Ar putea să fie suficient să te rog să revezi ultimul meu comentariu aici, Andu. Tu ce spui? Și să te abții de la a aduce jigniri, mai ales persoanelor care nu sunt prezente aici, indiferent de amicițiile sau antipatiile personale.
daca voi incerca sa modific, voi destrama tot.
textul asta, pe care Andu, generos, l-a numit poem, a venit pur si simplu la mine si-a zis "scrie-ma!". era asa de convingator, incat n-am putut sa ma prefac ca nu-l aud...
va multumesc pentru comentarii. si aveti grija la pacaleli. :)
"împăiate/noapte" este o rimă fonetică. Dacă mai punem şi faptul că ultimele 2 versuri sunt într-un perfect ritm amfibrahic, dpvd formal, avem o incheiere clasică. Personal, nu mă deranjează. O spun în caz că deranjează autorul ori că n-a observat.
Cristina Ștefan, da, mulțumesc pentru revenire, completare și atitudine. Se pare că dumneavoastră sau aveți o memorie mai bună decât mine, amintindu-vă de poeziile lui Eminescu și Macedonski încă din liceu, sau i-ați mai recitit cu puțin timp în urmă. Ceea ce mai rețin vag din opera lui Macedonski, e poezia lui nocturnă, printre care bineînțeles Noapate de decembrie. În ceea ce privește sintagma întâlnită la Eminescu - „strâmtă cărare, coincidența e pur întâmplătoare. Nu l-am mai citit din primii ani de facultate... Oricum ceea ce spuneți în ultimul dumneavoastră comentariu, nu face decât să confirme ceea am spus în primul meu com: adică, încercați să analizați întreg tabloul/imaginea din cele 2 pasaje, fără să vă focalizați atenția strict numai pe anumite cuvinte izolate(țineți minte că am mai discutat despre aspectul ăsta în subsolul textului „Umbra.Prieteni sub acoperire”?) Asta cu atât mai mult cu cât, în primul pasaj, amintindu-mi de sintagma „strâmtă cărare”, accentul nu cade pe strâmtă cărare ci pe sentimentul de singurătate ... și oricum sintagma de strâmtă cărare la Eminescu are cu totul altă conotație/semnificație lirică în pasajul citat de dumneavoastră din poetul național, decât cel pe care eu îl atribui în cadrul textului meu. În primul pasaj extras de d-ră din Eminescu, e vorba de un poem de dragoste în sânul naturii. Ori la mine, cărarea strâmtă, vine cumva să augmenteze/accentueze sentimentul singurătății. Cel singur este invariabil pus în situația de a alege un drum strâmt. Cred că nu trebuie să explic de ce.
Același lucru și cu pasajul 2, nu neg faptul că și la Macedonski există asemenea sintagme, dar iarăși, el le folosește în cu totul alt fel de context(cu fete de pension etc.) și le atribuie acestor roze alte conotații decât cele pe care le dau eu în text. Ba mai mult de atât, dacă sesizați un pic contrastele și rolul lor(benefic) într-un text, ați fi găsit, din contra - un avantaj în asta. Spre exemplu, rozele speranței de care spuneți că e o sintagmă „clasică”, „edulcorată” - este contrabalansată de opusul ei încă de la-nceputul pasajului- un verb care în contextul dat este unul radical - decapitarea - care, și la propriu și la figurat e capabil să-mbogățească cu mai multe sensuri pasajul/strofa respectivă, unul dintre sensuri ar fi, de ce nu , ruperea radicală de trecut și experiența(inedită sau nu) a înfrângerii în confruntare cu prezentul... de unde rezultă suspendarea personajului în aer, ori situarea acestuia la limită(borferline), el neaparținând de fapt nici trecutului, nici prezentului. Iar fragmentele pe care le-ați extras din Eminescu și Macedonski, nu fac decât să-mi confirme ceea ce am spus mai sus - problema constă în faptul că ați făcut abstracție de context și de tonul general al poeziei și v-ați focalizat atenția strict doar pe cuvinte/sintagme/expresii izolate. Și vă asigur, coincidențe din acestea se tot întâlnesc și la autori mai mari, fără ca aceștia pe moment să fie conștienți de acest lucru. Mai important mi se pare mie, ce conotație/nuanță sau culoare dau eu acestor cuvinte, și nu faptul că le-a mai folosit cineva într-un context diferit. Dacă aș gândi în felul acesta, ar trebui să nu mai fac uz în texte de așa cuvinte precum ”singurătate” sau ”tâmple” sau ”cărare” doar pentru că le-a folosit cândva și Eminescu în alt context. Ceea ce cred eu, este absurd.
Aranca multumesc de corectie. Scriu, intr-o pauza de 10 minute la servici . Suna telefoanele, ecranele colorate imi distrag atentia, radioul murmura Miles Davis sau Tom Waits. Dincolo de gardul de sarma ghimpata zaresc niste camile rumegand scaietii zilei. Ziarul imi aduce aminte ca s-a mai terminat un razboi. Gladis secretara intreaba daca vreau cafea . In mana stanga are un fax de SOS si la gat si-a legat un fular albastru. Viata e un blend zic eu, la fel si poezia care ma ajuta sa traversez stupidul zilelor.
text slab dupa parerea mea. Merlin, pinze de corabie... apoi... vapoare. "-nădejde aveți în Domnul!"???? apoi aproape anecdoticul "printr-o...virgină!" (altfel cum era sa interpretez acele puncte de suspensie..?!) "lantul ancorei sfredeleste (sic!) abisul memoriei". cum poate un lant sa sfredeleasca? si apoi bramburela cu "fecioara platosa" si cu apogeul "sabia cu cinci stele (sic! asta ma duce cu gindul al un hotel sau la o sticla de cine stie ce bautura - numai la sabii nu - ) .. aureolata. hai sa fim seriosi.. unde e poezia si ai vrut sa spui?... sau te pomenesti ca o fi vreo profetie pe care noi muritorii de rind nu avem cum sa o pricepem...
..și ce urmează în timp își stă alături în nesfârșit, iarnă a iernilor, primăvară a primăverilor, vară și toamnă a văraticelor anotimpuri, clipă a clipelor și absolută conființă... Sărbători fericite!
Dincolo de toate ups and downs-urile lumii contemporane pentru mine Oana Pellea a rămas aceeași Doamnă a lucrului bine făcut cu sufletul și nu altfel.
La erudio sau la teatru, nu contează, un om cu totul special.
Din păcate, textul nu se ridică la nivelul ambițiilor și referirilor sale.
Foarte subțire în exprimare și mult prea explicit în denominarea substantivelor poetice, poemul de față este mult sub nivelul obișnuit al Ioanei Barac Grigore.
Multe penițe și o recomandare, dar hai să fim serioși, oare cine mai scrie pe bune astăzi chiar dacă nu 'pușcă' nicăieri?
Ei, uite că scrie Baraca, iar asta ar trebui să ne lumineze pe toți ca o vopsea pentru marcaje rutiere.
Margas.
frumos colajul vostru. ati pus toate in ordine ca doua soul-mades. ritm interior cu o calcatura moale si una tare, actiune-reactiune. dorin, ai reusit cu alina un colaj sferic, minunat, fara pata. si titlul imi place tare, iar ultimele 3 versuri ale almei sunt magistrale. bun si astept pe urmatorul. felicitari, copii!
tandemul Nepotului cu Ramona este totusi constructiv din punct de vedere literar si ceea ce au realizat in general, e de buna calitate. si in acest caz, al menajeriei in doi, se pastreaza toate ingredientele unei schite reusite. ar trebui mentionat, pentru cititori, daca se poate, la reproducerea lucrarilor, nu numai autorul cit si titlul lucrarii; spre ex. Fabrice Rebeyrolle - "Sans titre 3" 2001, ulei pe pinza, 120x120 cm, din ciclul "Le present absolu"; eventual pentru cei interesati, de indicat un link privind artistul (http://www.arbre-de-lune.fr/rebeyrolle/bio.htm)
Textul e departe de ceea ce putea scrie autorul...E doar un fragment decapitat din altă poezie ce s-a anunțat mult mai interesantă în prima sa ipostază de editare. Rima din final (involuntară...) defavorizează întregul.
foarte fain penultimul grupaj. la fel versul final.
îmi place cum se realizează aici o relație între biserică și cel care trece pe lângă, își face cruce, așa, ca să fie ”în rândul lumilor”...
textul pare o prelungire, o nouă serie de întrebări așezate peste vechiul strat... Firește. întrebări retorice :)
o căciuliță la ”caini”. alăturarea ”lângă care” nu prea sună ok :).
interesting,
nu cred că te avantajează ingambamentul. e drept, cu el poți ascunde stângăcii și da o oarecare fluență, dar în cazul tău pentru next level ar trebui să îi spui pa!
însă acest text are multe cuvinte care nu mai spun nimic, uite și tu: feminină și tandră noaptea/ ca un lanț dezlegat/ zornăind departe de/ stele/ ne strânge încă pe mână. ai din start :feminină, tandră,noaptea,lanț, stele (come on!), mână... bașca (dupe cum ar spune alții) faptul că e final de text, unde îți trebuie ceva puternic, surprinzător.
în fine, am căutat ceva care să-mi placă, mai caut în următoarele texte. dar nu insist.
Remarc acest poem în fața căruia nu știu dacă pot ridica mâinile a rugăciune sau a liniște. Dar că nu mi se par potrivite cuvântul "brichetă" și nici finalul cu "după tine".
mai nicodem. este vorba aceea cu de gustibus. mai ar fi una dar nu o pot spune pe aici, ca nu se face.
iar implicatiilor de mai sus nu prea le vad sensul.
eu una pun problema asa - mi-a placut textul. imi exprim parerea. am dreptul sa o fac. daca cineva nu-i de acord cu mine, e problema lui. face parte asta din frumusetea diversitatii fiintei.
tu ti-ai exprimat parerea. ok. mie nu imi pasa daca esti de acord cu mine. de ce ti-ar pasa tie de a mea sau a altor useri???
în acest moment observ că textul tău au fost etichetat ca inacceptabil de către un editor. citez din jurnal de nesomn postat recent pe site de către V. Titarenco - "Un text etichetat drept „TEXT INACCEPTABIL” nu va mai fi vizibil pe site sub nici o formă decît pentru autorul său în pagina de profil, într-o listă specială. Din acest moment soarta acestui text se află numai în mîna autorului său. Autorul îl poate ignora, îl poate șterge sau îl poate corecta."
Așadar ai aceste trei posibilități. dacă vei lua în calcul corectarea/îmbunătățirea lui, după aceasta vei activa din nou butonul "atenție editor" pentru a semnala editorilor modificarea. aceștia vor decide dacă este cazul ca textul să primească alt statut. asta e procedura pe scurt. eu îți sugerez sa citești jurnal de nesomn. mulțumesc.
Este într-adevăr o poezie pe lângă care poți trece ca și cum ai auzi pe cineva murmurând și, neînțelegând prea bine ce spune, deși murmurul pare să aibă noimă, nu ai suficientă curiozitate să asculți și să prinzi sensurile ascunse. Știi ce-mi place ? Că la tine sunt mereu mai multe nivele de percepție. Iar aici chestia asta dă acea atmosferă unică... și ruperea ei. M-am tot "învârtit" în jurul finalului, și tot nu pot spune că mă împac definitiv cu el. Dar îmi spun că așa vrea Andu să strice echilibrul ("schiță circulară") și să aducă subconștientul peste rațiune ("o bîlbâială nestingherită")... Și totuși fără urma aceea de plictiseală, deși it makes sense (kind of), tot îmi pare că nu se potrivește acolo ca son. O voi mai reciti, sunt versuri asupra cărora mă opresc în mod diferit... e bine.
ioana, nu eram deloc rautacioasa. dimpotriva, iti faceam un fel de... curte, pentru ca stii ca tin la parerea ta. eu nu te-am vazut pe aici, dar ma bucur daca zici ca ai fost. dealtfel, textul asta a fost publicat, in timp, prin mai multe parti si a avut critici din cele mai diferite. eram si sunt extrem de curioasa cum va fi primit pe hermenia. pana acum am o opinie. poate voi mai avea si altele... tind sa cred ca voi mai avea.
domnule Gorun Manolescu va trebui să vă avertizez. această intervenție aici este chiar aiurea. nu vă împiedică nimeni să scrieți un articol pe această temă dacă asta vă este dorința inimii. dar nu mai abuzați de dreptul de a comenta. sînt profund dezamăgit. nici nu mai știu dacă mai are rost să mă mai aștept la disciplină intelectuală pe hermeneia din partea cuiva. eu nu pot plăti editori să citească și să aprobe comentarii. că nici pe gratis nu e corect să le cer să o facă. așa că ori închid hermeneia ori o las de izbeliște. chiar nu înțeleg de ce nu scrieți articole, polemici, ce vreți dvs. că, zic eu, am oferit posibilități generoase aici. chiar așa ne place bramburela și indisciplina asta țigăneasco-balcanică?..!!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ar putea să fie suficient să te rog să revezi ultimul meu comentariu aici, Andu. Tu ce spui? Și să te abții de la a aduce jigniri, mai ales persoanelor care nu sunt prezente aici, indiferent de amicițiile sau antipatiile personale.
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deminune de poem, Dorin. sper sa te tina cat mai mult si sa minunezi pe cat mai multi. ai un talent uluitor. ocupi toate spatiile. multumesc ca existi.
pentru textul : altarele dedaca voi incerca sa modific, voi destrama tot.
textul asta, pe care Andu, generos, l-a numit poem, a venit pur si simplu la mine si-a zis "scrie-ma!". era asa de convingator, incat n-am putut sa ma prefac ca nu-l aud...
va multumesc pentru comentarii. si aveti grija la pacaleli. :)
pentru textul : înmugureşti deÎncă un lucru: iubiri împăiate/
trofee de noapte
"împăiate/noapte" este o rimă fonetică. Dacă mai punem şi faptul că ultimele 2 versuri sunt într-un perfect ritm amfibrahic, dpvd formal, avem o incheiere clasică. Personal, nu mă deranjează. O spun în caz că deranjează autorul ori că n-a observat.
pentru textul : vinovați deCristina Ștefan, da, mulțumesc pentru revenire, completare și atitudine. Se pare că dumneavoastră sau aveți o memorie mai bună decât mine, amintindu-vă de poeziile lui Eminescu și Macedonski încă din liceu, sau i-ați mai recitit cu puțin timp în urmă. Ceea ce mai rețin vag din opera lui Macedonski, e poezia lui nocturnă, printre care bineînțeles Noapate de decembrie. În ceea ce privește sintagma întâlnită la Eminescu - „strâmtă cărare, coincidența e pur întâmplătoare. Nu l-am mai citit din primii ani de facultate... Oricum ceea ce spuneți în ultimul dumneavoastră comentariu, nu face decât să confirme ceea am spus în primul meu com: adică, încercați să analizați întreg tabloul/imaginea din cele 2 pasaje, fără să vă focalizați atenția strict numai pe anumite cuvinte izolate(țineți minte că am mai discutat despre aspectul ăsta în subsolul textului „Umbra.Prieteni sub acoperire”?) Asta cu atât mai mult cu cât, în primul pasaj, amintindu-mi de sintagma „strâmtă cărare”, accentul nu cade pe strâmtă cărare ci pe sentimentul de singurătate ... și oricum sintagma de strâmtă cărare la Eminescu are cu totul altă conotație/semnificație lirică în pasajul citat de dumneavoastră din poetul național, decât cel pe care eu îl atribui în cadrul textului meu. În primul pasaj extras de d-ră din Eminescu, e vorba de un poem de dragoste în sânul naturii. Ori la mine, cărarea strâmtă, vine cumva să augmenteze/accentueze sentimentul singurătății. Cel singur este invariabil pus în situația de a alege un drum strâmt. Cred că nu trebuie să explic de ce.
Același lucru și cu pasajul 2, nu neg faptul că și la Macedonski există asemenea sintagme, dar iarăși, el le folosește în cu totul alt fel de context(cu fete de pension etc.) și le atribuie acestor roze alte conotații decât cele pe care le dau eu în text. Ba mai mult de atât, dacă sesizați un pic contrastele și rolul lor(benefic) într-un text, ați fi găsit, din contra - un avantaj în asta. Spre exemplu, rozele speranței de care spuneți că e o sintagmă „clasică”, „edulcorată” - este contrabalansată de opusul ei încă de la-nceputul pasajului- un verb care în contextul dat este unul radical - decapitarea - care, și la propriu și la figurat e capabil să-mbogățească cu mai multe sensuri pasajul/strofa respectivă, unul dintre sensuri ar fi, de ce nu , ruperea radicală de trecut și experiența(inedită sau nu) a înfrângerii în confruntare cu prezentul... de unde rezultă suspendarea personajului în aer, ori situarea acestuia la limită(borferline), el neaparținând de fapt nici trecutului, nici prezentului. Iar fragmentele pe care le-ați extras din Eminescu și Macedonski, nu fac decât să-mi confirme ceea ce am spus mai sus - problema constă în faptul că ați făcut abstracție de context și de tonul general al poeziei și v-ați focalizat atenția strict doar pe cuvinte/sintagme/expresii izolate. Și vă asigur, coincidențe din acestea se tot întâlnesc și la autori mai mari, fără ca aceștia pe moment să fie conștienți de acest lucru. Mai important mi se pare mie, ce conotație/nuanță sau culoare dau eu acestor cuvinte, și nu faptul că le-a mai folosit cineva într-un context diferit. Dacă aș gândi în felul acesta, ar trebui să nu mai fac uz în texte de așa cuvinte precum ”singurătate” sau ”tâmple” sau ”cărare” doar pentru că le-a folosit cândva și Eminescu în alt context. Ceea ce cred eu, este absurd.
Noapte bună,
pentru textul : Solilocvii aride deBot Eugen.
Aranca multumesc de corectie. Scriu, intr-o pauza de 10 minute la servici . Suna telefoanele, ecranele colorate imi distrag atentia, radioul murmura Miles Davis sau Tom Waits. Dincolo de gardul de sarma ghimpata zaresc niste camile rumegand scaietii zilei. Ziarul imi aduce aminte ca s-a mai terminat un razboi. Gladis secretara intreaba daca vreau cafea . In mana stanga are un fax de SOS si la gat si-a legat un fular albastru. Viata e un blend zic eu, la fel si poezia care ma ajuta sa traversez stupidul zilelor.
pentru textul : Poem arab cu Gladis deI've seen last night "The fight club" and I remembered the idea that you only utter vowels with a gun in your mouth
pentru textul : The forgotten taste of crushed vowels detext slab dupa parerea mea. Merlin, pinze de corabie... apoi... vapoare. "-nădejde aveți în Domnul!"???? apoi aproape anecdoticul "printr-o...virgină!" (altfel cum era sa interpretez acele puncte de suspensie..?!) "lantul ancorei sfredeleste (sic!) abisul memoriei". cum poate un lant sa sfredeleasca? si apoi bramburela cu "fecioara platosa" si cu apogeul "sabia cu cinci stele (sic! asta ma duce cu gindul al un hotel sau la o sticla de cine stie ce bautura - numai la sabii nu - ) .. aureolata. hai sa fim seriosi.. unde e poezia si ai vrut sa spui?... sau te pomenesti ca o fi vreo profetie pe care noi muritorii de rind nu avem cum sa o pricepem...
pentru textul : profeții deCe este o aforemă?
pentru textul : (3) Aforeme de..și ce urmează în timp își stă alături în nesfârșit, iarnă a iernilor, primăvară a primăverilor, vară și toamnă a văraticelor anotimpuri, clipă a clipelor și absolută conființă... Sărbători fericite!
pentru textul : Piramida de'With a gun barrel between your teeth, you speak only in vowels' - Fight Club
pentru textul : Say 'aaAaAAaaaAa’ de:)
cheers you!
x
Ottilia, Ioana, Naan Lea, Adrian, Virgil, Radu,
mulţumesc pentru vizualizare/atitudinea generoasă.
pentru textul : pogonici love story deDincolo de toate ups and downs-urile lumii contemporane pentru mine Oana Pellea a rămas aceeași Doamnă a lucrului bine făcut cu sufletul și nu altfel.
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea deLa erudio sau la teatru, nu contează, un om cu totul special.
Din păcate, textul nu se ridică la nivelul ambițiilor și referirilor sale.
Foarte subțire în exprimare și mult prea explicit în denominarea substantivelor poetice, poemul de față este mult sub nivelul obișnuit al Ioanei Barac Grigore.
Multe penițe și o recomandare, dar hai să fim serioși, oare cine mai scrie pe bune astăzi chiar dacă nu 'pușcă' nicăieri?
Ei, uite că scrie Baraca, iar asta ar trebui să ne lumineze pe toți ca o vopsea pentru marcaje rutiere.
Margas.
Marina, Ioana, multumesc pentru perceptia corecta a textului. Marina, multumiri suplimentare pentru dar.
pentru textul : mater misericordiae detext foarte slab. "aceasta este o poezie pentru tine" "cuvinte niciodată rostite" "aceasta este chiar viața" "aceștia suntem noi" mai ai banalitati?
pentru textul : tango defrumos colajul vostru. ati pus toate in ordine ca doua soul-mades. ritm interior cu o calcatura moale si una tare, actiune-reactiune. dorin, ai reusit cu alina un colaj sferic, minunat, fara pata. si titlul imi place tare, iar ultimele 3 versuri ale almei sunt magistrale. bun si astept pe urmatorul. felicitari, copii!
pentru textul : doamne ce încet mă mișc detandemul Nepotului cu Ramona este totusi constructiv din punct de vedere literar si ceea ce au realizat in general, e de buna calitate. si in acest caz, al menajeriei in doi, se pastreaza toate ingredientele unei schite reusite. ar trebui mentionat, pentru cititori, daca se poate, la reproducerea lucrarilor, nu numai autorul cit si titlul lucrarii; spre ex. Fabrice Rebeyrolle - "Sans titre 3" 2001, ulei pe pinza, 120x120 cm, din ciclul "Le present absolu"; eventual pentru cei interesati, de indicat un link privind artistul (http://www.arbre-de-lune.fr/rebeyrolle/bio.htm)
pentru textul : Menajeria dintre noi deTextul e departe de ceea ce putea scrie autorul...E doar un fragment decapitat din altă poezie ce s-a anunțat mult mai interesantă în prima sa ipostază de editare. Rima din final (involuntară...) defavorizează întregul.
pentru textul : racing live defoarte fain penultimul grupaj. la fel versul final.
îmi place cum se realizează aici o relație între biserică și cel care trece pe lângă, își face cruce, așa, ca să fie ”în rândul lumilor”...
textul pare o prelungire, o nouă serie de întrebări așezate peste vechiul strat... Firește. întrebări retorice :)
o căciuliță la ”caini”. alăturarea ”lângă care” nu prea sună ok :).
interesting,
alex
pentru textul : iartă-mă, doamne, pentru tot ce puteam să nu văd şi am văzut denu cred că te avantajează ingambamentul. e drept, cu el poți ascunde stângăcii și da o oarecare fluență, dar în cazul tău pentru next level ar trebui să îi spui pa!
însă acest text are multe cuvinte care nu mai spun nimic, uite și tu: feminină și tandră noaptea/ ca un lanț dezlegat/ zornăind departe de/ stele/ ne strânge încă pe mână. ai din start :feminină, tandră,noaptea,lanț, stele (come on!), mână... bașca (dupe cum ar spune alții) faptul că e final de text, unde îți trebuie ceva puternic, surprinzător.
pentru textul : lanţuri deîn fine, am căutat ceva care să-mi placă, mai caut în următoarele texte. dar nu insist.
Remarc acest poem în fața căruia nu știu dacă pot ridica mâinile a rugăciune sau a liniște. Dar că nu mi se par potrivite cuvântul "brichetă" și nici finalul cu "după tine".
pentru textul : Bonsai demultumesc. era mancata "a" de la "acuma". am corectat.
pentru textul : Din nou Crăciun decă textul își propune oareșce veleități ermetice, dar pentru că trezește confuzii estetice, văd, trebuie luat ad litteram
pentru textul : oamenii de care ne este rușine demai nicodem. este vorba aceea cu de gustibus. mai ar fi una dar nu o pot spune pe aici, ca nu se face.
iar implicatiilor de mai sus nu prea le vad sensul.
eu una pun problema asa - mi-a placut textul. imi exprim parerea. am dreptul sa o fac. daca cineva nu-i de acord cu mine, e problema lui. face parte asta din frumusetea diversitatii fiintei.
tu ti-ai exprimat parerea. ok. mie nu imi pasa daca esti de acord cu mine. de ce ti-ar pasa tie de a mea sau a altor useri???
pentru textul : Noapte bună, copii deDin motivul asta am spus: "universul este/sau pare/ absolut circular"
pentru textul : Capriciu (I) deîn acest moment observ că textul tău au fost etichetat ca inacceptabil de către un editor. citez din jurnal de nesomn postat recent pe site de către V. Titarenco - "Un text etichetat drept „TEXT INACCEPTABIL” nu va mai fi vizibil pe site sub nici o formă decît pentru autorul său în pagina de profil, într-o listă specială. Din acest moment soarta acestui text se află numai în mîna autorului său. Autorul îl poate ignora, îl poate șterge sau îl poate corecta."
pentru textul : Jurnalul Adelei deAșadar ai aceste trei posibilități. dacă vei lua în calcul corectarea/îmbunătățirea lui, după aceasta vei activa din nou butonul "atenție editor" pentru a semnala editorilor modificarea. aceștia vor decide dacă este cazul ca textul să primească alt statut. asta e procedura pe scurt. eu îți sugerez sa citești jurnal de nesomn. mulțumesc.
Este într-adevăr o poezie pe lângă care poți trece ca și cum ai auzi pe cineva murmurând și, neînțelegând prea bine ce spune, deși murmurul pare să aibă noimă, nu ai suficientă curiozitate să asculți și să prinzi sensurile ascunse. Știi ce-mi place ? Că la tine sunt mereu mai multe nivele de percepție. Iar aici chestia asta dă acea atmosferă unică... și ruperea ei. M-am tot "învârtit" în jurul finalului, și tot nu pot spune că mă împac definitiv cu el. Dar îmi spun că așa vrea Andu să strice echilibrul ("schiță circulară") și să aducă subconștientul peste rațiune ("o bîlbâială nestingherită")... Și totuși fără urma aceea de plictiseală, deși it makes sense (kind of), tot îmi pare că nu se potrivește acolo ca son. O voi mai reciti, sunt versuri asupra cărora mă opresc în mod diferit... e bine.
pentru textul : excalibur deioana, nu eram deloc rautacioasa. dimpotriva, iti faceam un fel de... curte, pentru ca stii ca tin la parerea ta. eu nu te-am vazut pe aici, dar ma bucur daca zici ca ai fost. dealtfel, textul asta a fost publicat, in timp, prin mai multe parti si a avut critici din cele mai diferite. eram si sunt extrem de curioasa cum va fi primit pe hermenia. pana acum am o opinie. poate voi mai avea si altele... tind sa cred ca voi mai avea.
pentru textul : trăiesc periculos dedomnule Gorun Manolescu va trebui să vă avertizez. această intervenție aici este chiar aiurea. nu vă împiedică nimeni să scrieți un articol pe această temă dacă asta vă este dorința inimii. dar nu mai abuzați de dreptul de a comenta. sînt profund dezamăgit. nici nu mai știu dacă mai are rost să mă mai aștept la disciplină intelectuală pe hermeneia din partea cuiva. eu nu pot plăti editori să citească și să aprobe comentarii. că nici pe gratis nu e corect să le cer să o facă. așa că ori închid hermeneia ori o las de izbeliște. chiar nu înțeleg de ce nu scrieți articole, polemici, ce vreți dvs. că, zic eu, am oferit posibilități generoase aici. chiar așa ne place bramburela și indisciplina asta țigăneasco-balcanică?..!!
pentru textul : Umbra. deSorin, ideea e ca dragostea fara ura nu se poate. Si reciproca. :) Multumesc pentru ganduri!
pentru textul : primul pas despre care dePagini