stau și presupun că un autor cu destulă personalitate cum este Tincuța Horonceanu (deși încadrată și ea în lunga și destul de prolifica listă a epigonilor lui Gellu Naum listă care cuprinde autori foarte talentați și care hrănesc aerul și caii de sticlă cu chiar și mai multă inspirație decât această autoare) odată ce a postat acest poem la concurs și repet, mie cel puțin mi-a fost clar că acesta îi aparține deși ea nu l-a mai postat și în altă parte în perioada de jurizare așa cum a făcut câștigătorul concursului, mă gândesc deci care să fie motivul pentru care Tincuța postează acest poem la secțiunea poezie acum? Nu găsesc decât o singură explicație și anume pentru a culege câteva păreri de la noi, oare greșesc? Eu deci mă conformez, nu doar pentru că îmi place cum scrie Tincuța (deși nu foarte original, așa cum am mai spus) ci pentru că am fost un membru al juriului și m-am simțit așa, vizat, când am văzut textul postat.
Mie mi s-a părut și atunci și mi se pare și acum incipitul slab. Punerea în scenă este frivolă și nu m-a atras la lectură. Păpușile 'nefandosite' mi s-a părut o expresie de Iulius Mall ca să zic așa, apoi paharele alea de vișinată din care doar popa apuca să mai guste mi s-au părut și mai de caterincă. În continuare poemul vrea să devină mai dramatic făcând eforturi considerabile să mă convingă pe mine, cititorul prin metafore inamovibile cum ar fi furnicile 'cât poate să bea o furnică' este într-adevăr un cu totul alt ton, dar mie mi-a creat confuzie în tonul lecturii.
Finalul intr-adevăr arată întoarcerea la Naum acolo unde autoarea se simte bine însă talmeș-balmeșul din incipit și din schimbarea de ton mediană nu au reușit nici atunci și nu reușesc nici acum să mă convingă că acesta este un poem remarcabil.
Este o scriere frumoasă, mă bucur că îi place dihaniei, eu tot îl aștept pe acest șmecheraș al literaturii hoțulo-române să scrie ceva, am încredere că va reuși finalmente, când va mai renunța la trucul ăla vechi cu țigareta ascunsă între degete făcută dispărută doar pentru cei neatenți... și aștept la fel și de la tine Tincuța poeme tot mai inspirate.
Să ne citim cu bine.
Cu drag,
Andu
kruger, iată că începi să mă amuzi. Pentru mine aici e dimineață și e bine să zîmbesc de dimineață. Dar bănuiesc că îți dai seama că mă amuzi așa cum m-ar amuza un saltimbanc. Tot de dimineață. Și cel mai mult mă amuză felul acesta ridicol cu care te bagi în seamă. Dar e ok. Poți continua. Fiecare om are nevoie și de săpun, și de pastă de dinți și de asemenea are nevoie și de saltimbanci. Mai ales că oferi spectacole pe gratis este excelent. Sper că nu ai să te superi dacă uneori am să te bag în seamă iar alteori nu. Uneori sînt ocupat și nu am timp de jocă. Dar uneori, așa ca divertisment, am să te bag în seamă. Revenind la text acum; despre în ce măsură sînt sau nu eu corigent la limba română nu știu ce să spun. N-am rămas niciodată și zic eu am avut profesori foarte exigenți. Dar argumentul tău este din nou o glumiță. De unde și pînă unde scoți tu că nu merge acolo "am scris cu degetul pe cristal" ci doar "am scris cu degetul pe fereastră" rămîne așa, mai degrabă o enigmă pentru mine. Sau te pomenești că și acest lucru e legat de corijența mea la limba română sau alte chestii precum sărăcia limbajului, blah, blah, blah. No comment, dragul meu. Încep doar să pierd speranța că mă voi bucura de argumente solide venind de la tine. Dar poți să mai încerci. Dragul meu, nu am citit poezia lui Dorin și nici comentariul de acolo așa că nu știu despre ce vorbești. Dar te cred. Rămîi însă dator cu răspunsul la întrebarea mea. Ce ai vrut de fapt să spui prin acea expresie? Nu m-am justificat și nici nu am simțit nevoia aceasta dragul meu. Dar am avut și eu impresia că nu știi cu cine vorbești. Pentru că nu știi. Așa cum crezi (probabil) că știi ce anume se merită să intre într-o carte probabil că la fel de bine știu și alții. La urma urmei nu ești decît un pseudonim într-un spațiu electronic care se comportă mai degrabă ca un troll. Dacă ne spui cine ești în realitate, ce cărți ai scris, ce cărți ai recenzat, etc, poate că am să mă opresc cîteva clipe să te bag în seamă ca atare. Altfel, mă tem că mă voi mulțumi doar să zîmbesc condescendent citindu-ți comentariile. În ceea ce privește recomandările sau bunele tale intenții, așa cum ți-am spus, deocamdată văd că vrei să aduci o notă zglobie pe Hermeneia. Atîta vreme cît respecți "regulamentul" poți să fii chiar și saltimbanc. Eu nu cred din principiu în răzbunare. Dar chiar dacă aș crede, în opinia mea răzbunarea (ca să fie răzbunare și nu altceva) trebuie să conțină o măsură de cavalerism și să se adreseze cuiva pe măsura ta. Deocamdată părerea mea este că tu ești sub acest nivel. Așa că nu trebuie să te temi, dragul meu.
în registru serios, mentalitatea de a aduna cât mai multe citiri de unul singur, adică de a-ți accesa pagina de mai multe ori doar pentru a vedea ceilalți că ești citit, este puerilă, adică infantilă și îți este caracteristică.
scopul acestor accesări este evaluativ pentru autor. și cred că orice autor este interesat de realitatea numărului de accesări ale paginilor sale.
la fel și Virgil.
din punct de vedere tehnic, site-ul a funcționat mereu așa. autoaccesările nu au fost luate în calcul. iar această idee este oportună autorilor textelor de pe hermeneia.
Daca imi permiteti, domnule Manolescu, in legatura cu textul dvs, m-as referi pe cateva randuri doar la Cantor. A fost primul care a aratat ca infinitul numarabil e "depasit" de cel transcendent, nenumarabil. Matematic vorbind, a demonstrat ca multimea tuturor numerelor naturale 1, 2, 3 ... nu poate fi pusa in corespondenta unu-la-unu cu continuul sau altfel spus multimea numerelor reale (aceea din care fac parte numere ca "radical din doi" sau celebrul Pi), cea din urma fiind "mai mare". Mai mult, procedeul folosit de Cantor (asa-numita "metoda diagonala") a dat multe alte roade mai tarziu. Bunaoara, nu numai ca exista un numar infinit de infinitati diferite, "una mai mare decat cealalta", dar "maximul" lor nu poate exista. Multimea tuturor multimilor este si ea o notiune vida de sens. Asta a dus si la alte celebre paradoxuri matematice. Mai tarziu Gödel, una din primele inteligente ale secolului 20, a demontrat incompletitudinea oricarui sistem de axiome, deci si a matematicii.
Bianca, you're absolutely right! dar nu puteam ramane indiferent la exprimarea "pe site-ul asta" din partea editorului in cauza... ce legatura are "pe site-ul asta" cu textul, what do you think? Oricum, sorry de off-topicul de acum si de devierea anterioara de la text, dar ma apuca asa, cateodata, sa citesc printre randuri la copilasii astia si ce vad... uneori ma sperie, zau! Andu
Mă bucură că ți-au plăcut cuvintele-lucruri, cele trăite intens, cele simțite până la indigo și sidef, cele ce sunt scrise și nescrise încă. Și mai sunt, încă mai sunt, aici a fost doar o pagină a "pactului". În cer semnat. :)
Neata! Abia acum am vazut ca mi-ai raspuns si ca ai refacut. Este mai bine, mai sugestiv. Am vazut ca anumite pasaje au prins alte nuante. Hmm, totusi ar mai fi de taiat, dar inteleg cum e sa fii inca atasat de text. Mi se inatmpla de multe ori. :) Totusi, daca ai sa-mi permiti, as vrea sa-ti arat cum vad eu textul:
Ea spăla într-un lighean niște
Haine mici
Într-o casă care se prăbușea sub greutatea
Acoperișului deasupra căruia norii cenușii
Păreau folii mari de azbest.
Urma o înmormântare și copiii trebuiau să fie
Spălați, îmbrăcați în costume negre
cu gulerele albe apretate
Iar în casă la micul dejun
Trebuiau să aibă pe masă
Ceai de fructe, pâine cu unt și cu gem
Totul trebuia să fie așa ca părul lor
în zilele de luni atunci când
se duceau la școală.
Pe drum, încă nu ningea
Dar ploaia își ascuțise unghiile,
Odată cu venirea zorilor -
Și se uita pe geam să vadă dacă
Mașinile negre au ajuns
Prin gropile săpate adânc de roțile auto-basculantelor
De la balcon după ce se tăiase curentul
Se uita la păsările negre ce dădeau târcoale
Buncărelor pline de gunoaie, îngrămădite câte două – trei
La marginea drumului- ciorile de semănătură
Pe care le mai văzuse în alte locuri
Atunci când trecea cu mașina să-și ducă copiii
Se ruga să se usuce rufele până mâine
Se gândea la Dumnezeu la fel ca în timpul acelui film
Când nu mai simțise nici foame, nici frig, doar teamă
Pentru că toate simțurile îi fuseseră sublimate
De povestea aceea
În care ei erau fantomele iar ceilalți stăteau la masă și mâncau ochiuri
ceai și pâine,
Ei erau vii păsări de noapte
Care se mai trezesc doar ca să vadă dacă a răsărit soarele
Dacă mai este ordine
Căci se poate dormi bine învelit în pene negre
Se poate dormi în liniște, încă o zi în timp ce
zidurile zboară
ușor ușor
ca niște foi de hârtie.
Stiu ca-i cam mult taiat, iar anumite pasaje s-ar putea sa-ti para cam abrupte acum, sper sa nu te supere asta. pe mine m-a ajutat destul de mult cand cineva imi arata exact pe text cum vede.
multumesc pt semne, esti bine venita, oricand pe paginile mele, anul acesta voi scoate un volum in franceza si unul in romana, ti le voi trimite cu placere cand vor fi gata.
Bianca, dupa cum spuneam si in primul comm, sper ca nu te-am suparat. Cu atat mai mult cu cat mi-ai dovedit, iata ca ai inteles ce voiam sa spun: poezia nu este neaparat intelect (sau DOAR intelect) si nu am vrut sa sune asta ca un fel de jignire, este doar parerea mea sincera catre tine. Cat despre copyright(s) pentru ca lucrez in industria de software te asigur ca stiu ce inseamna semnele astea :-) iar semnul de marca inregistrata este un semn din aceasta categorie a celor care avertizeaza asupra unor copyright(s), cel mai puternic chiar, agree? (registrated trade mark parca, nu? :-) Explicatia ta insa in legatura cu aparitia acestui semn doar in titlul poemului este pentru mine insuficienta si inclin sa fiu de acord cu Profetul care o interpreteaza ca pe un gest de teribilism Andu
vă doresc muze vioaie, și nu doar pentru anul ce vine! (apoi stau și mă întreb cine, cum și pentru ce a "imaginat" cele de mai sus. cred că merită a fi "deconspirat")
eu mi-aș permite, dacă nu te superi, o altă variantă pentru că se vede că ai imaginație curăță-mi trupul de nisip decojește-mă acum sînt copt deja nu mai aștepta în fața acestui deșert ce sînt nu te mai mulțumi doar cu un pumn de nisip desfă-ți palmele privește soarele cum se scurge printre degete
Am văzut și eu o peniță acordată aici și am zis să mă opresc să citesc textul dar nu pot spune decît că am fost dezamăgit. Evident fiecare poate abuza de „penițele” lui (sau ei) cum vrea și poate oferi „încurajări” dar asta nu riscă decît bagatelizarea ideii de literatură. Textul se vrea un fel de text romantico-erotic de care sînt pline site-urile literare. Asta nu e neparat un defect. Și eu scriu uneori așa. Problema e că nu se ridică dincolo de nivelul pe care eu îl numesc de „zvîcnitură erotică”. Prima strofă: pentru numele lui Dumnezeu, ce vrea să însemne „ca un poem zidit într-o piramidă de sticlă și aruncat în mare” ???? Și nu uitați, avem de a face cu o acțiune de căutare „te caut venind dinspre toate lumile” care seamănă sau aduce cu ce se întîmplă cu „un poem zidit într-o piramidă de sticlă și aruncat în mare”. Hai să fim serioși. Oare autorul și-a recitit vreodată textul? Strofa a doua: ce rost are „freamătul” ăsta erotic cînd tu ieși de „acolo” (habar nu avem de unde exact - bănuiesc că din mare) dar ni se spune cu detalii că e ” ca o pasăre ce se zbate să iasă din ou”. Ce rost au metaforele astea, rămîne o enigmă. Strofa trei: „de unde ne cunoaștem oare/ ne vom întreba” e de-a dreptul ridicolă. Strofa patru este o glumă sinistră. În primul rînd este scriitură infantilă. Apoi cascada aceea deterministă (ce ți-a rămas?, care pergament?, care drum?, care piatră?, care epitaf?, care zile?) Hai să fim serioși. Asta este exact cum nu trebuie să scrii poezie. Strofa cinci: ce rost are aici aluzia la Moise și ce legătură are cu restul textului rămîne pentru mine o enigma mai mare decît toate enigmele Egiptului. Rîndul „oare vii din trecut sau din viitor” mă duce cu gîndul la Erik von Daniken și poveștile lui. Deja mă abțin să nu pufnesc în rîs. Nici nu mai știu dacă textul este poem erotic sau parodie sf. Mai lipsesc pelasgii și Napoleon Săvescu și aveam toată menajeria. Ultima strofă este un fel de a nu spune nimic. Viitor, șuviță de păr, șarpe cu coada ruptă, răsărituri, trup, harpă. Am senzația că autorul textului urmărește prea multe seriale din Stargate. Sau citește prea multe benzi desenate.
eu inteleg supararea autorului din ultimul comentariu. dar bobadil are oarecum dreptate desi numele meu nu cred ca se poate numara printre poeti. iar regulamentul hermeneia e bine sa fie citit desi nu este nici opera si nici perfect. dar daca nu ii place lui bobadil poate sa mearga sa publice la el in lithera sau pe vreun perete de latrina. la alegere.
anyway, ziceam ca are dreptate partial si pentru ca exista o diferenta intre poezie si reportaj. iar hermeneia este destul de generaoasa si are si sectiune de revista literara si chiar note, poevestire, istorie, etc. Dar daca ne incapatinam sa numim ceva poezie atunci sa o si scriem ca atare. si asta nu inseamna neaparat postmodernism decadent post douamiist sau blah blah blah. cred ca cineva care vrea sa discearna chestia asta o poate face.
unii nu simt gustul unui eveniment ca acela al fricii ori al libertăţii - depinde însă de condiţiile în care simţi aceste două atribute ale vieţii - căci există fel şi fel de frici, fel şi fel de libertăţi-, însă nici nu ar fi corect să ne imaginăm, nu zic altfel, că şi cei care duc mai departe viaţa, tinerii, urmaşii etc ar trebui să treacă prin ce am trecut unii dintre noi, ca să înţeleagă, ca să simtă gustul...
oricum eu cred ă fiecare generaţie are "momentele ei de degustat" pe care nu le vor avea aceia care vin după ei ş.a.m.d.
oricum, interesant punctul tău de vedere.
Virgil, atenţie la "O mulțime de lucruri au trecut" şi la "Într-un fel mi-a milă"!
dorința de a ne aminti de jertfa prin care putem fi altfel, altundeva, aerul răcoros al poemului care are mănuși triste cu care simt, acum la oră de seară, operația pe cord, confruntarea cu gustul acestei lumi și imposibilitatea de a fi perfecți, de a relaționa după regulile altei lumi... toate acestea și încă multe altele care ar plictisi mai mult cititorii acestui comentariu, mă determină să spun că îmi place poemul din toate punctele de vedere. desigur, sunt persoane mai exigente. e dreptul lor să lase un comentariu.
am poposit aici cu drag și aș vrea să am salcâmi înfloriți la fereastră... cu drag, semnul meu de apreciere.
vagi ecouri bacoviene ”indiferentă, "iluzie imposibilă/inutilă singurătate", ”tresăriri de moarte”, etc, un text cu o notă nostalgică plăcută, care induce reverie în mijlocul zilei caniculare.
în concluzie, mi-a plăcut și-mi plac aceste genuri de discursuri, intimiste, molcome, lirice.
king, ms ptr ca te ai chinuit in comu asta. sunt terminata dupa asa suspendare, nu mai sunt in stare sa ti rsp dupa atita timp. sau, mai rau, sa mai schimb ceva. multam, na.
poate nu ai inteles (de fapt , m /am obisnuit de/o vreme sa fii malitioasa) m/am referit la mama lui ion voicu si nu la madalin. madalin voicu mi se pare un tip tiganit, nu un tigan autentic iar poemul bunica mea e o lebada neagra a fost scris in urma unei discutii uimitoare cu sculptorul si poetul Mircea Lacatus, pentru care am o simpatie deosebita si nu pentru ca bunica mea ar fi fost neaparat tiganca. Nu ma dezic de poem, il simt undeva in suflet... iti pot enumera niste intelectuali rafinati care au fost tigani, a fi tigan nu inseamna neaparat sa fii un paria, un incult, un autist social... in mod ciudat pleava si varfurile au graunte de sange tiganesc, e un fapt real nu o speculatie... de drag de toti oamenii astia precum si de altii cum ar fi sergiu celibidache, andrei plesu, johnny raducanu am scris poemul, sincer ar merita sa fiu tiganca doar pt a fi de/un sange cu ei, nu are rost sa fii rautacioasa, parerea mea este sa ne abtinem cand nu ne place textul sau autorul si sa atacam ce nu e bun in poezie nu omul.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
stau și presupun că un autor cu destulă personalitate cum este Tincuța Horonceanu (deși încadrată și ea în lunga și destul de prolifica listă a epigonilor lui Gellu Naum listă care cuprinde autori foarte talentați și care hrănesc aerul și caii de sticlă cu chiar și mai multă inspirație decât această autoare) odată ce a postat acest poem la concurs și repet, mie cel puțin mi-a fost clar că acesta îi aparține deși ea nu l-a mai postat și în altă parte în perioada de jurizare așa cum a făcut câștigătorul concursului, mă gândesc deci care să fie motivul pentru care Tincuța postează acest poem la secțiunea poezie acum? Nu găsesc decât o singură explicație și anume pentru a culege câteva păreri de la noi, oare greșesc? Eu deci mă conformez, nu doar pentru că îmi place cum scrie Tincuța (deși nu foarte original, așa cum am mai spus) ci pentru că am fost un membru al juriului și m-am simțit așa, vizat, când am văzut textul postat.
pentru textul : Anotimpul păpuşilor deMie mi s-a părut și atunci și mi se pare și acum incipitul slab. Punerea în scenă este frivolă și nu m-a atras la lectură. Păpușile 'nefandosite' mi s-a părut o expresie de Iulius Mall ca să zic așa, apoi paharele alea de vișinată din care doar popa apuca să mai guste mi s-au părut și mai de caterincă. În continuare poemul vrea să devină mai dramatic făcând eforturi considerabile să mă convingă pe mine, cititorul prin metafore inamovibile cum ar fi furnicile 'cât poate să bea o furnică' este într-adevăr un cu totul alt ton, dar mie mi-a creat confuzie în tonul lecturii.
Finalul intr-adevăr arată întoarcerea la Naum acolo unde autoarea se simte bine însă talmeș-balmeșul din incipit și din schimbarea de ton mediană nu au reușit nici atunci și nu reușesc nici acum să mă convingă că acesta este un poem remarcabil.
Este o scriere frumoasă, mă bucur că îi place dihaniei, eu tot îl aștept pe acest șmecheraș al literaturii hoțulo-române să scrie ceva, am încredere că va reuși finalmente, când va mai renunța la trucul ăla vechi cu țigareta ascunsă între degete făcută dispărută doar pentru cei neatenți... și aștept la fel și de la tine Tincuța poeme tot mai inspirate.
Să ne citim cu bine.
Cu drag,
Andu
kruger, iată că începi să mă amuzi. Pentru mine aici e dimineață și e bine să zîmbesc de dimineață. Dar bănuiesc că îți dai seama că mă amuzi așa cum m-ar amuza un saltimbanc. Tot de dimineață. Și cel mai mult mă amuză felul acesta ridicol cu care te bagi în seamă. Dar e ok. Poți continua. Fiecare om are nevoie și de săpun, și de pastă de dinți și de asemenea are nevoie și de saltimbanci. Mai ales că oferi spectacole pe gratis este excelent. Sper că nu ai să te superi dacă uneori am să te bag în seamă iar alteori nu. Uneori sînt ocupat și nu am timp de jocă. Dar uneori, așa ca divertisment, am să te bag în seamă. Revenind la text acum; despre în ce măsură sînt sau nu eu corigent la limba română nu știu ce să spun. N-am rămas niciodată și zic eu am avut profesori foarte exigenți. Dar argumentul tău este din nou o glumiță. De unde și pînă unde scoți tu că nu merge acolo "am scris cu degetul pe cristal" ci doar "am scris cu degetul pe fereastră" rămîne așa, mai degrabă o enigmă pentru mine. Sau te pomenești că și acest lucru e legat de corijența mea la limba română sau alte chestii precum sărăcia limbajului, blah, blah, blah. No comment, dragul meu. Încep doar să pierd speranța că mă voi bucura de argumente solide venind de la tine. Dar poți să mai încerci. Dragul meu, nu am citit poezia lui Dorin și nici comentariul de acolo așa că nu știu despre ce vorbești. Dar te cred. Rămîi însă dator cu răspunsul la întrebarea mea. Ce ai vrut de fapt să spui prin acea expresie? Nu m-am justificat și nici nu am simțit nevoia aceasta dragul meu. Dar am avut și eu impresia că nu știi cu cine vorbești. Pentru că nu știi. Așa cum crezi (probabil) că știi ce anume se merită să intre într-o carte probabil că la fel de bine știu și alții. La urma urmei nu ești decît un pseudonim într-un spațiu electronic care se comportă mai degrabă ca un troll. Dacă ne spui cine ești în realitate, ce cărți ai scris, ce cărți ai recenzat, etc, poate că am să mă opresc cîteva clipe să te bag în seamă ca atare. Altfel, mă tem că mă voi mulțumi doar să zîmbesc condescendent citindu-ți comentariile. În ceea ce privește recomandările sau bunele tale intenții, așa cum ți-am spus, deocamdată văd că vrei să aduci o notă zglobie pe Hermeneia. Atîta vreme cît respecți "regulamentul" poți să fii chiar și saltimbanc. Eu nu cred din principiu în răzbunare. Dar chiar dacă aș crede, în opinia mea răzbunarea (ca să fie răzbunare și nu altceva) trebuie să conțină o măsură de cavalerism și să se adreseze cuiva pe măsura ta. Deocamdată părerea mea este că tu ești sub acest nivel. Așa că nu trebuie să te temi, dragul meu.
pentru textul : memento II deÎn prima strofă am intervenit la recomadările dumneavoastră mulțumesc pentru sfaturi.Cu o poză o să revin in zilele următoare,mulțumesc pentru trecere
pentru textul : E timpul să trag de fiare deda, e un ton melancolic.Ottilia, fără melancolie viața ar fi pustiu, nu?
pentru textul : despre noi deîn registru serios, mentalitatea de a aduna cât mai multe citiri de unul singur, adică de a-ți accesa pagina de mai multe ori doar pentru a vedea ceilalți că ești citit, este puerilă, adică infantilă și îți este caracteristică.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - V – descopul acestor accesări este evaluativ pentru autor. și cred că orice autor este interesat de realitatea numărului de accesări ale paginilor sale.
la fel și Virgil.
din punct de vedere tehnic, site-ul a funcționat mereu așa. autoaccesările nu au fost luate în calcul. iar această idee este oportună autorilor textelor de pe hermeneia.
Daca imi permiteti, domnule Manolescu, in legatura cu textul dvs, m-as referi pe cateva randuri doar la Cantor. A fost primul care a aratat ca infinitul numarabil e "depasit" de cel transcendent, nenumarabil. Matematic vorbind, a demonstrat ca multimea tuturor numerelor naturale 1, 2, 3 ... nu poate fi pusa in corespondenta unu-la-unu cu continuul sau altfel spus multimea numerelor reale (aceea din care fac parte numere ca "radical din doi" sau celebrul Pi), cea din urma fiind "mai mare". Mai mult, procedeul folosit de Cantor (asa-numita "metoda diagonala") a dat multe alte roade mai tarziu. Bunaoara, nu numai ca exista un numar infinit de infinitati diferite, "una mai mare decat cealalta", dar "maximul" lor nu poate exista. Multimea tuturor multimilor este si ea o notiune vida de sens. Asta a dus si la alte celebre paradoxuri matematice. Mai tarziu Gödel, una din primele inteligente ale secolului 20, a demontrat incompletitudinea oricarui sistem de axiome, deci si a matematicii.
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deBianca, you're absolutely right! dar nu puteam ramane indiferent la exprimarea "pe site-ul asta" din partea editorului in cauza... ce legatura are "pe site-ul asta" cu textul, what do you think? Oricum, sorry de off-topicul de acum si de devierea anterioara de la text, dar ma apuca asa, cateodata, sa citesc printre randuri la copilasii astia si ce vad... uneori ma sperie, zau! Andu
pentru textul : primăvară sub clopot deMă bucură că ți-au plăcut cuvintele-lucruri, cele trăite intens, cele simțite până la indigo și sidef, cele ce sunt scrise și nescrise încă. Și mai sunt, încă mai sunt, aici a fost doar o pagină a "pactului". În cer semnat. :)
pentru textul : lucruri pe care le iubesc încă deam uitat sa zic: eu am marchiza si acum :))
pentru textul : Noutăți în pagina de profil deNeata! Abia acum am vazut ca mi-ai raspuns si ca ai refacut. Este mai bine, mai sugestiv. Am vazut ca anumite pasaje au prins alte nuante. Hmm, totusi ar mai fi de taiat, dar inteleg cum e sa fii inca atasat de text. Mi se inatmpla de multe ori. :) Totusi, daca ai sa-mi permiti, as vrea sa-ti arat cum vad eu textul:
Ea spăla într-un lighean niște
Haine mici
Într-o casă care se prăbușea sub greutatea
Acoperișului deasupra căruia norii cenușii
Păreau folii mari de azbest.
Urma o înmormântare și copiii trebuiau să fie
Spălați, îmbrăcați în costume negre
cu gulerele albe apretate
Iar în casă la micul dejun
Trebuiau să aibă pe masă
Ceai de fructe, pâine cu unt și cu gem
Totul trebuia să fie așa ca părul lor
în zilele de luni atunci când
se duceau la școală.
Pe drum, încă nu ningea
Dar ploaia își ascuțise unghiile,
Odată cu venirea zorilor -
Și se uita pe geam să vadă dacă
Mașinile negre au ajuns
Prin gropile săpate adânc de roțile auto-basculantelor
De la balcon după ce se tăiase curentul
Se uita la păsările negre ce dădeau târcoale
Buncărelor pline de gunoaie, îngrămădite câte două – trei
La marginea drumului- ciorile de semănătură
Pe care le mai văzuse în alte locuri
Atunci când trecea cu mașina să-și ducă copiii
Se ruga să se usuce rufele până mâine
Se gândea la Dumnezeu la fel ca în timpul acelui film
Când nu mai simțise nici foame, nici frig, doar teamă
Pentru că toate simțurile îi fuseseră sublimate
De povestea aceea
În care ei erau fantomele iar ceilalți stăteau la masă și mâncau ochiuri
ceai și pâine,
Ei erau vii păsări de noapte
Care se mai trezesc doar ca să vadă dacă a răsărit soarele
Dacă mai este ordine
Căci se poate dormi bine învelit în pene negre
Se poate dormi în liniște, încă o zi în timp ce
zidurile zboară
ușor ușor
ca niște foi de hârtie.
Stiu ca-i cam mult taiat, iar anumite pasaje s-ar putea sa-ti para cam abrupte acum, sper sa nu te supere asta. pe mine m-a ajutat destul de mult cand cineva imi arata exact pe text cum vede.
pentru textul : auto - market demultumesc pt semne, esti bine venita, oricand pe paginile mele, anul acesta voi scoate un volum in franceza si unul in romana, ti le voi trimite cu placere cand vor fi gata.
numai bine
pentru textul : Galben deEu măcar comentez :))
pentru textul : Hermeneia obituary de-oameni dragi care au fost dar și sunt pentru mine de neegalat-
pentru textul : Friends defrumos mod de a pastra vie amintirea!
Bianca, dupa cum spuneam si in primul comm, sper ca nu te-am suparat. Cu atat mai mult cu cat mi-ai dovedit, iata ca ai inteles ce voiam sa spun: poezia nu este neaparat intelect (sau DOAR intelect) si nu am vrut sa sune asta ca un fel de jignire, este doar parerea mea sincera catre tine. Cat despre copyright(s) pentru ca lucrez in industria de software te asigur ca stiu ce inseamna semnele astea :-) iar semnul de marca inregistrata este un semn din aceasta categorie a celor care avertizeaza asupra unor copyright(s), cel mai puternic chiar, agree? (registrated trade mark parca, nu? :-) Explicatia ta insa in legatura cu aparitia acestui semn doar in titlul poemului este pentru mine insuficienta si inclin sa fiu de acord cu Profetul care o interpreteaza ca pe un gest de teribilism Andu
pentru textul : Îngeri ® devă doresc muze vioaie, și nu doar pentru anul ce vine! (apoi stau și mă întreb cine, cum și pentru ce a "imaginat" cele de mai sus. cred că merită a fi "deconspirat")
pentru textul : Sărbători bune - 2008 deeu mi-aș permite, dacă nu te superi, o altă variantă pentru că se vede că ai imaginație curăță-mi trupul de nisip decojește-mă acum sînt copt deja nu mai aștepta în fața acestui deșert ce sînt nu te mai mulțumi doar cu un pumn de nisip desfă-ți palmele privește soarele cum se scurge printre degete
pentru textul : Decojirea deIntru totul de acord cu tine cu privire la ultima parte. Si dorinta mea este de a afla aceste opinii, intrebari sau sugestii/propuneri.
pentru textul : Noutăți în pagina de profil deAm văzut și eu o peniță acordată aici și am zis să mă opresc să citesc textul dar nu pot spune decît că am fost dezamăgit. Evident fiecare poate abuza de „penițele” lui (sau ei) cum vrea și poate oferi „încurajări” dar asta nu riscă decît bagatelizarea ideii de literatură. Textul se vrea un fel de text romantico-erotic de care sînt pline site-urile literare. Asta nu e neparat un defect. Și eu scriu uneori așa. Problema e că nu se ridică dincolo de nivelul pe care eu îl numesc de „zvîcnitură erotică”. Prima strofă: pentru numele lui Dumnezeu, ce vrea să însemne „ca un poem zidit într-o piramidă de sticlă și aruncat în mare” ???? Și nu uitați, avem de a face cu o acțiune de căutare „te caut venind dinspre toate lumile” care seamănă sau aduce cu ce se întîmplă cu „un poem zidit într-o piramidă de sticlă și aruncat în mare”. Hai să fim serioși. Oare autorul și-a recitit vreodată textul? Strofa a doua: ce rost are „freamătul” ăsta erotic cînd tu ieși de „acolo” (habar nu avem de unde exact - bănuiesc că din mare) dar ni se spune cu detalii că e ” ca o pasăre ce se zbate să iasă din ou”. Ce rost au metaforele astea, rămîne o enigmă. Strofa trei: „de unde ne cunoaștem oare/ ne vom întreba” e de-a dreptul ridicolă. Strofa patru este o glumă sinistră. În primul rînd este scriitură infantilă. Apoi cascada aceea deterministă (ce ți-a rămas?, care pergament?, care drum?, care piatră?, care epitaf?, care zile?) Hai să fim serioși. Asta este exact cum nu trebuie să scrii poezie. Strofa cinci: ce rost are aici aluzia la Moise și ce legătură are cu restul textului rămîne pentru mine o enigma mai mare decît toate enigmele Egiptului. Rîndul „oare vii din trecut sau din viitor” mă duce cu gîndul la Erik von Daniken și poveștile lui. Deja mă abțin să nu pufnesc în rîs. Nici nu mai știu dacă textul este poem erotic sau parodie sf. Mai lipsesc pelasgii și Napoleon Săvescu și aveam toată menajeria. Ultima strofă este un fel de a nu spune nimic. Viitor, șuviță de păr, șarpe cu coada ruptă, răsărituri, trup, harpă. Am senzația că autorul textului urmărește prea multe seriale din Stargate. Sau citește prea multe benzi desenate.
pentru textul : Eterna reîntoarcere deAm zâmbit puțin la observația dumneavoastră (O poezie "poezie".) însă am înțeles nuanța cât și dorința de a puncta, a semnala textul. Vă mulțumesc.
pentru textul : elegie pe linia de centură deerr: Tu in loc de cu (flex)
pentru textul : cinema victoria deIoane. Cand un text se loveste de un cap si suna a gol, nu intotdeauna textul este de vina. Bineinteles ca se poate si invers. Ciao.
pentru textul : Câte ceva despre simțul intern defoloseste butonul "editeaza". (sub text, dreapta)
pentru textul : Tu ești femeie deeu inteleg supararea autorului din ultimul comentariu. dar bobadil are oarecum dreptate desi numele meu nu cred ca se poate numara printre poeti. iar regulamentul hermeneia e bine sa fie citit desi nu este nici opera si nici perfect. dar daca nu ii place lui bobadil poate sa mearga sa publice la el in lithera sau pe vreun perete de latrina. la alegere.
pentru textul : Devorah deanyway, ziceam ca are dreptate partial si pentru ca exista o diferenta intre poezie si reportaj. iar hermeneia este destul de generaoasa si are si sectiune de revista literara si chiar note, poevestire, istorie, etc. Dar daca ne incapatinam sa numim ceva poezie atunci sa o si scriem ca atare. si asta nu inseamna neaparat postmodernism decadent post douamiist sau blah blah blah. cred ca cineva care vrea sa discearna chestia asta o poate face.
sorin, adrian, d-na Mariana. e un text simplu. ca si realitatea - cu expresii colorate, cu trairi si regrete.
pentru textul : din scrisorile larisei deunii nu simt gustul unui eveniment ca acela al fricii ori al libertăţii - depinde însă de condiţiile în care simţi aceste două atribute ale vieţii - căci există fel şi fel de frici, fel şi fel de libertăţi-, însă nici nu ar fi corect să ne imaginăm, nu zic altfel, că şi cei care duc mai departe viaţa, tinerii, urmaşii etc ar trebui să treacă prin ce am trecut unii dintre noi, ca să înţeleagă, ca să simtă gustul...
oricum eu cred ă fiecare generaţie are "momentele ei de degustat" pe care nu le vor avea aceia care vin după ei ş.a.m.d.
oricum, interesant punctul tău de vedere.
Virgil, atenţie la "O mulțime de lucruri au trecut" şi la "Într-un fel mi-a milă"!
pentru textul : 25 de ani dedorința de a ne aminti de jertfa prin care putem fi altfel, altundeva, aerul răcoros al poemului care are mănuși triste cu care simt, acum la oră de seară, operația pe cord, confruntarea cu gustul acestei lumi și imposibilitatea de a fi perfecți, de a relaționa după regulile altei lumi... toate acestea și încă multe altele care ar plictisi mai mult cititorii acestui comentariu, mă determină să spun că îmi place poemul din toate punctele de vedere. desigur, sunt persoane mai exigente. e dreptul lor să lase un comentariu.
am poposit aici cu drag și aș vrea să am salcâmi înfloriți la fereastră... cu drag, semnul meu de apreciere.
pentru textul : pe aceeaşi parte a drumului devagi ecouri bacoviene ”indiferentă, "iluzie imposibilă/inutilă singurătate", ”tresăriri de moarte”, etc, un text cu o notă nostalgică plăcută, care induce reverie în mijlocul zilei caniculare.
pentru textul : defunctis amor deîn concluzie, mi-a plăcut și-mi plac aceste genuri de discursuri, intimiste, molcome, lirice.
king, ms ptr ca te ai chinuit in comu asta. sunt terminata dupa asa suspendare, nu mai sunt in stare sa ti rsp dupa atita timp. sau, mai rau, sa mai schimb ceva. multam, na.
pentru textul : fiecare își lasă autograful și pleacă deVa multumesc amandurora pentru incurajari si pentru atentie! Foarte interesant cum ai construit prezentarea, Paul!
pentru textul : Andrei Velea - Hotel în Atlantida depoate nu ai inteles (de fapt , m /am obisnuit de/o vreme sa fii malitioasa) m/am referit la mama lui ion voicu si nu la madalin. madalin voicu mi se pare un tip tiganit, nu un tigan autentic iar poemul bunica mea e o lebada neagra a fost scris in urma unei discutii uimitoare cu sculptorul si poetul Mircea Lacatus, pentru care am o simpatie deosebita si nu pentru ca bunica mea ar fi fost neaparat tiganca. Nu ma dezic de poem, il simt undeva in suflet... iti pot enumera niste intelectuali rafinati care au fost tigani, a fi tigan nu inseamna neaparat sa fii un paria, un incult, un autist social... in mod ciudat pleava si varfurile au graunte de sange tiganesc, e un fapt real nu o speculatie... de drag de toti oamenii astia precum si de altii cum ar fi sergiu celibidache, andrei plesu, johnny raducanu am scris poemul, sincer ar merita sa fiu tiganca doar pt a fi de/un sange cu ei, nu are rost sa fii rautacioasa, parerea mea este sa ne abtinem cand nu ne place textul sau autorul si sa atacam ce nu e bun in poezie nu omul.
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră dePagini