Hecatonir permite-mi sa iti dau un hint... click dreapta pe text, save picture as si apoi in orice program de vizualizat poze poti readuce in plan orizontal aceasta comunicare dintre om si Dumnezeu.
Virgil. E discutabil într-adevăr. Dovadă comentariul ăsta elaborat. În principiu aici satirizez un obicei bătrîn încăpățînat și beteag care va continua în prostioara lui "fără leac", deși știe că se poate mai fain și mai bine...:) Dacă e comod să tai puiul de brad și nicio tragedie (că doar toți taie ...nu?) atunci propun să fie comod de tot și să se treacă la varianta de plastic. Există azi și miresme "de plastic" cu imitație de brad...nicio problemă. Și globuri și betele de plastic. Și alea și alea. Dar noo că e mai nathural să plătim o crimă elegantă și drăgălașă, un hingher de pădure, ca să avem și noi sărbători "ca lumea". Că brăduțu' e nesimțit și nu se poate apăra decît cu niște biete ace nu e o scuză. E o plantă vie și oricum am lua-o tot crimă se numește. Ca și florile puse la "reanimare" în vază... A, și nu e nicio dramatizare sau exagerare aici. E adevăru' care zburlește păru'. Așa că te poți zburli liniștit Virgil. Tot am dreptate. Rămîn la bonsaiul meu de Crăciun. Și să auzim numai că nu ni se face rău...de bine!
mulțumesc Ela, am modificat cu-coa dar în ce privește "atîrnate" nu cred că sînt neaparat de acord cu tine. da, ideea translează dar aș zice eu că e un context în care "ceea ce fac ei" se definește. poate că o acuză ar putea fi că e vag redundant, deși schimbarea genului substantivului generează un anumit efect... mulțumesc, oricum, de trecere
Cine ironizează mai mult? Eu? Sau dumneavoatră, domnule Teolog? Practic nu înțeleg de ce moartea a devenit în ochii dumneavoastră un act sexual! E scabros! Ridicularizați viața și moartea într-un mod nepermis. În incercarea de a fi într-o zi și poet-filosof, versificând copilărește orice, prin acest text nu faceți decât să vă discreditați în ochii mei.
nick, mie nu trebuie să-mi răspunzi, pe mine mă interesează doar eventualul meu mesaj să ajungă la tine. orice ai spune e de prisos odată ce avem textul tău în față
ceea ce îmi place la acest text este măsura cu care se menţin metaforele. am o oarecare rezervă pentru folosirea asta aproape obsedantă a recuzitei religioase de o anumită tradiţie. parcă s-a prea demonetizat în ultima vreme. interesantă ambiguitatea temporală a acestui "pînă atunci" care trimite undeva despre care nu s-a spus de fapt nimic. cel puţin deocamdată.
Lucian, comentariul tău încalcă regulamentul. Te rog să încerci să renunți la astfel de "abordări", nu-ți fac nici o cinste. Și nu folosesc nimănui. Ne place chiar în asemenea măsură circul?
Adrian, la fel ca și mulți alții, faci confuzie dintre eul auctorial și om. Pe de alte parte, să rupi dintr-un context un cuvânt, o frază, o expresie, orice .., și să te apuci să faci concluzii , dă dovadă de rea-credință.
În altă ordine de idei, încearcă să accepți faptul că sînt oamnei care gândesc diferit față de tine, că nu toată lumea se conformează acelorași norme ca și tine. Pentru că nu rareori, atitudinea (rigidă, vecină cu fanatismul) pe care o afișezi în comentarii, îmi aduce de rigiditatea acelor animale de laborator, rigiditate consecutivă procesului de decerebrare/decorticare la care erau supuse.
Să trăim, luptând, până la ultima picătură de singurătate. Moartea nu există. E o iluzie.
Externare de dorit, de desprins cu bățul, de cireș înălbit. Un fel de prizonierat al primăverii, așa văd eu pietrificarea aceea. Ar fi fost un titlu și mai potrivit pentru concursul nostru, asta voiam să spun.
Anna, nu pot decât să spun că mă bucur foarte mult să te găsesc pe aici. Cât despre mister, îmi place mult și mie ideea. Poate e un defect profesional acesta cu modul explicit al lucrurilor.
"Care îţi tac" sau "Care își tac"?
Un text interesant deși aș fi preferat un alt cuvînt în loc de „neiubire”. Părerea mea este că expresia „şi trandafirii sălbatici între pântec şi glezne;”, cu toată ciudățenia ei este genială. O imagine din asta citești o dată pe an sau și mai rar. De fapt adevărul este că există texte unde aproape ajungi să nici nu te mai intereseze restul. Ajungi să fii efectiv marcat de o expresie, de o imagine. De o astfel de imagine. Cînd am citit-o am crezut că nu citesc bine. Am stat ca atunci cînd te oprești la colțul unei străzi și citești numele unei străzi faimoase pe care ai fi vrut toată viața să o vezi și pur și simplu din întîmplare ești acolo. Un amestec de supriză și de stînjenire. O expresie pe care sînt gelos că nu am găsit-o eu primul. O imagine care spune mult și în același timp lasă atît de mult nespus. Nici nu știi cum să o iei. Poate însemna atît de mult și atît de diferit. Remarcabil. Iar următoarele două versuri te lasă și mai pe gînduri „Numai buze şi miere şi cer,/ciorapi coloraţi şi mirare,”
Poate e de vină și faptul că ascult Juan Moro interpretînd la chitară „Mi Suspiro” din Cinfucion.
incepe fain si te indeamna sa o iei la goana (chiar cu roaba si tot da bine), dar se termina oarecum impiedicat, de parca te-ai grabit la pet-ul cu pricina:) sunt convins ca stii despre ce e vorba, dar ai ramas sa modifici cand va fi sa fie. sau nu?
textul incepe bine dar la un moment dat aluneca din nou spre vechile apucaturi retoric epatante si care nu mai comunica nimic poetic. pacat, pentru ca incepuse chiar bine. sfatul meu de doi lei vechi: poezia nu e a spune ci a sugera pax
Este prima penita pe care o dau pe siteul asta... Mentionez ca nu sunt de-acord cu "și îmi povestea că la vară va merge-n Italia va înota în Mediterana îi va fi cald și albastru" idee care e in plus. Putea fi prezentata ideea conotativ, este prea explicita. Ialin
păcat că textul alunecă grav în descriptiv, explicativ, demonstrativ, comentariu politic, moralist, etc. pentru că probabil că de acum cam toată lumea știe că asta NU este poezie. poezia nu este o redare sau un comentariu al realității. ci un efect, o stare, o reacție DIN CAUZA EI.
am parcurs cu plăcere acest poem. o poveste frumoasă, dusă până la capăt. mi-a plăcut. te citesc cu interes, Ioana. p.s. - ai uitat să pui diacritice peste tot. :) Madim
Am citit și re, recitit poezia ta, Ialin. Am impresia că umblu pe străzile unui oraș încărcat de poveste, și că tot ce am a face este să deschid prima ușă care îmi iese în cale pentru a schimba coordonatele cunoașterii. Cu atât mai plăcută devine amânarea momentului. Așteptarea. Foarte bine creată atmosfera, poate de aceea m-am și întors de mai multe ori aici. Critica mea se referă la primele două versuri pe care, oricât le-aș citi, tot nu îmi sună deloc. Și nu știu de ce mi-ar suna mai bine "Sunt toate mâzgăleli și toate-s vers", decât... "e totul mâzgăleli". Doar părerea mea. Nu las peniță pentru că știu că ești perfecționist, și nu știu de ce am eu impresia că și tu mai ai ceva de spus aici.
domnule Titarenco, daca va deranjeaza stergeti penita. la ce foloseste? sincer, luati-le dvs. pe toate. poate or tine de cald si eu nu stiu. sincer nu am cerut si nici nu am nevoie de penite, stele etc. eu scriu si gata. ca nu scriu bine, este doar o parere subiectiva de care o sa tin seama in limita bunului simt. adica sub nico forma. deci, puteti sa luati toate penitele de la poeziile mele, si sa le puneti la dumneavoastra. nu este bai.:)
un poem foarte frumos. îmi place cum "balconul" se descrie dincolo de gânduri ca un alt peisaj de interior, cum laşi în urmă oase flexibile, "teribil de flexibile" prin tuşă. cum sfârşitul rotit prin cuvinte infame ajung în piept la cititor, cum păsările tale de la marginea oceanului tău îmi dorm în sânge, cum simt că tot ce ai scris aici trece prin mine şi nu suntem altceva decât străinul care ne strigă pe nume, pe furiş: "noaptea dincolo în gândurile mele/balconul casei tale/o privelişte zărită pe furiş... etc. cât de frumos acest poem. cred că l-ai scris pentru mine: "dimineţile aici la marginea oceanului" există! un semn de apreciere din partea mea cu drag.
am si eu o nedumerire. nu prea percep textul acesta ca pe o poezie. poate e o ingustime a mea. cred ca ar fi reusit daca l-ai modifica putin pentru a fi o proza. un anumit gen de proza care parca nu se mai scrie astazi, sau cel putin nu pe hermeneia. l-am intilnit poate doar la nepotul lui rameau si parca inca la altcineva. cred (personal) ca ai talent pentru astfel de proze.
Mi-au plăcut titlul, starea, amănuntele, paradoxul, strigătul... și Mielul, care, din păcate, uneori e doar cu inițială minusculă și căutăm să fie mare doar la kilograme nu și la semnificație.
De revizuit: un lanțul/ un lanț; nu m-aș mira/ nu m-ar mira
Cred că pe alocuri mai pot fi scoase niște explicații care nu sunt necesare, ba chiar par redundante.
domnule Gorun, mulţumesc pentru opinie. Sincer din nou, cred că aşa e felul meu şi îmi place mai mult să merg pe două-trei drumuri pentru o viziune mai completă asupra necesităţilor mele lirice; cred că am mai avut poezii în acest registru sau ton. Şi încă o dată aveţi dreptate când remarcaţi o disonanţă în finalul textului, pe care prefer să nu o modific acum, aşa o simt eu deocamdată.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Hecatonir permite-mi sa iti dau un hint... click dreapta pe text, save picture as si apoi in orice program de vizualizat poze poti readuce in plan orizontal aceasta comunicare dintre om si Dumnezeu.
pentru textul : crucile deVirgil. E discutabil într-adevăr. Dovadă comentariul ăsta elaborat. În principiu aici satirizez un obicei bătrîn încăpățînat și beteag care va continua în prostioara lui "fără leac", deși știe că se poate mai fain și mai bine...:) Dacă e comod să tai puiul de brad și nicio tragedie (că doar toți taie ...nu?) atunci propun să fie comod de tot și să se treacă la varianta de plastic. Există azi și miresme "de plastic" cu imitație de brad...nicio problemă. Și globuri și betele de plastic. Și alea și alea. Dar noo că e mai nathural să plătim o crimă elegantă și drăgălașă, un hingher de pădure, ca să avem și noi sărbători "ca lumea". Că brăduțu' e nesimțit și nu se poate apăra decît cu niște biete ace nu e o scuză. E o plantă vie și oricum am lua-o tot crimă se numește. Ca și florile puse la "reanimare" în vază... A, și nu e nicio dramatizare sau exagerare aici. E adevăru' care zburlește păru'. Așa că te poți zburli liniștit Virgil. Tot am dreptate. Rămîn la bonsaiul meu de Crăciun. Și să auzim numai că nu ni se face rău...de bine!
pentru textul : Elegie cu pui de brad demulțumesc Ela, am modificat cu-coa dar în ce privește "atîrnate" nu cred că sînt neaparat de acord cu tine. da, ideea translează dar aș zice eu că e un context în care "ceea ce fac ei" se definește. poate că o acuză ar putea fi că e vag redundant, deși schimbarea genului substantivului generează un anumit efect... mulțumesc, oricum, de trecere
pentru textul : sarea pămîntului deCine ironizează mai mult? Eu? Sau dumneavoatră, domnule Teolog? Practic nu înțeleg de ce moartea a devenit în ochii dumneavoastră un act sexual! E scabros! Ridicularizați viața și moartea într-un mod nepermis. În incercarea de a fi într-o zi și poet-filosof, versificând copilărește orice, prin acest text nu faceți decât să vă discreditați în ochii mei.
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual deun cu totul alt sens acelui "compas".
dar, oricum, cred ca e mai bine asa.
pentru textul : temeri grizate denick, mie nu trebuie să-mi răspunzi, pe mine mă interesează doar eventualul meu mesaj să ajungă la tine. orice ai spune e de prisos odată ce avem textul tău în față
pentru textul : capitulare deceea ce îmi place la acest text este măsura cu care se menţin metaforele. am o oarecare rezervă pentru folosirea asta aproape obsedantă a recuzitei religioase de o anumită tradiţie. parcă s-a prea demonetizat în ultima vreme. interesantă ambiguitatea temporală a acestui "pînă atunci" care trimite undeva despre care nu s-a spus de fapt nimic. cel puţin deocamdată.
pentru textul : undeva în mine tu încă mai speri deLucian, comentariul tău încalcă regulamentul. Te rog să încerci să renunți la astfel de "abordări", nu-ți fac nici o cinste. Și nu folosesc nimănui. Ne place chiar în asemenea măsură circul?
pentru textul : Răstălmăcire deAdrian, la fel ca și mulți alții, faci confuzie dintre eul auctorial și om. Pe de alte parte, să rupi dintr-un context un cuvânt, o frază, o expresie, orice .., și să te apuci să faci concluzii , dă dovadă de rea-credință.
În altă ordine de idei, încearcă să accepți faptul că sînt oamnei care gândesc diferit față de tine, că nu toată lumea se conformează acelorași norme ca și tine. Pentru că nu rareori, atitudinea (rigidă, vecină cu fanatismul) pe care o afișezi în comentarii, îmi aduce de rigiditatea acelor animale de laborator, rigiditate consecutivă procesului de decerebrare/decorticare la care erau supuse.
Să trăim, luptând, până la ultima picătură de singurătate. Moartea nu există. E o iluzie.
Eugen.
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. dedar e frumos, nu?
pentru textul : I live in a yellow water-lily deExternare de dorit, de desprins cu bățul, de cireș înălbit. Un fel de prizonierat al primăverii, așa văd eu pietrificarea aceea. Ar fi fost un titlu și mai potrivit pentru concursul nostru, asta voiam să spun.
pentru textul : Externare de primăvară deAnna, nu pot decât să spun că mă bucur foarte mult să te găsesc pe aici. Cât despre mister, îmi place mult și mie ideea. Poate e un defect profesional acesta cu modul explicit al lucrurilor.
pentru textul : cascade de"Care îţi tac" sau "Care își tac"?
pentru textul : Femeia de miercuri deUn text interesant deși aș fi preferat un alt cuvînt în loc de „neiubire”. Părerea mea este că expresia „şi trandafirii sălbatici între pântec şi glezne;”, cu toată ciudățenia ei este genială. O imagine din asta citești o dată pe an sau și mai rar. De fapt adevărul este că există texte unde aproape ajungi să nici nu te mai intereseze restul. Ajungi să fii efectiv marcat de o expresie, de o imagine. De o astfel de imagine. Cînd am citit-o am crezut că nu citesc bine. Am stat ca atunci cînd te oprești la colțul unei străzi și citești numele unei străzi faimoase pe care ai fi vrut toată viața să o vezi și pur și simplu din întîmplare ești acolo. Un amestec de supriză și de stînjenire. O expresie pe care sînt gelos că nu am găsit-o eu primul. O imagine care spune mult și în același timp lasă atît de mult nespus. Nici nu știi cum să o iei. Poate însemna atît de mult și atît de diferit. Remarcabil. Iar următoarele două versuri te lasă și mai pe gînduri „Numai buze şi miere şi cer,/ciorapi coloraţi şi mirare,”
Poate e de vină și faptul că ascult Juan Moro interpretînd la chitară „Mi Suspiro” din Cinfucion.
incepe fain si te indeamna sa o iei la goana (chiar cu roaba si tot da bine), dar se termina oarecum impiedicat, de parca te-ai grabit la pet-ul cu pricina:) sunt convins ca stii despre ce e vorba, dar ai ramas sa modifici cand va fi sa fie. sau nu?
pentru textul : pseudopatriarhale II detextul incepe bine dar la un moment dat aluneca din nou spre vechile apucaturi retoric epatante si care nu mai comunica nimic poetic. pacat, pentru ca incepuse chiar bine. sfatul meu de doi lei vechi: poezia nu e a spune ci a sugera pax
pentru textul : de dragoste și gândaci de Colorado detare sensibila. imbina foarte bine simplitatea cu metafora.
aproape ca era nedrept ca nimeni sa nu treaca pe aici.
scrii bine.
pentru textul : i-am pus numele mamă deEste prima penita pe care o dau pe siteul asta... Mentionez ca nu sunt de-acord cu "și îmi povestea că la vară va merge-n Italia va înota în Mediterana îi va fi cald și albastru" idee care e in plus. Putea fi prezentata ideea conotativ, este prea explicita. Ialin
pentru textul : partitură pentru singurătate şi orchestră demlțumesc pentru apreciere, Actaeon. ai intuit bine forma, este vorba despre cer acolo... Madim
pentru textul : Scrie în locul meu depăcat că textul alunecă grav în descriptiv, explicativ, demonstrativ, comentariu politic, moralist, etc. pentru că probabil că de acum cam toată lumea știe că asta NU este poezie. poezia nu este o redare sau un comentariu al realității. ci un efect, o stare, o reacție DIN CAUZA EI.
pentru textul : radiografie cu monştri deam parcurs cu plăcere acest poem. o poveste frumoasă, dusă până la capăt. mi-a plăcut. te citesc cu interes, Ioana. p.s. - ai uitat să pui diacritice peste tot. :) Madim
pentru textul : portarul de la spital deAm citit și re, recitit poezia ta, Ialin. Am impresia că umblu pe străzile unui oraș încărcat de poveste, și că tot ce am a face este să deschid prima ușă care îmi iese în cale pentru a schimba coordonatele cunoașterii. Cu atât mai plăcută devine amânarea momentului. Așteptarea. Foarte bine creată atmosfera, poate de aceea m-am și întors de mai multe ori aici. Critica mea se referă la primele două versuri pe care, oricât le-aș citi, tot nu îmi sună deloc. Și nu știu de ce mi-ar suna mai bine "Sunt toate mâzgăleli și toate-s vers", decât... "e totul mâzgăleli". Doar părerea mea. Nu las peniță pentru că știu că ești perfecționist, și nu știu de ce am eu impresia că și tu mai ai ceva de spus aici.
pentru textul : Mizantropii dedomnule Titarenco, daca va deranjeaza stergeti penita. la ce foloseste? sincer, luati-le dvs. pe toate. poate or tine de cald si eu nu stiu. sincer nu am cerut si nici nu am nevoie de penite, stele etc. eu scriu si gata. ca nu scriu bine, este doar o parere subiectiva de care o sa tin seama in limita bunului simt. adica sub nico forma. deci, puteti sa luati toate penitele de la poeziile mele, si sa le puneti la dumneavoastra. nu este bai.:)
pentru textul : toaca este acum în perioada sistolă deexact asta am vrut să spun. îmi place mult ultimul vers pe care l-am citat. dar nu cred că avem în această privință aceleași gusturi.
pentru textul : apa trece, pietrele trec deun poem foarte frumos. îmi place cum "balconul" se descrie dincolo de gânduri ca un alt peisaj de interior, cum laşi în urmă oase flexibile, "teribil de flexibile" prin tuşă. cum sfârşitul rotit prin cuvinte infame ajung în piept la cititor, cum păsările tale de la marginea oceanului tău îmi dorm în sânge, cum simt că tot ce ai scris aici trece prin mine şi nu suntem altceva decât străinul care ne strigă pe nume, pe furiş: "noaptea dincolo în gândurile mele/balconul casei tale/o privelişte zărită pe furiş... etc. cât de frumos acest poem. cred că l-ai scris pentru mine: "dimineţile aici la marginea oceanului" există! un semn de apreciere din partea mea cu drag.
pentru textul : Sable d`Olonne deam si eu o nedumerire. nu prea percep textul acesta ca pe o poezie. poate e o ingustime a mea. cred ca ar fi reusit daca l-ai modifica putin pentru a fi o proza. un anumit gen de proza care parca nu se mai scrie astazi, sau cel putin nu pe hermeneia. l-am intilnit poate doar la nepotul lui rameau si parca inca la altcineva. cred (personal) ca ai talent pentru astfel de proze.
pentru textul : pescarii din nashville deMi-au plăcut titlul, starea, amănuntele, paradoxul, strigătul... și Mielul, care, din păcate, uneori e doar cu inițială minusculă și căutăm să fie mare doar la kilograme nu și la semnificație.
pentru textul : se apropie paștele și noi nu avem miel deDe revizuit: un lanțul/ un lanț; nu m-aș mira/ nu m-ar mira
Cred că pe alocuri mai pot fi scoase niște explicații care nu sunt necesare, ba chiar par redundante.
Aș vrea și eu cartea în format electronic dacă este posibil. Te voi contacta la adresa. Ok?
pentru textul : Paul Blaj și simțul tragicului în poezie dedomnule Gorun, mulţumesc pentru opinie. Sincer din nou, cred că aşa e felul meu şi îmi place mai mult să merg pe două-trei drumuri pentru o viziune mai completă asupra necesităţilor mele lirice; cred că am mai avut poezii în acest registru sau ton. Şi încă o dată aveţi dreptate când remarcaţi o disonanţă în finalul textului, pe care prefer să nu o modific acum, aşa o simt eu deocamdată.
pentru textul : tropice amare deIncredibil!
Paul, acesta este poemul pe care Iulian il indrageste cel mai mult :)
Ce ametitor se intampla totul!
Cred in acest copil!
Multumesc! Multumim! :)
pentru textul : among friends dete corectez Andrei, "și pe mine mă fascinează moldoveanca de peste prut" sau ai curajul să mă contrazici?:))
pentru textul : servis auto demulțam de semn! gând bun!
Pagini