am primit cartea (cărţile).
sunt încântată! aţi făcut o treabă extraordinară şi cred că asta trebuie să conteze în primul rând.
e rodul unei munci asidue. am citit şi "jurnalul de front" a lui Vlad şi deşi bânuiam, abia acum mi se confirmă ce presupune apariţia unei cărţi.
mulţumesc încă odată Alina pentru selectarea în antologie.
pentru toată dăruirea, implicarea şi efortul depus, respect şi admiraţie.
Silviu, iartă-mă, dar textul ăsta s-a născut bătrân și bolnav... Dacă tot ne propunem să scriem în dulcele stil clasic, e necesar, aș zice, să respectăm măcar normele prozodice. măcar atât.
vazusem poemul de acum doua zile, dar am asteptat ca situl sa reintre in normal.
ingenios jocul de cuvinte din care ia nastere ideea... de fapt, cred ca e invers, cuvantul e o consecinta a ideii, a starii.
pana la ultimile doua strofe, poemul e unul exemplar - cel putin in ce ma priveste - prin limpezime si directete. finalul e mai conciliant, dar banuiesc ca aceasta a fost intentia autoarei,
pe care o salut si ma bucur sa o revad. :)
Un text bun cu niste idei foarte interesante, dar care inglobeaza si niste comparatii care mi se par nepotrivite in context si aici as "nominaliza" partea cu apometrul(in plus nu vad legatura dintre apometru si acumularea de gaze) si trupul ca o masina americana...(partea aceea). Am remarcat structura ciclica ce se bazeaza pe un vers(e vers ?) puternic, care lasa o urma in memoria cititorului dupa o simpla citire. Poate par "ingust", dar la enumeratia cu "mai intai" mi se pare cam greu de conceput sa fie mai multe "intaiuri" (nu prea inteleg acea idee). Nu vad utilitatea sintagmei "ma chirceste" care, desi pulseaza efectul versului anterior provoaca un efect sonor nepotrivit. Mi-au placut ideile : "albul carnivor al pereților" "aici nu mai locuiește nimeni sau dacă locuiește o face pe vîrfuri" "nimic nu se pierde. ca într-un lanț trofic oamenii care nu mai sunt hrănesc oamenii care mai sunt" "întotdeauna febril ca nevoia de metadonă" Ialin
de ce v-ati oprit? puteati continua la nesfarsit definitia sta serioasa...
ah, ador oamenii care tin sa imi spuna ca poezia este un lucru foarte serios.
asa, ca spalatul pe dinti.
Oriana - ştii cum este, titlurile sînt ca butoanele. Ce este pentru unii turn-off este pentru alţii turn-on. Şi da, ştiu ce vrei să spui prin "realitate menghelist-holocaustică", şi da, cred că am vrut să fie perceput chiar aşa. De ce să nu fim gata să credem că a distruge sufletul este la fel de (sau poate chiar mai) devastator cum este a distruge trupul. Trăim într-o epocă în care totul a fost atît de malformat de pragmatism, standardizare şi materialism încît unii nici nu mai ne dăm seama că viaţa pe care o trăim nici nu mai este neaparat viaţă în sensul zoe al cuvîntului.
Nu cred că am folosit persoana "întâia plural". Poate persoana întîi plural. În orice caz, mă tem că faci aceeaşi greşeală (vorbind despre al doilea "turn-off") pe care o fac cei care nu înţeleg ce înseamnă sau cum trebuie perceput eul poetic. La urma urmei culpa este "plurală".
Nu ştiu ce să spun despre cel de-al treilea "turn-off". Să însemne asta că ar trebui să trăiesc mereu sub imperiul spaimei că "la noi la români" limbajul de lemn sau spasmele sistemelor de valori au denaturat atît de mult modul de a percepe realitatea încît sîntem sortiţi iremediabil derivei?
Domnule Paul Blaj, acesta mi se pare un poem foarte reușit. Are o foarte mare "densitate" lirică, e construit inteligent și conține sintagme memorabile: "ascultând wayman tisdale îmi zic că i-ar sta bine cu el / peretelui din fața patului simplu, ca un coșciug literar"; "mă retrag mereu din lume pentru a-i observa ridurile"; ce sumbru să ai rol de cortină... într-o lume fără piese de teatru. Felicitări!
Nicodem, mulțumesc pentru semn. Nu-l mai citisem pe M. Dinescu de ani buni. Dacă zici tu, te invit să aduci citate din autor și să-mi argumentezi.
Adrian, bineînțeles, dacă e să luăm cuvânt cu cuvânt, sintagmă cu sintagmă ș.a.m.d, poți găsi corespondențe câte vrei, nu numai din romantism, ci și din alte -isme. Că este ușor clișeic, de acord, dar uneori e nevoie de acest clișeu pentru a facilita transmiterea ideei, pentru a face ca mesajul să transpară cât mai clar. Să zicem, că aici, am optat pentru o anume directețe a mesajului. Am mai spus-o și în altă parte: nu neg faptul că este un text perfectibil, la momentul potrivit voi reveni asupra lui. Că doar nu-i publicat pe hârtie...
Virgil, se poate extrage cu pențeta ori forcepsul câte un pasaj din orice text și se poate pune pe el o etichetă.
La o analiză făcută la „rece” nici un text nu rezistă, sau aproape nici unul. Textul a avut de transmis un mesaj/emoție și, în opinia mea, cred că și-a atins scopul. mulțumesc pentru atenționare: am corectat cuvântul scoci.
" indiferent cine sînt eu ca scriitor ceea ce tu nu pricepi este că noi doi nu sîntem egali aici. și tocmai din acest punct de vedere atît eu cît și editorii de pe Hermeneia au dreptul să facă asemenea observații cu privire la acordarea penițelor. pe tine cu siguranță nu te interesează decît de tine și nu dai doi bani pe Hermeneia. " - Virgil.
Vezi Virgil, asta este problema ta si nu o sa intelegi niciodata. Intocmai ca ar trebui sa fim toti egali si numai regulamentul sa faca diferenta, iar tu si editorii sa-l aplicati. Dar si tu si editorii sunteti partinitori, treceti cu vederea cand unii sunt injurati in fata voastra (cum a fost atunci cand m-a injurat yester), iar voi, mai ales tu, va permiteti sa aruncati cu gratuitati pline de infatuare (asa cum bine a dat exemplu Sebi), sau faceti referiri la credibilitate (mai ales atunci cand comentariul meu era perfect justificat conform regulamentului).
Ca ai prostul obicei sa faci afirmatii gratuite, asta se vede si cand spui ca nu ma intereseaza deloc de Hermeneia. Din contra, prin faptul ca respect un regulament, ca imi consum timpul citind creatiile autorilor, comentand si intervenind pe masura priceperii mele, arata ca imi pasa totusi de Hermeneia. Chiar si pe textele tale am intervenit, constructiv, sau pe textele altor autori cu care, personal, nu sunt in cele mai bune relatii, asta demonstrand ca interesul pt literatura, faptul ca imi pasa de creatiile celorlali si de Hermeneia, este mai presus de alte animozitati. Chiar si pe textele tale am intervenit, tratandu-te ca pe toti ceialti si nu ca pe unul care nu este egal cu ceilalti. De fapt si de drept, ar trebui sa multumesti tututor care sunt activi pe sit, tuturor care au scos acest sit din letargie, nu de alta dar au fost zile la rand cand toata activitatea pe sit se rezuma la unul sau doua comentarii.
Vreau sa fiu onest si de aceea zic asa: textul e simpatic, seamana a manifest oarecum, dar disputa din subsol face toate paralele. Asa ceva mai rar, multumesc, Andu
In primul vers mi se pare nepotrivita exprimarea "ziua de azi" , "ziau de maine". Aceste sunt exprimari populare si nu stiu cat sunt de corecte pentru ca "azi" si "maine" includ conceptul de zi. Prin urmare as renunta la "ziua de". Apoi discursul este destul de telegrafic - propozitii scurte, incheiate de punctuatie - "taie" lirismul. O alta caracteristica a discursului este denotatia. Devine explicativ, aproape narativ. De exemplu "Aminteste mereu de ceva" propozitie separata, inexpresiva, explicativa...Se pierd idei foarte usor. De exemplu ultimul vers al primei strofe are o idee buna, dar apare o fragmentare explicita(ortografic) si explicativa(denotativa). Trebuie sugerata ideea ca umbra moarta e vie si ca isi este siesi fiinta. Practic ma lovesc de o analiza literara a unui text care ar fi putut sa fie. Apoi: -"eterna noapte" stereotip, inversiuneninutila din moment ce nu urmariti prozodia -varianta corecta cred ca este "sfărâma" -melc "desavarsit" din nou... inexpresiv, denotativ, explicativ -diacritice la "Calcăm". Se poate mult mai bine ! Ialin
...Am să încep cu unele observaţii (subiective sau obiective):
* durere grea - i-am înţeles caracterul intenţional, efectul ce-l creează această exprimare banală în contrast cu ineditul, însă nu cred că (aici sau atunci) se impunea.
* tac mormânt - expresie pur şi simplu ratată
*pustietatea imensă, tăcută şi liniştită a camerei - aglomerare de atribute/epitete (şi genitivale), care, cumva, devin redundante. Dacă se doreşte, totuşi, menţinerea lor, eu aş vedea puţin, puţin altfel versul ăsta, accentuând prin conjuncţie, adică aşa: "pustietatea imensă şi tăcută şi liniştită...", asumându-mi accentul.
Acum, de bine, ca să zicem aşă, sau de foarte bune:
* trăire veritabilă
* caracterul personal trecut printr-un limbaj echilibrat din toate punctele de vedere (tehnic/expresiv/acustic), şi adus din unviersul intim în cel (aproape) universal - particularizare poetică trecută ca universală. Păstrând proporţiile şi timpurile, ai reuşit, în acest text, ce au reuşit marii poeţi, (din pedeveul meu de vedere, la noi, doar Eminescu) - transcenderea din lumea eului liric spre cel poetic, iar de acolo spre eul comun, colectiv, dacă-mi permiţi exprimarea asta. Altfel spus, şi clişeic, ai construit puntea dintre tine şi mine ("mine" fiind cititorul de la un anume moment). Şi mai altfel spus, ai aici o o bucăţică de inefabil.
*expresia faptului banal, dar atât de personal şi irepetabil, schimbă şi este schimbată de elemente specifice doar ţie, ca autor. Remarc comparaţiile de-o originalitate şi-o naturaleţe dezarmante.
*hipotipoza "apoi din mine întră un frig albăstrui"
* /hipotipoza acustică/ "în pustietatea imensă tăcută și liniștită a camerei
ca un violoncel"
* implicarea minimă, desprinderea de "iar te-ai cufundat în stele/ şi în cerurile 'nalte", saturaţia/lehamitea folosită exact ca un instrument liric
*etc, şamede
...Bun! Ce mi-a spus mie textul ăsta? Fără prea mare vorbărie criticoasă, şi scurt pe doi virgulă cinci, mi-a spus că orice devenire are-n capete câte o moarte, iar, uneori, dorul seamănă c-o noapte, la ţară, pe malul vreunei ape, zvârlind cu pietre albastre în argintiul fără fund. Fără sunet, fără ecou.
...Te-aş rugă ca atunci când ai timp, să-ţi iei 3,4 minute, pentru a căuta, pe youtube, "Maria and the violin's strig (Ashram). Ascult-o citindu-ţi textul de 2,3 ori.
...Felicitări pentru acest text, unul dintre cele mai bune citite în ultima săptămână. Nu că ar conta foarte mult, dar am să las aici prima peniţă de când activez pe acest site, şi am să-l iau şi la preferinţe.
Cami, era suficient dacă ai fi rugat să ți se lase comentarii legate de text. Comentariul tău conține mult mai mult decât atât, din păcate. Și, indiferent pe cine ai ruga tu să nu mai îți mai lase semne, te rog să iei în considerare că, pe hermeneia, dacă ai postat un text, absolut oricine este liber să lase semn, aceasta neînsemnând nicidecum ce ai insinuat tu. Nu interesează aici simpatiile și antipatiile. Singurele cerințe sunt ca, într-adevăr, comentariile să se refere la text și să nu conțină atacuri la persoană. În măsura în care ne dorim ca hermeneia să fie un site serios, în aceeași măsură ne dorim ca el să nu se transforme într-un spațiu arid, lipsit de personalitate. Nu spune nimeni că sunt interzise comentariile în care se reflectă și impresia făcută de text asupra comentatorului, propriile păreri asupra temei expuse etc, dar acestea trebuie într-adevăr limitate sau circumscrise unui comentariu în care se dezbate textul în sine.
in italicele acelea sunt aproape cuvintele lui Dostoievski, nu ale mele...! :) e o parafraza. din Fratii Karamazov. sigur iti amintesti acum... (chiar nu ma asteptam sa nu vada nimeni asta, sincer...eu ma temeam ca e prea agresiva referirea.) ma bucur insa, mult, ca emotia a reusit sa traspara. multumesc frumos.
Te citesc de ceva timp si ceea ce imi place cel mai mult in creatiile tale sunt finalurile, intotdeauna surprinzatoare si convingatoare. Mie imi place poezica si nu este o incercare(nereusita), este o reusita. cu sinceritate .
titlul mi se pare a da în manea, iertată fie-mi opinia. apoi, cu un text ca ăsta (cuprinzând cuvinte ca: sînge spirtuit, veceu, băi fraiere, şansa ca mă-ta să afle că ai crăpat), nu poţi aspira la vreun comentariu înalt, la vreun premiu literar, etc. Dac-ai trimite textul la o revistă onorabilă şi-ar găsi culcuşul la coşul de gunoi, serios. nu zic şantier, zic pardon! mie nici prin gând nu mi-ar trece să încerc să public aşa ceva!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mulțumesc, voi încerca să rămân în timeing. de 24 sau 30. Cele bune. D
pentru textul : despre parole și logare deIa sa vedem cinge gaseste incoerente in "discursul" meu "critic"! Ce zici, Boba?
pentru textul : Descântec deApropos, dragi... consilieri :)). Acest text are greseli de ortografie inca de la primul rand.
pentru textul : Chasing pavements deam primit cartea (cărţile).
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi desunt încântată! aţi făcut o treabă extraordinară şi cred că asta trebuie să conteze în primul rând.
e rodul unei munci asidue. am citit şi "jurnalul de front" a lui Vlad şi deşi bânuiam, abia acum mi se confirmă ce presupune apariţia unei cărţi.
mulţumesc încă odată Alina pentru selectarea în antologie.
pentru toată dăruirea, implicarea şi efortul depus, respect şi admiraţie.
Virgil, ești adorabil când mă confunzi cu oameni deștepți. Mulțam!
pentru textul : în rîpa aceea unde mor cîinii și oamenii fără acte deSilviu, iartă-mă, dar textul ăsta s-a născut bătrân și bolnav... Dacă tot ne propunem să scriem în dulcele stil clasic, e necesar, aș zice, să respectăm măcar normele prozodice. măcar atât.
pentru textul : Să învingem marele obstacol dela "când o prietenie se-nneacă"!
pentru textul : simulacre defelicitari tuturor celor implicati in lansarea antologiei. E un efort care merita apreciat.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - ediţia a XIII -a devazusem poemul de acum doua zile, dar am asteptat ca situl sa reintre in normal.
pentru textul : Cuvinte inventate deingenios jocul de cuvinte din care ia nastere ideea... de fapt, cred ca e invers, cuvantul e o consecinta a ideii, a starii.
pana la ultimile doua strofe, poemul e unul exemplar - cel putin in ce ma priveste - prin limpezime si directete. finalul e mai conciliant, dar banuiesc ca aceasta a fost intentia autoarei,
pe care o salut si ma bucur sa o revad. :)
Un text bun cu niste idei foarte interesante, dar care inglobeaza si niste comparatii care mi se par nepotrivite in context si aici as "nominaliza" partea cu apometrul(in plus nu vad legatura dintre apometru si acumularea de gaze) si trupul ca o masina americana...(partea aceea). Am remarcat structura ciclica ce se bazeaza pe un vers(e vers ?) puternic, care lasa o urma in memoria cititorului dupa o simpla citire. Poate par "ingust", dar la enumeratia cu "mai intai" mi se pare cam greu de conceput sa fie mai multe "intaiuri" (nu prea inteleg acea idee). Nu vad utilitatea sintagmei "ma chirceste" care, desi pulseaza efectul versului anterior provoaca un efect sonor nepotrivit. Mi-au placut ideile : "albul carnivor al pereților" "aici nu mai locuiește nimeni sau dacă locuiește o face pe vîrfuri" "nimic nu se pierde. ca într-un lanț trofic oamenii care nu mai sunt hrănesc oamenii care mai sunt" "întotdeauna febril ca nevoia de metadonă" Ialin
pentru textul : sinestezie deAdrian,am modificat textul.mulţumesc pentru trecere.
pentru textul : Fericirea nu vine de la femeia dată bărbatului de...your kung fu is better than mine:)) teach me master:)!
pentru textul : vorbește cu peretele meu. și fă ca el dede ce v-ati oprit? puteati continua la nesfarsit definitia sta serioasa...
pentru textul : atunci se întâmplă deah, ador oamenii care tin sa imi spuna ca poezia este un lucru foarte serios.
asa, ca spalatul pe dinti.
Oriana - ştii cum este, titlurile sînt ca butoanele. Ce este pentru unii turn-off este pentru alţii turn-on. Şi da, ştiu ce vrei să spui prin "realitate menghelist-holocaustică", şi da, cred că am vrut să fie perceput chiar aşa. De ce să nu fim gata să credem că a distruge sufletul este la fel de (sau poate chiar mai) devastator cum este a distruge trupul. Trăim într-o epocă în care totul a fost atît de malformat de pragmatism, standardizare şi materialism încît unii nici nu mai ne dăm seama că viaţa pe care o trăim nici nu mai este neaparat viaţă în sensul zoe al cuvîntului.
pentru textul : experienţe pe copii deNu cred că am folosit persoana "întâia plural". Poate persoana întîi plural. În orice caz, mă tem că faci aceeaşi greşeală (vorbind despre al doilea "turn-off") pe care o fac cei care nu înţeleg ce înseamnă sau cum trebuie perceput eul poetic. La urma urmei culpa este "plurală".
Nu ştiu ce să spun despre cel de-al treilea "turn-off". Să însemne asta că ar trebui să trăiesc mereu sub imperiul spaimei că "la noi la români" limbajul de lemn sau spasmele sistemelor de valori au denaturat atît de mult modul de a percepe realitatea încît sîntem sortiţi iremediabil derivei?
Domnule Paul Blaj, acesta mi se pare un poem foarte reușit. Are o foarte mare "densitate" lirică, e construit inteligent și conține sintagme memorabile: "ascultând wayman tisdale îmi zic că i-ar sta bine cu el / peretelui din fața patului simplu, ca un coșciug literar"; "mă retrag mereu din lume pentru a-i observa ridurile"; ce sumbru să ai rol de cortină... într-o lume fără piese de teatru. Felicitări!
pentru textul : poveste din trenul spre mangalia deIoane. Cand un text se loveste de un cap si suna a gol, nu intotdeauna textul este de vina. Bineinteles ca se poate si invers. Ciao.
pentru textul : Câte ceva despre simțul intern deNicodem, mulțumesc pentru semn. Nu-l mai citisem pe M. Dinescu de ani buni. Dacă zici tu, te invit să aduci citate din autor și să-mi argumentezi.
Adrian, bineînțeles, dacă e să luăm cuvânt cu cuvânt, sintagmă cu sintagmă ș.a.m.d, poți găsi corespondențe câte vrei, nu numai din romantism, ci și din alte -isme. Că este ușor clișeic, de acord, dar uneori e nevoie de acest clișeu pentru a facilita transmiterea ideei, pentru a face ca mesajul să transpară cât mai clar. Să zicem, că aici, am optat pentru o anume directețe a mesajului. Am mai spus-o și în altă parte: nu neg faptul că este un text perfectibil, la momentul potrivit voi reveni asupra lui. Că doar nu-i publicat pe hârtie...
Virgil, se poate extrage cu pențeta ori forcepsul câte un pasaj din orice text și se poate pune pe el o etichetă.
La o analiză făcută la „rece” nici un text nu rezistă, sau aproape nici unul. Textul a avut de transmis un mesaj/emoție și, în opinia mea, cred că și-a atins scopul. mulțumesc pentru atenționare: am corectat cuvântul scoci.
Eugen.
pentru textul : Simbioză de" indiferent cine sînt eu ca scriitor ceea ce tu nu pricepi este că noi doi nu sîntem egali aici. și tocmai din acest punct de vedere atît eu cît și editorii de pe Hermeneia au dreptul să facă asemenea observații cu privire la acordarea penițelor. pe tine cu siguranță nu te interesează decît de tine și nu dai doi bani pe Hermeneia. " - Virgil.
Vezi Virgil, asta este problema ta si nu o sa intelegi niciodata. Intocmai ca ar trebui sa fim toti egali si numai regulamentul sa faca diferenta, iar tu si editorii sa-l aplicati. Dar si tu si editorii sunteti partinitori, treceti cu vederea cand unii sunt injurati in fata voastra (cum a fost atunci cand m-a injurat yester), iar voi, mai ales tu, va permiteti sa aruncati cu gratuitati pline de infatuare (asa cum bine a dat exemplu Sebi), sau faceti referiri la credibilitate (mai ales atunci cand comentariul meu era perfect justificat conform regulamentului).
Ca ai prostul obicei sa faci afirmatii gratuite, asta se vede si cand spui ca nu ma intereseaza deloc de Hermeneia. Din contra, prin faptul ca respect un regulament, ca imi consum timpul citind creatiile autorilor, comentand si intervenind pe masura priceperii mele, arata ca imi pasa totusi de Hermeneia. Chiar si pe textele tale am intervenit, constructiv, sau pe textele altor autori cu care, personal, nu sunt in cele mai bune relatii, asta demonstrand ca interesul pt literatura, faptul ca imi pasa de creatiile celorlali si de Hermeneia, este mai presus de alte animozitati. Chiar si pe textele tale am intervenit, tratandu-te ca pe toti ceialti si nu ca pe unul care nu este egal cu ceilalti. De fapt si de drept, ar trebui sa multumesti tututor care sunt activi pe sit, tuturor care au scos acest sit din letargie, nu de alta dar au fost zile la rand cand toata activitatea pe sit se rezuma la unul sau doua comentarii.
pentru textul : sebi cel nebun după poezie deO.K.! Numai sa vrea si...Grivei (rima involuntara). G.M.
pentru textul : nevermind deVreau sa fiu onest si de aceea zic asa: textul e simpatic, seamana a manifest oarecum, dar disputa din subsol face toate paralele. Asa ceva mai rar, multumesc, Andu
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deIn primul vers mi se pare nepotrivita exprimarea "ziua de azi" , "ziau de maine". Aceste sunt exprimari populare si nu stiu cat sunt de corecte pentru ca "azi" si "maine" includ conceptul de zi. Prin urmare as renunta la "ziua de". Apoi discursul este destul de telegrafic - propozitii scurte, incheiate de punctuatie - "taie" lirismul. O alta caracteristica a discursului este denotatia. Devine explicativ, aproape narativ. De exemplu "Aminteste mereu de ceva" propozitie separata, inexpresiva, explicativa...Se pierd idei foarte usor. De exemplu ultimul vers al primei strofe are o idee buna, dar apare o fragmentare explicita(ortografic) si explicativa(denotativa). Trebuie sugerata ideea ca umbra moarta e vie si ca isi este siesi fiinta. Practic ma lovesc de o analiza literara a unui text care ar fi putut sa fie. Apoi: -"eterna noapte" stereotip, inversiuneninutila din moment ce nu urmariti prozodia -varianta corecta cred ca este "sfărâma" -melc "desavarsit" din nou... inexpresiv, denotativ, explicativ -diacritice la "Calcăm". Se poate mult mai bine ! Ialin
pentru textul : Poem pentru umbră deChestii:
...Am să încep cu unele observaţii (subiective sau obiective):
* durere grea - i-am înţeles caracterul intenţional, efectul ce-l creează această exprimare banală în contrast cu ineditul, însă nu cred că (aici sau atunci) se impunea.
* tac mormânt - expresie pur şi simplu ratată
*pustietatea imensă, tăcută şi liniştită a camerei - aglomerare de atribute/epitete (şi genitivale), care, cumva, devin redundante. Dacă se doreşte, totuşi, menţinerea lor, eu aş vedea puţin, puţin altfel versul ăsta, accentuând prin conjuncţie, adică aşa: "pustietatea imensă şi tăcută şi liniştită...", asumându-mi accentul.
Acum, de bine, ca să zicem aşă, sau de foarte bune:
* trăire veritabilă
* caracterul personal trecut printr-un limbaj echilibrat din toate punctele de vedere (tehnic/expresiv/acustic), şi adus din unviersul intim în cel (aproape) universal - particularizare poetică trecută ca universală. Păstrând proporţiile şi timpurile, ai reuşit, în acest text, ce au reuşit marii poeţi, (din pedeveul meu de vedere, la noi, doar Eminescu) - transcenderea din lumea eului liric spre cel poetic, iar de acolo spre eul comun, colectiv, dacă-mi permiţi exprimarea asta. Altfel spus, şi clişeic, ai construit puntea dintre tine şi mine ("mine" fiind cititorul de la un anume moment). Şi mai altfel spus, ai aici o o bucăţică de inefabil.
*expresia faptului banal, dar atât de personal şi irepetabil, schimbă şi este schimbată de elemente specifice doar ţie, ca autor. Remarc comparaţiile de-o originalitate şi-o naturaleţe dezarmante.
*hipotipoza "apoi din mine întră un frig albăstrui"
* /hipotipoza acustică/ "în pustietatea imensă tăcută și liniștită a camerei
ca un violoncel"
* implicarea minimă, desprinderea de "iar te-ai cufundat în stele/ şi în cerurile 'nalte", saturaţia/lehamitea folosită exact ca un instrument liric
*etc, şamede
...Bun! Ce mi-a spus mie textul ăsta? Fără prea mare vorbărie criticoasă, şi scurt pe doi virgulă cinci, mi-a spus că orice devenire are-n capete câte o moarte, iar, uneori, dorul seamănă c-o noapte, la ţară, pe malul vreunei ape, zvârlind cu pietre albastre în argintiul fără fund. Fără sunet, fără ecou.
...Te-aş rugă ca atunci când ai timp, să-ţi iei 3,4 minute, pentru a căuta, pe youtube, "Maria and the violin's strig (Ashram). Ascult-o citindu-ţi textul de 2,3 ori.
...Felicitări pentru acest text, unul dintre cele mai bune citite în ultima săptămână. Nu că ar conta foarte mult, dar am să las aici prima peniţă de când activez pe acest site, şi am să-l iau şi la preferinţe.
Salutări din Iaşi!
pentru textul : oceans house mirror deCami, era suficient dacă ai fi rugat să ți se lase comentarii legate de text. Comentariul tău conține mult mai mult decât atât, din păcate. Și, indiferent pe cine ai ruga tu să nu mai îți mai lase semne, te rog să iei în considerare că, pe hermeneia, dacă ai postat un text, absolut oricine este liber să lase semn, aceasta neînsemnând nicidecum ce ai insinuat tu. Nu interesează aici simpatiile și antipatiile. Singurele cerințe sunt ca, într-adevăr, comentariile să se refere la text și să nu conțină atacuri la persoană. În măsura în care ne dorim ca hermeneia să fie un site serios, în aceeași măsură ne dorim ca el să nu se transforme într-un spațiu arid, lipsit de personalitate. Nu spune nimeni că sunt interzise comentariile în care se reflectă și impresia făcută de text asupra comentatorului, propriile păreri asupra temei expuse etc, dar acestea trebuie într-adevăr limitate sau circumscrise unui comentariu în care se dezbate textul în sine.
pentru textul : se-ntâmplă uneori detitlul nu conține diacritice. te rog să îl corectezi.
pentru textul : Strada cu colţi dein italicele acelea sunt aproape cuvintele lui Dostoievski, nu ale mele...! :) e o parafraza. din Fratii Karamazov. sigur iti amintesti acum... (chiar nu ma asteptam sa nu vada nimeni asta, sincer...eu ma temeam ca e prea agresiva referirea.) ma bucur insa, mult, ca emotia a reusit sa traspara. multumesc frumos.
pentru textul : in illo tempore deExcelenta idee. Mereu inovatori ! I am in ! Adrian
pentru textul : HERMEGAL - galeria foto a comunitătii literare Hermeneia.com deTe citesc de ceva timp si ceea ce imi place cel mai mult in creatiile tale sunt finalurile, intotdeauna surprinzatoare si convingatoare. Mie imi place poezica si nu este o incercare(nereusita), este o reusita. cu sinceritate .
pentru textul : strada cu fluturi dedrept ai rostit Andule
pentru textul : inexist detitlul mi se pare a da în manea, iertată fie-mi opinia. apoi, cu un text ca ăsta (cuprinzând cuvinte ca: sînge spirtuit, veceu, băi fraiere, şansa ca mă-ta să afle că ai crăpat), nu poţi aspira la vreun comentariu înalt, la vreun premiu literar, etc. Dac-ai trimite textul la o revistă onorabilă şi-ar găsi culcuşul la coşul de gunoi, serios. nu zic şantier, zic pardon! mie nici prin gând nu mi-ar trece să încerc să public aşa ceva!
pentru textul : A murit ăla de debarasa mesele denu există titlu românesc sau neromânesc. există doar titlu
pentru textul : dark glaze dePagini