Ela ai scris 13 comentarii aici... atat de mult ti-a trebuit ca sa iti exprimi punctul de vedere? Halal organizare a ideilor.Nu-mi zi ca este vorba de polemica pentru ca nu este defel... de unde Dumnezeu stii tu care sunt momentele potrivite si cele nepotrivite? Esti vreun guru ceva? Daca te erijezi in reprezentantul comunitatii ar trebui sa ai acordul celor pe care vrei sa-i reprezinti... deci daca vrei vorbeste in numele tau si atat.Sau faci si tu acelasi lucru reprosat Almei...iti exprimi opinia? Oare nu vezi ca te contrazici? "Si daca sunt folosite aici, pe Hermeneia, cuvinte ca "maladiv, invidie, frustrari, steril" stau si ma intreb asupra calitatii, in continuare."... ce au special cuvintele acestea habar nu am... eu iti dau un sfat prietenesc... da-te jos degraba din corcodusul unde te-ai cocotat. Apropos... felicitari pentru ce am auzit... sa fie intr-un ceas bun acum ca ti-ai vazut visul cu ochii.
primele doua versuri te pun in mediul in care trebuie sa te plicisesti pana la refuz citind ceea ce urmeaza. insa, fantastic!, strofa finala, prin forta si puterea de exprimare, da cititorului bucuria de a nu fi citit in zadar aceasta scriere...
hmm.. Virgil! e un text bintuit serios de Uraganul 'Depression'..evacueaza-ti oamenii cit mai ai timp, nu mai sta pe ginduri 'noir'..:)..as putea atasa un contra argument fiecarui argument adus aici 'lucrurilor despre care nu vorbesti'..as incepe indeosebi cu moartea clinica - care nu este chiar asa cum ai redat-o mai sus (fiind un process mult mai complex, nu un scenariu black&white) dar nu o voi face!:) si stii de ce? pentru ca sa tresari!
where there's a wheel (will? :p) there's a(lways) way.
Hermeneia a fost înca de cînd am început sa postez aici un loc îndemînos pt mine. Imi place interfata grafica a site-ului. Arata mai a site literar decît majoritatea site-urilor literare pe care le-am vizitat. Imi place ca poti respira, poti vedea mai toate textele noi; nu se posteaza intr-un ritm nebunesc. Ai posibilitatea sa cunosti scrierile mai tuturor membrilor. Si cred ca Hermeneia ne-a apropiat destul. Hermeneia e o comunitate super faină. Felicitari pt demersul dv. si pt faptul ca sustineti acest spatiu din propriile resurse (ma gîndesc).
andu fainut text. prea incarcat de oase (m-am simtit ca la un curs de medicina!), si lunguiet de felul lui... spre deosebire de ceilalti comentatori mie chiar imi place finalul: grile diferite de lectura, poate si gusturi diferite... 2 observatii insa: 1) dar nu i-am găsit nicio întrebuințare rezonabilă dar alergătorul meu -repetitie obositoare. prea multe "dar"-uri/cm liric. 2) o să plătim mai puțin întreținere la iarnă -imi suna incorect gramatical. fie zici "putina intretinere", fie " mai putin intretinerea". poate ma prind eu mai greu, dar nu cumva prin lungimea si narativitatea obositoare a poemului ai vrut sa induci exact acea stare de spirit pe care o are atletul dupa 110 m garduri?
"Deci Miron o ia de mână
Ş-o arată pe la oaspeţi,
Cu-a ei ochi numai lumină,
Cu obrajii fragii proaspeţi.
Ş-au pornit frumoasă nuntă
De sărea până şi ciunta,
Şi ologi-şi făceau grabă,
Şi moşneag juca mărunta,
Curtenind pe lângă babă.
Dar deşi ferice încă,
Totuşi el în pieptul lui
O dorinţă are-adâncă,
Neştiută decât lui,
Dorul după ce-i mai mare
N-astă lume trecătoare,
După ce-i desăvârşit,
Şi tot sufletul îl doare
După cum a fost menit.
Şi pe toţi el îi întreabă
Dacă ştiu cumva în lume
Astă tainică podoabă,
Ăst odor fără de nume.
Dar pe cine-ntreabă tace,
Cui prin minte-i poate trece?
Numai cântăreţul orb
Spune-n treacăt cum că asta
E frumoasa fără corp."
inca ma intreb daca la intrebarea cu nr. 5 ai raspuns serios...
Dear Hannibal L ma bucur ca te-au atras mieii mei care nu pot fi redusi tacerii si cum mi te inchipui acum fredonind Goldberg Variations nu-mi ramine decit sa spun: "you go, girlfriend!" si sa-ti torn un pahar de Chianti! :p
cheers, A!
Mi-am dat seama pe parcurs.
Am început să scriu emotiv şi parcă totul se-ntâmpla acum...
Am retrăit într-un fel acele momente de tensiune.
Eram doar un copil ce simţea pentru prima oară o mare pierdere în viaţă.
Pe atunci nu ştiam cum să descriu şi poate că nici acum nu sunt prea pregătit, dar am încercat să folosesc aceleaşi cuvinte de odată.
Mulţumesc pentru trecere şi semn!
Aceste argumente mă vor ajuta să cresc odată cu voi şi să răzbesc mai departe.
Hahaha, domnule Gorun Manolescu, asa faceti cand va pierdeti arta retoricii? Dezgropati niste lucruri cunoscute de toata lumea care s-au intamplat acum nu stiu cati ani? Ma amuza copios reactia dumneavoastra copilareasca, neprofesionista. Dar pe de alta parte, reactia dv ma bucura, numai cei care se tem de mine apeleaza la astfel de insinuari. Nu mi-a fost mie frica de mafia ordinii modiale de pe wikipedia, nu mi-a fost frica de sefii din USR care m-au calomniat, si credeti ca ma atingeti cumva cu prostiile astea invechite? Imi promiteti ca va razbunati pe opera mea? Pai faceti si dv ca Stefanescu, dupa ce i-am zis pe blog, cu argumente, ca e un critic prost si ipocrit, s-a razbunat pe Romania literara si la televiziune. Razbunarea este arma prostului, zice un vechi proverb romanesc, dar daca vreti sa va dati in petec, dati-i bataie! Dar profesionist, nu sub textele unor autori. Nu voi cere suspendarea dv, va las sa va calmati de la sine.
...si regia mă duce cu gîndul la Mel Gibson. Un scurt metraj al tristeții, al dezrădăcinării ? Liniștea, înfiorătoarea liniște, și-apoi strigătul saxofonului și atmosfera halucinantă par a precede venirea unei zeități mayașe, iubitoare de sînge. Trădarea o zeitate invizibilă, simțită, ghicită, amenințătoare și tristă vibrînd în aer printre confetti și lacrimi. O poveste tulburătoare a unui Crăciun îndepărtat. Optez pentru frumusețea sărbătorilor creștine și pentru un an viitor optimist, plin de succese, realizări și multă prosperitate. Fie ca magia sărbătorilor de iarnă să vă lumineze sufletul, să vă aducă liniște, sănătate și bucurie alături de cei dragi acum și alți mulți ani de-acum încolo! De asemenea urez membrilor comunității Hermeneia multe împliniri într-un un an nou cît se poate de fericit! Naan Lea
Daniel tot ceea ce am spus in comentariul meu anterior era in sprijinul faptului ca textul tau mi-a placut in mod deosebit... poate ca nepriceput fiind sa exprim acest lucru te-am facut sa crezi altceva. Iarta-mi limitele limbajului... si Sarbatori fericite Dane. Crede-ma sunt de-a dreptul socat de faptul ca am putut fi inteles atat de gresit... probabil nu voi mai comenta o vreme.
Ritmul nu stiu daca e dat neaparat de acel "imediat". Iar primăvara nu știu dacă este neapărat redată cel mai bine de "imediat", poate doar într-adevăr deschiderea spontană a mugurelui. De ce am întrebat de magnolii? Fiindcă - repet - așa pare în imaginea de mai sus, că ar fi o magnolie. și fiindcă m-aș fi bucurat să fie bună percepția mea, din simplul fapt că iubesc foarte mult magnoliile. Și nu știam că deranjează întrebările firești. Dar plec imediat, precum polenul luat de vânt. :) Mulțumesc pentru lămurirea small-caps. :)
În sfârșit, o proză reușită cu umor sec bine dozat ce trezește amintiri de acum 18 ani...unele lucruri trebuie asumate, mai ales naivitatea acelor zile trăite, fie la Timișoara fie la București, fie aici în acest loc anonim la margini de poduri.
Hristos a Inviat! Un poem ca o sarbatoare, pentru ca nu se poate spune mai mult decit a spus poetul voi memora doar versurile, asa cum ai lua lumina de inviere.
Adrian, din comentariul tău pe final eu îți recomand starea de vomă... nu mort de râs!
Poemul tău e premiat și pe celălalt site, am observat acum prin nu-știu-și-nici-nu-mă-interesează-ce-mecanisme-funcționează-acolo, însă asta nu înseamnă, în opinia mea, că tu trebuie să fii mulțumit cu acest produs, părerea mea.
Poemul tă nu doar că scârțâie din toate încheieturile, ci vine peste cititor amenințător ca un car de luptă scos din uz de o sută de ani și care se rostogolește la vale cu singurul argument al kilogramelor poate tonelor sale de material.
Acum un an și ceva am mai purtat o discuție (oarecum unidirecțională, pentru că tu nu binevoiești să îmi răspunzi considerând că îmi ești superior) în care ți-am arătat câteva locuri comune pe care le tot frecventezi în poeme, ca pe o budă ecologică din parc atunci când nu mai poți să te ții cât să ajungi acasă.
În poemul ăsta ai vreo trei locuri dintr-astea
Oricâtă apreciere ai primit și poate vei mai primi pe acest text, eu îl consider mediocru și extrem de previzbil.
Asta față de ceea eu aștept de la tine, desigur.
O provocare la meditație potrivită acestui prag al zilei, în care lumina desface otogoanele dintre cer și pămînt. Lutul naște floarea de cais și de măr și de zarzăr; florile nasc perle din cuvînt, perlele sînt lacrimi și cad patinînd fragil asupra lutului și lutul cîntă despre comori îngropate, peste care au fost îngropate alte comori. Vor veni căutătorii de comori mereu alții și alții... De-i vîna fie norocul, fie întrebările " te urmează în tot locul vînturile, valurile"...Chiar, ce folos de un hambar mai mare dacă sufletul nu poate urma drumul florii de cais, la ceas de april, la ceas de mare taină ?
Dincolo de considerentele literar-artistice și de estetică a așezării în pagină, consider că titlul ocupă un spațiu mult prea mare cu destule incoveniente. Uită-te un pic la comentariile din dreapta să vezi în ce fel apare titlul.
Cât despre prenume, am făcut o gafă din ignoranță, drept pentru care cer iertare și sper să o primesc. Știu cât de important e numele și prenumele unei persoane.
Deci, iertare, Eugen!
andu, am să schimb, cred, liliachii, încă nu știu cu ce nu știu la ce te-ar referit, andu, când ziceai de decontare la o selecție de texte pentru publicare? am peste o mie, dar nu știu dacă aș putea alege 50 cu care să nu-mi fie rușine să ies în lume mai scriu... :) mersi de citeală
Cristina te joci cu focul. De fapt nu ai "şters" doar acel text. Ai şters mult mai multe. Ai grijă că o astfel de practică implică de obicei pierderea calităţii de autor pe Hermeneia. Iar pierderea acestei calităţi poate implica, printre altele şi pierderea dreptului de a acorda peniţe. În orice caz, toate aceste lucruri se află cu siguranţă în spaţiul drepturilor tale.
În ce priveşte aprecierea încep să intru la bănuieli. Este a doua oară în spaţiu de o zi (sau două) cînd mi se spune că scriu genial. Noroc că nu sînt chiar atît de naiv ca să o şi cred. Dar încerc să mai scriu şi aşa din cînd în cînd. Mai ales cînd am inspiraţie...
mulţumesc, Silvia, pentru aplecarea pe text şi opinie, tind să agreez cu tine. textul îl las să se răcească un pic şi apoi cred că voi reveni pe el cu foarfeca, acul şi aţa. tu ai venit oarecum cu buldozerul împotriva "cuvintelor de genul..."
cuvinte care mie nu mi se par nici ostatice, nici rebele. eu am să le greblez doar, că-mi plac.
Marga, mulțumesc dar te rog să mi te mai adresezi la persoana a doua plural. Never.
Și da, oricît de patetic ar suna, m-am gîndit la „marea noastră românească”. Ce să îi faci, uneori mi se face dor. Mulțumesc și pentru corectură. Eu nu îmi doresc blocarea niciunui cont pe Hermeneia. Și mă bucură revenirea ta.
E discutabil dacă textul acesta merită peniță dar nu am să caut eu calul de dar în dinți.
Te mai aștept.
o singură inspirație...; adică... retenție pe plin? :) îți dau dreptate, manifestarea noastră psihică nu este și nici nu poate fi o constantă (exceptând, desigur, cazul în care ea este una... mecanică); lirismul poate sfârși în patetism, judecata în sofistică; însă avem un punct de reper cât timp iubim și suntem iubiți; fondul neliniștii noastre este singurătatea. mulțumesc, Vasile Munteanu
da, recunosc și eu m-am gîndit la o conotație religioasă inițial. și chiar se potrivea. la urma urmei viața și rezolvarea ei reprezintă un nod încîlcit pentru mulți.
cît despre rațe, este păcat că unii au priceput numai forma și nu conținutul comentariului meu precedent. superficialitatea este incapacitatea de a trece dincolo de suprafață. ca în povestea cu gîsca prin baltă. dar mă opresc aici pentru că iar nu o să se înțeleagă.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ela ai scris 13 comentarii aici... atat de mult ti-a trebuit ca sa iti exprimi punctul de vedere? Halal organizare a ideilor.Nu-mi zi ca este vorba de polemica pentru ca nu este defel... de unde Dumnezeu stii tu care sunt momentele potrivite si cele nepotrivite? Esti vreun guru ceva? Daca te erijezi in reprezentantul comunitatii ar trebui sa ai acordul celor pe care vrei sa-i reprezinti... deci daca vrei vorbeste in numele tau si atat.Sau faci si tu acelasi lucru reprosat Almei...iti exprimi opinia? Oare nu vezi ca te contrazici? "Si daca sunt folosite aici, pe Hermeneia, cuvinte ca "maladiv, invidie, frustrari, steril" stau si ma intreb asupra calitatii, in continuare."... ce au special cuvintele acestea habar nu am... eu iti dau un sfat prietenesc... da-te jos degraba din corcodusul unde te-ai cocotat. Apropos... felicitari pentru ce am auzit... sa fie intr-un ceas bun acum ca ti-ai vazut visul cu ochii.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deprimele doua versuri te pun in mediul in care trebuie sa te plicisesti pana la refuz citind ceea ce urmeaza. insa, fantastic!, strofa finala, prin forta si puterea de exprimare, da cititorului bucuria de a nu fi citit in zadar aceasta scriere...
pentru textul : the final countdown detuturor*
or mai fi, sunt foarte obosita :)
pentru textul : [REC] dehmm.. Virgil! e un text bintuit serios de Uraganul 'Depression'..evacueaza-ti oamenii cit mai ai timp, nu mai sta pe ginduri 'noir'..:)..as putea atasa un contra argument fiecarui argument adus aici 'lucrurilor despre care nu vorbesti'..as incepe indeosebi cu moartea clinica - care nu este chiar asa cum ai redat-o mai sus (fiind un process mult mai complex, nu un scenariu black&white) dar nu o voi face!:) si stii de ce? pentru ca sa tresari!
where there's a wheel (will? :p) there's a(lways) way.
pentru textul : „lucrurile despre care nu vorbim” deHermeneia a fost înca de cînd am început sa postez aici un loc îndemînos pt mine. Imi place interfata grafica a site-ului. Arata mai a site literar decît majoritatea site-urilor literare pe care le-am vizitat. Imi place ca poti respira, poti vedea mai toate textele noi; nu se posteaza intr-un ritm nebunesc. Ai posibilitatea sa cunosti scrierile mai tuturor membrilor. Si cred ca Hermeneia ne-a apropiat destul. Hermeneia e o comunitate super faină. Felicitari pt demersul dv. si pt faptul ca sustineti acest spatiu din propriile resurse (ma gîndesc).
pentru textul : The State of Hermeneia deNu Francisc nu ar merge asa pentru ca ar avea 9 silabe si s-ar duce tot. Multumesc de trecere, comentariu si sugestie ! Ialin
pentru textul : Ecran deandu fainut text. prea incarcat de oase (m-am simtit ca la un curs de medicina!), si lunguiet de felul lui... spre deosebire de ceilalti comentatori mie chiar imi place finalul: grile diferite de lectura, poate si gusturi diferite... 2 observatii insa: 1) dar nu i-am găsit nicio întrebuințare rezonabilă dar alergătorul meu -repetitie obositoare. prea multe "dar"-uri/cm liric. 2) o să plătim mai puțin întreținere la iarnă -imi suna incorect gramatical. fie zici "putina intretinere", fie " mai putin intretinerea". poate ma prind eu mai greu, dar nu cumva prin lungimea si narativitatea obositoare a poemului ai vrut sa induci exact acea stare de spirit pe care o are atletul dupa 110 m garduri?
pentru textul : 110 m garduri de"Deci Miron o ia de mână
Ş-o arată pe la oaspeţi,
Cu-a ei ochi numai lumină,
Cu obrajii fragii proaspeţi.
Ş-au pornit frumoasă nuntă
De sărea până şi ciunta,
Şi ologi-şi făceau grabă,
Şi moşneag juca mărunta,
Curtenind pe lângă babă.
Dar deşi ferice încă,
Totuşi el în pieptul lui
O dorinţă are-adâncă,
Neştiută decât lui,
Dorul după ce-i mai mare
N-astă lume trecătoare,
După ce-i desăvârşit,
Şi tot sufletul îl doare
După cum a fost menit.
Şi pe toţi el îi întreabă
Dacă ştiu cumva în lume
Astă tainică podoabă,
Ăst odor fără de nume.
Dar pe cine-ntreabă tace,
Cui prin minte-i poate trece?
Numai cântăreţul orb
Spune-n treacăt cum că asta
E frumoasa fără corp."
inca ma intreb daca la intrebarea cu nr. 5 ai raspuns serios...
pentru textul : fals interviu despre menirea artei deacordate!
Multumesc, Mariana
Dear Hannibal L ma bucur ca te-au atras mieii mei care nu pot fi redusi tacerii si cum mi te inchipui acum fredonind Goldberg Variations nu-mi ramine decit sa spun: "you go, girlfriend!" si sa-ti torn un pahar de Chianti! :p
pentru textul : Well... decheers, A!
dupa mine, poezia aici se rezuma la ultimele 4 versuri. restul tb sters, inclusiv titlul
pentru textul : Periplu pe nisipurile clepsidrei deMi-am dat seama pe parcurs.
Am început să scriu emotiv şi parcă totul se-ntâmpla acum...
Am retrăit într-un fel acele momente de tensiune.
Eram doar un copil ce simţea pentru prima oară o mare pierdere în viaţă.
Pe atunci nu ştiam cum să descriu şi poate că nici acum nu sunt prea pregătit, dar am încercat să folosesc aceleaşi cuvinte de odată.
Mulţumesc pentru trecere şi semn!
Aceste argumente mă vor ajuta să cresc odată cu voi şi să răzbesc mai departe.
Mulţumirile mele!
pentru textul : va veni o vreme deHahaha, domnule Gorun Manolescu, asa faceti cand va pierdeti arta retoricii? Dezgropati niste lucruri cunoscute de toata lumea care s-au intamplat acum nu stiu cati ani? Ma amuza copios reactia dumneavoastra copilareasca, neprofesionista. Dar pe de alta parte, reactia dv ma bucura, numai cei care se tem de mine apeleaza la astfel de insinuari. Nu mi-a fost mie frica de mafia ordinii modiale de pe wikipedia, nu mi-a fost frica de sefii din USR care m-au calomniat, si credeti ca ma atingeti cumva cu prostiile astea invechite? Imi promiteti ca va razbunati pe opera mea? Pai faceti si dv ca Stefanescu, dupa ce i-am zis pe blog, cu argumente, ca e un critic prost si ipocrit, s-a razbunat pe Romania literara si la televiziune. Razbunarea este arma prostului, zice un vechi proverb romanesc, dar daca vreti sa va dati in petec, dati-i bataie! Dar profesionist, nu sub textele unor autori. Nu voi cere suspendarea dv, va las sa va calmati de la sine.
pentru textul : Umbra. de...si regia mă duce cu gîndul la Mel Gibson. Un scurt metraj al tristeții, al dezrădăcinării ? Liniștea, înfiorătoarea liniște, și-apoi strigătul saxofonului și atmosfera halucinantă par a precede venirea unei zeități mayașe, iubitoare de sînge. Trădarea o zeitate invizibilă, simțită, ghicită, amenințătoare și tristă vibrînd în aer printre confetti și lacrimi. O poveste tulburătoare a unui Crăciun îndepărtat. Optez pentru frumusețea sărbătorilor creștine și pentru un an viitor optimist, plin de succese, realizări și multă prosperitate. Fie ca magia sărbătorilor de iarnă să vă lumineze sufletul, să vă aducă liniște, sănătate și bucurie alături de cei dragi acum și alți mulți ani de-acum încolo! De asemenea urez membrilor comunității Hermeneia multe împliniri într-un un an nou cît se poate de fericit! Naan Lea
pentru textul : a christmas tale deDaniel tot ceea ce am spus in comentariul meu anterior era in sprijinul faptului ca textul tau mi-a placut in mod deosebit... poate ca nepriceput fiind sa exprim acest lucru te-am facut sa crezi altceva. Iarta-mi limitele limbajului... si Sarbatori fericite Dane. Crede-ma sunt de-a dreptul socat de faptul ca am putut fi inteles atat de gresit... probabil nu voi mai comenta o vreme.
pentru textul : Prunci de lumină deRitmul nu stiu daca e dat neaparat de acel "imediat". Iar primăvara nu știu dacă este neapărat redată cel mai bine de "imediat", poate doar într-adevăr deschiderea spontană a mugurelui. De ce am întrebat de magnolii? Fiindcă - repet - așa pare în imaginea de mai sus, că ar fi o magnolie. și fiindcă m-aș fi bucurat să fie bună percepția mea, din simplul fapt că iubesc foarte mult magnoliile. Și nu știam că deranjează întrebările firești. Dar plec imediat, precum polenul luat de vânt. :) Mulțumesc pentru lămurirea small-caps. :)
pentru textul : no memory deÎn sfârșit, o proză reușită cu umor sec bine dozat ce trezește amintiri de acum 18 ani...unele lucruri trebuie asumate, mai ales naivitatea acelor zile trăite, fie la Timișoara fie la București, fie aici în acest loc anonim la margini de poduri.
pentru textul : Rația de libertate I - Salvarea podului deToată poezia e un joc de cuvinte. E pentru cei care au probleme cu dicția?
pentru textul : Vasari deHristos a Inviat! Un poem ca o sarbatoare, pentru ca nu se poate spune mai mult decit a spus poetul voi memora doar versurile, asa cum ai lua lumina de inviere.
pentru textul : Biruința Învierii ▒ deAdrian, din comentariul tău pe final eu îți recomand starea de vomă... nu mort de râs!
pentru textul : Despărţire dePoemul tău e premiat și pe celălalt site, am observat acum prin nu-știu-și-nici-nu-mă-interesează-ce-mecanisme-funcționează-acolo, însă asta nu înseamnă, în opinia mea, că tu trebuie să fii mulțumit cu acest produs, părerea mea.
Poemul tă nu doar că scârțâie din toate încheieturile, ci vine peste cititor amenințător ca un car de luptă scos din uz de o sută de ani și care se rostogolește la vale cu singurul argument al kilogramelor poate tonelor sale de material.
Acum un an și ceva am mai purtat o discuție (oarecum unidirecțională, pentru că tu nu binevoiești să îmi răspunzi considerând că îmi ești superior) în care ți-am arătat câteva locuri comune pe care le tot frecventezi în poeme, ca pe o budă ecologică din parc atunci când nu mai poți să te ții cât să ajungi acasă.
În poemul ăsta ai vreo trei locuri dintr-astea
Oricâtă apreciere ai primit și poate vei mai primi pe acest text, eu îl consider mediocru și extrem de previzbil.
Asta față de ceea eu aștept de la tine, desigur.
oare este prima pe care o pun? sa ma uit
pentru textul : Apocalipsa după Vaslui deO provocare la meditație potrivită acestui prag al zilei, în care lumina desface otogoanele dintre cer și pămînt. Lutul naște floarea de cais și de măr și de zarzăr; florile nasc perle din cuvînt, perlele sînt lacrimi și cad patinînd fragil asupra lutului și lutul cîntă despre comori îngropate, peste care au fost îngropate alte comori. Vor veni căutătorii de comori mereu alții și alții... De-i vîna fie norocul, fie întrebările " te urmează în tot locul vînturile, valurile"...Chiar, ce folos de un hambar mai mare dacă sufletul nu poate urma drumul florii de cais, la ceas de april, la ceas de mare taină ?
pentru textul : gates w/o pearls deDincolo de considerentele literar-artistice și de estetică a așezării în pagină, consider că titlul ocupă un spațiu mult prea mare cu destule incoveniente. Uită-te un pic la comentariile din dreapta să vezi în ce fel apare titlul.
pentru textul : … şi inima mea bătea, bătea în continuare deCât despre prenume, am făcut o gafă din ignoranță, drept pentru care cer iertare și sper să o primesc. Știu cât de important e numele și prenumele unei persoane.
Deci, iertare, Eugen!
andu, am să schimb, cred, liliachii, încă nu știu cu ce nu știu la ce te-ar referit, andu, când ziceai de decontare la o selecție de texte pentru publicare? am peste o mie, dar nu știu dacă aș putea alege 50 cu care să nu-mi fie rușine să ies în lume mai scriu... :) mersi de citeală
pentru textul : amokuri zen deCristina te joci cu focul. De fapt nu ai "şters" doar acel text. Ai şters mult mai multe. Ai grijă că o astfel de practică implică de obicei pierderea calităţii de autor pe Hermeneia. Iar pierderea acestei calităţi poate implica, printre altele şi pierderea dreptului de a acorda peniţe. În orice caz, toate aceste lucruri se află cu siguranţă în spaţiul drepturilor tale.
pentru textul : antidedicaţie deÎn ce priveşte aprecierea încep să intru la bănuieli. Este a doua oară în spaţiu de o zi (sau două) cînd mi se spune că scriu genial. Noroc că nu sînt chiar atît de naiv ca să o şi cred. Dar încerc să mai scriu şi aşa din cînd în cînd. Mai ales cînd am inspiraţie...
mulţumesc, Silvia, pentru aplecarea pe text şi opinie, tind să agreez cu tine. textul îl las să se răcească un pic şi apoi cred că voi reveni pe el cu foarfeca, acul şi aţa. tu ai venit oarecum cu buldozerul împotriva "cuvintelor de genul..."
pentru textul : până nu se-nchid porţile decuvinte care mie nu mi se par nici ostatice, nici rebele. eu am să le greblez doar, că-mi plac.
Marga, mulțumesc dar te rog să mi te mai adresezi la persoana a doua plural. Never.
pentru textul : singurătate deȘi da, oricît de patetic ar suna, m-am gîndit la „marea noastră românească”. Ce să îi faci, uneori mi se face dor. Mulțumesc și pentru corectură. Eu nu îmi doresc blocarea niciunui cont pe Hermeneia. Și mă bucură revenirea ta.
E discutabil dacă textul acesta merită peniță dar nu am să caut eu calul de dar în dinți.
Te mai aștept.
Mulţumesc pentru citiri şi mă bucur că v-au plăcut măcar câteva versuri. Vă mai aştept, bucuros de observaţii.
pentru textul : Poate mâine... demultumesc Cristina pentru trecere si citire.
pentru textul : vox maris deo singură inspirație...; adică... retenție pe plin? :) îți dau dreptate, manifestarea noastră psihică nu este și nici nu poate fi o constantă (exceptând, desigur, cazul în care ea este una... mecanică); lirismul poate sfârși în patetism, judecata în sofistică; însă avem un punct de reper cât timp iubim și suntem iubiți; fondul neliniștii noastre este singurătatea. mulțumesc, Vasile Munteanu
pentru textul : melcul lui pascal deda, recunosc și eu m-am gîndit la o conotație religioasă inițial. și chiar se potrivea. la urma urmei viața și rezolvarea ei reprezintă un nod încîlcit pentru mulți.
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi decît despre rațe, este păcat că unii au priceput numai forma și nu conținutul comentariului meu precedent. superficialitatea este incapacitatea de a trece dincolo de suprafață. ca în povestea cu gîsca prin baltă. dar mă opresc aici pentru că iar nu o să se înțeleagă.
Pagini