Aranca - uneori nu exista usa intre real si imaginar, visul acesta e doar o prelungire a singuratatii ochiului... versul semnalat de tine e cel care imi place si mie cel mai mult, multumesc de interpretarile suprapuse pe detaliul peste simtirea mea, si de atentia cu care-mi citesti textele! ma bucur cand vorbesc cu tine!

nu inteţionez să intru în polemică /conflict cu colegii mei.
acest poem nu e nici de peniţe nici de recomandate.
nu ştiu cine a făcut recomandarea şi nici nu are importanţă. important e că fiind un poem fară valenţe deosebite, consultarea editorilor era necesară.
ştiu texte mult mai bune – ca editor am considerat că poate nu e locul lor la recomandate, poate am greşit, dar cu siguranţă mult mai bune.

lipsită de orice emoţie

as vrea sa fac un fel de corolar aici, desi as vrea ca cineva sa deschida acest subiect pentru dezbatere si in sectiunea info. ce as vrea sa spun este ca ar trebui sa existe un fel de "win-win situation". in principiu hermeneia nu isi propune sa fie nici depozit si nici poligon de tir... in primul rind. isi propune sa fie o comunitate literara. atit cit poate cu modestele ei resurse. este evident ca sint multi care privesc un nou site literar ca pe un soi de nou poligon pentru presupusul lor talent. si ar fi absurd sa nu admitem ca acest lucru este normal... pina la o limita. cred ca fiecare trebuie sa cistige din acest lucru. eu o inteleg pe alina si punctul ei de vedere ca principiu. o inteleg si pe roxana. nu vreau sa descurajez pe nimeni sa publice pe hermeneia dar in acelasi timp ma voi stradui sa nu las ca hermeneia sa devina doar un "instrument" de care cineva sa se foloseasca pentru a obtine beneficii personale, de oricare natura ar fi ele. am observat si eu ca sint unii care posteaza doar texte vechi sau relativ mediocre. va veni foarte curid vremea cind astfel de tendinte vor avea consecinte. rabdarea mea este la fel de bine si sanatoasa ca si intransigenta mea.

Bianca, pe mine ma binedispune faptul ca textul asta a reusit sa binedispuna! despre observatii: ai dreptate in ce priveste prima strofa, si eu am simtit ca "intru" in poezie incepand cu a doua. poate si din cauza schimbarii de decor, de amplitudine a miscarii, etc. nu stiu ce sa spun despre "sa fii orb"...pe de o parte, observatia ta e corecta, pe de alta, ma intreb daca nu are rolul lui, de punte intre versuri. ma mai gandesc. multumesc de comentariu, e bine ca am macar o opinie.

ești generos Ioan. autoarea merită recenzii adevărate nu doar simple note. frumos gest... mulțumesc în numele ei!

unde e pisica neagra? glumesc.

imi place prima parte (din cele doua). mai ales prăpastia din ochii oamenilor. poate de aceea si mustelor le e frica sa mai zboare!

nu mă cunosc. nu mai cresc, doar îmbătrânesc. jumătate din mine am lăsat-o mamei înainte de naștere cealaltă doar pipăie lumea ca și cum ar fi pentru prima dată. o aud în fiecare noapte clipocind, frământându-și carnea. apoi o trezesc și-mi probez toate rochiile. sunt femeie. așa mi-au zis când m-au găsit în a șasea zi aproape goală. dar îmbătrânesc repede, grozav de repede și nu mai reușesc să potrivesc lucrurile. pentru că ele vin mereu câte două precum liniștea și haosul, precum două puncte A și B. uneori îmi vine să mă spânzur de părul meu doar ca să văd ce se întâmplă. dacă vine răcoarea.

Ieri am aflat că Bogdan Geană și-a retras toate textele de pe agonia.ro. Pentru mine, el reprezenta un stâlp de susținere important, acolo. La fel, Nexus. La fel, Nia. La fel, Sirena. În ordinea numerelor de pe tricoul lor cu Poezie.ro. Un tricou fain, de pe vremuri. Și toți foști editori. Cât despre boierism... Semnat, fost editor Poezie.ro

ultimul poem l-am scris la Paris, linga Père-Lachaise. penultimul la Barcelona.:)

Talc este o poezie a raţiunii din punctul meu de vedere. Deşi autorul a scris titlul T.a.l.c., explicându-l încă din subtitlu, pentru mine mai puţin contează de ce l-a gândit aşa. Personal, mă bucură segmentarea lui pentru că dă libertatea cititorului de a-l vedea şi altfel. Ce bine îmi sună mie Talc.
Citez din dex on-line: TALC n. Mineral unsuros și moale, alb-verzui, întrebuințat în medicină, cosmetică și în industrie. / De ce să nu-l folosesc aici pe textul autorului, cine mă reţine?
Una peste alta, textul mi-a plăcut. Abţibildul are rolul de etichetă pe text alături de peştişorul de aur, a cărui poveste o ştim cu toţii. O industrie a fricii care există în fiecare om, a slăbiciunilor dar şi a raţionalului la acest autor, îmi dă şansa, ca cititor, să meditez asupra întregului.

D-le Cristea,

...Intuiţi bine - sunt în căutări încă, ori, poate, în definitivări. Nu vreau să plictisesc reiterând, însă, de curând, am făcut o schimbare majoră în tot ceea ce înseamnă univers poetic (al meu, bineînţeles), iar oscilaţiile, până la un anumit punct, mi se par normale.

...În linii foarte, foarte mari, voi spune că ţintesc detaşarea lirică, încerc să fiu propriul meu observator, al fenomenelor şi trăirilor ce mă compun, iar puntea către cititor aş vrea să fie una în care - dacă-mi permiteţi o exprimare mai bizară - exprimarea să fie una de un firesc inedit. Îmi mai propun să alternez alegoria cu o poezie aproape lipsită de tropi (dacă paote exista aşa ceva), asta în cadrul aceluiaşi text, să uzez de ironie şi autoironie, de umor (uneori sumbru) şi de cinism, pentru a deţine controlul nivelului de "patetism", preţiozitae ş.a.m.d.

...Acum, legat de acest text, mi-e destul de greu să mă apuc să-l apăr, cât timp sunt atât de implicat. Probabil aş fi mult prea subiectiv, ştiind care sunt trăirile ce-i stau sub litere. Insă ştiu că, după ce un text este postat, încetează să mai aparţină autorului, iar argumentele privind un sus ori un jos al valenţelor axilogice sunt vibraţiile lectorului. La fel de bine ştiu că şi mişcările cerebrale sunt vibraţii, iar argumentul autoritar este şi va fi, probabil, un criteriu destul de obiectiv. Personal, şi eu consider că "Fâlfâilă" este superior acestui text, cu excepţia "plin de clişee" - afirmaţie care mi se pare mult prea dură - tind să fiu de acord cu d-voastră, însa privind, în special, ultima unitate, unde, legându-mă de o caracteristică pe care aş vrea s-o ating cât mai des, despre care pomeneam şi mai sus, am peirdut detaşarea.

...Mulţumindu-vă şi pentru intervenţia de sub "Fâlfâilă, şi pentru aceasta, vă urez o seară bună.

Mihaela, nu pot decat sa-ti multumesc pentru sinceritatea si profesionalismul cu care ai abordat lectura volumului meu memorialistic si spiritual. Unii oameni ma citesc si ma apreciaza, altii mai putin, fiecare cu libertatea de a-si exprima gusturile. Am vazut ca aceasta recenzie a fost publicata, chiar azi, si in Luceafarul de Botosani, ceea ce demonstreaza ca textul tau este foarte bine scris. Te felicit si iti multumesc pentru rabdarea de a ma fi citit.

... prima strofă ar mai fi ceva de capul ei. Acel "iepure alb" nu-şi are justificare să fie. A doua strofă e deplorabilă.