Versuri întinse ca liniștea mării: "prennent les sons indéfinis des sortilèges d’autrefois", eufonic vorbind, captând lentoarea vocalelor. Ai această priză pe care alții o construiesc artificial. Apoi stările acestea limita, între "l’océan hibernant" și "la porte aux flammes" dau forță poemului. Superbă imagine:seule l’instance des papillons écrit en blanc "seule l’instance des papillons écrit en blanc"
esti foarte simpatic, Calin, ca imi spui lucrurile acestea. dar eu cred ca e de bine, fiindca oricum m-am apucat sa renunt la poezie, si daca ma inclin inspre proza, inspre asta o sa si merg.
Singura problemă care ar putea să blocheze sensul vrut (sens deloc abscons) e felul parcelei... Dar ar fi trebuit să se înţeleagă, din context. E o parcelă de cimitir. Aşadar, "soarele confundă parcele afumate" se referă la uniformizarea identităţii dupa momentul morţii, la uitare, la etc, unde soarele, via lumină, e, fireşte, simbolul vieţii.
Este un text care poate înşela. În sensul bun al cuvântului. Mărturisesc că atunci când o scriere mă interesează în mod deosebit, cum e şi poezia aceasta, încerc câteva «deconstrucţii» pentru a vedea dacă, după astfel de decodificări, mai rămâne (sau nu) ceva de explicat discursiv. N-am să prezint acum rezultatul. « Cazul Agheorghesei» reprezintă (pentru mine) un “adevărat studiu de caz”. Care mă intrigă în sensul urmăririi cu obstinaţie a unei ”Ars poetica” afirmată şi aplicată cu extremă rigoare în textele care-l reprezintă. (Şi nu în cele în care experimentează altceva ca să demonstreze că poezia este poezie indiferent de stil şi de ce se ascunde în spatele acestuia). Nu o să dezvolt aici acea analiză. Îmi rezerv dreptul de a o face ulterior, într-un text separat. Pentru că «lupta» lui Adrian cu «daimonul» său (să-i zic aşa), chiar merită. Datorită originalităţii ce o prezintă. În raport cu alte tendinţe actuale ale poeziei autohtone. Sper că dialog la care îl voi invita atunci pe autor să fie util pentru Hermeneia. În ciuda unor păreri că astfel de discuţii nu-i interesează pe cei care «produc» poezie pe aici.
Deocamdată acord o peniţă. Nu înainte de a sugera că explicarea de către autor a sensurilor textului ar fi putut lipsi de la comentarii. Dar orice rău e spre bine. Pentru că îmi oferă argumente pentru discuţia anunţată.
Gasesc aici o perspectiva eccelctica superioara celor incercate de Virgil si Ela in poeziile de astazi insa cred ca tehnicizezi prea mult... poeziile tale ajung sa fie ca niste pasari impaiate, aproape perfect realizate dar fara viata... simte-te libera sa gresesti si sa nu-ti pese de asta... e ciudat textul acesta care nu stie sa se apropie de lector... fa-l viu Alina, resusciteaza ce mai merita sa fie spus. Si vorba unui prieten comun... cai batatorite la nivelul ideii.
pe langa melodia si toate celelalte in regula, m-a surprins jocul timpului, de fapt jocul cu si de-a timpul. l-ai plimbat, pe el, timpul, prin toate timpurile schimband dimensiunea exact cand nu lasai vreun semn ca ai s-o faci. da, stiu, nu pricepe nimeni nimic din ce am scris:)) la cat mai multe maini de zmeura!
textul a fost evidențiat și acest act doresc să-l motivez puțin, tentată de a fi poate mai puțin obiectivă câteodată (poate și cunoscând majoritatea poemelor Luminiței Suse precum și evoluția lor de-a lungul timpului): palimpsestul acesta e mult mai vechi decât s-ar putea scrie...venit din alte toamne în care speranțele respirau vitralii spre lumile albastre ale irealului. e mult mai nostalgic și sfâșietor decât s-ar părea asemeni unei tumori vechi uitate. planurile metaforelor au un subtil crescendo cu tentă fină ironică, dar păstrând ceva din universul grafic al stampelor japoneze (metamorfoze nocturne incerte dar din nefericire inevitabile - liniile frânte de cocori spre comune gâște sălbatice ale locurilor noastre atât de comune): "caligrafiază cuneiformele trecerii prin ideograma diurnă" până la spațiile inospitaliere, noi, agresive aproape, din alte lumi conflictuale: "arțarii își dau foc greierii se îneacă prin ambră lichefiată" sfârșitul este însă atât de aproape, abreviat/abreviant, inevitabil și malign ca într-un ultim palimpsest in-folio închis fatalmente în unicul loc imposibil, atât de expus, atât de vulnerabil: "evanghelia inimii" (metaforă cu totul specială) "toamna transcrie fosile din piatră în evanghelia inimii sfielnic abreviind iubirea din urmă" inevitabilis...
nu cred că acceptăm referințe la alte site-uri, pagini, cînd aceasta nu are nicio legătură cu site-ul Hermeneia, sau cu o lansare de carte, etc.. pînă modifici aceasta textul e trimis în șantier
Mulțam oameni buni. Măi Luv, când spargi o chestie de cristal numai accident poate fi, în mod normal; de nervi le sparg numai eu. Chestia cu sarea... Chimiștilor, de ce se spune că lacrimile-s sărate? Dacă ar avea sare într-adevăr, ne-ar chișca ochii de numa atunci când dăm apă la șoareci. N-ar mai plânge nime' pe pământ. De frică.
as evita, totusi, alaturari precum "cu cântece"...ma gandeam la o formulare de genul
"să mergi unde frunzele cântă/neauzite de om"
apoi, mi se pare mai potrivit, d.p.d.v al acuratetii exprimarii, "treci prin miezul cântecelor/ cu o simplă atingere" (s-ar evita repetitia lui "cu" in acelasi vers) si "în pragul diminetii cânta cocoşii de munte" ("când cântă" nu prea... cântă, luate impreuna).
mi-au placut, insa, cocosii aceia de munte, "taina barbatului
îndumnezeită în tine" (atentie, diacritice lipsa aici!) si comparatia din final.
cred ca e un typo in prima strofa ("lumina a zilei") si, in strofa 3, de corectat "tacută"
dacă unei figuri de stil îi lipseşte, la orice nivel, logica primară (corespondent raţional, susţinere analogică etc) , ea nu poate fi înţeleasă (cel puţin, nu inţeleasă corect/coerent) în sensul ei ascuns.
iată că au apărut brotăceii, prinţesele nu sînt departe. bulibaşă virgil, stai în cortul tău şi nu mai bulibăşi prin pagina mea. ştii "ceva"? şi eu cred despre textele tale, că nu "e" poezii, "e" un fel de ciorbă de prune acrită cu corcoduşe. fiecare cu gustul lui. nu te poţi să te aia în gustul omului!
Ioana multumesc de apreciere si perceptie. Sunt clare influentele dadaiste. Cat despre cuvintele deformate, simt si eu disonante. Voi mai lucra la text cu o proxima ocazie.
Îmi place cum ai fracturat versurile și cum ai condus gradual ideea până la imaginea iernii lipită de inimă. Deci tehnica e bună prin simplitate, conciziune, adâncime, dar aș fi fost un pic mai îndrăzneață în afirmații și metafore, aș fi încercat să mă îndepărtez de muchia dintre clișee și noutate, aruncându-mă chiar în prăpastie. Dar acesta este un sfat pentru viitor. N-aș schimba nimic aici. Cu drag, /O\
"chestia de mai sus este scrisă cu nerv, cu toate constantele configurației operei literare întinse la maxim, cu imagine melodioasă, ca un concurs de comentat fotografii" - pana aici de acord... :) in plus, ironie lejera dar sofisticata, imaginatie si expresivitate si, mai ales, POVESTE. reusesti sa conturezi o atmosfera, sa transmiti un mesaj, sa construiesti dupa o logica poetica, fara ruperi de ritm si/sau ruperi "in figuri". poanta de final mi se pare usurica (ma refer la jocul de cuvinte, deci). dealtfel, si prezenta "timpului" este cam din alt univers, nu prea are ce cauta in text. practic, as renunta definitiv la ultima strofa, sau as schimba radical. chiar merita penita... (de multe ori, cand ne jucam inteligent, fara sa ne lasam prada dicteului automat, ne ies texte bune) ave
Raluca, tu ori nu cunoşti proprietatea cuvintelor, ori ai carenţe comprehensive. Chiar nu poţi să discerni într-o polemică argumentată şi violenţă? Plus de asta, de dragul de-a zice, aici nu e dispensar. Dacă te ţin curelele literare, bine, dacă nu, nu mai postezi. Simplu. Şi, mă rog, de când eşti tu crucea roşie a site-ului? Eu zic să-ţi vezi de treburile tale şi să încetezi să pui foc. Eu am comentat textul şi comentariile la text, tu ce rost ai aici? Punct.
Frumoase imagini cu toate că este oarecum ofensiv versul 3 și sincer, dacă noi am glisa pe coarda orizontului ni s-ar înroși ochii măcar din cauza rezistenței vântului dacă nu de teamă...
Virgil, am recitit si tind sa iti dau dreptate ca ultima strofa poate fi eliminata. Eu am vazut-o mai degraba ca pe un strigat, dar, dintr-un punct de vedere mai detasat, imi dau seama ca cititorii mei ar vedea-o intr-un fel prea soft. Deocamdata am lasat textul doar cu doua strofe, daca imi vine vreo idee reintroduc finalul pe un alt ton. Multumesc :)
Nu agreez primul vers 'sunt cel care scrie cu gluga pe cap' de parcă gluga ar fi creionul iar capul hârtia, exprimarea mi se pare nefericită, destul de departe de a sugera poetul scriind pe orice fel de suport dar purtând o glugă pe cap. De fapt, acest tip de neglijențe literare 'se poartă', de parcă autorilor nu le mai pasă de cititori.
Eu însă rămân o cititoare mai 'de modă veche' și nu agreez asemenea bravade.
În rest, toată lumea se amuză se pare.
Margas.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
te rog pune un titlu ca sa nu fiu nevoit sa trimit textul in santier
pentru textul : Oarecum definitiv deVersuri întinse ca liniștea mării: "prennent les sons indéfinis des sortilèges d’autrefois", eufonic vorbind, captând lentoarea vocalelor. Ai această priză pe care alții o construiesc artificial. Apoi stările acestea limita, între "l’océan hibernant" și "la porte aux flammes" dau forță poemului. Superbă imagine:seule l’instance des papillons écrit en blanc "seule l’instance des papillons écrit en blanc"
pentru textul : tes yeux amers deesti foarte simpatic, Calin, ca imi spui lucrurile acestea. dar eu cred ca e de bine, fiindca oricum m-am apucat sa renunt la poezie, si daca ma inclin inspre proza, inspre asta o sa si merg.
pentru textul : de la 29 la 30 deSingura problemă care ar putea să blocheze sensul vrut (sens deloc abscons) e felul parcelei... Dar ar fi trebuit să se înţeleagă, din context. E o parcelă de cimitir. Aşadar, "soarele confundă parcele afumate" se referă la uniformizarea identităţii dupa momentul morţii, la uitare, la etc, unde soarele, via lumină, e, fireşte, simbolul vieţii.
pentru textul : Memento deVă mulţumesc pentru semnalarea neregulilor. Acum îmi va fi mai uşor să lucrez pe text.
pentru textul : Anul acesta are trei anotimpuri deEste un text care poate înşela. În sensul bun al cuvântului. Mărturisesc că atunci când o scriere mă interesează în mod deosebit, cum e şi poezia aceasta, încerc câteva «deconstrucţii» pentru a vedea dacă, după astfel de decodificări, mai rămâne (sau nu) ceva de explicat discursiv. N-am să prezint acum rezultatul. « Cazul Agheorghesei» reprezintă (pentru mine) un “adevărat studiu de caz”. Care mă intrigă în sensul urmăririi cu obstinaţie a unei ”Ars poetica” afirmată şi aplicată cu extremă rigoare în textele care-l reprezintă. (Şi nu în cele în care experimentează altceva ca să demonstreze că poezia este poezie indiferent de stil şi de ce se ascunde în spatele acestuia). Nu o să dezvolt aici acea analiză. Îmi rezerv dreptul de a o face ulterior, într-un text separat. Pentru că «lupta» lui Adrian cu «daimonul» său (să-i zic aşa), chiar merită. Datorită originalităţii ce o prezintă. În raport cu alte tendinţe actuale ale poeziei autohtone. Sper că dialog la care îl voi invita atunci pe autor să fie util pentru Hermeneia. În ciuda unor păreri că astfel de discuţii nu-i interesează pe cei care «produc» poezie pe aici.
Deocamdată acord o peniţă. Nu înainte de a sugera că explicarea de către autor a sensurilor textului ar fi putut lipsi de la comentarii. Dar orice rău e spre bine. Pentru că îmi oferă argumente pentru discuţia anunţată.
pentru textul : Primul infern deGasesc aici o perspectiva eccelctica superioara celor incercate de Virgil si Ela in poeziile de astazi insa cred ca tehnicizezi prea mult... poeziile tale ajung sa fie ca niste pasari impaiate, aproape perfect realizate dar fara viata... simte-te libera sa gresesti si sa nu-ti pese de asta... e ciudat textul acesta care nu stie sa se apropie de lector... fa-l viu Alina, resusciteaza ce mai merita sa fie spus. Si vorba unui prieten comun... cai batatorite la nivelul ideii.
pentru textul : shortcut to L.L. depe langa melodia si toate celelalte in regula, m-a surprins jocul timpului, de fapt jocul cu si de-a timpul. l-ai plimbat, pe el, timpul, prin toate timpurile schimband dimensiunea exact cand nu lasai vreun semn ca ai s-o faci. da, stiu, nu pricepe nimeni nimic din ce am scris:)) la cat mai multe maini de zmeura!
pentru textul : Păreri de rău din altă lume desă-ți dau sugestii? nu înțeleg. păstrezi dacă vrei, sau renunți, e textul tău. poate e doar opinia mea, dar textul nu merită o cacofonie.
pentru textul : din viața noastră secretă deasa e, aceeasi fotografie. au schimbat doar luminozitatea. si-au cerut scuze?
pentru textul : Scrisoare deschisă către Redacția ziarului COTIDIANUL deAlma, e trist si ironic poemul meu care, din pacate nu e asa de deschis la o continuare pe cit am vrut sa fie. Ma bucur ca ai ramas cu ceva. Emil
pentru textul : Cer deschis descuze lalin, nu-s obișnuită să mă adresez cu pseudonime. acum fii sigur că te-am memorat. zîmbet de rigoare.
pentru textul : port curajul detextul a fost evidențiat și acest act doresc să-l motivez puțin, tentată de a fi poate mai puțin obiectivă câteodată (poate și cunoscând majoritatea poemelor Luminiței Suse precum și evoluția lor de-a lungul timpului): palimpsestul acesta e mult mai vechi decât s-ar putea scrie...venit din alte toamne în care speranțele respirau vitralii spre lumile albastre ale irealului. e mult mai nostalgic și sfâșietor decât s-ar părea asemeni unei tumori vechi uitate. planurile metaforelor au un subtil crescendo cu tentă fină ironică, dar păstrând ceva din universul grafic al stampelor japoneze (metamorfoze nocturne incerte dar din nefericire inevitabile - liniile frânte de cocori spre comune gâște sălbatice ale locurilor noastre atât de comune): "caligrafiază cuneiformele trecerii prin ideograma diurnă" până la spațiile inospitaliere, noi, agresive aproape, din alte lumi conflictuale: "arțarii își dau foc greierii se îneacă prin ambră lichefiată" sfârșitul este însă atât de aproape, abreviat/abreviant, inevitabil și malign ca într-un ultim palimpsest in-folio închis fatalmente în unicul loc imposibil, atât de expus, atât de vulnerabil: "evanghelia inimii" (metaforă cu totul specială) "toamna transcrie fosile din piatră în evanghelia inimii sfielnic abreviind iubirea din urmă" inevitabilis...
pentru textul : palimpsest de toamnă denu cred că acceptăm referințe la alte site-uri, pagini, cînd aceasta nu are nicio legătură cu site-ul Hermeneia, sau cu o lansare de carte, etc.. pînă modifici aceasta textul e trimis în șantier
pentru textul : Scurt pe doi deMulțam oameni buni. Măi Luv, când spargi o chestie de cristal numai accident poate fi, în mod normal; de nervi le sparg numai eu. Chestia cu sarea... Chimiștilor, de ce se spune că lacrimile-s sărate? Dacă ar avea sare într-adevăr, ne-ar chișca ochii de numa atunci când dăm apă la șoareci. N-ar mai plânge nime' pe pământ. De frică.
pentru textul : Accident demi se pare o varianta mai bun decat prima.
as evita, totusi, alaturari precum "cu cântece"...ma gandeam la o formulare de genul
"să mergi unde frunzele cântă/neauzite de om"
apoi, mi se pare mai potrivit, d.p.d.v al acuratetii exprimarii, "treci prin miezul cântecelor/ cu o simplă atingere" (s-ar evita repetitia lui "cu" in acelasi vers) si "în pragul diminetii cânta cocoşii de munte" ("când cântă" nu prea... cântă, luate impreuna).
mi-au placut, insa, cocosii aceia de munte, "taina barbatului
îndumnezeită în tine" (atentie, diacritice lipsa aici!) si comparatia din final.
cred ca e un typo in prima strofa ("lumina a zilei") si, in strofa 3, de corectat "tacută"
pentru textul : În ochii tăi dede la această afirmație am pornit, Adrian:
dacă unei figuri de stil îi lipseşte, la orice nivel, logica primară (corespondent raţional, susţinere analogică etc) , ea nu poate fi înţeleasă (cel puţin, nu inţeleasă corect/coerent) în sensul ei ascuns.
numai bine!
pentru textul : Mai singură... deparcă e mai bine acum după modificare dar sfîrșitul tot nu se arată. părerea mea
pentru textul : Golgotă deiată că au apărut brotăceii, prinţesele nu sînt departe. bulibaşă virgil, stai în cortul tău şi nu mai bulibăşi prin pagina mea. ştii "ceva"? şi eu cred despre textele tale, că nu "e" poezii, "e" un fel de ciorbă de prune acrită cu corcoduşe. fiecare cu gustul lui. nu te poţi să te aia în gustul omului!
pentru textul : risipitorii de litere deIoana multumesc de apreciere si perceptie. Sunt clare influentele dadaiste. Cat despre cuvintele deformate, simt si eu disonante. Voi mai lucra la text cu o proxima ocazie.
pentru textul : Evoluția tăcută a dansului denu stiu de ce dar eu as fi inlocuit:
"Vom crede că e mai albastru
vom şti că e mai aproape"
cu:
"Vom crede ce e mai albastru
vom şti ce e mai aproape"
si fara "care" in "care să ne aducă aminte"
pentru textul : Despre târziul lucrurilor deÎmi place cum ai fracturat versurile și cum ai condus gradual ideea până la imaginea iernii lipită de inimă. Deci tehnica e bună prin simplitate, conciziune, adâncime, dar aș fi fost un pic mai îndrăzneață în afirmații și metafore, aș fi încercat să mă îndepărtez de muchia dintre clișee și noutate, aruncându-mă chiar în prăpastie. Dar acesta este un sfat pentru viitor. N-aș schimba nimic aici. Cu drag, /O\
pentru textul : Pașii mei intră în asfalt de"chestia de mai sus este scrisă cu nerv, cu toate constantele configurației operei literare întinse la maxim, cu imagine melodioasă, ca un concurs de comentat fotografii" - pana aici de acord... :) in plus, ironie lejera dar sofisticata, imaginatie si expresivitate si, mai ales, POVESTE. reusesti sa conturezi o atmosfera, sa transmiti un mesaj, sa construiesti dupa o logica poetica, fara ruperi de ritm si/sau ruperi "in figuri". poanta de final mi se pare usurica (ma refer la jocul de cuvinte, deci). dealtfel, si prezenta "timpului" este cam din alt univers, nu prea are ce cauta in text. practic, as renunta definitiv la ultima strofa, sau as schimba radical. chiar merita penita... (de multe ori, cand ne jucam inteligent, fara sa ne lasam prada dicteului automat, ne ies texte bune) ave
pentru textul : blogbadil deRaluca, tu ori nu cunoşti proprietatea cuvintelor, ori ai carenţe comprehensive. Chiar nu poţi să discerni într-o polemică argumentată şi violenţă? Plus de asta, de dragul de-a zice, aici nu e dispensar. Dacă te ţin curelele literare, bine, dacă nu, nu mai postezi. Simplu. Şi, mă rog, de când eşti tu crucea roşie a site-ului? Eu zic să-ţi vezi de treburile tale şi să încetezi să pui foc. Eu am comentat textul şi comentariile la text, tu ce rost ai aici? Punct.
pentru textul : Un elefant într-o cutie de chibrit deBuna Laurtibby, Imi pare rau pentru RF si pentru tine. Cat despre indemn am sa caut un site de promo. La buna auzire.
pentru textul : Așa cum sunt deFrumoase imagini cu toate că este oarecum ofensiv versul 3 și sincer, dacă noi am glisa pe coarda orizontului ni s-ar înroși ochii măcar din cauza rezistenței vântului dacă nu de teamă...
pentru textul : sayonara deVirgil, am recitit si tind sa iti dau dreptate ca ultima strofa poate fi eliminata. Eu am vazut-o mai degraba ca pe un strigat, dar, dintr-un punct de vedere mai detasat, imi dau seama ca cititorii mei ar vedea-o intr-un fel prea soft. Deocamdata am lasat textul doar cu doua strofe, daca imi vine vreo idee reintroduc finalul pe un alt ton. Multumesc :)
pentru textul : poets deFinalul salvează alegoria pe care se derulează textul. Bun final. De reluat, pe alte teme.
pentru textul : simfonia neterminată deNu agreez primul vers 'sunt cel care scrie cu gluga pe cap' de parcă gluga ar fi creionul iar capul hârtia, exprimarea mi se pare nefericită, destul de departe de a sugera poetul scriind pe orice fel de suport dar purtând o glugă pe cap. De fapt, acest tip de neglijențe literare 'se poartă', de parcă autorilor nu le mai pasă de cititori.
pentru textul : acolo unde se întorc valurile deEu însă rămân o cititoare mai 'de modă veche' și nu agreez asemenea bravade.
În rest, toată lumea se amuză se pare.
Margas.
cred ca imi place ultima. si prima. si cea de mijloc
pentru textul : Lunatice dePagini