Poezia ta de ieri ne-a gătit intrarea în ziua de azi. Îmi place perechea Ilie - Făt Frumos, chiar dacă unii o vor găsi, probabil, deplasată. Ne-arăți fântânile astea de noroi în secetă, și fulgerele cuțitate, și inima aceea aruncată în rai. Scrumul tău ia aici forma urmelor de sandale ce calcă peste el, în drumul spre un "alt Ierusalim". Asta așa, la o respirare rapidă a scrumurilor lui Dăncuș. Doru, să am pace, nu?
accept ideea că pentru ceilalţi membri faptul că eu afişez ora şi data postării poate
părea inutil, inestetic, ba chiar enervant. Însă tot nu m-ai convins de faptul că asta
constituie o problemă. Este opţiunea mea ca autor al acestui site de a posta data şi ora României
dub fiecare text pe care îl public aici sau pe alt site literar. Şi din câte îmi aduc aminte
n-a constituit pe un alt site o problemă. În altă ordine de idei, dacă acest aspect este inutil,
de ce insistaţi(şi tu,Virgil, şi Adrian) pe acest aspect. Nu e mai bine totuşi să ne concentrăm
atenţia pe textul literar propriu-zis şi nu pe ora şi data afişate sub el?
Şi încă ceva, mai e un lucru pe care nu-l înţeleg: de ce atunci când sunt logat mi se afişează
în comentarii o oră diferită faţă de cea care este agfişată în acelaşi comentarii atunci
când sunt delogat? Iar la texte uneori diferă chiar data?
Ecaterina, de data asta "mesagerul" sunt eu. Contul iti va fi suspendat pentru doua saptamani pentru incalcari repetate ale punctului 23 din regulamentul sitului. Ne revedem la 1 septembrie. Pana atunci, succese si inspiratie.
Multumesc de trecere si comentariu ! Mi s-a reprosat de multe ori ca am un fix pe rima(si e adevarat, eu nu voi scrie in vers alb) asa ca am incercat o solutie de compromis. Oricum, sunt constient ca cei care scriu in vers clasic nu au nici o sansa pe plan literar(asta daca nu adopta o directie gen Brumaru). Dar, din nou, e nu am vreo pretentie in acest domeniu. Legat de "tristete"...numele ti-e "sa(n)dness" si nu-ti place (tristetea) ? Bizar... Ialin
nu știu încă ce imagine să pun sau dacă nu cumva să "alcătuiesc" eu una. în ce privește "the feeling" sau "snow patrol" nu sînt familiar dar probabil e de vină proverbiala mea incultură (sic!) mulțumesc pentru citiri și comentarii. evident fiecare cititor este liber, și cred că se simte liber în fața textului să își imagineze, să filozofeze sau să teologhisească după plăcere. eu continui să cred că aș mai avea de lucru la formă. dar și acest lucru rămîne un aspect subiectiv în ultimă instanță
paharul ciobit e un amanunt. universul e mai degraba un amestec, ca si-n realitate. restul ar trebui sa surprinda asa cum orice ar putea sa o faca sub jocul privirii. multumesc de oprire.
am schimbat titlul, revenind la cel ales ieri. ironica mea, oarecum -oarecum?- nativa (nativa etc.) ma ajuta sa fiu mai bun. uneori, ma abtin. uneori. multumesc. ma bucur ca ti-a placut
A doua fotografie ce ilustreaza atelierul propriu-zis este protejat de o sticla impartita in doua (banda alba reprezentind de fapt rama acesteia, intrucit inaltimea incaperii este de 5-6 m pina la tavan unde se gasesc luminatooare, tipic atelierelor de sculptura/pictura pentru care este imperativ necesara o lumina naturala permanenta pe intreaga perioada a zilei. Adaug, pentru a prezenta mai clar acest spatiu, planul atelierelor lui Brancusi cu o mica legenda. Ceea ce nu ar trebui uitat este faptul ca inainte de a dona (operele sale finalizate existente in atelierele sale din arondismentul XV al Parisului, schitele, mobilele, uneltele, biblioteca etc) prin testament, Statutului francez, sub rezerva ca Muzeul de Arta Moderna sa se angajeze a le reconstitui dupa decesul sau; Constantin Brancusi s-a lovit de refuzul autoritatilor de la noi din 1956... Multumesc Cailean!
ce faci tu in ograda proprie te priveste. ce fac altii tot in ograda ta e deja o afacere publica , si fiecare, calificat au ba isi poate da cu parerea. sincer nu ma intereseaza catalogarile tale: ca as scrie prost, ca sunt hilar, etc. (apropos de cine e <lipitor de etichete>...). tipic pt tine, cand te lovesti de o idee ce nu-ti convine sau nu o pricepi, ii dai inainte cu atacurile la persoana - dar deja ne-am obisnuit, treaba se subintelege pt orice hermeneutist cu experienta. in afara de pretinsul teribilism (in care se ascunde o placere ludica de a provoca la gandire) nu ai inteles deloc pe unde bateau obraznicele mele commenturi. eu iti zic de printipuri, matale de taste. pace buna, ne intelegem ca intotdeauna!... inteleg ca muncesti serios pt ca situl sa arata asa cum este, ba de 2 ori mai bine pe viitor. admirabil. in lume unii munceste iar altii scuipa pe munca lor - mi-ai ai putea zice la obraz. si ti-as da dreptate. rolul tau e sa construiesti sistemul, precum au obicei sectantii sa vina prin Romania si sa intemeieze secte, sa le administreze si sa le extinda, socotind ca ce fac ei e "mare lucru". rolul meu e sa stau pe marginea drumului si sa iti spun ca au mai venit si altii ca tine. si vor mai veni sute. daca vrei sa creezi ceva autentic si durabil trebuie sa pornesti de la radacina, de la esentele tari, nu inventand burger-ul si extinzand Mc Donaldsul. dar fiecare cu viziunea sa. textele alea profunde, pe care le astepti de la mine, le-am postat in alta parte. unde nu sunt cenzurat pt cine stie ce flecustete. pe aicea vin ocazional sa vad cum mai merge "ferma animalelor" si cat mai dureaza telenovela. de aceea, stimabile, ai tot dreptul sa ma cenzurezi in continuare, si sa ma marginalizezi. sunt nociv si recidivist. si am placere sa cerc limita oamenilor sa vad ce se afla in ei.
Adriana nu spune nimeni sa nu le folosim, ci sa le reformulam, si sa le reformulam bine. Daca pastram exact aceeasi formulare si spunem exact acelasi lucru... nu facem nimic. Legat de "Descult" e drept ca nu te-a deranjat suficient... dar ai observat ! Ialin
In afara de faptul ca vrei sa ne spui ca ai fost in Venetia, exista o disonanta uriasaaaaa intre text titlu si imagine. In poezie ne vorbesti despre desert, despre tarmuri infometate case manastiri alge etc., ne vorbesti despre desert din San Marco, culmea, ca si cum eu as canta Fur Elise la tambal si cantar electric. apoi poezia in sine este interesanta, chiar daca te complici cu elemente descriptive, o capcana comuna vad, trebuie neaparat sa spunem "despre lemn" nu ca e lemn simplu, el e un "lemn de atarnat atingeri amarui si rastignit de albastru", adica il complici foarte mult, nu lasi sa respire. de ex. la final este foarte frumoasa, dar primele strofe sunt hai-hui. parerea mea. si sa iti las si eu o imagine, tot foto autor.:)
Există păreri că suntem prea mulți pe planetă și unii chiar se tem că nu mai au loc. Din fericire cineva s-a răstignit pe cruce, să-ncăpem cu toții și există și promisiunea că dacă nu mai avem loc, ni se va mai face. Poemul cuprinde metafore de mare sensibilitate și ceea ce este, cel mai important în poezie, în poem ai curajul să te afli și tu și alături de tine să fie și alții. Am reținut:
după drum lung
m-am oprit sub o ploaie de cuţite
tăcerea ca un anestezic incolor
infuzat în măduvă
întorc capul pe spate
să îmi plouă în ochi
să nu mai doară lipsa de durere
golul din viscere
la ora siestei celorlalţi
pe strada aceasta înfundată
Virgil, mulțumesc. Tu știi bine ce înseamnă haiku, cum se scrie, cum se interpretează, motiv pentru care aprecierile și criticile au mare valoare pentru mine. Mi-a plăcut tare mult interpretarea!
Ai mai împenițat :) un haiku aici http://hermeneia.com/content/poezie/haiku_3. Mulțumesc din nou!
Cât despre sintagma „noaptea dintre ani”, aș putea spune că e atât de intrată în uz, încât își pierde nuanța metaforică, ba chiar e expresia care denumește noaptea când se intră în noul an. Cred că și-a câștigat statutul de locuțiune substantivală. O să mai cercetez.
Neata! Abia acum am vazut ca mi-ai raspuns si ca ai refacut. Este mai bine, mai sugestiv. Am vazut ca anumite pasaje au prins alte nuante. Hmm, totusi ar mai fi de taiat, dar inteleg cum e sa fii inca atasat de text. Mi se inatmpla de multe ori. :) Totusi, daca ai sa-mi permiti, as vrea sa-ti arat cum vad eu textul:
Ea spăla într-un lighean niște
Haine mici
Într-o casă care se prăbușea sub greutatea
Acoperișului deasupra căruia norii cenușii
Păreau folii mari de azbest.
Urma o înmormântare și copiii trebuiau să fie
Spălați, îmbrăcați în costume negre
cu gulerele albe apretate
Iar în casă la micul dejun
Trebuiau să aibă pe masă
Ceai de fructe, pâine cu unt și cu gem
Totul trebuia să fie așa ca părul lor
în zilele de luni atunci când
se duceau la școală.
Pe drum, încă nu ningea
Dar ploaia își ascuțise unghiile,
Odată cu venirea zorilor -
Și se uita pe geam să vadă dacă
Mașinile negre au ajuns
Prin gropile săpate adânc de roțile auto-basculantelor
De la balcon după ce se tăiase curentul
Se uita la păsările negre ce dădeau târcoale
Buncărelor pline de gunoaie, îngrămădite câte două – trei
La marginea drumului- ciorile de semănătură
Pe care le mai văzuse în alte locuri
Atunci când trecea cu mașina să-și ducă copiii
Se ruga să se usuce rufele până mâine
Se gândea la Dumnezeu la fel ca în timpul acelui film
Când nu mai simțise nici foame, nici frig, doar teamă
Pentru că toate simțurile îi fuseseră sublimate
De povestea aceea
În care ei erau fantomele iar ceilalți stăteau la masă și mâncau ochiuri
ceai și pâine,
Ei erau vii păsări de noapte
Care se mai trezesc doar ca să vadă dacă a răsărit soarele
Dacă mai este ordine
Căci se poate dormi bine învelit în pene negre
Se poate dormi în liniște, încă o zi în timp ce
zidurile zboară
ușor ușor
ca niște foi de hârtie.
Stiu ca-i cam mult taiat, iar anumite pasaje s-ar putea sa-ti para cam abrupte acum, sper sa nu te supere asta. pe mine m-a ajutat destul de mult cand cineva imi arata exact pe text cum vede.
Uneori este dificil să "critici" o poezie. Autorul reușește să îți dea impresia că ești doar un intrus, un tolerat în lumea creată de el. Cam așa este și aici. Îmi rămân câteva imagini memorabile, aceea a zilelor cu două dimineți, a muzicuței care face totul să se piardă în umbre (de când n-am mai întâlnit evocarea acestui instrument atât de simplu - nice touch, Vlad), și aceea a femeilor care se îmbracă fără pudoare irevocabil în roșu. Asta sună aproape ca o sentință. M-aș mai gândi la ultimele două versuri ale primei strofe, sunt puțin cam... previzibile. "Dulceața destrămărilor repetate" spune mult, dar... e cam... exact dulce. Știu, acum n-ai cum să schimbi asta, tocmai asta ai vrut să lași cititorului, gustul leșinător de dulce al sfărșitului zdrențuit, dar eu tot m-aș mai gândi un pic. Despre buzele sărate, venind după sângele sufocat... nu știu ce să zic dar parcă nu merge. Am fost tentată, cu toate criticile, să las o peniță, pentru atmosfera și lucrurile nespuse, pentru imagini. Dar cred că, deși nu-ți stă ție în fire să schimbi, aici mai poți face ceva.
ciufulit, necesita piaptan, o reasezare de par. textul.
are trebuinta de mici corecturi si anume aici:
"își potrivea pe chelie coronița din flori de catus" = cactus.
"turna un fir de-apă în cap" - cratima nu are logica.
In multe locuri ai inceput de vers cu litera mare, dar la sfarsitul versului precedent nu e nicio virgula.
(ca aici: "Pe dinăuntrul Lui, nu al meu
Și acolo se ciopleau două cruci din cactus," sau
" îl trag înăuntru, îi dau ceva să îmbuce, îi torn un pahar strașnic de vin
Iar după aia, din vorbă în vorbă, îl întreb din...")
se facea ca eu eram un cititor care ar fi vrut sa-l traga de ureche pe autor.
ma bucur ca textul ti-a atras atentia incat sa lasi un semn.
din pacate nu pot promite nimic in privinta slash-urilor si titlurilor in engleza, care probabil enerveaza pe multi. asta e, totul vine la pachet.:)
să-mi fie cu iertare, dar nu pot citi texte cu titluri ridicole, gen: Adulmecând osul ori Fierăstraiele râsului. după cum nici pe cele cu titluri banale, truistice. am și eu respect pentru timpul meu. aici era ceva ce trimitea la brâncuși. fii liniștit, nu mă interesează să îmi demonstrezi nimic. pentru că voi lăsa posterității chestia asta. și deja o compătimesc.
uite ca am poposit si aici. vin cu o observatie legata de "tehnica", mai exact de felul in care folosesti conjugarile verbelor: incepi textul folosind indicativul prezent: "Sunetul apei care curgea pe burlan nu-l lasa sa doarmă." apoi, la indicativ imperfect: Îi dădea o stare de melancolie care-i curma somnul." ca apoi, far'de veste, sa treci iar la timpul prezent: "Se încruntă, strânge din ochi și se înfășoară în pătură până la cap...mai pune și o pernă peste urechea stângă."...aici actiunea e alerta si "trage" cititorul in povestire. ca in urmatoarea fraza, sa folosesti viitorul popular! : "Poate așa o să adoarmă."...ceea ce slabeste brusc ritmul. mai departe, in aceeasi fraza! - atat timpul trecut, cat si cel prezent: "Zumzăitul aparatului de aer condiționat pus pe încălzire îi dădea starea de toropeală și liniște de care aveanevoie , iar în curând încep să se amalgameze relalitatea cu visul. Adoarme. " acelasi lucru se intampla si aici: "Afara ploua calm, burlanul încă se aude plăcut iar lumina de la veioză dadea un ton roșiatic-plăcut camerei." si as putea continua cu exemplele. cred ca ar trebui sa te hotarasti: actiunea curge in timpul prezent sau este o evocare? P.S: corecteaza "relalitatea"...:)...si vezi ca mai sunt niste "caciulite" care nu s-au asezat pe unde trebuie.
Uite ca nu stiu sigur daca in haiku-ul clasic se poate continua o idee dintr-un vers in versul urmator...dar ma interesez :) ce stiu e ca in haiku modern, multe din regulile stricte nu se mai respecta. mai ales pentru haiku-urile scrise in alte limbi decat cea japoneza.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Poezia ta de ieri ne-a gătit intrarea în ziua de azi. Îmi place perechea Ilie - Făt Frumos, chiar dacă unii o vor găsi, probabil, deplasată. Ne-arăți fântânile astea de noroi în secetă, și fulgerele cuțitate, și inima aceea aruncată în rai. Scrumul tău ia aici forma urmelor de sandale ce calcă peste el, în drumul spre un "alt Ierusalim". Asta așa, la o respirare rapidă a scrumurilor lui Dăncuș. Doru, să am pace, nu?
pentru textul : Scrum XXIII deaccept ideea că pentru ceilalţi membri faptul că eu afişez ora şi data postării poate
părea inutil, inestetic, ba chiar enervant. Însă tot nu m-ai convins de faptul că asta
constituie o problemă. Este opţiunea mea ca autor al acestui site de a posta data şi ora României
dub fiecare text pe care îl public aici sau pe alt site literar. Şi din câte îmi aduc aminte
n-a constituit pe un alt site o problemă. În altă ordine de idei, dacă acest aspect este inutil,
de ce insistaţi(şi tu,Virgil, şi Adrian) pe acest aspect. Nu e mai bine totuşi să ne concentrăm
atenţia pe textul literar propriu-zis şi nu pe ora şi data afişate sub el?
Şi încă ceva, mai e un lucru pe care nu-l înţeleg: de ce atunci când sunt logat mi se afişează
în comentarii o oră diferită faţă de cea care este agfişată în acelaşi comentarii atunci
când sunt delogat? Iar la texte uneori diferă chiar data?
Eugen
12.06.2012
pentru textul : Minciuna aceea cu chip de femeie bătrână şi grasă, şi-nfometată tot timpul după tot ceea ce este străin de22:11
Ecaterina, de data asta "mesagerul" sunt eu. Contul iti va fi suspendat pentru doua saptamani pentru incalcari repetate ale punctului 23 din regulamentul sitului. Ne revedem la 1 septembrie. Pana atunci, succese si inspiratie.
pentru textul : opi deMultumesc de trecere si comentariu ! Mi s-a reprosat de multe ori ca am un fix pe rima(si e adevarat, eu nu voi scrie in vers alb) asa ca am incercat o solutie de compromis. Oricum, sunt constient ca cei care scriu in vers clasic nu au nici o sansa pe plan literar(asta daca nu adopta o directie gen Brumaru). Dar, din nou, e nu am vreo pretentie in acest domeniu. Legat de "tristete"...numele ti-e "sa(n)dness" si nu-ti place (tristetea) ? Bizar... Ialin
pentru textul : Epilog... deerr: constituIe in loc de constitue
pentru textul : Alb şi roşu denu știu încă ce imagine să pun sau dacă nu cumva să "alcătuiesc" eu una. în ce privește "the feeling" sau "snow patrol" nu sînt familiar dar probabil e de vină proverbiala mea incultură (sic!) mulțumesc pentru citiri și comentarii. evident fiecare cititor este liber, și cred că se simte liber în fața textului să își imagineze, să filozofeze sau să teologhisească după plăcere. eu continui să cred că aș mai avea de lucru la formă. dar și acest lucru rămîne un aspect subiectiv în ultimă instanță
pentru textul : sînt un nasture deMarga, Virgil, Paul,
pentru textul : bună ziulica demulțumesc.
userilor pentru eventualele greșeli care s-au strecurat pe ici pe colo în comentariile mele
Eugen.
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. depaharul ciobit e un amanunt. universul e mai degraba un amestec, ca si-n realitate. restul ar trebui sa surprinda asa cum orice ar putea sa o faca sub jocul privirii. multumesc de oprire.
pentru textul : Hârtii deam schimbat titlul, revenind la cel ales ieri. ironica mea, oarecum -oarecum?- nativa (nativa etc.) ma ajuta sa fiu mai bun. uneori, ma abtin. uneori. multumesc. ma bucur ca ti-a placut
pentru textul : zbor deasupra unui cuib de cuc deA doua fotografie ce ilustreaza atelierul propriu-zis este protejat de o sticla impartita in doua (banda alba reprezentind de fapt rama acesteia, intrucit inaltimea incaperii este de 5-6 m pina la tavan unde se gasesc luminatooare, tipic atelierelor de sculptura/pictura pentru care este imperativ necesara o lumina naturala permanenta pe intreaga perioada a zilei. Adaug, pentru a prezenta mai clar acest spatiu, planul atelierelor lui Brancusi cu o mica legenda. Ceea ce nu ar trebui uitat este faptul ca inainte de a dona (operele sale finalizate existente in atelierele sale din arondismentul XV al Parisului, schitele, mobilele, uneltele, biblioteca etc) prin testament, Statutului francez, sub rezerva ca Muzeul de Arta Moderna sa se angajeze a le reconstitui dupa decesul sau; Constantin Brancusi s-a lovit de refuzul autoritatilor de la noi din 1956... Multumesc Cailean!
pentru textul : HIROSHI SUGIMOTO A L’ATELIER BRANCUSI - Centre National d'Art et Culture George Pompidou, Paris dece faci tu in ograda proprie te priveste. ce fac altii tot in ograda ta e deja o afacere publica , si fiecare, calificat au ba isi poate da cu parerea. sincer nu ma intereseaza catalogarile tale: ca as scrie prost, ca sunt hilar, etc. (apropos de cine e <lipitor de etichete>...). tipic pt tine, cand te lovesti de o idee ce nu-ti convine sau nu o pricepi, ii dai inainte cu atacurile la persoana - dar deja ne-am obisnuit, treaba se subintelege pt orice hermeneutist cu experienta. in afara de pretinsul teribilism (in care se ascunde o placere ludica de a provoca la gandire) nu ai inteles deloc pe unde bateau obraznicele mele commenturi. eu iti zic de printipuri, matale de taste. pace buna, ne intelegem ca intotdeauna!... inteleg ca muncesti serios pt ca situl sa arata asa cum este, ba de 2 ori mai bine pe viitor. admirabil. in lume unii munceste iar altii scuipa pe munca lor - mi-ai ai putea zice la obraz. si ti-as da dreptate. rolul tau e sa construiesti sistemul, precum au obicei sectantii sa vina prin Romania si sa intemeieze secte, sa le administreze si sa le extinda, socotind ca ce fac ei e "mare lucru". rolul meu e sa stau pe marginea drumului si sa iti spun ca au mai venit si altii ca tine. si vor mai veni sute. daca vrei sa creezi ceva autentic si durabil trebuie sa pornesti de la radacina, de la esentele tari, nu inventand burger-ul si extinzand Mc Donaldsul. dar fiecare cu viziunea sa. textele alea profunde, pe care le astepti de la mine, le-am postat in alta parte. unde nu sunt cenzurat pt cine stie ce flecustete. pe aicea vin ocazional sa vad cum mai merge "ferma animalelor" si cat mai dureaza telenovela. de aceea, stimabile, ai tot dreptul sa ma cenzurezi in continuare, si sa ma marginalizezi. sunt nociv si recidivist. si am placere sa cerc limita oamenilor sa vad ce se afla in ei.
pentru textul : hermeneia 2.0 deAdriana nu spune nimeni sa nu le folosim, ci sa le reformulam, si sa le reformulam bine. Daca pastram exact aceeasi formulare si spunem exact acelasi lucru... nu facem nimic. Legat de "Descult" e drept ca nu te-a deranjat suficient... dar ai observat ! Ialin
pentru textul : rem deIn afara de faptul ca vrei sa ne spui ca ai fost in Venetia, exista o disonanta uriasaaaaa intre text titlu si imagine. In poezie ne vorbesti despre desert, despre tarmuri infometate case manastiri alge etc., ne vorbesti despre desert din San Marco, culmea, ca si cum eu as canta Fur Elise la tambal si cantar electric. apoi poezia in sine este interesanta, chiar daca te complici cu elemente descriptive, o capcana comuna vad, trebuie neaparat sa spunem "despre lemn" nu ca e lemn simplu, el e un "lemn de atarnat atingeri amarui si rastignit de albastru", adica il complici foarte mult, nu lasi sa respire. de ex. la final este foarte frumoasa, dar primele strofe sunt hai-hui. parerea mea. si sa iti las si eu o imagine, tot foto autor.:)
pentru textul : pietrele umbrei deExistă păreri că suntem prea mulți pe planetă și unii chiar se tem că nu mai au loc. Din fericire cineva s-a răstignit pe cruce, să-ncăpem cu toții și există și promisiunea că dacă nu mai avem loc, ni se va mai face. Poemul cuprinde metafore de mare sensibilitate și ceea ce este, cel mai important în poezie, în poem ai curajul să te afli și tu și alături de tine să fie și alții. Am reținut:
după drum lung
m-am oprit sub o ploaie de cuţite
tăcerea ca un anestezic incolor
infuzat în măduvă
întorc capul pe spate
pentru textul : Lacăt greu oxidabil desă îmi plouă în ochi
să nu mai doară lipsa de durere
golul din viscere
la ora siestei celorlalţi
pe strada aceasta înfundată
Virgil, mulțumesc. Tu știi bine ce înseamnă haiku, cum se scrie, cum se interpretează, motiv pentru care aprecierile și criticile au mare valoare pentru mine. Mi-a plăcut tare mult interpretarea!
pentru textul : Haiku deAi mai împenițat :) un haiku aici http://hermeneia.com/content/poezie/haiku_3. Mulțumesc din nou!
Cât despre sintagma „noaptea dintre ani”, aș putea spune că e atât de intrată în uz, încât își pierde nuanța metaforică, ba chiar e expresia care denumește noaptea când se intră în noul an. Cred că și-a câștigat statutul de locuțiune substantivală. O să mai cercetez.
Neata! Abia acum am vazut ca mi-ai raspuns si ca ai refacut. Este mai bine, mai sugestiv. Am vazut ca anumite pasaje au prins alte nuante. Hmm, totusi ar mai fi de taiat, dar inteleg cum e sa fii inca atasat de text. Mi se inatmpla de multe ori. :) Totusi, daca ai sa-mi permiti, as vrea sa-ti arat cum vad eu textul:
Ea spăla într-un lighean niște
Haine mici
Într-o casă care se prăbușea sub greutatea
Acoperișului deasupra căruia norii cenușii
Păreau folii mari de azbest.
Urma o înmormântare și copiii trebuiau să fie
Spălați, îmbrăcați în costume negre
cu gulerele albe apretate
Iar în casă la micul dejun
Trebuiau să aibă pe masă
Ceai de fructe, pâine cu unt și cu gem
Totul trebuia să fie așa ca părul lor
în zilele de luni atunci când
se duceau la școală.
Pe drum, încă nu ningea
Dar ploaia își ascuțise unghiile,
Odată cu venirea zorilor -
Și se uita pe geam să vadă dacă
Mașinile negre au ajuns
Prin gropile săpate adânc de roțile auto-basculantelor
De la balcon după ce se tăiase curentul
Se uita la păsările negre ce dădeau târcoale
Buncărelor pline de gunoaie, îngrămădite câte două – trei
La marginea drumului- ciorile de semănătură
Pe care le mai văzuse în alte locuri
Atunci când trecea cu mașina să-și ducă copiii
Se ruga să se usuce rufele până mâine
Se gândea la Dumnezeu la fel ca în timpul acelui film
Când nu mai simțise nici foame, nici frig, doar teamă
Pentru că toate simțurile îi fuseseră sublimate
De povestea aceea
În care ei erau fantomele iar ceilalți stăteau la masă și mâncau ochiuri
ceai și pâine,
Ei erau vii păsări de noapte
Care se mai trezesc doar ca să vadă dacă a răsărit soarele
Dacă mai este ordine
Căci se poate dormi bine învelit în pene negre
Se poate dormi în liniște, încă o zi în timp ce
zidurile zboară
ușor ușor
ca niște foi de hârtie.
Stiu ca-i cam mult taiat, iar anumite pasaje s-ar putea sa-ti para cam abrupte acum, sper sa nu te supere asta. pe mine m-a ajutat destul de mult cand cineva imi arata exact pe text cum vede.
pentru textul : auto - market de... să ne recitim cu bine, Ioana! seară bună și ție!
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deUneori este dificil să "critici" o poezie. Autorul reușește să îți dea impresia că ești doar un intrus, un tolerat în lumea creată de el. Cam așa este și aici. Îmi rămân câteva imagini memorabile, aceea a zilelor cu două dimineți, a muzicuței care face totul să se piardă în umbre (de când n-am mai întâlnit evocarea acestui instrument atât de simplu - nice touch, Vlad), și aceea a femeilor care se îmbracă fără pudoare irevocabil în roșu. Asta sună aproape ca o sentință. M-aș mai gândi la ultimele două versuri ale primei strofe, sunt puțin cam... previzibile. "Dulceața destrămărilor repetate" spune mult, dar... e cam... exact dulce. Știu, acum n-ai cum să schimbi asta, tocmai asta ai vrut să lași cititorului, gustul leșinător de dulce al sfărșitului zdrențuit, dar eu tot m-aș mai gândi un pic. Despre buzele sărate, venind după sângele sufocat... nu știu ce să zic dar parcă nu merge. Am fost tentată, cu toate criticile, să las o peniță, pentru atmosfera și lucrurile nespuse, pentru imagini. Dar cred că, deși nu-ți stă ție în fire să schimbi, aici mai poți face ceva.
pentru textul : insomnie de!!!!escatologic?? poate nu mai știu eu să citesc. dar tu chiar știi ce înseamnă termenul, sau l-ai spus așa... pentru că sună... intelectual?
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deremarc:
"ochi care mă scormonesc
haine soioase ascunzând trupuri bolnave
carapacea unei inocenţe pe care-o ghicesc încă
la semafor
pentru textul : Le temps d’apprendre à vivre deinhalez aceleaşi versuri"
Da. Îmi place stilul curgător. Da totuși ce vroiai să ne spui!!!!!!
pentru textul : dispersie dece-i. sunt emotiva! prea emotiva!
pentru textul : psalm pentru tâmplarul meu deciufulit, necesita piaptan, o reasezare de par. textul.
are trebuinta de mici corecturi si anume aici:
"își potrivea pe chelie coronița din flori de catus" = cactus.
"turna un fir de-apă în cap" - cratima nu are logica.
In multe locuri ai inceput de vers cu litera mare, dar la sfarsitul versului precedent nu e nicio virgula.
(ca aici: "Pe dinăuntrul Lui, nu al meu
Și acolo se ciopleau două cruci din cactus," sau
" îl trag înăuntru, îi dau ceva să îmbuce, îi torn un pahar strașnic de vin
Iar după aia, din vorbă în vorbă, îl întreb din...")
se facea ca eu eram un cititor care ar fi vrut sa-l traga de ureche pe autor.
pentru textul : Se făcea că... denu am inteles de ce "de atelier", dar e deosebita imaginea aceasta dezbracata de dorinta... subtil umorul din final...
pentru textul : Dezbracă-te, femeie! dema bucur ca textul ti-a atras atentia incat sa lasi un semn.
pentru textul : and you gave me the poison/and you gave me the lullaby dedin pacate nu pot promite nimic in privinta slash-urilor si titlurilor in engleza, care probabil enerveaza pe multi. asta e, totul vine la pachet.:)
să-mi fie cu iertare, dar nu pot citi texte cu titluri ridicole, gen: Adulmecând osul ori Fierăstraiele râsului. după cum nici pe cele cu titluri banale, truistice. am și eu respect pentru timpul meu. aici era ceva ce trimitea la brâncuși. fii liniștit, nu mă interesează să îmi demonstrezi nimic. pentru că voi lăsa posterității chestia asta. și deja o compătimesc.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deuite ca am poposit si aici. vin cu o observatie legata de "tehnica", mai exact de felul in care folosesti conjugarile verbelor: incepi textul folosind indicativul prezent: "Sunetul apei care curgea pe burlan nu-l lasa sa doarmă." apoi, la indicativ imperfect: Îi dădea o stare de melancolie care-i curma somnul." ca apoi, far'de veste, sa treci iar la timpul prezent: "Se încruntă, strânge din ochi și se înfășoară în pătură până la cap...mai pune și o pernă peste urechea stângă."...aici actiunea e alerta si "trage" cititorul in povestire. ca in urmatoarea fraza, sa folosesti viitorul popular! : "Poate așa o să adoarmă."...ceea ce slabeste brusc ritmul. mai departe, in aceeasi fraza! - atat timpul trecut, cat si cel prezent: "Zumzăitul aparatului de aer condiționat pus pe încălzire îi dădea starea de toropeală și liniște de care aveanevoie , iar în curând încep să se amalgameze relalitatea cu visul. Adoarme. " acelasi lucru se intampla si aici: "Afara ploua calm, burlanul încă se aude plăcut iar lumina de la veioză dadea un ton roșiatic-plăcut camerei." si as putea continua cu exemplele. cred ca ar trebui sa te hotarasti: actiunea curge in timpul prezent sau este o evocare? P.S: corecteaza "relalitatea"...:)...si vezi ca mai sunt niste "caciulite" care nu s-au asezat pe unde trebuie.
pentru textul : Invizibil deUite ca nu stiu sigur daca in haiku-ul clasic se poate continua o idee dintr-un vers in versul urmator...dar ma interesez :) ce stiu e ca in haiku modern, multe din regulile stricte nu se mai respecta. mai ales pentru haiku-urile scrise in alte limbi decat cea japoneza.
pentru textul : Dor dear fi mai fain fara liniute.
pentru textul : ilegalități fără bluetooth dePagini