Ceea ce îmi place aici este faptul că prin cuvinte puține reușești să dai viață unui caleidoscop întreg de imagini, care se derulează cu o viteză amețitoare. Singurul meu regret este că textul se termină prea repede, iar plăcerea mea fu de scurtă durată.Am rezonat în mode special cu pasajul doi în întregime, precum și cu „alergatul pe sfoară”, la fel - cu ”bustul de plastic al lunii”.
o extrapolare lirica reusita si plina de farmec a paradoxului rimbaudian. curge bine poemul tau, discret precum lacrima instrainarii de sine. o mica obiectie am, la titlu: in cazul in care vrei sa-l lasi intre ghilimele, cred ca citatul exact era: "je est un autre". fara ghilimele, insa, merge si varianta aleasa de tine, in cazul particular al poemului tau. felicitari.
dorine, am tot tocit textul tău, iar tu știi asta. psalmistul din tine grăiește limpede pentru cele sfinte. iar când decorporalizarea va ajunge fratele tău, regele tău îți va da tronul. te-ai refăcut în tine. și raiul.
Un poem care face drumul dus-întors de la Apocalipsa la Geneza. Simboluri noi construite pe cele vechi. Greu de interpretat ( pentru mine :)), însă provoacă la căutări, la asocieri. Mă tot gândesc la pomul cunoştinţei binelui şi răului împodobit murdar cu cioburi de viaţă ( se pare că au fost mulţi izgoniţii din rai şi condamnaţi la moarte... de fapt, toţi suntem ,,căci toţi au păcătuit" ) De ce nu o să fie nimeni răstignit pe unul din stâlpi? O fi cel pentru noi, dar fiindcă a fost răstingit El, Hristos, nu o să mai fim noi...
Remarc versul ,,dar Ochiul Lui lipit de ochiul meu" înţelegându-l ca o coborâre a Lui, pentru a vedea cum văd eu, ca şi copil, în cotrast cu versul ,,ochiul meu lipit de Ochiul Lui" situaţie în care eu, muritorul, adultul, pot ajunge la a vedea ca El, treapta cea mai înaltă de iluminare şi de înduhovnicire. Şi gata! :) Felicitări! ( iertare dacă am greşit în înterpretare ) Pentru ideatică şi pentru simbolistică, să fie ea, peniţa de aur ( precum gura lui, a Sfântului Ioan )
Ramona, Cum vă spuneam într-un comentariu la poezia dvs. anterioară, e deranjant faptul ca semnați, ca la armată sau ca la catalog, Iancu Ramona și nu Ramona Iancu. Cum vi s-ar părea să citiți poezii de Eminescu Mihai, Bacovia George, Blaga Lucian, Stănescu Nichita ș.a.m.d. Tradiția literară a instaurat niște reguli, pe care dumneavoastră, cu nonșalanță le ocoliți. Nu este adevărat că nu mai puteți face nimic, deoarece, odată cu prima înregistrare, lucrurile sunt "bătute în cuie". E suficient să trimiteți un e-mail directorului Hermeneia.com, dl. Virgil Titarenco, și dânsul va opera modificarea (inversarea) necesară. În ceea ce privește poezia dumneavoastră de mai sus, cu regret trebuie să spun că mi se pare cam desuetă.
ieri, intamplari din imediata realitate: vizita diavolului. azi, lucrul ne sta impotriva. noi le exploatam. ele sunt the birds -gata sa atace. e starea de nerealitate a lumii, presimtita permanent de poet. e si o fina ironie la apocalipsele noastre si la placerea cea de toate zilele.
Ecaterina... eu am o problema uneori in a deosebi atat de transant frumosul de urat dar daca tu zici ca-i oribil, eu, ca autor, nu pot decat sa iau act de feed-back :) Faina varianta Virgile... eu am evitat sa o italienesc peste masura. Multam de trecere.
Diana, nu trebuie să scrii titlul cu majuscule. pe cuvânt că nu! :) chiar și eu, care sunt disperat - dacă vrei, și „redundand” (sic!)- de mioapă, l-aș putea vedea fără să-mi fie vârât în ochi. de asemenea, cred că aș înțelege se anume vrei să transmiți și fără acele semne de exclamare. iarăși, am simțit că cineva ține neapărat să i se acorde atenție lui, în detrimentul textului.
bănuiesc, totuși, că un autor nu asta urmărește.:) oare mă-nșel?
l-am citit imediat după publicare dar nu aveam dispoziția să elaborez un comentariu pe măsură, apoi aproape am uitat de textu ăsta pînă l-am găsit azi primu-n lista celor mai citite. ei uite că s-o argumentat mai sus și textul e evident unul din cele de recomandat și altora spre citire, așa că-și merită o a doua peniță
Cristina, mulţumesc pentru impresii. Sugestia ta nu-i rea, dar poemul trebuie reconstruit din temelie dacă schimbi timpurile.
Te felicit şi eu la rându-mi pentru că ai descoperit cheia din final. Asta da atenţie. Şi nu numai...:)
Îmi pare rău că ţi-am creat falsa impresie că aş fi irascibil dacă mi se fac observaţii întemeiate. Te asigur că primesc întotdeauna cu atenţie şi respect orice observaţie onestă şi interesantă.
Raul, mulţumesc. Ştii cum cred că e? Autorul decide că trebuie să scrie. Atât. Abia cititorul este cel care decide dacă efortul autorului a fost inutil sau nu.
sunt si destule inadvertente in text, si o graba a ideilor retezate, cumva, inainte de a se desprinde frumos (ex: "pentru fiecare om care caută/există un om care așteaptă" - ce asteapta?), dar procesul functioneaza, se aud capetele lovite de pereti, se vad si crapaturile si haul care se casca. mereu surprinzator.
Doamna Ştefan, vă jucaţi de-a inocenţa. Aţi insinuat şi jignit permanant. M-aţi făcut golan, manelist, brutal, needucat. Oricine are curiozitatea va putea vedea cum stau lucrurile. Cauza „conflictului” e mai veche şi nu-şi are originile pe H. Aici doar l-a mutat doamna Ştefan pentru că nu a suprtat probabil, când i-am zis că nu am auzit în viaţa mea de ea, la un mesaj al domniei sale care suna cam aşa. „vă rog contactaţi-mă, eu nu vă ştiu”. Am precizat acest amănunt, pentru că mi se pare relevant: unii au senzaţia că-s cel puţin la fel ca Eminescu de cunoscuţi şi trebuie trataţi ca atare. Vă repet încă o dată:
- nu vă cunosc
- nu vreau să vă cunosc
- mi s-a părut extrem de slabă poezia cu cipurile. şi nu numai mie. (sigur alt motiv de supărare)
- aţi cerut să nu mă mai aderesez Cristinei Ştefan. Am fost încântat, voiam oricum să o fac.
- aţi revenit. v-am răspuns. era suficient. eu cred că e suficient. Dacă pt dv. nu e, vă rog...simţiţi-vă bine ! nu-mi mai bat capul cu dv.
- am pierdut prea mult timp pentru a discuta cu dv.
Vă doresc sincer, multă inspiraţie !
P.S: nu-mi păreţi tocmai ceea ce se cheamă o „lady”,
... Ionuț, după cum bine știi, sunt titluri de cărți care se repetă. Aici nu se poate vorbi de plagiat. Uite, scria Montherlant prin intermediul unui personaj feminin al său: "suficientă mie nu mi-am fost niciodată"(Îndurare pentru femei), expresie regăsită într-una din poeziile Anei Blandiana. Să acuzăm? Nu cred. Uneori, oamenii gândesc în aceeași termeni. Iar aici, vorba Marinei, nu este deloc ce insinuezi tu elegant. Știu că ești obiectiv și sincer. La fel și eu.
Pentru Boiersim n-as vota... dar pentru Bioerism... poate(typo la după apariția „Manifestului Bioerismului” ). Legat de text... sa revenim la ceva mai literar, nu cred ca este cazul sa facem forum. Ialin
Adriana, mulţumesc de trecere şi de încurajare.
Aş dori totuşi mai multe explicaţii vis a vis de penultimul text pe care l-am postat. Nu este perfect, dar am muncit mult la el... şi nu cred că este de atelier.
Călin, ai desprins fir cu fir toate sensurile din poem, de la ou la figurine-totem-spirite și până la clipa aceea când, orice clintire, i-ar putea schimba definitiv destinul, pe linia subțire viață-moarte. Mulțumesc, remarcabil comentariul tău. Monica, desigur este stadiul oului fără coajă, stadiul vieții abia născânde într-o celulă fragilă, celulă-ou, momentul acela când spiritul abia se așterne în prima formă de trup. Despre acestă primordială simțire (pre - simțire, anterioritatea ei) este scris aici. Și despre fragilitatea ființei în acea clipă, în care spirala se poate desfășura invers. Am scris scrin pentru a trece în lumea umană. "scrin" fiind un fel de lăcaș al memoriei, un fel de loc al istoriei personale, în geograma psihică a fiecăruia din noi. Interesantă dezbaterea pe care ai detaliat-o aici. Eu, în ziua când am scris poemul, mă gândeam la ceea ce purtăm în noi din generațiile anterioare și la momentul conceperii noastre, dpv spiritual îndeosebi. Și la cât de mult înseamnă o clipă. Mulțumesc pentru acest comentariu bogat în adăugiri, mi-ai dat de gândit mai departe lucrurile la care mă gândesc deja de ani și ani, din diverse perspective.
Alma, căutarea este cea care definește altă vârstă. Iar căutarea aceasta întoarce tot timpul, încolăcit cuminte și supus, la picioarele copilăriei. Și uite așa, toate se fac noi. Da, știu că poate ar merge... poate voi reveni asupra lui. Nici eu sunt prea mulțumită. Mă gândeam de fapt la un fel de glob... dar nu detaliez, dacă reușesc să cristalizez imaginea, voi reveni. Vladimir, aici este și poezie, desigur, cred că știi că mi-e greu, foarte greu, să mă desprind și să mă delimitez singură. Uneori însă mă cenzurez... inițial fuseseră mult mai evidente "versurile". Aș mai adăuga ceva la poezia "săpată" de tine... ceva ce nu este cu italice, dar ochiul ascuns al cititorului sper să "ghicească". Linea... cu atât de mult timp în urmă... la începutul unei noi lumi. Ce alt să știm despre noi. Iată oglindirea poveștii în apa limpede a ochiului. Mă bucură.
nu găsesc potrivit titlul, ori nu am răbdare în dimineața aceasta. nici nu am ce să comentez în rest... fiindcă citesc iar citesc și mă minunez. ești de urmărit.
"acel cum Adrian, este mult, mult prea tributar modei, curentelor, generatiilor" (Adriana L.) - deja deplasăm discuţia, situându-ne în judecarea "cum"-ului. Eu mă refeream strict la existenţa lui, la întâietatea lui în faţa "ce"-ului. Cât e de valoros, de la caz la caz, de la curent la curent, cum spuneam, e altă discuţie. Poate după Crăciun :)
Dacă ar fi să reprezint grafic acest poem printr-o metaforă plastică care să sugereze felul în care se succed ideile, aş desena două palme de ,,rege” care ţin o sferă, jumătate pământ, jumătate soare, din care cresc două iedere, una verde şi una de aur răsucindu-se ca două spirale una în jurul celeilalte, lăsând suficient spaţiu să încapă acolo sufletul cititorului ( sau al privitorului ) având certitudinea unui adevăr construit anume pentru ei doi.
Am citit poemul de multe ori, cu diverse obiective, şi de fiecare dată am avut parte de un festin literar ,,regesc": limbajul biblic inteligent ancorat în lexicul poemului, mesajul cu o consistenţă aforistică, gradarea de la general la particular, un demers deductiv prin care se afirmă eul poetic spre final, pledoaria pentru fidelitatea conjugală şi un anumit tip de legătură de paternitate. Poemul mi-a făcut mult bine. Mă simt ca atunci când, în vechime, în sunet de liră, evreii ascultau recitindu-se fragmente din ,,Cântarea Cântărilor”.
Încă nu i-am pătruns toate tainele şi nici nu mi-am propus, fiindcă ce bine îi stă cu unele adevăruri netrâmbiţate, cu unele adieri care nu ştii de unde vin şi unde se duc, dar ţi-e bine stând în calea lor.
Dorin, e weekend, e soare, e zi liberă :) şi mi-a fost drag să zăbovesc lângă poem, în el. Eu nu cred voi putea scrie aşa vreodată...peniţa de aur e la tine!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ceea ce îmi place aici este faptul că prin cuvinte puține reușești să dai viață unui caleidoscop întreg de imagini, care se derulează cu o viteză amețitoare. Singurul meu regret este că textul se termină prea repede, iar plăcerea mea fu de scurtă durată.Am rezonat în mode special cu pasajul doi în întregime, precum și cu „alergatul pe sfoară”, la fel - cu ”bustul de plastic al lunii”.
Las un semn de apreciere,
pentru textul : a început să miroasă a lavandă pe răni deEugen.
o extrapolare lirica reusita si plina de farmec a paradoxului rimbaudian. curge bine poemul tau, discret precum lacrima instrainarii de sine. o mica obiectie am, la titlu: in cazul in care vrei sa-l lasi intre ghilimele, cred ca citatul exact era: "je est un autre". fara ghilimele, insa, merge si varianta aleasa de tine, in cazul particular al poemului tau. felicitari.
pentru textul : „Je est l’autre” dedorine, am tot tocit textul tău, iar tu știi asta. psalmistul din tine grăiește limpede pentru cele sfinte. iar când decorporalizarea va ajunge fratele tău, regele tău îți va da tronul. te-ai refăcut în tine. și raiul.
pentru textul : crucile deUn poem care face drumul dus-întors de la Apocalipsa la Geneza. Simboluri noi construite pe cele vechi. Greu de interpretat ( pentru mine :)), însă provoacă la căutări, la asocieri. Mă tot gândesc la pomul cunoştinţei binelui şi răului împodobit murdar cu cioburi de viaţă ( se pare că au fost mulţi izgoniţii din rai şi condamnaţi la moarte... de fapt, toţi suntem ,,căci toţi au păcătuit" ) De ce nu o să fie nimeni răstignit pe unul din stâlpi? O fi cel pentru noi, dar fiindcă a fost răstingit El, Hristos, nu o să mai fim noi...
pentru textul : și gata! deRemarc versul ,,dar Ochiul Lui lipit de ochiul meu" înţelegându-l ca o coborâre a Lui, pentru a vedea cum văd eu, ca şi copil, în cotrast cu versul ,,ochiul meu lipit de Ochiul Lui" situaţie în care eu, muritorul, adultul, pot ajunge la a vedea ca El, treapta cea mai înaltă de iluminare şi de înduhovnicire. Şi gata! :) Felicitări! ( iertare dacă am greşit în înterpretare ) Pentru ideatică şi pentru simbolistică, să fie ea, peniţa de aur ( precum gura lui, a Sfântului Ioan )
mulțumesc, anna.
pentru textul : poem pentru mine deRamona, Cum vă spuneam într-un comentariu la poezia dvs. anterioară, e deranjant faptul ca semnați, ca la armată sau ca la catalog, Iancu Ramona și nu Ramona Iancu. Cum vi s-ar părea să citiți poezii de Eminescu Mihai, Bacovia George, Blaga Lucian, Stănescu Nichita ș.a.m.d. Tradiția literară a instaurat niște reguli, pe care dumneavoastră, cu nonșalanță le ocoliți. Nu este adevărat că nu mai puteți face nimic, deoarece, odată cu prima înregistrare, lucrurile sunt "bătute în cuie". E suficient să trimiteți un e-mail directorului Hermeneia.com, dl. Virgil Titarenco, și dânsul va opera modificarea (inversarea) necesară. În ceea ce privește poezia dumneavoastră de mai sus, cu regret trebuie să spun că mi se pare cam desuetă.
pentru textul : Ochiu-mi mândru că te poate privi deieri, intamplari din imediata realitate: vizita diavolului. azi, lucrul ne sta impotriva. noi le exploatam. ele sunt the birds -gata sa atace. e starea de nerealitate a lumii, presimtita permanent de poet. e si o fina ironie la apocalipsele noastre si la placerea cea de toate zilele.
pentru textul : Lucrurile ne privesc cu o ură infinită decred că mi-ar fi plăcut să insiști mai mult pe descrierea voastră, nu pe acțiune. chiar m-a frapat cuvântul "costeliv", e foarte expresiv.
pentru textul : noaptea la sfat... deEcaterina... eu am o problema uneori in a deosebi atat de transant frumosul de urat dar daca tu zici ca-i oribil, eu, ca autor, nu pot decat sa iau act de feed-back :) Faina varianta Virgile... eu am evitat sa o italienesc peste masura. Multam de trecere.
pentru textul : imaginar deDiana, nu trebuie să scrii titlul cu majuscule. pe cuvânt că nu! :) chiar și eu, care sunt disperat - dacă vrei, și „redundand” (sic!)- de mioapă, l-aș putea vedea fără să-mi fie vârât în ochi. de asemenea, cred că aș înțelege se anume vrei să transmiți și fără acele semne de exclamare. iarăși, am simțit că cineva ține neapărat să i se acorde atenție lui, în detrimentul textului.
bănuiesc, totuși, că un autor nu asta urmărește.:) oare mă-nșel?
pentru textul : UN GROTESC COTIDIAN del-am citit imediat după publicare dar nu aveam dispoziția să elaborez un comentariu pe măsură, apoi aproape am uitat de textu ăsta pînă l-am găsit azi primu-n lista celor mai citite. ei uite că s-o argumentat mai sus și textul e evident unul din cele de recomandat și altora spre citire, așa că-și merită o a doua peniță
pentru textul : springfield & treehouses deNu am reproşuri în ceea ce priveşte traducerea, dar eu în ultima strofă aş fi tradus un pic mai ad-literam:
"în timp ce cruda iubire mă cuprinse fără milă
pentru textul : Sonet III de Pablo Neruda depână când, străpungându-mă cu săbii şi spini,
deschise-n a mea inimă un drum ce arde."
Cristina, mulţumesc pentru impresii. Sugestia ta nu-i rea, dar poemul trebuie reconstruit din temelie dacă schimbi timpurile.
Te felicit şi eu la rându-mi pentru că ai descoperit cheia din final. Asta da atenţie. Şi nu numai...:)
Îmi pare rău că ţi-am creat falsa impresie că aş fi irascibil dacă mi se fac observaţii întemeiate. Te asigur că primesc întotdeauna cu atenţie şi respect orice observaţie onestă şi interesantă.
Cu stimă
pentru textul : angelo-mahie deatentie la typo: "Fridrich Nietzsche" se scrie "Friedrich Nietzsche". revin mai tarziu pentru comentarii.
pentru textul : Încă ceva despre frumoasa, adânca și trista singurătate deRaul, mulţumesc. Ştii cum cred că e? Autorul decide că trebuie să scrie. Atât. Abia cititorul este cel care decide dacă efortul autorului a fost inutil sau nu.
pentru textul : Cretacic târziu deconsiliul Hermeneia a decis suspendarea contului dvs. pana in data de 8 octombrie 2009, pentru atac la persoana.
pentru textul : Agheorghesei, Aioanei, Acatrinei deFelicitari Marlena, iti doresc sa te bucuri de acest eveniment. Am admirat si eu mereu aceasta lirica a desertului la Marlena Braester.
pentru textul : Apariție editorială desunt si destule inadvertente in text, si o graba a ideilor retezate, cumva, inainte de a se desprinde frumos (ex: "pentru fiecare om care caută/există un om care așteaptă" - ce asteapta?), dar procesul functioneaza, se aud capetele lovite de pereti, se vad si crapaturile si haul care se casca. mereu surprinzator.
pentru textul : no new messages in your inbox deDoamna Ştefan, vă jucaţi de-a inocenţa. Aţi insinuat şi jignit permanant. M-aţi făcut golan, manelist, brutal, needucat. Oricine are curiozitatea va putea vedea cum stau lucrurile. Cauza „conflictului” e mai veche şi nu-şi are originile pe H. Aici doar l-a mutat doamna Ştefan pentru că nu a suprtat probabil, când i-am zis că nu am auzit în viaţa mea de ea, la un mesaj al domniei sale care suna cam aşa. „vă rog contactaţi-mă, eu nu vă ştiu”. Am precizat acest amănunt, pentru că mi se pare relevant: unii au senzaţia că-s cel puţin la fel ca Eminescu de cunoscuţi şi trebuie trataţi ca atare. Vă repet încă o dată:
- nu vă cunosc
- nu vreau să vă cunosc
- mi s-a părut extrem de slabă poezia cu cipurile. şi nu numai mie. (sigur alt motiv de supărare)
- aţi cerut să nu mă mai aderesez Cristinei Ştefan. Am fost încântat, voiam oricum să o fac.
- aţi revenit. v-am răspuns. era suficient. eu cred că e suficient. Dacă pt dv. nu e, vă rog...simţiţi-vă bine ! nu-mi mai bat capul cu dv.
- am pierdut prea mult timp pentru a discuta cu dv.
Vă doresc sincer, multă inspiraţie !
P.S: nu-mi păreţi tocmai ceea ce se cheamă o „lady”,
pentru textul : după-amiază de sâmbătă deFrancisc...
pentru textul : Rondelu` lu` Pufulete deparcă am mai citit textul acesta la tine Alina. unde or fi penițele? da' lasă că vin ele imediat.
pentru textul : după douăzeci de ani de... Ionuț, după cum bine știi, sunt titluri de cărți care se repetă. Aici nu se poate vorbi de plagiat. Uite, scria Montherlant prin intermediul unui personaj feminin al său: "suficientă mie nu mi-am fost niciodată"(Îndurare pentru femei), expresie regăsită într-una din poeziile Anei Blandiana. Să acuzăm? Nu cred. Uneori, oamenii gândesc în aceeași termeni. Iar aici, vorba Marinei, nu este deloc ce insinuezi tu elegant. Știu că ești obiectiv și sincer. La fel și eu.
pentru textul : până la marginea lumii e doar o grădină dePentru Boiersim n-as vota... dar pentru Bioerism... poate(typo la după apariția „Manifestului Bioerismului” ). Legat de text... sa revenim la ceva mai literar, nu cred ca este cazul sa facem forum. Ialin
pentru textul : Mahalaua deschide lumea: globalizând-o deAdriana, mulţumesc de trecere şi de încurajare.
Aş dori totuşi mai multe explicaţii vis a vis de penultimul text pe care l-am postat. Nu este perfect, dar am muncit mult la el... şi nu cred că este de atelier.
În legătură cu titlul, mă mai gândesc.
Eugen
pentru textul : Paloarea vorbitoare-a hârtiei deCălin, ai desprins fir cu fir toate sensurile din poem, de la ou la figurine-totem-spirite și până la clipa aceea când, orice clintire, i-ar putea schimba definitiv destinul, pe linia subțire viață-moarte. Mulțumesc, remarcabil comentariul tău. Monica, desigur este stadiul oului fără coajă, stadiul vieții abia născânde într-o celulă fragilă, celulă-ou, momentul acela când spiritul abia se așterne în prima formă de trup. Despre acestă primordială simțire (pre - simțire, anterioritatea ei) este scris aici. Și despre fragilitatea ființei în acea clipă, în care spirala se poate desfășura invers. Am scris scrin pentru a trece în lumea umană. "scrin" fiind un fel de lăcaș al memoriei, un fel de loc al istoriei personale, în geograma psihică a fiecăruia din noi. Interesantă dezbaterea pe care ai detaliat-o aici. Eu, în ziua când am scris poemul, mă gândeam la ceea ce purtăm în noi din generațiile anterioare și la momentul conceperii noastre, dpv spiritual îndeosebi. Și la cât de mult înseamnă o clipă. Mulțumesc pentru acest comentariu bogat în adăugiri, mi-ai dat de gândit mai departe lucrurile la care mă gândesc deja de ani și ani, din diverse perspective.
pentru textul : pre-simțire de...iar cadelnita nu poate aduce decat liniste, asadar e "cadelnita linistii". "Ana are mere"...:)
pentru textul : pridvorbe deAlma, căutarea este cea care definește altă vârstă. Iar căutarea aceasta întoarce tot timpul, încolăcit cuminte și supus, la picioarele copilăriei. Și uite așa, toate se fac noi. Da, știu că poate ar merge... poate voi reveni asupra lui. Nici eu sunt prea mulțumită. Mă gândeam de fapt la un fel de glob... dar nu detaliez, dacă reușesc să cristalizez imaginea, voi reveni. Vladimir, aici este și poezie, desigur, cred că știi că mi-e greu, foarte greu, să mă desprind și să mă delimitez singură. Uneori însă mă cenzurez... inițial fuseseră mult mai evidente "versurile". Aș mai adăuga ceva la poezia "săpată" de tine... ceva ce nu este cu italice, dar ochiul ascuns al cititorului sper să "ghicească". Linea... cu atât de mult timp în urmă... la începutul unei noi lumi. Ce alt să știm despre noi. Iată oglindirea poveștii în apa limpede a ochiului. Mă bucură.
pentru textul : Pânză nețesută denu găsesc potrivit titlul, ori nu am răbdare în dimineața aceasta. nici nu am ce să comentez în rest... fiindcă citesc iar citesc și mă minunez. ești de urmărit.
pentru textul : Accident de"acel cum Adrian, este mult, mult prea tributar modei, curentelor, generatiilor" (Adriana L.) - deja deplasăm discuţia, situându-ne în judecarea "cum"-ului. Eu mă refeream strict la existenţa lui, la întâietatea lui în faţa "ce"-ului. Cât e de valoros, de la caz la caz, de la curent la curent, cum spuneam, e altă discuţie. Poate după Crăciun :)
pentru textul : Despre cum poate fi recâştigat prestigiul poeziei deDacă ar fi să reprezint grafic acest poem printr-o metaforă plastică care să sugereze felul în care se succed ideile, aş desena două palme de ,,rege” care ţin o sferă, jumătate pământ, jumătate soare, din care cresc două iedere, una verde şi una de aur răsucindu-se ca două spirale una în jurul celeilalte, lăsând suficient spaţiu să încapă acolo sufletul cititorului ( sau al privitorului ) având certitudinea unui adevăr construit anume pentru ei doi.
pentru textul : Abraam, regele, a spus: deAm citit poemul de multe ori, cu diverse obiective, şi de fiecare dată am avut parte de un festin literar ,,regesc": limbajul biblic inteligent ancorat în lexicul poemului, mesajul cu o consistenţă aforistică, gradarea de la general la particular, un demers deductiv prin care se afirmă eul poetic spre final, pledoaria pentru fidelitatea conjugală şi un anumit tip de legătură de paternitate. Poemul mi-a făcut mult bine. Mă simt ca atunci când, în vechime, în sunet de liră, evreii ascultau recitindu-se fragmente din ,,Cântarea Cântărilor”.
Încă nu i-am pătruns toate tainele şi nici nu mi-am propus, fiindcă ce bine îi stă cu unele adevăruri netrâmbiţate, cu unele adieri care nu ştii de unde vin şi unde se duc, dar ţi-e bine stând în calea lor.
Dorin, e weekend, e soare, e zi liberă :) şi mi-a fost drag să zăbovesc lângă poem, în el. Eu nu cred voi putea scrie aşa vreodată...peniţa de aur e la tine!
Pagini