și aici abundență contextuală ca și mai înainte la paul. un text oarecum contemplativ al orianei. nu știu de ce am senzația mereu cînd îi citesc textele că parcă ar mai trebui să adauge ceva.
Ai idei si imagini bune in text. Cam asa si inca mai trebuie taiat: poemele sunt niște frunze iar noi o specie atipică de viermi de mătase când îmi apeși pleoapele stelele verzi și cele violet devin minuscule roți ale unui mecanism pe care l-am văzut în desenele lui da vinci uneori mâinile tale se transforma într-un telescop prin el privesc cerul strivindu-mi propriile patimi aș vrea sa te cunosc în pielea cu care ai venit pe lume peste care toți au încercat să mai așeze una și totuși ar fi zile când ai întâmpina răsăritul îmbrăcată în alb ieșind în fața casei cu brațele deschise nu ai simțit nevoia niciodată să așezi pe un pervaz, cana cu vin și un colac proaspăt pentru ca soarele trecând prin dreptul ferestrei să guste din ele? te mângâiam din tine venea un foșnet de iarbă
Am și eu perioadele mele de reflux, când mă retrag cu toate trupele în spatele zidurilor. ... mi-au plăcut "Melcii...", dar n-am mai insistat. Acea exprimare întreruptă, conferind un ritm specific. Ea trebuie citită neapărat cu acele spații acolo. Ca expresie nu e departe de stilul tău, amestecul de ludic și grav face o echilibristică riscantă acolo, după cum ai văzut. Aici în "urâții" parcă nu ai terminat, iar proiecțiile pe care le faci încă nu sunt clare pentru mine. Mesajul unui ciclu rareori poate fi descifrat dintr-o singură poezie (tu ai spune "dintr-un șut", probabil), de aceea încă aștept. "Urâții" e un fel de răspuns, dar stai liniștit, încă nu ești pe cruce. Cât despre subtitlu, sunt cu ochii pe el. Aștept cărămida a doua. Ura! Apoi, "Crucile" merită o atenție aparte de care încă nu mă simt în stare. Să văd cum decurge sfârșitul ăsta de toamnă... și o să văd ce boboci mă apuc să număr.
Nu știu dacă acest text este poezie, sau nu. L-am încadrat la această rubrică pt. că nu există una de „personale”. Ar fi trebuit să-i atașez un motto: „Vezi cȃt de puternic este întunericul acestei lumi. Ȋntinde-ți mȃna și nu o vei mai putea distinge. Mi-am întins mȃna. Și n-am mai putut s-o văd. El mi-a zis: Aceasta este propria Mea lumină”” Ibn ’Arabi. Faptul că, într-un fel neașteptat, textul este perceput (și interpretat) de Orania prin altă „prismă”, nu face decȃt să mă bucure. Și-i mulțumesc. Mai ales pentru: „poemul operează în spectru axiomatic. Aproape galileian finalul, Eppur si muove reformulat.”
Multam, Cailean. Am fost pe munte, plec din nou in cateva zile. Sunt in Targoviste doar pentru a edita o carte. Da-mi o adresa, o vei primi. Sa ai pace, Dancus
Virgil, trecerea și semnul tău înseamnă mult pentru mine. Îmi pare rău că, însă, observ atât de târziu comentariile. Lucian, oricum eu nu scriu ca să epatez pe cineva și oricum am sistemul meu de valori în care cred. Iau în seamă părerile altora, învăț daca am ceva de învățat, dar nu e neapărată nevoie " să fac ca alții". Cine e pe frecvența mea de undă va veni după mine nechemat. Sapphire, pe mine mă bucură orice semn, așa că, după părerea mea, Lucian și-a spus doar o opinie.
- faptul că mii de oameni trec pragul unui om nu are absolut nici o valoare. Mii de oameni o urmăresc pe Britney Spears pe twitter zilnic. Mii sau poate zeci de mii de oameni trec pragul la nu știu cîți guru prin India. Deci, în lumea și timpul acesta în care găsești celebrități pe toate gardurile valoarea nu se mai măsoară prin cantitatea celor pe care îi poți păcăli cu nu știu ce scamatorie sau vorbărie mai mult sau mai puțin religioasă.
- nu prea înțeleg care e toată tevatura asta cu microcipurile. Doar nu vi le implantează în piele. Faptul că un milion de români manifestă semne de incultură nu este un merit ci o rușine. Pe la începutul anilor 90 nu știu ce călugăr la fel de idiot prin Iași spunea oamenilor să nu cumpere produse care au barcode (chestia aia cu liniuțe albe și negre care codifică digital un produs) pentru că ar fi semnul lui anticrist. Se pare că fenomenele astea de prostie între călugării ortodocși sînt mai dese. Ție nu ți se pare că este o rușine să propaghezi așa ceva? Cu cîteva sute de ani în urmă biserica catolică susținea că pămîntul e plat și e centrul universului. Trebuie oare să ne lăudăm cu asta? Este asta o dovadă de inteligență? Hai să fim serioși. Înțeleg să fie o problemă de conștiință dacă să avortezi sau nu (chestie care apropo, se pare că nu este o problemă de conștiință pentru milioane de ortodocși) dar a spune că nu știu ce cip pe un card de identitate este o problemă de conștiință este după părerea mea o rușine mondială. Nu am auzite de ea și poate m-a scutit Dumnezeu ca să mai sufăr încă o rușine fiindcă sînt român. Mă mir însă că tu nu poți pricepe asta.
Nu înțeleg nici ce anume ar trebui să pricep la acest fenomen în afară de faptul că este o prostie națională.
- Dragul meu, dacă tu nu cunoști despre fenomenul legionar îmi pare rău. Atunci nu mai scrie dacă nu te pricepi. Îți spun eu care mă pricep. Și am și prieteni care au fost și sînt legionari. Și care au făcut pușcărie pentru asta. Așa că dacă nu te pricepi nu scrie. Legionarismul nu a avut nimic de a face cu Hristos ci a fost o ideologie fanatico-religioasă de aceeși sorginte ca și talibanismul sau whabbismul islamic. Același duh criminal i-a insuflat. Și nu văd ce este greu de priceput în asta. Oamenii au ucis în numele lui Hristos sute de ani. Evident, nu este Hristos de vină pentru asta. Dar a spune că legionarii au fost absolviți de genocid sau că nu au fost o mișcare criminală este fie o dovadă de ignoranță fie de rea voință.
- Știu cum a fost ucis Zelea Codreanu. Mare brînză. Hristos spunea că cine scoate sabia de sabie va pieri. Am citit mult mai mult decît crezi tu. Iar de vreme ce nu te pricepi te rog nu îmi da mie sfaturi în ce să dau sau nu cu barda.
- Sînt mai multe motive pentru care acest text este inacceptabil dar am să îți pun o singură întrebare înainte de a-ți răspunde: la un moment dat călugărul de mai sus spune „Păi de aceea i-a încălecat mai apoi...( pe occidentali, n.r.), nu vedeţi acum, musulmani, sectanţi..etc.” Cînd spune „sectanți” la cine se referă de fapt? Poți fi mai specific?
asa am simtit-o atunci, asa o simt acum. este cea mai reala poezie din cate am scris. poate ca-i doar efectul stresului, oboselii si asteptarii. nu schimb nimica, nici nu voi schimba vreo data. multam de semn.
am remarcat: "Pe pajiștea retinei trec lăcuste Cu salt seducător, cu toc si fuste" (mă duce cu gândul la stilul lui Topârceanu) "E Martie. Oftez! Ce tristă soartă: Doar eu sunt un erou fără pereche!" "autobus" este autobuz...
ok, Alma, in primul rind cred ca ar fi foarte intelept daca nu mi-ai "extrage" vorbele din context pentru a face din ele un... pretext. Pur si simplu nu este corect. Eu sint dispus sa le discut sau sa le analizez pe fiecare in contextul in care au fost spuse dar nu voi accepta sa mi le rastalmacesti.
In al doilea rind, mi se pare absolut aiurea, neproductiv si cu absolut nici o relevanta sa reiteram situatii din trecut, situatii care fiecare au avut contextul si istoria lor si care nu au absolut nici o legatura cu situatia de fata. A face o ciulama din istorie nu este si nu poate fi un substitut pentru realitate. Asta in cazul in care vrem sa raminem in realitate si nu cumva intentionam sa zburdam pe cimpiile aprilice ale fabulatiei.
In al treilea rind, faptul ca tu nu vezi nici o greseala (catastrofala sau nu) in ceea ce ai afirmat despre textele trimise pentru concurs, mai ales datorita faptului ca esti membra a juriului, este pentru mine pur si simplu șocant. Cred ca ma auto-citez deja dar am senzatia ca viata s-a hotarit sa continue sa imi ofere surprize. Uite, am sa fac un efort si am sa fiu binevoitor si am sa te rog sa faci un pas in spate si sa te uiti asa calma, de la distanta la tot ce ai scris si la intregul context. Sa iesi din pielea ta, oricit de bine te-ai simti in ea, si sa intri in a mea sau a lui Calin sau Adriana, si sa iti imaginezi ca tu, Alina Manole, ai organizat, ai muncit si ai pregatit tot acest concurs cu scopul de a fi corect, transparent, promotor de calitate si competitie autentica. Si dupa ce faci acest minim efort empatic sa iti imaginezi ca vin eu si fac ce ai facut tu.
Apoi te rog sa imi spui daca ce as face eu este sau nu o greseala.
Vreau sa mai precizez ceva, Alina. Nu eu am fost primul care am reactionat fata de gestul tau. Altii mi-au atras atentia asupra lui. Asta ca sa intelegi ca nu este vorba de malitiozitate sau malevolenta din partea mea. Mai ales ca eu sint cel care te-am propus pentru a face parte din Juriu si tot eu te-am contactat personal si te-am rugat sa faci parte. Cred ca este cinstit sa mentionam asta daca tot te-ai pornit sa amintesti de acea falsa realitate cum ca eu te-as fi dat afara din Consiliul Hermeneia. Asta mi se pare si mai urit privita din perspectiva nenumaratelor ocazii cind te-am rugat sa revii ca editor Hermeneia. Prezentarea partiala a unui adevar este in orice instanta considerata a fi ruda buna cu neadevarul.
Nu pot să trec peste poemul ăsta, aşa... în fugă. Ceva mă reţine. Poate "lumânări la capăt de lume... viaţa ca un păianjen / pleacă din tine / pe un fir de mătase"
stimă, z
Răbdarea firului de nisip care sapă în pieptul unei stânci,
cade în inima unei clepsidre,
în spirala unei cochilii
(răbdarea perlei care se țese tainic în încăperile umede...)
Febra aceea, stăpânită lumina, rece și calmă;
blânda vecinătate a umbrei -
de departe auzi vuietul orașelor,
simți dulcele miros al femeilor însetate de dragoste.
Tu învăluie-ți inima, în pânza așteptării, ascultă!,
în oasele tale cum cade sarea, cum ninge tăcerea,
ca într-o așezare pustie - învață răbdarea firului de nisip,
rotindu-se în inima muntelui, ca o piatră de moară...
oricît de subiectivă ar fi evaluarea unui text cred totuşi că el conţine elemente care poti fi considerate în mod obiectiv (să zicem) bune sau proaste. Şi aceasta are o implicaţie asupra modului în care percepem un autor. Cu comentariile lucrurile stau puţin altfel. Unii nu îşi dau seama că indiferent dacă un comentariu este pozitiv sau negativ, el are un impact asupra reputaţiei comentatorului nu prin cît de mult aplaudă sau cît de mult înjură, ci mai degrabă prin cît de corect este. A folosi comentariul pentru revanşe de trei lei îţi poate oferi o uşurare a vezicii biliare dar cu siguranţă te discreditează ca sursă de opinie.
prea mult "cer" pentru o singura zi...nu crezi? "împart cerul în patru două atrii două ventricule întorcând cerul în ferestrele ce bat perfect aceleași răni (...) cerul trece prin mine și desparte din carne o nouă mână ce-ți trezește diminețile din somn (...) în fiecare dimineață aranjez icoanele sub pielea cerului - o încăpere părăsită unde toate zidurile au mirosul pieptului tău" referitor la ultimul fragment citat...ori vezi cerul ca pe un trup (pielea cerului) ori ca pe o incapere. apoi, un loc comun cat toate cerurile la un loc: "uneori pare atât de ușor să mori și să te naști din nou" ce mi-a placut: "cerul trece prin mine și desparte din carne o nouă mână ce-ți trezește diminețile din somn"...desi as fi renuntat la adjectivul "noua". fireste, toate astea sunt opinii de cititor, subiective, carevasazica. :)
of adevărul e că nu prea mă găsesc la curent cu cele noi reguli-buruieni gramaticale poate vine andu și ne sfîrtecă acest copil al nedumeririi dar mie-mi pare că lipsește oarece verbișor în versul cu pricina iar în ce privește cazanul mi-a luat-o razna imaginația înspre posesori de coarne cu supică de suflet pe bărbie eh unii sunt(em) incurabili acu pe șleau material estem cu ramele-i mai problemă cu scuze pentru intruziune mc^2
nu stiu ce mood ai tu, dar bate tare in blue perioada asta. am citit si poemul precedent. nostalgiile astea ale tale nu fac bine nostalgiilor mele. am vrut sa te avertizez ca vine circul si am rezervat doua bilete pentru numarul ala de prestidigitatie. profesionistii fac treaba buna si cu mainile reci. mergi?
... se pare că mi place. tot. are subtilitatea de a introduce figurile de stil camuflat și nu orice figuri de stil, atmosfera este exact cum promite titlul, degajată, la marginea drumurilor. un poem de citit pe o terasă cu privire spre un crâng, cu sufletul limpede și mintea eliberată de cotidian. ești un poet matur, Virgil. mi-a făcut bine lectura. drept pentru care las un semn. tradițional:)! cu gânduri bune, paul
diafan, delicat/ tandru. cu siguranţă şi din cauza vocabularului şi a imaginilor realizate în acest text.
un discurs plăcut.
"sunt flacăra pregătită de-o nuntă într-un chibrit
de parcă ai fi trăit"- şi nu este unicul fragment de reliefat!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
și aici abundență contextuală ca și mai înainte la paul. un text oarecum contemplativ al orianei. nu știu de ce am senzația mereu cînd îi citesc textele că parcă ar mai trebui să adauge ceva.
pentru textul : Poeme Accidentale. Primul sărut deAi idei si imagini bune in text. Cam asa si inca mai trebuie taiat: poemele sunt niște frunze iar noi o specie atipică de viermi de mătase când îmi apeși pleoapele stelele verzi și cele violet devin minuscule roți ale unui mecanism pe care l-am văzut în desenele lui da vinci uneori mâinile tale se transforma într-un telescop prin el privesc cerul strivindu-mi propriile patimi aș vrea sa te cunosc în pielea cu care ai venit pe lume peste care toți au încercat să mai așeze una și totuși ar fi zile când ai întâmpina răsăritul îmbrăcată în alb ieșind în fața casei cu brațele deschise nu ai simțit nevoia niciodată să așezi pe un pervaz, cana cu vin și un colac proaspăt pentru ca soarele trecând prin dreptul ferestrei să guste din ele? te mângâiam din tine venea un foșnet de iarbă
pentru textul : pentru tine aș decupa o felie de cer deL-au condamnat sa traiasca dupa moarte intr-o carte. Adevarata pedeapsa a poetului este sa moara necitit.
pentru textul : ofițerul beat al rațiunii dePrezenta vasului sustine discursul, asta ca un fel de raspuns mai mult sau mai putin Zen. Andu
pentru textul : (3) Povești pseudo-Zen: O discuție (virtuală) - Vasul deAm și eu perioadele mele de reflux, când mă retrag cu toate trupele în spatele zidurilor. ... mi-au plăcut "Melcii...", dar n-am mai insistat. Acea exprimare întreruptă, conferind un ritm specific. Ea trebuie citită neapărat cu acele spații acolo. Ca expresie nu e departe de stilul tău, amestecul de ludic și grav face o echilibristică riscantă acolo, după cum ai văzut. Aici în "urâții" parcă nu ai terminat, iar proiecțiile pe care le faci încă nu sunt clare pentru mine. Mesajul unui ciclu rareori poate fi descifrat dintr-o singură poezie (tu ai spune "dintr-un șut", probabil), de aceea încă aștept. "Urâții" e un fel de răspuns, dar stai liniștit, încă nu ești pe cruce. Cât despre subtitlu, sunt cu ochii pe el. Aștept cărămida a doua. Ura! Apoi, "Crucile" merită o atenție aparte de care încă nu mă simt în stare. Să văd cum decurge sfârșitul ăsta de toamnă... și o să văd ce boboci mă apuc să număr.
pentru textul : urâții deNu știu dacă acest text este poezie, sau nu. L-am încadrat la această rubrică pt. că nu există una de „personale”. Ar fi trebuit să-i atașez un motto: „Vezi cȃt de puternic este întunericul acestei lumi. Ȋntinde-ți mȃna și nu o vei mai putea distinge. Mi-am întins mȃna. Și n-am mai putut s-o văd. El mi-a zis: Aceasta este propria Mea lumină”” Ibn ’Arabi. Faptul că, într-un fel neașteptat, textul este perceput (și interpretat) de Orania prin altă „prismă”, nu face decȃt să mă bucure. Și-i mulțumesc. Mai ales pentru: „poemul operează în spectru axiomatic. Aproape galileian finalul, Eppur si muove reformulat.”
pentru textul : Joc deFrumos. Metafora nu se va decolora niciodata...
pentru textul : cine scâncește la ușa aceasta? deai dreptate, Andrei. o sa vina vremea si pentru versurile alea, in alte poeme. ma bucur ca ai venit .Catia
pentru textul : raiul deMultam, Cailean. Am fost pe munte, plec din nou in cateva zile. Sunt in Targoviste doar pentru a edita o carte. Da-mi o adresa, o vei primi. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : Scrum VI deVirgil, trecerea și semnul tău înseamnă mult pentru mine. Îmi pare rău că, însă, observ atât de târziu comentariile. Lucian, oricum eu nu scriu ca să epatez pe cineva și oricum am sistemul meu de valori în care cred. Iau în seamă părerile altora, învăț daca am ceva de învățat, dar nu e neapărată nevoie " să fac ca alții". Cine e pe frecvența mea de undă va veni după mine nechemat. Sapphire, pe mine mă bucură orice semn, așa că, după părerea mea, Lucian și-a spus doar o opinie.
pentru textul : gol spre fereastră depe cat de simplu, pe atat de frumos, trist, expresiv si adevarat.ceară curată de poezie
pentru textul : în vama de la oancea detextul te surprinde in final trecind din registrul ludic in existential dar are forta probabil ca ideea din final ar fi putut fi amplificata
pentru textul : Viziune cu barză, vacă și broască deVrei să discutăm aici, discutăm aici.
- faptul că mii de oameni trec pragul unui om nu are absolut nici o valoare. Mii de oameni o urmăresc pe Britney Spears pe twitter zilnic. Mii sau poate zeci de mii de oameni trec pragul la nu știu cîți guru prin India. Deci, în lumea și timpul acesta în care găsești celebrități pe toate gardurile valoarea nu se mai măsoară prin cantitatea celor pe care îi poți păcăli cu nu știu ce scamatorie sau vorbărie mai mult sau mai puțin religioasă.
- nu prea înțeleg care e toată tevatura asta cu microcipurile. Doar nu vi le implantează în piele. Faptul că un milion de români manifestă semne de incultură nu este un merit ci o rușine. Pe la începutul anilor 90 nu știu ce călugăr la fel de idiot prin Iași spunea oamenilor să nu cumpere produse care au barcode (chestia aia cu liniuțe albe și negre care codifică digital un produs) pentru că ar fi semnul lui anticrist. Se pare că fenomenele astea de prostie între călugării ortodocși sînt mai dese. Ție nu ți se pare că este o rușine să propaghezi așa ceva? Cu cîteva sute de ani în urmă biserica catolică susținea că pămîntul e plat și e centrul universului. Trebuie oare să ne lăudăm cu asta? Este asta o dovadă de inteligență? Hai să fim serioși. Înțeleg să fie o problemă de conștiință dacă să avortezi sau nu (chestie care apropo, se pare că nu este o problemă de conștiință pentru milioane de ortodocși) dar a spune că nu știu ce cip pe un card de identitate este o problemă de conștiință este după părerea mea o rușine mondială. Nu am auzite de ea și poate m-a scutit Dumnezeu ca să mai sufăr încă o rușine fiindcă sînt român. Mă mir însă că tu nu poți pricepe asta.
Nu înțeleg nici ce anume ar trebui să pricep la acest fenomen în afară de faptul că este o prostie națională.
- Dragul meu, dacă tu nu cunoști despre fenomenul legionar îmi pare rău. Atunci nu mai scrie dacă nu te pricepi. Îți spun eu care mă pricep. Și am și prieteni care au fost și sînt legionari. Și care au făcut pușcărie pentru asta. Așa că dacă nu te pricepi nu scrie. Legionarismul nu a avut nimic de a face cu Hristos ci a fost o ideologie fanatico-religioasă de aceeși sorginte ca și talibanismul sau whabbismul islamic. Același duh criminal i-a insuflat. Și nu văd ce este greu de priceput în asta. Oamenii au ucis în numele lui Hristos sute de ani. Evident, nu este Hristos de vină pentru asta. Dar a spune că legionarii au fost absolviți de genocid sau că nu au fost o mișcare criminală este fie o dovadă de ignoranță fie de rea voință.
- Știu cum a fost ucis Zelea Codreanu. Mare brînză. Hristos spunea că cine scoate sabia de sabie va pieri. Am citit mult mai mult decît crezi tu. Iar de vreme ce nu te pricepi te rog nu îmi da mie sfaturi în ce să dau sau nu cu barda.
- Sînt mai multe motive pentru care acest text este inacceptabil dar am să îți pun o singură întrebare înainte de a-ți răspunde: la un moment dat călugărul de mai sus spune „Păi de aceea i-a încălecat mai apoi...( pe occidentali, n.r.), nu vedeţi acum, musulmani, sectanţi..etc.” Cînd spune „sectanți” la cine se referă de fapt? Poți fi mai specific?
Mulțumesc.
pentru textul : " Ne lipsesc două puncte cardinale: mame creştine şi duhovnici pricepuţi " deasa am simtit-o atunci, asa o simt acum. este cea mai reala poezie din cate am scris. poate ca-i doar efectul stresului, oboselii si asteptarii. nu schimb nimica, nici nu voi schimba vreo data. multam de semn.
pentru textul : viața pescarului deam remarcat: "Pe pajiștea retinei trec lăcuste Cu salt seducător, cu toc si fuste" (mă duce cu gândul la stilul lui Topârceanu) "E Martie. Oftez! Ce tristă soartă: Doar eu sunt un erou fără pereche!" "autobus" este autobuz...
pentru textul : Sonet 151 deok, Alma, in primul rind cred ca ar fi foarte intelept daca nu mi-ai "extrage" vorbele din context pentru a face din ele un... pretext. Pur si simplu nu este corect. Eu sint dispus sa le discut sau sa le analizez pe fiecare in contextul in care au fost spuse dar nu voi accepta sa mi le rastalmacesti.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deIn al doilea rind, mi se pare absolut aiurea, neproductiv si cu absolut nici o relevanta sa reiteram situatii din trecut, situatii care fiecare au avut contextul si istoria lor si care nu au absolut nici o legatura cu situatia de fata. A face o ciulama din istorie nu este si nu poate fi un substitut pentru realitate. Asta in cazul in care vrem sa raminem in realitate si nu cumva intentionam sa zburdam pe cimpiile aprilice ale fabulatiei.
In al treilea rind, faptul ca tu nu vezi nici o greseala (catastrofala sau nu) in ceea ce ai afirmat despre textele trimise pentru concurs, mai ales datorita faptului ca esti membra a juriului, este pentru mine pur si simplu șocant. Cred ca ma auto-citez deja dar am senzatia ca viata s-a hotarit sa continue sa imi ofere surprize. Uite, am sa fac un efort si am sa fiu binevoitor si am sa te rog sa faci un pas in spate si sa te uiti asa calma, de la distanta la tot ce ai scris si la intregul context. Sa iesi din pielea ta, oricit de bine te-ai simti in ea, si sa intri in a mea sau a lui Calin sau Adriana, si sa iti imaginezi ca tu, Alina Manole, ai organizat, ai muncit si ai pregatit tot acest concurs cu scopul de a fi corect, transparent, promotor de calitate si competitie autentica. Si dupa ce faci acest minim efort empatic sa iti imaginezi ca vin eu si fac ce ai facut tu.
Apoi te rog sa imi spui daca ce as face eu este sau nu o greseala.
Vreau sa mai precizez ceva, Alina. Nu eu am fost primul care am reactionat fata de gestul tau. Altii mi-au atras atentia asupra lui. Asta ca sa intelegi ca nu este vorba de malitiozitate sau malevolenta din partea mea. Mai ales ca eu sint cel care te-am propus pentru a face parte din Juriu si tot eu te-am contactat personal si te-am rugat sa faci parte. Cred ca este cinstit sa mentionam asta daca tot te-ai pornit sa amintesti de acea falsa realitate cum ca eu te-as fi dat afara din Consiliul Hermeneia. Asta mi se pare si mai urit privita din perspectiva nenumaratelor ocazii cind te-am rugat sa revii ca editor Hermeneia. Prezentarea partiala a unui adevar este in orice instanta considerata a fi ruda buna cu neadevarul.
Ar fi mult mai util dacă la pagina unui autor am găsi TOATE textele și comentariile, nu doar cele mai noi.
pentru textul : Hermeneia.com la o lună de existență deparerea mea de doi lei:
pentru textul : românia lui virgil t -I- deNu.
Nu pot să trec peste poemul ăsta, aşa... în fugă. Ceva mă reţine. Poate "lumânări la capăt de lume... viaţa ca un păianjen / pleacă din tine / pe un fir de mătase"
pentru textul : modus vivendi destimă, z
*sugestiile
pentru textul : Eterna reîntoarcere deRăbdarea firului de nisip care sapă în pieptul unei stânci,
cade în inima unei clepsidre,
în spirala unei cochilii
(răbdarea perlei care se țese tainic în încăperile umede...)
Febra aceea, stăpânită lumina, rece și calmă;
blânda vecinătate a umbrei -
de departe auzi vuietul orașelor,
simți dulcele miros al femeilor însetate de dragoste.
Tu învăluie-ți inima, în pânza așteptării, ascultă!,
pentru textul : Etica deîn oasele tale cum cade sarea, cum ninge tăcerea,
ca într-o așezare pustie - învață răbdarea firului de nisip,
rotindu-se în inima muntelui, ca o piatră de moară...
oricît de subiectivă ar fi evaluarea unui text cred totuşi că el conţine elemente care poti fi considerate în mod obiectiv (să zicem) bune sau proaste. Şi aceasta are o implicaţie asupra modului în care percepem un autor. Cu comentariile lucrurile stau puţin altfel. Unii nu îşi dau seama că indiferent dacă un comentariu este pozitiv sau negativ, el are un impact asupra reputaţiei comentatorului nu prin cît de mult aplaudă sau cît de mult înjură, ci mai degrabă prin cît de corect este. A folosi comentariul pentru revanşe de trei lei îţi poate oferi o uşurare a vezicii biliare dar cu siguranţă te discreditează ca sursă de opinie.
pentru textul : interludiu|mîinile deAm revătzut partea în cauză. Refăcut.
pentru textul : urme de kerosen printre îngeri deprea mult "cer" pentru o singura zi...nu crezi? "împart cerul în patru două atrii două ventricule întorcând cerul în ferestrele ce bat perfect aceleași răni (...) cerul trece prin mine și desparte din carne o nouă mână ce-ți trezește diminețile din somn (...) în fiecare dimineață aranjez icoanele sub pielea cerului - o încăpere părăsită unde toate zidurile au mirosul pieptului tău" referitor la ultimul fragment citat...ori vezi cerul ca pe un trup (pielea cerului) ori ca pe o incapere. apoi, un loc comun cat toate cerurile la un loc: "uneori pare atât de ușor să mori și să te naști din nou" ce mi-a placut: "cerul trece prin mine și desparte din carne o nouă mână ce-ți trezește diminețile din somn"...desi as fi renuntat la adjectivul "noua". fireste, toate astea sunt opinii de cititor, subiective, carevasazica. :)
pentru textul : vineri deof adevărul e că nu prea mă găsesc la curent cu cele noi reguli-buruieni gramaticale poate vine andu și ne sfîrtecă acest copil al nedumeririi dar mie-mi pare că lipsește oarece verbișor în versul cu pricina iar în ce privește cazanul mi-a luat-o razna imaginația înspre posesori de coarne cu supică de suflet pe bărbie eh unii sunt(em) incurabili acu pe șleau material estem cu ramele-i mai problemă cu scuze pentru intruziune mc^2
pentru textul : Înger netrebnic denu stiu ce mood ai tu, dar bate tare in blue perioada asta. am citit si poemul precedent. nostalgiile astea ale tale nu fac bine nostalgiilor mele. am vrut sa te avertizez ca vine circul si am rezervat doua bilete pentru numarul ala de prestidigitatie. profesionistii fac treaba buna si cu mainile reci. mergi?
pentru textul : o lățime de masă de... se pare că mi place. tot. are subtilitatea de a introduce figurile de stil camuflat și nu orice figuri de stil, atmosfera este exact cum promite titlul, degajată, la marginea drumurilor. un poem de citit pe o terasă cu privire spre un crâng, cu sufletul limpede și mintea eliberată de cotidian. ești un poet matur, Virgil. mi-a făcut bine lectura. drept pentru care las un semn. tradițional:)! cu gânduri bune, paul
pentru textul : la marginea drumurilor de*jeanne antoinette poisson maitresse de roi = madame de pompadour http://fr.wikipedia.org/wiki/Madame_de_Pompadour
pentru textul : de dragoste denu m-am gindit la formule cind m-am referit la matematicieni. la altceva. ok.
pentru textul : mulțimea vidă dediafan, delicat/ tandru. cu siguranţă şi din cauza vocabularului şi a imaginilor realizate în acest text.
pentru textul : stele negre stele galbene deun discurs plăcut.
"sunt flacăra pregătită de-o nuntă într-un chibrit
de parcă ai fi trăit"- şi nu este unicul fragment de reliefat!
Pagini