"Ninge grozav pe câmp la abator
Si sânge cald se scruge pe canal ;
Plina-i zapada de sânge animal --
Si ninge mereu pe un trist patinor...
E albul aprins de sânge închegat,
Si corbii se plimba prin sânge... si sug ;
Dar ceasu-i târziu... în zari corbii fug
Pe câmp, la abator, s-a înnoptat.
Ninge mereu în zarea-nnoptata...
Si-acum când geamuri triste se aprind
Spre abator vin lupii licarind.
-- Iubito, sunt eu la usa înghetata... "
Cristina (şi, parcă, Virgil),
Din câte mi-aduc eu aminte (din liceu - secţia umanistă - şi din primii doi ani de facultate, în care am - mai - studiat latina), DIXIT e o formă de persoana a III-a a prezentului indicativ ( I: dico, II: dices,III: dixit).
Prin urmare, nu se poate spune "si eu dixit"!
Sper să nu vă supăraţi.
Cu drag,
t.c.
Da, textul se vrea ambiguu, dar nu macabru bineînțeles. Deocamdată cel puțin, autorul nu dorește dezvăluirea subiectului, și lasă forma așa. Cu toate riscurile. Expresiile "bucată de carne" și "hrănindu-se" se vor spiritualizate. Hm!, dar nu neapărat. "Știind-o așa", adică hrănindu-se, da, hrănindu-se din mine însumi. Așa cum se hrănește o ființă dintr-o altă ființă. E o întreagă serie, urmăriți "Fardad"; e cuvânt cheie, alături de "chemare". Și da, "nerăspunsă" e cel mai potrivit atribut. Mulțumesc pentru intervenții. Chiar mă interesează părerea cititorilor, motiv pentru care voi dori, cred, să înlătur impresia de macabru, dar încă nu știu cum.
multumesc, ecaterina barga, ma onoreaza vizita dumneavoastra. am facut unele modificarii la text, referitoare la obervatii, aveti dreptate .multumesc pentru observatiile constructive. cu deosebita stima, adelina
azi nu am avut timp să ajung acolo...iertare. ecourile vor veni. mulțumesc pentru lectură - nu e puțin lucru să știi că cineva ți-a citit textul de două ori!
Asteptarea ...moarte n-are. La mine este invers (ca la tine). pana la 67 de ani am castigat destui bani ca sa-mi ajunga mult dupa 2012 cand no-i mai fi. si de atunci ma tin de poezie (cum se tine inca piersic de femei) ca sa nu cad/cada. ca dansa nu vrea neam sa se lipesca de mine e cu totul altceva. ceea ce iti doresc si tie. adica cum?! e treaba ta sa faci hermeneutica (contradictorie). succes. la bani, nu la poezie. ca asta fiind de genul tau mult mai rar se lipeste de. Na ca facui herme in locul tau. dar mai exista pana in 2012 oarece speranta (si pentru dansele). daca devin...nu ca nu e frumos moral estetic si etc.
Finalul pare cumva extrem de personalizat cu acea poezie a lui caraion. Nu știu dacă e bine sau nu, dar mie, ca cititor, treaba asta nu-mi spune nimic. Restul poemului mi se pare bine condus, începând cu duelul psihologic dintre autor și psihiatru li terminând cu robinetul ce părea a fi din pluș. Apoi, spre final, m-a deranjat puțin în context și verbul a buși, nu știu de ce.
cred că s-ar potrivi mai bine "împrăștiate pe jos" fiindcă "răspîndite" duce cu gîndul la rolul reproducerii. sau poate chiar asta ai și vrut să se subînțeleagă, dacă faci referințe și la animale în continuare. interesant racordajul "optativ/durere". răzbunarea conturează o anume stare însă nu văd rostul ei. anterior, reproșurile erau îndreptate înspre sine.
Bobadil, referitor strict la text: Doua zile am umblat pe toate coclaurile, si a fost un efort consistent pentru ca tot eu am fost si fotograful. Exista mai multe poze, insa cei de la redactie atit mi-au dat voie sa folosesc. Din nefericire nu sunt cele mai potrivite, pentru ca de exemplu, in satul Bucum, am vazut doar trei case cu pereti mai de doamne-ajuta. Restul de 900 de oameni traiesc in bordeie. Si ca tot veni vorba, e suor sa faci pe justitiarul ori sa iei apararea Romaniei din spatele unui birou. Intentia mea nu a fost sa denigrez Romania, fraza din final pentru mine spune tot. Apoi, nu ca mi-as apara textul, dar Andule, acesta e reportajul, conteaza mai putin valoarea literara. Citeste toate rubricile de reportaj din toate ziarele(cu exceptia iesitului din comun, a ineditului), toate merg pe acelasi tipar, pe aceeasi tehnica. Inca o meteahna a romanului cu care m-am confruntat extraordinar de des: toate lumea care a scris odata niste versuri, crede ca poate face presa. In cinci ani de zile cit am lucrat la ziar, am vazut destui tineri care credeau ca daca poti face un eseu, atunci ai o cariera in jurnalism. In momentul in care au fost pusi sa faca o stire s-au blocat. Iar tu Andule faci acelasi pacat. Reportajul nu va excela niciodata ca tehnica ori ca subiect decit rareori, dar reportajul va excela prin nuante. As fi putut sa fac un intreg roman despre biserica aia prabusita ori despre drumul ala prin padure pe unde se duc copii la scoala sapte kilometri pe jos pe timp de iarna. Reportajul are valoare literara in masura in care i se da valoare literara, ori eu nu am vrut acest lucru. Andule, eu nu stiu prea multe, dar daca e vreun domeniu unde ma pricep acela e presa. Si asta nu m-a invatat nicio facultate de jurnalism, pentru ca facultatea te invata tehnica, nu te invata talentul. Si prea usor si pe nedrept se desconsidera munca din spatele unui astfel de reportaj. Eu sper sa intelegi ca aici chiar nu e vorba de valoare literara, ci de un act de jurnalism. Au fost doua reportaje publicate de catre ziarul unde lucrez strict ca documentare ziaristica si nimic mai mult. Poate de aici mediocrul, poate si pentru faptul ca vizualul e totdeauan mai de impact decit scrisul. In alta ordine de idei, am sa-ti dau exemplu Americii in ceea ce priveste modul de a sustine o campanie electorala. Nu cu afise pe stilpi, nu cu batai, nu cu mici, nu cu promisiuni, nu cu manipularea tinerilor. Am scris un editorial despre tinerii masa de manevra. E acelasi stil comunist de indoctrinare numai ca acum amsa de manevra a capatat constiinta: se vinde mai scump. Nu am vazut pe niciun post de televiziune o confruntare civilizata pe proiecte si programe. Sau asta daca se intimpla se intimpla in capitala sau in orasele dezvoltate. E foarte simplu sa arati cu degetul de dupa birou, dintr-un sediu de firma, in loc sa simti pina la exasperare mirosul de balega si usturoi care parca domneste in toata comuna. Si e normal sa-l repeti asa cum se repeta posterele candidatilor la primarii din stilp in stilp. Si ca veni vorba de tineri, am comparat partidelel politice care cumpara tinerii cu 250 de mii ziua de lipit afise, ori cu excursii si gratare, am comparat cu militiile din Siera Leone care drogau copii si ii puneau sa lupte. Eu nu am blamat Romania si nici nu ma intereseaza cersetorii altora. Imi ajung ai mei pentru ca ai mei si-au facut din asta un stil de viata. Si textul e mediocru pentru ca in general socialul e mediocru.
Mulțam de trecere și interes. "Musiu" Dinu poți să faci un eseu de 5000 de cuvinte cu tema "De ce ar trebui să fie retrogradat la novice X", îl trimiți la împărăție și o să fii mai liniștit. Mă simt foarte confortabil în secolul "trecut", n-am nici cea mai vagă intenție să vin în ăsta... încălzirea globală, stii si tu cum e.
Adi, no offence, ca fost „rimar” ești subiectiv. Lasă omul să zică ce are de zis, nu-i bai.
Pentru restul care s-au referit strict la text, voi reveni pe el cu prima ocazie luând în calcul sugestiile. Trebuie doar să găsesc ceva timp și pentru asta.
Și cu ochiul plin de lacrimi națiunea cea română, Care are-n mii de inimi sufletul ei tremurând, Vede cum prin nori se stinge stea cu flacără divină Și aude-n cer un tunet și un gemet pe pământ...
imi place cum scrii, poezia imi place. dar simt ca fac un compromis. eu sunt ok cu metaforele, in general, si tocmai asta mi se pare ingrijorator, ca tot am simtit abuzul chiar si dupa ce au fost facute (asa am inteles), modificari. e ca si cum as avea un sweet-tooth pe care incerc sa-l tin sub control, si de aceea poate ca sunt si mai sensibila la abuzuri in ambele sensuri (nu sufar nici ariditatea poeziilor care povestesc sec despre aventura mersului la piata). ce vreau sa spun e ca stiu ca vei gasi echilibrul acela si desigur, voi citi.
Stau așa ca proasta și îmi amintesc de vremurile de altădată când revolta era revoltă satira era satiră iar poema era poemă. Textul acesta mie mi se pare că ar vrea să strige ceva dar pănă în cele din urmă se răzgândește și scoate un scrâșnet din care eu una nu am înțeles mare lucru, un fel de ich lieb dicht nicht du liebst mich nicht, scuze daca germana mea e aproximativă cum altfel.
O măsură ar putea fi și așa, pentru fiecare 'parcă' un punct minus... două pe același rând, patru puncte minus, parcă parcă adică... 'deja' zece puncte minus, un cuvânt care nu are ce să caute într-un text poetic decât în caz de forță absolut majoră... urmează 'deși' și 'însă' cu câte o jumătate de punct.
Chiar dacă acel croitor îi era tată... dar nu își făcuse prea bine croiala cred eu.
Marga
textul este interesant desi faptul ca alegi sa folosesti atit de multe neologisme sau elemente livresti aseaza un fel de perete de sticla intre text si cititor. am senzatia ca exista o ideea acolo dar inca e ascunsa adinc
Deşi totul din acest text e din zona "rece", poezia este una care emană candoare/ delicateţe / păsare, pentru că toamna e cea personificată, dar la cititor, în cele din urmă, ajunge o fiinţă.
Foarte faine "toamna asta se lipește de pămînt
ca un bolnav de marginea dură a patului". (poate că "dură" ar putea lipsi).
Aici "chicotește răgușit a fum
respiră a ceață" aş scrie "respiră ceaţă", ca să evit repetiţia.
Nu ştiu ce să spun despre dublul "nu vrea să moară". Parcă e bine, parcă ar putea lipsi al doilea, parcă ar merge scurtat ("şi se ridică din nou în capul oaselor / nu vrea"). Nu ştiu.
Domnule Vacarasu, daca imi permiteti, la randul dumneavoastra: nu este vorba de nicio "dictatura poetica" - ah, cat de repede (ab)uzam de unele cuvinte! - ci de o prevedere menita sa inlesneasca accesul cititorlui la texte, folosind un motor de cautare. daca toti ne-am intitula creatiile ***, *****, sau *...ce sanse ar avea, oare, cititorul sa se descurce in hatisul de stelute? si totusi...o parere despre textul de mai sus aveti?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
'Abandon' așa se numește..
pentru textul : ce am scris "atunci" deși de ce nu ai încadrat-o la parodie?
pentru textul : Cu lopata- n drum spre Marte! deVlad Turburea şi Doina Leonte.
pentru textul : Lansare de carte. Ioan Barb - Babilon, ed. Brumar 2011 şi Sabatul Interior, ed. Limes, 2011. dede ce m-ai trezit?
mulţam pentru ginaţiile alea. eram sub spell.
pentru textul : Midnight taboo deIoana
pentru textul : călătoriile Alétenei deştiu că eşti atentă la detalii. îţi mulţumesc.
Domnule Adrian
pentru textul : Întâlnire. apoi să aşteptăm liniştea devă mulţumesc pentru citire, aprecieri şi mai ales pentru încredere.
vă mai aştept
Marga
"Ninge grozav pe câmp la abator
Si sânge cald se scruge pe canal ;
Plina-i zapada de sânge animal --
Si ninge mereu pe un trist patinor...
E albul aprins de sânge închegat,
Si corbii se plimba prin sânge... si sug ;
Dar ceasu-i târziu... în zari corbii fug
Pe câmp, la abator, s-a înnoptat.
Ninge mereu în zarea-nnoptata...
Si-acum când geamuri triste se aprind
Spre abator vin lupii licarind.
-- Iubito, sunt eu la usa înghetata... "
După cum vezi, diferenţă de ani lumină.
pentru textul : abator deei, ca sa vezi ce este in stare sa faca un an dintr-un om...
pentru textul : mi-e dor de femeia care scrie despre străzi deCristina (şi, parcă, Virgil),
pentru textul : domnule Labiș deDin câte mi-aduc eu aminte (din liceu - secţia umanistă - şi din primii doi ani de facultate, în care am - mai - studiat latina), DIXIT e o formă de persoana a III-a a prezentului indicativ ( I: dico, II: dices,III: dixit).
Prin urmare, nu se poate spune "si eu dixit"!
Sper să nu vă supăraţi.
Cu drag,
t.c.
Doar atat am avut de spus.
pentru textul : Ochi de jad deDa, textul se vrea ambiguu, dar nu macabru bineînțeles. Deocamdată cel puțin, autorul nu dorește dezvăluirea subiectului, și lasă forma așa. Cu toate riscurile. Expresiile "bucată de carne" și "hrănindu-se" se vor spiritualizate. Hm!, dar nu neapărat. "Știind-o așa", adică hrănindu-se, da, hrănindu-se din mine însumi. Așa cum se hrănește o ființă dintr-o altă ființă. E o întreagă serie, urmăriți "Fardad"; e cuvânt cheie, alături de "chemare". Și da, "nerăspunsă" e cel mai potrivit atribut. Mulțumesc pentru intervenții. Chiar mă interesează părerea cititorilor, motiv pentru care voi dori, cred, să înlătur impresia de macabru, dar încă nu știu cum.
pentru textul : Cântecul unei chemări nerăspunse demultumesc, ecaterina barga, ma onoreaza vizita dumneavoastra. am facut unele modificarii la text, referitoare la obervatii, aveti dreptate .multumesc pentru observatiile constructive. cu deosebita stima, adelina
pentru textul : Confesiune deGorun, mulţumesc pentru peniţă şi sfaturile legate de construcţia textului, voi ţine cont de ele!
Silviu, mulţumesc pentru ideea de a posta textul pe blog, sunt onorată! Sper să am timp să mai scriu!
Mariana, mulţumesc pentru gândurile bune, cu drag!
pentru textul : a te întoarce în braţele cuiva deam remediat, multumesc Virgil!
pentru textul : cântecul este şi el o scriere deazi nu am avut timp să ajung acolo...iertare. ecourile vor veni. mulțumesc pentru lectură - nu e puțin lucru să știi că cineva ți-a citit textul de două ori!
pentru textul : gravură rupestră cu femeie și măr deAsteptarea ...moarte n-are. La mine este invers (ca la tine). pana la 67 de ani am castigat destui bani ca sa-mi ajunga mult dupa 2012 cand no-i mai fi. si de atunci ma tin de poezie (cum se tine inca piersic de femei) ca sa nu cad/cada. ca dansa nu vrea neam sa se lipesca de mine e cu totul altceva. ceea ce iti doresc si tie. adica cum?! e treaba ta sa faci hermeneutica (contradictorie). succes. la bani, nu la poezie. ca asta fiind de genul tau mult mai rar se lipeste de. Na ca facui herme in locul tau. dar mai exista pana in 2012 oarece speranta (si pentru dansele). daca devin...nu ca nu e frumos moral estetic si etc.
pentru textul : Anul 2012 deP.S. Multumesc pentru senalarea "typos"-urilor
pentru textul : Quasimodo deFinalul pare cumva extrem de personalizat cu acea poezie a lui caraion. Nu știu dacă e bine sau nu, dar mie, ca cititor, treaba asta nu-mi spune nimic. Restul poemului mi se pare bine condus, începând cu duelul psihologic dintre autor și psihiatru li terminând cu robinetul ce părea a fi din pluș. Apoi, spre final, m-a deranjat puțin în context și verbul a buși, nu știu de ce.
Am citit,
pentru textul : viermii din fructele de aur deEugen.
cred că s-ar potrivi mai bine "împrăștiate pe jos" fiindcă "răspîndite" duce cu gîndul la rolul reproducerii. sau poate chiar asta ai și vrut să se subînțeleagă, dacă faci referințe și la animale în continuare. interesant racordajul "optativ/durere". răzbunarea conturează o anume stare însă nu văd rostul ei. anterior, reproșurile erau îndreptate înspre sine.
pentru textul : dalet sau a patra teorie a incompatibilității deionut,
m-ai facut sa rad si n-am baut inca cafeaua.
imi place cum pui problema. s-ar putea sa devin fanul tau.
pentru textul : Hi! deBobadil, referitor strict la text: Doua zile am umblat pe toate coclaurile, si a fost un efort consistent pentru ca tot eu am fost si fotograful. Exista mai multe poze, insa cei de la redactie atit mi-au dat voie sa folosesc. Din nefericire nu sunt cele mai potrivite, pentru ca de exemplu, in satul Bucum, am vazut doar trei case cu pereti mai de doamne-ajuta. Restul de 900 de oameni traiesc in bordeie. Si ca tot veni vorba, e suor sa faci pe justitiarul ori sa iei apararea Romaniei din spatele unui birou. Intentia mea nu a fost sa denigrez Romania, fraza din final pentru mine spune tot. Apoi, nu ca mi-as apara textul, dar Andule, acesta e reportajul, conteaza mai putin valoarea literara. Citeste toate rubricile de reportaj din toate ziarele(cu exceptia iesitului din comun, a ineditului), toate merg pe acelasi tipar, pe aceeasi tehnica. Inca o meteahna a romanului cu care m-am confruntat extraordinar de des: toate lumea care a scris odata niste versuri, crede ca poate face presa. In cinci ani de zile cit am lucrat la ziar, am vazut destui tineri care credeau ca daca poti face un eseu, atunci ai o cariera in jurnalism. In momentul in care au fost pusi sa faca o stire s-au blocat. Iar tu Andule faci acelasi pacat. Reportajul nu va excela niciodata ca tehnica ori ca subiect decit rareori, dar reportajul va excela prin nuante. As fi putut sa fac un intreg roman despre biserica aia prabusita ori despre drumul ala prin padure pe unde se duc copii la scoala sapte kilometri pe jos pe timp de iarna. Reportajul are valoare literara in masura in care i se da valoare literara, ori eu nu am vrut acest lucru. Andule, eu nu stiu prea multe, dar daca e vreun domeniu unde ma pricep acela e presa. Si asta nu m-a invatat nicio facultate de jurnalism, pentru ca facultatea te invata tehnica, nu te invata talentul. Si prea usor si pe nedrept se desconsidera munca din spatele unui astfel de reportaj. Eu sper sa intelegi ca aici chiar nu e vorba de valoare literara, ci de un act de jurnalism. Au fost doua reportaje publicate de catre ziarul unde lucrez strict ca documentare ziaristica si nimic mai mult. Poate de aici mediocrul, poate si pentru faptul ca vizualul e totdeauan mai de impact decit scrisul. In alta ordine de idei, am sa-ti dau exemplu Americii in ceea ce priveste modul de a sustine o campanie electorala. Nu cu afise pe stilpi, nu cu batai, nu cu mici, nu cu promisiuni, nu cu manipularea tinerilor. Am scris un editorial despre tinerii masa de manevra. E acelasi stil comunist de indoctrinare numai ca acum amsa de manevra a capatat constiinta: se vinde mai scump. Nu am vazut pe niciun post de televiziune o confruntare civilizata pe proiecte si programe. Sau asta daca se intimpla se intimpla in capitala sau in orasele dezvoltate. E foarte simplu sa arati cu degetul de dupa birou, dintr-un sediu de firma, in loc sa simti pina la exasperare mirosul de balega si usturoi care parca domneste in toata comuna. Si e normal sa-l repeti asa cum se repeta posterele candidatilor la primarii din stilp in stilp. Si ca veni vorba de tineri, am comparat partidelel politice care cumpara tinerii cu 250 de mii ziua de lipit afise, ori cu excursii si gratare, am comparat cu militiile din Siera Leone care drogau copii si ii puneau sa lupte. Eu nu am blamat Romania si nici nu ma intereseaza cersetorii altora. Imi ajung ai mei pentru ca ai mei si-au facut din asta un stil de viata. Si textul e mediocru pentru ca in general socialul e mediocru.
pentru textul : reporter în războiul din absurdistan deMulțam de trecere și interes. "Musiu" Dinu poți să faci un eseu de 5000 de cuvinte cu tema "De ce ar trebui să fie retrogradat la novice X", îl trimiți la împărăție și o să fii mai liniștit. Mă simt foarte confortabil în secolul "trecut", n-am nici cea mai vagă intenție să vin în ăsta... încălzirea globală, stii si tu cum e.
Adi, no offence, ca fost „rimar” ești subiectiv. Lasă omul să zică ce are de zis, nu-i bai.
Pentru restul care s-au referit strict la text, voi reveni pe el cu prima ocazie luând în calcul sugestiile. Trebuie doar să găsesc ceva timp și pentru asta.
pentru textul : Boală deȘi cu ochiul plin de lacrimi națiunea cea română, Care are-n mii de inimi sufletul ei tremurând, Vede cum prin nori se stinge stea cu flacără divină Și aude-n cer un tunet și un gemet pe pământ...
pentru textul : this is a film depentru că nu ne plac bucatele!
pentru textul : după potopul nopţii deimi place cum scrii, poezia imi place. dar simt ca fac un compromis. eu sunt ok cu metaforele, in general, si tocmai asta mi se pare ingrijorator, ca tot am simtit abuzul chiar si dupa ce au fost facute (asa am inteles), modificari. e ca si cum as avea un sweet-tooth pe care incerc sa-l tin sub control, si de aceea poate ca sunt si mai sensibila la abuzuri in ambele sensuri (nu sufar nici ariditatea poeziilor care povestesc sec despre aventura mersului la piata). ce vreau sa spun e ca stiu ca vei gasi echilibrul acela si desigur, voi citi.
pentru textul : Anul acesta are trei anotimpuri deStau așa ca proasta și îmi amintesc de vremurile de altădată când revolta era revoltă satira era satiră iar poema era poemă. Textul acesta mie mi se pare că ar vrea să strige ceva dar pănă în cele din urmă se răzgândește și scoate un scrâșnet din care eu una nu am înțeles mare lucru, un fel de ich lieb dicht nicht du liebst mich nicht, scuze daca germana mea e aproximativă cum altfel.
pentru textul : politica sadicului deO măsură ar putea fi și așa, pentru fiecare 'parcă' un punct minus... două pe același rând, patru puncte minus, parcă parcă adică... 'deja' zece puncte minus, un cuvânt care nu are ce să caute într-un text poetic decât în caz de forță absolut majoră... urmează 'deși' și 'însă' cu câte o jumătate de punct.
Chiar dacă acel croitor îi era tată... dar nu își făcuse prea bine croiala cred eu.
Marga
am să revin pe text, Virgil, mulțam de popasul elegant.
pentru textul : din sensibilitățile băiatului care aduce pizza detextul este interesant desi faptul ca alegi sa folosesti atit de multe neologisme sau elemente livresti aseaza un fel de perete de sticla intre text si cititor. am senzatia ca exista o ideea acolo dar inca e ascunsa adinc
pentru textul : iconografie atemporală deDeşi totul din acest text e din zona "rece", poezia este una care emană candoare/ delicateţe / păsare, pentru că toamna e cea personificată, dar la cititor, în cele din urmă, ajunge o fiinţă.
Foarte faine "toamna asta se lipește de pămînt
ca un bolnav de marginea dură a patului". (poate că "dură" ar putea lipsi).
Aici "chicotește răgușit a fum
respiră a ceață" aş scrie "respiră ceaţă", ca să evit repetiţia.
Nu ştiu ce să spun despre dublul "nu vrea să moară". Parcă e bine, parcă ar putea lipsi al doilea, parcă ar merge scurtat ("şi se ridică din nou în capul oaselor / nu vrea"). Nu ştiu.
pentru textul : amintire din pavilionul 10 deDomnule Vacarasu, daca imi permiteti, la randul dumneavoastra: nu este vorba de nicio "dictatura poetica" - ah, cat de repede (ab)uzam de unele cuvinte! - ci de o prevedere menita sa inlesneasca accesul cititorlui la texte, folosind un motor de cautare. daca toti ne-am intitula creatiile ***, *****, sau *...ce sanse ar avea, oare, cititorul sa se descurce in hatisul de stelute? si totusi...o parere despre textul de mai sus aveti?
pentru textul : *** dePagini