Danielush, multzam frumos, sarumana. La un moment dat in primul comm am vrut sa fac referire la o sursa de inspiratie insa m-am abtinut din instinct de conservare, dar daca tot mi-ai explicat asa de meticulos, ca la anul intai la litere si cifre, uite, o sa-ti spun ca "la rapa uvedenrode/ cate gasteropode". Concluzia? lemnul tau ar trebui "traforat" mai melodic decat atat. Insa poate ca nu esti in stare de mai mult, te-ai gandit la asta? Pentruca pe mine intrebari de genul asta ma framanta on a daily basis. Andu
"cutie" pentru ca sincer, inca nu mi-e foarte clar ce se poate incadra aici... experimentam o forma noua de redare si am obligat poezia sa se aseze asa cum am simtit-o eu, cu margini ascutite...
eram sun influenta fantasmelor lui Goya, dupa ce-am urmarit un film in spaniola despre viata si opera pictorului si am ramas cu imaginea degetului scheletic care zgaraie in tarana NADA ...nu stiam exact cat am reusit sa transmit din toata avalansa de senzatii si am ajuns la ...cutia de nisip.
cuvantul de la sfarsit scris in romaneste, parca nu suna destul de convingator.
iti multumesc pentru parere si pentru aprecieri!
Matei, mulțumesc pentru apreciere Alma, așa este, ar trebui mereu să rescriu dar tu știi foarte bine adevărul despre asta hialin, poate ai dreptate și poate am vrut să existe acest contrast sadness, iată locul unde m-aș întoarce
Dorine, acum nu ca nu mi-a placut poemul tau, dar as fi vrut sa vad mai multa originalitate. "stapana a mainilor mele" si altele, etc etc nu sunt in masura sa imi spuna mie mai mult decat " o tu stapana a semintelor" and such si toata poezia sud-americana de la pashopt incoace. Eu cred ca te pierzi in asemenea texte. Insa poate ca sunt bune de bed time stories, ca tot esti tanar tata. Mai vorbim, Andu
Intr-adevar textul acesta este incoerent, se pierde firul logic.Imi place imaginea "numar din doi in doi/ cu glas de zapada". Mi-ar fi placut de exemplu sa vad "dimineata/ ofteaza prelung" . Asa... "oftatul prelung" suna banal, iar comparatia "cat un munte de ceara" ar avea farmecul ei, dar ar trebui "prinsa" altfel in context. Ceva nu se potriveste. Finalul cu saruturile cam strica tot ce ati incercat sa construiti pana acum. Personal cred ca ati incercat sa realizati o idee intr-un mod imagistic si ati omis un aspect important... sensul. Mie textul imi pare un colaj de idei. Alternanta smoala, soare , iarna... trecerea este mult prea rapida si nu este justificata in niciun fel. Ialin
Ai unele expresii suspecte: "ultimul oftat ca amintire/ trupul ei un templu sacru/ o frumusețe adevărată/ doar ea a știut
să-și ascundă sufletul". Păcatul lor nu e că sunt prăfuite/ bătrâneşti, ci faptul că nici contextul nu le ajută deloc, ele cad ca din alt text, text al altui secol.
sunt unele secvente placute, cum sunt si multe care lasa de dorit. un text de acest gen nu merge in primul rand ptr ca apare si se manifesta tendinta de a-ti plange de mila in mod subtil. iar cand apelezi la mila ptr a convinge asta e un sofism. mai bine foloseai argumentum ad bacullum sau ceva. in al doilea rand, dincolo de atitudine, limbajul face parte din recuzita poetica comuna, iar pe alocuri, ai neclaritati in exprimarea ideii. ps: de asemenea, comentez si criteriile care au facut ca un astfel de text sa ajunga la remarcate. (mor sa ajung si eu remarcat). ar fi interesant de stiut care sunt criteriile si cum se face. din pacate, nu spun mai multe ptr ca se pune mult prea mult accent pe comentarii decat pe texte. asta inhiba cu siguranta, atat actul creatiei poetice cat si cel al criticii. asta face rau site-ului. vivat regulamentul! emi, sorry ptr. digresiune
și hai, cu ceva efort, m-aș fi împăcat și cu imaginea asta, căci „necunoscute sunt căile Domnului” dacă l-ai fi ÎNTÂLNIT acolo...
dar să-l CAUȚI în garaj? de ce?? crezi că s-a rătăcit??:)
semidoctismul ma scoate din sarite. Inclusiv cand e vorba de mine. In nici un caz nu e vorba de domnia ta. In apararea semidoctului se poate argumenta ca are o privire proaspata, neviciata de ochelarii de cal ai specialistului. Contra argumentul: prea le stie pe toate si nu intelege nimic. Ca de obicei adevarul este, pe undeva, pe la mijloc (pentru ca tot veni vorba de binarism). Sa auzim de bine.
paul, ma bucur de cuvintele tale. eu sunt inca in cautarea lungimii de unda, ca sa zic asa. si de asta pretuiesc orice semn. semnul tau, in mod deosebit, pentru ca si mie imi place cum scrii. titlul o sa-l schimb. adevarul e ca nu m-am mai gandit la titlu, am scris ce mi-a trecut prima oara prin cap. si multumesc pentru semnul tau de pretuire :) o seara frumoasa.( imi cer scuze pt. lipsa diacr., nu stiu de ce am ramas fara ele..)
la inceput mi s-a parut ca are bucati oarecum de umplutura (partea cu demontarea antenei satelit, de ex.) si bucati extraordinare. cred ca partea cea mai puternica e in "Cu papucii de gumă. /A învățat să scrie, știe multe/ Cuvinte. Și mă întreabă./ Mamă, cu ce rimează mâine?/ Cu pâine. Și câine", asa cum s-a mai remarcat. am citit-o de cateva ori si a inceput sa-mi placa din ce in ce mai mult. posibil sa rezonez in ultimul timp ceva mai puternic cu starea din care cred eu ca pleaca uneori poezia, nu stiu, dar iti pot spune cu certitudine ca la final eram de acord cu paul. cred ca de fapt ai reusit sa echilibrezi foarte bine descriptivul cu sugestia, iar la inceput remarcasem doar partea descriptiva din ea.
Cami, eu nu am făcut un atac la persoana ta, nu am discutat pe lângă text, ci, pornind de la textul tău, am încercat să concentrez în câteva fraze motivele ce pot determina pe cineva să scrie (chiar și eu) parafrazând câte ceva din conținut. Ai creat un prilej de meditație și acesta a fost doar un mic ecou al receptorului. Asta înseamnă că textul e interesant din punctul meu de vedere. Din păcate, tu ești cea care ataci și cred că, de data asta, gratuit și copilărește.
Ioana, observații pertinente. Am să fac unele modificări, la final. Mai este și lupul încolțit, uneori, și felul în care reacționează/ripostează este fascinant, prin agresivitatea extremă. Și-apoi, în poezie este totul posibil... Onorat, de trecere și semn! Cu amiciție,
"și doar femeia suspendată nicăieri în vid" un cuib/un ochi/un suflet - șevaletul în care timpul își înmoaie penelul; mai mult timp trece, mai tare culorile sunt împinse una către cealaltă, încep să se amestece, dând naștere unor nuanțe noi și nebănuite, dar, totodată, anulând culorile de bază, "semnele cromatice", punctele de reper cunoscute, în absența cărora turnul de vrăbii devine, din cauza aspațialității, un turn babel al formelor. "ochiul ce se crede viu", Vasile Munteanu
parerea mea este ca nu vad unde e experimentul. despre texte nu pot spune decit ca sint destul de mediocre. mai ales cind incepi cu ingerasul in prima parte si apoi cu inima in a doua, textul se scufunda in banal. nu stiu, chiar nu stiu ce ai vrut sa faci dar nu prea vad sa fi reusit nimic.
Adrian mulțumesc de trecere și semn,stiu greseala pe care o fac atunci când nu particip cu comentarii și pe la alte texte,nu am făcut-o până acum considerănd că poate nu e momentul să critic poezia colegilor de pe acest site Hermeneia.Dar cu siguranță o voi face cât de curând.o zi frumoasă încontinuare.
Îmi cer scuze că nu comentez direct la text, dar valoare unei cărți nu este deloc direct proporțională cu tirajul. Ca exemplu putem da cărțile lui Ceaușescu dinainte de 1989 și romanele Sandrei Brown, traduse în România în atâtea exemplare după 1990. Iar exemplele pot continua.
foarte frumos poem. este de o limpezime molcomă, scrisă de un suflet împăcat cu viața, în care lumina tresare atât la propriu cât și la figurat, stilistic. aproape ireproșabil, (acea repetiție "nimic"), dar cursivitatea și intensitatea cu care transmite liniștea e înfiorătoare, Daniela. iată un poem sedativ. pe care îl recomand și îl trec la preferate. și... eu sunt cel care mulțumește.
Nici pe departe, Cristina! În atmosfera Sarbatorilor mă ocup, totuşi, când găsesc timp, cu revizuirea/ corectarea textelor pentru cartea pe care intentionez s-o fac să apară în primele luni ale lui 2011. O să revin, desigur, şi pe site.
Mulţumesc pentru lectură. La mulţi ani!
Tudor
Ioana, foarte bine prinsă ideea, fără ostentație și nedând aproape nimic cititorului în plus pentru a-l ajuta. Doar titul ne spune adevărata poveste, și încă și aici trimițându-ne mai întâi pe cărări greșite. Nici nu știu ce altceva aș mai spune, pentru a nu strica echilibrul acesta fragil între moarte și viață, între festinul celor niciodată duși definitiv și pomana-ofranda celor care îi așteaptă. Se rupe ritmul la "pruncul de la sân", probabil ai vrut să eviți expresia în forma ei cea mai întâlnită, dar se duce ăuțin din atmosferă, m-ai făcut să mă opresc să-mi dau seama what's wrong... Cred că poți să îndrăznești să spui "pruncul din sân"... Cu admirație, Bianca
Mi-a plăcut foarte mult atât ideatica, dar mai ales felul cum revine visul fragmentat, ca o enumerare de termeni cheie:
,,visul reînvie și iată-mă oprit
în fața ușii din tablă ruginită
cu degetele zdrelite de atâta bătut
speriat de o posibilă deschidere
mirat de repetata neîntâmplare
lătratul câinelui ploaia femeia
cearșafurile cerșetorul
rana din umăr"...am senzaţia unei ,,glosse" moderne :)
Nu am înţeles partea mediană:
,,știi
alor mei
iubești mă întreabă" ...e o neputinţă de a mea. Nu trebuie să explici :)
Mă uit acum si la forma poemului, e ca o clepsidră pe care o pot întoarce.
Am mai făcut un experiment: am făcut copy/paste poemului, l-am centrat si am obtinut o formă foarte interesantă. De fapt mai multe. Cea mai dragă e cea prin care ultima parte a poemului seamănă cu o lacrimă :) Nu întâmplător.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Danielush, multzam frumos, sarumana. La un moment dat in primul comm am vrut sa fac referire la o sursa de inspiratie insa m-am abtinut din instinct de conservare, dar daca tot mi-ai explicat asa de meticulos, ca la anul intai la litere si cifre, uite, o sa-ti spun ca "la rapa uvedenrode/ cate gasteropode". Concluzia? lemnul tau ar trebui "traforat" mai melodic decat atat. Insa poate ca nu esti in stare de mai mult, te-ai gandit la asta? Pentruca pe mine intrebari de genul asta ma framanta on a daily basis. Andu
pentru textul : Lacu’- str. de"cutie" pentru ca sincer, inca nu mi-e foarte clar ce se poate incadra aici... experimentam o forma noua de redare si am obligat poezia sa se aseze asa cum am simtit-o eu, cu margini ascutite...
pentru textul : sincopă deeram sun influenta fantasmelor lui Goya, dupa ce-am urmarit un film in spaniola despre viata si opera pictorului si am ramas cu imaginea degetului scheletic care zgaraie in tarana NADA ...nu stiam exact cat am reusit sa transmit din toata avalansa de senzatii si am ajuns la ...cutia de nisip.
cuvantul de la sfarsit scris in romaneste, parca nu suna destul de convingator.
iti multumesc pentru parere si pentru aprecieri!
ma voi stradui sa nu mai fie... :) multumesc, dorin
pentru textul : My Baby Ballade deMatei, mulțumesc pentru apreciere Alma, așa este, ar trebui mereu să rescriu dar tu știi foarte bine adevărul despre asta hialin, poate ai dreptate și poate am vrut să existe acest contrast sadness, iată locul unde m-aș întoarce
pentru textul : sephirot I deErată - "atunci rezultatul alegerii" - scuze
pentru textul : domnule Labiș deDorine, acum nu ca nu mi-a placut poemul tau, dar as fi vrut sa vad mai multa originalitate. "stapana a mainilor mele" si altele, etc etc nu sunt in masura sa imi spuna mie mai mult decat " o tu stapana a semintelor" and such si toata poezia sud-americana de la pashopt incoace. Eu cred ca te pierzi in asemenea texte. Insa poate ca sunt bune de bed time stories, ca tot esti tanar tata. Mai vorbim, Andu
pentru textul : Pietrele Doamnei dedin nefericire exista atat de multe lucrari incomplete...multi au fost uitati intentionat...
pentru textul : Jules Perahim deIntr-adevar textul acesta este incoerent, se pierde firul logic.Imi place imaginea "numar din doi in doi/ cu glas de zapada". Mi-ar fi placut de exemplu sa vad "dimineata/ ofteaza prelung" . Asa... "oftatul prelung" suna banal, iar comparatia "cat un munte de ceara" ar avea farmecul ei, dar ar trebui "prinsa" altfel in context. Ceva nu se potriveste. Finalul cu saruturile cam strica tot ce ati incercat sa construiti pana acum. Personal cred ca ati incercat sa realizati o idee intr-un mod imagistic si ati omis un aspect important... sensul. Mie textul imi pare un colaj de idei. Alternanta smoala, soare , iarna... trecerea este mult prea rapida si nu este justificata in niciun fel. Ialin
pentru textul : Inima mea decupată deAi unele expresii suspecte: "ultimul oftat ca amintire/ trupul ei un templu sacru/ o frumusețe adevărată/ doar ea a știut
să-și ascundă sufletul". Păcatul lor nu e că sunt prăfuite/ bătrâneşti, ci faptul că nici contextul nu le ajută deloc, ele cad ca din alt text, text al altui secol.
Cred că "reflexia mării" e un termen mai adecvat.
pentru textul : las merii să tacă deEmil, e poezie sau proza.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a desunt unele secvente placute, cum sunt si multe care lasa de dorit. un text de acest gen nu merge in primul rand ptr ca apare si se manifesta tendinta de a-ti plange de mila in mod subtil. iar cand apelezi la mila ptr a convinge asta e un sofism. mai bine foloseai argumentum ad bacullum sau ceva. in al doilea rand, dincolo de atitudine, limbajul face parte din recuzita poetica comuna, iar pe alocuri, ai neclaritati in exprimarea ideii. ps: de asemenea, comentez si criteriile care au facut ca un astfel de text sa ajunga la remarcate. (mor sa ajung si eu remarcat). ar fi interesant de stiut care sunt criteriile si cum se face. din pacate, nu spun mai multe ptr ca se pune mult prea mult accent pe comentarii decat pe texte. asta inhiba cu siguranta, atat actul creatiei poetice cat si cel al criticii. asta face rau site-ului. vivat regulamentul! emi, sorry ptr. digresiune
pentru textul : Misericordiae deși hai, cu ceva efort, m-aș fi împăcat și cu imaginea asta, căci „necunoscute sunt căile Domnului” dacă l-ai fi ÎNTÂLNIT acolo...
pentru textul : nu mai deosebesc vocile dedar să-l CAUȚI în garaj? de ce?? crezi că s-a rătăcit??:)
un joc cu obiecte in care angelicul si pamantescul se intrepatrund.
pentru textul : Muzeul particular desemidoctismul ma scoate din sarite. Inclusiv cand e vorba de mine. In nici un caz nu e vorba de domnia ta. In apararea semidoctului se poate argumenta ca are o privire proaspata, neviciata de ochelarii de cal ai specialistului. Contra argumentul: prea le stie pe toate si nu intelege nimic. Ca de obicei adevarul este, pe undeva, pe la mijloc (pentru ca tot veni vorba de binarism). Sa auzim de bine.
pentru textul : Binaritate & PoMo depaul, ma bucur de cuvintele tale. eu sunt inca in cautarea lungimii de unda, ca sa zic asa. si de asta pretuiesc orice semn. semnul tau, in mod deosebit, pentru ca si mie imi place cum scrii. titlul o sa-l schimb. adevarul e ca nu m-am mai gandit la titlu, am scris ce mi-a trecut prima oara prin cap. si multumesc pentru semnul tau de pretuire :) o seara frumoasa.( imi cer scuze pt. lipsa diacr., nu stiu de ce am ramas fara ele..)
pentru textul : fără tine totul e o iarnă dela inceput mi s-a parut ca are bucati oarecum de umplutura (partea cu demontarea antenei satelit, de ex.) si bucati extraordinare. cred ca partea cea mai puternica e in "Cu papucii de gumă. /A învățat să scrie, știe multe/ Cuvinte. Și mă întreabă./ Mamă, cu ce rimează mâine?/ Cu pâine. Și câine", asa cum s-a mai remarcat. am citit-o de cateva ori si a inceput sa-mi placa din ce in ce mai mult. posibil sa rezonez in ultimul timp ceva mai puternic cu starea din care cred eu ca pleaca uneori poezia, nu stiu, dar iti pot spune cu certitudine ca la final eram de acord cu paul. cred ca de fapt ai reusit sa echilibrezi foarte bine descriptivul cu sugestia, iar la inceput remarcasem doar partea descriptiva din ea.
pentru textul : aleea cu cireși deCami, eu nu am făcut un atac la persoana ta, nu am discutat pe lângă text, ci, pornind de la textul tău, am încercat să concentrez în câteva fraze motivele ce pot determina pe cineva să scrie (chiar și eu) parafrazând câte ceva din conținut. Ai creat un prilej de meditație și acesta a fost doar un mic ecou al receptorului. Asta înseamnă că textul e interesant din punctul meu de vedere. Din păcate, tu ești cea care ataci și cred că, de data asta, gratuit și copilărește.
pentru textul : se-ntâmplă uneori deMă lasă să-ţi trag o peniţă/ în versul sinistru şi gri/ Bacovia ţi-ar fura creionu'/ dac-ar citi...:p
pentru textul : valeriană de toamnă deIoana, observații pertinente. Am să fac unele modificări, la final. Mai este și lupul încolțit, uneori, și felul în care reacționează/ripostează este fascinant, prin agresivitatea extremă. Și-apoi, în poezie este totul posibil... Onorat, de trecere și semn! Cu amiciție,
pentru textul : doină pe potriva sorții de"și doar femeia suspendată nicăieri în vid" un cuib/un ochi/un suflet - șevaletul în care timpul își înmoaie penelul; mai mult timp trece, mai tare culorile sunt împinse una către cealaltă, încep să se amestece, dând naștere unor nuanțe noi și nebănuite, dar, totodată, anulând culorile de bază, "semnele cromatice", punctele de reper cunoscute, în absența cărora turnul de vrăbii devine, din cauza aspațialității, un turn babel al formelor. "ochiul ce se crede viu", Vasile Munteanu
pentru textul : cel mai frumos idol nu există deparerea mea este ca nu vad unde e experimentul. despre texte nu pot spune decit ca sint destul de mediocre. mai ales cind incepi cu ingerasul in prima parte si apoi cu inima in a doua, textul se scufunda in banal. nu stiu, chiar nu stiu ce ai vrut sa faci dar nu prea vad sa fi reusit nimic.
pentru textul : Șoapte lângă o rază deAdrian mulțumesc de trecere și semn,stiu greseala pe care o fac atunci când nu particip cu comentarii și pe la alte texte,nu am făcut-o până acum considerănd că poate nu e momentul să critic poezia colegilor de pe acest site Hermeneia.Dar cu siguranță o voi face cât de curând.o zi frumoasă încontinuare.
pentru textul : Drumul vieții cu papucii în mână desubscriu, nea Adrian! de aceea sunt aici! cu afinitate, Paul
pentru textul : eros finit deMușcate în pântece de femeie? A fost intenționată alegerea acestei plante? Trebuie să știu pentru că atunci voi citi textul în altă lumină.
pentru textul : opt deÎmi cer scuze că nu comentez direct la text, dar valoare unei cărți nu este deloc direct proporțională cu tirajul. Ca exemplu putem da cărțile lui Ceaușescu dinainte de 1989 și romanele Sandrei Brown, traduse în România în atâtea exemplare după 1990. Iar exemplele pot continua.
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș defoarte frumos poem. este de o limpezime molcomă, scrisă de un suflet împăcat cu viața, în care lumina tresare atât la propriu cât și la figurat, stilistic. aproape ireproșabil, (acea repetiție "nimic"), dar cursivitatea și intensitatea cu care transmite liniștea e înfiorătoare, Daniela. iată un poem sedativ. pe care îl recomand și îl trec la preferate. și... eu sunt cel care mulțumește.
pentru textul : intersection deNici pe departe, Cristina! În atmosfera Sarbatorilor mă ocup, totuşi, când găsesc timp, cu revizuirea/ corectarea textelor pentru cartea pe care intentionez s-o fac să apară în primele luni ale lui 2011. O să revin, desigur, şi pe site.
pentru textul : Păcatele bătrâneţilor deMulţumesc pentru lectură. La mulţi ani!
Tudor
Ioana, foarte bine prinsă ideea, fără ostentație și nedând aproape nimic cititorului în plus pentru a-l ajuta. Doar titul ne spune adevărata poveste, și încă și aici trimițându-ne mai întâi pe cărări greșite. Nici nu știu ce altceva aș mai spune, pentru a nu strica echilibrul acesta fragil între moarte și viață, între festinul celor niciodată duși definitiv și pomana-ofranda celor care îi așteaptă. Se rupe ritmul la "pruncul de la sân", probabil ai vrut să eviți expresia în forma ei cea mai întâlnită, dar se duce ăuțin din atmosferă, m-ai făcut să mă opresc să-mi dau seama what's wrong... Cred că poți să îndrăznești să spui "pruncul din sân"... Cu admirație, Bianca
pentru textul : f e s t i n dee plin de clișee pe-aici, asta șoptește musca ta neastânpărată, Vladimir?
pentru textul : adevăr de o noapte depăi se bâzâie mai hotărât! :)
Mi-a plăcut foarte mult atât ideatica, dar mai ales felul cum revine visul fragmentat, ca o enumerare de termeni cheie:
,,visul reînvie și iată-mă oprit
în fața ușii din tablă ruginită
cu degetele zdrelite de atâta bătut
speriat de o posibilă deschidere
mirat de repetata neîntâmplare
lătratul câinelui ploaia femeia
cearșafurile cerșetorul
rana din umăr"...am senzaţia unei ,,glosse" moderne :)
Nu am înţeles partea mediană:
,,știi
alor mei
iubești mă întreabă" ...e o neputinţă de a mea. Nu trebuie să explici :)
Mă uit acum si la forma poemului, e ca o clepsidră pe care o pot întoarce.
Am mai făcut un experiment: am făcut copy/paste poemului, l-am centrat si am obtinut o formă foarte interesantă. De fapt mai multe. Cea mai dragă e cea prin care ultima parte a poemului seamănă cu o lacrimă :) Nu întâmplător.
Te felicit cu tot dragul!
pentru textul : neîntâmplarea deMariana
Pagini