"plus că pot să iau în calcul şi criterii estetice şi şi şi şi..." - de aici şi, mai ales, din punctele de suspensie înţeleg că textul acesta (poate şi altul, şi altul, şi altul...) stă în prima pagină doar din mila lui Vlad Turburea, doar pentru că nu-şi dă el drumu' la ale sale criterii estetico-ninja şi degrabă "decapitatoare".
Încă nu-mi dau seama cum ar trebui să mă simt - recunoscător, umil, jenat, în stare de vomă, mort de râs...
- Dorel, ce legătură are ce întrebam eu cu “ce făceau americanii pe la 1505, când călugărul Macarie tipărea, la Târgovişte, "Liturghierul” “? Tu chiar nu îţi dai seama că întrebări din acestea patetice şi prăfuit-naţionaliste sînt acel penibil păgubos care ţine România într-o înţepenire jalnică comparabilă cu ţări africane sau alte republici bananiere?
- “există instituţii care legiferează ortografia, ortoepia şi punctuaţia” – Iartă-mă dar asta dacă nu este o aberaţie atunci este o prostie. Nimeni nu poate legifera aşa ceva. Limba este o entitate vie. Dar chiar dacă ar fi să presupunem că este adevărat ce spui, tu chiar crezi că este normal ca odată la 30 de ani, o aşa zisă academie de trei lei care s-a prostituat pe toate părţile cu puterea comunistă (deci n-a avut nici măcar o brumă de verticalitate morală decenii la rîndul), să schimbe “legea” după un moft politic? Dragul meu, dacă acesta este adevărul atunci o astfel de “lege” este imorală şi atunci este dreptul fiecărui om, dat de Dumnezeu, să se opună şi să încalce o lege imorală. Acest lucru este suficient de clar discutat în istoria filosofiei juridice.
- “Iar guvernele, dacă sunt guverne, trebuie să asigure funcţionarea legilor şi în domeniul ortografiei.” – Dragul meu, iartă-mă dar acest mod napoleonian, dictatorial de a vedea lucrurile este nu numai old-school dar este şi fundamental greşit. A gîndi în aşa fel este a îmbrăţişa o mentalitate moartă. Nimeni, in his right mind, nu mai poate gîndi în secolul 21 aşa. Poate pe vremea lui Mussolini sau Stalin dar nu acum.
- Ceea ce s-a întîmplat la 1860 a fost un act tiranic, dictatorial. Orice istoric îl consideră astăzi pe Cuza un dictator. La fel ca şi pe Ataturk. Nu există nici un dubiu în această privinţă. Chiar dacă aşa, de la distanţă, nouă ni se par unele din decretele lor ca fiind bune. Problema este că au fost dictatoriale. Iar dictatura în orice context este imorală. Tu nu faci decît să îmi confirmi opiniile. Dar chiar dacă acum, după 150 de ani, sîntem puşi în faţa faptului împlinit, justifică oare asta a continua în acelaşi mod dictatorial, aberant? Şi unde ne vom opri? Peste 20 de ani “academiuţa” asta va emite o altă “lege”? Iar guvernul va fi “îndrituit” să o forţeze pe gîtul românului de rînd? Tu chiar nu îţi dai seama că asta este sclavagism intelectual? O imoralitate. Acest cerc vicios trebuie să se oprească odată. Academia trebuie să fie o instituţie ştiinţifică nu juridică. Iar ştiinţa operează cu abordarea empirică. Observă, descoperă, analizează realitatea. Nu o decretează. Dacă ar fi cum susţii tu atunci care mai este în esenţă diferenţa dintre Miliţie şi Academie? Cred că Socrate s-ar răsuci în mormînt să te audă. Sau probabil că ai fi şi tu printre cei care îl condamnă pentru că nu se supune “autorităţii cetăţii”. Nu, un intelectual nu trebuie să fie o marionetă a jocurilor politice. Iar academia română a fost şi continuă să fie asta.
- “Dacă tu ai fi profesor în România, i-ai putea sfătui pe elevi să scrie cum "vrea muşchii lor"?”, “Dar dacă ai avea un copil în şcoală, l-ai sfătui să aibă idei origionale în domeniul ortografiei?” – Din fericire nu am ales calea asta. Dar argumentul tău este fundamental greşit. Pentru că eu nu am promovat nicăieri nerespectarea sau încălcarea faptului împlinit. Noi nu ne putem schimba trecutul. Oricît de nenorocit ar fi el. Aşa cum nu ne putem schimba părinţii sau strămoşii. Dar aceasta nu este o justificare pentru a ne lăsa maltratat prezentul, sau pentru a nu ne apăra de decizii tîmpite sau dictatoriale în viitor. Faptul că strămoşii sau noi am trăit ca robi acum 20 sau 150 de ani în urmă nu justifică să o acceptăm şi acum.
Şi apoi răspunsul tău este greşit pentru că nu se referă la problemă. El nu vrea decît să găsească scuze pentru perpetuarea unei aberaţii tiranice. La întrebarea ta îţi răspund cu o întrebare: Şi ce va face profesorul sau elevul, sau românul acela, dacă peste 15 sau 20 de ani, sau poate peste 10 ani, sub o altă conducere, academia schimbă macazul şi spune că â este “ilegal”? Se apleacă românii încă o dată şi se lasă penetraţi şi de această academică înţelepciune de moment? Unde se opreşte această spirală aberantă? Chiar nu vezi că pe asta au mizat toţi cei care au încălecat şi abuzat România de la Cuza pînă la Carol, Antonescu, Ceauşescu ş.a.m.d.? Capacitatea românului de a sta cu capul în jug, de a accepta ca o oaie, să fie tunsă, măcelărită, îndobitocită, etc.
Iar exemplul cu profesorul tău din facultate nu a făcut decît să confirme aserţiunea mea de mai sus cu privire la supuşenia slugarnică a intelectualului roman. Din care cauză intelectualul român (şi asta recunosc, este o foarte drastică generalizare) nici nu are un loc la masa discuţiei cu mai marii cetăţii în România. Pentru că în afară de supuşenie fricoasă (şi anti-intelectuală, dacă mă întrebi pe mine) şi aere elitiste care nu se amestecă cu plebea, nu a avut niciodată nimic altceva. De aceea omul de rind, poporul român, nu are nici un fel de încredere în intelectualul român. Şi asta nu o spun eu, o spun statisticile. De aceea românul cînd e întrebat în cine are cea mai mare încredere nu pune pe primul loc Academia ci Armata şi Biserica, cele mai anti-intelectuale şi anti-democratice entităţi sociale. Jalnic. Şi că tot veni vorba despre profesori, Pruteanu nu a fost profesor? Nu a fost filolog? El de ce nu a gîndit aşa? Editura Humanitas este probabil una dintre cele mai mari case de carte din România. Ea de ce consideră că nu e nevoită să respecte această “lege”?
În ce priveşte americanii, nu îţi fă probleme. Deocamdată generaţia “voastră” de adolescenţi, generaţia de sub oblăduirea academiei, vorbeşte în proporţie de 50% engleza americană deja. N-am auzit însă de nici un adolescent american să rupă ceva în româneşte. Tu m-ai întrebat de 1500. Eu te întreb de 2050. Moare limba română (sub atacul manelismelor şi al anacronismelor intelectuale) şi baba (academia) se piaptănă cu î din a şi alte prostii care transformă limba română într-un relicvariu.
Dar asta e. Cum zice proverbul, fiecare pasăre pre limba ei piere. ;)
nu ai observat încă de care parte e? priveşte atent în textul tău de mai sus şi o s-o vezi! mediocru e tot ce pot să spun.
nimeni n-a avut "guts" să ţi-o spună? e trist!
Virgil îţi mulţumesc.
Lisandro mă bucur să te revăd. Nu degeaba te-am numit eu Lisandra.
Ioana tu îmi eşti mereu aproape.
Corina felul în care ne rosteşti poemele tale ne face să credem că şi tu ai camera ta de ceai.
Fiind vorba de o poezie cu rimă reacţia voastră e generoasă. Pentru că de fiecare dată cînd abordez un asemenea gen sînt conştient de riscuri.
crisparea face riduri:) prin urmare, dacă textul meu seamănă cu o "declarație de adeziune" și acest fapt (care este ilogic, pentru că eu sunt membru Hermeneia, deci la ce aș mai adera?)(termen impropriu "a adera", pentru că nu e un partid) te-a împiedicat să îți exprimi o părere, opinie, despre site-ul acesta pe care activezi, chiar îmi dă de gândit chestiunea. eu te-aș fi încadrat la cei care din bun simț au tăcut. știi, mie intervenția ta îmi pare în totalitate o scuză. chiar așa și începi... "nu am răspuns pentru că..." și mâinile mele nu sunt la reverul nimănui. adică în momentul când eu zic plus, nu oblig pe nimeni să fie de acord cu mine? sau te simți obligată de acest text să spui vreun secret?:) cât despre discuția cu George, cred că într-o polemică (deși e pretențios spus așa, aici), într-un schimb contradictoriu de idei, poți analiza discursul celuilalt în termeni civilizați, cum cred că am și făcut-o. încă nu am spus că aberează sau alte cele:)) e o discuție, probabil încheiată și purtată la rece.
cel ce duce nu e. și se zice că dacă faci un typo o să-l mănînci pe lumea ailaltă. dar cel ce duce nu e. și n-ai nici un typo. și oricum nu ne mai facem cruce, nici măcar cu limba-n gură, iar asta nu e nici măcar rușinos. v-ați gîndit de ce în deal de universitate e stația triumf? la iași, normal, pe un copou tot mai poetic dar cu tot mai puțină poezie. să ne fie rușine. de două-mii-zece și de o-mie-nouă-sute-treizeci-și-opt de ori rușine. peniță. pentru că e!
În ciuda impedimentelor, Alina Manole, continuă drumul frumos al Virtualiei. Anul trecut, cam pe vremea asta, am avut plăcerea să fiu la cenaclu, un spectacol superb de muzică şi poezie.
si iata cum se intoarce ca din arhipeleaguri indepartate, in ritm de Solomon resurrection, Poetul tinind deasupra capului "Anatomia si Fiziologia iubirii" deschizind frunzele paginilor inainte sa ne infloreasca prin ginduri. "te voi ridica într-o zi te voi înălța cartilagii întinse coardele viorii fredonează solomon resurrection între oasele descărnate ușor de goale ca de pasăre" superb
am sentimentul unui colaj de texte și mă gândeam ce înseamnă "mereu înainte" în context... anumite pasaje sensibile, din păcate se pierd într-o logoree difuză...
Mulţumesc Denisa! Mă bucură opinia ta şi s-ar putea să ai dreptate. Dar vezi...e foarte greu să sugerez cele două idei altfel. Voi mai vedea, uneori poeziile se mai schimbă în timp, aici e mai greu, mie deocamdată îmi place aşa cum este.
Călin, reușești uneori să găsești un ton atât de potrivit pentru a spune lucruri simple, poetic, ca o muzică bună, în surdină. Este de invidiat. Mie uneia îmi este din ce în ce mai dificil să spun lucrurile simple. Mi s-a părut forțat "direct din retină / se rupsese privirea atunci", deși am înțeles "imaginea".
eu am crezut pînă în ultima clipă că jazz ambiental e scrisă de un poet și am încercat –fără succes - să intuiesc autorul. am simțit că e un adversar redutabil. sînt plăcute aceste surprize și interesante trăirile din culise. mulțumesc , felicitări și ție, sper că ne e permis acest răsfăț după o noapte de beție poetică.
spre final tinzi sa cazi intr-o banalitate nefireasca, zic eu. discursul este simplu, ingenuu, dar asta nu inseamna ca toata aceasta simplitate trebuie luata ca fiind direct ceva uimitor. civilul isi spune cuvantul iar uzanta, din pazate, si ea.
Nu am alte cuvinte... ,,Domnule conaş Paul Blaj, azi ai reuşit să ne aduci aici, la prânzul luminii cu iarba, sfinţenia cuvântului, să gustăm din hrana sufletului tău, atât de sugestiv numită Memorialul dantelelor galbene”. O poezie care curge din seninul lui Dumnezeu spre marile noastre păcate, până acolo, la următoarea oprelişte a omenirii, singurătatea”, a spus Vasile Sevastre Ghican.
Felicitări, Paul! Mi-e necaz pe geografi, pe topografi că au pus distanţe între oraşe...
Vă mulțumesc amȃndurora. E greu să «traduci»/«percepi» un text chiar în aceiași limbă din două puncte de vedere diferite ale «receptorilor» sau «emițător – receptor». Dar dintr-o limbă în alta! Avea dreptate Wittgenstein cu «jocurile de limbaj». Toate cele bune, G.M.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Multă sănătate și belșug tuturor! La mulți ani Hermeneia 2009. Să ne auzim cu bine și pe 2010. Crăciun Fericit, Virgil, mulțumim! Silvia
pentru textul : Crăciun Fericit - 2009 delucian, iertare ca nu am vazut comentariul tau pana acum. din amanunte se alcatuieste intregul.
pentru textul : mălai dece-i. sunt emotiva! prea emotiva!
pentru textul : psalm pentru tâmplarul meu deMie în mare parte mi-a plăcut. Am remarcat chiar versuri frumoase. E un început. Succes, Cezar
pentru textul : Alean alb de"plus că pot să iau în calcul şi criterii estetice şi şi şi şi..." - de aici şi, mai ales, din punctele de suspensie înţeleg că textul acesta (poate şi altul, şi altul, şi altul...) stă în prima pagină doar din mila lui Vlad Turburea, doar pentru că nu-şi dă el drumu' la ale sale criterii estetico-ninja şi degrabă "decapitatoare".
pentru textul : Despărţire deÎncă nu-mi dau seama cum ar trebui să mă simt - recunoscător, umil, jenat, în stare de vomă, mort de râs...
- Dorel, ce legătură are ce întrebam eu cu “ce făceau americanii pe la 1505, când călugărul Macarie tipărea, la Târgovişte, "Liturghierul” “? Tu chiar nu îţi dai seama că întrebări din acestea patetice şi prăfuit-naţionaliste sînt acel penibil păgubos care ţine România într-o înţepenire jalnică comparabilă cu ţări africane sau alte republici bananiere?
- “există instituţii care legiferează ortografia, ortoepia şi punctuaţia” – Iartă-mă dar asta dacă nu este o aberaţie atunci este o prostie. Nimeni nu poate legifera aşa ceva. Limba este o entitate vie. Dar chiar dacă ar fi să presupunem că este adevărat ce spui, tu chiar crezi că este normal ca odată la 30 de ani, o aşa zisă academie de trei lei care s-a prostituat pe toate părţile cu puterea comunistă (deci n-a avut nici măcar o brumă de verticalitate morală decenii la rîndul), să schimbe “legea” după un moft politic? Dragul meu, dacă acesta este adevărul atunci o astfel de “lege” este imorală şi atunci este dreptul fiecărui om, dat de Dumnezeu, să se opună şi să încalce o lege imorală. Acest lucru este suficient de clar discutat în istoria filosofiei juridice.
- “Iar guvernele, dacă sunt guverne, trebuie să asigure funcţionarea legilor şi în domeniul ortografiei.” – Dragul meu, iartă-mă dar acest mod napoleonian, dictatorial de a vedea lucrurile este nu numai old-school dar este şi fundamental greşit. A gîndi în aşa fel este a îmbrăţişa o mentalitate moartă. Nimeni, in his right mind, nu mai poate gîndi în secolul 21 aşa. Poate pe vremea lui Mussolini sau Stalin dar nu acum.
- Ceea ce s-a întîmplat la 1860 a fost un act tiranic, dictatorial. Orice istoric îl consideră astăzi pe Cuza un dictator. La fel ca şi pe Ataturk. Nu există nici un dubiu în această privinţă. Chiar dacă aşa, de la distanţă, nouă ni se par unele din decretele lor ca fiind bune. Problema este că au fost dictatoriale. Iar dictatura în orice context este imorală. Tu nu faci decît să îmi confirmi opiniile. Dar chiar dacă acum, după 150 de ani, sîntem puşi în faţa faptului împlinit, justifică oare asta a continua în acelaşi mod dictatorial, aberant? Şi unde ne vom opri? Peste 20 de ani “academiuţa” asta va emite o altă “lege”? Iar guvernul va fi “îndrituit” să o forţeze pe gîtul românului de rînd? Tu chiar nu îţi dai seama că asta este sclavagism intelectual? O imoralitate. Acest cerc vicios trebuie să se oprească odată. Academia trebuie să fie o instituţie ştiinţifică nu juridică. Iar ştiinţa operează cu abordarea empirică. Observă, descoperă, analizează realitatea. Nu o decretează. Dacă ar fi cum susţii tu atunci care mai este în esenţă diferenţa dintre Miliţie şi Academie? Cred că Socrate s-ar răsuci în mormînt să te audă. Sau probabil că ai fi şi tu printre cei care îl condamnă pentru că nu se supune “autorităţii cetăţii”. Nu, un intelectual nu trebuie să fie o marionetă a jocurilor politice. Iar academia română a fost şi continuă să fie asta.
- “Dacă tu ai fi profesor în România, i-ai putea sfătui pe elevi să scrie cum "vrea muşchii lor"?”, “Dar dacă ai avea un copil în şcoală, l-ai sfătui să aibă idei origionale în domeniul ortografiei?” – Din fericire nu am ales calea asta. Dar argumentul tău este fundamental greşit. Pentru că eu nu am promovat nicăieri nerespectarea sau încălcarea faptului împlinit. Noi nu ne putem schimba trecutul. Oricît de nenorocit ar fi el. Aşa cum nu ne putem schimba părinţii sau strămoşii. Dar aceasta nu este o justificare pentru a ne lăsa maltratat prezentul, sau pentru a nu ne apăra de decizii tîmpite sau dictatoriale în viitor. Faptul că strămoşii sau noi am trăit ca robi acum 20 sau 150 de ani în urmă nu justifică să o acceptăm şi acum.
Şi apoi răspunsul tău este greşit pentru că nu se referă la problemă. El nu vrea decît să găsească scuze pentru perpetuarea unei aberaţii tiranice. La întrebarea ta îţi răspund cu o întrebare: Şi ce va face profesorul sau elevul, sau românul acela, dacă peste 15 sau 20 de ani, sau poate peste 10 ani, sub o altă conducere, academia schimbă macazul şi spune că â este “ilegal”? Se apleacă românii încă o dată şi se lasă penetraţi şi de această academică înţelepciune de moment? Unde se opreşte această spirală aberantă? Chiar nu vezi că pe asta au mizat toţi cei care au încălecat şi abuzat România de la Cuza pînă la Carol, Antonescu, Ceauşescu ş.a.m.d.? Capacitatea românului de a sta cu capul în jug, de a accepta ca o oaie, să fie tunsă, măcelărită, îndobitocită, etc.
Iar exemplul cu profesorul tău din facultate nu a făcut decît să confirme aserţiunea mea de mai sus cu privire la supuşenia slugarnică a intelectualului roman. Din care cauză intelectualul român (şi asta recunosc, este o foarte drastică generalizare) nici nu are un loc la masa discuţiei cu mai marii cetăţii în România. Pentru că în afară de supuşenie fricoasă (şi anti-intelectuală, dacă mă întrebi pe mine) şi aere elitiste care nu se amestecă cu plebea, nu a avut niciodată nimic altceva. De aceea omul de rind, poporul român, nu are nici un fel de încredere în intelectualul român. Şi asta nu o spun eu, o spun statisticile. De aceea românul cînd e întrebat în cine are cea mai mare încredere nu pune pe primul loc Academia ci Armata şi Biserica, cele mai anti-intelectuale şi anti-democratice entităţi sociale. Jalnic. Şi că tot veni vorba despre profesori, Pruteanu nu a fost profesor? Nu a fost filolog? El de ce nu a gîndit aşa? Editura Humanitas este probabil una dintre cele mai mari case de carte din România. Ea de ce consideră că nu e nevoită să respecte această “lege”?
În ce priveşte americanii, nu îţi fă probleme. Deocamdată generaţia “voastră” de adolescenţi, generaţia de sub oblăduirea academiei, vorbeşte în proporţie de 50% engleza americană deja. N-am auzit însă de nici un adolescent american să rupă ceva în româneşte. Tu m-ai întrebat de 1500. Eu te întreb de 2050. Moare limba română (sub atacul manelismelor şi al anacronismelor intelectuale) şi baba (academia) se piaptănă cu î din a şi alte prostii care transformă limba română într-un relicvariu.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VIII – deDar asta e. Cum zice proverbul, fiecare pasăre pre limba ei piere. ;)
da, si eu m-am gindit ca modelul melcului de fapt se superimpozeaza si transforma cercul aparent in spirala
pentru textul : omului cu valuri în suflet denu ai observat încă de care parte e? priveşte atent în textul tău de mai sus şi o s-o vezi! mediocru e tot ce pot să spun.
pentru textul : dezvățatul de a fi I denimeni n-a avut "guts" să ţi-o spună? e trist!
Virgil îţi mulţumesc.
pentru textul : Li-lu Yo-lai deLisandro mă bucur să te revăd. Nu degeaba te-am numit eu Lisandra.
Ioana tu îmi eşti mereu aproape.
Corina felul în care ne rosteşti poemele tale ne face să credem că şi tu ai camera ta de ceai.
Fiind vorba de o poezie cu rimă reacţia voastră e generoasă. Pentru că de fiecare dată cînd abordez un asemenea gen sînt conştient de riscuri.
aș face-o cu drag Ovidiu, dar nu pot sa devin membru, sau nu știu cum să fac asta. mulțumesc pentru gândul bun!
pentru textul : Veste mare deAm citit şi eu cartea şi nu ştiu dacă comparaţia mă bucură sau mă întristează (cu tot respectul pentru autor).
Mulţumesc pentru mesaj.
pentru textul : Mers de rac spre Dumnezeu deRâd. Era bine la de faţă de aici. Aşa este când femeia mai face şi ciorbă pe lângă altele:))) Iertare la iertare. Mulţumesc.
pentru textul : jurnal de bord decrisparea face riduri:) prin urmare, dacă textul meu seamănă cu o "declarație de adeziune" și acest fapt (care este ilogic, pentru că eu sunt membru Hermeneia, deci la ce aș mai adera?)(termen impropriu "a adera", pentru că nu e un partid) te-a împiedicat să îți exprimi o părere, opinie, despre site-ul acesta pe care activezi, chiar îmi dă de gândit chestiunea. eu te-aș fi încadrat la cei care din bun simț au tăcut. știi, mie intervenția ta îmi pare în totalitate o scuză. chiar așa și începi... "nu am răspuns pentru că..." și mâinile mele nu sunt la reverul nimănui. adică în momentul când eu zic plus, nu oblig pe nimeni să fie de acord cu mine? sau te simți obligată de acest text să spui vreun secret?:) cât despre discuția cu George, cred că într-o polemică (deși e pretențios spus așa, aici), într-un schimb contradictoriu de idei, poți analiza discursul celuilalt în termeni civilizați, cum cred că am și făcut-o. încă nu am spus că aberează sau alte cele:)) e o discuție, probabil încheiată și purtată la rece.
pentru textul : Ce este pentru voi Hermeneia? decel ce duce nu e. și se zice că dacă faci un typo o să-l mănînci pe lumea ailaltă. dar cel ce duce nu e. și n-ai nici un typo. și oricum nu ne mai facem cruce, nici măcar cu limba-n gură, iar asta nu e nici măcar rușinos. v-ați gîndit de ce în deal de universitate e stația triumf? la iași, normal, pe un copou tot mai poetic dar cu tot mai puțină poezie. să ne fie rușine. de două-mii-zece și de o-mie-nouă-sute-treizeci-și-opt de ori rușine. peniță. pentru că e!
pentru textul : BLA BLA BLA deLuminita, ca intotdeauna ma bucura trecera ta. da, chiar este o tara vegetativa. :)
pentru textul : Mesaj din Țara Blajinilor deobişnuit cu texul, mi-a scăpat. Am corectat. mulţumesc de observaţie. O să fiu mai atent la postare. Stimă
pentru textul : Dreptul legal de a te instrui deadrian, cred ca ar fi bine sa scoti a doua imagine
pentru textul : Ambrozia dialogului decadent deÎn ciuda impedimentelor, Alina Manole, continuă drumul frumos al Virtualiei. Anul trecut, cam pe vremea asta, am avut plăcerea să fiu la cenaclu, un spectacol superb de muzică şi poezie.
Felicitări pentru tenacitate şi succes !
Cu admiraţie
pentru textul : Poezie şi pişcoturi în târgul Ieşilor, înainte de solstiţiu desi iata cum se intoarce ca din arhipeleaguri indepartate, in ritm de Solomon resurrection, Poetul tinind deasupra capului "Anatomia si Fiziologia iubirii" deschizind frunzele paginilor inainte sa ne infloreasca prin ginduri. "te voi ridica într-o zi te voi înălța cartilagii întinse coardele viorii fredonează solomon resurrection între oasele descărnate ușor de goale ca de pasăre" superb
pentru textul : Anatomia și Fiziologia Iubirii deam sentimentul unui colaj de texte și mă gândeam ce înseamnă "mereu înainte" în context... anumite pasaje sensibile, din păcate se pierd într-o logoree difuză...
pentru textul : cascade deMulţumesc Denisa! Mă bucură opinia ta şi s-ar putea să ai dreptate. Dar vezi...e foarte greu să sugerez cele două idei altfel. Voi mai vedea, uneori poeziile se mai schimbă în timp, aici e mai greu, mie deocamdată îmi place aşa cum este.
pentru textul : Brânduşă de toamnă dedepinde oana, poate și inconștiență:)
pentru textul : se pare că sunt psalm deîți mulțumesc mult de semnul tău frumos!
Călin, reușești uneori să găsești un ton atât de potrivit pentru a spune lucruri simple, poetic, ca o muzică bună, în surdină. Este de invidiat. Mie uneia îmi este din ce în ce mai dificil să spun lucrurile simple. Mi s-a părut forțat "direct din retină / se rupsese privirea atunci", deși am înțeles "imaginea".
pentru textul : Gemene-asemene deeu am crezut pînă în ultima clipă că jazz ambiental e scrisă de un poet și am încercat –fără succes - să intuiesc autorul. am simțit că e un adversar redutabil. sînt plăcute aceste surprize și interesante trăirile din culise. mulțumesc , felicitări și ție, sper că ne e permis acest răsfăț după o noapte de beție poetică.
pentru textul : Premiul de popularitate al concursului de poezie „Astenie de primăvară Hermeneia 2010” dePrea frumos acest poem, pare a fi desprins dintr-o carte extraterestră.
pentru textul : alte povestiri de la Şipot deLa mulţi ani pentru mâine, pui de ET ! :)
cristina, ma bucur ca pana la urma ti- a placut :). multumesc pentru comentariu si mai astept parerile tale.
pentru textul : aleea cu cireși despre final tinzi sa cazi intr-o banalitate nefireasca, zic eu. discursul este simplu, ingenuu, dar asta nu inseamna ca toata aceasta simplitate trebuie luata ca fiind direct ceva uimitor. civilul isi spune cuvantul iar uzanta, din pazate, si ea.
pentru textul : Sferă deNu am alte cuvinte... ,,Domnule conaş Paul Blaj, azi ai reuşit să ne aduci aici, la prânzul luminii cu iarba, sfinţenia cuvântului, să gustăm din hrana sufletului tău, atât de sugestiv numită Memorialul dantelelor galbene”. O poezie care curge din seninul lui Dumnezeu spre marile noastre păcate, până acolo, la următoarea oprelişte a omenirii, singurătatea”, a spus Vasile Sevastre Ghican.
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” deFelicitări, Paul! Mi-e necaz pe geografi, pe topografi că au pus distanţe între oraşe...
Vă mulțumesc amȃndurora. E greu să «traduci»/«percepi» un text chiar în aceiași limbă din două puncte de vedere diferite ale «receptorilor» sau «emițător – receptor». Dar dintr-o limbă în alta! Avea dreptate Wittgenstein cu «jocurile de limbaj». Toate cele bune, G.M.
pentru textul : Gânduri deerata - pupă tălpile
pentru textul : și eu te iubesc dePagini