Domnule Manolescu, regret că intenţia dumneavoastră nobilă faţă de poetul Adrian Munteanu este umbrită de sfidarea Regulamentului Hermeneia prin publicarea linkului din comentariul anterior. Îl consider un afront direct. Vă rog să vă consideraţi avertizat.
Câteva locuri de modificat / lucrat: "aerul prăfuit al amiezii", de schimbat 136 cu ceva general valabil (eu habar n-am ce e 136 sau e poezie scrisă doar pentru bucureșteni?), de schimbat "contondentă" (multe din cele la modă strică), "umbra marelui oraș" (clișeu), "cu regularitate enervantă" (enervant și gerunziul, pentru că mai ai unul în versul următor), "după-amiaza" din final. După ce arunci balastul, rămâne ceva, totuși, din acest poem. E de bine.
Frumușică poezie, dar să știi că mai aveai loc pentru detalii, am avut senzația aceea : când termini o carte (bună) vrei să mai fie, dar ...Dar e de bine! Weekend-plăcut și inspirație cât încape!
parcă propui războaie, profetule! necazul e că parcă te-ai uita împrejur când analizezi adaptarea, binele e că nu lași să stea închiși ochii lăuntrici... Ce să mai, scrii ca un om, profetule:) Iartă-mi veșnica problemă, a neputinței dezlipirii poetului de poezia lui.
Aș fi evitat metafora cu sufletul deschis ca o fereastră, poate prea uzitată. De fapt, citind, am și văzut un pic altfel valențele acestei poezii care este, într-adevăr, deosebit de emoționantă.
o poezie despre durata subiectivă: „in ce an suntem” , despre trăirea ce împrumută zambete dintr-un trecut ce o ia înaintea prezentului, mereu intre metafizic si real dar care iese din plan abstract prin folosirea timpului prezent la final, „ sunt asa fericit” , spre deosebire de folosirea trecutului la inceput de poem „eram asa fericit” … de fapt cred ca e o stare de hiatus cand te simti stapanul unui timp trecut, ce simti ca inca iti apartine … mi s-au lipit de suflet prin simplitatea si naturaletea tonului, versurile: "Când greșeam, îmi luai dragostea deoparte" , la fel: " Îi ceream mâinile. Adormeam cu ele sub cap" o poezie ce dezvaluie trairea prin toti porii, cu fricile acelea inerente dar cu atat mai frumoase, mai senzuale, ale adolescentei, ( nu stiu axact de ce dar imi suna ca niste rememorari pe panza unui timp adolescent) : "Mă temeam să nu dispar când pocneai din degete" imi place si „ impanzitul” acela, cu accentul lui ludic, care apropie de zambet...
Cam prea multe conjuncţii şi repetate, în care ineditul textului - existent, de altfel -, se poate pierde. Caută să adaugi încă o strofă, pentru aprofundarea ideii.
Ai bagat pH-ul in poezie! E ceva fain aici, ceva inedit, titlul e interesant, insa e si ceva balast, prea mult, mai renunta, la luna, la urletul salbatic, la ultimul vers, la soc, la balconul florentin, fa-o sa fie poezie.
Mai îngăduinți-mi vă rog frumos o intervenție. Am tras fără să vreau cu urechea la "joaca" voastră.N-aș vrea să greșesc dar sînt puțin îngrijorată pentru că știu că uneori și tigrii de hîrtie se pot răni în joacă. Alma, și tu ai muncit aici foarte mult, într-un fel ești sora noastră mai mare. Sper că știi cît de mult te iubim, chiar și cînd ne dai să înghițim hapuri amare! Sîntem o comunitate frumoasă, unică în felul ei. Ne cam arde de hîrjoană, eu cred că ar mai trebui organizat un concurs. Ce ziceți Virgil și Alma?
acolo unde m/am nascut, fluturele tiganesc este cel mai frumos colorat fluture, care isi zbate aripile in zbor, ca si cum ar voi sa isi risipeasca culorile aripilor.
Stii :-) Bianca, intamplarea (sau poate nu?) face ca dilema la care faci referire in comentariul tau sa ma fi incercat si pe mine de prea multe ori... Intr-adevar, acest text l-am simtit ca pe un dialog in surdina noptii si ma bucur daca tu zici ca a iesit bine. Stateam (ca mereu, repetabil :-) cu geamul de la bucatarie deschis, cu paharul meu de vin rosu in mana iar pe cer stralucea rotunda luna. Multumesc, Andu P.S. Scuze daca am "sarit" poate cam tare la raspunsul tau la Bogdan Geana, dar eram si eu infierbantat si enervat de chestia aia si continui sa cred ca Bogdan a facut foarte bine ce a facut. Andu
Ideea nu este rea, poate doar peretele e prea mult și el înghețat. Deși câteodată nimic nu e prea mult, dar știi... din afară nu se vede niciodată la fel. Nu-mi dau seama ce este în dreptul ferestrei, dar mie îmi pare un fel de morișcă, la fel ca acelea cu care se joacă prin parcuri copiii. Și dacă nu asta este, eu tot asta vreau să fie. Pentru că am voie, o dată ce te-ai eliberat de creația ta, venim noi, privitorii. Ascuns. Mi-a plăcut.
Bolnav de aceeaşi crudă curiozitate, se amestecaseră în mulţime
- aici ceva nu-i coșer cu verbele.
Se gândea la fântâna pescarilor, la ciuturile pline ochi cu apa care se prăpădea în iarba obraznică, crescută mândră şi grasă în ciuda uscăciunii din jur.
- aici la fel, nu-i clar, ori faci acordul verbului, ori pui o virgula undeva.
Interesant. Se vede că ai o mână sigură. Încă nu-mi dau seama dacă am avut senzația că mă pierd pe text pentru că e un fragment scos din context sau ține de scriere. Voi mai citi câteva fragmente.
Mi-a plăcut pasajul cu dresoarea de șerpi. Mi se pare foarte bine scris.
Cailean ultimul vers are rolul in a accentua "setea de scris" contrar primei afirmatii. Posibil sa fi esuat ritmul, nu-mi dau seama oricat l-as citi. Oricum, cand l-am scris crede-ma ca nu ma gandeam la penita. Aranca intr-adevar, este obsesia mea (rima "desueta") si nu... nu vin la o cafea fara Natalia. Multumesc de trecere si comentarii ! Ialin
Strofa a treia mi se pare fortata prin intercalarea secundarei "amputez creionul" intre principala si subiectiva. De fapt se vede ca ai simtit nevoia stangace a punctelor de suspensie acolo... eu zic ca nu ti-a iesit si ar trebui schimbat. In rest imi place cum suna, desi nu incetezi sa ma uimesti cum insisti in acest stil mort si ingropat. Dar ma rog, fiecare isi duce crucea cat poate. La urma urmei, daca mai pica o gagica pe spate la o apa plata cu lamaie la auzul unor versuri ca acestea tot nu e rau. Iar daca le mai si pune pe muzica un prieten betiv care stie sa treaca pe chitara din do in la minor si apoi in re si in fa la orice ora dupa miezul noptii... e chiar ok. Parerea mea de opspe ani. Andu
Da, indiscutabil în opinia mea care nu trebuie să fie neapărat avizată dar nici de colo nu ar fi, un poem care mi-a plăcut. Și asta nu pentru că m-a așezat cuminte pe tronul cartezian al găndirii, acolo unde deducția devine un sinonim aproape perfect al seducției și unde plăcerea se naște din ceea ce uneori chiar după ce am întins coarda prea mult am numit silogism, al paingului sau doar al lui aristotel, ei bine mie îmi place textul acesta al Dvs Domnule Gorun, pentru că mă pune pe gânduri, pentru că nu îmi dă soluții, mă lasă pe mine, cea neajutorată, să le caut și finalmente, să descopăr fericirea absolută de a nu fi găsit nimic afară. Și de a mă întoarce acasă, înăuntru.
V-aș fi acordat o peniță Domnule Gorun dar nu știu dacă am dreptul sau nu știu cum se face. Dar până la urmă nu are importanță.
M
Sunt multe elemente care se repetă: noapte bună, să, încă, spun, cum... M-am gândit să îți las o variantă care elimină cumva o parte din ele, păstrând sensul și imaginile tale, și care așează cumva altfel anumite versuri, astfel încât repetiția să poată fi ușor integrată în poezie (ca stil): într-o noapte am vrut să-i spun iubitului meu plec nu știam cum e bine să spun „noapte bună” să fug să plâng m-am ridicat și i-am luat mâna îl țineam strâns nu mai aveam nimic de pierdut o naștere o moarte însemnau o altă strângere de mână și doar o singură clipă în care aș fi putut să plec dar n-am fost niciodată aproape el știe cum îi spun “noapte bună” cum fug cum plâng el știe… Cred că imaginea spune pe alt registru ceea ce spune poezia. Ar fi mers cumva separate. sau pe acea imagine, altă poezie. Așa simt eu.
un poem in proza excelent. pentru metafora si stil, pentru sensibilitatea cu care vorbesti despre femeie, pentru fiorul aproape sacru si scara pe care vrei sa o inalti....penita... scrii bine, cozane, tu stii asta si nici nevoie de penite nu ai... nu stiu de ce imi aminteste de un film de referinta...iubita pacientului englez...dar dincolo de asta...e carne si mult sange curs poetic pe nisip... /O, beduinule, sânii ei sunători sunt ca niște dune pe care talpa mea nu le va săruta niciodată/ ar trebui pus la intrarea intr-o casa a poeziei.
Tare urat si nepoetic poem ai postat aici nicodime cu un titlul italienesc aiurea, o pastisa probabil dupa celebrul "vedere ferentari e poi puoi morire" al lui seneca copilu minune. Primele doua strofe aduc un anume fior sa-i zic asa, o tensiune in crescendo (desi atat de pline si ele de locuri comune ca o ilustrata de la muntele athos cu un calugar care ne face bezele) insa abia strofa a treia ruineaza pur si simplu poemul. Spune si tu: "Ia acest cuvant si.... "ia acest cuvant si baga-ti-l undeva" cam asa e tonul strofei respective care se incheie sclifosit cu "ingera sclifosita". Ar fi futil sa scrie oricne vreo parodie dupa aceasta strofa, ea se autoparodiaza. Iar recomandarea din final seamana mai degraba cu un indemn de tip religios sau sectant decat cu o poezie.. Eu cred ca poemul trebuie rescris, ideea de baza nu e rea... e poi puoi postare di novo ceva magare mai acatari decat aceasta produzione indoielnica. Dan te'Ali Gheri
Poemul acesta este ca o glumă nesărată
Dacă autorul dorește să mai lucreze la el, mai ales pe cuvânt de pionier eu nu vreau să-l descurajez, dar părerea mea este că lucrul ar trebui să înceapă cu o coală albă
...am o slabiciune la efemeride... ...sint anumite locuri "maligne" ce se imprima inevitabil in memorie, ascutindu-ti dorintele, ambitiile; au un impact ireversibil asupra ta...aceste puncte de focalizare ale "septicemiei" (din doua orase diferite) au fost esentiale pentru mine, cu riscul de a parea insirate...e o poezie de citiva ani...cind supravietuiesti lor, oraselor invizibile (vezi si Italo Calvino) ce devin brusc vizibile in toata splendoarea lor, viata ta are deja alte coordonate. multumesc.
personal, citind poemul, am simtit ca mintea imi este serios pusa pe bigudiuri. Am mai observat in textele tale, o aglomerare de imagini fara adresa, care nu se leaga, si in plus mereu impiedicate de taieri ale versului bruste, dar asta nu ar fi o problema mare, daca, fara nici o taiere, ar fi un vers lung din care sa se inteleaga ceva.
un ex. aici/
fiorul nu mai are preocupări
ne-am împodobit cu indiferenţă
de trecători
imi pare rau , dar eu nu am reusit sa inteleg mai nimic din textul tau, Ottilia. nu sunt eu prea aproape de poezie , sa zicem, si stiu ca si eu o dau uneori in bara , am si eu fix-uri, incercand sa transmit ceva, ma ia valul , cum se zice, dar totusi cred ca ar trebui un pic mai multa coerenta in scrierea ta.
coerenta despre care vorbesc este prezenta ceva mai bine, in poemul / cale de iesire/ , adica acolo e cat de cat, un flash, al carui mesaj mai ajunge la cititor, avand o idee pe care sunt pliate imaginile. in poemul de fata, nu. - pentru mine. strofele tale nu se leaga, ca sa dea un intreg. nu stiu, asa vad eu, sper sa nu deranjez prea tare.
Oana, mă bucur că sunt printre cei pe care îi lecturezi...
Daniela, înțeleg gestul tău ca o rezonare alături de mesaj și îți mulțumesc!
Ernst, mi se pare de prost gust ca să nu zic numai prost, a dubla o evidență declarată. E ca și cum ți-aș spune: nu mă interesează părerea ta și tu replici: nu te interesează părerea mea. Cred că am fost clar!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Domnule Manolescu, regret că intenţia dumneavoastră nobilă faţă de poetul Adrian Munteanu este umbrită de sfidarea Regulamentului Hermeneia prin publicarea linkului din comentariul anterior. Îl consider un afront direct. Vă rog să vă consideraţi avertizat.
pentru textul : Scrisoare deschisă a poetului Adrian Munteanu deCâteva locuri de modificat / lucrat: "aerul prăfuit al amiezii", de schimbat 136 cu ceva general valabil (eu habar n-am ce e 136 sau e poezie scrisă doar pentru bucureșteni?), de schimbat "contondentă" (multe din cele la modă strică), "umbra marelui oraș" (clișeu), "cu regularitate enervantă" (enervant și gerunziul, pentru că mai ai unul în versul următor), "după-amiaza" din final. După ce arunci balastul, rămâne ceva, totuși, din acest poem. E de bine.
pentru textul : Them deS-ar putea... Ce dacă are semnificație în românește cât și în rusește? Există echivalent și în limba franceză.
pentru textul : cine-mi va deschide deFrumușică poezie, dar să știi că mai aveai loc pentru detalii, am avut senzația aceea : când termini o carte (bună) vrei să mai fie, dar ...Dar e de bine! Weekend-plăcut și inspirație cât încape!
pentru textul : aveam amîndoi febră și era martie deConcursul de poezie de pe Hermeneia are ecouri în Spania: http://circulopoeticoreflexos.espacioniram.com/?p=101
Câştigătorului Premiului Reflexos i se pregăteşte receptarea.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” dee bine că traduci din poezia italiană. te susțin. mai vedem și noi că poezia românească nu e inferioară, nu e egală ci este deasupra.
pentru textul : La morsa del salto (Maria Luisa Spaziani) deparcă propui războaie, profetule! necazul e că parcă te-ai uita împrejur când analizezi adaptarea, binele e că nu lași să stea închiși ochii lăuntrici... Ce să mai, scrii ca un om, profetule:) Iartă-mi veșnica problemă, a neputinței dezlipirii poetului de poezia lui.
pentru textul : vinovați deAș fi evitat metafora cu sufletul deschis ca o fereastră, poate prea uzitată. De fapt, citind, am și văzut un pic altfel valențele acestei poezii care este, într-adevăr, deosebit de emoționantă.
pentru textul : copacul deo poezie despre durata subiectivă: „in ce an suntem” , despre trăirea ce împrumută zambete dintr-un trecut ce o ia înaintea prezentului, mereu intre metafizic si real dar care iese din plan abstract prin folosirea timpului prezent la final, „ sunt asa fericit” , spre deosebire de folosirea trecutului la inceput de poem „eram asa fericit” … de fapt cred ca e o stare de hiatus cand te simti stapanul unui timp trecut, ce simti ca inca iti apartine … mi s-au lipit de suflet prin simplitatea si naturaletea tonului, versurile: "Când greșeam, îmi luai dragostea deoparte" , la fel: " Îi ceream mâinile. Adormeam cu ele sub cap" o poezie ce dezvaluie trairea prin toti porii, cu fricile acelea inerente dar cu atat mai frumoase, mai senzuale, ale adolescentei, ( nu stiu axact de ce dar imi suna ca niste rememorari pe panza unui timp adolescent) : "Mă temeam să nu dispar când pocneai din degete" imi place si „ impanzitul” acela, cu accentul lui ludic, care apropie de zambet...
pentru textul : An-lumină de tine deCam prea multe conjuncţii şi repetate, în care ineditul textului - existent, de altfel -, se poate pierde. Caută să adaugi încă o strofă, pentru aprofundarea ideii.
pentru textul : ajun de Paşte deAi bagat pH-ul in poezie! E ceva fain aici, ceva inedit, titlul e interesant, insa e si ceva balast, prea mult, mai renunta, la luna, la urletul salbatic, la ultimul vers, la soc, la balconul florentin, fa-o sa fie poezie.
pentru textul : cum să prinzi luna în zona 51 deMai îngăduinți-mi vă rog frumos o intervenție. Am tras fără să vreau cu urechea la "joaca" voastră.N-aș vrea să greșesc dar sînt puțin îngrijorată pentru că știu că uneori și tigrii de hîrtie se pot răni în joacă. Alma, și tu ai muncit aici foarte mult, într-un fel ești sora noastră mai mare. Sper că știi cît de mult te iubim, chiar și cînd ne dai să înghițim hapuri amare! Sîntem o comunitate frumoasă, unică în felul ei. Ne cam arde de hîrjoană, eu cred că ar mai trebui organizat un concurs. Ce ziceți Virgil și Alma?
pentru textul : dana point I deacolo unde m/am nascut, fluturele tiganesc este cel mai frumos colorat fluture, care isi zbate aripile in zbor, ca si cum ar voi sa isi risipeasca culorile aripilor.
pentru textul : Plouă a fluture țigănesc deStii :-) Bianca, intamplarea (sau poate nu?) face ca dilema la care faci referire in comentariul tau sa ma fi incercat si pe mine de prea multe ori... Intr-adevar, acest text l-am simtit ca pe un dialog in surdina noptii si ma bucur daca tu zici ca a iesit bine. Stateam (ca mereu, repetabil :-) cu geamul de la bucatarie deschis, cu paharul meu de vin rosu in mana iar pe cer stralucea rotunda luna. Multumesc, Andu P.S. Scuze daca am "sarit" poate cam tare la raspunsul tau la Bogdan Geana, dar eram si eu infierbantat si enervat de chestia aia si continui sa cred ca Bogdan a facut foarte bine ce a facut. Andu
pentru textul : fotografii mișcate deIdeea nu este rea, poate doar peretele e prea mult și el înghețat. Deși câteodată nimic nu e prea mult, dar știi... din afară nu se vede niciodată la fel. Nu-mi dau seama ce este în dreptul ferestrei, dar mie îmi pare un fel de morișcă, la fel ca acelea cu care se joacă prin parcuri copiii. Și dacă nu asta este, eu tot asta vreau să fie. Pentru că am voie, o dată ce te-ai eliberat de creația ta, venim noi, privitorii. Ascuns. Mi-a plăcut.
pentru textul : Ger și ulcer în familia din mai debabol are legatura cu unul dintre fii sahului Mohammad ?;)
pentru textul : îl iubesc pe grigore deBolnav de aceeaşi crudă curiozitate, se amestecaseră în mulţime
- aici ceva nu-i coșer cu verbele.
Se gândea la fântâna pescarilor, la ciuturile pline ochi cu apa care se prăpădea în iarba obraznică, crescută mândră şi grasă în ciuda uscăciunii din jur.
- aici la fel, nu-i clar, ori faci acordul verbului, ori pui o virgula undeva.
Interesant. Se vede că ai o mână sigură. Încă nu-mi dau seama dacă am avut senzația că mă pierd pe text pentru că e un fragment scos din context sau ține de scriere. Voi mai citi câteva fragmente.
Mi-a plăcut pasajul cu dresoarea de șerpi. Mi se pare foarte bine scris.
pentru textul : Şarpele de aramă (XXIX) deCailean ultimul vers are rolul in a accentua "setea de scris" contrar primei afirmatii. Posibil sa fi esuat ritmul, nu-mi dau seama oricat l-as citi. Oricum, cand l-am scris crede-ma ca nu ma gandeam la penita. Aranca intr-adevar, este obsesia mea (rima "desueta") si nu... nu vin la o cafea fara Natalia. Multumesc de trecere si comentarii ! Ialin
pentru textul : Absenții deStrofa a treia mi se pare fortata prin intercalarea secundarei "amputez creionul" intre principala si subiectiva. De fapt se vede ca ai simtit nevoia stangace a punctelor de suspensie acolo... eu zic ca nu ti-a iesit si ar trebui schimbat. In rest imi place cum suna, desi nu incetezi sa ma uimesti cum insisti in acest stil mort si ingropat. Dar ma rog, fiecare isi duce crucea cat poate. La urma urmei, daca mai pica o gagica pe spate la o apa plata cu lamaie la auzul unor versuri ca acestea tot nu e rau. Iar daca le mai si pune pe muzica un prieten betiv care stie sa treaca pe chitara din do in la minor si apoi in re si in fa la orice ora dupa miezul noptii... e chiar ok. Parerea mea de opspe ani. Andu
pentru textul : Ison deDa, indiscutabil în opinia mea care nu trebuie să fie neapărat avizată dar nici de colo nu ar fi, un poem care mi-a plăcut. Și asta nu pentru că m-a așezat cuminte pe tronul cartezian al găndirii, acolo unde deducția devine un sinonim aproape perfect al seducției și unde plăcerea se naște din ceea ce uneori chiar după ce am întins coarda prea mult am numit silogism, al paingului sau doar al lui aristotel, ei bine mie îmi place textul acesta al Dvs Domnule Gorun, pentru că mă pune pe gânduri, pentru că nu îmi dă soluții, mă lasă pe mine, cea neajutorată, să le caut și finalmente, să descopăr fericirea absolută de a nu fi găsit nimic afară. Și de a mă întoarce acasă, înăuntru.
pentru textul : Eu sunt mersul meu către… deV-aș fi acordat o peniță Domnule Gorun dar nu știu dacă am dreptul sau nu știu cum se face. Dar până la urmă nu are importanță.
M
Sunt multe elemente care se repetă: noapte bună, să, încă, spun, cum... M-am gândit să îți las o variantă care elimină cumva o parte din ele, păstrând sensul și imaginile tale, și care așează cumva altfel anumite versuri, astfel încât repetiția să poată fi ușor integrată în poezie (ca stil): într-o noapte am vrut să-i spun iubitului meu plec nu știam cum e bine să spun „noapte bună” să fug să plâng m-am ridicat și i-am luat mâna îl țineam strâns nu mai aveam nimic de pierdut o naștere o moarte însemnau o altă strângere de mână și doar o singură clipă în care aș fi putut să plec dar n-am fost niciodată aproape el știe cum îi spun “noapte bună” cum fug cum plâng el știe… Cred că imaginea spune pe alt registru ceea ce spune poezia. Ar fi mers cumva separate. sau pe acea imagine, altă poezie. Așa simt eu.
pentru textul : El știe... deun poem in proza excelent. pentru metafora si stil, pentru sensibilitatea cu care vorbesti despre femeie, pentru fiorul aproape sacru si scara pe care vrei sa o inalti....penita... scrii bine, cozane, tu stii asta si nici nevoie de penite nu ai... nu stiu de ce imi aminteste de un film de referinta...iubita pacientului englez...dar dincolo de asta...e carne si mult sange curs poetic pe nisip... /O, beduinule, sânii ei sunători sunt ca niște dune pe care talpa mea nu le va săruta niciodată/ ar trebui pus la intrarea intr-o casa a poeziei.
pentru textul : deșertul din mijlocul patului deTare urat si nepoetic poem ai postat aici nicodime cu un titlul italienesc aiurea, o pastisa probabil dupa celebrul "vedere ferentari e poi puoi morire" al lui seneca copilu minune. Primele doua strofe aduc un anume fior sa-i zic asa, o tensiune in crescendo (desi atat de pline si ele de locuri comune ca o ilustrata de la muntele athos cu un calugar care ne face bezele) insa abia strofa a treia ruineaza pur si simplu poemul. Spune si tu: "Ia acest cuvant si.... "ia acest cuvant si baga-ti-l undeva" cam asa e tonul strofei respective care se incheie sclifosit cu "ingera sclifosita". Ar fi futil sa scrie oricne vreo parodie dupa aceasta strofa, ea se autoparodiaza. Iar recomandarea din final seamana mai degraba cu un indemn de tip religios sau sectant decat cu o poezie.. Eu cred ca poemul trebuie rescris, ideea de baza nu e rea... e poi puoi postare di novo ceva magare mai acatari decat aceasta produzione indoielnica. Dan te'Ali Gheri
pentru textul : e poi vivere deo infinitate de puncte=o infinitate de soluţii
pentru textul : poveste deo matematică a sărutului. iată ceva destul de complicat.
Poemul acesta este ca o glumă nesărată
pentru textul : poveste cu păsări și pești deDacă autorul dorește să mai lucreze la el, mai ales pe cuvânt de pionier eu nu vreau să-l descurajez, dar părerea mea este că lucrul ar trebui să înceapă cu o coală albă
primele doua strofe promit. restul este un discurs dar nu poezie.
pentru textul : scrisoare închisă fostei mele iubiri din copilărie de...am o slabiciune la efemeride... ...sint anumite locuri "maligne" ce se imprima inevitabil in memorie, ascutindu-ti dorintele, ambitiile; au un impact ireversibil asupra ta...aceste puncte de focalizare ale "septicemiei" (din doua orase diferite) au fost esentiale pentru mine, cu riscul de a parea insirate...e o poezie de citiva ani...cind supravietuiesti lor, oraselor invizibile (vezi si Italo Calvino) ce devin brusc vizibile in toata splendoarea lor, viata ta are deja alte coordonate. multumesc.
pentru textul : septicemia memoriei depersonal, citind poemul, am simtit ca mintea imi este serios pusa pe bigudiuri. Am mai observat in textele tale, o aglomerare de imagini fara adresa, care nu se leaga, si in plus mereu impiedicate de taieri ale versului bruste, dar asta nu ar fi o problema mare, daca, fara nici o taiere, ar fi un vers lung din care sa se inteleaga ceva.
un ex. aici/
fiorul nu mai are preocupări
ne-am împodobit cu indiferenţă
de trecători
imi pare rau , dar eu nu am reusit sa inteleg mai nimic din textul tau, Ottilia. nu sunt eu prea aproape de poezie , sa zicem, si stiu ca si eu o dau uneori in bara , am si eu fix-uri, incercand sa transmit ceva, ma ia valul , cum se zice, dar totusi cred ca ar trebui un pic mai multa coerenta in scrierea ta.
pentru textul : one way ticket decoerenta despre care vorbesc este prezenta ceva mai bine, in poemul / cale de iesire/ , adica acolo e cat de cat, un flash, al carui mesaj mai ajunge la cititor, avand o idee pe care sunt pliate imaginile. in poemul de fata, nu. - pentru mine. strofele tale nu se leaga, ca sa dea un intreg. nu stiu, asa vad eu, sper sa nu deranjez prea tare.
Marina, mi-ar fi de folos o semnalare punctuala a esafodajelor de care vorbesti. Care parti iti par lipsite de consistenta? :) multumesc.
pentru textul : cenuşă, să ning... deOana, mă bucur că sunt printre cei pe care îi lecturezi...
pentru textul : lasoul de aur deDaniela, înțeleg gestul tău ca o rezonare alături de mesaj și îți mulțumesc!
Ernst, mi se pare de prost gust ca să nu zic numai prost, a dubla o evidență declarată. E ca și cum ți-aș spune: nu mă interesează părerea ta și tu replici: nu te interesează părerea mea. Cred că am fost clar!
Pagini