frumoasa poezie. simpla si incisiva. da senzatia ca cei doi isi deapana povestea, in timp ce restul lumii ii priveste, ca la cinema, se hraneste cu ei.
frumos haiku
prefer totuși imagistica naturală și absența metaforei în haiku, dar totuși acesta al tău este un haiku
un altul ar putea fi, fără să mă dau cunoscător,
final de concert
peste tot lumina și
flori de hârtie
Pai sa vorbim Gorune, doar sa ma adun si eu nitel. Finalul asta nou nu mi se pare mai inspirat decat primul daca ar fi si doar pentru ca foloseste unul dintre cele mai cunoscute sofisme (despre care mai am o promisiune de dezbatere nerespectata cu maitre Firica, un en-garde ramas la nivel de amenintare). O musca sta pe un balon care zboara? Andu
Ei, Adrian, nu te pricepi :)
Mulțumesc tare mult pentru feedback și pentru sugestii.
Aș putea schimba astfel:
"livada ninsă –
parfumul cireșului
în abur de ceai"
Țin la ,,cireș" deoarece am în vedere floarea lui și nu fructele. Singura opreliște ar fi aceea că sunt prea aproape "livada" din primul vers și "cireșul" din al doilea. Îmi place ca cele două planuri să fie cât mai depărtate și distincte, și să mă apropii treptat dinspre livadă ( resimțită vizual), spre abur pe care îl văd și îl simt, apoi și mai aproape, olfactiv, ( parfumul de cireș ).
Mă gândesc mult și la varianta ta. Faptul că "cireșul" e chiar acolo lângă "livadă" e ceva previzibil, și e bine fiindcă e un fel de pregătire a surprizei ( aburul ceaiului) printr-o pistă falsă: probabilitatea de 99% că parfumul vine din livadă ( s-a întâmplat să ningă în luna mai peste cireși înfloriți) și nu de la cana cu ceai. Pe de altă parte ar putea fi și o iluzie a parfumului (de prea multă asemănare a cireșului nins cu cireșul înflorit). Acum i-acum că nu știu ce să aleg :)
Și la poemul 3 aș fi vrut să fie pata de culoare la final :) ( tot din aceleași considerente, de a focaliza, de face zoom pe copii)
Am o variantă:
"alb până în zări –
doar pe derdelușul nins
pete de culori".
N-aș vrea să apară "nins" ( este "alb" în primul vers ) Și nici pluralul parcă nu e ok. Mă mai gândesc. Mulțumesc frumos, Adrian. ( nu uit sfatul de la Iași )
Paul, dacă îl pui în cana de ceai vei simți parfum de cireș :) și eu nu voi mai ști cum să mulțumesc. Spuneai tu odată că e mai frumos comentul ca poemul (dacă îmi dai voie să te citez ). Nu pot să spun decât că: oare ce ar fi albul nostru târziu fără pata de culoare a copilăriei?!...Mulțumesc din suflet, Paul.
PS. Crezi că se schimbă percepția dacă modific? Cum se vede, de acolo, de lângă cana cu ceai, privind pe fereastră până în iernile siberiene? Chiar am nevoie de un feedback.
Adrian, recunosc că sînt influențat în ultima vreme de poezia japoneze. nu numai tehnic vorbind dar poate mai ales ca ritm și exigență interioară. și de aceea chiar și eu am simțit că aș „tunde” și mai mult textul.
De aceea voi pune aici textul în varianta inițială și sus voi pune ultima variantă modificată. sînt curios care vor fi opiniile criticilor.
varianta inițială:
mîinile și picioarele
îmi sînt rădăcini
pentru copacul care crește
spre înăuntru
fiecare bătaie de inimă fiecare respirație
improbabile adieri
fac frunzele să-i foșnească
și îl țin de vorbă
în limba orelor
uneori seara mă cațăr în el
pînă pe cea mai de sus ramură
mă ghemuiesc
privesc departe
cum vara îmbătrînește în mine
ca o femeie frumoasă
salut acest demers al domnului Cristea si mai ales faptul ca ni l-a prezentat si noua, celor care la vremea aceea n-am apucat sa-l citim. e drept, prilejul ales nu este tocmai cel potrivit, insa articolul domnului Cristea dovedeste si o mana sigura si o parere autoritara si pune si putin echilibru intre omul Paunescu si poetul Paunescu. stiu ca avind in vedere prilejul n-ar trebui sa gasesc niciun motiv de satisfactie, insa nu pot sa nu remarc profesionalismul in conceperea acestei scurte introduceri in poezia celui de curand trecut in lumea umbrelor.
este un pas important, un moment frumos pentru poezia ta, de care ma bucur sincer.
te felicit cu drag si sper ca sa fie un inceput benefic volumelor care vor veni! eu le astept :)!
Bravo!
haina aceea care îmbracă sufletul
a rămas fără nasturi
niciodată cusuţi
mai bine ar fi fără "niciodată cusuţi"
acest autor are, la cinci minute de la postare, 50 de vizualizari. cum e posibil? stau cititorii lui în tranşeu şi la comanda "porniţi" sar la atac?
poate cineva să mă lumineze? nu întreb din invidie, am o mică piedică de înţelegere.
apoi, se poate să i se dea posibilitatea de a interacţiona cu cititorul? că altfel vorbim de pomană.
Prozodia este buna , textul destul de reusit. "Printesa" si "printul" intra in legatura cu "bibliotecile fantaste". Ma cam pierde triunghiul printesa, eu-liric, print prin modul de adresare(direct catre printesa, printul pierdut in harti...) Ialin
Iar eu, dragul meu Adrian, îți voi mulțumi simplu, și îți voi răspunde avocățește: matematica nu ne oferă întotdeauna răspunsurile cele mai relevante, atâta vreme cât vor exista contabili și avocați. Lăsând gluma la o parte, textul Ioanei nu are afișări nu numai pentru că hermeneia nu are un număr foarte mare de membri, ci și pentru că el nu conține circ. Iar discuția aceasta are legătură cu altele, purtate aiurea sub alte texte. Există un alt text pe site care are un număr de 135 de afișări, și nu este nici pe departe cel mai bun text care este postat pe prima pagină pe hermeneia. Despre aceasta este vorba. Și, dacă tot veni vorba, reiau aici o problemă care pe mine mă macină: de ce așteptăm să se facă? De ce așteptăm să remarce alții texte ca acesta, sau să comenteze, sau să evidențieze, sau să critice? De ce ne mulțumim cel mai adesea cu a răspunde comentariilor pe propriile texte și nu ne aplecăm și asupra celorlalți? Iar aici eu nu vorbesc despre gesturi de curtoazie, reclamă și momire, ci pur și simplu despre cât de mult ne interesează, în realitate, ce scriu alții, dacă nu cumva este vorba de un text căruia i s-au "agățat" însemne, zorzoane (penițe, recomandări etc), sau dacă nu cumva expune mai mult în subsol decât în conținut un spectacol de circ incitant sau se transformă într-o pagină de chat... Iar hermeneia încearcă da, e adevărat, să promoveze calitatea, poate uneori în detrimentul cantității. Și nu uităm că din cantitate sporesc șansele ca și calitatea să apară... Dar din nou ne lovim de "să se facă". Ce minuni se așteaptă oare de la conducerea site-ului pentru ca peste noapte hermeneia să explodeze? Mă întorc abia acum și te rog, Adrian, pentru că eseul acesta merită mai mult decât o zorzoană, să motivezi gestul tău, să ne spui, în limita timpului disponibil (și nici unul dintre noi nu stă grozav la capitolul acesta), ce anume este de remarcat la acest eseu.
Lăudabilă decizie, Adriane, de a contrapuncta frenezia mea imagistică printr-un ton mai elegiac... și cum reușești să aduci o referință la 75 HP în mijlocul câmpului de luptă... Yigru Zeltil
sau pur şi simplu anatomia unui scriitor foarte bun redată prin file de jurnal, ne place să credem că tot ce am citit e parte din plăcerea autorului de a nara, într-un fel sau altul ne dezvăluie opera sa prin talent şi prin dăruire de sine şi de frumos. Prozele de la Şipot sunt preferatele mele. "În şase creioane- V. Turburea" am întâlnit personaje frumos orânduite, în chiar cutii de creioane colorate, şi unul dintre ele este Costrei dar şi Americanul. Şi ce mi-a plăcut foarte mult este stilul, mereu stilul tău cursiv, suav, extrem de rafinat, aş spune un Gelu Naum al acestor timpuri, cu poveştile sale despre "aventurile" sale la vârste mici cu fetele din cartier. Şi cât de frumos povestea acesta, cu sitlul său suprarelist.Aici, la Vlad, însă totul este o broderie. Un mileu imens ţesut de mâini subţiri, delicate. Nici nu ştiu despre ce să spun mai întâi, nici nu ştiu să spun ce mi-a plăcut mai mult, Vlad. Cred în scriitori buni şi foarte buni şi tu, după părerea mea, faci cinste acestui site.
Te citesc de atâţia ani şi sper ca într-o zi să publici toată munca asta ta într-un volum...
Te felicit!
"Doar unchiul Costei mai știa rostul. De unde ai tu, Costei, cercelul de aur din ureche? Din Insula Paștelui, din Insula Pașteeeeelui, întelegi Americane? " - "şase creioane - v. turburea"
Dramatic și frumos! Daca ar fi poezia mea, aș scoate "poezia dubiului" (e clar din tot ce este scris până acolo că este o poezie a Dubiului). Dar nu e. Probabil trebuie lasata asa. E o poezie reușită și mi-a făcut plăcere să o citesc de vreo 2-3 ori. Muza trebuie să fie măgulită!
"Atenție, în limba română nu există cuvîntul „predictează” și nici verbul „a predicta”." (V. T)
- cred că e vorba de o simplă compunere: a dicta + elementul de compunere "pre". Dex-ul nu dă cuvântul pentru că ar fi absurd să dea orice termen compus în această manieră. Consider totuşi că o variantă mai firească era mai nimerită, atâta timp cât noul termen nu aduce mai nimic în plus.
Nu-i nimic, poate se intoarce sau poate o sa apara ceva si mai interesant. Mmm, gustibus se schimba, se modifica, creste in functie de idealul estetic, deci te mai las sa te obisnuiesti.:)
Iubirea ca un sunet de corn pe strada pustie te cheamă. Norii vișinii, jumătate vis, jumătate realitate fac imposibilă plecarea. Frumoasă poezia ta de dragoste. Ca întotdeauna!
In textul corectat renunşasem exact la aceste părţi. Ce n-am înţeles este legat de faptul că puteai să mă sfătuieşti pur şi simplu că ar fi bine să scot din text ghilimelele, sau chiar acele expresii. Cred că am fi evitat o descuţie fărăsens, deoarece suntem într-un loc unde ne propunem unii altora texte, mai mult sau mai puţin reuşite şi ar trebui să ne ajutăm reciproc să ne vedem lipsurile. cam atât. iată ce aşteptam de la tine. Oricum, indiferent de tonul folosit, iau din observaţia ta ce îmi este de folos şi renunţ la ghilimele şi la o parte din expresiile în cauză. Ca să nu mai fie de un gust "îndoielnic". Mulţumesc.
Ai absolut perfectă dreptate, Cristina. Este exact locul unde am strîmbat și eu din nas. Și voi schimba. Mă gîndesc și voi schimba. Își mulțumesc pentru opinii și le mai aștept.
Incearca sa nu abuzezi de culori: ruginiu, alb, verde, bruna. Iar la verbe precum - contureaza - care suna foarte nepoetic, incearca asa:oglinzile conturul ultimei gene. Nici nu ai nevoie de atat de multe verbe in poezie pentru a scoate in evidenta un cadru. Trebuie doar un rafinemant lingvistitc obtinut prin deduceri. Remarc primul vers cu timpul care se descalta.
apreciez în continuare imaginile inspirat găsite cât și versurile ce alcătuiesc acest alfabet al semnelor, inspirației. un parcurs predestinat luminii, iluminării, interferenței timpului: în afara și înlăuntrul nostru ne locuiește Clipa. deosebite versurile: "Urcă spre lumina zilei, spre amiază – spre toate amiezele – Înaintează atât de lent încât îi poți descifra în mers toate ezitările gândurilor. " sau "La amiază, ora în fața ei însăși: miez de amiază. Oglindă a orei. Fiecare clipă se reflectă în clipa dinainte. Înaintând în sens opus."
Și eu, după cum bine spune un antecomentator, tot pentru asta!
Doar pe mine m-ai uitat dar asta desigur că nu se pune.
Felicitări pentru modul cum a evoluat Hermeneia în toți acești ani!
Margas.
Younger Sister, dacă ai observat ceva, te rog să atragi atenția pe text. Nu este cazul să facem din orice un obiect de discuție, ceva de împărțit. Mai mult ne folosim dintr-o critică pertinentă și directă decât din aluzii. Și la fel de liberă ești să nu îți placă un text și să justifici, chiar dacă altora le-a plăcut. Din păreri diferite se naște progresul. Aceasta nu înseamnă neaparat că tu trebuie să convingi pe ceilalți că tu ai dreptate sau ei pe tine de contrariul ci, în cele din urmă, autorul să reușească să scrie mai bine, iar noi să citim o mai bună literatură.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
tagurile astea funcționează vreodată?
pentru textul : angoase&fisuri defrumoasa poezie. simpla si incisiva. da senzatia ca cei doi isi deapana povestea, in timp ce restul lumii ii priveste, ca la cinema, se hraneste cu ei.
pentru textul : illusio defrumos haiku
prefer totuși imagistica naturală și absența metaforei în haiku, dar totuși acesta al tău este un haiku
un altul ar putea fi, fără să mă dau cunoscător,
final de concert
pentru textul : Haiku depeste tot lumina și
flori de hârtie
reflectie...
pentru textul : Poveste cu un cal dePai sa vorbim Gorune, doar sa ma adun si eu nitel. Finalul asta nou nu mi se pare mai inspirat decat primul daca ar fi si doar pentru ca foloseste unul dintre cele mai cunoscute sofisme (despre care mai am o promisiune de dezbatere nerespectata cu maitre Firica, un en-garde ramas la nivel de amenintare). O musca sta pe un balon care zboara? Andu
pentru textul : Axis Mundi deEi, Adrian, nu te pricepi :)
Mulțumesc tare mult pentru feedback și pentru sugestii.
Aș putea schimba astfel:
"livada ninsă –
parfumul cireșului
în abur de ceai"
Țin la ,,cireș" deoarece am în vedere floarea lui și nu fructele. Singura opreliște ar fi aceea că sunt prea aproape "livada" din primul vers și "cireșul" din al doilea. Îmi place ca cele două planuri să fie cât mai depărtate și distincte, și să mă apropii treptat dinspre livadă ( resimțită vizual), spre abur pe care îl văd și îl simt, apoi și mai aproape, olfactiv, ( parfumul de cireș ).
Mă gândesc mult și la varianta ta. Faptul că "cireșul" e chiar acolo lângă "livadă" e ceva previzibil, și e bine fiindcă e un fel de pregătire a surprizei ( aburul ceaiului) printr-o pistă falsă: probabilitatea de 99% că parfumul vine din livadă ( s-a întâmplat să ningă în luna mai peste cireși înfloriți) și nu de la cana cu ceai. Pe de altă parte ar putea fi și o iluzie a parfumului (de prea multă asemănare a cireșului nins cu cireșul înflorit). Acum i-acum că nu știu ce să aleg :)
Și la poemul 3 aș fi vrut să fie pata de culoare la final :) ( tot din aceleași considerente, de a focaliza, de face zoom pe copii)
Am o variantă:
"alb până în zări –
doar pe derdelușul nins
pete de culori".
N-aș vrea să apară "nins" ( este "alb" în primul vers ) Și nici pluralul parcă nu e ok. Mă mai gândesc. Mulțumesc frumos, Adrian. ( nu uit sfatul de la Iași )
Paul, dacă îl pui în cana de ceai vei simți parfum de cireș :) și eu nu voi mai ști cum să mulțumesc. Spuneai tu odată că e mai frumos comentul ca poemul (dacă îmi dai voie să te citez ). Nu pot să spun decât că: oare ce ar fi albul nostru târziu fără pata de culoare a copilăriei?!...Mulțumesc din suflet, Paul.
pentru textul : Haiku ( 8 ) - poeme troienite dePS. Crezi că se schimbă percepția dacă modific? Cum se vede, de acolo, de lângă cana cu ceai, privind pe fereastră până în iernile siberiene? Chiar am nevoie de un feedback.
Un text frumos, cu iz memorialistic, în ton cu toamna care ne înveleşte tiptil.
"burnița mărunt a bucurești beat și tânăr
străzile reci ne umflau venele" - foarte reuşit semiportret.
"din banii lui de cazare sau
de cantină nu rețin" - "nu reţin" mi se pare redundant.
De bine!
pentru textul : i-am pus numele studenție deMulțumesc Cristina, mulțumesc Silvia pentru atenția acordată acestui text.
pentru textul : suntem prea mulți poeți pe lumea asta deAdrian, recunosc că sînt influențat în ultima vreme de poezia japoneze. nu numai tehnic vorbind dar poate mai ales ca ritm și exigență interioară. și de aceea chiar și eu am simțit că aș „tunde” și mai mult textul.
De aceea voi pune aici textul în varianta inițială și sus voi pune ultima variantă modificată. sînt curios care vor fi opiniile criticilor.
varianta inițială:
mîinile și picioarele
pentru textul : copacul dinăuntru deîmi sînt rădăcini
pentru copacul care crește
spre înăuntru
fiecare bătaie de inimă fiecare respirație
improbabile adieri
fac frunzele să-i foșnească
și îl țin de vorbă
în limba orelor
uneori seara mă cațăr în el
pînă pe cea mai de sus ramură
mă ghemuiesc
privesc departe
cum vara îmbătrînește în mine
ca o femeie frumoasă
salut acest demers al domnului Cristea si mai ales faptul ca ni l-a prezentat si noua, celor care la vremea aceea n-am apucat sa-l citim. e drept, prilejul ales nu este tocmai cel potrivit, insa articolul domnului Cristea dovedeste si o mana sigura si o parere autoritara si pune si putin echilibru intre omul Paunescu si poetul Paunescu. stiu ca avind in vedere prilejul n-ar trebui sa gasesc niciun motiv de satisfactie, insa nu pot sa nu remarc profesionalismul in conceperea acestei scurte introduceri in poezia celui de curand trecut in lumea umbrelor.
pentru textul : ADRIAN PĂUNESCU – Riscul pe cont propriu deInteresante idei şi frumos scrise. Mi-a plăcut.
pentru textul : Laudă apelor cele mari deeste un pas important, un moment frumos pentru poezia ta, de care ma bucur sincer.
pentru textul : „Fetița cu crocodil” - de Silviu Dachin dete felicit cu drag si sper ca sa fie un inceput benefic volumelor care vor veni! eu le astept :)!
Bravo!
haina aceea care îmbracă sufletul
a rămas fără nasturi
niciodată cusuţi
mai bine ar fi fără "niciodată cusuţi"
acest autor are, la cinci minute de la postare, 50 de vizualizari. cum e posibil? stau cititorii lui în tranşeu şi la comanda "porniţi" sar la atac?
pentru textul : numai umbra depoate cineva să mă lumineze? nu întreb din invidie, am o mică piedică de înţelegere.
apoi, se poate să i se dea posibilitatea de a interacţiona cu cititorul? că altfel vorbim de pomană.
Prozodia este buna , textul destul de reusit. "Printesa" si "printul" intra in legatura cu "bibliotecile fantaste". Ma cam pierde triunghiul printesa, eu-liric, print prin modul de adresare(direct catre printesa, printul pierdut in harti...) Ialin
pentru textul : Ȋn biblioteci fantaste deA cum este de două ori... Știe cineva cum șterg unul ? E tare neplacut...
pentru textul : Același joc deIar eu, dragul meu Adrian, îți voi mulțumi simplu, și îți voi răspunde avocățește: matematica nu ne oferă întotdeauna răspunsurile cele mai relevante, atâta vreme cât vor exista contabili și avocați. Lăsând gluma la o parte, textul Ioanei nu are afișări nu numai pentru că hermeneia nu are un număr foarte mare de membri, ci și pentru că el nu conține circ. Iar discuția aceasta are legătură cu altele, purtate aiurea sub alte texte. Există un alt text pe site care are un număr de 135 de afișări, și nu este nici pe departe cel mai bun text care este postat pe prima pagină pe hermeneia. Despre aceasta este vorba. Și, dacă tot veni vorba, reiau aici o problemă care pe mine mă macină: de ce așteptăm să se facă? De ce așteptăm să remarce alții texte ca acesta, sau să comenteze, sau să evidențieze, sau să critice? De ce ne mulțumim cel mai adesea cu a răspunde comentariilor pe propriile texte și nu ne aplecăm și asupra celorlalți? Iar aici eu nu vorbesc despre gesturi de curtoazie, reclamă și momire, ci pur și simplu despre cât de mult ne interesează, în realitate, ce scriu alții, dacă nu cumva este vorba de un text căruia i s-au "agățat" însemne, zorzoane (penițe, recomandări etc), sau dacă nu cumva expune mai mult în subsol decât în conținut un spectacol de circ incitant sau se transformă într-o pagină de chat... Iar hermeneia încearcă da, e adevărat, să promoveze calitatea, poate uneori în detrimentul cantității. Și nu uităm că din cantitate sporesc șansele ca și calitatea să apară... Dar din nou ne lovim de "să se facă". Ce minuni se așteaptă oare de la conducerea site-ului pentru ca peste noapte hermeneia să explodeze? Mă întorc abia acum și te rog, Adrian, pentru că eseul acesta merită mai mult decât o zorzoană, să motivezi gestul tău, să ne spui, în limita timpului disponibil (și nici unul dintre noi nu stă grozav la capitolul acesta), ce anume este de remarcat la acest eseu.
pentru textul : Stil, Moda, Costum – o idee despre frumos deBalada omului banal. Varianta a doua este puţin prea metafizică pentru omul banal. Joseph K redivivus.
pentru textul : Porţia de ne-filozofie, da’ reală deLăudabilă decizie, Adriane, de a contrapuncta frenezia mea imagistică printr-un ton mai elegiac... și cum reușești să aduci o referință la 75 HP în mijlocul câmpului de luptă... Yigru Zeltil
pentru textul : Stilamancie desau pur şi simplu anatomia unui scriitor foarte bun redată prin file de jurnal, ne place să credem că tot ce am citit e parte din plăcerea autorului de a nara, într-un fel sau altul ne dezvăluie opera sa prin talent şi prin dăruire de sine şi de frumos. Prozele de la Şipot sunt preferatele mele. "În şase creioane- V. Turburea" am întâlnit personaje frumos orânduite, în chiar cutii de creioane colorate, şi unul dintre ele este Costrei dar şi Americanul. Şi ce mi-a plăcut foarte mult este stilul, mereu stilul tău cursiv, suav, extrem de rafinat, aş spune un Gelu Naum al acestor timpuri, cu poveştile sale despre "aventurile" sale la vârste mici cu fetele din cartier. Şi cât de frumos povestea acesta, cu sitlul său suprarelist.Aici, la Vlad, însă totul este o broderie. Un mileu imens ţesut de mâini subţiri, delicate. Nici nu ştiu despre ce să spun mai întâi, nici nu ştiu să spun ce mi-a plăcut mai mult, Vlad. Cred în scriitori buni şi foarte buni şi tu, după părerea mea, faci cinste acestui site.
Te citesc de atâţia ani şi sper ca într-o zi să publici toată munca asta ta într-un volum...
Te felicit!
"Doar unchiul Costei mai știa rostul. De unde ai tu, Costei, cercelul de aur din ureche? Din Insula Paștelui, din Insula Pașteeeeelui, întelegi Americane? " - "şase creioane - v. turburea"
pentru textul : oameni şi jucării deDramatic și frumos! Daca ar fi poezia mea, aș scoate "poezia dubiului" (e clar din tot ce este scris până acolo că este o poezie a Dubiului). Dar nu e. Probabil trebuie lasata asa. E o poezie reușită și mi-a făcut plăcere să o citesc de vreo 2-3 ori. Muza trebuie să fie măgulită!
pentru textul : ce nu mă interesează este dragostea II deeu știam că leonida lari a murit...
pentru textul : psalm pentru tâmplarul meu de"Atenție, în limba română nu există cuvîntul „predictează” și nici verbul „a predicta”." (V. T)
- cred că e vorba de o simplă compunere: a dicta + elementul de compunere "pre". Dex-ul nu dă cuvântul pentru că ar fi absurd să dea orice termen compus în această manieră. Consider totuşi că o variantă mai firească era mai nimerită, atâta timp cât noul termen nu aduce mai nimic în plus.
pentru textul : Românul modern s-a născut cu forcepsul deNu-i nimic, poate se intoarce sau poate o sa apara ceva si mai interesant. Mmm, gustibus se schimba, se modifica, creste in functie de idealul estetic, deci te mai las sa te obisnuiesti.:)
pentru textul : imagini de lipit pe torpedou deIubirea ca un sunet de corn pe strada pustie te cheamă. Norii vișinii, jumătate vis, jumătate realitate fac imposibilă plecarea. Frumoasă poezia ta de dragoste. Ca întotdeauna!
pentru textul : tablou cu două siluete deIn textul corectat renunşasem exact la aceste părţi. Ce n-am înţeles este legat de faptul că puteai să mă sfătuieşti pur şi simplu că ar fi bine să scot din text ghilimelele, sau chiar acele expresii. Cred că am fi evitat o descuţie fărăsens, deoarece suntem într-un loc unde ne propunem unii altora texte, mai mult sau mai puţin reuşite şi ar trebui să ne ajutăm reciproc să ne vedem lipsurile. cam atât. iată ce aşteptam de la tine. Oricum, indiferent de tonul folosit, iau din observaţia ta ce îmi este de folos şi renunţ la ghilimele şi la o parte din expresiile în cauză. Ca să nu mai fie de un gust "îndoielnic". Mulţumesc.
pentru textul : Nopţile unui proscris deAi absolut perfectă dreptate, Cristina. Este exact locul unde am strîmbat și eu din nas. Și voi schimba. Mă gîndesc și voi schimba. Își mulțumesc pentru opinii și le mai aștept.
pentru textul : duşmanii deIncearca sa nu abuzezi de culori: ruginiu, alb, verde, bruna. Iar la verbe precum - contureaza - care suna foarte nepoetic, incearca asa:oglinzile conturul ultimei gene. Nici nu ai nevoie de atat de multe verbe in poezie pentru a scoate in evidenta un cadru. Trebuie doar un rafinemant lingvistitc obtinut prin deduceri. Remarc primul vers cu timpul care se descalta.
pentru textul : învăţ să-mi număr (ne)primăverile deapreciez în continuare imaginile inspirat găsite cât și versurile ce alcătuiesc acest alfabet al semnelor, inspirației. un parcurs predestinat luminii, iluminării, interferenței timpului: în afara și înlăuntrul nostru ne locuiește Clipa. deosebite versurile: "Urcă spre lumina zilei, spre amiază – spre toate amiezele – Înaintează atât de lent încât îi poți descifra în mers toate ezitările gândurilor. " sau "La amiază, ora în fața ei însăși: miez de amiază. Oglindă a orei. Fiecare clipă se reflectă în clipa dinainte. Înaintând în sens opus."
pentru textul : Absens - alfabet poetic (4) deȘi eu, după cum bine spune un antecomentator, tot pentru asta!
pentru textul : vă mai aduceți aminte hermeneia? deDoar pe mine m-ai uitat dar asta desigur că nu se pune.
Felicitări pentru modul cum a evoluat Hermeneia în toți acești ani!
Margas.
Younger Sister, dacă ai observat ceva, te rog să atragi atenția pe text. Nu este cazul să facem din orice un obiect de discuție, ceva de împărțit. Mai mult ne folosim dintr-o critică pertinentă și directă decât din aluzii. Și la fel de liberă ești să nu îți placă un text și să justifici, chiar dacă altora le-a plăcut. Din păreri diferite se naște progresul. Aceasta nu înseamnă neaparat că tu trebuie să convingi pe ceilalți că tu ai dreptate sau ei pe tine de contrariul ci, în cele din urmă, autorul să reușească să scrie mai bine, iar noi să citim o mai bună literatură.
pentru textul : schizoid de profesie dePagini