aici este o goana de suflete. destul de sus daca se ia cu sine si aerul si cerul. o impletire zbuciumata soldata cu o tacere printre spatiile ramase libere de viata. niciodata sa nu ne intoarcem de unde am plecat. azi am avut texte trecute prin tristete, draga anna.
Spui tu: "Tu spui că „logica este călcată în picioare de niște drepturi care prevalează o morală închipuită.” Frumos spus. Dar oare tu nu faci exact același lucru? Ce morală (neînchipuită) îți dă ție dreptul să generalizezi? - cine generaliza? Am spus clar "nişte drepturi", iar "nişte" , prin definiţie, arată un număr nedeterminat. De asta te-am rugat să-mi judeci corect spusele.
acest text cu lirismul si onestitatea lui cu tot..
Ma alatur celor de mai sus, de mai jos celor cu clape negre in ei de aici si de pretutindeni si spun: pentru stinghereala ce emana, pentru indepartarea de tot de ce te poti sprijini in ceasul 13, pentru ochiul care priveste si nu poate face nimic decit sa arunce cu lacrimi si teama si disperarea din fiecare vers care nu cere nimic inapoi ofer cu drag un simbol al aprecierii mele.
Cred ca Mariana are dreptate cu titlul, cred ca este un poem caruia nu i se poate da niciun titlu.
Am publicat o variantă adusă la zi a Regulamentului și sper ca aceasta, cel puțin în ce privește anumite probleme, să ducă la o limpezire a lucrurilor și la o liniștire a spiritelor. Dar aceasta va însemna ca de acum nimeni nu va mai putea să invoce faptul ca anumite prevederi nu sănt stipulate în Regulament.
Am prins si eu ideea dar eu nu sunt asa de talentat la versuri ca solomon asa ca o sa-ti spun cat se poate de direct ca si mie mi-a trecut prin cap chestia scrisa aici asta de mult, deci nu pot decat sa subscriu. Si chiar pledez nevinovat, pentru ca de atunci eu nu am mai scris niciun un poem de dragoste. Cred ca am scris ceva de genul "poeme de relationship", in care ma axam mai mult pe premise si pe posibilele consecinte cu mai mult patos. Un poem de dragoste nu doar ca e enervant (necesar totusi) "ca scobitorile dupa o friptura de vanat" dar nici nu ajuta la nimic decat la "calmarea frustrarii omului modern". Right! La urma, concluzia de fata este usor fortata, adica sa dam teatru in locul religiei parca zisese si taica Lenin. Dar finalul cu ochii e remarcabil si cred ca el (finalul) contine cea mai valoroasa idee a poemului pe care o semnalez ca atare: "singurele puncte de sprijin raman ochii" (cu alte cuvinte zic sa scoti acel "doar de acolo" :-) atit de neinchisi" in ideea ca puterea noastra de observatie, semnalele pe care le primim (cu ochiul ca metafora principala a acestor receptori) sunt viata noastra eterna in ideea punctului de sprijin cu care putem rasturna, nu? universul, cine zicea asta, cred ca sextus empiricus. I hope we live forever spunea Peter O'Toole in finalul de la Lion in winter, cand pleca inapoi pe barca cu care venise sa o viziteze in the tower pe Catherine Hepburne. Ea radea si ii spunea "do you think we got a chance??" Fain, placut, salut reintoarcerea lui Virgil la scris aici pe Hermeneia.
Poezia e de fapt construită pe doua părți, efemerul și durabilul (aș spune chiar o încercare a perpetuumului prin transformare). Astfel privită, e explicabilă senzația de dezechilibru. Mie chiar mi-a plăcut, Călin, și voi căuta mai pe seară o poză care cred că se potrivește foarte bine aici... cel puțin așa mi se pare în acest moment. Nu însă și folosirea verbului "desenează" în versul 5, aș sugera, dacă îmi permiți, "sub degetele tale / se conturează o amfora" sau, simplu, "sub degetele tale / amfora / chip al unui pământ / urcat de mult / înapoi în oameni" OT: este bine să ne abținem de la referiri la persoana celui care comentează. E mai elegant, în orice situație.
In primul vers mi se pare nepotrivita exprimarea "ziua de azi" , "ziau de maine". Aceste sunt exprimari populare si nu stiu cat sunt de corecte pentru ca "azi" si "maine" includ conceptul de zi. Prin urmare as renunta la "ziua de". Apoi discursul este destul de telegrafic - propozitii scurte, incheiate de punctuatie - "taie" lirismul. O alta caracteristica a discursului este denotatia. Devine explicativ, aproape narativ. De exemplu "Aminteste mereu de ceva" propozitie separata, inexpresiva, explicativa...Se pierd idei foarte usor. De exemplu ultimul vers al primei strofe are o idee buna, dar apare o fragmentare explicita(ortografic) si explicativa(denotativa). Trebuie sugerata ideea ca umbra moarta e vie si ca isi este siesi fiinta. Practic ma lovesc de o analiza literara a unui text care ar fi putut sa fie. Apoi: -"eterna noapte" stereotip, inversiuneninutila din moment ce nu urmariti prozodia -varianta corecta cred ca este "sfărâma" -melc "desavarsit" din nou... inexpresiv, denotativ, explicativ -diacritice la "Calcăm". Se poate mult mai bine ! Ialin
Vad ca Virgil mi-a luat-o inainte... Un text care promite o poveste si se tine de cuvant. "a fost odată o femeie trecători grăbiți și lumini multe lumini pe măsura fricii noastre de întuneric pășeam prin oraș uitându-mă la vitrine și oameni ea se oprise la marginea străzii fragilă" e uimitor ce ai reusit sa faci aici cu un simplu adjectiv...ai spus totul despre personaj, l-ai aruncat, pur si simplu, in fata naasta, dezarmat. apoi: "în ochi i se roteau drumuri" "iubirea coclea în cer la picioarele sfinților" "ceva era în neregulă cu viața toate lucrurile atârnau câinele de lesă brățara de mână luna de cer singurătățile între ele" felicitari! o penita si de la mine.
de asta mi-am dorit sa fiu barbat cand eram copil, pentru ca am urat momentul cand doua muieri se cearta, au trecut anii si am descoperit ca a fi femeie dincolo de nastere, e un lucru uimitor, dar datorita unor oameni esentiali in viata mea. daca intr-adevar ati fi fost de buna credinta nu ati fi sarit cu comentarii ex-catedra pe textele mele. nnu eu sunt cea care v-am atacat in subsolul paginilor dumneavoastra cu comentarii in spatele carora se poate citi altceva decat intentia de a modera si de a realiza un atelier literar, comentariile dumneavoastra aduc a plimbare cu lectica prin mahalaua saraca a orasului, de unde priviti de sus pe bietii muritori sa le mai articulati un bici pe spinare, caci biciul e una din indeletnicirile favorite ale feudalilor. consider ca v-am acordat suficient timp in aceasta disputa care a plecat de la postarea unei imagini pe care am lasat-o sa vorbeasca singura despre pace, despre dumnezeu si v-a apucat turbarea.
Ma deranjeaza putin rima interioara trece/petrece. Gandindu-ma putin, facusi o descoperire suprarealista:
fără să-mi lase nici măcar iluzia
că am fi putut arunca împreună
o noapte
pe gardul...
din fata casei
La furat de zarzare ne introduce in vechiul simbolism si parca as evita folosirea expresiei in tabloul postmodernist din primele versuri (cu oarecare sciziuni optzeciste datorare spatiului ingust, interiorizarii, sumbrului danielcorbian).
I had a blond day... Acum cand ma uit, cred ca ai dreptate, nu vad totusi legatura dintre text si titlu.(se pare ca mi-a ramas un smoc blond pe la breton...)
un poem absolut ermetic, cu usile inchise. inauntru se petrec multe lucruri, normale, bizare, interzise, salbatice, calme, o nebunie de trairi ca intr-un pahar de sampanie, putin agitat, putin ametitor. remarc versurile lait-motiv: nu știu de unde am impresia că numai când tace Dumnezeu cresc buruienile tacerea e daunatoare, lasa loc sa se instaleze plante parazit, tacerea lui Dumnezeu e otravitoare. hai sa vorbim cu El, daca El nu vorbeste cu noi. apoi mi-a placut descrierea casei, culorea alba, perdeaua fara catarg, ca si cum casa asta ar fi o corabie, afara este un altfel de alb, coala scrisa. prin urmare, nu am sa incerc sa descifrez cuvant cu cuvant, cititorul va primi revelatia pe masura citirii. penitza. mcm
Un text cu ceruri, coarne (specifice lui Barac), herghelii și, ceva inedit pe Hermeneia, un text cu "p...a". Din care text reiese că "p..a" este ori personajul principal și relativ invizibil, ori un fel de mantră, मन्त्रं adică. Prea multe coarne. Nu prea mi-a plăcut.
adica, daca imi retrag textele sunt sanctionat? nu-mi apartin? nu pot sa fac ce vreau cu ele? ceea ce am spus in com prim, era o rugaminte si nimic mai mult. regulile le face dumnezeu
Nu înțeleg exact ce ai vrut să spui, Raluca. În orice caz, poți găsi aici un flashback despre cum arăta site-ul pe vremea aceea. Majoritatea linkurilor nu sînt active dar mă voi strădui să le fac. E ceva ce pregăteam pentru cei care nu erau pe Hermeneia pe vremea aceea. Hermeneia - versiunea 1
Maria-Doina, mulțumesc mult pentru semnul tău de apreciere. Mă bucur că poezia a avut impact asupra ta și că simți astfel. Bucuroasă să te am în subsolul poeziei mele.
Vad eu ce fac cu scrijelitul ala. Da, poate il schimb. Am sa ma gandesc la un echivalent.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
aici este o goana de suflete. destul de sus daca se ia cu sine si aerul si cerul. o impletire zbuciumata soldata cu o tacere printre spatiile ramase libere de viata. niciodata sa nu ne intoarcem de unde am plecat. azi am avut texte trecute prin tristete, draga anna.
pentru textul : tristețea ca o căruță deregret că acest autor nu mai postează. a fost o plăcere să citesc. recunosc, nostalgică. unde sînt liberările de altădată...
pentru textul : Granița deŞi încă o chestie:
Spui tu: "Tu spui că „logica este călcată în picioare de niște drepturi care prevalează o morală închipuită.” Frumos spus. Dar oare tu nu faci exact același lucru? Ce morală (neînchipuită) îți dă ție dreptul să generalizezi? - cine generaliza? Am spus clar "nişte drepturi", iar "nişte" , prin definiţie, arată un număr nedeterminat. De asta te-am rugat să-mi judeci corect spusele.
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate deacest text cu lirismul si onestitatea lui cu tot..
Ma alatur celor de mai sus, de mai jos celor cu clape negre in ei de aici si de pretutindeni si spun: pentru stinghereala ce emana, pentru indepartarea de tot de ce te poti sprijini in ceasul 13, pentru ochiul care priveste si nu poate face nimic decit sa arunce cu lacrimi si teama si disperarea din fiecare vers care nu cere nimic inapoi ofer cu drag un simbol al aprecierii mele.
Cred ca Mariana are dreptate cu titlul, cred ca este un poem caruia nu i se poate da niciun titlu.
Felicitari, Paul!
pentru textul : patul în formă de gondolă deAm publicat o variantă adusă la zi a Regulamentului și sper ca aceasta, cel puțin în ce privește anumite probleme, să ducă la o limpezire a lucrurilor și la o liniștire a spiritelor. Dar aceasta va însemna ca de acum nimeni nu va mai putea să invoce faptul ca anumite prevederi nu sănt stipulate în Regulament.
pentru textul : Fabrica de îngeri deAm prins si eu ideea dar eu nu sunt asa de talentat la versuri ca solomon asa ca o sa-ti spun cat se poate de direct ca si mie mi-a trecut prin cap chestia scrisa aici asta de mult, deci nu pot decat sa subscriu. Si chiar pledez nevinovat, pentru ca de atunci eu nu am mai scris niciun un poem de dragoste. Cred ca am scris ceva de genul "poeme de relationship", in care ma axam mai mult pe premise si pe posibilele consecinte cu mai mult patos. Un poem de dragoste nu doar ca e enervant (necesar totusi) "ca scobitorile dupa o friptura de vanat" dar nici nu ajuta la nimic decat la "calmarea frustrarii omului modern". Right! La urma, concluzia de fata este usor fortata, adica sa dam teatru in locul religiei parca zisese si taica Lenin. Dar finalul cu ochii e remarcabil si cred ca el (finalul) contine cea mai valoroasa idee a poemului pe care o semnalez ca atare: "singurele puncte de sprijin raman ochii" (cu alte cuvinte zic sa scoti acel "doar de acolo" :-) atit de neinchisi" in ideea ca puterea noastra de observatie, semnalele pe care le primim (cu ochiul ca metafora principala a acestor receptori) sunt viata noastra eterna in ideea punctului de sprijin cu care putem rasturna, nu? universul, cine zicea asta, cred ca sextus empiricus. I hope we live forever spunea Peter O'Toole in finalul de la Lion in winter, cand pleca inapoi pe barca cu care venise sa o viziteze in the tower pe Catherine Hepburne. Ea radea si ii spunea "do you think we got a chance??" Fain, placut, salut reintoarcerea lui Virgil la scris aici pe Hermeneia.
pentru textul : zborul precum scoicile deDomnule Gorun Semn că vă citesc și eu.
pentru textul : La rădăcină deniky, mon amour, ia tu penița și taci, bombonel al jihadului!
pentru textul : Calistrat Costin în galaxia mea! dePoezia e de fapt construită pe doua părți, efemerul și durabilul (aș spune chiar o încercare a perpetuumului prin transformare). Astfel privită, e explicabilă senzația de dezechilibru. Mie chiar mi-a plăcut, Călin, și voi căuta mai pe seară o poză care cred că se potrivește foarte bine aici... cel puțin așa mi se pare în acest moment. Nu însă și folosirea verbului "desenează" în versul 5, aș sugera, dacă îmi permiți, "sub degetele tale / se conturează o amfora" sau, simplu, "sub degetele tale / amfora / chip al unui pământ / urcat de mult / înapoi în oameni" OT: este bine să ne abținem de la referiri la persoana celui care comentează. E mai elegant, în orice situație.
pentru textul : Desen decorectează textul
pentru textul : Maci roșii deIn primul vers mi se pare nepotrivita exprimarea "ziua de azi" , "ziau de maine". Aceste sunt exprimari populare si nu stiu cat sunt de corecte pentru ca "azi" si "maine" includ conceptul de zi. Prin urmare as renunta la "ziua de". Apoi discursul este destul de telegrafic - propozitii scurte, incheiate de punctuatie - "taie" lirismul. O alta caracteristica a discursului este denotatia. Devine explicativ, aproape narativ. De exemplu "Aminteste mereu de ceva" propozitie separata, inexpresiva, explicativa...Se pierd idei foarte usor. De exemplu ultimul vers al primei strofe are o idee buna, dar apare o fragmentare explicita(ortografic) si explicativa(denotativa). Trebuie sugerata ideea ca umbra moarta e vie si ca isi este siesi fiinta. Practic ma lovesc de o analiza literara a unui text care ar fi putut sa fie. Apoi: -"eterna noapte" stereotip, inversiuneninutila din moment ce nu urmariti prozodia -varianta corecta cred ca este "sfărâma" -melc "desavarsit" din nou... inexpresiv, denotativ, explicativ -diacritice la "Calcăm". Se poate mult mai bine ! Ialin
pentru textul : Poem pentru umbră deVad ca Virgil mi-a luat-o inainte... Un text care promite o poveste si se tine de cuvant. "a fost odată o femeie trecători grăbiți și lumini multe lumini pe măsura fricii noastre de întuneric pășeam prin oraș uitându-mă la vitrine și oameni ea se oprise la marginea străzii fragilă" e uimitor ce ai reusit sa faci aici cu un simplu adjectiv...ai spus totul despre personaj, l-ai aruncat, pur si simplu, in fata naasta, dezarmat. apoi: "în ochi i se roteau drumuri" "iubirea coclea în cer la picioarele sfinților" "ceva era în neregulă cu viața toate lucrurile atârnau câinele de lesă brățara de mână luna de cer singurătățile între ele" felicitari! o penita si de la mine.
pentru textul : illusio deeste că ați găsit totuși câteva pasaje demne de luat în seamă.
pentru textul : pumnul încleștat al zilei deCu stimă!
"că-l iubesc că nu-l iubesc"... Hotarati-va-ti (sic). Ca el va iubeste. Si e pacat de margareta. Se ofileste.
pentru textul : văd cireși de smoală deaha, să înțeleg că ai dat de epicentru...:)!
pentru textul : l'approche du nuage deFrumos si emotionant. Limbajul tau simplu ajunge la inima...
pentru textul : guiness dede asta mi-am dorit sa fiu barbat cand eram copil, pentru ca am urat momentul cand doua muieri se cearta, au trecut anii si am descoperit ca a fi femeie dincolo de nastere, e un lucru uimitor, dar datorita unor oameni esentiali in viata mea. daca intr-adevar ati fi fost de buna credinta nu ati fi sarit cu comentarii ex-catedra pe textele mele. nnu eu sunt cea care v-am atacat in subsolul paginilor dumneavoastra cu comentarii in spatele carora se poate citi altceva decat intentia de a modera si de a realiza un atelier literar, comentariile dumneavoastra aduc a plimbare cu lectica prin mahalaua saraca a orasului, de unde priviti de sus pe bietii muritori sa le mai articulati un bici pe spinare, caci biciul e una din indeletnicirile favorite ale feudalilor. consider ca v-am acordat suficient timp in aceasta disputa care a plecat de la postarea unei imagini pe care am lasat-o sa vorbeasca singura despre pace, despre dumnezeu si v-a apucat turbarea.
pentru textul : silent night deBobadil, multam, da, declaratia e cel mai greu lucru. Pina si pentru mine.
pentru textul : training day deMa deranjeaza putin rima interioara trece/petrece. Gandindu-ma putin, facusi o descoperire suprarealista:
fără să-mi lase nici măcar iluzia
că am fi putut arunca împreună
o noapte
pe gardul...
din fata casei
La furat de zarzare ne introduce in vechiul simbolism si parca as evita folosirea expresiei in tabloul postmodernist din primele versuri (cu oarecare sciziuni optzeciste datorare spatiului ingust, interiorizarii, sumbrului danielcorbian).
pentru textul : primăvara asta scălîmbă I dedar o las asa, deocamdata.
pentru textul : nici fata ei nu mai crede în Moşu` deI had a blond day... Acum cand ma uit, cred ca ai dreptate, nu vad totusi legatura dintre text si titlu.(se pare ca mi-a ramas un smoc blond pe la breton...)
pentru textul : spirală deMerci de trecere. Am sa ma mai gindesc. Probabil ca nu e rea ideea.
pentru textul : simptomul cuvintelor deun poem absolut ermetic, cu usile inchise. inauntru se petrec multe lucruri, normale, bizare, interzise, salbatice, calme, o nebunie de trairi ca intr-un pahar de sampanie, putin agitat, putin ametitor. remarc versurile lait-motiv: nu știu de unde am impresia că numai când tace Dumnezeu cresc buruienile tacerea e daunatoare, lasa loc sa se instaleze plante parazit, tacerea lui Dumnezeu e otravitoare. hai sa vorbim cu El, daca El nu vorbeste cu noi. apoi mi-a placut descrierea casei, culorea alba, perdeaua fara catarg, ca si cum casa asta ar fi o corabie, afara este un altfel de alb, coala scrisa. prin urmare, nu am sa incerc sa descifrez cuvant cu cuvant, cititorul va primi revelatia pe masura citirii. penitza. mcm
pentru textul : grădini lângă atlantic deUn text cu ceruri, coarne (specifice lui Barac), herghelii și, ceva inedit pe Hermeneia, un text cu "p...a". Din care text reiese că "p..a" este ori personajul principal și relativ invizibil, ori un fel de mantră, मन्त्रं adică. Prea multe coarne. Nu prea mi-a plăcut.
pentru textul : epopee sub semnul bumerangului dece faceti domnu' buricea? ati inceput sa incurcati borcanele?
pentru textul : Eu am lăsat acolo casa mea străbună deadica, daca imi retrag textele sunt sanctionat? nu-mi apartin? nu pot sa fac ce vreau cu ele? ceea ce am spus in com prim, era o rugaminte si nimic mai mult. regulile le face dumnezeu
pentru textul : urâții deNu înțeleg exact ce ai vrut să spui, Raluca. În orice caz, poți găsi aici un flashback despre cum arăta site-ul pe vremea aceea. Majoritatea linkurilor nu sînt active dar mă voi strădui să le fac. E ceva ce pregăteam pentru cei care nu erau pe Hermeneia pe vremea aceea. Hermeneia - versiunea 1
pentru textul : Hermeneia.com la o lună de existență deRegret că nu toată lumea știe limba franceză, acest text va rămâne în limba în care a fost compus.
pentru textul : tant qu’il y aura des ailes deMaria-Doina, mulțumesc mult pentru semnul tău de apreciere. Mă bucur că poezia a avut impact asupra ta și că simți astfel. Bucuroasă să te am în subsolul poeziei mele.
pentru textul : din băscuța roșie am scos iepurașul deVad eu ce fac cu scrijelitul ala. Da, poate il schimb. Am sa ma gandesc la un echivalent.
autobiografic text intr-adevar... mai bine l-ai transforma in proza. ca e deja mort si ingropat ca poezie.
pentru textul : o singură cameră fără ferestre dePagini