am tot citit cautand imaginile clare pe care le gaseam in poemele tale. aici m-am pierdut -bolta cu sine, durere timida a batatura, liniștea domestică a unui frigider
Dihania, nu a fost nici un abuz. Ti-am raspuns chiar si eu sub text. Nu inteleg de ce continui sa te porti infantil si sa jignesti in loc sa corectezi textul.
am remarcat puterea de inventie metaforica, versul nu se limiteaza la o ipostaza, imaginatia aduce un plus de policronie, ai un vers luminos, bogat; mi-a placut aceasta "noapte de caisa tulbure", "gandul penduland intre doua lumi", "minunile inotand impotriva fluxului timpului" ca de altfel intreg poemul. la primul vers din strofa a treia, cred ca lipseste un cuvintel... (ce?)
bun simtul cui bobadile? al tau? Aberezi daca afirmi ca as avea antipatii sau simpatii. Aberezi si cind sugerezi ca eu as afirma cite penite valoreaza acest text. Aberezi si cind sugerezi ca eu as sterge texte pentru motive de valoare sau nonvaloare literara pe Hermeneia. Poate asa procedezi tu pe lithera. Deci aviz amatorilor. Stiti deja ce va asteapta. Va dati bine pe linga domnul Andrei Moldovan care e patron acolo si are drept de viata si de moarte in literatura romana si va asigurati un loc mai la geam in posteritate. Sa nu spuneti ca nu v-am spus care e șpilu' cu lithera. Aberezi si cind iti dai cu presupusul despre ce vreau eu sa fac din Hermeneia. Mai ai aberatii? ca eu mai am rabdare. Nu garantez pentru Consiliu dar eu marturisesc ca ma amuz. Ai tu asa o inclinatie spre "drama queen" care ma bine dispune pe mine astazi.
mulţumesc pentru lectură şi observaţii.
cu siguranţă, mă voi reîntoarce la acest text, să îl aşez altfel, să îl aerisesc puţin, ca să zic aşa, dar ceva mai tîrziu, cînd voi reuşi să îl privesc cu detaşarea nesesară.
foarte frumos! am descoperit în jam atitudini pe care azi le iau ca trăsături de caracter ale autoarelor (pe Claudiu nu îl știu). dar și un inedit fermecător în nuanțe. da, este un text care a rezistat timpului și asta m-a impresionat.
mi-au plăcut mult comparația din a treia strofă și mai ales întrebarea... hm... eu n-aș ști ce răspuns să dau... :)
în întregime, textul vorbește (sau tu, în acest text...) despre dificultatea oglindirii în celălalt, despre căutare, renunțare, dezolare, dar o face cu seninătate și autocontrol -
la mine așa a ajuns. :)
...ultimul cuvânt nu ar trebui să fie „inexistente” (țări... inexistente)?
aaa... am uitat să spun că titlul m-a tras de mânecă până aici.
Eu nu pot pricepe hipersensibilitatea asta... Daniela, oamenii şi-au spus părerea. Civilizat. Sau au observat erori. Şi şi-au spus părerea. Dacă pentru asta n-o să mai activezi pe H., ce te-ai fi făcut dacă venea o pagină de critică imanentă, care să-ţi demoleze textul? Eu te rog să te mai gândeşti şi să revii la sentimente mai bune!
Ai creat imagini ample si clare fara prea mult efort. Un sentiment de tristete strabate intregul text si multumita tie, mi-a patruns prin toti porii. Remarc: "mă așez în genunchi și mă rog. pentru ligamente puternice și haine groase. pentru liniște. las în urmă duhoarea parcului zoologic și a episcopiei oamenii scîlciați ca niște șoșoni uzați cuiburile de rigips ale emigranților. plouă cu pene și solzi cu gheare de pui orașul acesta e mai împuțit decît orice moarte." Consider ca este deranjanta fonic si putea fi evitata constructia "care vine semeț ca un om care știe ce vrea". Cu prietenie, LM
scuze, am trimis commul înainte de vreme. ...dar cum ar putea fi definită Arta, dacă nu o expresie a Sinelui? firește, există și "arta" expresie a eului, dar nu la aceea mă refeream.
revenind asupra completării experimentului cu text mă tot gândesc dacă "funcționează" ca idee-hibrid. și nu mi-am dat încă un răspuns. și totuși, poezia aș posta-o separat. unde e povestea Sofiei Viany? :)
mulţumesc pentru comentarii.
cred că un act de creaţie presupune şi o doză de aluzie/iluzie. uneori trimiterea este clară alteori este posibil ca autorul să sugereze involuntar anumite sensuri.
concursul de poezie "astenie de primăvară" a fost un eveniment deosebit cu ingrediente pe măsură (multe poezii înscrise/ implicare emoţională/ controverse) şi a punctat în premieră cu o transmisie live.
aşadar de ce nu un alt concurs avînd în vedere şi faptul că pe H sînt autori noi care promit?
Abia asteptam un com ca asta si uite ca a venit. Am sa reproduc, in continuare, dialogul meu cu George Astalos de pe alt site. Pentru ca scopul in care am postat textul a fost sa provoc o discutie despre una si alta care se intampla prin "poiezia" noastra (draga de ea) actuala. Poate incepe pe aici o discutie in acest sens. Intre noi, "nespecialistii". Ca m-am saturat de criticastrii nostrii (zic ei, "de profesie")cu tot soiul de clasificari dambovitene saizecizecism, optzecism, douamiism...prin alte parti, se pare, se vorbeste, pare-se, mai aplicat; despre curente, par un examplu.
Si acum, discutia cu George.
George Asztalos 21.06.10 @ 9:48 editeaza
Impresia că despre mo sau po-mo trebuie vorbit doar de bine ca despre răposați. mai ales la producții citibile și uitabile rapid, fără note autentice, bazate doar pe tehnică și exclusiv interesante.
Un exorcism fără obiectul muncii în care metoda pune rezultatele în insignifianță. maestrul spune dar ceremonia nu mai e demult pe bune.
e just becouse. un fel de vrăjitor din Oz.
Gorun Manolescu 21.06.10 @ 13:23 editeaza
po-mo? nu, ca pe vremea cand l-am scris, prin ‘70, nu exista. mo? nici atat, ca habar n-aveam de el (a fost scris la “glumeti” cand facusem o vizita pe acolo – o data probabil c-am sa scriu cum am ratat, la solicitarea unui coleg de rezerva care chiar nu glumea, sa fiu pus in locul lui Nea Nicu; si am ratat pt. ca doctoru’ n-a vrut sa-mi dea bilet de voie sa ies afara si sa actionez). Atunci de ce l-am postat acu’? Ma intreb si eu. Da voi care-l mai si cititi, ce vina aveti? Aveti doamnelor si domnilor. Ca vorbiti de “Creierul nostru funcţionează (dacă o face) asemenea lumii în care trăim.” – manifest fracturist; “hiperautenticismul, cultivarea valorilor “tari” ale biograficului (optzecistii cultivau valorile slabe), predilectia pentru morbid si pentru zonele psihedelice si infraumane, deviante” – douamiism; “Până la ieşirea din haos, să trăim cel puţin un postmodernism monumental!” – manifest boierist si…pot continua daca nu ma opriti. Trebuie sa recunoasteti ca sunt un precursor cel putin genial. Si-l depasesc net – intotdeauna am suferit de modestie – pe Rimbaud cu “Sezonul lui in Infern” despre care, pe aici,Teo Mortu zicea ca dpa el nu se mai pot scrie poeme in proza. Na! Ca v-am dat unu in versuri.Daca vreti sa stiti din ce curent nou fac parte, nu va spun. Ca nu l-am patentat inca. Si-mi fura altii ieea.
George Asztalos 21.06.10 @ 14:45 editeaza
înțeleg, e ca la faza în care încerci să aprinzi trei feluri de brichete și degeaba că tot chibritul te salvează. soluția e mai degrabă alta: să ști care fel de brichete e bun și care nu. altfel ne trimit gospodinele după chibrituri. că le-am gătat…
asta apropo de curente. în rest poema e faină ca divertisment dar suferindă la capitolul autenticitate. nu e un capăt de țară dar nici genial în ghilimele nu puteți fi d-le Gorun. cu sau fără glumeți. cu sau fără patent pe idei.
să aiurim de bine. cu sau fără Nichita
Gorun Manolescu 21.06.10 @ 15:14 editeaza
Haide, george! Ca noi ne certam pe geni(t)alitate. Si peste noi vine Apocalipsa (de la Vaslui?!)Dar Cozan ala, n-o fi el genial,insa merge impotriva curentului (curentelor). Si chiar face misto de toata lumea (chiar si de el). Cu o pofta pantagruelica de parodie. E mare, dom’le. D-aia se fac criticastrii nostrii scumpi ca nu-l baga in seama. Ca s-ar lua singuri la misto si n-au simtul umorului. Cu maximalismul/Minimalismul care a inceput sa-i bantuie. Ca doar ne sincronizam, ne sincronizam…Ca pe timpuri (nu pot sa nu vorbesc despre ele, ca doar le-am trait). Cand nea Nicu s-a dus intr-o vizita de lucru la o fabrica de biscuiti si i-a intrebat pa aia “Biscuiti?”, biscuim, biscuim…
Gorun Manolescu 21.06.10 @ 16:18 editeaza
P.S.
Cand am zis ca textul asta (amarat) l-am scri prin ‘70, am zis-o pe bune. Si nici nu l-am publicat. Ca, vorba ta, mi-era frica sa nu-i iau painea de la gura lui Nichita (Dumnezeu sa-l ierte!)
bine Mercedes. daca tu preferi sa te joci iti recomand alte site-uri. in 24 de ore vei avea textul indepartat iar acest incident considera-l un avertisment. la urmatorul vei avea contul suspendat. vreau sa precizez ca regulamentul nu cere asa ceva dar din ratiuni care tin de respectul fata de cititorii Hermeneia eu pretind acest lucru de la fiecare text.
„ce sunt eu pentru barca asta
sau pentru apa în care înot
încă nu știu” - timpul între așteptare cuminte a dezvăluirii și proiectul căutării sensului, stare lucidă a unuia care a înțeles că nu știe „încă”, omenescul între plutirea în „siguranță” și „aruncarea” în apă. tare îmi plăcu! numa de bine!
Revin la palma Arancăi cu o singură întrebare, cum adică "departe de titlu"? Deoarece la celelalte "etichetări" "plat, zgomotos, pasaje melo" (ce-o fi aia melo, melodramatice sau meli-melo?) nu am cum să răspund rezonabil. Oare textul nu are nimic de-a face cu legenda lui King Arthur? Nu i s-a spus acestuia pe patul de moarte ca excalibur "has gone underwater"? Iar nu este râul oare cel care ne poartă pe apele sale spre moarte? Acest text ar fi mai bine să fie șters de la recomandate iar contul meu suspendat temporar pentru ca Doamna Marina Nicolaevna să-și regăsească mult-râvnita auto-suficientă liniște. Andu
Superb acest pasaj care poate fi de sine-stătător, nu numai filosofic: "Seara iubita mea încuie ușa de două ori. Se roagă în gînd pentru mine. Apoi adoarme cu gura deschisă. Ea știe cînd se intră în oameni se intră pe gură. Cînd o văd bărbații îi ating tălpile. Să aibă noroc. Unul chiar a cîștigat o oră de liniște. Nu s-a mai auzit nimic de el. Liniștea nu doare." Forma fericirii rezultă din ignorarea nefericirii celorlalți: "Fericirea nu doare ca să se audă." Interesant. Nici prostia nu doare.
Eugen, imi pare rau ca trebuie sa o spun, dar bulbuceala asta de rime si "expersii frumoase" nu (prea) convinge. Ti-a spus-o si Virgil, ti-a spus-o si Dorin (in felul sau mai hatru)...eu am stat in cumpana daca sa o spun cu menajamente sau frust. Am ales a doua varianta.
Nu ma deranjeaza faptul ca textul are rime, ma deranjeaza calitatea lor!
Nu ma derajneaza nici tema romantica, ci faptul ca o manuiesti cu stangacie.
Nu ma deranjeaza nici abundenta figurilor de stil, ci faptul ca ele nu reusesc sa trasmita nimic si isi pun piedica una alteia.
Unii spun ca pentru a scrie multumitor poezie, trebuie sa citim, la randul nostru, multa poezie; asta poate fi o conditie necesara, dar nu intotdeauna suficienta. Eu nu spun ca aici se simte lipsa lecturilor. Nu imi permit sa recomand o bibliografie; cel mult te-as sfatui, daca-mi ingadui, sa privesti scrisul cu ceva mai multa detasare. Nu-i nicio drama ca nu suntem toti facuti pentru poezie, cu siguranta fiecare din noi poate excela intr-un domeniu sau intr-o modalitate de expresie care i se potriveste mai bine. Totul e sa nu ne pierdem cu firea pana cand le identificam.
barbatul asta, olimpianul asta viril e hot-hot-hot! imaginea cu 'arșița se târâia pe brânci să-ți lingă umbra' s-a asezat inaintea ochilor mei si nu mai pleaca... un text senzual ce ma trimite cu gindul la David (Michelangelo) inainte de batalia cu Gloliath ori un Casanova trimtind bezele din gondola, obosit dupa o noapte dragoste, dar care inca mai poate emana feromoni prin porii (ne)obositi de pasiune...ori (hey, lista e luuuunga)... finalul e o acceptare a slabiciunii feminine traite prin pielea nuda de duminica...(surendered to the moment). it's a yes! from me... pe curind, Corina
Virgil, nu cred că Alina este proastă, după cum nici tu nu crezi asta!
Alina, apreciez comentariul tău oriunde sub textele mele. Și tu știi asta.
Acum, pentru că știți că vă respect pe amândoi ca oameni și scriitori, vă rog să îmi lăsați mie ultimul cuvânt sub acest text. Iar acesta este: Mulțumesc, oameni dragi!
sigur că textul de față nu poate convinge, nici nu este cine știe ce, deși mizează pe sinceritate, care poate adăuga acel plus necesar pentru înclinarea balanței eu apăram mai devreme un concept chiar am avut ceva contraziceri acum câteva zile, referitoare la teoria delimitării poeziei de proză, nu neapărat după canonul clasic, ci după conceptul formal, care ne îndeamnă deseori să spunem "asta este poezie" "asta nu este poezie" concluzia ar fi, și mărturisesc că mie mi-a plăcut foarte mult, fiind convenabilă, această teoretizare esențializată, că nu există poezie și nici proză adică nu trebuie să facem delimitări și nici să trasăm granițe important este ca ce scriem să fie literatură, așa cum poate fi ea definită, convențional sau nu eu am să încerc să te conving, deși am senzația că mă supui exigențelor unui examen fie vorba între noi, nu prea mi-au plăcut examenele și examinările, deoarece mi s-au părut întotdeauna coercitive și îndeosebi subiective ori în poezie regulile se schimbă de la o zi la alta (nu o spun eu, ci Mincu)
Textul este perfectibill dar oricum ai întoarce-o este poezie. Vezi comentariile de pe alte site-uri ! Desigur, acesta nu poate fi un argument dar pentru mine este suficient dacă ți-a plăcut măcar titlul... Mulțumesc pentru lectură
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
'nil points' pentru acel 'ever' si 'ten points' pentru final. Andu, fa media!
pentru textul : poem de 70 de cenți deam tot citit cautand imaginile clare pe care le gaseam in poemele tale. aici m-am pierdut -bolta cu sine, durere timida a batatura, liniștea domestică a unui frigider
poate urmatorul!
pentru textul : cerul vânăt mă doare timid a bătătură deMulțumesc, Corina.
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deE ok, arati bine in rochia asta.
Dihania, nu a fost nici un abuz. Ti-am raspuns chiar si eu sub text. Nu inteleg de ce continui sa te porti infantil si sa jignesti in loc sa corectezi textul.
pentru textul : Antoverb (provocare lingvistică) deam remarcat puterea de inventie metaforica, versul nu se limiteaza la o ipostaza, imaginatia aduce un plus de policronie, ai un vers luminos, bogat; mi-a placut aceasta "noapte de caisa tulbure", "gandul penduland intre doua lumi", "minunile inotand impotriva fluxului timpului" ca de altfel intreg poemul. la primul vers din strofa a treia, cred ca lipseste un cuvintel... (ce?)
pentru textul : Eșec debun simtul cui bobadile? al tau? Aberezi daca afirmi ca as avea antipatii sau simpatii. Aberezi si cind sugerezi ca eu as afirma cite penite valoreaza acest text. Aberezi si cind sugerezi ca eu as sterge texte pentru motive de valoare sau nonvaloare literara pe Hermeneia. Poate asa procedezi tu pe lithera. Deci aviz amatorilor. Stiti deja ce va asteapta. Va dati bine pe linga domnul Andrei Moldovan care e patron acolo si are drept de viata si de moarte in literatura romana si va asigurati un loc mai la geam in posteritate. Sa nu spuneti ca nu v-am spus care e șpilu' cu lithera. Aberezi si cind iti dai cu presupusul despre ce vreau eu sa fac din Hermeneia. Mai ai aberatii? ca eu mai am rabdare. Nu garantez pentru Consiliu dar eu marturisesc ca ma amuz. Ai tu asa o inclinatie spre "drama queen" care ma bine dispune pe mine astazi.
pentru textul : Tangent de radical din "ix" demulţumesc pentru lectură şi observaţii.
pentru textul : o foaie de hârtie și-un pahar decu siguranţă, mă voi reîntoarce la acest text, să îl aşez altfel, să îl aerisesc puţin, ca să zic aşa, dar ceva mai tîrziu, cînd voi reuşi să îl privesc cu detaşarea nesesară.
foarte frumos! am descoperit în jam atitudini pe care azi le iau ca trăsături de caracter ale autoarelor (pe Claudiu nu îl știu). dar și un inedit fermecător în nuanțe. da, este un text care a rezistat timpului și asta m-a impresionat.
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur demi-au plăcut mult comparația din a treia strofă și mai ales întrebarea... hm... eu n-aș ști ce răspuns să dau... :)
în întregime, textul vorbește (sau tu, în acest text...) despre dificultatea oglindirii în celălalt, despre căutare, renunțare, dezolare, dar o face cu seninătate și autocontrol -
la mine așa a ajuns. :)
...ultimul cuvânt nu ar trebui să fie „inexistente” (țări... inexistente)?
pentru textul : corupt de bătrânețea unei idei deaaa... am uitat să spun că titlul m-a tras de mânecă până aici.
Ela, eu las asa. deocamdata. El stie de ce.
pentru textul : dernier baiser deEu nu pot pricepe hipersensibilitatea asta... Daniela, oamenii şi-au spus părerea. Civilizat. Sau au observat erori. Şi şi-au spus părerea. Dacă pentru asta n-o să mai activezi pe H., ce te-ai fi făcut dacă venea o pagină de critică imanentă, care să-ţi demoleze textul? Eu te rog să te mai gândeşti şi să revii la sentimente mai bune!
pentru textul : eine kleine musik deAi creat imagini ample si clare fara prea mult efort. Un sentiment de tristete strabate intregul text si multumita tie, mi-a patruns prin toti porii. Remarc: "mă așez în genunchi și mă rog. pentru ligamente puternice și haine groase. pentru liniște. las în urmă duhoarea parcului zoologic și a episcopiei oamenii scîlciați ca niște șoșoni uzați cuiburile de rigips ale emigranților. plouă cu pene și solzi cu gheare de pui orașul acesta e mai împuțit decît orice moarte." Consider ca este deranjanta fonic si putea fi evitata constructia "care vine semeț ca un om care știe ce vrea". Cu prietenie, LM
pentru textul : drumul pierdut descuze, am trimis commul înainte de vreme. ...dar cum ar putea fi definită Arta, dacă nu o expresie a Sinelui? firește, există și "arta" expresie a eului, dar nu la aceea mă refeream.
pentru textul : (2) Discuție (virtuală) despre ironism și metafizică cu Rorty și cele două personaje ale sale, Ironistul și Metafizicianul denu am știut că e de ajuns să citești primul vers pentru a exprima o părere literară și să devii alergică. poate ajută mușețelul.
pentru textul : Tetley derevenind asupra completării experimentului cu text mă tot gândesc dacă "funcționează" ca idee-hibrid. și nu mi-am dat încă un răspuns. și totuși, poezia aș posta-o separat. unde e povestea Sofiei Viany? :)
pentru textul : I live in a yellow water-lily demulţumesc pentru comentarii.
pentru textul : cromatic ps decred că un act de creaţie presupune şi o doză de aluzie/iluzie. uneori trimiterea este clară alteori este posibil ca autorul să sugereze involuntar anumite sensuri.
concursul de poezie "astenie de primăvară" a fost un eveniment deosebit cu ingrediente pe măsură (multe poezii înscrise/ implicare emoţională/ controverse) şi a punctat în premieră cu o transmisie live.
aşadar de ce nu un alt concurs avînd în vedere şi faptul că pe H sînt autori noi care promit?
Abia asteptam un com ca asta si uite ca a venit. Am sa reproduc, in continuare, dialogul meu cu George Astalos de pe alt site. Pentru ca scopul in care am postat textul a fost sa provoc o discutie despre una si alta care se intampla prin "poiezia" noastra (draga de ea) actuala. Poate incepe pe aici o discutie in acest sens. Intre noi, "nespecialistii". Ca m-am saturat de criticastrii nostrii (zic ei, "de profesie")cu tot soiul de clasificari dambovitene saizecizecism, optzecism, douamiism...prin alte parti, se pare, se vorbeste, pare-se, mai aplicat; despre curente, par un examplu.
Si acum, discutia cu George.
George Asztalos 21.06.10 @ 9:48 editeaza
Impresia că despre mo sau po-mo trebuie vorbit doar de bine ca despre răposați. mai ales la producții citibile și uitabile rapid, fără note autentice, bazate doar pe tehnică și exclusiv interesante.
Un exorcism fără obiectul muncii în care metoda pune rezultatele în insignifianță. maestrul spune dar ceremonia nu mai e demult pe bune.
e just becouse. un fel de vrăjitor din Oz.
Gorun Manolescu 21.06.10 @ 13:23 editeaza
po-mo? nu, ca pe vremea cand l-am scris, prin ‘70, nu exista. mo? nici atat, ca habar n-aveam de el (a fost scris la “glumeti” cand facusem o vizita pe acolo – o data probabil c-am sa scriu cum am ratat, la solicitarea unui coleg de rezerva care chiar nu glumea, sa fiu pus in locul lui Nea Nicu; si am ratat pt. ca doctoru’ n-a vrut sa-mi dea bilet de voie sa ies afara si sa actionez). Atunci de ce l-am postat acu’? Ma intreb si eu. Da voi care-l mai si cititi, ce vina aveti? Aveti doamnelor si domnilor. Ca vorbiti de “Creierul nostru funcţionează (dacă o face) asemenea lumii în care trăim.” – manifest fracturist; “hiperautenticismul, cultivarea valorilor “tari” ale biograficului (optzecistii cultivau valorile slabe), predilectia pentru morbid si pentru zonele psihedelice si infraumane, deviante” – douamiism; “Până la ieşirea din haos, să trăim cel puţin un postmodernism monumental!” – manifest boierist si…pot continua daca nu ma opriti. Trebuie sa recunoasteti ca sunt un precursor cel putin genial. Si-l depasesc net – intotdeauna am suferit de modestie – pe Rimbaud cu “Sezonul lui in Infern” despre care, pe aici,Teo Mortu zicea ca dpa el nu se mai pot scrie poeme in proza. Na! Ca v-am dat unu in versuri.Daca vreti sa stiti din ce curent nou fac parte, nu va spun. Ca nu l-am patentat inca. Si-mi fura altii ieea.
George Asztalos 21.06.10 @ 14:45 editeaza
înțeleg, e ca la faza în care încerci să aprinzi trei feluri de brichete și degeaba că tot chibritul te salvează. soluția e mai degrabă alta: să ști care fel de brichete e bun și care nu. altfel ne trimit gospodinele după chibrituri. că le-am gătat…
asta apropo de curente. în rest poema e faină ca divertisment dar suferindă la capitolul autenticitate. nu e un capăt de țară dar nici genial în ghilimele nu puteți fi d-le Gorun. cu sau fără glumeți. cu sau fără patent pe idei.
să aiurim de bine. cu sau fără Nichita
Gorun Manolescu 21.06.10 @ 15:14 editeaza
Haide, george! Ca noi ne certam pe geni(t)alitate. Si peste noi vine Apocalipsa (de la Vaslui?!)Dar Cozan ala, n-o fi el genial,insa merge impotriva curentului (curentelor). Si chiar face misto de toata lumea (chiar si de el). Cu o pofta pantagruelica de parodie. E mare, dom’le. D-aia se fac criticastrii nostrii scumpi ca nu-l baga in seama. Ca s-ar lua singuri la misto si n-au simtul umorului. Cu maximalismul/Minimalismul care a inceput sa-i bantuie. Ca doar ne sincronizam, ne sincronizam…Ca pe timpuri (nu pot sa nu vorbesc despre ele, ca doar le-am trait). Cand nea Nicu s-a dus intr-o vizita de lucru la o fabrica de biscuiti si i-a intrebat pa aia “Biscuiti?”, biscuim, biscuim…
Gorun Manolescu 21.06.10 @ 16:18 editeaza
pentru textul : Descântec deP.S.
Cand am zis ca textul asta (amarat) l-am scri prin ‘70, am zis-o pe bune. Si nici nu l-am publicat. Ca, vorba ta, mi-era frica sa nu-i iau painea de la gura lui Nichita (Dumnezeu sa-l ierte!)
bine Mercedes. daca tu preferi sa te joci iti recomand alte site-uri. in 24 de ore vei avea textul indepartat iar acest incident considera-l un avertisment. la urmatorul vei avea contul suspendat. vreau sa precizez ca regulamentul nu cere asa ceva dar din ratiuni care tin de respectul fata de cititorii Hermeneia eu pretind acest lucru de la fiecare text.
pentru textul : Ultimul muritor deda Luminita , cred si eu c-ai spus destul, iti multumesc de apreciere, onorat de trecere
pentru textul : Frenezie de„ce sunt eu pentru barca asta
pentru textul : nimeni nu pune la îndoială aerul desau pentru apa în care înot
încă nu știu” - timpul între așteptare cuminte a dezvăluirii și proiectul căutării sensului, stare lucidă a unuia care a înțeles că nu știe „încă”, omenescul între plutirea în „siguranță” și „aruncarea” în apă. tare îmi plăcu! numa de bine!
Revin la palma Arancăi cu o singură întrebare, cum adică "departe de titlu"? Deoarece la celelalte "etichetări" "plat, zgomotos, pasaje melo" (ce-o fi aia melo, melodramatice sau meli-melo?) nu am cum să răspund rezonabil. Oare textul nu are nimic de-a face cu legenda lui King Arthur? Nu i s-a spus acestuia pe patul de moarte ca excalibur "has gone underwater"? Iar nu este râul oare cel care ne poartă pe apele sale spre moarte? Acest text ar fi mai bine să fie șters de la recomandate iar contul meu suspendat temporar pentru ca Doamna Marina Nicolaevna să-și regăsească mult-râvnita auto-suficientă liniște. Andu
pentru textul : excalibur demulţumesc mult. mă bucură trecerea şi comentariul tău.
pentru textul : vastica derecitesc si imi par inca o data deosebite "mi-am urcat gândurile pe cea mai înaltă colină a nopții" acum suna altfel. cel putin pentru mine.
pentru textul : până la marginea lumii e doar o grădină deSuperb acest pasaj care poate fi de sine-stătător, nu numai filosofic: "Seara iubita mea încuie ușa de două ori. Se roagă în gînd pentru mine. Apoi adoarme cu gura deschisă. Ea știe cînd se intră în oameni se intră pe gură. Cînd o văd bărbații îi ating tălpile. Să aibă noroc. Unul chiar a cîștigat o oră de liniște. Nu s-a mai auzit nimic de el. Liniștea nu doare." Forma fericirii rezultă din ignorarea nefericirii celorlalți: "Fericirea nu doare ca să se audă." Interesant. Nici prostia nu doare.
pentru textul : al patrulea cîntec de dragoste deEugen, imi pare rau ca trebuie sa o spun, dar bulbuceala asta de rime si "expersii frumoase" nu (prea) convinge. Ti-a spus-o si Virgil, ti-a spus-o si Dorin (in felul sau mai hatru)...eu am stat in cumpana daca sa o spun cu menajamente sau frust. Am ales a doua varianta.
Nu ma deranjeaza faptul ca textul are rime, ma deranjeaza calitatea lor!
Nu ma derajneaza nici tema romantica, ci faptul ca o manuiesti cu stangacie.
Nu ma deranjeaza nici abundenta figurilor de stil, ci faptul ca ele nu reusesc sa trasmita nimic si isi pun piedica una alteia.
Unii spun ca pentru a scrie multumitor poezie, trebuie sa citim, la randul nostru, multa poezie; asta poate fi o conditie necesara, dar nu intotdeauna suficienta. Eu nu spun ca aici se simte lipsa lecturilor. Nu imi permit sa recomand o bibliografie; cel mult te-as sfatui, daca-mi ingadui, sa privesti scrisul cu ceva mai multa detasare. Nu-i nicio drama ca nu suntem toti facuti pentru poezie, cu siguranta fiecare din noi poate excela intr-un domeniu sau intr-o modalitate de expresie care i se potriveste mai bine. Totul e sa nu ne pierdem cu firea pana cand le identificam.
pentru textul : Deşertul indigo debarbatul asta, olimpianul asta viril e hot-hot-hot! imaginea cu 'arșița se târâia pe brânci să-ți lingă umbra' s-a asezat inaintea ochilor mei si nu mai pleaca... un text senzual ce ma trimite cu gindul la David (Michelangelo) inainte de batalia cu Gloliath ori un Casanova trimtind bezele din gondola, obosit dupa o noapte dragoste, dar care inca mai poate emana feromoni prin porii (ne)obositi de pasiune...ori (hey, lista e luuuunga)... finalul e o acceptare a slabiciunii feminine traite prin pielea nuda de duminica...(surendered to the moment). it's a yes! from me... pe curind, Corina
pentru textul : Poezie nudă cu un bărbat deVirgil, nu cred că Alina este proastă, după cum nici tu nu crezi asta!
pentru textul : îngeri sub cărămizi deAlina, apreciez comentariul tău oriunde sub textele mele. Și tu știi asta.
Acum, pentru că știți că vă respect pe amândoi ca oameni și scriitori, vă rog să îmi lăsați mie ultimul cuvânt sub acest text. Iar acesta este: Mulțumesc, oameni dragi!
sigur că textul de față nu poate convinge, nici nu este cine știe ce, deși mizează pe sinceritate, care poate adăuga acel plus necesar pentru înclinarea balanței eu apăram mai devreme un concept chiar am avut ceva contraziceri acum câteva zile, referitoare la teoria delimitării poeziei de proză, nu neapărat după canonul clasic, ci după conceptul formal, care ne îndeamnă deseori să spunem "asta este poezie" "asta nu este poezie" concluzia ar fi, și mărturisesc că mie mi-a plăcut foarte mult, fiind convenabilă, această teoretizare esențializată, că nu există poezie și nici proză adică nu trebuie să facem delimitări și nici să trasăm granițe important este ca ce scriem să fie literatură, așa cum poate fi ea definită, convențional sau nu eu am să încerc să te conving, deși am senzația că mă supui exigențelor unui examen fie vorba între noi, nu prea mi-au plăcut examenele și examinările, deoarece mi s-au părut întotdeauna coercitive și îndeosebi subiective ori în poezie regulile se schimbă de la o zi la alta (nu o spun eu, ci Mincu)
pentru textul : Recunosc & deTextul este perfectibill dar oricum ai întoarce-o este poezie. Vezi comentariile de pe alte site-uri ! Desigur, acesta nu poate fi un argument dar pentru mine este suficient dacă ți-a plăcut măcar titlul... Mulțumesc pentru lectură
pentru textul : cum să prinzi luna în zona 51 detotuşi, revenind pe text. ar putea fi eliminat unul din "ce nu va fi" de la versurile cu seva şi focul, modificat cumva. e o repetiţie neplăcută.
pentru textul : amputarea literei d dePagini