te sărut mai jos de frunte o să mai ai ochi să mă vezi?"
pentru textul : dragul meu dedragilor, m-am distrat copios! dar să lăsăm astea. îmi place și mie textul. un spațiu interior al intersectărilor spirituale. un text profund și misterios. finalul îmi pare cam ambiguu: azi de pietrele umbrei din care lumina respir mă dezic în creierul meu ceva nu se leagă, dar poate sunt și eu extraterestru în noaptea asta.
pentru textul : pietrele umbrei demai toate textele mele din ultimele luni au fost marcate ca inacceptabile si sincer nu inteleg de ce. e doar o razbunare? iata cel mai recent. voi, ca colegi de site, ce credeti? aveti si voi parerea voastra, a voastra si numai a voastra? oilor
http://hermeneia.com/node/12707
pentru textul : Păreri de rău din altă lume dePagini