Să îmi fac mea culpa că ai lăsat-o tu la nivel de note?! Uite că nu o fac. Treaba ta că ascunzi chestiile valoroase și le lași sau nu să lâncezească. Cât despre ce nu este aici, nu face obiectul comentariului meu, e cel puțin logic. Dacă vei vrea să scrii altceva aici, o faci, comentez. Dacă am frânt acolo discursul, asta nu ocolește faptul că sună rău alăturarea celor două cuvinte, asta mi-am dorit a spune. Cât despre roșu permanent aș putea să nu știu :D. Ar fi groaznic? Glumeam, și dacă știu, ce-i cu asta? Nu mi-a plăcut cum vine acolo, deși da, s-a schimbat sensul. Cine a spus să nu scrii personale? Eu te-am provocat la altceva. Vorbeam despre proza mea? Eu scriu și nepersonale (de fapt, proza înseamnă, cred, cu excepția jurnalului, extrapolarea și folosirea fără zgârcenie și fără milă a propriei persoane, cu tot bagajul de rigoare.= Dar asta nu are a face cu textul tău prezent și de față ;-) Și... să nu confundăm scrierile la persoana întâi cu chestii personale musai. Provocarea din finalul comentariului meu dinainte rămâne până ce vei ridica mănușa și te vei apuca de treabă. Nu-i treaba mea când și cum. Succes!

“Hermeneia.com nu are si deocamdata nu intentioneaza sa aiba sectiuni de arte vizuale care sa prezinte picturi, arta fotografica sau digitala.” Foarte bine, specificați acest lucru în regulament și o să avem un referențial; pînă atunci vom judeca după ureche. Cu siguranță, cunoașteți că sistemele de management se bazează pe dovezi/înregistrări, fie în format clasic, fie electronic. Așadar, oricine e îndreptățit să vă întrebe-unde este clauza pe care nu o respect? Regulamentul se referă în mare parte la texte, alte secțiuni sînt neglijate; eu cred că se impune o redefinire clară a politicilor acestui site, în sensul de a nu se mai produce confuzii și nu pentru a satisface anumite preferințe. Pentru că unde e lege nu-i tocmeală, dar legea să fie clar definită. “in concluzie, imaginile de mai sus, din pacate, nu se incadreaza nici la experiment vizual” Luați definiția din dex- eu interpretez acum doar ca unul care cere dovezi, puncte ale regulamentului, nu elemente subtile de receptare pentru că nu sînt specificate în clauze- unde încadrați de fapt acest experiment? Comentariile prin care se atenționează constant se vor doar un regulament la botul calului. Sper într-un dialog deschis și nu pe o trimitere de la Ana la Caiafa; nu consider că e cazul unei postări separate- nu acum- să ne folosim de acest prilej.

mulțumesc cristina. a fost o eroare de tipărire

Ca să nu mai fiu acuzat că sînt graficianul de curte al odiosului regim titarencian, îți dedic și ție o odă feng shui în trei brush-uri, două pettern-ri și 72 pixels/inch. Cu mulțumiri etc. etc.

mulțumesc. euphorbia elegans nu e cenușie. iar despre plecări nu spun decât că nu sunt decât reîntoarceri, fiindcă altfel întâlnirea în alb nu ar mai fi fost să fie. pentru ca toate acestea să fie autentice eu rămân. (ai un typo la "pliată pe încheietura subțire al nopții") dinspre rogvaviv, ela

Apreciez acest text, Virgil. Are o nonşalanţă simplistă şi pune degetul pe rană. Misterul metamorfozelor poetice devine la tine raţional şi benevolent faţă de armoniile cosmice. Poetul nu este nebun, asta înţeleg eu, dar posedă un har superior altor nebuni. Poetul nu e un păianjen care îşi ţese plasa. El respectă universul şi individul din faţa lui nolens volens. Atenţie, în finalul textului cred că deranjează puţin repetarea expresiei nu e nevoie/ nu are nevoie, se poate înlocui.

Mon âme enchaînée au mur du passé Peut-elle faire abattre le mur de l’oubli ? Un simple regard sur l’avenir Et déjà tout s’estompe et s’évanouit Les marches du présent ne sont plus que poussières Particule dans le temps, je n’existe plus Seul le miroir montre encore le reflet de ce qui fut. Femme, robe blanche, coquillage de mer Nous accrochons tous à cette chaîne Le lourd fardeau de notre ennui Ainsi s’en va la vie Aussi fut –il (futile).

era gem de prune cu mămăligă

textul are unele parti care promit dar si expresii banalizate precum "pagina vietii", "umarul sperantei" titlul si finalul merita un text mai bun

mulțumesc pentru observații

multumesc de semn si ginduri. te mai astept.

Există câteva typo, sper să le observi și să le corectezi.

Un text minimalist este extrem, extrem de pretențios. E ca și cum l-ai vedea la microscop. Trebuie să fie impecabil, ca stropul de rouă în care încape soarele.
Și dacă tot suntem în sfera aforismelor, spun și eu:
„Unii mor fiind încă în viaţă, alţii trăiesc şi după moarte.” (Valeriu Butulescu) Și mai adaug din spusele altora, să învățăm să trăim frumos, să învățăm să murim frumos!

Cât despre a cere respect, cred că e jalnic. Iar a cere respect doar pentru niște ani în plus e și mai jalnic.
Respectul începe cu noi înșine.
Repet ce mai spuneam altă dată: respectă-te mai mult, Andu. Meriți!

Să te adresezi cuiva cu expresia „mucosul de tine” nu cred că e prea elegant pentru tine și nici prea confortabil pentru persoana în cauză. Ori a te adresa cuiva cu o prescurtare dintr-un nume ales de cel în cauză nu cred că e o jignire, lipsă de respect sau lipsă de educație. Doar nu ai vrea să ți se spună „domnule Andu Moldovan”? Sau poate da. Ai tot dreptul, numai că mie, în acest caz, mi s-ar părea cel puțin peiorativ acest mod de adresare.
Hai să fim toleranți, eleganți, inteligenți! Mereu am fost convinsă că mânuitorii cuvântului trebuie să fie consecvenți artei și adevărului, chiar și în comentariile critice.

Revenind la text, recunosc că ideea are forță și m-a pus pe gânduri... poate și pentru faptul că am mai auzit-o iar acum doar se confirmă. Nu pot să spun decât că nașterea ne condamnă la moarte... dar cred că și asta au spus-o alții înaintea mea.
Cred că textele care sunt peste 50 % aforistice ies din sfera poeziei.

Margas, din cauza numeroaselor abateri de la regulament, consiliul Hermeneia a decis suspendarea contului tău pentru o lună.

D-le Cristea, pentru una dintre frazele de mai sus, primiţi un avertisment.

Conflict încheiat!