Mi-a plăcut mult "mă vei filma pe sub sprâncene fidelă/pentru a da rewind când vom fi singuri, /înainte de zi e întotdeauna întrebarea, /după noapte e întotdeauna răspunsul". Îmi place cum redai sentimentele tale într-un mod în care pot fi înțelese diferit de fiecare cititor...
cosmacpan, gestul tau de a-mi ura in versuri e laudabil. mi-a placut. sixtus, va astept cu drag. si sper ca la anul sa ne revedem si la lansarea unui volum de poezie increderea dvs ma onoreaza solomon, ma bucur sa te revad. sa ne punem asadar, ochelarii de soare, umbreluta, cocktail-ul si sa privim ceasul cu numaratoarea inversa. astept sa ne vedem cu bine sancho panza, pun deoparte, sigur. apoi va fi randul tau sa mi dai autograf:) batori, ai fost una din putinele persoane care m-au sustinut cat timp am scris ac carte. multumesc frumos, doamna lentib, sa ne citim cu bine. si sa ne bucuram multumesc din inima
Versificatie foarte buna, continutul insa, e banal, depasit. Nu-s de acord cu Virgil ca textul nu e OK pentru ca s-ar crampona in rima. Cred ca tema abordata, limbajul, stilistica sunt depasite.
nu ştiu care ciobeşte mai bine... adevărul e că aşa nedormit mai poţi să faci vreo împărţire?! :).
mi-a rămas în minte că e vorba de un ciobănesc.
şi "nici n-a-nflorit liliacul" :)!
ce să zic, e un fel de inovaţie, un soi de matematică, din moment ce pleci de la nişte date iniţiale şi vrei să împarţi pe 3 la 2, iar de rest(ul), mai vedem...
Am refacut textul. Sper sa fie ceva mai bine. M-am chinuit pe partea constructiei personajului. Nu stiu cat mi-a iesit. Sper doar ca urmatorul text sa fie mai bun din punctul asta de vedere si nu numai.
admir ineditul,ai o imaginaţie bogată.
îmi place cum ai desfăşurat amintirile iar finalul te face să simţi gustul amar al realităţii.
"Și mă întreabă.
Mamă, cu ce rimează mâine?
Cu pâine. Și câine"
mi-a plăcut şi am vrut să las un semn.
o variantă care mi-a venit în gînd (cu scuzele de rigoare):
cufundat în noapte
oraşul
Moulin Rouge culoarea ispitei
o pânză de dragoste
un fel de păianjen
Satine
Ce fericiţi sunt oamenii care dansează cântă iubesc
Tu ştii asta se întâmplă doar în filme
se zbate
Transparente-s acum pleoapele lui Satine
- iluzia realităţii, esenţa aparenţei -
corul priveşte marşul tăcerii…
Virgil, din pura perspectivă a cititorului din mine, trebuie să fiu sincer cu tine şi să-ţi spun că poezia ta e mult, mult mai credibilă, mai naturală, mai curată când e scrisă în maniera aceasta "low definition", cu incursiuni lirice ne-pestriţe, cu atitudini asumate şi prelevate din adanc cu instrumente poetice mai de suprafaţa. Atunci când concentrezi simboluri in stil nipon, pierzi la acurateţe; pierzi mult şi uneori cazi în manierism descriptiv prin ambiguitate.
Textul este aproape excelent (aş mai curăţa câte ceva, dar nu zăbovesc asupra acestui aspect); foarte bine surprinsă şi adusă la nivel artistic judecarea generaţiilor şi a celui plecat la o viaţă mai bună.
mereu găsești pe cineva
care se va apropia și îți va spune despre cînd era el
sau ea de vîrsta ta
cum erau verile și toamnele cum erau oamenii vinul cărțile
îți va spune cum ar trebui să te simți
cum ar trebui să te adaptezi
să te resemnezi - foarte bun fragment.
Personal, aş mai fi licitat printr-o alegorie gen [iţi spune] "cum se muşcă din bucata de pâine" ori ceva de prin zonă, pentru o încheiere acidă a ideii.
Eu nu consider că am făcut o gafă acordând această peniță, deloc. În text nu am sesizat exprimări agramate, utilizarea unor expresii arhaice nu justifică anatema, limbajul are o frumusețe deosebită, presupun că a fost cultivat și format și prin traducerea unor vechi texte englezești, au acel tip de frumusețe și plasticitate. Poate că ideile nu sunt absolut originale, câte din textele altor autori cu multe penițe cuprind astfel de idei? Am apreciat munca și talentul care depășesc mult valeitățile obișnuite ale unui simplu versificator, am apreciat sensibilitatea, trăirea profundă a celui care le-a scris. Au fost multe texte ale acestui autor asupra cărora am zăbovit. Mie acest text mi s-a părut demn de a fi remarcat și nu prețioasa mea persoană (care de altfel nici măcar nu există, d-le editor :)). Am acționat conform crezului meu artistic și nu cred că am greșit. Promit să nu mai abuzez de facilitatea acordării penițelor, dar vreau să se știe că acelea pe care le-am generat au fost determinate de cea mai deplină convingere, le-am justificat și mai pot aduce multe alte argumente în favoarea acestora; eu nu disec textele, în niciun caz pentru a mă băga în seamă, doar remarc impactul, acel ceva care mi-a reținut atenția și care m-a determinat să las un semn distinctiv.
Și eu cred că sunt texte care ar merita o mai mare atenție și trec neremarcate, atingând oarecum sensibilitatea autorului și influențând negativ evoluția acestuia și cred și eu că sunt texte remarcate în mod nejustificat, dar nu mă manifest cu atâta aplomb. Pentru că pot să greșesc și într-un caz și în altul.
cred ca exista suficiente adrese de email cu care se poate ajunge la mine (au ajuns si unii nepoftiti si nedoriti) asa ca nu inteleg de ce acel sau acea "cineva" a avut nevoie de un mesager si o chestie din asta pe dupa șură, asta doar dacă are o problemă majoră cu curajul, sau cu lașitatea, for that matter
Ai dreptate, Vladimir. Si eu am fost nemultumit de acel final si simteam nevoia sa il tai cu brisca. Multumesc pentru confirmare si pentru citire. Ca intotdeauna.
paul
eu ma bucur cand iti place si pentru ca stabilesc o legatura dar si pentru ca e ca un fel de control de calitate. nu muncesc poemele, m-am saturat de asta, de aceea ma astept sa iasa si multe rebuturi - atunci cand nu se intampla imi spun ca nu-i totul pierdut pe dinauntru.
moi
pe tine te imbratisez fiindca sunt oameni pentru care asta-i exact scopul poeziei. dupa care poate zbura si la cos.
"De ce este forțată "Liniştea zgomotului (de fond)" ? Nu este „forțată” orice metaforă sau orice sugerare prin paradox?" (V. T) - metafora (a dăuga peste sens) în sine este o forţare a limbajului, de acord, am spus-o şi eu de curând. Doar că ea este şi cumva necesară, în acelaşi timp. De ce este forţat "liniştea zgomotului"? Pentru că, 1. este o construcţie antitetică, paradoxală, iar mecansimul ăsta s-a folosit atât de mult, încât nu mai surprinde cu nimic, aproape indifrent de context, şi 2. nu cred că ai epuizat toate formele de sugestie a liniştii din zgomot, pentru a te folosi de expresia brută a acesteia, ca să spun aşa.
"Iar „facilitatea” este neaparat un defect?" (V. T) - dacă ne situăm în contextul în care am afirmat, la nivel subînţeles, că facilitatea este un defect, răspunsul este "da". Pentru că, în ceea ce priveşte construcţiile/metaforele genitivale, este vorba despre o lejeritate care ia minţile, dă dependenţă, deci reflex. Spunea cineva că un poet slab se recunoaşte (şi) după frecvenţa cu care foloseşte punctele de suspensie. Eu aş adăuga aici şi metaforele genitivale. De ce? Pentru că: se iau două substantive la liberă alegere (să spunem "scaun" şi "gripă", că tot e sezonu' răcelilor), şi avem: 1.scaunul gripei, 2.gripa scaunului. Wow! Mai dăm de un cititor de grabă vărsătoriu de sentimente, care se apucă să dea simboluri intercontextuale (înţelepciune ptr scaun, de exp), şi uită-te ce poezie faină iese.
Aşadar, da, în cazul ăsta, facilitatea este un defect.
"Trebuie sa scriem contorsionat, dificil?" (V. T) - n-am spus asta, nici n-am dat de înţeles. Dar bănuiesc că întrebarea era retorică. Am răspuns, totuşi.
Nu "bucuria cuvântului nerostit" sună prăfuit, ci "cuvântul(ui) nerostit", care, trebuie să fii de acord cu mine, este un megaclişeu. Şi de aici, niciun context nu te mai scoate.
Astea-s părerile mele, şi nu au pretenţia adevărului sui-generis.
Citind titlul, mi-am imaginat că toate aceste fragmente atât de frumos scrise sunt însemnate chiar pe margini de pagini din cartea lui Paul Blaj. Iar cartea devine mai prețioasă cu aceste note. Deosebit text, trebuie că e un fericit Paul pentru că există cineva care să scrie așa despre "Numen"...
că n-am înțeles. Dorel, să înețeleg că guvernul României ar trebui să dicteze ortografia (sau grafia) pe care o folosesc românii? așa odată la 30 de ani. chiar nu ți se pare absurd? asta lăsînd la o parte faptul că A.A.A. are dreptate (așa cum știe de fapt o țară întreagă) că trecerea la caricaturizarea limbii române cu â în mijlocul cuvintelor a fost un moft stupid și o încercare a unor oameni fără șira spinării să demonstreze că mai pot face gimnastică. pentru că dacă nu ar fi fost așa de emasculați ar fi făcut-o în prin '60 sau prin '76, sau în '83. e cea mai oribilă aberație „academică”(după declararea limbii „moldovenești”). se pare că acolo la nord de Dunăre există o obsesie cu violarea... limbii.
ai dreptate, tâsneste poezia de unde nici nu te-astepti. mai putin poetica este plecarea la serviciu. mai ales între Craciun si Anul Nou si când îti joaca albul zapezii în priviti:)).Aici nici macar Hawking n-ar gasi remediul potrivit. spui ca nu ma stii, pentru mine este , uneori, extraordinar de reconfortant sa constat ca nu le stiu chiar pe toate. dar asta numai în rarele momentele de totala îngaduinta cu mine însumi. primeste, totusi, toate urarile de bine de la un "necunoscut". si un an nou linistit.
...îmi exprimasem, recent, afinitatea mea neîngrădită față de cel ce sta "La curțile dorului". regăsesc în modul tău de a comenta, așezat, tihnit, ceva din lirismul lui, ceva din rămânerea într-o lume magică. sau poate aspirația la una de acest fel. îmi face bine să știu că îți place, și felul de a o spune. cât despre "legământ", da. dar Cineva spunea, pare-mi-se: "cine nu este cu Mine, este împotriva Mea". deci, oareșce războiuț, tre să fie, nu?:) (întrebare retorică)
o precizare... cineva insuficient de atent ar putea avea impresia ca intre ""ce sa caute intr-o echipa editoriala??"" si ""nu vad de ce n-ai ramane in continuare editor"" e o contradictie logica. nu e! Snowdon King, nici nu ma asteptam altfel :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mi-a plăcut mult "mă vei filma pe sub sprâncene fidelă/pentru a da rewind când vom fi singuri, /înainte de zi e întotdeauna întrebarea, /după noapte e întotdeauna răspunsul". Îmi place cum redai sentimentele tale într-un mod în care pot fi înțelese diferit de fiecare cititor...
pentru textul : Și ascult cum pleacă fotonii decosmacpan, gestul tau de a-mi ura in versuri e laudabil. mi-a placut. sixtus, va astept cu drag. si sper ca la anul sa ne revedem si la lansarea unui volum de poezie increderea dvs ma onoreaza solomon, ma bucur sa te revad. sa ne punem asadar, ochelarii de soare, umbreluta, cocktail-ul si sa privim ceasul cu numaratoarea inversa. astept sa ne vedem cu bine sancho panza, pun deoparte, sigur. apoi va fi randul tau sa mi dai autograf:) batori, ai fost una din putinele persoane care m-au sustinut cat timp am scris ac carte. multumesc frumos, doamna lentib, sa ne citim cu bine. si sa ne bucuram multumesc din inima
pentru textul : Apocalipsa după Vaslui deVersificatie foarte buna, continutul insa, e banal, depasit. Nu-s de acord cu Virgil ca textul nu e OK pentru ca s-ar crampona in rima. Cred ca tema abordata, limbajul, stilistica sunt depasite.
ialin
pentru textul : Primăvara denu ştiu care ciobeşte mai bine... adevărul e că aşa nedormit mai poţi să faci vreo împărţire?! :).
mi-a rămas în minte că e vorba de un ciobănesc.
şi "nici n-a-nflorit liliacul" :)!
ce să zic, e un fel de inovaţie, un soi de matematică, din moment ce pleci de la nişte date iniţiale şi vrei să împarţi pe 3 la 2, iar de rest(ul), mai vedem...
pentru textul : nu mai ciobi cuvinte, la culcare! deai grijă că ai cel puțin o cacofonie
pentru textul : Stare precară deOf, yestere, negreala... Asa e, istoria ar trece muta, dar undeva stim bine soarele. Tare-mi placu ce-ai scris aici! Multam!
pentru textul : omul cu toate zilele bune deIți multumesc pentru grija. o sa fiu atenta si voi incerca sa nu dezamagesc pe nimeni si sa ma ridic la inaltimea asteptarilor. o sa arat ceea ce pot!
pentru textul : Să ridicăm cortina! deAm refacut textul. Sper sa fie ceva mai bine. M-am chinuit pe partea constructiei personajului. Nu stiu cat mi-a iesit. Sper doar ca urmatorul text sa fie mai bun din punctul asta de vedere si nu numai.
pentru textul : Mâncând ciocolată la masă cu Chirurgul deMulţumim lui Vlad Turburea pentru această minunată copertă!
pentru textul : volumul cenaclului Virtualia octombrie 2011 deUltima unitate este remarcabilă (cu reproşurile subiective pe care nu am starea necesară să le-nşir). Ai un stil pe gustul meu.
pentru textul : Oarecum definitiv deadmir ineditul,ai o imaginaţie bogată.
pentru textul : aleea cu cireși deîmi place cum ai desfăşurat amintirile iar finalul te face să simţi gustul amar al realităţii.
"Și mă întreabă.
Mamă, cu ce rimează mâine?
Cu pâine. Și câine"
mi-a plăcut şi am vrut să las un semn.
o variantă care mi-a venit în gînd (cu scuzele de rigoare):
cufundat în noapte
pentru textul : Moulin Rouge deoraşul
Moulin Rouge culoarea ispitei
o pânză de dragoste
un fel de păianjen
Satine
Ce fericiţi sunt oamenii care dansează cântă iubesc
Tu ştii asta se întâmplă doar în filme
se zbate
Transparente-s acum pleoapele lui Satine
- iluzia realităţii, esenţa aparenţei -
corul priveşte marşul tăcerii…
Virgil, din pura perspectivă a cititorului din mine, trebuie să fiu sincer cu tine şi să-ţi spun că poezia ta e mult, mult mai credibilă, mai naturală, mai curată când e scrisă în maniera aceasta "low definition", cu incursiuni lirice ne-pestriţe, cu atitudini asumate şi prelevate din adanc cu instrumente poetice mai de suprafaţa. Atunci când concentrezi simboluri in stil nipon, pierzi la acurateţe; pierzi mult şi uneori cazi în manierism descriptiv prin ambiguitate.
Textul este aproape excelent (aş mai curăţa câte ceva, dar nu zăbovesc asupra acestui aspect); foarte bine surprinsă şi adusă la nivel artistic judecarea generaţiilor şi a celui plecat la o viaţă mai bună.
mereu găsești pe cineva
care se va apropia și îți va spune despre cînd era el
sau ea de vîrsta ta
cum erau verile și toamnele cum erau oamenii vinul cărțile
îți va spune cum ar trebui să te simți
cum ar trebui să te adaptezi
să te resemnezi - foarte bun fragment.
Personal, aş mai fi licitat printr-o alegorie gen [iţi spune] "cum se muşcă din bucata de pâine" ori ceva de prin zonă, pentru o încheiere acidă a ideii.
pentru textul : stare de emigrant deun poem in care este definit, fin si atent, gandul cotidian feminin.
pentru textul : pink velvet deMultumesc Ioana. Eu sunt indragostita de imagini :)
pentru textul : Mihai Takács : pictură --- muzica : Eldad Talmu deam să încerc o variantă mai scurtă şi mai concentrată. merci de trecere :)
pentru textul : în cădere liberă deEu nu consider că am făcut o gafă acordând această peniță, deloc. În text nu am sesizat exprimări agramate, utilizarea unor expresii arhaice nu justifică anatema, limbajul are o frumusețe deosebită, presupun că a fost cultivat și format și prin traducerea unor vechi texte englezești, au acel tip de frumusețe și plasticitate. Poate că ideile nu sunt absolut originale, câte din textele altor autori cu multe penițe cuprind astfel de idei? Am apreciat munca și talentul care depășesc mult valeitățile obișnuite ale unui simplu versificator, am apreciat sensibilitatea, trăirea profundă a celui care le-a scris. Au fost multe texte ale acestui autor asupra cărora am zăbovit. Mie acest text mi s-a părut demn de a fi remarcat și nu prețioasa mea persoană (care de altfel nici măcar nu există, d-le editor :)). Am acționat conform crezului meu artistic și nu cred că am greșit. Promit să nu mai abuzez de facilitatea acordării penițelor, dar vreau să se știe că acelea pe care le-am generat au fost determinate de cea mai deplină convingere, le-am justificat și mai pot aduce multe alte argumente în favoarea acestora; eu nu disec textele, în niciun caz pentru a mă băga în seamă, doar remarc impactul, acel ceva care mi-a reținut atenția și care m-a determinat să las un semn distinctiv.
pentru textul : Rânduri fumegânde deȘi eu cred că sunt texte care ar merita o mai mare atenție și trec neremarcate, atingând oarecum sensibilitatea autorului și influențând negativ evoluția acestuia și cred și eu că sunt texte remarcate în mod nejustificat, dar nu mă manifest cu atâta aplomb. Pentru că pot să greșesc și într-un caz și în altul.
Înțeleg ca ți-a plăcut.Mulțumesc pentru penița de topaz ! Crezi că din loja aceea tristețea se (re)simte mai puțin?
pentru textul : Tristețe decred ca exista suficiente adrese de email cu care se poate ajunge la mine (au ajuns si unii nepoftiti si nedoriti) asa ca nu inteleg de ce acel sau acea "cineva" a avut nevoie de un mesager si o chestie din asta pe dupa șură, asta doar dacă are o problemă majoră cu curajul, sau cu lașitatea, for that matter
pentru textul : (de ce oare scriu toate acestea) I deAi dreptate, Vladimir. Si eu am fost nemultumit de acel final si simteam nevoia sa il tai cu brisca. Multumesc pentru confirmare si pentru citire. Ca intotdeauna.
pentru textul : incomod depaul
eu ma bucur cand iti place si pentru ca stabilesc o legatura dar si pentru ca e ca un fel de control de calitate. nu muncesc poemele, m-am saturat de asta, de aceea ma astept sa iasa si multe rebuturi - atunci cand nu se intampla imi spun ca nu-i totul pierdut pe dinauntru.
moi
pe tine te imbratisez fiindca sunt oameni pentru care asta-i exact scopul poeziei. dupa care poate zbura si la cos.
pentru textul : În jurul casei noastre, păpădii denu te mai deranja(!), eşti ok!
pentru textul : balada omului cu pricina denu-ţi face probleme din cauza mea...
poate ne-om cunoaşte, cândva...
îmi place, deși versul al treilea sună cam banal iar ludicul din ultima parte ar fi putut să fie înlocuit cu altceva
pentru textul : pastel de iarnă deerata*: exact la asta ma gandeam...
pentru textul : poveste cu nuferi de"De ce este forțată "Liniştea zgomotului (de fond)" ? Nu este „forțată” orice metaforă sau orice sugerare prin paradox?" (V. T) - metafora (a dăuga peste sens) în sine este o forţare a limbajului, de acord, am spus-o şi eu de curând. Doar că ea este şi cumva necesară, în acelaşi timp. De ce este forţat "liniştea zgomotului"? Pentru că, 1. este o construcţie antitetică, paradoxală, iar mecansimul ăsta s-a folosit atât de mult, încât nu mai surprinde cu nimic, aproape indifrent de context, şi 2. nu cred că ai epuizat toate formele de sugestie a liniştii din zgomot, pentru a te folosi de expresia brută a acesteia, ca să spun aşa.
"Iar „facilitatea” este neaparat un defect?" (V. T) - dacă ne situăm în contextul în care am afirmat, la nivel subînţeles, că facilitatea este un defect, răspunsul este "da". Pentru că, în ceea ce priveşte construcţiile/metaforele genitivale, este vorba despre o lejeritate care ia minţile, dă dependenţă, deci reflex. Spunea cineva că un poet slab se recunoaşte (şi) după frecvenţa cu care foloseşte punctele de suspensie. Eu aş adăuga aici şi metaforele genitivale. De ce? Pentru că: se iau două substantive la liberă alegere (să spunem "scaun" şi "gripă", că tot e sezonu' răcelilor), şi avem: 1.scaunul gripei, 2.gripa scaunului. Wow! Mai dăm de un cititor de grabă vărsătoriu de sentimente, care se apucă să dea simboluri intercontextuale (înţelepciune ptr scaun, de exp), şi uită-te ce poezie faină iese.
Aşadar, da, în cazul ăsta, facilitatea este un defect.
"Trebuie sa scriem contorsionat, dificil?" (V. T) - n-am spus asta, nici n-am dat de înţeles. Dar bănuiesc că întrebarea era retorică. Am răspuns, totuşi.
Nu "bucuria cuvântului nerostit" sună prăfuit, ci "cuvântul(ui) nerostit", care, trebuie să fii de acord cu mine, este un megaclişeu. Şi de aici, niciun context nu te mai scoate.
Astea-s părerile mele, şi nu au pretenţia adevărului sui-generis.
pentru textul : un tren numit eu deCitind titlul, mi-am imaginat că toate aceste fragmente atât de frumos scrise sunt însemnate chiar pe margini de pagini din cartea lui Paul Blaj. Iar cartea devine mai prețioasă cu aceste note. Deosebit text, trebuie că e un fericit Paul pentru că există cineva care să scrie așa despre "Numen"...
pentru textul : Note pe marginea cărții lui Paul Blaj : Numen decă n-am înțeles. Dorel, să înețeleg că guvernul României ar trebui să dicteze ortografia (sau grafia) pe care o folosesc românii? așa odată la 30 de ani. chiar nu ți se pare absurd? asta lăsînd la o parte faptul că A.A.A. are dreptate (așa cum știe de fapt o țară întreagă) că trecerea la caricaturizarea limbii române cu â în mijlocul cuvintelor a fost un moft stupid și o încercare a unor oameni fără șira spinării să demonstreze că mai pot face gimnastică. pentru că dacă nu ar fi fost așa de emasculați ar fi făcut-o în prin '60 sau prin '76, sau în '83. e cea mai oribilă aberație „academică”(după declararea limbii „moldovenești”). se pare că acolo la nord de Dunăre există o obsesie cu violarea... limbii.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VIII – deai dreptate, tâsneste poezia de unde nici nu te-astepti. mai putin poetica este plecarea la serviciu. mai ales între Craciun si Anul Nou si când îti joaca albul zapezii în priviti:)).Aici nici macar Hawking n-ar gasi remediul potrivit. spui ca nu ma stii, pentru mine este , uneori, extraordinar de reconfortant sa constat ca nu le stiu chiar pe toate. dar asta numai în rarele momentele de totala îngaduinta cu mine însumi. primeste, totusi, toate urarile de bine de la un "necunoscut". si un an nou linistit.
pentru textul : Celălalt Enkidu, sau Enkidu II de...îmi exprimasem, recent, afinitatea mea neîngrădită față de cel ce sta "La curțile dorului". regăsesc în modul tău de a comenta, așezat, tihnit, ceva din lirismul lui, ceva din rămânerea într-o lume magică. sau poate aspirația la una de acest fel. îmi face bine să știu că îți place, și felul de a o spune. cât despre "legământ", da. dar Cineva spunea, pare-mi-se: "cine nu este cu Mine, este împotriva Mea". deci, oareșce războiuț, tre să fie, nu?:) (întrebare retorică)
pentru textul : Cândva deo precizare... cineva insuficient de atent ar putea avea impresia ca intre ""ce sa caute intr-o echipa editoriala??"" si ""nu vad de ce n-ai ramane in continuare editor"" e o contradictie logica. nu e! Snowdon King, nici nu ma asteptam altfel :)
pentru textul : analiza manifestului boierismului dePagini