flabra, prima parte a textului e un fel de urmare a ultimei parti. Profetul, am inserat un titlu. nu era inainte pentru ca nu gasisem ceva care sa redea continuarea ultimei parti a textului.

Iată simbioza care se dezvoltă prin controversatul Darwin, dincolo de imaginaţie, orice fiinţă care se naşte, va creşte într-un mediu propice dezvoltării sale.
Imaginea de faţă mă amăgeşte şi mă poartă spre Lyset, personajul scrierii mele "Lyset şi ploaia". Oarecum trist, din motive numai de mine ştiute, această grafică mi-a indus o trăire aparte, greu de redat în cuvinte.
Transmite şi acesta reprezintă primul merit al acestui cadru. Autorul s-a jucat puţin alegând acest titlu, necum la întâmplare a reuşit să-mi inducă şi starea necesară pentru a continua povestea lui Lyset. Surprinzător să o şi spun, aici, dar am simţit nevoia să las câteva rânduri sub această vizuală, pe care o mai văzusem şi în revista XtremPC şi care mi-a confirmat a mia oară că între anumiţi oameni există legături invizibile. Imaginea aceasta ne spune o poveste.
Felicitări, aalizeei.

pe mine mă obsedează rimele astea căutate în text, în sensul negativ. de ce le vrei? practic diluează esența.

Mulțumesc, Alma, că ai trecut de recele acesta pentru a simți celelalte puncte cardinale. Nu văd acum ligamentul acela, dar când îmi trece orbirea, văd eu ce îi pot face. Până atunci acopăr memoria cu inima. :)

Ce pot să spun? Aș începe prin a remarca ”mâna de femeie”: mult mai sensibilă, mai tandră, mai delicată și evident... încărcată de mister. Dacă nu ar fi explicit ”trădarea lui dacă”, tabloidul te-ar putea purta către un ”if” în care trădarea propriu-zisă (tentaculară) ar putea fi amputată, sau mai bine zis simplificată: redusă la întrebarea ”ce-ar fi fost dacă” rezumând doar opțiunea. Totuși nu pot să nu admit superficialitatea unei astfel de interpretări (dat fiind decorul creat) și să recunosc că absenteismul motivării, sau justificării, are farmecul lui (prozatoric vorbind). Poate tocmai asta rezumă trădarea, particularizând frame-ul de față: potențiala gratuitate a unui gest (decizie) de moment, izvorâtă probabil din frica de dependență. Cineva drag mie îmi spunea odată: ”toți dependenții caută ceea ce nu vor mai găsi niciodată: acea primă senzație unică”. De-aici și picajul, mai corect spus: vria ulterioară.
M-am regăsit, fără să vreau...
Cu drag,

Excelent text! Aproape că îmi vine să mă entuziasmez dar știu că nu se cade, o să zică lumea iote margas s-a dat cu puterea au vorbit pe mess... nimic mai greșit!
Aceste text îmbină realismul de reportaj cu satira fină, metaforică, într-un mod demn de remarcat și desigur, de apreciat. Asta ca să nu mai menționez surpriza pe care am avut-o citind acest text sub semnătura unui poet.
O acuratețe de tip relatare de pe câmpul de luptă însă dublată de o ironie moromețiană dar nicidecum desprinsă de acolo, din marin preda... mai degrabă dintr-o insula a lui thomas hudson foarte personală a autorului.
Felicitări!
Iar comentariul domnului trei de A nu îmi spune decât că mereu sunt oameni (editori sau simpli cetățeni) care din postura lor nu mai văd pădurea din cauza copacilor.
Aprecierea mea pentru acest text.
Margas

lucian, vă mulțumesc pentru faptul că vă opriți și asupra textelor mele. n-am înțeles, totuși, comentariul dumneavoastră. în acest poem nu se vorbește nici despre Iuda, nici despre trădare. am încercat să dezvolt o imagine sui-generis a morții, proiectată pe un fundal citadin. nu mi se pare o blasfemie faptul ca în acest poem moartea este "frumoasă". este dreptul poetului să și-o imagineze cum vrea.

scrisesem altceva și am schimbat peste, am uitat și-un „o”... ce să-i faci, sînt un om ocupat, sînt pe grabă, n-am verificat cînd am dat clicku fatidic

aest tip de minimalism este extrem de greu de innobilat. vezi tu, aici, orice vers ai scoate, ramane la fel. o fi bine?

pai... daca ai trecut prin propria perceptie si nu ti-a lasat nicio urma de ironie, cinism si alte instrumente atat de eficiente in a " face praf", inseamna ca da, am zis de bine. cand e de rau, tac:-"
aveti grija la pronto, numa' irita, bacteriile tot acolo raman:)) ah a ah?=)))

Mircea, ideile se succed cu repeziciune, treci foarte repede de la un registru la altul, ceea ce la un moment dat poate sa induca cititorul in confuzie. De asemenea, cred ca repetitiile sunt putin obositoare, ai putea incerca sa le eviti. Ca de asemenea si rima involuntara din ultimele doua versuri. Mie mi-a placut cel mai mult inceputul (primele 4 versuri), pentru care te felicit petre

e un taram de transfer, intre doctori si sfinti, o zona in care cleiul de oase e solutie pentru lipit aripile, angelic, cinic si macabru, zbaterea, starea aceea am vrut sa o redau, transformarea, multumesc, Ela, voi modifica, desigur Bianca, iti multumesc pentru atentionare, stiam de rugamintea lui Virgil, dar am retinut si ca era "valabila" numai pentru primele doua luni de "functionare" a site-ului. In acel articol la care ai facut trimitere, Virgil scrie referitor la acea "rugaminte": "Știu că vă cer un efort mai deosebit sau poate o alegere mai neobișnuită dar as dori lucrul acesta de la voi pentru fiecare text în primele doua luni. După aceea puteți opta să procedați cum doriți, dar în primele două luni am nevoie de acest element de clarificare". Care doua luni au trecut. Poate nu am inteles eu exact, in acest caz te rog sa-mi comunici, in virtutea acelorasi imbolduri care au dus la comentariul tau anterior, tocmai pentru a-mi repara eroarea si a nu ma mai afunda in greseala.

"envoyee de mon i-phone" - daca alegi sa scrii in alta limba este recomandabil sa pui diacriticele sau accentele asa cum trebuie in texte.
"tac enorm" - suna cam aiurea bombastic
"îmi aprind o țigară" - cred ca am sa fac alergie la cuvintele astea care chiar nu mai spun nimic
"tăcerea are o putere ascunsă, din ea s-au
născut toate minunile lumii."
- impartire defectuoasa in versuri, zic eu. continutul cumva cam infantil.

in general un text nu neaparat reusit

mi se pare mai apropiat de felul meu de a fi. Alteori am scris poezii de tip narativ, de fapt am oscilat între mai multe forme de exprimare. Dar acest lucru nu e important. Lea, îţi mulţumesc pentru selecţia făcută, înseamnă că versurile acelea au reuşit să îţi transmită o parte din emoţiile şi ideile mele.