.....Se poate ca finalul să fie inestetic, dar nu e trântit. El sugerează bine ultima măsură a rătăcitorului (şi poate de aici factorul inestetic). Nu ştiu dacă e ceva prin text mai forţat decât procesul creativ o presupune. Dar nu bag mână-n foc.
Doina,
.....Mă bucur că ai developat câteva tuşe care poartă miza textului. Receptezi bine. Si nu mă refer doar la cazul acesta. O chestie doar:
"Şi vai de noi când rătăcim într-un om pustiit, cu suflet rece, plin de indifirenţă, plin de ură, de răzbunări, de amărăciuni, de injurii şi dispreţ, incapabil de iubire, de căldură, de hrănire spirituală a semenului său." - nu doar acest segment am vrut să-l acopăr.
Sebi,
.....Ştiu ce înseamnă "pleiadă", doar că eu o interpretasem altfel. Cred că îndrăgosteala de care vorbim se referă la îndrăgostitul de ceva, nu neapărat de cineva. Dar cred că e destul de pământean. Cred.
D-le Manolescu,
.....Între deconstrucţii, lupte şi încercări de aducere a non-poeziei către poezie, mai respirăm, mai aşteptăm, mai sperăm. Faptul că, văd, sunt un caz, nu mă supără, dar nici nu mă flatează cu asupra de măsură. Ce mă bucură e cititorul Gorun.
O forță sugestivă evidentă, subliniată atât în modelul ales, cât și în tehnica utilizată: suprapunerea a două imagini într-un gri monocord, precum și printr-o superpoziție perfect studiată ce are scopul de a crea un punct fix în Spațiu și Timp, spre a induce o veritabilă centrare pe imagine: gândirea se întrerupe într-o clipă, "ô temps, suspends ton vol..." („o, timp, oprește-ți zborul”…)(Lamartine). Calul așteaptă în acest peisaj urban al unui cartier burghez de la sfârșitul secolului XIX, începutul secolului XX.Caleașca este goală, statuia este încremenită, nici un suflet omenesc nu apare, doar umbra bustului profilat interoghează prin ferestrele clădirii, ce par a fi „ochii unui chip uman” – ceea ce s-ar traduce printr-o privire interioară ducând către introspecție, deoarece Fața însăși ne apare direct, în timp ce privirea răzbate până departe, printr-un „salt cuantic” în afara dimensiunilor :)) Imediatitatea realității se estompează, fiind ștearsă de acest gri precum o ceață invadatoare care înghite, încetul cu încetul, cele mai fine detalii perceptibile, și ne aduce aminte că fenomenul realului este efemer. De observat că această poziționare a chipului (din față) și cu părul lung ne aduce aminte de Gioconda, având ca și aceasta o privire enigmatică proiectată în direcția spectatorului, pus astfel în legătură cu titlul fotografiei: „Autoportret”. Si expresia pusa inaintea "Totul despre Mine" ( cu majuscule...) mi se pare cu subtila tenta ironica.
promit că e ultima oară când ajung pe pagina unui debutant cu iz de fosilă. și ca de obicei, argumentez: poala tâmplelor... pasărea timpului... streașina pământului...lacrimi albastre... etc. mai lipseau farul speranței, portul iubirii, flamura neamului... nicodem, Emilian Pal e un nume care va fi alături de scriitorii consacrați. Dar tu nici nu l-ai citit și nici nu știi ce e poezia. Tu bolborosești ceva pe hârtie... mai citește, mai lasă-te de scris o vreme... două... trei. De Iustin Panța ai auzit? E mai lucid acolo unde e decât tine. adio!
da, un text ce poartă un titlu repede chemător, discursul poetic e bine redat, periat de locuri comune, ideea mertă privită cu atenție, pe scurt, a fost o lectură plăcută
Vad ca Virgil mi-a luat-o inainte... Un text care promite o poveste si se tine de cuvant. "a fost odată o femeie trecători grăbiți și lumini multe lumini pe măsura fricii noastre de întuneric pășeam prin oraș uitându-mă la vitrine și oameni ea se oprise la marginea străzii fragilă" e uimitor ce ai reusit sa faci aici cu un simplu adjectiv...ai spus totul despre personaj, l-ai aruncat, pur si simplu, in fata naasta, dezarmat. apoi: "în ochi i se roteau drumuri" "iubirea coclea în cer la picioarele sfinților" "ceva era în neregulă cu viața toate lucrurile atârnau câinele de lesă brățara de mână luna de cer singurătățile între ele" felicitari! o penita si de la mine.
Adriana, am introdus în google primul rând din comul tău şi am ajuns pe agonia, la george ţărnea. nu ştiam nimic despre frumosul său poem. mi-a placut mult, mai mult decât al meu. m-am gândit: totul s-a scris deja pe pământ, dar în acelaşi timp, totul nu s-a terminat încă de scris. fiecare cu grămada sa de gânduri şi de trăiri...
am făcut un resize pina la 640/480, afișarea rămîne la fel, observ; oricum, am sacrificat mult, pînă la o rezoluție aproape indecentă pentru o grafică 3d. Aranca, am spus delirul meu imaginativ, așadar, altaiyr sînt eu, aalizeei. Creația îmi aparține și este realizată intr-un program de grafică 3d. Regret, m-am străduit pentru încadrarea în pagină, din păcate...
silviu da. îmi place. aş fi scris doar atât dar, pentru că vreau să îţi pun o peniţă aici sunt obligat să justific gestul. pentru atmosfera creată de poezie. foarte clară în incertitudinea ei.
câteodată trebuie să ridicăm casa pe nisipuri mişcătoare, ca şi cum acestea ar fi stâncă
Într-adevăr, un titlu care te îndeamnă să citeşti textul. Prima strofă mi se pare cea mai reuşită dpdv ideatic. Strofa a doua, cea de legătură dintre str.1 si 3, nu are un mesaj clar conturat. Puţin cam patetică întrebarea din s.3, dar suportabil. La final, aş înlocui prep. "în" cu "pe", mai ales că este precedată de "undeva".
Marina, multumesc, din punctul meu de vedere toata strofa pe care ai semnalat-o e scheletul textului. Francis, e frumos sa spui ca am typo, dar personal nu vad, poate si din cauza grabei mele. Nu stiu daca esti ironic ori ai apreciat textul, multumesc oricum. Si da ai dreptate, partea cu mama e un cliseu cit casa de mare, dar mi l-am asumat. Si sfirsitul e previzibil pentru mine, e cam teribilist, dar textul e scris in Gara de Nord linga un panou publicitar pentru ca nu aveam doi lei sa dau supraveghetorilor din sala de asteptare sa dorm cu capul pe rucsac.
Corect, pacat ca exista numai un text aici. As fi vrut sa citesc mai multe. La cate texte diluate lecturez zilnic, ma cuprinde mirarea cand dau peste ceva sa-mi placa. Colajul, ca tehnica, nu-i o vinovatie - e doar unul din pasii facuti prin poezie. Nu-i de mirare ca, spre sfarsitul carierei scriitoricesti, autorii revin exact asupra acestei tehnici: cand nu mai ai nimic de spus si totul pare derizoriu - te ascunzi in chestia asta artificiala. Astfel - mori scriitor, nu pensionarul X. Totusi, aici nu e vorba de tehnica in sine: ea este dublata de un aer modern, revitalizant. Pentru asta - o penita. Dancus
cred că ai prezentat niște modele de eșarfe. un fel de publicitate indirectă :) deși îmi plac nuanțele de albastru, eu personal, nu le-aș purta. unde sunt poemele vulcanice promise?
a fost doar o intrebare cu zambet la coada si asa speram sa o iei, pentru ca de fapt nu te-am acuzat de nimic... ca nu mi-a sunat mie bine "inger alb" e doar o problema personala de perceptie, ce rost are sa te explici?
pina una alta, am si eu o intrebare. apreciez ca autorul ne spune cine a facut fotografia (asta ca sa nu existe confuzie) dar intrebarea mea este: are autorul copyright ptr folosirea fotografiei in scopuri personale si pentru postarea ei in spatiul public al Hermeneia? daca da, atunci sa ne spuna si noua si de asemeni sa precizeze daca fotografia are copyright. daca nu, atunci il rog sa obtina mai intii acest drept si dupa aceea sa o foloseasca. sper ca nu e nevoie aici sa explic ce inseamna copyright si toate implicatiile lui. eu de exemplu cred ca am folosit doar fotografii sau realizari grafice personale. poate ca ar trebui sa le atasez precizarea copyright sau un watermark. in principiu Hermeneia incurajeaza folosirea de fotografii creatii personale chiar daca nu ne deranjeaza nici folosirea de alte resurse dar in contextul legilor internationale (scrise si nescrise). asta ca sa nu avem nici o problema. s bineinteles ca va trebui sa actualizam Regulamentul cu acest lucru. in ce priveste continutul fotografiei, as fi recunoscator membrilor Hermeneia daca s-ar abtine deocamdata sa testeze aceasta frontiera a regulamentului pina cind o vom dezbate in cadrul grupului de administratie si vom ajunge la o concluzie care cu siguranta se va materializa intr-o precizare in Regulament. mie personal textul imi place. si la fel admir arta lui Saudek, si nu numai a lui. ... unde sint fotografii de altadata? daca as vrea sa fac o gluma as putea spune ca e ok sa pui nuduri pe Hermeneia dar doar daca sint sepia si si sint facute pina in anul 1940 :).. pe vremea aceea inca se mai facea arta.
o chestie foarte reusita mi se pare alegerea numelor personajelor. doar ca personajele in sine nu mi se par destul individualizate mai sunt sclipiri interesante ici-colo, insa cred ca puteai concentra ideile intr-un text mai mic si mai profund (ma refer la toata piesa, ca am citit-o in intregime) in plus, vad idei filosofice diferite in discursul acelorasi personaje, ceea ce arata ca n-au o scara de valori ori o personalitate atat de bine definita
Inițial am greșit 'românia' trebuia să fie în titlu adică 'mama la toate țările românia' iar subtitlul 'lui virgil t' sub formă de dedicație... când am editat am mutat românia... mă rog. Oricum mersi de lectură și de păreri, nu am nicio pretenție de la acest text, doamne ferește, el este doar o joacă cu creionul pe hârtia virtuală și cu gândul la ultima polemică de tip octavian paler cu virgil, despre români el este cel mai mare expert, eu sunt doar un băgător de seamă.
Pentru Matei special de la Adi de la Vâlcea, dragule tu scrii la textele mele numai la jucărele, oare așa zici tu că merită? Te face asta să te simți mai mărișor oleacă sau de ce? Nu cred că e nevoie, după socotelile mele acum ar trebui să ai și tu vreo douăzeci de anișori plus o prietenă ceva acolo care să-ți fi șters coșulețele de pe față, right?
Andu
Da, ai dreptate, George. Am venit aici, scârbit de nepotisme și pupincuriști. În cazul de față cred că este doar exigență; nu este vorba de idei preconcepute!
Virgil. E discutabil într-adevăr. Dovadă comentariul ăsta elaborat. În principiu aici satirizez un obicei bătrîn încăpățînat și beteag care va continua în prostioara lui "fără leac", deși știe că se poate mai fain și mai bine...:) Dacă e comod să tai puiul de brad și nicio tragedie (că doar toți taie ...nu?) atunci propun să fie comod de tot și să se treacă la varianta de plastic. Există azi și miresme "de plastic" cu imitație de brad...nicio problemă. Și globuri și betele de plastic. Și alea și alea. Dar noo că e mai nathural să plătim o crimă elegantă și drăgălașă, un hingher de pădure, ca să avem și noi sărbători "ca lumea". Că brăduțu' e nesimțit și nu se poate apăra decît cu niște biete ace nu e o scuză. E o plantă vie și oricum am lua-o tot crimă se numește. Ca și florile puse la "reanimare" în vază... A, și nu e nicio dramatizare sau exagerare aici. E adevăru' care zburlește păru'. Așa că te poți zburli liniștit Virgil. Tot am dreptate. Rămîn la bonsaiul meu de Crăciun. Și să auzim numai că nu ni se face rău...de bine!
Textul este ok. Şi de ce folosesc sintagma asta săracă la duh? Pentru că degajă o atmosferă hieratică, dar fără o legătură evidentă cu vremea. E un sentimetn hieratic aici (frig/încremenire/alb stat). Şi cred că asta s-a vrut.
Nu ştiu de ce foloseşti şi tu trendy-ul ăsta bilingv, când ai atâta forţă şi eleganţă în limba noastră (în adâncuri scufundată) :)
se scrie double dose daca asta ai vrut sa scrii in engleza despre text,.. chiar daca pare ambiguu, textul are niste idei clare in el nu stiu daca expresia "cind ca" este prea reusita acolo iar "perpetua regasire de sine" e cam uzat inceputul insa e bun as vrea sa mai vad texte de-ale tale aici
Mie tocmai metafora citată de Virgil mi-a atras atenția și o consider reușită (fluturii sunt din cei cenușii, nu?). Textul nu mi se pare aglomerat mai mult decât să însemne o poezie bună. Limita dintre clar și subțire e destul de fragilă. Ceea ce consider că nu are legătură cu textul și pare foarte personal este acel "darius" la care aș renunța în favoarea poemului.
Taraborez, într-adevăr, am mai modificat după publicare, textul. În ultima strofă, ar suna bine și cum spui tu, "fâșia", însă acolo am ales să fie "fișa". Ca și cum întreg textul s-ar fi vrut o fișă în care îți notezi, pentru tine însuți, sincer, calitățile și defectele, luminile și umbrele tale. Nu e ideea mea, sunt alții mai imaginativi. :) Virgil, "akedia" sau "akedeia", după cum am înțeles eu din ce am citit, ar fi o stare de apatie (fizică, mentală, sufletească, de dezordine în ordinea firească a lumii); am ales prima variantă, pentru că mi s-a părut că sună mai bine ca "albastru akedia". Ela, voi corecta după observațiile tale, în cele mai multe locuri. Poate și pleoapa, deși e conștientizată acolo sublinierea (ochiul ca interior, pleoapa ca exterior). Cred că am să aleg că dușmanii mei sunt melancoliile mele, destul de aproape de adevăr, însă asta înseamnă psihoză...mmmă mai gândesc ;). Violetul e anume ales acolo, când lumea e cu susu-n jos, și violetul e cu susu-n jos (nu toți sunt aleșii cu tălpile-n cer). Adevărat, sunt aceleași teme și mă întreb dacă nu cumva mă învârtesc în cerc. :) Mi-ai dat de gândit. Vă mulțumesc.
Virgil te rog sa ma ierti ca am vrut sa te-ajut. ai dreptate, chiar nu trebuia.
fiindca nu ma gandisem ca-ti va declansa o reactie de felul asta, gen..."ia uite, sîc sîc! eu pot si tu nu".
trista descoperire, oricum...
si inca ceva: sper ca nu ti-ai inchipuit nici macar o secunda ca pentru aceasta "putere politica" am facut voluntariat in echipa Hermeneiei, m-ai face sa regret fiecare secunda alocata acestui site.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Daniela,
.....Se poate ca finalul să fie inestetic, dar nu e trântit. El sugerează bine ultima măsură a rătăcitorului (şi poate de aici factorul inestetic). Nu ştiu dacă e ceva prin text mai forţat decât procesul creativ o presupune. Dar nu bag mână-n foc.
Doina,
.....Mă bucur că ai developat câteva tuşe care poartă miza textului. Receptezi bine. Si nu mă refer doar la cazul acesta. O chestie doar:
"Şi vai de noi când rătăcim într-un om pustiit, cu suflet rece, plin de indifirenţă, plin de ură, de răzbunări, de amărăciuni, de injurii şi dispreţ, incapabil de iubire, de căldură, de hrănire spirituală a semenului său." - nu doar acest segment am vrut să-l acopăr.
Sebi,
.....Ştiu ce înseamnă "pleiadă", doar că eu o interpretasem altfel. Cred că îndrăgosteala de care vorbim se referă la îndrăgostitul de ceva, nu neapărat de cineva. Dar cred că e destul de pământean. Cred.
D-le Manolescu,
.....Între deconstrucţii, lupte şi încercări de aducere a non-poeziei către poezie, mai respirăm, mai aşteptăm, mai sperăm. Faptul că, văd, sunt un caz, nu mă supără, dar nici nu mă flatează cu asupra de măsură. Ce mă bucură e cititorul Gorun.
Vă mulţumesc tuturor pentru timp şi semne!
pentru textul : Primul infern deŞi mie mi-a păcut acest text. Achiesez la spusele Cristinei. Punctez.
pentru textul : acum între noi deO forță sugestivă evidentă, subliniată atât în modelul ales, cât și în tehnica utilizată: suprapunerea a două imagini într-un gri monocord, precum și printr-o superpoziție perfect studiată ce are scopul de a crea un punct fix în Spațiu și Timp, spre a induce o veritabilă centrare pe imagine: gândirea se întrerupe într-o clipă, "ô temps, suspends ton vol..." („o, timp, oprește-ți zborul”…)(Lamartine). Calul așteaptă în acest peisaj urban al unui cartier burghez de la sfârșitul secolului XIX, începutul secolului XX.Caleașca este goală, statuia este încremenită, nici un suflet omenesc nu apare, doar umbra bustului profilat interoghează prin ferestrele clădirii, ce par a fi „ochii unui chip uman” – ceea ce s-ar traduce printr-o privire interioară ducând către introspecție, deoarece Fața însăși ne apare direct, în timp ce privirea răzbate până departe, printr-un „salt cuantic” în afara dimensiunilor :)) Imediatitatea realității se estompează, fiind ștearsă de acest gri precum o ceață invadatoare care înghite, încetul cu încetul, cele mai fine detalii perceptibile, și ne aduce aminte că fenomenul realului este efemer. De observat că această poziționare a chipului (din față) și cu părul lung ne aduce aminte de Gioconda, având ca și aceasta o privire enigmatică proiectată în direcția spectatorului, pus astfel în legătură cu titlul fotografiei: „Autoportret”. Si expresia pusa inaintea "Totul despre Mine" ( cu majuscule...) mi se pare cu subtila tenta ironica.
pentru textul : Totul despre Mine depromit că e ultima oară când ajung pe pagina unui debutant cu iz de fosilă. și ca de obicei, argumentez: poala tâmplelor... pasărea timpului... streașina pământului...lacrimi albastre... etc. mai lipseau farul speranței, portul iubirii, flamura neamului... nicodem, Emilian Pal e un nume care va fi alături de scriitorii consacrați. Dar tu nici nu l-ai citit și nici nu știi ce e poezia. Tu bolborosești ceva pe hârtie... mai citește, mai lasă-te de scris o vreme... două... trei. De Iustin Panța ai auzit? E mai lucid acolo unde e decât tine. adio!
pentru textul : prag între ani deda, un text ce poartă un titlu repede chemător, discursul poetic e bine redat, periat de locuri comune, ideea mertă privită cu atenție, pe scurt, a fost o lectură plăcută
pentru textul : îmi este teamă de femeie deIoana, am închis circuitul. Mulţumesc pentru ajutor.
pentru textul : cerul visează altfel decât noi deVad ca Virgil mi-a luat-o inainte... Un text care promite o poveste si se tine de cuvant. "a fost odată o femeie trecători grăbiți și lumini multe lumini pe măsura fricii noastre de întuneric pășeam prin oraș uitându-mă la vitrine și oameni ea se oprise la marginea străzii fragilă" e uimitor ce ai reusit sa faci aici cu un simplu adjectiv...ai spus totul despre personaj, l-ai aruncat, pur si simplu, in fata naasta, dezarmat. apoi: "în ochi i se roteau drumuri" "iubirea coclea în cer la picioarele sfinților" "ceva era în neregulă cu viața toate lucrurile atârnau câinele de lesă brățara de mână luna de cer singurătățile între ele" felicitari! o penita si de la mine.
pentru textul : illusio deAdriana, am introdus în google primul rând din comul tău şi am ajuns pe agonia, la george ţărnea. nu ştiam nimic despre frumosul său poem. mi-a placut mult, mai mult decât al meu. m-am gândit: totul s-a scris deja pe pământ, dar în acelaşi timp, totul nu s-a terminat încă de scris. fiecare cu grămada sa de gânduri şi de trăiri...
pentru textul : trecere. 7. destilul acesta telegrafic
pentru textul : “Inclupatul” Bârligiu deMircea, tu ai văzut vreodată o black pussy?Nu de altceva dar descrii acțiunea ca și cum nu.
pentru textul : Pisica neagră deam făcut un resize pina la 640/480, afișarea rămîne la fel, observ; oricum, am sacrificat mult, pînă la o rezoluție aproape indecentă pentru o grafică 3d. Aranca, am spus delirul meu imaginativ, așadar, altaiyr sînt eu, aalizeei. Creația îmi aparține și este realizată intr-un program de grafică 3d. Regret, m-am străduit pentru încadrarea în pagină, din păcate...
pentru textul : Lemuria desilviu da. îmi place. aş fi scris doar atât dar, pentru că vreau să îţi pun o peniţă aici sunt obligat să justific gestul. pentru atmosfera creată de poezie. foarte clară în incertitudinea ei.
pentru textul : la-ntâmplare decâteodată trebuie să ridicăm casa pe nisipuri mişcătoare, ca şi cum acestea ar fi stâncă
A, ce bine că "titlul englez" are justificare...
pentru textul : "you'll never get a wish from a bone" deÎntr-adevăr, un titlu care te îndeamnă să citeşti textul. Prima strofă mi se pare cea mai reuşită dpdv ideatic. Strofa a doua, cea de legătură dintre str.1 si 3, nu are un mesaj clar conturat. Puţin cam patetică întrebarea din s.3, dar suportabil. La final, aş înlocui prep. "în" cu "pe", mai ales că este precedată de "undeva".
Doar o părere,
pentru textul : Insula unui dor semantic deBot Eugen
Marina, multumesc, din punctul meu de vedere toata strofa pe care ai semnalat-o e scheletul textului. Francis, e frumos sa spui ca am typo, dar personal nu vad, poate si din cauza grabei mele. Nu stiu daca esti ironic ori ai apreciat textul, multumesc oricum. Si da ai dreptate, partea cu mama e un cliseu cit casa de mare, dar mi l-am asumat. Si sfirsitul e previzibil pentru mine, e cam teribilist, dar textul e scris in Gara de Nord linga un panou publicitar pentru ca nu aveam doi lei sa dau supraveghetorilor din sala de asteptare sa dorm cu capul pe rucsac.
pentru textul : puls 0 deCorect, pacat ca exista numai un text aici. As fi vrut sa citesc mai multe. La cate texte diluate lecturez zilnic, ma cuprinde mirarea cand dau peste ceva sa-mi placa. Colajul, ca tehnica, nu-i o vinovatie - e doar unul din pasii facuti prin poezie. Nu-i de mirare ca, spre sfarsitul carierei scriitoricesti, autorii revin exact asupra acestei tehnici: cand nu mai ai nimic de spus si totul pare derizoriu - te ascunzi in chestia asta artificiala. Astfel - mori scriitor, nu pensionarul X. Totusi, aici nu e vorba de tehnica in sine: ea este dublata de un aer modern, revitalizant. Pentru asta - o penita. Dancus
pentru textul : liftul.cazi.inexistent decred că ai prezentat niște modele de eșarfe. un fel de publicitate indirectă :) deși îmi plac nuanțele de albastru, eu personal, nu le-aș purta. unde sunt poemele vulcanice promise?
pentru textul : I live in a yellow water-lily dea fost doar o intrebare cu zambet la coada si asa speram sa o iei, pentru ca de fapt nu te-am acuzat de nimic... ca nu mi-a sunat mie bine "inger alb" e doar o problema personala de perceptie, ce rost are sa te explici?
pentru textul : Viraj mult prea strâns depina una alta, am si eu o intrebare. apreciez ca autorul ne spune cine a facut fotografia (asta ca sa nu existe confuzie) dar intrebarea mea este: are autorul copyright ptr folosirea fotografiei in scopuri personale si pentru postarea ei in spatiul public al Hermeneia? daca da, atunci sa ne spuna si noua si de asemeni sa precizeze daca fotografia are copyright. daca nu, atunci il rog sa obtina mai intii acest drept si dupa aceea sa o foloseasca. sper ca nu e nevoie aici sa explic ce inseamna copyright si toate implicatiile lui. eu de exemplu cred ca am folosit doar fotografii sau realizari grafice personale. poate ca ar trebui sa le atasez precizarea copyright sau un watermark. in principiu Hermeneia incurajeaza folosirea de fotografii creatii personale chiar daca nu ne deranjeaza nici folosirea de alte resurse dar in contextul legilor internationale (scrise si nescrise). asta ca sa nu avem nici o problema. s bineinteles ca va trebui sa actualizam Regulamentul cu acest lucru. in ce priveste continutul fotografiei, as fi recunoscator membrilor Hermeneia daca s-ar abtine deocamdata sa testeze aceasta frontiera a regulamentului pina cind o vom dezbate in cadrul grupului de administratie si vom ajunge la o concluzie care cu siguranta se va materializa intr-o precizare in Regulament. mie personal textul imi place. si la fel admir arta lui Saudek, si nu numai a lui. ... unde sint fotografii de altadata? daca as vrea sa fac o gluma as putea spune ca e ok sa pui nuduri pe Hermeneia dar doar daca sint sepia si si sint facute pina in anul 1940 :).. pe vremea aceea inca se mai facea arta.
pentru textul : Felinar deo chestie foarte reusita mi se pare alegerea numelor personajelor. doar ca personajele in sine nu mi se par destul individualizate mai sunt sclipiri interesante ici-colo, insa cred ca puteai concentra ideile intr-un text mai mic si mai profund (ma refer la toata piesa, ca am citit-o in intregime) in plus, vad idei filosofice diferite in discursul acelorasi personaje, ceea ce arata ca n-au o scara de valori ori o personalitate atat de bine definita
pentru textul : Cruciada nebunilor deInițial am greșit 'românia' trebuia să fie în titlu adică 'mama la toate țările românia' iar subtitlul 'lui virgil t' sub formă de dedicație... când am editat am mutat românia... mă rog. Oricum mersi de lectură și de păreri, nu am nicio pretenție de la acest text, doamne ferește, el este doar o joacă cu creionul pe hârtia virtuală și cu gândul la ultima polemică de tip octavian paler cu virgil, despre români el este cel mai mare expert, eu sunt doar un băgător de seamă.
pentru textul : mama la toate țările dePentru Matei special de la Adi de la Vâlcea, dragule tu scrii la textele mele numai la jucărele, oare așa zici tu că merită? Te face asta să te simți mai mărișor oleacă sau de ce? Nu cred că e nevoie, după socotelile mele acum ar trebui să ai și tu vreo douăzeci de anișori plus o prietenă ceva acolo care să-ți fi șters coșulețele de pe față, right?
Andu
Da, ai dreptate, George. Am venit aici, scârbit de nepotisme și pupincuriști. În cazul de față cred că este doar exigență; nu este vorba de idei preconcepute!
pentru textul : o viziune a insentimentelor deVirgil. E discutabil într-adevăr. Dovadă comentariul ăsta elaborat. În principiu aici satirizez un obicei bătrîn încăpățînat și beteag care va continua în prostioara lui "fără leac", deși știe că se poate mai fain și mai bine...:) Dacă e comod să tai puiul de brad și nicio tragedie (că doar toți taie ...nu?) atunci propun să fie comod de tot și să se treacă la varianta de plastic. Există azi și miresme "de plastic" cu imitație de brad...nicio problemă. Și globuri și betele de plastic. Și alea și alea. Dar noo că e mai nathural să plătim o crimă elegantă și drăgălașă, un hingher de pădure, ca să avem și noi sărbători "ca lumea". Că brăduțu' e nesimțit și nu se poate apăra decît cu niște biete ace nu e o scuză. E o plantă vie și oricum am lua-o tot crimă se numește. Ca și florile puse la "reanimare" în vază... A, și nu e nicio dramatizare sau exagerare aici. E adevăru' care zburlește păru'. Așa că te poți zburli liniștit Virgil. Tot am dreptate. Rămîn la bonsaiul meu de Crăciun. Și să auzim numai că nu ni se face rău...de bine!
pentru textul : Elegie cu pui de brad deTextul este ok. Şi de ce folosesc sintagma asta săracă la duh? Pentru că degajă o atmosferă hieratică, dar fără o legătură evidentă cu vremea. E un sentimetn hieratic aici (frig/încremenire/alb stat). Şi cred că asta s-a vrut.
Nu ştiu de ce foloseşti şi tu trendy-ul ăsta bilingv, când ai atâta forţă şi eleganţă în limba noastră (în adâncuri scufundată) :)
Salutări!
pentru textul : ginny in a bottle dese scrie double dose daca asta ai vrut sa scrii in engleza despre text,.. chiar daca pare ambiguu, textul are niste idei clare in el nu stiu daca expresia "cind ca" este prea reusita acolo iar "perpetua regasire de sine" e cam uzat inceputul insa e bun as vrea sa mai vad texte de-ale tale aici
pentru textul : double dose deMulţumesc de trecere şi sugestii!
pentru textul : Între garduri deCu scuzele de rigoare la amândouă.Ioan.
pentru textul : O nouă provocare deMie tocmai metafora citată de Virgil mi-a atras atenția și o consider reușită (fluturii sunt din cei cenușii, nu?). Textul nu mi se pare aglomerat mai mult decât să însemne o poezie bună. Limita dintre clar și subțire e destul de fragilă. Ceea ce consider că nu are legătură cu textul și pare foarte personal este acel "darius" la care aș renunța în favoarea poemului.
pentru textul : negru ascuns deTaraborez, într-adevăr, am mai modificat după publicare, textul. În ultima strofă, ar suna bine și cum spui tu, "fâșia", însă acolo am ales să fie "fișa". Ca și cum întreg textul s-ar fi vrut o fișă în care îți notezi, pentru tine însuți, sincer, calitățile și defectele, luminile și umbrele tale. Nu e ideea mea, sunt alții mai imaginativi. :) Virgil, "akedia" sau "akedeia", după cum am înțeles eu din ce am citit, ar fi o stare de apatie (fizică, mentală, sufletească, de dezordine în ordinea firească a lumii); am ales prima variantă, pentru că mi s-a părut că sună mai bine ca "albastru akedia". Ela, voi corecta după observațiile tale, în cele mai multe locuri. Poate și pleoapa, deși e conștientizată acolo sublinierea (ochiul ca interior, pleoapa ca exterior). Cred că am să aleg că dușmanii mei sunt melancoliile mele, destul de aproape de adevăr, însă asta înseamnă psihoză...mmmă mai gândesc ;). Violetul e anume ales acolo, când lumea e cu susu-n jos, și violetul e cu susu-n jos (nu toți sunt aleșii cu tălpile-n cer). Adevărat, sunt aceleași teme și mă întreb dacă nu cumva mă învârtesc în cerc. :) Mi-ai dat de gândit. Vă mulțumesc.
pentru textul : engrame deVirgil te rog sa ma ierti ca am vrut sa te-ajut. ai dreptate, chiar nu trebuia.
fiindca nu ma gandisem ca-ti va declansa o reactie de felul asta, gen..."ia uite, sîc sîc! eu pot si tu nu".
trista descoperire, oricum...
si inca ceva: sper ca nu ti-ai inchipuit nici macar o secunda ca pentru aceasta "putere politica" am facut voluntariat in echipa Hermeneiei, m-ai face sa regret fiecare secunda alocata acestui site.
Daniela, scuza, te rog, acest incident.
pentru textul : intersection dePagini