Revin... Mi-am updatat profilul, si re-updatat, adica am pus doua texte, unul l-am scos. Adica dau scroll destul de mult pana la sectiunea de texte... Nu se poate sa avem optiunea sa postam fie texte fie datele de profil cum erau inanite ?

Cinci secunde în care imaginația atinge limite maxime, într-un poem foarte vizual doar prin cuvinte, în special în versurile: "firesc ne umblăm prin palme. deschidem inocenți amintirile până la ultimul cerc." și în strofa de final. Poate revii cândva la "poarta vântului" și "fiul tempestelor", cu un suflu nou.

domnule yesterday. e din Proverbe.

1. Înţelepciunea şi-a zidit casa, şi-a tăiat cei şapte stâlpi.

2. Şi-a junghiat vitele, şi-a amestecat vinul, şi-a pus masa.

3. Şi-a trimis slujnicele, şi strigă, de pe vârful înălţimilor cetăţii:

4. „Cine este prost, să vină încoace!” Celor lipsiţi de pricepere le zice:

5. „Veniţi de mâncaţi din pâinea mea, şi beţi din vinul pe care l-am amestecat!

6. Lăsaţi prostia, şi veţi trăi, şi umblaţi pe calea priceperii!”

7. Cel ce mustră pe un batjocoritor îşi trage dispreţ, şi cel ce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocară.

8. Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască; mustră pe cel înţelept, şi el te va iubi!

9. Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel neprihănit, şi va învăţa şi mai mult!

10. Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; şi ştiinţa sfinţilor, este priceperea.

11. Prin mine ţi se vor înmulţi zilele, şi ţi se vor mări anii vieţii tale.

12. Dacă eşti înţelept, pentru tine eşti înţelept; dacă eşti batjocoritor, tu singur vei suferi.

13. Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic.

14. Ea stă totuşi la uşa casei sale, pe un scaun, pe înălţimile cetăţii,

15. ca să strige la trecătorii, care merg pe calea cea dreaptă:

16. „Cine este prost, să vină aici!” Iar celui fără minte îi zice:

17. „Apele furate sunt dulci, şi pâinea luată pe ascuns este plăcută!”

18. El nu ştie că acolo sunt morţii, şi că oaspeţii ei sunt în văile locuinţei morţilor.

foloseste butonul "editeaza". (sub text, dreapta)

am vărsat o lacrimă târzie citind acest text trist
ori de câte ori citesc așa ceva, plâng ca un copil, cu sughițuri
doamne, de ce a trebuit să se termine totul atât de prost?
de ce taxiul acela trecea pe galben sau chiar și pe roșu în loc să respecte regulile de circulație, așa cum ar fi normal?
de ce femeia nu a putut să se bucure de fundul mașinii din față așa, pur și simplu, să citească marca mașinii, numărul de înmatriculare, fără alte incidente?
acest text m-a scuturat serios și recomand trimiterea lui imediată la Șantier nu pentru că nu ar fi bun, ci pentru că este prea devastator cu cititorul, nu știu ce zice Regulamentul Hermeneia despre textele devastatoare!

Eu nu vreau să descurajez Doamne-ferește vreo intenție ce are de-a face cu erudiția, cultura, meditația sau introspecția.
Dar am mai spus-o și iată mă văd nevoit să o repet, din clipa în care deschidem gura ca să zic așa, sau punem mâna pe plaivaz, totul pică în sfera comunicării... iar comunicarea are legile ei, destul de obiective, oricât de mult ar vrea unii așa-zis 'geniali' să zică nu!
Iar una dintre legile comunicării spune că trebuie transmis un mesaj... acesta trebuie să aibe o formă, să plece de la un emitent și să ajungă la un recipient în formă neviciată. De aceea ea, comunicarea depinde de mulți factori printre care mulți depind de cultura cititorului, educație etc... De aceea nu cred și nu văd reușind această formă de exprimare a spiritului (desigur înaltă) care este haiku-ul să își găsească o exprimare decentă în limba română.
Această formă de poezie scurtă (însoțită sau nu de imagini așa ca aici) ar trebui să poarte alt nume (nu haiku) și să lupte pentru recunoașterea sa ca formă de poezie scurtă independentă.
Aceasta este părerea mea pe care am exprimat-o de câte ori am avut ocazia și iată, o fac din nou, aici.
Asta cu tot respectul pentru creațiile celor doi autori pe care nu doar că îi citesc, dar îi și iubesc, pentru că-s frumoși și falnici ca gorunii (știu ei care)

tie e redundant sa-ti dau eu! penita, asa cum mi se pare aiurea sa dau si altora de pe aici. e pentru a remarca titlu in combinatie cu versurile alea doua, ansamblul ala mi s-a parut cumva foarte fin, chiar daca e posibil sa fie un amestec din vulnerabilitatea calcaiului meu si o intamplare. :o)

mulţumesc de semn şi sfat!

Virgil, eu când ți-am reproșat câte ceva a fost mereu pentru că am crezut în arta reproșului adresat de cel care reproșează celui talentat, un fel de artă a spadasinului care habar n-are să se dueleze și deci e menit să moară în duel, dar ce vorbesc eu aici? tu știi asta demult doar că te faci că plouă, uneori îți iese
Mariana, argumentația ta nu m-a convins deloc și știi de ce?

Virgil...totul e în schimbare! Închide contul...şi o să fie mai bine pentru toţi! Hai la o cafea apoi.

n-am înțeles ce are o balerină cu fluieratul mai ales 'a duminică' tulburătoare metaforă probabil că ai vrut să sugerezi tu ceva aici în singurătatea ta artistică de la masa de lucru.
n-am înțeles
'dar tu știai asta
și nici nu ți-ar fi păsat'
de aici lipsește ceva ca să fie corect în limba română, de exemplu 'dacă ai fi știut'
sau
'ar fi târziu acum
să opresc numărătoarea ta infinită' - dacă e infinită cum s-o oprești, și mai ales cum să faci așa ceva prea târziu?
Paparazzi tu ești pe departe cel mai slab autor pe care l-am citit pe Hermeneia de patru ani de când sunt pe aici și în mod normal aș fi vrut să te încurajez pentru că simt că probabil că ești un om ok, dar scrii tare prost adriane, teribil și nici nu dai semne de îmbunătățire, nici cele mai vagi. Așa că îți spun la revedere și nici că mai deschid un text de-al tău.
Să fii bine.
Andu

Eu apreciam detaliile sufocante în proza lui Emil. Ca un fel de marcă. Un fel de "citește cine vrea, scapă cine poate". Și din magia textelor lui scăpam mai greu. Numai că ultimele texte postate denotă o involuție, părerea mea de doi lei (sper să nu-mi ceară acte Virgil pe expresia asta, că n-am). E drept, poate este o etapă prin care trebuie să treacă autorul, dar eu una găsesc coborârea sa în cotidian lipsită de inspirația cu care mă obișnuisem. Cu alte cuvinte, dacă handsfree-ul e doar handsfree, mă mulțumesc să citesc ziarul. Eu una aștept, și nu trenul.

Nu imi este clar cum s-au nascut aceste versuri si in special daca directia a fost una de la corporal la abstract ca intr-o catedrala gotica ori dimpotriva e vorba de caderea in luciditate.
Dar ai dreptate... uneori gandurile si emotiile isi ating granitele fine, intr-o ascutita si poate dureroasa atingere, un alt fel de coit.
Asta cu frumosul mortii e o treaba tare discutabila in conditiile in care cel care participa la actul trecerii este de departe un observator cu ochii atintiti in lumina, estet al unei alte realitati iar ceilalti sunt prea atenti la lumanari :)

oh, domnule bobadil, penița dvs. m-a luat prin surprindere, nu mă așteptam... ce să zic, fata asta chiar există, e un personaj fantastic al urbei noastre sictirite de frunze, am simțit că merita s-o nemuresc mai avem și alții, voi reveni cu poeme biopice în care-i voi schița pe jogger, sandokan, lulu, gagarina, misunivers, pentru că sunt oameni de nădejde, oameni cu suflete vii, oameni care trăiesc, nu se fac, precum subsemnatul... penița asta mă onorează și mă încurajează să continuu... mai reveniți, voi aduce și alte mecanisme magice la magazinul meu de măști de carnaval lucian, sugestia ta privind relaționarea cu fluturozaurul e interesantă... eu mă gândeam la fluturii imenși din cretacic. mulțumesc de idee, o voi aplica!