saptamina trecuta, cind intram pe textul meu "Gri" aparea alt text, tot "gri", al cristinei stefan, dar s-a rezolvat intre timp, era probabil din cauza aceluiasi titlu. e ok acum. in rest, schimbari numa' in bine pe hermeneia
dupa ce corectezi greselile gramaticale, vin si iti zic ceva care sper ca te va ajuta. pana atunci, incearca sa faci ceva cu citatele - sentinta. sa imi lasi semn. yours
bucurie si aici, pentru primire. :o)
multumesc si pentru sugestii, voi schimba.
ca de obicei, dupa comentariile tale imi vad mai bine poeziile. uneori mi-e chiar mai putina jena de ele (de poezii). :o)
"asa se intimpla si cu dragostea", trecind prin poezia ta, spre ora resemnata a amiezii, toate gesturile noastre definitive dincolo de trenuri inevitabile si iata cum "te inventez în această clipă sărutându-mi fruntea până devine de sticlă și se face lumină în cotlonul din gamba mea dreaptă ca într-un opaiț al bunicilor" as mai slefui putin strofa a doua, daca imi permiti sa iti spun, dar te las pe tine sa gasesti acelasi praf de stele ascuns in ora celorlalte zile... pentru ca asa cum spui si tu, trecem mai departe inventind ceea ce nu avem, ceea ce dorim negasindu-i inca numele, pastrind ireversibila trecere a culorilor inchistate intre prejudecatile altora: "și totuși cât de puțin mai e și se face departe"
unul din textele credibile, a carui logica am urmarit o in cele 3 strofe - de la intalnirea celui care exista undeva in minte in lucruri sau in cuvinte pana la recunoasterea faptului ca propria existenta deriva din aceea. insa, la nivelul limbajului unele comparatii mi s au parut retusabile. cum ar fi cea dintre icnire si vulturi, dintre persani si oedip ( cred ca se poate renunta la ac referinte culturale, care contextualizeaza prea mult, fara a dauna textului), plus trecerea, brusca pt cititor, de la zbor la inot (adica de la pasari la pastrav, carele si el zboara, desigur)
Marchizo, pai "cu poalele in sus" mie mi s-ar vedea si alea si automatele:-) Oricum, raspunsul tau este pe masura unui gest frumos pe care l-ai facut tu aici, lasand orice fel de gluma deoparte. Te salut cu o plecaciune literara. Andu
Nu prea mi-a placut articolul lui Cornelui Leu, pacatuieste si el ca si atatia altii printr-o patima nejustificata, Florian Pittis a fost un artist, aceasta este latura predominanta, pe aceasta ar trebui sa se axeze un necrolog adevarat. In schimb, el incepe iar cu dizidenta si cu controalele la teatre si cu toata mizeria vietii care unde lipseste? Unde e mai "curat" ?(in afara de in S.U.A. desigur :-) Pe mine m-au indispus intotdeauna eroii astia care vin dupa ce se termina razboiul... dar, ma rog... Pittis de exemplu este cel care ne-a adus in lumba romana poemele lui Cohen sau versurile lui Dylan, asta conteaza, nu? Iar poema mentionata de Aranca nu stiu daca il caracterizeaza pe Pittis, mai degraba pe Mircea Dinescu, cel care a scris-o. Fac aceasta precizare amintindu-mi cum intr-un comm Aranca sarea cu gura pe cineva care scrisese undeva "motto" (si gresise scriind cu un singur "t") reprosandu-i ca nu a spus din cine a citat acel motto si culmea! acel motto nu era niciun citat :-) Ei bine, uite ca dumneaei corectitudinea intruchipata d-na Marina Nicolaev nu spune ale cui sunt niste versuri cand foloseste ghilimelele. Bobadil.
Dahaar, e o descifrare impecabilă, mulțumesc, îndeosebi în lumina-umbra sentimentelor vechi-noi și dansul lor neîncetat. Mă voi gândi la prelucrare, desigur, fiindcă deja sunt prea "în" poem și i-am mai adus ieri modificări. Îl las un timp să se aștearnă. Voi lăsa drept titlu (renunțând la cel în italiană) doar "Tango". Cred că este suficient. Și trimiterea la filmul de Carlos este foarte potrivită aici. ochiul cu care citești este binevăzător, aprecierea mea.
Haita de dulai aliniati. Scoate aliniati pentru ca-i o contradictie. Haita, prin definitie, este un grup neorganizat. In rest, textul pare destul de bine pronuntat.
Mă bucură mult intervențiile voastre, Adrian și Cristina. Iată în câte moduri putem privi o imagine! Atâtea detalii pe care ne putem focaliza!
Și cred că s-ar mai putea scrie zeci de poeme privind-o...
Mai încearcă cineva? :)
Mi-a plăcut, Adrian, că ai subliniat culorile (de fapt nonculorile) fiindcă au un mesaj bine conturat.
Cristina, mulțumesc de sugestie. Asta a fost intenția mea, de a sublinia moartea. Sunt interesante variantele, tocmai pentru că au o altă nuanță. E bine să văd și un alt punct de vedere.
am avut urmatoarea viziune apoi Pegasul negru se făcea că eram in lanul cu maci și adormeam la tv mă uitam cum eram năpădit de furnici furnicile se uitau în spatele meu tu veneai îmbracata in rochie alba în spatele meu simteam umbra ta urcand hurducandu-se incolacindu-se apoi, mult timp furnicile-au asteptat sa ne pierdem unul in spatele altuia după lună pe bicicleta cu roți de argint sa ma trezesti daca nu ti placu
Atâtea lucruri sunt umile pe lumea aceasta, dar să le lași să-și împlinească menirea pe care cu greu o putem înțelege..Unele dintre ele pot fi semne care să ne prezică ceva sau să ne trezească din somnul în care suntem de atâtea ori, doar noi de noi.. Alcătuirea trupului și a înțelegerii noastre își au rostul lor pe care trebuie să învățăm să-l lăsăm să se întâmple...
Iată-te și aici, Ștefan Ciobanu. Foarte bine! Din păcate, și textul acesta e mediocru. Un text narativ și prozaic care se tot târăște pe sol și nu reușește nicio clipă să zboare. Maestru tău, Daniel Corbu, care ți-a publicat volumul, ar fi trebuit să-ți fie model. E un poet foarte bun. Citește-l cu atenție, poate înveți cum se scrie. Înțeleg că nu e prea târziu pentru tine. Sincer vorbind, dacă am în vedere versurile de pe coperta a IV-a, volumul e cam la nivelul textului postat aici. S-ar putea să mă lămuresc...
Remarc aici un remarcabil potential dar care e utilizat intr-un mod defectuos... atata energie risipita doar pentru un conflict de orgolii... ce-ar fi sa revenim la idei si la sentimente... care le are sa ramana, cei mai nepregatiti sa le aduca de acasa... mai putem astepta :) Yester ai nimerit bine aici si sunt convins ca vei gasi parteneri credibili de dialog... insa lasa mai usor retorica si concentreaza-te asupra textelor nu pe directia persoanelor... nu e sfat ci doar o remarca personalizata;) Oki... te citesc... pana acum nu m-ai mirat... fa-ma praf cu ceva si ma iarta de plasticul asta din exprimare care incepe sa miroase a ars.
in al doilea rand... se vede nu? nu e musai o poezie lucrata, ci din pacate, e mai degraba o poezie cenzurata... din capitolul - nu mai spune atat de multe, nu te mai explica, infraneaza-te cu naturalete :))
motiv pentru care dupa fiecare vers, un aer puternic tras in piept, o numaratoare inversa. nici chiar asa.
mi-am propus să scriu o poezie/ plină de spații albe/ debordând enigmatice/ sub apăsarea titlului,/ căci numai el,/ poate ascunde sau arăta/ cât de mult îl iubesc./ În el îmi pun toată nădejdea/ tot tremurul și toate spaimele…/ el este cel ce-ntărâtă, toreadorul,/ fluturând zdrențele roșii prin fața ta/ și pentru că mulțimea ovaționează în delir/ și pentru că-ți văd nările fremătând/ te las pe tine cititorule,/ sa adaugi sub acest mult prea lung titlu/ versurile/ și lacrimile și bucuria/ așa cum vei crede de cuviință./ după acest titlu/ acum/ este rândul tău/ Succes!
corect alma, ti/au trebuit 3 comentarii ca sa ajungi la concluzia asta, dupa parerea mea era suficient unul singur la obiect fara a fi malitios... visinul s/a uscat, e cam frig afara sa te astept... drum bun... pe aripa poeziei... apreciez in mod deosebit artistii care au prestanta in creatia lor, in critici si atitudine... va fi o primavara friguroasa...
Bun venit, Viorel! Ai scris mai întâi în limba franceză poezia aceasta alegorică al cărei farmec stă mai ales jocul omofonic al cuvintelor "paire" (pereche), și "pair" (titlu nobiliar). În limba română, al doilea sens s-a pierdut, dar a rămas o poveste simplă și frumoasă...terestră...universală
atenţie la:
"Apoi a trecut prin toate transformările tipice femeii singure la oraş: negii mari, de culoare brun închis, s-au decolorat, părul de pe picioare i-a căzut, cel din cap a devenit alb curat cu tentă albastru-violet de la violetul de genţiană de nelipsit în astfel de cazuri, unghiile i s-au curbat şi îngroşat, deşi ea încă mai folosea trusa de manichiură preţioasă cu dibăcie, fiindcă în definitiv mătuşa nu uitase modul de viaţă adoptat în salonul de coafură unde lucrase."
nu e tipic.
"În anii 70 firul de troleibuz era tras chiar pe sub dormitorul mătuşii, apoi l-au desfiinţat"
nu văd legătura.
"Era mereu aceeaşi doamnă cu ţinută impecabilă şi capul mic cu părul permanent şi buzele rujate roz peste un trup subţire, din ce în ce mai fragil".
cum adică- şi buzele rujate roz peste un trup subţire?
imediat spui:
"În acei ani casa mătuşii era învecinată cu clădirea Guvernului, iar la parter se înfiinţaseră chioşcuri de mărunţişuri. Numai pozele în ramă ale mătuşii erau aceleaşi: soţul, surorile şi fraţii, rudele de departe."
ce relevanţă are în context?
"Păstra aroma vremurilor trecute, dar era condimentată cu ierburi rezistente şi deschisă în faţa schimbărilor."
confuz.
- că proza trebuie neapărat să aibă o "idee" cum spui tu, sau o "miză".-
nu comentez.
Acum tehnic- pe tema introducerii textului:
"Tocmai corectam textul şi tu te-ai grăbit cu corecturile, abia l-am postat acum câteva minute şi pe site îl văd mai bine ca în word şi laptopul meu e defect..."
ai metoda de previzualizare înainte de postare sau salvare fără publicare.
experiment îmi pare că vrei să aranjezi un puzzle uriaș pe care l-ai găsit întâmplător pe podele și piatră cu piatră tremură sub genunchii întorși spre pământ în reverie în gol absolut așezat peste aer flămând de lumină ai putea să crezi că ești un înger fără o coastă sau fără un suflet e tot aia ai putea să zbori prin subterane înghețate cu viteza luminii chiorâte la purtător dar tu nu mai crezi să poți și asta e ultima poveste și ultimul metrou Mihaela Olaru.
Au début de la poésie un moment mystérieux: "enfin je connais la face cachée de la seconde tandis que j’étais derrière lui". Marina, tu as un discours très sobre et mélodieux en français. Enfin, je prend un vers en miel pour ce jour gris: "tu as besoin d'un seul mot d’amour par jour pour vivre mieux" Oui, nous avons besoin des mots amicaux tous les jours .:)
o disperare a rutinei rostita fara patetism si fara crutare. un convingator portret al omului anulat de sordidul din jur.imagini vii ce reusesc sa mentina treaza atentia cititorlui. remarc: "doar străzile mă înghițeau ca niște căpcăuni mîncători de rutină" apoi "îi fluturam pe sub nas mîinile compostate la ambele capete el îmi spunea că așa trebuie fără durere nu ajungi nicăieri în ziua de azi" si "de plictiseală dau nume pașilor pe care-i fac într-o zi noaptea fur indicatoarele de pe stradă și le agăț de balcon poate cineva o să vadă că sufletul acesta e locuit" asa ca las alaturi prima penita de vare uzez de la venirea mea pe site. felicitari pentru un text care m-a convins pe deplin.
"o poveste
cu gust de toamnă târzie"
Ăsta e un clişeu. Şi trebuie să te fereşti de clişee. Mai ales dacă sunt dulcege, poetizante (mă repet un pic, le-am spus asta şi altor autori).
În plus, ce părere ai, Lyzet, de asta:"de teamă ca ceilalţi să nu poată vedea"? Eu lucrez cu materialul clientului / clientei: CA CE(ILALŢI)!!! Ce mai calofonie! Într-un text de câteva rânduri (versuri)! N-ar trebui să lucrăm mai mult pe texte?
Virgil, Sapphire, surpriza pe care mi-ați făcut-o m-a cam lăsat fără grai. Mulțumesc mult pentru încurajare. Faptul de a vă avea alături m-a ajutat să-nving teama :). Cred că mă descurc mai ușor cu criticile pe care le consider întotdeauna constructive. Vorbele bune îmi merg la inimă și mă fac să mă fîstîcesc.
buna, alexandru. ma bucur sincer ca ti- a placut,... cred ca ne - am mai intalnit undeva, in tramvaiul noua... :) sau asa imi place sa cred. sarbatori frumoase si tie.
In versul "carne crudă mânca el duminica" ati utilizat inversiunea numai pentru a evita cacofonia ? Suna foarte fals. Nu inteleg ideea din final, nu o pot percepe nici macar metaforic. Cuvantul "trompeta" nu l-as considera foarte "poetic" in contextul dat. Ialin
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
saptamina trecuta, cind intram pe textul meu "Gri" aparea alt text, tot "gri", al cristinei stefan, dar s-a rezolvat intre timp, era probabil din cauza aceluiasi titlu. e ok acum. in rest, schimbari numa' in bine pe hermeneia
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - V – dedupa ce corectezi greselile gramaticale, vin si iti zic ceva care sper ca te va ajuta. pana atunci, incearca sa faci ceva cu citatele - sentinta. sa imi lasi semn. yours
pentru textul : murmur debucurie si aici, pentru primire. :o)
pentru textul : La capătul lumii demultumesc si pentru sugestii, voi schimba.
ca de obicei, dupa comentariile tale imi vad mai bine poeziile. uneori mi-e chiar mai putina jena de ele (de poezii). :o)
"asa se intimpla si cu dragostea", trecind prin poezia ta, spre ora resemnata a amiezii, toate gesturile noastre definitive dincolo de trenuri inevitabile si iata cum "te inventez în această clipă sărutându-mi fruntea până devine de sticlă și se face lumină în cotlonul din gamba mea dreaptă ca într-un opaiț al bunicilor" as mai slefui putin strofa a doua, daca imi permiti sa iti spun, dar te las pe tine sa gasesti acelasi praf de stele ascuns in ora celorlalte zile... pentru ca asa cum spui si tu, trecem mai departe inventind ceea ce nu avem, ceea ce dorim negasindu-i inca numele, pastrind ireversibila trecere a culorilor inchistate intre prejudecatile altora: "și totuși cât de puțin mai e și se face departe"
pentru textul : ora amiezii deunul din textele credibile, a carui logica am urmarit o in cele 3 strofe - de la intalnirea celui care exista undeva in minte in lucruri sau in cuvinte pana la recunoasterea faptului ca propria existenta deriva din aceea. insa, la nivelul limbajului unele comparatii mi s au parut retusabile. cum ar fi cea dintre icnire si vulturi, dintre persani si oedip ( cred ca se poate renunta la ac referinte culturale, care contextualizeaza prea mult, fara a dauna textului), plus trecerea, brusca pt cititor, de la zbor la inot (adica de la pasari la pastrav, carele si el zboara, desigur)
pentru textul : poeme pentru tooraj deMarchizo, pai "cu poalele in sus" mie mi s-ar vedea si alea si automatele:-) Oricum, raspunsul tau este pe masura unui gest frumos pe care l-ai facut tu aici, lasand orice fel de gluma deoparte. Te salut cu o plecaciune literara. Andu
pentru textul : Poemul pentru Chichere deNu prea mi-a placut articolul lui Cornelui Leu, pacatuieste si el ca si atatia altii printr-o patima nejustificata, Florian Pittis a fost un artist, aceasta este latura predominanta, pe aceasta ar trebui sa se axeze un necrolog adevarat. In schimb, el incepe iar cu dizidenta si cu controalele la teatre si cu toata mizeria vietii care unde lipseste? Unde e mai "curat" ?(in afara de in S.U.A. desigur :-) Pe mine m-au indispus intotdeauna eroii astia care vin dupa ce se termina razboiul... dar, ma rog... Pittis de exemplu este cel care ne-a adus in lumba romana poemele lui Cohen sau versurile lui Dylan, asta conteaza, nu? Iar poema mentionata de Aranca nu stiu daca il caracterizeaza pe Pittis, mai degraba pe Mircea Dinescu, cel care a scris-o. Fac aceasta precizare amintindu-mi cum intr-un comm Aranca sarea cu gura pe cineva care scrisese undeva "motto" (si gresise scriind cu un singur "t") reprosandu-i ca nu a spus din cine a citat acel motto si culmea! acel motto nu era niciun citat :-) Ei bine, uite ca dumneaei corectitudinea intruchipata d-na Marina Nicolaev nu spune ale cui sunt niste versuri cand foloseste ghilimelele. Bobadil.
pentru textul : v-a murit pittiș deDahaar, e o descifrare impecabilă, mulțumesc, îndeosebi în lumina-umbra sentimentelor vechi-noi și dansul lor neîncetat. Mă voi gândi la prelucrare, desigur, fiindcă deja sunt prea "în" poem și i-am mai adus ieri modificări. Îl las un timp să se aștearnă. Voi lăsa drept titlu (renunțând la cel în italiană) doar "Tango". Cred că este suficient. Și trimiterea la filmul de Carlos este foarte potrivită aici. ochiul cu care citești este binevăzător, aprecierea mea.
pentru textul : Tango deun an nou fericit vă doresc.
pentru textul : sura1 dela mulţi ani
Haita de dulai aliniati. Scoate aliniati pentru ca-i o contradictie. Haita, prin definitie, este un grup neorganizat. In rest, textul pare destul de bine pronuntat.
pentru textul : Frizerul, dictatorul și lasoul deMă bucură mult intervențiile voastre, Adrian și Cristina. Iată în câte moduri putem privi o imagine! Atâtea detalii pe care ne putem focaliza!
Și cred că s-ar mai putea scrie zeci de poeme privind-o...
Mai încearcă cineva? :)
Mi-a plăcut, Adrian, că ai subliniat culorile (de fapt nonculorile) fiindcă au un mesaj bine conturat.
Cristina, mulțumesc de sugestie. Asta a fost intenția mea, de a sublinia moartea. Sunt interesante variantele, tocmai pentru că au o altă nuanță. E bine să văd și un alt punct de vedere.
pentru textul : Haiku-uri deam avut urmatoarea viziune apoi Pegasul negru se făcea că eram in lanul cu maci și adormeam la tv mă uitam cum eram năpădit de furnici furnicile se uitau în spatele meu tu veneai îmbracata in rochie alba în spatele meu simteam umbra ta urcand hurducandu-se incolacindu-se apoi, mult timp furnicile-au asteptat sa ne pierdem unul in spatele altuia după lună pe bicicleta cu roți de argint sa ma trezesti daca nu ti placu
pentru textul : o noapte între universuri deAtâtea lucruri sunt umile pe lumea aceasta, dar să le lași să-și împlinească menirea pe care cu greu o putem înțelege..Unele dintre ele pot fi semne care să ne prezică ceva sau să ne trezească din somnul în care suntem de atâtea ori, doar noi de noi.. Alcătuirea trupului și a înțelegerii noastre își au rostul lor pe care trebuie să învățăm să-l lăsăm să se întâmple...
pentru textul : Frica roșie deIată-te și aici, Ștefan Ciobanu. Foarte bine! Din păcate, și textul acesta e mediocru. Un text narativ și prozaic care se tot târăște pe sol și nu reușește nicio clipă să zboare. Maestru tău, Daniel Corbu, care ți-a publicat volumul, ar fi trebuit să-ți fie model. E un poet foarte bun. Citește-l cu atenție, poate înveți cum se scrie. Înțeleg că nu e prea târziu pentru tine. Sincer vorbind, dacă am în vedere versurile de pe coperta a IV-a, volumul e cam la nivelul textului postat aici. S-ar putea să mă lămuresc...
pentru textul : zdrențuim deRemarc aici un remarcabil potential dar care e utilizat intr-un mod defectuos... atata energie risipita doar pentru un conflict de orgolii... ce-ar fi sa revenim la idei si la sentimente... care le are sa ramana, cei mai nepregatiti sa le aduca de acasa... mai putem astepta :) Yester ai nimerit bine aici si sunt convins ca vei gasi parteneri credibili de dialog... insa lasa mai usor retorica si concentreaza-te asupra textelor nu pe directia persoanelor... nu e sfat ci doar o remarca personalizata;) Oki... te citesc... pana acum nu m-ai mirat... fa-ma praf cu ceva si ma iarta de plasticul asta din exprimare care incepe sa miroase a ars.
pentru textul : Ca sunetul în fluier desi de ce nu e chestia asta incadrata la parodie?
pentru textul : amanta mea supraponderală dein primul rand imi pare bine sa te vad.
in al doilea rand... se vede nu? nu e musai o poezie lucrata, ci din pacate, e mai degraba o poezie cenzurata... din capitolul - nu mai spune atat de multe, nu te mai explica, infraneaza-te cu naturalete :))
motiv pentru care dupa fiecare vers, un aer puternic tras in piept, o numaratoare inversa. nici chiar asa.
pentru textul : Riddle me this, riddle me that demi-am propus să scriu o poezie/ plină de spații albe/ debordând enigmatice/ sub apăsarea titlului,/ căci numai el,/ poate ascunde sau arăta/ cât de mult îl iubesc./ În el îmi pun toată nădejdea/ tot tremurul și toate spaimele…/ el este cel ce-ntărâtă, toreadorul,/ fluturând zdrențele roșii prin fața ta/ și pentru că mulțimea ovaționează în delir/ și pentru că-ți văd nările fremătând/ te las pe tine cititorule,/ sa adaugi sub acest mult prea lung titlu/ versurile/ și lacrimile și bucuria/ așa cum vei crede de cuviință./ după acest titlu/ acum/ este rândul tău/ Succes!
pentru textul : mi-am propus să scriu o poezie plină de spații albe debordând enigmatice sub apăsarea titlului, căci numai el, poate ascunde sau arăta cât de mult îl iubesc. În el îmi pun toată nădejdea tot tremurul și decorect alma, ti/au trebuit 3 comentarii ca sa ajungi la concluzia asta, dupa parerea mea era suficient unul singur la obiect fara a fi malitios... visinul s/a uscat, e cam frig afara sa te astept... drum bun... pe aripa poeziei... apreciez in mod deosebit artistii care au prestanta in creatia lor, in critici si atitudine... va fi o primavara friguroasa...
pentru textul : expoziția de corali deBun venit, Viorel! Ai scris mai întâi în limba franceză poezia aceasta alegorică al cărei farmec stă mai ales jocul omofonic al cuvintelor "paire" (pereche), și "pair" (titlu nobiliar). În limba română, al doilea sens s-a pierdut, dar a rămas o poveste simplă și frumoasă...terestră...universală
pentru textul : Ciorapii / Les chaussettes deatenţie la:
"Apoi a trecut prin toate transformările tipice femeii singure la oraş: negii mari, de culoare brun închis, s-au decolorat, părul de pe picioare i-a căzut, cel din cap a devenit alb curat cu tentă albastru-violet de la violetul de genţiană de nelipsit în astfel de cazuri, unghiile i s-au curbat şi îngroşat, deşi ea încă mai folosea trusa de manichiură preţioasă cu dibăcie, fiindcă în definitiv mătuşa nu uitase modul de viaţă adoptat în salonul de coafură unde lucrase."
nu e tipic.
"În anii 70 firul de troleibuz era tras chiar pe sub dormitorul mătuşii, apoi l-au desfiinţat"
nu văd legătura.
"Era mereu aceeaşi doamnă cu ţinută impecabilă şi capul mic cu părul permanent şi buzele rujate roz peste un trup subţire, din ce în ce mai fragil".
cum adică- şi buzele rujate roz peste un trup subţire?
imediat spui:
"În acei ani casa mătuşii era învecinată cu clădirea Guvernului, iar la parter se înfiinţaseră chioşcuri de mărunţişuri. Numai pozele în ramă ale mătuşii erau aceleaşi: soţul, surorile şi fraţii, rudele de departe."
ce relevanţă are în context?
"Păstra aroma vremurilor trecute, dar era condimentată cu ierburi rezistente şi deschisă în faţa schimbărilor."
confuz.
- că proza trebuie neapărat să aibă o "idee" cum spui tu, sau o "miză".-
nu comentez.
Acum tehnic- pe tema introducerii textului:
pentru textul : Portretul unei călătoare de"Tocmai corectam textul şi tu te-ai grăbit cu corecturile, abia l-am postat acum câteva minute şi pe site îl văd mai bine ca în word şi laptopul meu e defect..."
ai metoda de previzualizare înainte de postare sau salvare fără publicare.
experiment îmi pare că vrei să aranjezi un puzzle uriaș pe care l-ai găsit întâmplător pe podele și piatră cu piatră tremură sub genunchii întorși spre pământ în reverie în gol absolut așezat peste aer flămând de lumină ai putea să crezi că ești un înger fără o coastă sau fără un suflet e tot aia ai putea să zbori prin subterane înghețate cu viteza luminii chiorâte la purtător dar tu nu mai crezi să poți și asta e ultima poveste și ultimul metrou Mihaela Olaru.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 17 deAu début de la poésie un moment mystérieux: "enfin je connais la face cachée de la seconde tandis que j’étais derrière lui". Marina, tu as un discours très sobre et mélodieux en français. Enfin, je prend un vers en miel pour ce jour gris: "tu as besoin d'un seul mot d’amour par jour pour vivre mieux" Oui, nous avons besoin des mots amicaux tous les jours .:)
pentru textul : tant qu’il y aura des ailes deo disperare a rutinei rostita fara patetism si fara crutare. un convingator portret al omului anulat de sordidul din jur.imagini vii ce reusesc sa mentina treaza atentia cititorlui. remarc: "doar străzile mă înghițeau ca niște căpcăuni mîncători de rutină" apoi "îi fluturam pe sub nas mîinile compostate la ambele capete el îmi spunea că așa trebuie fără durere nu ajungi nicăieri în ziua de azi" si "de plictiseală dau nume pașilor pe care-i fac într-o zi noaptea fur indicatoarele de pe stradă și le agăț de balcon poate cineva o să vadă că sufletul acesta e locuit" asa ca las alaturi prima penita de vare uzez de la venirea mea pe site. felicitari pentru un text care m-a convins pe deplin.
pentru textul : anoftalmie de"o poveste
pentru textul : le pouvoir des mots decu gust de toamnă târzie"
Ăsta e un clişeu. Şi trebuie să te fereşti de clişee. Mai ales dacă sunt dulcege, poetizante (mă repet un pic, le-am spus asta şi altor autori).
În plus, ce părere ai, Lyzet, de asta:"de teamă ca ceilalţi să nu poată vedea"? Eu lucrez cu materialul clientului / clientei: CA CE(ILALŢI)!!! Ce mai calofonie! Într-un text de câteva rânduri (versuri)! N-ar trebui să lucrăm mai mult pe texte?
mi-a placut miezul, nu si ambalajul
pentru textul : Mirare de toamnă deVirgil, Sapphire, surpriza pe care mi-ați făcut-o m-a cam lăsat fără grai. Mulțumesc mult pentru încurajare. Faptul de a vă avea alături m-a ajutat să-nving teama :). Cred că mă descurc mai ușor cu criticile pe care le consider întotdeauna constructive. Vorbele bune îmi merg la inimă și mă fac să mă fîstîcesc.
pentru textul : Jaded debuna, alexandru. ma bucur sincer ca ti- a placut,... cred ca ne - am mai intalnit undeva, in tramvaiul noua... :) sau asa imi place sa cred. sarbatori frumoase si tie.
pentru textul : four wheel drive sau drumul spre casă deIn versul "carne crudă mânca el duminica" ati utilizat inversiunea numai pentru a evita cacofonia ? Suna foarte fals. Nu inteleg ideea din final, nu o pot percepe nici macar metaforic. Cuvantul "trompeta" nu l-as considera foarte "poetic" in contextul dat. Ialin
pentru textul : strada mea cu pielea prăfuită deemi, am un dubiu la final. il simt usor. tu cum il simti? e important sa stiu.
pentru textul : sarut de siguranta dePagini