E fascinantă această saga a satului, a oamenilor cândva cunoscuți, întâlniți. Nu numai calitatea de narator o evidențiez în textul prezentat dar și memoria intactă a detaliilor ca într-o pictură naivă de Petru Mihuț ("Marșul nuntașilor" din Hălmagiu de ex.) sau de Valeria Tofan ( "Obiceiuri din Moldova"). Remarcabilă este și forma structurală a prozei pe care o dezvolți. Ai un condei autentic pentru care nu pot decât să te felicit!
e foarte frumos cum ai pornit în proză, Virgil, direct cu psihanaliza. îmi place cum conduci firul narativ, cum suprizi senzațiile și momentul în care le pui în evidență. este o lectură plăcută, care m-a prins. las semnul meu cu o mică mențiune: poate ai mai aerisi prin paragrafe texul. nu își va pierde din fluență și vei câștiga și în impact. da, mi-a plăcut!
Vrăjitorul Merlin, în profeția să dezvăluie că Frântă va fi pierdută printr-o femeie-lucru adeverit prin persoana Isabelei de Bavaria.Regatul va fi redobândit tot printr-o femeie, anume Ioana d'Arc. Am dezvoltat , după puterile mele acest mit. Am încercat să realizez o interferență: realitate- mit. Sancho Pânză,Virgil textul rămâne în lucru. Mulțumesc pentru citire și comentarii.
Poemul mi-a placut mult cu exceptia ultimului vers care mi se pare in plus. "Sau pur și simplu dă-i foc cu bricheta; măcar flacără, măcar mireasmă Să-ți rămână din mine. Apoi unge-te cu cenușa lui amestecată cu lacrimi" asa am vazut eu finalul. numai bine!
și hai, cu ceva efort, m-aș fi împăcat și cu imaginea asta, căci „necunoscute sunt căile Domnului” dacă l-ai fi ÎNTÂLNIT acolo...
dar să-l CAUȚI în garaj? de ce?? crezi că s-a rătăcit??:)
atenție la „cranilor”! și cred că am mai văzut și alte mici greșeli. Te rog editează textul.
În rest e reușită chiar dacă poate fi acuzată de vagi platitudini. Dar mie personal mi-a plăcut. Aerul acela superb provinicial. Dulce-pufoasa banalitate a micilor orășele cu tragicomedia mediocrității eternei (probabil) funcționărese de la primărie sau a fostei suplinitoare de la liceu.
nu e vorba de antipatie sau simpatie. textul mi s-a părut slab,sec, fără mesaj. înjurătura din final nu se încadrează cu stilul site-ului. și nici nu aduce un serviciu literaturii, nu aici.
Erată. Ai dreptate Monica, nici nu aveai cum să-l citești pentru că îl cheamă Coelho. De cîte ori am început ieri să scriu comentariul de atîtea ori am fost întreruptă și-a ieșit cam aiurea. Ai dreptate și în ceea ce privește butoanele, e cumplit cît de ușor putem greși, cît de ușor se poate produce ireparabilul. Bine că am reușit acum să scriu cît de cît o erată. Ce ne facem cînd vor dispărea și eratele?
francisc, sint nevoit sa inserez un offtopic. nu stiu la ce clonare te referi tu "pe colinele hermeneuticii" (presupun ca ai vrut sa spui "site-ului Hermeneia" sau Hermeneei). te asigur ca nu exista clone pe Hermeneia si nici nu va fi acceptat sau tolerat acest lucru. Ar fi de dorit ca atunci cind facem afirmatii si mai ales acuzatii sa stim bine despre ce vorbim
Chiar, cum explici o poezie? Am citit undeva ca ar fi curată blasfemie să faci așa ceva, poezia se explică prin sine, zicea. Dacă o tai curge pe jos și moare. E vară, asta se aude acolo departe la orizont. Dar e frig și albastru. Atât de albastru încât dimineața fură cu bună știință culoarea cămășii. Ei. Sper că nu vă place varianta asta. E un simplu joc. Jocul de-a hoața. Și surprinza de a mă trezi aruncat în vară, fără să mă întrebe nimeni nimic.
Paul, mulţumesc mult. Iată că ai reuşit să descoperită povestea ascunsă bine după cuvinte dragi, simboluri ale unei legături de suflet. Aprecierile tale mă încurajează şi mă responsabilizează. Mulţumesc frumos şi te mai aştept cu tot dragul.
Cristina, da, ai dreptate. Poemul era ca un pom de Crăciun :) plin de metafore şi simboluri. Le-am păstrat pe acelea care am simţit că îmi eliberează eul liric. Toate sfaturile mă ajută la cum voi scrie de acum în colo. Multumesc mult pentru incurajarea ta plină de tact pedagogic: ,,ce vreau sa spun e ca stiu ca vei gasi echilibrul acela si desigur, voi citi." Te mai astept cu drag.
O poezie foarte buna mizand pe coagularea in spatiul universului destinat privirii a unei atmosfere crepusculare... intr-un anume fel tu vorbesti aici despre sufletul omului dar nu-l privesti direct ci te folosesti de noapte pentru a proiecta fantasme/dorinte/temeri. Fragmentul "liniștea a țipat mov ca o femeie în durerile nașterii m-a împroșcat cu umbre și somn" l-as fi scris astfel: liniștea a țipat mov femeie în durerile nașterii împroșcandu-ma cu umbre și somn
nu-i așa, Masha?
Eu mă bucur că dintre toți tu ai înțeles ce trebuia asta e cel mai important... iar eu sunt fericit că mai există oameni ca tine și mă bucur că, deși pentru scurt timp, ne-am intersectat pe aici.
Pentru că altfel văd încă prea multă obtuzitate pe aici cel puțin față de ceea ce eu (personal, doar eu da?) credeam că va fi Hermeneia când alături de atâția alții am pus umărul la lansarea ei... din dragoste nu vreau aplauze nu am vrut niciodată!
Cine mă cunoaște știe că am fost dintre puținii care au recompensat poezia prin bani, nu prin vorbe, eu însumi fiind un amărât de poet care nu am publicat pentru că nu am găsit încă un sponsor care să dea toți banii pe volum și am jurat că atâta vreme cât voi trăi nu voi plăti (deși am de unde, am dovedit-o plătind alți poeți pentru creațiile lor) pentru un volum sub semnătura mea niciun cent!
Deci îți mulțumesc Masha pentru această dovadă de claritate... nu doar că m-ai luat prin surprindere, dar sunt chiar fericit!
Și nici nu mai îmi pasă că Virgil stă într-o cutie de unde iese ca șarpele acela care ne înțepa în deget când eram mici în loc să pună umărul la literatură pe Hermeneia, că editorii Hermeneia fac poliție cu alde ca mine în loc să ne arate cât de bine scriu ei, să ne fie exemplu, uite, ca Vlad Turburea, dar el este genial, nu ai ce să-i faci, el o să intre în istoria literaturii, nu-i așa? Și în multe alte istorii, mai puțin în istoria neînsemnată a lucrurilor însemnate.
Deci ce să mai zic? Dacă este clar că un concurs de poezie nu se va face pe acilea, atunci eu o să tac de data asta de bunăvoie, nu e nevoie să-mi suspendați contul stimați Consilieri. Să mi-l suspendați vă rog prima oară când mai vedeți vreun post de la mine dacă nu avem concurs de poezie, ok?
Iar ție îți mulțumesc încă o dată Masha... și te salut cu o plecăciune adâncă, atât cât îmi mai permite postura.
Andu
Adina, cred că știi că nu sunt genul care să pună "etichete". Am remarcat doar că mi-a amintit de lirica scrisă de Claudiu Banu cândva, nu știu dacă tu ai apucat să citești. N-ar putea fi doar "după întâia"?
as fi putut sa spun despre asta, ma gandesc ca aici, fiind probleme tehnice.
Prima ar fi legata de faptul ca nu primesc informarea pe e-mail la comentarii noi pe textele mele (nu primeam nici in versiunea cealalta). Sa mai trimit o data adresa de e-mail pe.. e-mail tau, Virgil?
Si a doua, s-a mai intamplat cuiva sa-i dispara comentarii? Poate e o eroare a noii versiuni. Azi, in jurul orei 17 aveam un comentariu la textul "sa fii luat la basca", facut de catre Sofia Sinca, acum am intrat sa raspund and it's... gone. :)
A mai patit-o cineva?
In rest, modificarile sunt bune, apreciez munca lui Virgil, ma gandesc ca i-a ajuns si lui de cand lucreaza si modifica la site, asa ca, multumim!
Eu nu mai cumpăr cărți de poezii (nu pentru că, oricum, nu se mai găsesc prin librării)... intru pe Hermeneia și-l citesc pe Dorin. O poezie întotdeauna îndestulătoare.
Acum daca stam bine si ne gandim, dincolo de gradele de comparatie aparente ale incompatibilului, se afla titlul... ce e titlul? pentru unii un rezumat, pentru altii o gaselnita care sa atraga cititori, la fel, unii spun ca ar fi un hint... eu ofer o perspectiva, a celui care scrie poezia... asta nu inseamna desigur ca acesta este un drum cu prioritate... chiar imi doresc ca lectorii mei sa derapeze elegant si sa imi ofere perceptii complementare. Trecerea e desigur brusca din balcon indaratul usilor, probabil o fi vorba despre aceeasi poveste spusa altfel :) In rest ce sa zic... cuvintele descriu stari iar omul poate fi receptacol al acestora traindu-si diferit si nu monoton, coerent, viata. Chestia cu ciorile e reala... habar nu am cat este de credibila ca nu m-a interesat niciodata sa scriu adevaruri mari in versuri scurte. Multam de parere Catherina.
Indiferent de substanță, metafora e grea în poezie atunci când avem de-a face cu un poem confesional. Eu una am avut mereu probleme de a mai scrie, în zilele tulburi de astăzi când orice găgăuță la o adică te trimite la lecturi suplimentare, versuri care încep cu persoana întâia la prezent a verbului 'a fi'. Acest declarativ confesional însă îi iese Adrianei pentru că, întrucâtva, ea este dincolo de orice suspiciune de nesinceritate și desigur dincolo de despicarea firului în patru a-la-francaise. Si îmi mai place poemul pentru că Adriana Lisandru e o poetă care aici își conservă bine imaginea. Mă face să îmi amintesc constant de unele lucruri... de unele locuri... iar asta mă face să mă simt ciudat de bine în acest poem care e de fapt la urma urmei o mașină care te duce spre o destinație alta decât cea inițial stabilită clar, un fel de 'last-minute-call', un fel de aventură... însă lipsită de orice fel de pericole.
Margas
umil eşti în poemul ăsta, Andule, că mai să cred că nu eşti tu!
dar, dacă mă gândesc mai bine, chiar tu eşti, de te închini, pe rând, lui Dumnezeu, Soarelui şi Lunii - căci El este Tot ceea ce a creat, se confundă cu propria Creaţie, este însăşi Lumea, Mediul, oricine şi orice - înţeleg că ai scris textul acesta în Ziua a Patra, după ce apăru Luminătorul Mare şi Luminătorul Mic, iar azi, când apărurăm şi Noi pe aci, îl postaşi.
toate ca toate dar ,să ştii că de Facturi nu ne scapă nimeni!
în orice caz, mi-a plăcut cum ai pus problema. şi acele "beat-uri tot mai rare".
în consecinţă, vin şi eu cu o peniţă. ia vezi, te poate scăpa de ceva, cumva?!
Te rog să corectezi textul! Punctuaţia, spaţiul de dupa semnele de punctuaţie + unele sintagme ortografiate dubios. După ce o faci, click pe "atenţie editor", pentru ca textul să fie scos din "şantier". Totodată, te rog ca de acum înainte să te rezumi la a posta, cel mult, un text pe zi. Mulţumesc!
mi se pare destul de slabă pentru nivelul tău. parcă ar fi o relatare a unei plimbări pe corso sau pe faleză, lipsită de nerv, de poetic. ai şi câteva diacritice lipsă - atat de frumoasa, intors, scuză-ma.
Francisc, pentru ce imi multumesti? vrei sa-ti dedic un poem? oare acesta ti-ar place? "mă uit în ochii lui bărbatul meu se înserează nervi întinși pe tavan ca ultima iarbă crescută printre anii ruginiți de umezeală aș da foc casei să nu mai văd priveliștea bărbatului frânt de jale mirosul absenței lui curge ca un câine turbat legat în zgarda căsniciei așa mi-am pierdut oglinda de atunci mă privesc numai în cer văd norul alb cu râsul printre dinți văd pânda ochilor de bărbat temători văd disparițiile în trupul blondei nocturne poate aș putea cu sufletul meu să le împodobesc visele de ieri sunt tot a nimănui orele lui scot limba la mine atât a mai rămas din nopțile albe de dragoste îndrăznesc prin camera lui să-mi alint umbletul cu lacrimi spăl obrajii murdari ai depărtării mi-l mângâi cu dorința chemării ce ai nevastă? mă întreabă verigheta lui tu nu te vezi? îmi șoptește ultima lacrimă a toamnei din noi esti doar un dulap de amintiri…spun degetele lui răsfirate nu pot nevastă să te iubesc nu pot să o înșel pe EA tinerețea mea prelungită ... am tăiat zgarda și de atunci aleargă ca un câine plouat inimă-n inimi rătăcită..." :), Francisc, am o intrebare conform punctului 14.5 din regulament, acest text există in alte "părți" dar mai mult de o vechime de două luni In cazul in care a existat pe un alt site literar acum o lună si jumătate dar intre timp a fost sters, am voie sa-l postez? aaaaa, si poemul e dăruit ...normal, se subintelege:)
Presa, acaparată până la delir de sinuciderea Mădălinei Manole (tragică, regretabilă, năucitoare, absurdă), a semnalat, totuşi, dispariţia lui Mircea Micu. O figură pitorească a vieţii literare, dar şi un poet sensibil. Iată un text relevant, care, dincolo de idee şi sentiment, aduce muzica învăluitoare a prozodiei clasice: "A fi peste mormântul verii,/ Sedus de viaţă ca de-un dor/ Mânz tânăr degustând lumina/ Sălbatic şi nerăbdător.// Să crezi că nu există moarte/ Că morţii sunt numai un fel/ De fluturi adormiţi de muzici/ Şi-nchişi în bile de oţel.// A fi uitat de toată lumea/ A fi iubit de cine vrei/ Când vin să te-ncălzească noaptea/ Fragile, turmele de miei.// A fi pe-un câmp uitat de lume,/ De smog uitat şi de maşini,/ Tu singur duelând în aer/ Cu săbiile unor crini.// A şti râzând, că sânul tandru/ Rotit în porţelan etern/ Se surpă-n el până devine/ Mormânt al laptelui matern.// Şi peste toate, ca un tigru,/ Să treci râzând şi să te minţi./ Şi când ameninţă zăpada/ S-o-ntâmpini cu o floare-n dinţi".
După cum anunţă presa, trupul lui Mircea Micu a fost incinerat în această după-amiază.
am putin rezerve fata de masura in care textul poate fi considerat un tot unitar. ultimele patru cinci rinduri mi se pare ca apartin unui alt tip de text. parerea mea de doi centi
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
E fascinantă această saga a satului, a oamenilor cândva cunoscuți, întâlniți. Nu numai calitatea de narator o evidențiez în textul prezentat dar și memoria intactă a detaliilor ca într-o pictură naivă de Petru Mihuț ("Marșul nuntașilor" din Hălmagiu de ex.) sau de Valeria Tofan ( "Obiceiuri din Moldova"). Remarcabilă este și forma structurală a prozei pe care o dezvolți. Ai un condei autentic pentru care nu pot decât să te felicit!
pentru textul : Idilă rurală și Alzheimer dee foarte frumos cum ai pornit în proză, Virgil, direct cu psihanaliza. îmi place cum conduci firul narativ, cum suprizi senzațiile și momentul în care le pui în evidență. este o lectură plăcută, care m-a prins. las semnul meu cu o mică mențiune: poate ai mai aerisi prin paragrafe texul. nu își va pierde din fluență și vei câștiga și în impact. da, mi-a plăcut!
pentru textul : cercul - episodul 3 deVrăjitorul Merlin, în profeția să dezvăluie că Frântă va fi pierdută printr-o femeie-lucru adeverit prin persoana Isabelei de Bavaria.Regatul va fi redobândit tot printr-o femeie, anume Ioana d'Arc. Am dezvoltat , după puterile mele acest mit. Am încercat să realizez o interferență: realitate- mit. Sancho Pânză,Virgil textul rămâne în lucru. Mulțumesc pentru citire și comentarii.
pentru textul : profeții dePoemul mi-a placut mult cu exceptia ultimului vers care mi se pare in plus. "Sau pur și simplu dă-i foc cu bricheta; măcar flacără, măcar mireasmă Să-ți rămână din mine. Apoi unge-te cu cenușa lui amestecată cu lacrimi" asa am vazut eu finalul. numai bine!
pentru textul : Bonsai dea, remarc plăcut comparația dintre femeie și cartea cu colțurile îndoite. foarte sugestivă!
pentru textul : ploua în eden II deși hai, cu ceva efort, m-aș fi împăcat și cu imaginea asta, căci „necunoscute sunt căile Domnului” dacă l-ai fi ÎNTÂLNIT acolo...
pentru textul : nu mai deosebesc vocile dedar să-l CAUȚI în garaj? de ce?? crezi că s-a rătăcit??:)
atenție la „cranilor”! și cred că am mai văzut și alte mici greșeli. Te rog editează textul.
pentru textul : Creaţiile astrale ale doamnei Narcisa Horjeta. Plagiatul lui Bacovia. (I) deÎn rest e reușită chiar dacă poate fi acuzată de vagi platitudini. Dar mie personal mi-a plăcut. Aerul acela superb provinicial. Dulce-pufoasa banalitate a micilor orășele cu tragicomedia mediocrității eternei (probabil) funcționărese de la primărie sau a fostei suplinitoare de la liceu.
nu e vorba de antipatie sau simpatie. textul mi s-a părut slab,sec, fără mesaj. înjurătura din final nu se încadrează cu stilul site-ului. și nici nu aduce un serviciu literaturii, nu aici.
pentru textul : iubita mea deErată. Ai dreptate Monica, nici nu aveai cum să-l citești pentru că îl cheamă Coelho. De cîte ori am început ieri să scriu comentariul de atîtea ori am fost întreruptă și-a ieșit cam aiurea. Ai dreptate și în ceea ce privește butoanele, e cumplit cît de ușor putem greși, cît de ușor se poate produce ireparabilul. Bine că am reușit acum să scriu cît de cît o erată. Ce ne facem cînd vor dispărea și eratele?
pentru textul : poveste de dragoste între fiica văcarului și prințul deșertului defrancisc, sint nevoit sa inserez un offtopic. nu stiu la ce clonare te referi tu "pe colinele hermeneuticii" (presupun ca ai vrut sa spui "site-ului Hermeneia" sau Hermeneei). te asigur ca nu exista clone pe Hermeneia si nici nu va fi acceptat sau tolerat acest lucru. Ar fi de dorit ca atunci cind facem afirmatii si mai ales acuzatii sa stim bine despre ce vorbim
pentru textul : și zeii plîng deChiar, cum explici o poezie? Am citit undeva ca ar fi curată blasfemie să faci așa ceva, poezia se explică prin sine, zicea. Dacă o tai curge pe jos și moare. E vară, asta se aude acolo departe la orizont. Dar e frig și albastru. Atât de albastru încât dimineața fură cu bună știință culoarea cămășii. Ei. Sper că nu vă place varianta asta. E un simplu joc. Jocul de-a hoața. Și surprinza de a mă trezi aruncat în vară, fără să mă întrebe nimeni nimic.
pentru textul : Furt calificat dePaul, mulţumesc mult. Iată că ai reuşit să descoperită povestea ascunsă bine după cuvinte dragi, simboluri ale unei legături de suflet. Aprecierile tale mă încurajează şi mă responsabilizează. Mulţumesc frumos şi te mai aştept cu tot dragul.
Cristina, da, ai dreptate. Poemul era ca un pom de Crăciun :) plin de metafore şi simboluri. Le-am păstrat pe acelea care am simţit că îmi eliberează eul liric. Toate sfaturile mă ajută la cum voi scrie de acum în colo. Multumesc mult pentru incurajarea ta plină de tact pedagogic: ,,ce vreau sa spun e ca stiu ca vei gasi echilibrul acela si desigur, voi citi." Te mai astept cu drag.
pentru textul : Anul acesta are trei anotimpuri deO poezie foarte buna mizand pe coagularea in spatiul universului destinat privirii a unei atmosfere crepusculare... intr-un anume fel tu vorbesti aici despre sufletul omului dar nu-l privesti direct ci te folosesti de noapte pentru a proiecta fantasme/dorinte/temeri. Fragmentul "liniștea a țipat mov ca o femeie în durerile nașterii m-a împroșcat cu umbre și somn" l-as fi scris astfel: liniștea a țipat mov femeie în durerile nașterii împroșcandu-ma cu umbre și somn
pentru textul : țipăt mov deErată
Cuvântul te deranjează - cuvântul care te deranjează
pentru textul : Ultrasonografie denu-i așa, Masha?
pentru textul : Cantata în mi minor deEu mă bucur că dintre toți tu ai înțeles ce trebuia asta e cel mai important... iar eu sunt fericit că mai există oameni ca tine și mă bucur că, deși pentru scurt timp, ne-am intersectat pe aici.
Pentru că altfel văd încă prea multă obtuzitate pe aici cel puțin față de ceea ce eu (personal, doar eu da?) credeam că va fi Hermeneia când alături de atâția alții am pus umărul la lansarea ei... din dragoste nu vreau aplauze nu am vrut niciodată!
Cine mă cunoaște știe că am fost dintre puținii care au recompensat poezia prin bani, nu prin vorbe, eu însumi fiind un amărât de poet care nu am publicat pentru că nu am găsit încă un sponsor care să dea toți banii pe volum și am jurat că atâta vreme cât voi trăi nu voi plăti (deși am de unde, am dovedit-o plătind alți poeți pentru creațiile lor) pentru un volum sub semnătura mea niciun cent!
Deci îți mulțumesc Masha pentru această dovadă de claritate... nu doar că m-ai luat prin surprindere, dar sunt chiar fericit!
Și nici nu mai îmi pasă că Virgil stă într-o cutie de unde iese ca șarpele acela care ne înțepa în deget când eram mici în loc să pună umărul la literatură pe Hermeneia, că editorii Hermeneia fac poliție cu alde ca mine în loc să ne arate cât de bine scriu ei, să ne fie exemplu, uite, ca Vlad Turburea, dar el este genial, nu ai ce să-i faci, el o să intre în istoria literaturii, nu-i așa? Și în multe alte istorii, mai puțin în istoria neînsemnată a lucrurilor însemnate.
Deci ce să mai zic? Dacă este clar că un concurs de poezie nu se va face pe acilea, atunci eu o să tac de data asta de bunăvoie, nu e nevoie să-mi suspendați contul stimați Consilieri. Să mi-l suspendați vă rog prima oară când mai vedeți vreun post de la mine dacă nu avem concurs de poezie, ok?
Iar ție îți mulțumesc încă o dată Masha... și te salut cu o plecăciune adâncă, atât cât îmi mai permite postura.
Andu
Adina, cred că știi că nu sunt genul care să pună "etichete". Am remarcat doar că mi-a amintit de lirica scrisă de Claudiu Banu cândva, nu știu dacă tu ai apucat să citești. N-ar putea fi doar "după întâia"?
pentru textul : somn deas fi putut sa spun despre asta, ma gandesc ca aici, fiind probleme tehnice.
Prima ar fi legata de faptul ca nu primesc informarea pe e-mail la comentarii noi pe textele mele (nu primeam nici in versiunea cealalta). Sa mai trimit o data adresa de e-mail pe.. e-mail tau, Virgil?
Si a doua, s-a mai intamplat cuiva sa-i dispara comentarii? Poate e o eroare a noii versiuni. Azi, in jurul orei 17 aveam un comentariu la textul "sa fii luat la basca", facut de catre Sofia Sinca, acum am intrat sa raspund and it's... gone. :)
A mai patit-o cineva?
In rest, modificarile sunt bune, apreciez munca lui Virgil, ma gandesc ca i-a ajuns si lui de cand lucreaza si modifica la site, asa ca, multumim!
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - I - deEu nu mai cumpăr cărți de poezii (nu pentru că, oricum, nu se mai găsesc prin librării)... intru pe Hermeneia și-l citesc pe Dorin. O poezie întotdeauna îndestulătoare.
pentru textul : candelabrele deSilvia, îţi mulţumesc.
Dle Ionuţ, sunt onorat de aprecieri. Felicitări pentru primirea in USR! Cu stimă.
pentru textul : Concursul de Debut Literar UniCredit 2011 deAcum daca stam bine si ne gandim, dincolo de gradele de comparatie aparente ale incompatibilului, se afla titlul... ce e titlul? pentru unii un rezumat, pentru altii o gaselnita care sa atraga cititori, la fel, unii spun ca ar fi un hint... eu ofer o perspectiva, a celui care scrie poezia... asta nu inseamna desigur ca acesta este un drum cu prioritate... chiar imi doresc ca lectorii mei sa derapeze elegant si sa imi ofere perceptii complementare. Trecerea e desigur brusca din balcon indaratul usilor, probabil o fi vorba despre aceeasi poveste spusa altfel :) In rest ce sa zic... cuvintele descriu stari iar omul poate fi receptacol al acestora traindu-si diferit si nu monoton, coerent, viata. Chestia cu ciorile e reala... habar nu am cat este de credibila ca nu m-a interesat niciodata sa scriu adevaruri mari in versuri scurte. Multam de parere Catherina.
pentru textul : loc de strigat îngeri deIndiferent de substanță, metafora e grea în poezie atunci când avem de-a face cu un poem confesional. Eu una am avut mereu probleme de a mai scrie, în zilele tulburi de astăzi când orice găgăuță la o adică te trimite la lecturi suplimentare, versuri care încep cu persoana întâia la prezent a verbului 'a fi'. Acest declarativ confesional însă îi iese Adrianei pentru că, întrucâtva, ea este dincolo de orice suspiciune de nesinceritate și desigur dincolo de despicarea firului în patru a-la-francaise. Si îmi mai place poemul pentru că Adriana Lisandru e o poetă care aici își conservă bine imaginea. Mă face să îmi amintesc constant de unele lucruri... de unele locuri... iar asta mă face să mă simt ciudat de bine în acest poem care e de fapt la urma urmei o mașină care te duce spre o destinație alta decât cea inițial stabilită clar, un fel de 'last-minute-call', un fel de aventură... însă lipsită de orice fel de pericole.
pentru textul : lumina dinaintea vederii deMargas
alegerea ta, sa-ti impodobim
pentru textul : Despre „salonul” nostru literar deConsiliul Hermeneia a hotărât promovarea ta la categoria "autor".
pentru textul : nu a fost niciodată ceva să nu iasă deumil eşti în poemul ăsta, Andule, că mai să cred că nu eşti tu!
dar, dacă mă gândesc mai bine, chiar tu eşti, de te închini, pe rând, lui Dumnezeu, Soarelui şi Lunii - căci El este Tot ceea ce a creat, se confundă cu propria Creaţie, este însăşi Lumea, Mediul, oricine şi orice - înţeleg că ai scris textul acesta în Ziua a Patra, după ce apăru Luminătorul Mare şi Luminătorul Mic, iar azi, când apărurăm şi Noi pe aci, îl postaşi.
toate ca toate dar ,să ştii că de Facturi nu ne scapă nimeni!
în orice caz, mi-a plăcut cum ai pus problema. şi acele "beat-uri tot mai rare".
în consecinţă, vin şi eu cu o peniţă. ia vezi, te poate scăpa de ceva, cumva?!
pentru textul : ultima lună deTe rog să corectezi textul! Punctuaţia, spaţiul de dupa semnele de punctuaţie + unele sintagme ortografiate dubios. După ce o faci, click pe "atenţie editor", pentru ca textul să fie scos din "şantier". Totodată, te rog ca de acum înainte să te rezumi la a posta, cel mult, un text pe zi. Mulţumesc!
pentru textul : o singură umbră demi se pare destul de slabă pentru nivelul tău. parcă ar fi o relatare a unei plimbări pe corso sau pe faleză, lipsită de nerv, de poetic. ai şi câteva diacritice lipsă - atat de frumoasa, intors, scuză-ma.
pentru textul : despre cum mi-am început ziua cu tine deDaniela mă bucur că ţi-a plăcut poemul. Cred că la sfârşit voi da curs sugestiei tale. Mă bucr de reîntâlnire. Mulţumesc pentru semn. Ioan.
pentru textul : viaţa mea este o femeie numită toamnă deFrancisc, pentru ce imi multumesti? vrei sa-ti dedic un poem? oare acesta ti-ar place? "mă uit în ochii lui bărbatul meu se înserează nervi întinși pe tavan ca ultima iarbă crescută printre anii ruginiți de umezeală aș da foc casei să nu mai văd priveliștea bărbatului frânt de jale mirosul absenței lui curge ca un câine turbat legat în zgarda căsniciei așa mi-am pierdut oglinda de atunci mă privesc numai în cer văd norul alb cu râsul printre dinți văd pânda ochilor de bărbat temători văd disparițiile în trupul blondei nocturne poate aș putea cu sufletul meu să le împodobesc visele de ieri sunt tot a nimănui orele lui scot limba la mine atât a mai rămas din nopțile albe de dragoste îndrăznesc prin camera lui să-mi alint umbletul cu lacrimi spăl obrajii murdari ai depărtării mi-l mângâi cu dorința chemării ce ai nevastă? mă întreabă verigheta lui tu nu te vezi? îmi șoptește ultima lacrimă a toamnei din noi esti doar un dulap de amintiri…spun degetele lui răsfirate nu pot nevastă să te iubesc nu pot să o înșel pe EA tinerețea mea prelungită ... am tăiat zgarda și de atunci aleargă ca un câine plouat inimă-n inimi rătăcită..." :), Francisc, am o intrebare conform punctului 14.5 din regulament, acest text există in alte "părți" dar mai mult de o vechime de două luni In cazul in care a existat pe un alt site literar acum o lună si jumătate dar intre timp a fost sters, am voie sa-l postez? aaaaa, si poemul e dăruit ...normal, se subintelege:)
pentru textul : Cioplitorului de vers dePresa, acaparată până la delir de sinuciderea Mădălinei Manole (tragică, regretabilă, năucitoare, absurdă), a semnalat, totuşi, dispariţia lui Mircea Micu. O figură pitorească a vieţii literare, dar şi un poet sensibil. Iată un text relevant, care, dincolo de idee şi sentiment, aduce muzica învăluitoare a prozodiei clasice: "A fi peste mormântul verii,/ Sedus de viaţă ca de-un dor/ Mânz tânăr degustând lumina/ Sălbatic şi nerăbdător.// Să crezi că nu există moarte/ Că morţii sunt numai un fel/ De fluturi adormiţi de muzici/ Şi-nchişi în bile de oţel.// A fi uitat de toată lumea/ A fi iubit de cine vrei/ Când vin să te-ncălzească noaptea/ Fragile, turmele de miei.// A fi pe-un câmp uitat de lume,/ De smog uitat şi de maşini,/ Tu singur duelând în aer/ Cu săbiile unor crini.// A şti râzând, că sânul tandru/ Rotit în porţelan etern/ Se surpă-n el până devine/ Mormânt al laptelui matern.// Şi peste toate, ca un tigru,/ Să treci râzând şi să te minţi./ Şi când ameninţă zăpada/ S-o-ntâmpini cu o floare-n dinţi".
După cum anunţă presa, trupul lui Mircea Micu a fost incinerat în această după-amiază.
pentru textul : doliu de iulie deam putin rezerve fata de masura in care textul poate fi considerat un tot unitar. ultimele patru cinci rinduri mi se pare ca apartin unui alt tip de text. parerea mea de doi centi
pentru textul : Grandma dePagini