Lumea e frumoasa mereu, de fiecare data cand preferi compania unei carti, sau numai dupa ce-i excluzi pe toti acesti "impostori" din ea? Dependenta de a scrie, o fi ea zilnica, dar nu cred ca poate fi considerata doar o distractie pt cei ce-o practica.
Din pacate, pentru mine acest text este si va ramine un text mediocru. Cu atit mai mult, regret, nu ma pot erija in criticul pe care il astepti; frecventeaza un cenaclu, doua, citeste mai mult, e recomandabil la orice virsta. A publica orice mi se pare chiar indecent. Ceea ce ii spuneai lui Andu Moldovean ti se potriveste si tie, din nefericire. Multe texte pot fi numai maculatura daca nu exista o farima de talent. Talentul este un cumul de capacitati iesite din comun, nu are tangenta nici cu zodia, nici cu studiile superioare. Urari, felicitari etc. consider ca nu isi au locul aici.
Alma, o competiție, implicit, există. Fiindcă se văd valorile, de aceea nu trebuie amplificată, accentuată. Este o simplă gestionare a unei echipe, nu e simplu. Dacă stârnești competiții mai mult decât trebuie, se ajunge la agresivitate, sau inhibiție, sau respingere etc. Crede-mă, gestionez echipe. Și am destule cunoștințe și în acest domeniu. Competiția stârnită la un moment nepotrivit sau pe un registru nepotrivit, nu poate crea decât false valori. Umane sau literare sau... Ce vrei tu. Știi bine că nu spun aiureli. Știi foarte bine asta. De aceea intenția nu a fost DELOC să te jignesc, ci să îți semnalez, fiindcă știu că poți percepe pe multe niveluri - că poți stârni mai mult decât ai anticipat înainte de a posta acest text. Nu știi ce propagi. Sau dacă dorești să transmiți ceva anume unui grup, ca analiză de moment a activității, realizează în așa fel încât să nu fii singura departajatoare, singura care analizează. Dacă e doar o impresie a ta, atunci nu încerca să o instaurezi întregii echipe (tutror 61). Știu că intențiile tale au fost de: - creșterea calității textelor - creșterea calității comentariilor - implicarea mai activă a autorilor - mobilizarea spre calitate a scrierilor Cred că modalitatea aleasă ACUM nu e potrivită. Poate după 6 luni ar fi fost. Fiindcă e vizibil că din 61, maxim 15-17 scriu și comentează frecvent. Din care 6-7 o fac intensiv. În fine, extind foarte mult. Nu e cazul Așa cum am simțit intenția ta inițială, sper să simți și tu ce anume transmit. În plus, sincer, dacă eu personal - aici e strict personal - aș inclus într-o clasificare LITERARA - numele tău, Alma, la lista "cel mai cantabil nume", și un titlu (din totalitatea textelor, ai ales titlul, nici măcar poezia), oare cum ai fi simțit? Sincer, poate îmi vei răspunde: firesc, ok, bine etc. Deși nu cred. Acesat a fost sentimentul meu. După care am elaborat fenomenul pe toate registrele și constat impactul. Dacă se consideră că acest gen de clasificări ajută, asta se va vedea numai în timp. După un anumit interval de timp. Da, va ajuta desigur, să scriem mai bine, să comentăm pe text, literar, constructiv, și să colaborăm mai bine. Asta sigur ajută, indiferent de momentul unui om, unui grup, unei institutii sau comunități. ...
putând să dezvoltăm ideea și lasând-o să-și regenereze alte și alte sensuri, căpătăm un joc nesfârșit al umbrelor pe care doar lumina îl poate opri. într-o dimineață, departe... și aici surprins, autorule!
well, bobadil, ai cuvîntul meu de onoare (dacă asta ar avea cumva vreo valoare pentru tine) că sînt în toane bune și că n-am avut și nici nu am chef să mă cert cu cineva. Nu eu sînt cel care a început să își dea aere cum că știu și pot și blah blah blah. Așa cum am spus, și cum tu se pare că te faci că nu vezi, Alma, din motive despre care prefer să nu mai speculez acum, s-a apucat să vorbească la modul inoportun. Am văzut că insistă. Cineva trebuie să o ajute să își revină, nu? Nu știu dacă este cazul să faci caz acum de chestia cu directorul de vreme ce eu nu fac caz de ea. Și da, toți membrii juriului au fost invitați. De Călin Sămărghițan care a inițiat și organizat concursul. Nu înțeleg ce anume este dificil să înțelegi despre asta. Dar faptul că Alma a fost invitată (din indiferent ce motive) nu îi dă dreptul să scrie ce scrie.
Chestia a doua. - Știi ce mă amuză cel mai tare pe mine? Faptul că unii (români sau americani) mă acuză că îi critic pe americani și înfierez toate stupizeniile și metehnele lor mai mult sau mai puțin generalizate. Iar alți români (precum tu - și te asigur că nu ești singurul) se ofuschează cînd pun degetul pe bubele românilor și le arăt metehnele și aberațiile mai mult sau mai puțin naționale sau generaționale. E un adevărat deliciu să îi vezi cum se dau de ceasul morții. Pentru că de cînd e lumea apa rece nu doare decît dinții stricați. Aș vrea ca lucrurile astea să fie „depășite”, așa cum spui tu. Mi-aș dori din toată inima. Dar nu sînt. Iar comportamentul Alinei o arată din nou. Aș putea să spun mai multe dar mă opresc aici.
Și eu sînt de acord să „ramanem in cadrul unor dezbateri intelectuale in cadrul carora fiecare suntem doar atata de destepti incat nu devenim brusc si fara de veste, prosti”. Întrebarea mea este dacă intervenția Alinei s-a încadrat în acest „cadru” sau dacă nu cumva a luat-o prin păpușoi.
Ceea ce am remarcat la prima citire este constructia poemului. Pare lucrat cu croseta. Asta place. Dar e un poem perfectibil si Virgil are dreptate cand afirma ca sunt prea multe cuvinte. Spre exemplu, eu as citi strofa a doua astfel "ghemuit sub streașina unui templu scriu un poem plin de spaime un blestem strecurat printre dinți" Ar avea mai multa acuitate. Dar e doar o parere si nu este imposibil sa fie gresita. Deasemenea sunt prea multe epitete in text. Un poem scris cu multa traire poetica. Si nu e lucru putin.
Oh, nu am mai avut de mult un zambet atat de cuprinzator si multumit, as putea acoperi ecranul cu pupaturi si imbratisari de bucurie ca ma intelege cineva! Dragele mele, va dedic aceasta oda a iubitei: femeia-mai-presus-de-femeie. Dominus tecum, pentru fiecare din voi. ;o) Poate ar fi trebuit sa includ pe undeva referinte si traduceri, dar vad ca nu v-am suparat cu asta si ca le-ati aflat sau le stiati deja. Inspiratiile mele de astazi au venit din doua cd-uri. Am ascultat Edith Piaf de dimineata, cand aveam vrabiile la pamant. Pe urma, am revenit la inaltime cu Andrea Bocelli. Va multumesc. /O\
jurnalele altora au ceva dintr-o efigie uitata pe fruntea celui care a avut curajul de a-l deschide...oare cati au nevoie de jurnalele celorlalti? in ce masura ne eliberam de noi insine? personal nu cred in aceasta eliberare, dar acest jurnal copleseste prin secventele reinsufletite. nu este decat un jurnal ce se scrie incet pe coltul noptii cand se deschid umbrele celor trecuti prin noi, printre noi, starnind frica de ziua de maine ce creste malign intre clipe. uneori se inchid toate intr-un pumn in care stringem spaimele... si oricat ai incerca sa cresti, sa uiti, sa treci mai departe, nu poti uita niciodata cum "m-am învelit atunci în toată ura" ... cateva imagini subliniate: "într-o vreme vorbeam mult cu dumnezeu. i-am promis că o să mă fac preot dacă o lasă pe bunica să trăiască până voi fi și eu bătrân. m-am luat cu crescutul și am uitat. și dumnezeu a uitat." "ne împărțim unul altuia. dacă împărțim viața cu toți nouă nu ne mai rămâne nimic." I più grandi dolori sono quelli di cui siamo causa noi stessi (Sofocle)
M-am întors la acest text să mai privesc stilul tău dezinvolt în explorarea sonetului și a ceva în plus neîntâlnit decât la tine Dedal: libertatea de a scrie din nevoia firească de a scrie precum a respira. Ceva ce există în stare latentă, de dincolo de sonetele închipuite ale lui Shakespeare în căutarea unui Eu ludic încă nedescoperit celorlalți. Finalul (cu posibile variante) întrerupe convențiile, prozodia, prejudecățile: "Nici pielea ta, nici caii ei de spumă nu știu nimic, nici Mările Egee... Eu te iubesc și dacă-mi spui: „Și ce e?” Eu te iubesc, chiar de-mi răspunzi: „Și tu, mă?”
despre poezie, aşa cum ţi-am spus, depinde cine îşi dă cu părerea. există oameni a căror părere despre măsura în care scriu sau nu eu poezie, nu numai că o respect dar mă şi interesează. pentru că îi consider competenţi. deocamdată, te rog crede-mă, nu ai cum să faci parte din acea categorie. iar motivele nu ţi le înşir pentru că ceva îmi spune că nici nu vrei şi nici nu poţi pricepe. deci, prin implicaţie, aş fi îngrijorat dacă tu ai considera că mă pricep la poezie.
Andu, stiu cat de greu este pentru noi, barbatii, sa ne exprimam sentimentele fata de femei, cu atat mai greu fata de barbati. Asadar, te iert, daca te iarta si anna. Cele 2 chei de care amintesti se potrivesc textului, insa, si eu ma gandeam ieri, de ce nu ar merge amandoua odata? Logic, e plicticos sa citesti despre amore, dar poate fi placut, daca privesti in urma, e chiar de tot rasul. Iar previzibilitatea poate fi un aspect al coerentei stilistice, un mod de a permite celuilalt sau doar de a intelege tu insuti mecanismul (psihic) al indragostirii si dezindragostirii. scrisul este, in ac perioada verde a existentei mele terestre, o limpezire. asa ca te intreb care deget ridica iubita la cer? adica, oricare e la fel de misto, nu? multumesc, m-ai veselit de dimineata
Ottilia, recunosc, tonul pregnant al textului este mai degrabă cuminte, decât efervescent, tulburător. Joc rolul unui observator pasiv în ipostaza descrisă, iar acest lucru este transpus şi în starea scrierii…Apreciez mult trecerea ta aici. :)
Cine se mira, cred că Adriana, ea se miră nu știu dacă pentru că e conștientă cât de dulce e ea când face asta... uite că Djamal Mahmoud nu a murit!
Doar pentru că eu am scris un text 'în memoria lui Djamal' Adriana s-a mirat tare, dar iată! Djamal nu doar că nu a murit nici vorbă de așa ceva Doamne ferește! dar e chiar bine mersi și continuă să scrie și să publice în limba română.
Felicitări!
Emil eu consider ca fiind indeajuns de matur din punct de vedere literar e de ajuns ca cineva sa iti indice locurile unde, in opinia sa, textul mai poate fi imbunatatit calitativ. Dar daca insisti imi suflec mainile si dau o mana de ajutor unui coleg la nevoie:)
icoane de gheață imaginația noastră lucrează, nu de puține ori, cu cele mai neașteptate materiale; manualul artistic este săvârșit, aici, într-un rațional afectiv de conjunctură; pare că mâna nu mai este o preșungire a minții, ci ea a fost resorbită în gândire unde, cu tresăriri ale timpului trecut, desenează în florile de gheață de pe geam chipuri dragi și pierdute. (ultima strofă are simplitatea purității; ar putea foarte bine sta ca text în sine sub titlul: Colind) de asemenea, foarte bine alese cuvintele: echivocul primului vers amplifică tabloul (cu cine "m-am trezit pe fereastră"?), autorul putându-se încadra în imaginația receptării atât în diateza activă, cât și în cea pasivă; "alaltăieri" nu este folosit întâmplător, el duce ordinea cuantificabilă a numărării zilelor cât mai departe de memoria imediată, spre inexprimabil, spre acel timp trecut ce cu greu se mai poate raporta la ziua de azi. singurul element derutant pentru mine este "sertarele memoriei", pe care îl găsesc sau prea tehnic (din perspectivă psihanalitică) sau prea exagerat (ca metaforă). printre geamuri înghețate, Vasile Munteanu
de a cere ori nu iertare aici, este bine că eşti exigent cu alţii ca şi cu tine. să ştii că şi eu aş fi vrut să iasă o poezie cu rimă, însă, am considerat că nu e felul meu de a mă exprima în versuri. am lăsat în urmă perioada aceea din mai multe motive. şi să nu spunem cine a început cu ironiile.
ai dreptate, ne-am îndepărtat de text.
deci, Paul, am vrut să-l scot în evidenţă pe el, nu pe mine, de aceea, posibil că aportul meu este nesemnificativ. nu ştiu dacă am procedat cel mai bine, dar asta mi-a fost intenţia. aşa mi-a venit un gând.
acuma nu ştiu, voi băieţii ştiţi întotdeauna când gândul acela pe care vrei să-l exprimi într-un anume fel, în felul propriu să zicem, are valoare şi câtă?! din punctul meu de vedere, textul ăsta are un ceva anume. sper să nu fiu chiar aşa de subiectivă.
mulţumesc, Paul, şi încă o dată, aş vrea să nu fie cu supărare că mi-am susţinut punctul de vedere.
eşti binevenit în pagina aceasta.
Am acordrat penita ca-mi place textul Nu tin de privilegiul acordarii penitelor si nici nu las comentarii ample. Cam atat. De pantofi, mancare si nedumeriri n-am sa zic nimic.
Treaba asta cu „ceai oolong” m-a dat pe spate. Aşa că, repede, la Wiki. Şi ce aflu?
„Mai este numit și Wulong sau ceai bleu-verde. Este un ceai semi-fermentat. Mai parfumate, mai dulci, mai puțin bogate în teină decât ceaiurile verzi, ceaiurile oolong sunt foarte apreciate.
Există mai multe metode de prelucrare a ceaiului oolong dar cea mai interesantă constă în a agita frunzele în coșuri. Astfel marginile frunzelor sunt "șocate", fermentând și înroșindu-se în timp ce centrul lor rămâne verde.”
Aşa că-mi revin.
Îmi permit să repet întregul text (scuzată-mi fie plăcerea estetică).
ceaiul oolong se prelinge încet
în ceașca mea de fier
dragon din aburi verzi
împletire de gînduri
tăcerea ta
mi se așează pe pleoape
cu zvîniri de fluture
cînd o ating cu mîna
roșești.
Poezia are de toate. Şu exotism, şi sugestie polisemantică, şi metafore dintre care una remarcabilă „tăcerea ta/ mi se așează pe pleoape/ cu zvîniri de fluture”, şi ritm interior şi, mai ales, sfârşit pe măsura întregului.
Gata? S-a terminat masa rotundă? a făcut 360 de grade carevasăzică complete cu afirmația profetică a Cristinei Moldoveanu 'nu va muri'? Deci... nu va muri! Nu știm dacă e pe moarte sau e bine mersi însă. Un lucru e sigur... nu va muri! Când? Acum? Măine? În viitorul imediat sau în cel îndepărtat? Pentru că eu mă întreb așa, ca proasta, care e rostul acestei 'mese rotunde' în afară desigur de creșterea ratingului site-ului? Am ascultat păreri valoroase? Cumva am devenit mai buni? Trebuia să extragem învățăminte sau măcar un pic de lumină în creierele noastre chinuite din comentariile celorlați?
Care era ideea?
Pentru că eu, sincer, n-am înțeles, și pentru mine când idee nu e, vorba lui Marin Preda, nimic nu e (sic!)
Margas
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
pentru comul bref, George.
pentru textul : vezi cu ochii tăi cum se motivează taxa de drum deacolo unde părerile coincid, câteva cuvinte sunt de ajuns.
mulţumesc mult.
Lumea e frumoasa mereu, de fiecare data cand preferi compania unei carti, sau numai dupa ce-i excluzi pe toti acesti "impostori" din ea? Dependenta de a scrie, o fi ea zilnica, dar nu cred ca poate fi considerata doar o distractie pt cei ce-o practica.
pentru textul : Mai nou deDin pacate, pentru mine acest text este si va ramine un text mediocru. Cu atit mai mult, regret, nu ma pot erija in criticul pe care il astepti; frecventeaza un cenaclu, doua, citeste mai mult, e recomandabil la orice virsta. A publica orice mi se pare chiar indecent. Ceea ce ii spuneai lui Andu Moldovean ti se potriveste si tie, din nefericire. Multe texte pot fi numai maculatura daca nu exista o farima de talent. Talentul este un cumul de capacitati iesite din comun, nu are tangenta nici cu zodia, nici cu studiile superioare. Urari, felicitari etc. consider ca nu isi au locul aici.
pentru textul : raiul de la marginea potirului deAlma, o competiție, implicit, există. Fiindcă se văd valorile, de aceea nu trebuie amplificată, accentuată. Este o simplă gestionare a unei echipe, nu e simplu. Dacă stârnești competiții mai mult decât trebuie, se ajunge la agresivitate, sau inhibiție, sau respingere etc. Crede-mă, gestionez echipe. Și am destule cunoștințe și în acest domeniu. Competiția stârnită la un moment nepotrivit sau pe un registru nepotrivit, nu poate crea decât false valori. Umane sau literare sau... Ce vrei tu. Știi bine că nu spun aiureli. Știi foarte bine asta. De aceea intenția nu a fost DELOC să te jignesc, ci să îți semnalez, fiindcă știu că poți percepe pe multe niveluri - că poți stârni mai mult decât ai anticipat înainte de a posta acest text. Nu știi ce propagi. Sau dacă dorești să transmiți ceva anume unui grup, ca analiză de moment a activității, realizează în așa fel încât să nu fii singura departajatoare, singura care analizează. Dacă e doar o impresie a ta, atunci nu încerca să o instaurezi întregii echipe (tutror 61). Știu că intențiile tale au fost de: - creșterea calității textelor - creșterea calității comentariilor - implicarea mai activă a autorilor - mobilizarea spre calitate a scrierilor Cred că modalitatea aleasă ACUM nu e potrivită. Poate după 6 luni ar fi fost. Fiindcă e vizibil că din 61, maxim 15-17 scriu și comentează frecvent. Din care 6-7 o fac intensiv. În fine, extind foarte mult. Nu e cazul Așa cum am simțit intenția ta inițială, sper să simți și tu ce anume transmit. În plus, sincer, dacă eu personal - aici e strict personal - aș inclus într-o clasificare LITERARA - numele tău, Alma, la lista "cel mai cantabil nume", și un titlu (din totalitatea textelor, ai ales titlul, nici măcar poezia), oare cum ai fi simțit? Sincer, poate îmi vei răspunde: firesc, ok, bine etc. Deși nu cred. Acesat a fost sentimentul meu. După care am elaborat fenomenul pe toate registrele și constat impactul. Dacă se consideră că acest gen de clasificări ajută, asta se va vedea numai în timp. După un anumit interval de timp. Da, va ajuta desigur, să scriem mai bine, să comentăm pe text, literar, constructiv, și să colaborăm mai bine. Asta sigur ajută, indiferent de momentul unui om, unui grup, unei institutii sau comunități. ...
pentru textul : Cel mai, Cea mai deputând să dezvoltăm ideea și lasând-o să-și regenereze alte și alte sensuri, căpătăm un joc nesfârșit al umbrelor pe care doar lumina îl poate opri. într-o dimineață, departe... și aici surprins, autorule!
pentru textul : rosario dewell, bobadil, ai cuvîntul meu de onoare (dacă asta ar avea cumva vreo valoare pentru tine) că sînt în toane bune și că n-am avut și nici nu am chef să mă cert cu cineva. Nu eu sînt cel care a început să își dea aere cum că știu și pot și blah blah blah. Așa cum am spus, și cum tu se pare că te faci că nu vezi, Alma, din motive despre care prefer să nu mai speculez acum, s-a apucat să vorbească la modul inoportun. Am văzut că insistă. Cineva trebuie să o ajute să își revină, nu? Nu știu dacă este cazul să faci caz acum de chestia cu directorul de vreme ce eu nu fac caz de ea. Și da, toți membrii juriului au fost invitați. De Călin Sămărghițan care a inițiat și organizat concursul. Nu înțeleg ce anume este dificil să înțelegi despre asta. Dar faptul că Alma a fost invitată (din indiferent ce motive) nu îi dă dreptul să scrie ce scrie.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deChestia a doua. - Știi ce mă amuză cel mai tare pe mine? Faptul că unii (români sau americani) mă acuză că îi critic pe americani și înfierez toate stupizeniile și metehnele lor mai mult sau mai puțin generalizate. Iar alți români (precum tu - și te asigur că nu ești singurul) se ofuschează cînd pun degetul pe bubele românilor și le arăt metehnele și aberațiile mai mult sau mai puțin naționale sau generaționale. E un adevărat deliciu să îi vezi cum se dau de ceasul morții. Pentru că de cînd e lumea apa rece nu doare decît dinții stricați. Aș vrea ca lucrurile astea să fie „depășite”, așa cum spui tu. Mi-aș dori din toată inima. Dar nu sînt. Iar comportamentul Alinei o arată din nou. Aș putea să spun mai multe dar mă opresc aici.
Și eu sînt de acord să „ramanem in cadrul unor dezbateri intelectuale in cadrul carora fiecare suntem doar atata de destepti incat nu devenim brusc si fara de veste, prosti”. Întrebarea mea este dacă intervenția Alinei s-a încadrat în acest „cadru” sau dacă nu cumva a luat-o prin păpușoi.
Ion, Eugen, va multumesc pt lectura si feed. Intr-adevar, Eugen, cuvintele alea care dadeau doar din coada nu-si aveau rostul si le-am eliminat.
pentru textul : pâlpâire deCeea ce am remarcat la prima citire este constructia poemului. Pare lucrat cu croseta. Asta place. Dar e un poem perfectibil si Virgil are dreptate cand afirma ca sunt prea multe cuvinte. Spre exemplu, eu as citi strofa a doua astfel "ghemuit sub streașina unui templu scriu un poem plin de spaime un blestem strecurat printre dinți" Ar avea mai multa acuitate. Dar e doar o parere si nu este imposibil sa fie gresita. Deasemenea sunt prea multe epitete in text. Un poem scris cu multa traire poetica. Si nu e lucru putin.
pentru textul : Poem cataleptic deFain si asa, poate chiar mai bine. Totusi imi plac agresivitatea unor termeni ca si chiraie, saliva, bot, popcorn :D.
pentru textul : Sens unic deOh, nu am mai avut de mult un zambet atat de cuprinzator si multumit, as putea acoperi ecranul cu pupaturi si imbratisari de bucurie ca ma intelege cineva! Dragele mele, va dedic aceasta oda a iubitei: femeia-mai-presus-de-femeie. Dominus tecum, pentru fiecare din voi. ;o) Poate ar fi trebuit sa includ pe undeva referinte si traduceri, dar vad ca nu v-am suparat cu asta si ca le-ati aflat sau le stiati deja. Inspiratiile mele de astazi au venit din doua cd-uri. Am ascultat Edith Piaf de dimineata, cand aveam vrabiile la pamant. Pe urma, am revenit la inaltime cu Andrea Bocelli. Va multumesc. /O\
pentru textul : ombra mai fu cara ed soave più dejurnalele altora au ceva dintr-o efigie uitata pe fruntea celui care a avut curajul de a-l deschide...oare cati au nevoie de jurnalele celorlalti? in ce masura ne eliberam de noi insine? personal nu cred in aceasta eliberare, dar acest jurnal copleseste prin secventele reinsufletite. nu este decat un jurnal ce se scrie incet pe coltul noptii cand se deschid umbrele celor trecuti prin noi, printre noi, starnind frica de ziua de maine ce creste malign intre clipe. uneori se inchid toate intr-un pumn in care stringem spaimele... si oricat ai incerca sa cresti, sa uiti, sa treci mai departe, nu poti uita niciodata cum "m-am învelit atunci în toată ura" ... cateva imagini subliniate: "într-o vreme vorbeam mult cu dumnezeu. i-am promis că o să mă fac preot dacă o lasă pe bunica să trăiască până voi fi și eu bătrân. m-am luat cu crescutul și am uitat. și dumnezeu a uitat." "ne împărțim unul altuia. dacă împărțim viața cu toți nouă nu ne mai rămâne nimic." I più grandi dolori sono quelli di cui siamo causa noi stessi (Sofocle)
pentru textul : recamierul deM-am întors la acest text să mai privesc stilul tău dezinvolt în explorarea sonetului și a ceva în plus neîntâlnit decât la tine Dedal: libertatea de a scrie din nevoia firească de a scrie precum a respira. Ceva ce există în stare latentă, de dincolo de sonetele închipuite ale lui Shakespeare în căutarea unui Eu ludic încă nedescoperit celorlalți. Finalul (cu posibile variante) întrerupe convențiile, prozodia, prejudecățile: "Nici pielea ta, nici caii ei de spumă nu știu nimic, nici Mările Egee... Eu te iubesc și dacă-mi spui: „Și ce e?” Eu te iubesc, chiar de-mi răspunzi: „Și tu, mă?”
pentru textul : eu te iubesc, fă dedespre poezie, aşa cum ţi-am spus, depinde cine îşi dă cu părerea. există oameni a căror părere despre măsura în care scriu sau nu eu poezie, nu numai că o respect dar mă şi interesează. pentru că îi consider competenţi. deocamdată, te rog crede-mă, nu ai cum să faci parte din acea categorie. iar motivele nu ţi le înşir pentru că ceva îmi spune că nici nu vrei şi nici nu poţi pricepe. deci, prin implicaţie, aş fi îngrijorat dacă tu ai considera că mă pricep la poezie.
pentru textul : povestea soldatului de fier deAndu, stiu cat de greu este pentru noi, barbatii, sa ne exprimam sentimentele fata de femei, cu atat mai greu fata de barbati. Asadar, te iert, daca te iarta si anna. Cele 2 chei de care amintesti se potrivesc textului, insa, si eu ma gandeam ieri, de ce nu ar merge amandoua odata? Logic, e plicticos sa citesti despre amore, dar poate fi placut, daca privesti in urma, e chiar de tot rasul. Iar previzibilitatea poate fi un aspect al coerentei stilistice, un mod de a permite celuilalt sau doar de a intelege tu insuti mecanismul (psihic) al indragostirii si dezindragostirii. scrisul este, in ac perioada verde a existentei mele terestre, o limpezire. asa ca te intreb care deget ridica iubita la cer? adica, oricare e la fel de misto, nu? multumesc, m-ai veselit de dimineata
pentru textul : An-lumină de tine deOttilia, recunosc, tonul pregnant al textului este mai degrabă cuminte, decât efervescent, tulburător. Joc rolul unui observator pasiv în ipostaza descrisă, iar acest lucru este transpus şi în starea scrierii…Apreciez mult trecerea ta aici. :)
pentru textul : Despre obiecte deCine se mira, cred că Adriana, ea se miră nu știu dacă pentru că e conștientă cât de dulce e ea când face asta... uite că Djamal Mahmoud nu a murit!
pentru textul : Djamal Mahmoud-poet român deDoar pentru că eu am scris un text 'în memoria lui Djamal' Adriana s-a mirat tare, dar iată! Djamal nu doar că nu a murit nici vorbă de așa ceva Doamne ferește! dar e chiar bine mersi și continuă să scrie și să publice în limba română.
Felicitări!
Sunt două variante: ori tu eşti genial ori eu sunt prost din cale-afară, n-am înţeles nimic.
pentru textul : Katia i Kostea deUn text plăcut şi un final reuşit ce se accentuează la fiecare cuvânt într-un răspuns poetic.
Felicitări şi mult succes mai departe!
pentru textul : De câte ori detitlul se-nţelege
pentru textul : șapte cai dee:
sette cavalli
Emil eu consider ca fiind indeajuns de matur din punct de vedere literar e de ajuns ca cineva sa iti indice locurile unde, in opinia sa, textul mai poate fi imbunatatit calitativ. Dar daca insisti imi suflec mainile si dau o mana de ajutor unui coleg la nevoie:)
pentru textul : Desculț dee temporară
pentru textul : turtle blues deicoane de gheață imaginația noastră lucrează, nu de puține ori, cu cele mai neașteptate materiale; manualul artistic este săvârșit, aici, într-un rațional afectiv de conjunctură; pare că mâna nu mai este o preșungire a minții, ci ea a fost resorbită în gândire unde, cu tresăriri ale timpului trecut, desenează în florile de gheață de pe geam chipuri dragi și pierdute. (ultima strofă are simplitatea purității; ar putea foarte bine sta ca text în sine sub titlul: Colind) de asemenea, foarte bine alese cuvintele: echivocul primului vers amplifică tabloul (cu cine "m-am trezit pe fereastră"?), autorul putându-se încadra în imaginația receptării atât în diateza activă, cât și în cea pasivă; "alaltăieri" nu este folosit întâmplător, el duce ordinea cuantificabilă a numărării zilelor cât mai departe de memoria imediată, spre inexprimabil, spre acel timp trecut ce cu greu se mai poate raporta la ziua de azi. singurul element derutant pentru mine este "sertarele memoriei", pe care îl găsesc sau prea tehnic (din perspectivă psihanalitică) sau prea exagerat (ca metaforă). printre geamuri înghețate, Vasile Munteanu
pentru textul : despre tine decaline, tristetea bratelor ei intotdeauna va lasa urme. nostalgica despartirea ta.
pentru textul : Despărțire dede acord, aștept dezbaterea
pentru textul : de ce se merită să citești hermeneia - sau despre sarcasm și sănătatea mintală dede a cere ori nu iertare aici, este bine că eşti exigent cu alţii ca şi cu tine. să ştii că şi eu aş fi vrut să iasă o poezie cu rimă, însă, am considerat că nu e felul meu de a mă exprima în versuri. am lăsat în urmă perioada aceea din mai multe motive. şi să nu spunem cine a început cu ironiile.
ai dreptate, ne-am îndepărtat de text.
deci, Paul, am vrut să-l scot în evidenţă pe el, nu pe mine, de aceea, posibil că aportul meu este nesemnificativ. nu ştiu dacă am procedat cel mai bine, dar asta mi-a fost intenţia. aşa mi-a venit un gând.
acuma nu ştiu, voi băieţii ştiţi întotdeauna când gândul acela pe care vrei să-l exprimi într-un anume fel, în felul propriu să zicem, are valoare şi câtă?! din punctul meu de vedere, textul ăsta are un ceva anume. sper să nu fiu chiar aşa de subiectivă.
mulţumesc, Paul, şi încă o dată, aş vrea să nu fie cu supărare că mi-am susţinut punctul de vedere.
eşti binevenit în pagina aceasta.
numai bine şi ţie!
pentru textul : emindoină deAm acordrat penita ca-mi place textul Nu tin de privilegiul acordarii penitelor si nici nu las comentarii ample. Cam atat. De pantofi, mancare si nedumeriri n-am sa zic nimic.
pentru textul : Cântec deTreaba asta cu „ceai oolong” m-a dat pe spate. Aşa că, repede, la Wiki. Şi ce aflu?
„Mai este numit și Wulong sau ceai bleu-verde. Este un ceai semi-fermentat. Mai parfumate, mai dulci, mai puțin bogate în teină decât ceaiurile verzi, ceaiurile oolong sunt foarte apreciate.
Există mai multe metode de prelucrare a ceaiului oolong dar cea mai interesantă constă în a agita frunzele în coșuri. Astfel marginile frunzelor sunt "șocate", fermentând și înroșindu-se în timp ce centrul lor rămâne verde.”
Aşa că-mi revin.
Îmi permit să repet întregul text (scuzată-mi fie plăcerea estetică).
ceaiul oolong se prelinge încet
în ceașca mea de fier
dragon din aburi verzi
împletire de gînduri
tăcerea ta
mi se așează pe pleoape
cu zvîniri de fluture
cînd o ating cu mîna
roșești.
Poezia are de toate. Şu exotism, şi sugestie polisemantică, şi metafore dintre care una remarcabilă „tăcerea ta/ mi se așează pe pleoape/ cu zvîniri de fluture”, şi ritm interior şi, mai ales, sfârşit pe măsura întregului.
„zvîniri” , evident „zvîgniri”
pentru textul : oolong tea deRar ma entuziazmez. De data asta da. Prins de ritmul si muzicalitatea textului, imi e greu sa-l comentez. Deocamdata. Sper sa revin.
pentru textul : Stanțe pustii de"cînd chiar că"?!
pentru textul : introfanie de toamnă II deGata? S-a terminat masa rotundă? a făcut 360 de grade carevasăzică complete cu afirmația profetică a Cristinei Moldoveanu 'nu va muri'? Deci... nu va muri! Nu știm dacă e pe moarte sau e bine mersi însă. Un lucru e sigur... nu va muri! Când? Acum? Măine? În viitorul imediat sau în cel îndepărtat? Pentru că eu mă întreb așa, ca proasta, care e rostul acestei 'mese rotunde' în afară desigur de creșterea ratingului site-ului? Am ascultat păreri valoroase? Cumva am devenit mai buni? Trebuia să extragem învățăminte sau măcar un pic de lumină în creierele noastre chinuite din comentariile celorlați?
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deCare era ideea?
Pentru că eu, sincer, n-am înțeles, și pentru mine când idee nu e, vorba lui Marin Preda, nimic nu e (sic!)
Margas
Pagini