Varianta finală a textului revăzut de mine recent:
Uneori te trezești în brațele mele
cu o senzaţie vagă de sufocare
și-mi relatezi pe nerăsuflate
povestea neliniștii,
istoria aceluiași coşmar neînvins:
În inima nopţii,la mine în piept,
cei doi fraţi siamezi se încleștează
într-o îmbrăţişare aproape mortală-
unul cu degetele înfipte
în grumazul celuilalt.
Alteori, visezi cum pe mine
o umbră în somn încearcă să mă sugrume
și-atunci deschizi instantaneu ochii,
te ridici în grabă din pat să închizi geamul
și-ncepi să pipăi febril întunericul,
în căutarea unui întrerupător;
aprinzi pe urmă lumina și-ncerci cu mâinile amândouă
să mă smulgi din brațele acestui coșmar,
implorându-mă după aceea, până în zori,
să nu mai dorm strâns în nopţile de noiembrie.
Eu, ca de obicei, te bat prietenește pe umăr
și te liniştesc, spunându-ți că, oricum,
sub fiecare răsărit de soare,agonizând,
se mai stinge câte un visător;
urmează singurătatea fratelui său îndoliat
să-și zidească infarctul într-o inimă neagră
pe albul foilor de hârtie.
Din când în când,noaptea,la tine în piept,
cei doi frați siamezi se încleştează
într-o îmbrăţişare aproape mortală-
unul cu degetele înfipte
între coastele celuilalt…
Tu te trezești zilnic din somn cu răsuflarea tăiată
și mă lași în ochii tăi să citesc povestea neliniștii,
istoria aceluiași coșmar, de neînvins, care
se scrie sub mâna mea chiar acum singur pe sine.
Trebuie sa multumesc domnului Virgil Titarenco pentru amplul comentariu. I-am creat oportunitatea de a ne dezvalui propria viziune asupra poeziei. Repet insa, mica mea tableta nu este un articol! Din ratiuni de spatiu am tratat lucrurile "brutal", "cu toporul". Altminteri, citind comentariul domnului Titarenco, observ ca avem puncte comune.
Cristina, da, poate am vrut sa epatez putin (tableta fost gandita ca un mic discurs la o lansare de carte). Poate e prea mult spus "prestigiul pierdut al poeziei", insa asa am simtit in acel moment, cand am scris.
Ceea ce nu se potriveste este tendinta din titlu si subtitlu, de a face bascalie, dar nu e cazul, pentru ca asta e realitatea in care traim si alta nu avem. La subtitlu poti renunta, la titlu - cauta sa-l schimbi. In rest, mi-a placut, e reusit si are de toate. Ca un film romanesc, dar nu cu Sergiu Nicolaescu. :)
trebuie sa ma apar. inteleg foarte bine ce iseamna o camera in care nu s-a inradacinat nimic, parca ai fi niciunde. insa am mai recitit poemul si incep sa inteleg mai mult. umbre care sunt prinse temporar una de alta, o masa si un scaun, doar prezent, clipa surprinsa.
e pe alocuri destul de explicit pentru a trezi o reactie de respingere, mai ales prin tentatia verdictelor, a moralizarii. dar, e un discurs care merita citit si admirat: are cap, trunchi si picioare, carevasazica. amice, zic, iata ce Dumnezeu plin de gauri!
paul cam multe clișee:
„stins în societate”, „casă smulsă de taifun”, „furnică zdrobită sub pantof”, „tu duioșia mea”, „și se deschide odată cu tainele geneticii”, „echilibru între depărtare și apropiere”, „pune tu spațiu între faptele mele”. sorry...
'grey' text..which reminds me of London..So all I have to do is look out the window (through the thick double-glazed window) and see your poem..:p
It fits well with November..
da, uneori "pur si simplu" ne scriem doar gândurile (îndrăgostite) ce ni se culcușesc între tâmple, dar dacă e "refreshing", e bine... multumesc de semn!
textul incepe foarte bine dar parerea mea este ca din a doua parte isi pierde suflul. am senzatia ca daniel a muscat mai mult decit poate sa mestece. cred ca se putea multumi si cu patru strofe dar de geniu. cred ca daca ar fi mai exigent cu el ar fi mult mai folositor si pentru el si pentru poezie in general
mie mi-a plăcut foarte mult ultima strofă cu bilele bătrânului cu ochi albaştri. că albastru are multe conotaţii, chiar dacă aici este mai mult descriptiv folosit, asta mai puţin interesează aici. este de remarcat construcţia strofei, cum va reuşi bătrânul să construiască un castel din bile şi nu din cuburi şi nu din nisip. şi cine este bila de pe drum. asta mi-a plăcut. faptul că m-a pus pe gânduri. evident, există întotdeauna o explicaţie!
dragutel. are cam mult exces de zel si forteaza limbajul pe alocuri, dar cauta sa se desprinda de mediocritate. cu un bisturiu atent, s-ar mai curata de cateva bubite si ar suna mai autentic. oricum, furnici cu esapament dracuie metalic e prea mult. de asemenea nu vad rostul explicatiei, nu e nevoie sa faci chestia asta - cand scrii un tecst e suficient sa ti-l asumi, prin asta dai dovada de nesiguranta. de altfel un oarecare tremur se simte cand lungesti.
ma rog, doar o parere.
ma tem ca ar trebui sa repet ce am spus deja in discutiile noastre de la celelalte texte.
si jur ca am obosit!
ai muncit mult la el...la poezie nu ajungem numai "muncind". asta este.
o sa "dau explicatii" cat de curand o sa pot. promit. dar nu la ora 1.00 din noapte.
well, then we agree to disagree. parerea mea este ca aici pe hermeneia asa cum te poti remarca prin ceea ce publici, tot asa te poti descalifica sau remarca prin cum comentezi. dar eu sint adeptul libertatii in limitele regulamentului. desi e amuzant, pentru ca tu ma acuzi ca nu as fi mai exigent cu permisivitatea in timp ce altii ma acuza ca as fi dictator pentru ca in acceptiunea lor nu exista "libertate in limitele unui regulament". deci, modul cum vezi sau cum sugerezi tu ca ar trebui sa se petreaca lucrurile mie mi se pare oarecum old-school. desi nu inteleg unde nu lucram noi "cu rabdare". dimpotriva, daca tot veni vorba, cred ca am rabdare zilnic cu o gramada de chestii pe hermeneia. dar, evident, depinde de perspectiva din care privesti. in orice caz eu, si oricine din consiliul hermeneia, nu ne consideram nici profesori, nici corifei si nici indrumatori pentru neinitiati. de aceea toata lumea are dreptul egal de a comenta.
si... inca ceva, nu, marea literatura a fost facuta numai de sufletele puternice. si sint dezamagit ca nu poti observa asta. cit despre recunoastere, asta nu are absolut nici o relevanta in contextul acesta.
alegerea de a nu participa iti apartine. riscul este ca implicit lumea te va ignora si nu vei mai avea o voce in discutie. iar daca ai cumva vreo anumita valoare literara (lucru cu privire la care eu nu ma pot pronunta), cineva a spus ca singurul lucru de care este nevoie ca raul sa invinga sau perpeueze este ca oamenii buni sa taca. eu cred ca oamenii tac sau vorbesc din ratiuni si frici foarte intime. dar ma opresc aici cu alunecarea asta in psihanaliza. esti libera sa faci asa cum alegi.
marite crai, ingaduie/mi sa mai zabovesc cu forma asta a poeziei in camera de oaspeti a castelului. mie toate trei imi plac... dar o sa ma hotarasc repede cui tai capul si cui nu. (am glumit) am prins ideea. pe de alta parte, nici acum nu am inteles cum sa postez o vizuala... dar am timp sa invat. m/am uitat in tabelul cu corespondenta pt coduri... mai incerc. oricum, multumesc pentru toate...
mie îmi place H așa cum e fără alți editori gen cine își mai amintește de marina nicolaevna hrușciova... un fel de soră mai mare a lui anagramă-blaj-te-duci-la-culcare
pe adriana o regret pentru că ea știa să dea peste bot cu farmec.
" Aspida în grai moldovenesc are o semnificație precum și în rusa [...]". N-am inteles logica acestei "propozitii". Nu cunosc limba rusa. Singura definitie pe care o cunosc este cea din dictionar. Pentru mine pur si simplu folosirea acestui cuvint in acest context suna absolut aiurea. Dar, evident, s-ar putea sa nu ma pricep.
Corina, ma simt foarte privilegiata pentru varianta ta, iar daca ai sa-mi permiti, am s-o preiau. Recunosc, inca nu-i domeniul meu, abia-mi exersez skill-urile in ale tradusului.
Multumesc mult ca ai trecut pe aici!
Sunt un pic bulversat de citirea ortodoxa, conformista a textului dup cum reiese din comentarii. Nimic din ce e aici nu e legat de vreo cultura anume, ( ca doar nu existau la Kyoto nici sambelani si nici nu se scria pe papirus ) dar biasul nostru cultural obliga la protest cind lucrurile nu se imbina cum ne asteptam. Cit despre "influentiali, sorți aleatorici " etc sunt puse cu intentie, ecoul unor texte oficiale stupide pe care le intilnim zi de zi. Acum ramine intrebarea: ce sunt tokomanii?
Dragele mele, eu am spus că așa am învățat. Și uite ce am găsit și online, pt că, din păcate, la altceva nu am acces acum: "ÁLTFEL adv. 1. În alt chip; altcum, altcumva, altminteri. ♢ Loc. adj. Altfel de = de altă natură, de alt soi. ♢ Dealtfel = însă; cu toate acestea. 2. Dacă nu..., în caz contrar. – Alt + fel. Sursa: DEX '98 | Trimisă de ana_zecheru, 8 Jan 2003 | Greșeală de tipar . Deci, este locuțiune adjectivală, exact cu sensul dorit de către Diana, și chiar este compusă din "alt" și "fel". Doar că se scrie împreunat. "Alt fel (soi) de struguri nu am mâncat", sau "alt fel de mâncare nu am primit" nu este același lucru cu "altfel de mâncare nu-mi place" sau "alt fel de iubire". Prin urmare, Diana, eu ți-am înțeles explicația, așa șugubeață cum este ea, dar cred doar că e trasă de păr și că nu ai vrut să spui "un alt soi de iubire"... Poate mă înșel, important este să știi tu, în cele din urmă, nu-i nici un capăt de țară. Și mulțumesc pentru că ai schimbat încadrarea.
Visele isi deschid aripi mari pina la cer. Uneori par de hirtie, alteori radiaza constelatii. Textul e cu tenta onirica, dar pastreaza o anumita inocenta, nostalgie.
pentru profetul: "pe deasupra tuturor acestora, luati scutul credintei, cu care veti putea stinge toate sagetile arzatoare ale celui rau". se pare ca iar imprumuti arsenalul de razboi al acestuia. vrei sa te trimit la psalmii lui David si la alungarea duhului rau din Saul? eu ma mir de temperamentul tau profan, judecati voi oameni BUNI !
trebuie, totuși, să te întreb (și mă întreb!) dacă mie îmi era adresate aceste vorbe:
„Am fost și rămân o admiratoare a condeiului acestei autoare remarcabilă din diaspora.”
iată-mă în dublă dilemă
1) sunt, oare, „o poetă remarcabilă”?
2) din câte mai știu eu, Brașovul e un frumos oraș din România; și, dacă-mi amintesc bine, m-am născut într-un sătuc din... Neamț! :)
(nu din vina mea ori datorită eforturilor mele...)
Nu înțeleg cum de-a dispărut din comentariu o parte. În fine. Refac: "Am coborât aruncând o ultimă privire victimei și, ajuns pe trotuar, am dat drumul rafalei chinuitoare de râs. Pe retină îmi persista incă imaginea bătrânei sustrăgând portofelul tânărului, infofolindu-l în batic și coborând ca o umbră din autobuz." Aici nu se leagă. Bătrâna ori rămâne în autobuz după ce coboară povestitorul, ori a coborât înainte? Sau sunt duă bătrânici?! Sau a coborât și ea la aceeași stație? (neclar). Vezi cum se dă peste cap tot eșafodajul, dacă nu ești atent la detalii?" - baba îi fură portofelul tânărului și coboară. Apoi coboară și povestitorul. Am păcătuit că nu am încărcat textul spunând că băbuța coboară înaintea povestitorului/. Altfel, autorul narațiunii poate justifica și ultima privirea aruncată victimei, și felul în care baba coboară din autobuz - ca o umbră.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Varianta finală a textului revăzut de mine recent:
Uneori te trezești în brațele mele
cu o senzaţie vagă de sufocare
și-mi relatezi pe nerăsuflate
povestea neliniștii,
istoria aceluiași coşmar neînvins:
În inima nopţii,la mine în piept,
cei doi fraţi siamezi se încleștează
într-o îmbrăţişare aproape mortală-
unul cu degetele înfipte
în grumazul celuilalt.
Alteori, visezi cum pe mine
o umbră în somn încearcă să mă sugrume
și-atunci deschizi instantaneu ochii,
te ridici în grabă din pat să închizi geamul
și-ncepi să pipăi febril întunericul,
în căutarea unui întrerupător;
aprinzi pe urmă lumina și-ncerci cu mâinile amândouă
să mă smulgi din brațele acestui coșmar,
implorându-mă după aceea, până în zori,
să nu mai dorm strâns în nopţile de noiembrie.
Eu, ca de obicei, te bat prietenește pe umăr
și te liniştesc, spunându-ți că, oricum,
sub fiecare răsărit de soare,agonizând,
se mai stinge câte un visător;
urmează singurătatea fratelui său îndoliat
să-și zidească infarctul într-o inimă neagră
pe albul foilor de hârtie.
Din când în când,noaptea,la tine în piept,
cei doi frați siamezi se încleştează
într-o îmbrăţişare aproape mortală-
unul cu degetele înfipte
între coastele celuilalt…
Tu te trezești zilnic din somn cu răsuflarea tăiată
și mă lași în ochii tăi să citesc povestea neliniștii,
istoria aceluiași coșmar, de neînvins, care
se scrie sub mâna mea chiar acum singur pe sine.
Mulțumesc anticipat pentru citire,
pentru textul : Penumbra pumnului binevoitor(II) deEugen.
Mulțumesc pentru comentariu și peniță, Marina. Mă bucur că ai remarcat și poza, da, am cont deschis, dar oricine poate privi galeria virtuala pe adresa:http://www.photomagazine.ro/galeriefoto/index.php?id=1801
pentru textul : zoom plus sau minus deTrebuie sa multumesc domnului Virgil Titarenco pentru amplul comentariu. I-am creat oportunitatea de a ne dezvalui propria viziune asupra poeziei. Repet insa, mica mea tableta nu este un articol! Din ratiuni de spatiu am tratat lucrurile "brutal", "cu toporul". Altminteri, citind comentariul domnului Titarenco, observ ca avem puncte comune.
pentru textul : Despre cum poate fi recâştigat prestigiul poeziei deCristina, da, poate am vrut sa epatez putin (tableta fost gandita ca un mic discurs la o lansare de carte). Poate e prea mult spus "prestigiul pierdut al poeziei", insa asa am simtit in acel moment, cand am scris.
Sa fie într-un ceas bun. Succes!
pentru textul : Lansare de carte. Ioan Barb - Babilon, ed. Brumar 2011 şi Sabatul Interior, ed. Limes, 2011. deCeea ce nu se potriveste este tendinta din titlu si subtitlu, de a face bascalie, dar nu e cazul, pentru ca asta e realitatea in care traim si alta nu avem. La subtitlu poti renunta, la titlu - cauta sa-l schimbi. In rest, mi-a placut, e reusit si are de toate. Ca un film romanesc, dar nu cu Sergiu Nicolaescu. :)
pentru textul : Poem intravilan detrebuie sa ma apar. inteleg foarte bine ce iseamna o camera in care nu s-a inradacinat nimic, parca ai fi niciunde. insa am mai recitit poemul si incep sa inteleg mai mult. umbre care sunt prinse temporar una de alta, o masa si un scaun, doar prezent, clipa surprinsa.
pentru textul : crochiu I dee pe alocuri destul de explicit pentru a trezi o reactie de respingere, mai ales prin tentatia verdictelor, a moralizarii. dar, e un discurs care merita citit si admirat: are cap, trunchi si picioare, carevasazica. amice, zic, iata ce Dumnezeu plin de gauri!
pentru textul : Scrisori către Diogene (V) depaul cam multe clișee:
pentru textul : de când facem primii pași în mici forme concave de„stins în societate”, „casă smulsă de taifun”, „furnică zdrobită sub pantof”, „tu duioșia mea”, „și se deschide odată cu tainele geneticii”, „echilibru între depărtare și apropiere”, „pune tu spațiu între faptele mele”. sorry...
'grey' text..which reminds me of London..So all I have to do is look out the window (through the thick double-glazed window) and see your poem..:p
It fits well with November..
Cheers
pentru textul : noctis deda, uneori "pur si simplu" ne scriem doar gândurile (îndrăgostite) ce ni se culcușesc între tâmple, dar dacă e "refreshing", e bine... multumesc de semn!
pentru textul : în nicio noapte nu mai sunt oameni ca noi Al detextul incepe foarte bine dar parerea mea este ca din a doua parte isi pierde suflul. am senzatia ca daniel a muscat mai mult decit poate sa mestece. cred ca se putea multumi si cu patru strofe dar de geniu. cred ca daca ar fi mai exigent cu el ar fi mult mai folositor si pentru el si pentru poezie in general
pentru textul : UNU MAI demie mi-a plăcut foarte mult ultima strofă cu bilele bătrânului cu ochi albaştri. că albastru are multe conotaţii, chiar dacă aici este mai mult descriptiv folosit, asta mai puţin interesează aici. este de remarcat construcţia strofei, cum va reuşi bătrânul să construiască un castel din bile şi nu din cuburi şi nu din nisip. şi cine este bila de pe drum. asta mi-a plăcut. faptul că m-a pus pe gânduri. evident, există întotdeauna o explicaţie!
pentru textul : În loc să dorm, scriu dedragutel. are cam mult exces de zel si forteaza limbajul pe alocuri, dar cauta sa se desprinda de mediocritate. cu un bisturiu atent, s-ar mai curata de cateva bubite si ar suna mai autentic. oricum, furnici cu esapament dracuie metalic e prea mult. de asemenea nu vad rostul explicatiei, nu e nevoie sa faci chestia asta - cand scrii un tecst e suficient sa ti-l asumi, prin asta dai dovada de nesiguranta. de altfel un oarecare tremur se simte cand lungesti.
pentru textul : Lunea se moare uniform dema rog, doar o parere.
ioana, ioan :) va multumesc pentru frumoasele treceri. e bine sa stiu ca v- a placut, ca poemul n- a fost o pasare tradatoare :)
pentru textul : odată ți-am spus că tatăl meu și mama mea s-au născut la țară dema tem ca ar trebui sa repet ce am spus deja in discutiile noastre de la celelalte texte.
si jur ca am obosit!
ai muncit mult la el...la poezie nu ajungem numai "muncind". asta este.
pentru textul : Paloarea vorbitoare-a hârtiei deo sa "dau explicatii" cat de curand o sa pot. promit. dar nu la ora 1.00 din noapte.
well, then we agree to disagree. parerea mea este ca aici pe hermeneia asa cum te poti remarca prin ceea ce publici, tot asa te poti descalifica sau remarca prin cum comentezi. dar eu sint adeptul libertatii in limitele regulamentului. desi e amuzant, pentru ca tu ma acuzi ca nu as fi mai exigent cu permisivitatea in timp ce altii ma acuza ca as fi dictator pentru ca in acceptiunea lor nu exista "libertate in limitele unui regulament". deci, modul cum vezi sau cum sugerezi tu ca ar trebui sa se petreaca lucrurile mie mi se pare oarecum old-school. desi nu inteleg unde nu lucram noi "cu rabdare". dimpotriva, daca tot veni vorba, cred ca am rabdare zilnic cu o gramada de chestii pe hermeneia. dar, evident, depinde de perspectiva din care privesti. in orice caz eu, si oricine din consiliul hermeneia, nu ne consideram nici profesori, nici corifei si nici indrumatori pentru neinitiati. de aceea toata lumea are dreptul egal de a comenta.
pentru textul : văd cireși de smoală desi... inca ceva, nu, marea literatura a fost facuta numai de sufletele puternice. si sint dezamagit ca nu poti observa asta. cit despre recunoastere, asta nu are absolut nici o relevanta in contextul acesta.
alegerea de a nu participa iti apartine. riscul este ca implicit lumea te va ignora si nu vei mai avea o voce in discutie. iar daca ai cumva vreo anumita valoare literara (lucru cu privire la care eu nu ma pot pronunta), cineva a spus ca singurul lucru de care este nevoie ca raul sa invinga sau perpeueze este ca oamenii buni sa taca. eu cred ca oamenii tac sau vorbesc din ratiuni si frici foarte intime. dar ma opresc aici cu alunecarea asta in psihanaliza. esti libera sa faci asa cum alegi.
romîânia de dincolo de unguri!!!!!!!!!!!!!!
pentru textul : e bună tipa defoarte frumos poemul, a road poem, initiatic, onest, portrete cu gust si miros, o privire peste umar de nota zece. congrat.
pentru textul : odată ți-am spus că tatăl meu și mama mea s-au născut la țară demarite crai, ingaduie/mi sa mai zabovesc cu forma asta a poeziei in camera de oaspeti a castelului. mie toate trei imi plac... dar o sa ma hotarasc repede cui tai capul si cui nu. (am glumit) am prins ideea. pe de alta parte, nici acum nu am inteles cum sa postez o vizuala... dar am timp sa invat. m/am uitat in tabelul cu corespondenta pt coduri... mai incerc. oricum, multumesc pentru toate...
pentru textul : dimineață la nice demie îmi place H așa cum e fără alți editori gen cine își mai amintește de marina nicolaevna hrușciova... un fel de soră mai mare a lui anagramă-blaj-te-duci-la-culcare
pentru textul : intersection depe adriana o regret pentru că ea știa să dea peste bot cu farmec.
" Aspida în grai moldovenesc are o semnificație precum și în rusa [...]". N-am inteles logica acestei "propozitii". Nu cunosc limba rusa. Singura definitie pe care o cunosc este cea din dictionar. Pentru mine pur si simplu folosirea acestui cuvint in acest context suna absolut aiurea. Dar, evident, s-ar putea sa nu ma pricep.
pentru textul : cine-mi va deschide deprima strofă are farmec. a doua se cam stinge în confuz. părerea mea
pentru textul : Închinare deCorina, ma simt foarte privilegiata pentru varianta ta, iar daca ai sa-mi permiti, am s-o preiau. Recunosc, inca nu-i domeniul meu, abia-mi exersez skill-urile in ale tradusului.
pentru textul : requiem deMultumesc mult ca ai trecut pe aici!
Sunt un pic bulversat de citirea ortodoxa, conformista a textului dup cum reiese din comentarii. Nimic din ce e aici nu e legat de vreo cultura anume, ( ca doar nu existau la Kyoto nici sambelani si nici nu se scria pe papirus ) dar biasul nostru cultural obliga la protest cind lucrurile nu se imbina cum ne asteptam. Cit despre "influentiali, sorți aleatorici " etc sunt puse cu intentie, ecoul unor texte oficiale stupide pe care le intilnim zi de zi. Acum ramine intrebarea: ce sunt tokomanii?
pentru textul : Ultimul text la Kyoto deDragele mele, eu am spus că așa am învățat. Și uite ce am găsit și online, pt că, din păcate, la altceva nu am acces acum: "ÁLTFEL adv. 1. În alt chip; altcum, altcumva, altminteri. ♢ Loc. adj. Altfel de = de altă natură, de alt soi. ♢ Dealtfel = însă; cu toate acestea. 2. Dacă nu..., în caz contrar. – Alt + fel. Sursa: DEX '98 | Trimisă de ana_zecheru, 8 Jan 2003 | Greșeală de tipar . Deci, este locuțiune adjectivală, exact cu sensul dorit de către Diana, și chiar este compusă din "alt" și "fel". Doar că se scrie împreunat. "Alt fel (soi) de struguri nu am mâncat", sau "alt fel de mâncare nu am primit" nu este același lucru cu "altfel de mâncare nu-mi place" sau "alt fel de iubire". Prin urmare, Diana, eu ți-am înțeles explicația, așa șugubeață cum este ea, dar cred doar că e trasă de păr și că nu ai vrut să spui "un alt soi de iubire"... Poate mă înșel, important este să știi tu, în cele din urmă, nu-i nici un capăt de țară. Și mulțumesc pentru că ai schimbat încadrarea.
pentru textul : Alt fel de iubire deVisele isi deschid aripi mari pina la cer. Uneori par de hirtie, alteori radiaza constelatii. Textul e cu tenta onirica, dar pastreaza o anumita inocenta, nostalgie.
pentru textul : Aripile din cer depentru profetul: "pe deasupra tuturor acestora, luati scutul credintei, cu care veti putea stinge toate sagetile arzatoare ale celui rau". se pare ca iar imprumuti arsenalul de razboi al acestuia. vrei sa te trimit la psalmii lui David si la alungarea duhului rau din Saul? eu ma mir de temperamentul tau profan, judecati voi oameni BUNI !
pentru textul : psalm detrebuie, totuși, să te întreb (și mă întreb!) dacă mie îmi era adresate aceste vorbe:
„Am fost și rămân o admiratoare a condeiului acestei autoare remarcabilă din diaspora.”
iată-mă în dublă dilemă
pentru textul : Fântânarului de1) sunt, oare, „o poetă remarcabilă”?
2) din câte mai știu eu, Brașovul e un frumos oraș din România; și, dacă-mi amintesc bine, m-am născut într-un sătuc din... Neamț! :)
(nu din vina mea ori datorită eforturilor mele...)
Nu înțeleg cum de-a dispărut din comentariu o parte. În fine. Refac: "Am coborât aruncând o ultimă privire victimei și, ajuns pe trotuar, am dat drumul rafalei chinuitoare de râs. Pe retină îmi persista incă imaginea bătrânei sustrăgând portofelul tânărului, infofolindu-l în batic și coborând ca o umbră din autobuz." Aici nu se leagă. Bătrâna ori rămâne în autobuz după ce coboară povestitorul, ori a coborât înainte? Sau sunt duă bătrânici?! Sau a coborât și ea la aceeași stație? (neclar). Vezi cum se dă peste cap tot eșafodajul, dacă nu ești atent la detalii?" - baba îi fură portofelul tânărului și coboară. Apoi coboară și povestitorul. Am păcătuit că nu am încărcat textul spunând că băbuța coboară înaintea povestitorului/. Altfel, autorul narațiunii poate justifica și ultima privirea aruncată victimei, și felul în care baba coboară din autobuz - ca o umbră.
pentru textul : Viceversa de...acolo poți lăsa restul:)!
pentru textul : țigară cu fum de caise dePagini