Katya, plăcută idee, dar m-aș fi așteptat să spui întreaga parte a poveștii. Cu alte cuvinte, numai pusă în comparație cu realitatea apare lumea aceasta altfel. E numai retragerea aici, nu și ce este dincolo de zidul imaginar. De fapt, nici zidul nu se vede. Și e prea mare diluarea în ultima parte a poeziei, nu sună prea bine "genunchii scării", iar "misterele străvezii ale oceanului" e banal.
eu am găsit aici niște asocieri și niște imagini care m-au captivat. de pildă, acei "ochi de păpușă" (într-adevăr, câtă răceală în privirea lor înlemnită!), ca și comparația dintre oameni și blocuri ori incipitul de la Adolescență. ( "pe atunci mă simțeam de/ parcă m-ar fi furat turcii din sânul satului") dar cea mai puternică mi se pare partea a treia: "ochii li se pierd în orbite ca niște nave spațiale furca pieptului li se îngreunează de fân [...] mă simt mai puternic fricile stau pe mine ca niște ace de brad mă urc în fiecare autobuz crezând că poate acesta va zbura știu că dacă îmi compostez degetele prin găurile făcute nu va curge lapte și miere iubesc fără șaibă chiar dacă nimeni nu mai iubește soarele când se apropie mai mult de el"... ...și cred că aș putea să o citez în întregime. sunt, totuși, câteva versuri care, deși frumoase, mi se păr că încărca inutil textul: "orizontul mi se înfășura în jurul gâtului ca un fular" sau "norii sunt vata de zahăr pe care o mâncam în copilărie" sau "îmi puneam dorințe dezlegate la șiret" mai precis îmi par prea...(pardon!) efeminate. dar, per ansamblu, consider că este un poem bun și că își merită locul la "remarcate". și o peniță.
pentru că, nu-i așa, viața e scurtă și merită trăită la maxim, am scris textul de mai sus:)
acum în registru serios, îți mulțumesc Oana pentru observație și semn. ne mai citim. gând bun.
adri, știi cum e? unii văd penițe... alții văd poeme. succesul, dragul meu e un concept relativ.
Francisc, uite scot la licitație versurile incriminate : "primăvara îmi scotea îndoieli din inimă precum un martir așchiile din laba unui leu rănit " Să hotărască cititorii. Sincer nu aș vrea să te văd automultilat ! Homo ludens
nu pricep de ce nisipul e inchipuit si cuminte si asezat in pustiu (aici m-am prins) cum arata trupul tapilor de ce e impietrit obrazul cand ploua cu lacrimi de ce, mai ales de ce lacrima e intortocheata si ratacita si incolacita in spirale (cand putea fi o lacrima foarte amara de inger!) si daca si cum ies petele de vin de pe haina de borangic a cuvintelor
Textul pare un fragment liric de roman poliţist. Are fir narativ, sugestii care se încheagă şi un anume tip de enigmă care poate fi inţeleasa doar la nivel sensibil.
Două observaţii:
* "cam cum" - la nivel acustic nu-i tocmai ok.
* pe care ciudat
niciodată nu l-am înțeles din prima - dacă nu are cumva o doză stilsitică de repetabilitate, suferă puţin la nivel logic. Dar cred că trebuie înţeles cum am spus.
Bun.
nu, nu-i Nina Cassian si nici limba sparga, avertismentul din subsol si din cauza asta a fost lansat, stiu ca poate duce cu gandul acolo, aici e un limbaj al aglutinarilor de cuvinte si sensuri, unul reglat pe masura intensitatii unei povesti de iubire din vis, inceputa in Calea Ginambria, astept sa revii multumesc, Marina
Paul, mulțumesc de vizită și peniță. "Șarampoi" face parte dintr-o listă de cuvinte ce mi se păreau foarte haioase, în copilărie. Dacă textul te-a făcut să zâmbești, e ca și cum aș fi câștigat la loto! (n-am câștigat) Nu am apucat să văd revista Plumb, dar mă bucur că ești și acolo! Te mai aștept, tincuța
excelent! ca să vezi că și ei, sau poate mai ales ei, marii înaintași au avut măsura lor de omenesc, conflicte personale și nimicuri mundane. și au știut să le pună pe foc precum mecanicul de locomotivă pentru ceva mai mult decît o simplă vîlvătaie de emoții omenești. polemica este chiar sănătoasă dacă are un obiect semnificativ sau dacă măcar este purtată cu talent. mi-a făcut o plăcere deosebită lectura și am aflat lucruri pe care nu le știam. oare de au fost uneori profesorii de limba și literatura română în liceu atît de plictisitori...
Nu isi mai are rostul un comentariu elaborat acum ca tot am citit mai sus o mostra de ideatica tipic balcanica ascunsa sub cojocul culturii democratice pe deplin neintelese.
Vreau doar sa precizez ca treaba cu cateii viza ambele tabere, chestiune usor de inteles la o citire atenta, tocmai de aceea raportarea fiind realizata la vest si est.
De asemenea imi ingadui sa spun ca intelegerea rolului diasporei romane in lupta anticomunista nu inseamna desigur minimalizarea celor multi care au umplut inchisorile politice din tara, su sau fara pupatul manutelor curate/murdare.
Inchei prin afirmarea sperantei ca tineretea poate fi capabila sa invete acolo unde varsta inaintata nu a fost capabila sa inteleaga.
Virgil, noi am mai discutat pe tema asta: barbatii si femeile, Mars & Venus, etc. cit despre Trinity, normal ca l-a iubit pe Neo pina la sfirsit (am fost sarcastica mai sus) il iubeste si acum, dar adevarata Trinity nu va spune nimanui - abisul va ramine cascat o vesnicie in sufletul ei, (cuvintele sint inutile, poate doar privirea...:) caracterul tau isi doreste o femeie care sa-l ajute sa treaca in moarte - a se aprecia aici curajul lasitatii. femeia din poemul meu este indragostita de barbatul ideal - a se aprecia aici curajul de a astepta oricit... in orice caz, cuvintele noastre ramin poezie...:) pe curind...
Bobadile, imi pare rau dar se pare ca nu impartasim aceleasi ginduri. Stii foarte bine ca ai fost avertizat. Si ti s-a spus ca la urmatoarea abatere ti se va suspenda contul pe o perioada nedeterminata. Eu, personal am obosit sa fac politie si sa tot vad cum o mina de oameni incearca sa transforme Hermeneia intr-o cocina de porci in timp ce altii care sint sensibili la nu stiu ce atingeri religios ortodoxe tac in papusoi. Cu alte cuvinte e blasfemie antiortodoxa sa spui ca o lavra duhneste dar e ok, e sfint si e fantastic sa injuri de dumnezei si de hristosi. Probabil ca nu avem acelasi Dumnezeu si acelasi Hristos. Iar daca avem atunci cineva e profund ipocrit.
mie imi pare putin fortat si haotic acest text, wordy wordy, repeptitiv, etcetera..nu zic, unele expresii sint ok si ar putea construi platforma altor poezii. probabil iesirea din iarna este mai despcriptiva pentru unii desi (mea culpa) dupa hibernare pina si poezia vrea! ce vrea? I could tell you but then I'd have to...write it for you :p
Placut versul:
'fără pardesiu mă simt ca o pată de culoarea kaki'
tocmai pentru ca e frumos, am lasat ac randuri aici. cred insa ca cine judeca un text o face cu osebire la nivel estetic. etajul religios nu are pentru toti scară. cred ca nici nu are de fapt. de aceea, presupune un salt. aici, poezia poate fi cel mult un intermediar. arata-ne saltul, deci.
Suedeza (după plecarea ei) proprietarii au lăsat ușile închise bucățile de material de pe jos, viscere de gând sfâșiat în taină. lângă scară, așteaptă la probă ultimele haine- un sacou alb- al femeii de la magazin (îi cususe un buzunar pentru chei și nasturi fără pistrui cum îi numea pe cei cu clăpiță de metal la spate deosebindu-i de cei cu găuri frontale), pantalonii unei profesoare la liceul din oraș, prietenă a ceaiurilor de sâmbătă seara (își turnau rom făcut sub tejghea, temându-se să nu fie prinse, era prohibiție). doar motanul împăiat (moștenire de la bunicul suedez) refuza să mai deschidă ochii -altădată galbeni, convins în sinea lui că ea nu va mai veni niciodată. mai păstra în cufărul tocit al memoriei traversarea oceanului- vikingul ăla cât un munte n-a mai avut curajul să revină în europa călărind apele nordului înrămase superstițios fotografia vaporului lovită de spiritul lui merlin ca să nu plece din Västmanlands län. așteptau în camera cu multe uși să se deschidă o fereastră, forfotind a viață... țăcănitul nervos al mașinii de cusut, ața ruptă c-un țipăt ca o dezvirginare... -Ușa asta ar trebui revopsită... ce zici, Hans?
Ambele variante îmi plac, diferențele sunt minore, un vers sau două, cizelări precum gerunziu "trecând" în loc de "care treceau", apariția muncitorui ilegal, un posibil jose the plumber, etc. Ex-presie generală bună mai puțin im-presia manelistă dată de "soro mireaso" Bobadil a citat deja partea cea mai frumoasă. I s-a dat în cap, capul a reculat în cap, the usual ciocniri bombadilico-profetice, antologice, ciocniri plastice ori elastice, nu mai știu - ceva cu bile de soc într-un laborator cu miros chimic de transpirație macho, mai puțin mireasmă de poet. Ah, și teoria de buzunar a magnetismului polemic.
am ajuns din intamplare la el...poate nu "intamplare" e cel mai bun cuvant, cred ca il cautam e ceva vreme, fara sa stiu exact ce caut!
sa comentez? ce sa comentez?
mai bine il recitesc...
Sursele reproducerilor din text: Dicționarul general al suprarealismului, revista Magazine littéraire din 1974, Double Lion - colectia autorului. In legatura cu termenul surealism as prefera acest cuvant in loc de suprarealism care este prea lung si plin de consoane. Exista, ca model surmontabil. Multumesc de intelegere.
Eu m-as feri de "sexualizarea" poeziei... e adevarat, femeile sunt in general mai sensibile :-) Problema mea cu acest text e ca-i atat de invechit incat cand il citesc simt pe gat un praf din acela de carti de la biblioteca pentru toti... Eu am mai spus-o in repetate randuri, nu sunt impotriva scrisului sa zicem a-la-nichita sau a-la-macedonski, sau a-la-barbu, dar fratilor, sa scrii ca nichita (cazul de fata) insa mult mult mult mai prost e ... ridicol e... sinistru, pe cuvant de onoare! Foaie verde de albastru ma doare un cal maiastru si-am zis pasare de peste desclestare de ce creste si secunda am zis de ora curcubeu de aurora si am zis unul de doi si zapada de noroi... din memorie-am zis de-a valma si-am crescut osul cu palma :-) Cu riscul unei sanctiuni altadata eu as fi dat o penita pentru urmatoarele: Prada neprinsa (ca daca ai fi prinsa ar fi tautologie, nu? cum ar suna: prada prinsa??) abia la sfarsit voi sti (din nou cum ar fi fost "abia la inceput as fi stiut" sau "as sti") că (vers simplu, identificabil poetic)... CĂ... pauza de gandire carevasazica dupa ce ma ucizi... aici e un pic de tensiune n-am sa mai mor... niciodata, ca sa fie totul clar, nu asa simplu n-am sa mai mor, ci niciodata. (desigur nu apas butonul ca atunci Virgil chiar ar avea motive intemeiate sa ma arunce iar afara de pe site) "cazusem stramb cu verbul peste orizont ca l-am facut sa fie-n doua ca bucile unui copil de inger pe mare-atunci cand ploua" - tot din memorie Citeste Caline Nodul 24 al lui Nichita din Noduri si semne... o sa-ti placa si apoi sa mai scrii din astea cu am sa mai mor niciodata Sinistru, Andu
imi cer scuze, nu am vrut neaparat sa generalizez dar nu inteleg de ce mai exista posibilitatea de editare daca nu o folosim (corect). de fapt mi se pare ca se cade in extreme cel putin in cazul acestui autor. Ori abuzeaza si isi sterge textele in masa, ori nu isi editeaza erorile din texte asa cum are posibilitatea sa o faca
autorul acestui poem, un crucificat modern intre orient si balcani, ne introduce intr-o lume centrata pe firul fluviului Eufrat, intr-un decor al oazelor si al palmierilor. Naturaletea alcatuirii imaginilor, prin cuvinte simple dar de efect(asta e poezia), galopurile aritmice, nisipul, tarana cu miros de lacrimi, cenusa sufletului, toate acestea dau un iz de o mie si una de nopti petrecute cu iubita, intr-o oaza...Textul este foarte reusit, mai ales prin imbinarea celor doua culturi, una prin experienta netraita mult dar visata si una prin limba de adoptie pe care o folosesti magnific. Drept urmare las un semn de apreciere.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Katya, plăcută idee, dar m-aș fi așteptat să spui întreaga parte a poveștii. Cu alte cuvinte, numai pusă în comparație cu realitatea apare lumea aceasta altfel. E numai retragerea aici, nu și ce este dincolo de zidul imaginar. De fapt, nici zidul nu se vede. Și e prea mare diluarea în ultima parte a poeziei, nu sună prea bine "genunchii scării", iar "misterele străvezii ale oceanului" e banal.
pentru textul : autiștii deMatei se făcea trimitere la editură. la timpul potrivit vei vedea care e lagătura.
pentru textul : paul blaj - poetul miazănoapte - ed. Napoca Star - Cluj - 2010 deeu am găsit aici niște asocieri și niște imagini care m-au captivat. de pildă, acei "ochi de păpușă" (într-adevăr, câtă răceală în privirea lor înlemnită!), ca și comparația dintre oameni și blocuri ori incipitul de la Adolescență. ( "pe atunci mă simțeam de/ parcă m-ar fi furat turcii din sânul satului") dar cea mai puternică mi se pare partea a treia: "ochii li se pierd în orbite ca niște nave spațiale furca pieptului li se îngreunează de fân [...] mă simt mai puternic fricile stau pe mine ca niște ace de brad mă urc în fiecare autobuz crezând că poate acesta va zbura știu că dacă îmi compostez degetele prin găurile făcute nu va curge lapte și miere iubesc fără șaibă chiar dacă nimeni nu mai iubește soarele când se apropie mai mult de el"... ...și cred că aș putea să o citez în întregime. sunt, totuși, câteva versuri care, deși frumoase, mi se păr că încărca inutil textul: "orizontul mi se înfășura în jurul gâtului ca un fular" sau "norii sunt vata de zahăr pe care o mâncam în copilărie" sau "îmi puneam dorințe dezlegate la șiret" mai precis îmi par prea...(pardon!) efeminate. dar, per ansamblu, consider că este un poem bun și că își merită locul la "remarcate". și o peniță.
pentru textul : viața mea depentru că, nu-i așa, viața e scurtă și merită trăită la maxim, am scris textul de mai sus:)
acum în registru serios, îți mulțumesc Oana pentru observație și semn. ne mai citim. gând bun.
adri, știi cum e? unii văd penițe... alții văd poeme. succesul, dragul meu e un concept relativ.
pentru textul : ne vom neglija ca două unghii deFrancisc, uite scot la licitație versurile incriminate : "primăvara îmi scotea îndoieli din inimă precum un martir așchiile din laba unui leu rănit " Să hotărască cititorii. Sincer nu aș vrea să te văd automultilat ! Homo ludens
pentru textul : memento denu pricep de ce nisipul e inchipuit si cuminte si asezat in pustiu (aici m-am prins) cum arata trupul tapilor de ce e impietrit obrazul cand ploua cu lacrimi de ce, mai ales de ce lacrima e intortocheata si ratacita si incolacita in spirale (cand putea fi o lacrima foarte amara de inger!) si daca si cum ies petele de vin de pe haina de borangic a cuvintelor
pentru textul : Răsare de(m) celălalt - (f) cealaltă sau ceealaltă în loc de „cealalaltă”.
pentru textul : alala deTextul pare un fragment liric de roman poliţist. Are fir narativ, sugestii care se încheagă şi un anume tip de enigmă care poate fi inţeleasa doar la nivel sensibil.
Două observaţii:
* "cam cum" - la nivel acustic nu-i tocmai ok.
pentru textul : pentru că o chema iulia de* pe care ciudat
niciodată nu l-am înțeles din prima - dacă nu are cumva o doză stilsitică de repetabilitate, suferă puţin la nivel logic. Dar cred că trebuie înţeles cum am spus.
Bun.
remarc un ritm care pare neobisnuit pentru toamna dar poate de aceea intriga
pentru textul : Ecou denu, nu-i Nina Cassian si nici limba sparga, avertismentul din subsol si din cauza asta a fost lansat, stiu ca poate duce cu gandul acolo, aici e un limbaj al aglutinarilor de cuvinte si sensuri, unul reglat pe masura intensitatii unei povesti de iubire din vis, inceputa in Calea Ginambria, astept sa revii multumesc, Marina
pentru textul : nodoram huiorul* dePaul, mulțumesc de vizită și peniță. "Șarampoi" face parte dintr-o listă de cuvinte ce mi se păreau foarte haioase, în copilărie. Dacă textul te-a făcut să zâmbești, e ca și cum aș fi câștigat la loto! (n-am câștigat) Nu am apucat să văd revista Plumb, dar mă bucur că ești și acolo! Te mai aștept, tincuța
pentru textul : Azi am mâncat bureți deVirgil, usor deranjante la citire versurile "spanzurau caii/ cu corzi lungi".
pentru textul : în atelierul pictorului orb II deexcelent! ca să vezi că și ei, sau poate mai ales ei, marii înaintași au avut măsura lor de omenesc, conflicte personale și nimicuri mundane. și au știut să le pună pe foc precum mecanicul de locomotivă pentru ceva mai mult decît o simplă vîlvătaie de emoții omenești. polemica este chiar sănătoasă dacă are un obiect semnificativ sau dacă măcar este purtată cu talent. mi-a făcut o plăcere deosebită lectura și am aflat lucruri pe care nu le știam. oare de au fost uneori profesorii de limba și literatura română în liceu atît de plictisitori...
pentru textul : O confruntare literară: Ion Heliade-Rădulescu – Grigore Alexandrescu deNu isi mai are rostul un comentariu elaborat acum ca tot am citit mai sus o mostra de ideatica tipic balcanica ascunsa sub cojocul culturii democratice pe deplin neintelese.
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” deVreau doar sa precizez ca treaba cu cateii viza ambele tabere, chestiune usor de inteles la o citire atenta, tocmai de aceea raportarea fiind realizata la vest si est.
De asemenea imi ingadui sa spun ca intelegerea rolului diasporei romane in lupta anticomunista nu inseamna desigur minimalizarea celor multi care au umplut inchisorile politice din tara, su sau fara pupatul manutelor curate/murdare.
Inchei prin afirmarea sperantei ca tineretea poate fi capabila sa invete acolo unde varsta inaintata nu a fost capabila sa inteleaga.
Virgil, noi am mai discutat pe tema asta: barbatii si femeile, Mars & Venus, etc. cit despre Trinity, normal ca l-a iubit pe Neo pina la sfirsit (am fost sarcastica mai sus) il iubeste si acum, dar adevarata Trinity nu va spune nimanui - abisul va ramine cascat o vesnicie in sufletul ei, (cuvintele sint inutile, poate doar privirea...:) caracterul tau isi doreste o femeie care sa-l ajute sa treaca in moarte - a se aprecia aici curajul lasitatii. femeia din poemul meu este indragostita de barbatul ideal - a se aprecia aici curajul de a astepta oricit... in orice caz, cuvintele noastre ramin poezie...:) pe curind...
pentru textul : caut femeie deBobadile, imi pare rau dar se pare ca nu impartasim aceleasi ginduri. Stii foarte bine ca ai fost avertizat. Si ti s-a spus ca la urmatoarea abatere ti se va suspenda contul pe o perioada nedeterminata. Eu, personal am obosit sa fac politie si sa tot vad cum o mina de oameni incearca sa transforme Hermeneia intr-o cocina de porci in timp ce altii care sint sensibili la nu stiu ce atingeri religios ortodoxe tac in papusoi. Cu alte cuvinte e blasfemie antiortodoxa sa spui ca o lavra duhneste dar e ok, e sfint si e fantastic sa injuri de dumnezei si de hristosi. Probabil ca nu avem acelasi Dumnezeu si acelasi Hristos. Iar daca avem atunci cineva e profund ipocrit.
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș demie imi pare putin fortat si haotic acest text, wordy wordy, repeptitiv, etcetera..nu zic, unele expresii sint ok si ar putea construi platforma altor poezii. probabil iesirea din iarna este mai despcriptiva pentru unii desi (mea culpa) dupa hibernare pina si poezia vrea! ce vrea? I could tell you but then I'd have to...write it for you :p
Placut versul:
'fără pardesiu mă simt ca o pată de culoarea kaki'
cheerio! :p
PS versul 2 stanza 1 - urit vers!
pentru textul : ieşirea din iarnă detocmai pentru ca e frumos, am lasat ac randuri aici. cred insa ca cine judeca un text o face cu osebire la nivel estetic. etajul religios nu are pentru toti scară. cred ca nici nu are de fapt. de aceea, presupune un salt. aici, poezia poate fi cel mult un intermediar. arata-ne saltul, deci.
pentru textul : de aducere aminte deimi suna ciudata propozitia asta cel putin din punct de vedere cromatic: "Lumina violeta imbraca valea verdelui intr-un albastru irizant."
pentru textul : Scara deSuedeza (după plecarea ei) proprietarii au lăsat ușile închise bucățile de material de pe jos, viscere de gând sfâșiat în taină. lângă scară, așteaptă la probă ultimele haine- un sacou alb- al femeii de la magazin (îi cususe un buzunar pentru chei și nasturi fără pistrui cum îi numea pe cei cu clăpiță de metal la spate deosebindu-i de cei cu găuri frontale), pantalonii unei profesoare la liceul din oraș, prietenă a ceaiurilor de sâmbătă seara (își turnau rom făcut sub tejghea, temându-se să nu fie prinse, era prohibiție). doar motanul împăiat (moștenire de la bunicul suedez) refuza să mai deschidă ochii -altădată galbeni, convins în sinea lui că ea nu va mai veni niciodată. mai păstra în cufărul tocit al memoriei traversarea oceanului- vikingul ăla cât un munte n-a mai avut curajul să revină în europa călărind apele nordului înrămase superstițios fotografia vaporului lovită de spiritul lui merlin ca să nu plece din Västmanlands län. așteptau în camera cu multe uși să se deschidă o fereastră, forfotind a viață... țăcănitul nervos al mașinii de cusut, ața ruptă c-un țipăt ca o dezvirginare... -Ușa asta ar trebui revopsită... ce zici, Hans?
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 9 deAmbele variante îmi plac, diferențele sunt minore, un vers sau două, cizelări precum gerunziu "trecând" în loc de "care treceau", apariția muncitorui ilegal, un posibil jose the plumber, etc. Ex-presie generală bună mai puțin im-presia manelistă dată de "soro mireaso" Bobadil a citat deja partea cea mai frumoasă. I s-a dat în cap, capul a reculat în cap, the usual ciocniri bombadilico-profetice, antologice, ciocniri plastice ori elastice, nu mai știu - ceva cu bile de soc într-un laborator cu miros chimic de transpirație macho, mai puțin mireasmă de poet. Ah, și teoria de buzunar a magnetismului polemic.
pentru textul : downloadez poezii deam ajuns din intamplare la el...poate nu "intamplare" e cel mai bun cuvant, cred ca il cautam e ceva vreme, fara sa stiu exact ce caut!
sa comentez? ce sa comentez?
mai bine il recitesc...
multumesc, Luminita.
pentru textul : psaltirea după Lilith deSursele reproducerilor din text: Dicționarul general al suprarealismului, revista Magazine littéraire din 1974, Double Lion - colectia autorului. In legatura cu termenul surealism as prefera acest cuvant in loc de suprarealism care este prea lung si plin de consoane. Exista, ca model surmontabil. Multumesc de intelegere.
pentru textul : 60 de ani de Surealism deal meu NU se referea doar la stil sau la "grosimea tuselor"... care, pe ici pe colo, mi s-a parut exagerata.
ca fiecare are Romania lui, asta-i alta poveste.
pentru textul : românia lui virgil t -I- deEu m-as feri de "sexualizarea" poeziei... e adevarat, femeile sunt in general mai sensibile :-) Problema mea cu acest text e ca-i atat de invechit incat cand il citesc simt pe gat un praf din acela de carti de la biblioteca pentru toti... Eu am mai spus-o in repetate randuri, nu sunt impotriva scrisului sa zicem a-la-nichita sau a-la-macedonski, sau a-la-barbu, dar fratilor, sa scrii ca nichita (cazul de fata) insa mult mult mult mai prost e ... ridicol e... sinistru, pe cuvant de onoare! Foaie verde de albastru ma doare un cal maiastru si-am zis pasare de peste desclestare de ce creste si secunda am zis de ora curcubeu de aurora si am zis unul de doi si zapada de noroi... din memorie-am zis de-a valma si-am crescut osul cu palma :-) Cu riscul unei sanctiuni altadata eu as fi dat o penita pentru urmatoarele: Prada neprinsa (ca daca ai fi prinsa ar fi tautologie, nu? cum ar suna: prada prinsa??) abia la sfarsit voi sti (din nou cum ar fi fost "abia la inceput as fi stiut" sau "as sti") că (vers simplu, identificabil poetic)... CĂ... pauza de gandire carevasazica dupa ce ma ucizi... aici e un pic de tensiune n-am sa mai mor... niciodata, ca sa fie totul clar, nu asa simplu n-am sa mai mor, ci niciodata. (desigur nu apas butonul ca atunci Virgil chiar ar avea motive intemeiate sa ma arunce iar afara de pe site) "cazusem stramb cu verbul peste orizont ca l-am facut sa fie-n doua ca bucile unui copil de inger pe mare-atunci cand ploua" - tot din memorie Citeste Caline Nodul 24 al lui Nichita din Noduri si semne... o sa-ti placa si apoi sa mai scrii din astea cu am sa mai mor niciodata Sinistru, Andu
pentru textul : Și dacă deimi cer scuze, nu am vrut neaparat sa generalizez dar nu inteleg de ce mai exista posibilitatea de editare daca nu o folosim (corect). de fapt mi se pare ca se cade in extreme cel putin in cazul acestui autor. Ori abuzeaza si isi sterge textele in masa, ori nu isi editeaza erorile din texte asa cum are posibilitatea sa o faca
pentru textul : vorbesc o latină ciudată deautorul acestui poem, un crucificat modern intre orient si balcani, ne introduce intr-o lume centrata pe firul fluviului Eufrat, intr-un decor al oazelor si al palmierilor. Naturaletea alcatuirii imaginilor, prin cuvinte simple dar de efect(asta e poezia), galopurile aritmice, nisipul, tarana cu miros de lacrimi, cenusa sufletului, toate acestea dau un iz de o mie si una de nopti petrecute cu iubita, intr-o oaza...Textul este foarte reusit, mai ales prin imbinarea celor doua culturi, una prin experienta netraita mult dar visata si una prin limba de adoptie pe care o folosesti magnific. Drept urmare las un semn de apreciere.
pentru textul : Țărână cu miros de lacrimi deoana,
venind din partea ta, penita nu numai ca ma bucura, dar imi da sentimentul ca ceva din mine nu s-a pierdut. ce bine.
pentru textul : Solniţa de hârtie făcută de tante denimeni nu propune nimic aici. iar daca tu crezi ca exista obiectivitate in poezie... probabil ca inca nu ti-au crescut degete.
pentru textul : REM denu pot sa-ti spun clar de ce m-am gandit la poezia asta ca la un epilog din primele versuri. nici de ce anume mi-a placut atat.
pentru textul : Happy birthday, my friend! dePagini