verifica putin proza, ai cateva greseli de tipar: in paragraful 2:A început să-npingă, păntec in 3:cu chiar atât de diferit si am mai zarit cateva...dar sper ca le gasesti si singura. deocamdata atat, o sa ma intorc si cu un comentariu despre ce ai scris, nu despre cum. dar asta, dupa ce reusesc sa mi-l scot pe Deleuze din minte :)
Foarte bun acest poem ca tematică, mesaj şi nu în ultimul rând ca realizare. Bine dozate figurile de stil utilizate. Imagini foarte puternice şi o simbolistică aparte.
"picioarele mâinile inima ţi se iau"
"viaţa ta de om cumsecade (...)
era uşă de mort prin care trecea maşina salvării"
pe care l-am citit cu placere. toate imaginile ma duc cu gandul la genul acela de filme "british" (si nu neaparat pentru "vorbeai engleza fluent"). totusi, nu am inteles ideea/sensul ultimului vers...
daca nu te superi, voi rezuma critica mea la ac text astfel: "prea multa suferinta". si intr un limbaj mult uzitat, cu imagini de asemeni erodate semantic. titlul, da, parea sa promita...
remarcabil, Luminița! un grupaj care ar sta fără nicio jenă lângă multe poezii consacrate. ai acea sensibilitate feminină combinată cu duritatea pe care o dă maturitatea unor experiențe prin care nu dorești dar trebuie să treci. îmi place cel mai mult acest pasaj, și la nivel de tehnică dar și ca rezonare personală la ce ai scris:
"mă întorc și ascult alte critici
nimic nu îi merge bine toate sunt putrede
face pauză să trimită sms-uri de pe blackberry
mestecă pad thai și scuipă bilă povestind
despre cum a fost victimizat de regimul comunist
cum a fost forțat să renunțe la idealuri
vorbește vorbește și eu nu mă pot gândi decât
la tancuri ruseşti, la securiştii din camerele
de gardă, chiuretaje biopsice și canale
săpate pe viu între Dunăre și Marea Neagră
și uite cum nu a realizat nimic în viață
ar fi putut să ajungă chief executive officer
magnat sau a famous movie star
scoate laptopul alien ware și tastează un text
este atât de sărac încât nu își poate lua
o barcă cu motor și în zece ani nu a reușit
să construiască bazin de înot în spatele casei
vorbește vorbește și eu nu mă pot gândi decât
la angoasele din spatele diatribelor - plante
halucinogene ce trec cum molozul epocii de aur
din creier în creier"
greu sa argumentez de ce si ce imi place. poate ca intradevar era mai bine fara sarut. oricum, un poem fara fisuri. imi place ca vad multe constructii originale la tine
Alma, ai văzut paradoxul calității, cum din una se vede pe alt registru a doua: multiplicarea până la (reducere la) ab-surd. Salonul 22 era de la etajul 4+4 din luna a 3-a. Și într-adevăr implică un deux deux. Tous les sens compris. Iar nuanța de alb ai perceput-o atât de fin încât cred că inevitabil ai văzut în ea cum este trăirea în locul. Desigur, intenționat ales ab-ruptul. Gracias.
Mulțumesc (a câta oară sunt nevoit să spun asta?) Aranca (Marina) de apreciere. Cunosc și persoane (nu spun cine, hahaha), la care parodia nu le-a plăcut. Însă eu personal m-aș simți flatat dacă mi-ar parodia cineva vreo poezie... În fine, dacă măcar am puțin mai multă liniște la rubrica "comentarii" și pe viitor sunt criticat legat de ceea ce scriu, nu legat de ceea ce NU scriu, voi fi mulțumit. Altfel, pot scrie și alte parodii, materie primă există din belșug (și nu mă deranjează deloc dacă în paralel altcineva îmi parodiază încercările poetice, ba chiar dimpotrivă).
Interesanta ideea acestei "ghicitori" care excede spatiul informational al motoarelor de cautare si care face recurs doar la bagajul de cunostinte construit in noptile albe ale tineretilor noastre din lectura cartilor fundamentale... aproape ca devin nostalgic. Face bine sa stii ca unii mai pun pret pe asa ceva si ca se tin de cuvant.
Ideea cu "limba engleza" este ilara si pus in plus. Iti da senzatia aceea de film american in care toti extraterestrii, toate fiintele, tot globul vorbeste in engleza. Mai mult, textul e construit intr-un stil care se cam opune simplitatii acelei expresii. In rest e un text acceptabil... ialin
Ștefan, dacă tu consideri că este o pierdere de timp să porți un dialog civilizat cu membrii hermeneia, există o singură soluție; cred că o poți descoperi singur. Dar atâta vreme cât publici aici, repet, așteaptă-te să primești comentarii. Sau poate tu crezi că editorii stau toată ziua și taie frunză la câini, așteptând să mai aibă ceva de făcut pe hermeneia. Crede-mă că și mie mi-ar plăcea și să lucrez în timpul cât îți scriu acest comentariu, sau poate să îmi petrec timpul cu familia, sau să citesc sau să scriu ceva. Dar nu consider pierdere de vreme să discut cu tine. Uite doar un exemplu prin care poți jigni, Ștefan, spunându-ne că acest dialog pentru tine este o pierdere de vreme. Iar la obiect: ai primit un comentariu nefavorabil de la Virgil Titarenco. Un comentariu nefavorabil nu înseamnă jignire.Despre scrisul tău vei auzi orice, aceasta nu înseamnă că se adresează propriei tale persoane. Dar răspunsul tău, "este doar o parere subiectiva de care o sa tin seama in limita bunului simt. adica sub nico forma" este o jignire, pentru că sugerează că Virgil a fost lipsit de bun simț când a făcut comentariul respectiv. Nu trebuie să dai dreptate nimănui, nici măcar directorului acestui site, dar trebui să răspunzi tu cu acel bun simț pe care se pare că totuși îl apreciezi. Despre asta vorbeam. Dacă mi-ai fi spus mie în viața de zi cu zi că acorzi părerii mele atenția de bun simț care i se cuvine, adică nici una, aș fi considerat-o o jignire. La urma urmelor, nu o fi Virgil critic literar, dar nici tu, așa că părerea lui este la fel de legitimată ca și a ta. Sper la o abordare mai cu seriozitate a scopului pentru care există hermeneia, altfel suntem cu toții degeaba aici, și cu adevărat pierdem timpul.
Nici mie nu mi se pare nimic în neregulă cu textul vizavi de atacarea vreunei axe ortodoxe. Că, după a mea părere, e un text slăbuţ, e altă discuţie. Eu am punctat nefolosirea majusculei în cazul "fecioarei" numai şi numai din considerente simetrice (în text, toate celelalte titluri religioase sunt scrise cu literă mare, în afara celui în discuţie).
Legat de intervenţiile d-nei Ştefan - într-adevăr, niţel cam avântate şi degrabă vărsătaore de fanatism religios, însă, dacă e să fim echidistanţi, trebuie puse şi pe baza atitudinii ostile şi necomunciative a d-lui Dinu. Când scrii un text sensibil, ca acesta, trebuie să fii dispus să intri în dialog cu eventuali contestatari (fie ei chiar prea avântaţi), şi când spun dialog, nu mă refer la datu-n gură c-o scrptură, că, într-un asemenea context, scrierile religioase nu prea fac obiectul autorităţii argumentative.
domnul Turbure, vedeti, cam aici se afla greseala si recunosc ca am cazut si eu in ea sau am tolerat-o. Intentia si scopul sectiunii Arte vizuale nu este in primul rind publicarea de arta vizuala aici ci mai degraba a scrie despre Artele vizuale (pictura, cinematografie, fotografie, arta digitala, etc). Am mai avut discutia asta cindva si am clarificat atunci. In principiu nu refuzam nici o rezolutie. Insa am pus in cod ca daca se depaseste o anumita latime sa apara un scroll bar orizontal (care sa imipedice stricarea paginii si eventual sa descurajeze postarea de imagini prea mari). Intre timp vad ca acel scroll bar a "disparut" (probabil trebuie sa revad codul care a mai suferit modificari de atunci).
scuze, Dana, m-ai dus in eroare fiindca am vazut ca la inceputul comentariului te-ai adresat mie. ramasesem un pic nedumerita, observand ca in prima propozitie te adresezi la singular, dupa care treci la plural. e ok acum. multa inspiratie in continuare.
Fereastra aceasta către lumea din tine ( ca întotdeauna bogată și evocatoare) și, deopotriva ,către lumea din noi, îmi dă puterea de a adormi, în curând, cu speranța că porțile și ferestrele nu s-au închis definitiv . Văd finalul poemului tău ca un parcurs ciclic, de la dispariție spre reîntrupare, cu întregul bagaj afectiv păstrat ca o pecete a ființei plenare. PS. Voi citi ceva mai mult de acum înainte, pentru că, de azi, am internet acasă. Cum s-ar spune, am intrat și eu în rândul lumii. Cu drag
Curat contuzii. Chiar dacă-ți place poemul, la final tot te alegi cu câteva vânătăi. Prima strofă îmi pare foarte reușită, imaginile se clădesc una pe alta, ajutate din plin de un ritm simpatic sincopat, și chiar dacă rimele privite separat par facile, în context dau un farmec aparte. Interesantă construcție. Dar cu primele puncte de suspensie se și termină... "Fragmente de migrene" sună ca un glaspapir pe sticlă, deloc inspirat. "Plouând cu pași" și "plouă o umbră" se chinuie dar nu dau a poezie nicicum. Poate dacă era doar una din cele două, cu îngăduință ar fi trecut neobservată, dar așa la grămadă nu se susțin. Al treilea vers din strofa a doua salvează ceva, dar e rapid spulberat de ceea ce urmează. Probabil din cauza forțării rimei. Final fără strălucire, destul de plat și previzibil, poate fi privit cel mult ca o scuză. Lipsesc cu desăvârșire "tehnicile" foarte reușite cu care ne-a obișnuit (să spunem în "Desculț"), și cade împreună cu "Drogul" într-un spațiu mai puțin poetic, devenind o aglomerare confuză, grea, incomodă de imagini distonante, dau impresia de imobil și anchilozat. Nu știu care ar fi soluția, oricum Emil Fanache nu pare a avea nevoie de așa ceva, sunt doar păreri de cititor asupra unui autor cu pretenții.
textul este așa și așa. puțin cam lăbărțat. și în special mă deranjează finalurile de strofă (de cele mai multe ori un fel de concluzii cu tîlc) care ar fi putut să lipsească dacă se dorea să se scrie poezie și nu fabulă.
E o părere venită de la un avizat care poate nu a avut vreme să trimită email, nu înțeleg de unde supărarea. Puteam să tac și abia atunci ar fi sunat a bârfă. Personal, cred că poemul se citește greu, poate din cauza rândurilor înclinate (ce rost au?). Nu cred că a scrie optzecist e ceva rău. Am spus doar că nu se mai scrie așa. Înseși lungimea și aranjarea versurilor este optzecistă, aduce a Gellu Dorian. Sunt unele expresii care îmi par traduse din engleză: "neînfrînata poftă de aer", "nimic religios pînă aici" etc. Nu desprind deloc ideea sfințirii cu "4 anotimpuri". Nu pentru "noroiul proaspăt", "aerul puțin umed", "deznădăjduita", "artificiu cinematografic", "de netrăit", "inima închisă". Da pentru "îmi trăiesc viața cu literă mică". Odată, cândva sau o dată, a doua oară? De ce ai ales încadrarea la "cutia cu nisip"?
Andu, apreciez bunele tale intentii si ai facut bine ca ai amintit de ele pentru ca altfel deveneam mai acida, desi tocmai pentru a vedea si parerile altora, bune sau rele, am postat aici. In legatura cu intelesurile poeziei mele nu vreau sa insist prea mult, desi chiar titlul spune ceva. O poezie care trebuia explicata are o problema si la asta trebuie sa ma mai gandesc. Ce m-a deranjat a fost faptul ca ai citit-o putin in deradere. A arde e una, a frige e alta, fara conotatii culinare. Ma acuzi de manelism desi am vazut ce sugestii ii faci lui Ionut Caragea (ah, viata mea). Daca tot a venit vorba, tot respectul pentru cel amintit mai sus. L-am citit si se vede ca nu e un amator. Nu ti se pare insa ca e cam curajoasa si exagerata afirmatia ta ca doar el scrie bine? Nu cred ca-l maguleste prea mult nici pe el. Crede-ma, sunt si altii care scriu exceptional in forma clasica, chiar si pe net. Apoi, o alta afirmatie care nu m-a lasat sa dorm prea bine. Daca scriu in forma clasica inseamna ca vreau sa-l copii pe I.C.? Ai spus ca este un Maestru si sa nu incerc sa ajung ca el:) Ce ar fi rau in asta? :) Vorbim despre o alta persoana fara acordul sau asa ca ma opresc aici, mai ales ca am facut un comentariu total neliterar dar are legatura cu scrierea mea, si cu dreptul la replica.:) Friendly...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
un alegorism discret, inteligent condus şi de aceea plăcut. frumoasă ambiguizare, în final...
pentru textul : tablou cu cadă de baie deverifica putin proza, ai cateva greseli de tipar: in paragraful 2:A început să-npingă, păntec in 3:cu chiar atât de diferit si am mai zarit cateva...dar sper ca le gasesti si singura. deocamdata atat, o sa ma intorc si cu un comentariu despre ce ai scris, nu despre cum. dar asta, dupa ce reusesc sa mi-l scot pe Deleuze din minte :)
pentru textul : Ziua în care totul s-a sfârșit deFoarte bun acest poem ca tematică, mesaj şi nu în ultimul rând ca realizare. Bine dozate figurile de stil utilizate. Imagini foarte puternice şi o simbolistică aparte.
"picioarele mâinile inima ţi se iau"
"viaţa ta de om cumsecade (...)
era uşă de mort prin care trecea maşina salvării"
"vei fi dus cu efa între puii de lup"
pentru textul : cui prodest deUn portret psihologic profund creat de imagini surprinzatoare . Acest BUN exclamat d[ poezie o nota de agitatie care invioreaza
pentru textul : De-ajuns deOK, s-a modificat imperceptibil prima unitate. cu aprecierile de rigoare.
pentru textul : midnight chat depe care l-am citit cu placere. toate imaginile ma duc cu gandul la genul acela de filme "british" (si nu neaparat pentru "vorbeai engleza fluent"). totusi, nu am inteles ideea/sensul ultimului vers...
pentru textul : primul pas despre care dedaca nu te superi, voi rezuma critica mea la ac text astfel: "prea multa suferinta". si intr un limbaj mult uzitat, cu imagini de asemeni erodate semantic. titlul, da, parea sa promita...
pentru textul : ...pre moarte călcând deremarcabil, Luminița! un grupaj care ar sta fără nicio jenă lângă multe poezii consacrate. ai acea sensibilitate feminină combinată cu duritatea pe care o dă maturitatea unor experiențe prin care nu dorești dar trebuie să treci. îmi place cel mai mult acest pasaj, și la nivel de tehnică dar și ca rezonare personală la ce ai scris:
"mă întorc și ascult alte critici
nimic nu îi merge bine toate sunt putrede
face pauză să trimită sms-uri de pe blackberry
mestecă pad thai și scuipă bilă povestind
despre cum a fost victimizat de regimul comunist
cum a fost forțat să renunțe la idealuri
vorbește vorbește și eu nu mă pot gândi decât
la tancuri ruseşti, la securiştii din camerele
de gardă, chiuretaje biopsice și canale
săpate pe viu între Dunăre și Marea Neagră
și uite cum nu a realizat nimic în viață
ar fi putut să ajungă chief executive officer
magnat sau a famous movie star
scoate laptopul alien ware și tastează un text
este atât de sărac încât nu își poate lua
o barcă cu motor și în zece ani nu a reușit
să construiască bazin de înot în spatele casei
vorbește vorbește și eu nu mă pot gândi decât
pentru textul : Scrisori din emisfera boreală dela angoasele din spatele diatribelor - plante
halucinogene ce trec cum molozul epocii de aur
din creier în creier"
Nu aș spune neapărat pesimism, deși se poate susține și asta. Cred că mai degrabă e un fel de exercițiu estetic.
pentru textul : Areopagul degreu sa argumentez de ce si ce imi place. poate ca intradevar era mai bine fara sarut. oricum, un poem fara fisuri. imi place ca vad multe constructii originale la tine
pentru textul : exact la mijlocul sărutului demi as dori sa vad si niste argumente in acest sens. daca nu, nu ma supar. multumesc
pentru textul : linia deAlma, ai văzut paradoxul calității, cum din una se vede pe alt registru a doua: multiplicarea până la (reducere la) ab-surd. Salonul 22 era de la etajul 4+4 din luna a 3-a. Și într-adevăr implică un deux deux. Tous les sens compris. Iar nuanța de alb ai perceput-o atât de fin încât cred că inevitabil ai văzut în ea cum este trăirea în locul. Desigur, intenționat ales ab-ruptul. Gracias.
pentru textul : salonul 22 deMulțumesc (a câta oară sunt nevoit să spun asta?) Aranca (Marina) de apreciere. Cunosc și persoane (nu spun cine, hahaha), la care parodia nu le-a plăcut. Însă eu personal m-aș simți flatat dacă mi-ar parodia cineva vreo poezie... În fine, dacă măcar am puțin mai multă liniște la rubrica "comentarii" și pe viitor sunt criticat legat de ceea ce scriu, nu legat de ceea ce NU scriu, voi fi mulțumit. Altfel, pot scrie și alte parodii, materie primă există din belșug (și nu mă deranjează deloc dacă în paralel altcineva îmi parodiază încercările poetice, ba chiar dimpotrivă).
pentru textul : Un întreg fragmentat deInteresanta ideea acestei "ghicitori" care excede spatiul informational al motoarelor de cautare si care face recurs doar la bagajul de cunostinte construit in noptile albe ale tineretilor noastre din lectura cartilor fundamentale... aproape ca devin nostalgic. Face bine sa stii ca unii mai pun pret pe asa ceva si ca se tin de cuvant.
pentru textul : poezia mea de azi deMulțumim! Le voi transmite urările tale la microfon, în cadrul Cenaclului. Te așteptăm oricând la Virtualia!
pentru textul : Cenaclul Virtualia vă invită... dezile de moină -
pentru textul : Renga dedin ultimul ţurţure
picură soare
ţipăt straniu de cocori
condamnaţi la zbor albit
multumesc pentru parere, dihania.
pentru textul : Încă o zi posomorâtă de vară deIdeea cu "limba engleza" este ilara si pus in plus. Iti da senzatia aceea de film american in care toti extraterestrii, toate fiintele, tot globul vorbeste in engleza. Mai mult, textul e construit intr-un stil care se cam opune simplitatii acelei expresii. In rest e un text acceptabil... ialin
pentru textul : Statuia de nisip deȘtefan, dacă tu consideri că este o pierdere de timp să porți un dialog civilizat cu membrii hermeneia, există o singură soluție; cred că o poți descoperi singur. Dar atâta vreme cât publici aici, repet, așteaptă-te să primești comentarii. Sau poate tu crezi că editorii stau toată ziua și taie frunză la câini, așteptând să mai aibă ceva de făcut pe hermeneia. Crede-mă că și mie mi-ar plăcea și să lucrez în timpul cât îți scriu acest comentariu, sau poate să îmi petrec timpul cu familia, sau să citesc sau să scriu ceva. Dar nu consider pierdere de vreme să discut cu tine. Uite doar un exemplu prin care poți jigni, Ștefan, spunându-ne că acest dialog pentru tine este o pierdere de vreme. Iar la obiect: ai primit un comentariu nefavorabil de la Virgil Titarenco. Un comentariu nefavorabil nu înseamnă jignire.Despre scrisul tău vei auzi orice, aceasta nu înseamnă că se adresează propriei tale persoane. Dar răspunsul tău, "este doar o parere subiectiva de care o sa tin seama in limita bunului simt. adica sub nico forma" este o jignire, pentru că sugerează că Virgil a fost lipsit de bun simț când a făcut comentariul respectiv. Nu trebuie să dai dreptate nimănui, nici măcar directorului acestui site, dar trebui să răspunzi tu cu acel bun simț pe care se pare că totuși îl apreciezi. Despre asta vorbeam. Dacă mi-ai fi spus mie în viața de zi cu zi că acorzi părerii mele atenția de bun simț care i se cuvine, adică nici una, aș fi considerat-o o jignire. La urma urmelor, nu o fi Virgil critic literar, dar nici tu, așa că părerea lui este la fel de legitimată ca și a ta. Sper la o abordare mai cu seriozitate a scopului pentru care există hermeneia, altfel suntem cu toții degeaba aici, și cu adevărat pierdem timpul.
pentru textul : toaca este acum în perioada sistolă deAaaa, habar n-am ce vrea să însemne... O fi vreo trimitere la spirală?!
pentru textul : semper idem deam luat la cunostinţă, Adrian, le-am trecut la registrul cu gumă unde pe viitor vor fi muştruluite.
LIM, graţie.
pentru textul : când tu apari deNici mie nu mi se pare nimic în neregulă cu textul vizavi de atacarea vreunei axe ortodoxe. Că, după a mea părere, e un text slăbuţ, e altă discuţie. Eu am punctat nefolosirea majusculei în cazul "fecioarei" numai şi numai din considerente simetrice (în text, toate celelalte titluri religioase sunt scrise cu literă mare, în afara celui în discuţie).
Legat de intervenţiile d-nei Ştefan - într-adevăr, niţel cam avântate şi degrabă vărsătaore de fanatism religios, însă, dacă e să fim echidistanţi, trebuie puse şi pe baza atitudinii ostile şi necomunciative a d-lui Dinu. Când scrii un text sensibil, ca acesta, trebuie să fii dispus să intri în dialog cu eventuali contestatari (fie ei chiar prea avântaţi), şi când spun dialog, nu mă refer la datu-n gură c-o scrptură, că, într-un asemenea context, scrierile religioase nu prea fac obiectul autorităţii argumentative.
pentru textul : noapte cu plată dedomnul Turbure, vedeti, cam aici se afla greseala si recunosc ca am cazut si eu in ea sau am tolerat-o. Intentia si scopul sectiunii Arte vizuale nu este in primul rind publicarea de arta vizuala aici ci mai degraba a scrie despre Artele vizuale (pictura, cinematografie, fotografie, arta digitala, etc). Am mai avut discutia asta cindva si am clarificat atunci. In principiu nu refuzam nici o rezolutie. Insa am pus in cod ca daca se depaseste o anumita latime sa apara un scroll bar orizontal (care sa imipedice stricarea paginii si eventual sa descurajeze postarea de imagini prea mari). Intre timp vad ca acel scroll bar a "disparut" (probabil trebuie sa revad codul care a mai suferit modificari de atunci).
pentru textul : Lemuria descuze, Dana, m-ai dus in eroare fiindca am vazut ca la inceputul comentariului te-ai adresat mie. ramasesem un pic nedumerita, observand ca in prima propozitie te adresezi la singular, dupa care treci la plural. e ok acum. multa inspiratie in continuare.
pentru textul : Crepuscul deFereastra aceasta către lumea din tine ( ca întotdeauna bogată și evocatoare) și, deopotriva ,către lumea din noi, îmi dă puterea de a adormi, în curând, cu speranța că porțile și ferestrele nu s-au închis definitiv . Văd finalul poemului tău ca un parcurs ciclic, de la dispariție spre reîntrupare, cu întregul bagaj afectiv păstrat ca o pecete a ființei plenare. PS. Voi citi ceva mai mult de acum înainte, pentru că, de azi, am internet acasă. Cum s-ar spune, am intrat și eu în rândul lumii. Cu drag
pentru textul : silence deCurat contuzii. Chiar dacă-ți place poemul, la final tot te alegi cu câteva vânătăi. Prima strofă îmi pare foarte reușită, imaginile se clădesc una pe alta, ajutate din plin de un ritm simpatic sincopat, și chiar dacă rimele privite separat par facile, în context dau un farmec aparte. Interesantă construcție. Dar cu primele puncte de suspensie se și termină... "Fragmente de migrene" sună ca un glaspapir pe sticlă, deloc inspirat. "Plouând cu pași" și "plouă o umbră" se chinuie dar nu dau a poezie nicicum. Poate dacă era doar una din cele două, cu îngăduință ar fi trecut neobservată, dar așa la grămadă nu se susțin. Al treilea vers din strofa a doua salvează ceva, dar e rapid spulberat de ceea ce urmează. Probabil din cauza forțării rimei. Final fără strălucire, destul de plat și previzibil, poate fi privit cel mult ca o scuză. Lipsesc cu desăvârșire "tehnicile" foarte reușite cu care ne-a obișnuit (să spunem în "Desculț"), și cade împreună cu "Drogul" într-un spațiu mai puțin poetic, devenind o aglomerare confuză, grea, incomodă de imagini distonante, dau impresia de imobil și anchilozat. Nu știu care ar fi soluția, oricum Emil Fanache nu pare a avea nevoie de așa ceva, sunt doar păreri de cititor asupra unui autor cu pretenții.
pentru textul : Contuzii detextul este așa și așa. puțin cam lăbărțat. și în special mă deranjează finalurile de strofă (de cele mai multe ori un fel de concluzii cu tîlc) care ar fi putut să lipsească dacă se dorea să se scrie poezie și nu fabulă.
pentru textul : cîntec de lebădă neagră cu scorțișoară și gutui deE o părere venită de la un avizat care poate nu a avut vreme să trimită email, nu înțeleg de unde supărarea. Puteam să tac și abia atunci ar fi sunat a bârfă. Personal, cred că poemul se citește greu, poate din cauza rândurilor înclinate (ce rost au?). Nu cred că a scrie optzecist e ceva rău. Am spus doar că nu se mai scrie așa. Înseși lungimea și aranjarea versurilor este optzecistă, aduce a Gellu Dorian. Sunt unele expresii care îmi par traduse din engleză: "neînfrînata poftă de aer", "nimic religios pînă aici" etc. Nu desprind deloc ideea sfințirii cu "4 anotimpuri". Nu pentru "noroiul proaspăt", "aerul puțin umed", "deznădăjduita", "artificiu cinematografic", "de netrăit", "inima închisă". Da pentru "îmi trăiesc viața cu literă mică". Odată, cândva sau o dată, a doua oară? De ce ai ales încadrarea la "cutia cu nisip"?
pentru textul : (de ce oare scriu toate acestea) I deAndu, apreciez bunele tale intentii si ai facut bine ca ai amintit de ele pentru ca altfel deveneam mai acida, desi tocmai pentru a vedea si parerile altora, bune sau rele, am postat aici. In legatura cu intelesurile poeziei mele nu vreau sa insist prea mult, desi chiar titlul spune ceva. O poezie care trebuia explicata are o problema si la asta trebuie sa ma mai gandesc. Ce m-a deranjat a fost faptul ca ai citit-o putin in deradere. A arde e una, a frige e alta, fara conotatii culinare. Ma acuzi de manelism desi am vazut ce sugestii ii faci lui Ionut Caragea (ah, viata mea). Daca tot a venit vorba, tot respectul pentru cel amintit mai sus. L-am citit si se vede ca nu e un amator. Nu ti se pare insa ca e cam curajoasa si exagerata afirmatia ta ca doar el scrie bine? Nu cred ca-l maguleste prea mult nici pe el. Crede-ma, sunt si altii care scriu exceptional in forma clasica, chiar si pe net. Apoi, o alta afirmatie care nu m-a lasat sa dorm prea bine. Daca scriu in forma clasica inseamna ca vreau sa-l copii pe I.C.? Ai spus ca este un Maestru si sa nu incerc sa ajung ca el:) Ce ar fi rau in asta? :) Vorbim despre o alta persoana fara acordul sau asa ca ma opresc aici, mai ales ca am facut un comentariu total neliterar dar are legatura cu scrierea mea, si cu dreptul la replica.:) Friendly...
pentru textul : Un fel de poezie despre un fel de dragoste... deÎţi mulţumesc, Daniela!
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii dePagini