erată:
ci pentru

multumesc frumos. e adevarat ca are un caracter discontinuu, in partea doua cea cu visul am dorit sa rulez ideile una dupa alta. imi dati va rog un sfat,daca doriti, cum as putea sa-mi redresez textul. sa scot versurile astea ? "Adorm cu cerul la cap și-mi trimit Godul la culcare" cu stima,adelina

Scuze, citesc și eu textul Dvs. abia acum din motive oarecum obiective și doresc să vă spun că din tot ce am citit plus abundența de comentarii, nu pot decât să subscriu părerii pe cât de laconic exprimate pe atât de substanțial adevărate a lui Virgil T și anume că acesta este un text care se plasează la granița fragilă dintre poezie și proză și aici complez eu că nu este altceva decât un amestec de amintiri, o autobiografie scrisă forțat în versuri, simțită pe alocuri însă lipsită de forță poetică, un fel de poluție nocturnă a unui adolescent boem care, visând la fata blondă încearcă apoi să ascundă jenat rezultatul printre așternuturi.
Mai mult, ideea acestui poem, o idee bună să zicem, deși deloc nouă, este tot superficial, adolescentin abordată și expediată așa, într-o doară. O bucată de proză eventual, da, ... însă cu condiția renunțării la complicațiile unei frazări evident forțate doar ca să iasă, vezi Doamne, un fel de poem.
Părerea mea, desigur.
Margas

Sis, bine te-am găsit aici. Am mai corectat câte ceva... Oricum o să mai modific în funcție de cum îmi amintesc. De exemplu, eram ieri la o clătită și mi-am amintit că spuneam "întâmplări" în loc de "povești" și că pe atunci nu erau semestre, ci trimestre.

alma și profetul, ce aveți, vă rog, domniile voastre cu rimele, sau cu o poezie rimată care te topește uneori, sau îți bagă fiori în suflet? este oare poezia clasică, ca orice curent din era trecută, în era noastră postmodernistă un dinozaur pe cale de extincție? n-are șansă de supraviețuire în urma avalanșei ucigătoare a influenței ruso-slavice din literatura de azi? iată aici un minuscul exemplu de poezie rimată care este îmbrațișată de sufletul omenesc mai mult decât abureala din poezia douămiistă: "Și lacrima, din ochi, nu poate Să micșoreze bucuria Acelei nopți, cum nu sunt toate, Acelei nopți înmiresmate În care S-a născut Mesia..." hai, să fim serioși! vă doresc Sărbători fericite!

"mă bucur Elena că ai citit texte mult mai bune la mine, oricum nu ţin minte care";

nu tii minte daca am citit sau daca erau bune? pentru ca in primul caz, nu aveai cum sa stii, doar le-am citit, in cel de-al doilea, eu cred ca autostima ta ca poet e la alt nivel, mult mai ridicat, sau asa ar trebui sa fie;

un text mai aproape de suflet te face in acelasi timp mai subiectiv, ceea ce nu conteaza foarte mult pentru lector; si cred ,da, in voci sensibile si in auzuri asemenea; o zi buna si imi cer scuze daca am revenit poate nu tocmai necesar.

cred că ai prezentat niște modele de eșarfe. un fel de publicitate indirectă :) deși îmi plac nuanțele de albastru, eu personal, nu le-aș purta. unde sunt poemele vulcanice promise?

lipsa simtului umorului????????? stii cum se numeste ce faci tu acum Cristina in limba engleza? "backpedaling", care se defineste printre altele cu "a te retrage dintr-o pozitie de atitudine". Formularile tale nu au fost glume. Mi se pare jenant (si daca ai fi fost barbat as fi spus necavalereste) sa dai bir cu fugitii. Dar asta e. Expresii precum "acuma, eu stiu ca orice articol, afirmatie, text, fiind publice si care jignesc religia, etnia sau chiar omul ca persoana fizica, sunt pasibile de pedepse penale, mai grav cand e vorba de un stat, tara, religie. " sau "Eu nu-l dau in judecata pe nicodem ca mi-a jignit ortodoxismul romanesc strabun" sint absolut orice dar nu glume la care noi probabil ar fi trebuit sa ridem in hohote. Hai sa fim seriosi. Ca doar nu vindem castraveti la gradinar.
In ce priveste toata abureala aia cu incipitul sint de-a dreptul consternat. Tu singura sesizezi ca Nicodem face aluzie in textul lui la versetul 8 din Isaia 11, unde scrie "pruncul de ţîţă se va juca la gura bortei năpîrcii, şi copilul înţărcat va băga mîna în vizunia basilicului." De unde şi pînă unde chestia asta este o ofensă la adresa ortodoxiei sau neamului sau a mai ştiu eu ce rămîne o enigmă pentru mine. Sînt şocat că tu, care te pretinzi că ai probabil o brumă de capacitate hermeneutică, nu pricepi că formularea lui pune în paralel naşterea lui Isus cu descrierea profetică pe care Isaia o face eschatonului. Evident în ilustraţia lui Isaia năpîrca este tot ce poate fi mai rău, crud, viclean. La urma urmei în Eden ni se spune că însuşi Diavolul a apărut sub formă de şarpe. Deci simbolistica este clară chiar şi pentru un nepriceput. Cînd Nicodem afirmă că pruncul Isus s-a născut "gura bortei năpârcii" ideea este că a venit şi s-a întrupat la cea mai mică proximitate de rău, păcătos, demonic. Nu mi se pare blasfemiator ci doar o simplă prostie idioată să te gîndeşti că textul s-ar referi la anatomia genitală a Mariei, şi culmea!, prin extensie s-ar vrea o ofensă la adresa mariolatriei. Hai să fim serioşi. Asta este pură vînătoare de vrăjitoare şi boală conspiraţionistă. Dacă pornim pe panta asta eu pot arăta nu ştiu cîte chestii de origine păgînă în tradiţia sau biserica ortodoxă sau în altele. Şi deşi majoritatea ar fi aberaţii şi inepţii unele probabil că ar avea o legătură cu adevărul. Dar chiar am să mă cobor să îmi preocup mintea cu noroi?! Se pare că unii sînt atraşi de cacofonii şi interpretări lascive aşa cum e atrasă musca de ... rahat. Mă refeream la rahatul ăla pe care îl pui în cozonac. Asta ca să nu înţelegi greşit din nou.

"saloane şi mâneci întoarse,
delir – ghioceii vocali,
prin munţi, printre gările arse,
vagoane cu morţi joviali,"
Strofa aceasta, în mod deosebit, Adrian!
Titlul trebuie schimbat, da.

În același context ca și comentariile Aritmosei și autorului poemului, îmi permit să remarc pe site titlurile: mi-e frică să dorm pe întuneric și când mi-e somn Un zâmbet. Din partea profei. :)

Multumesc pentru comentariile inteligente si sfaturile voastre.

eu nu-s bun la complimente. Narciso Yepes cind era multumit isi lua ghitara si improviza ceva . /// totul se petrecea in mai nu in iunie. vorbeai cu tine scuturind fata de masa, aranjind pozele dupa format si mirosul care venea din urma. apoi te asezai la masa ta de scris cu flori de tei in paharul de ceai uitat si cu creionul in gura, cu capul dat pe spate imaginind o calatorie intr-o ploaie nimicitoare cu pomi smulsi din suflet, cu salcamii deflorati intr-o atmosfera dramatica plina de fiori dar ai fost brusc intrerupta ..cineva a aprins lampa in camera alaturata si lumina trecu pe sub use ca sa ti se aseze in poala, incolacita, cautind un loc uscat...

Ialin, daca am reusit sa scriu un text care sa iti placa, pot sa ma las de fumat...:)). multumesc pentru "coronita". am retinut si obiectia ta - chiar daca nu iti impartasesc opinia. Andu, bucuroasa sa te vad...in sfarsit, laconic! sa ne citim cu bine.

Frumoasa zicere de iluzii.. Sigur ca multi vor putea spune si pe buna dreptate, chestia cu fumatul e... fumata, mie insa imi transmite inca acea aura de sinceritate (cunoscand-o pe Ada un pic) asa, ca un confesional, nu vreau sa intru aici intr-o dezbatere mai veche de la poetescu pe tema confesionalului in literatura (desigur, acolo nu erau marii nostri expati, asa ca dezbaterea s-a desfasurat in ilustra lor absenta). Mie mi s-a dat aici spre citire un text scris cu inima, eu asta am simtit, chiar daca merge prea departe spre final, insa e adevarat asa cum adevarul este o inima. Remarc "dimineața patul meu gol e un naufragiu trec pe lângă oglindă nu mă uit știu cine sunt" - poate una dintre cele mai solide constructii imagine-metafora pe care le-am citit in ultima vreme Inceputul nu e inca ok... parerea mea. Hai sa incercam asa... "Seara ma las de fumat/dureaza doar noaptea".. restul la fel. Ce am schimbat aici? Acel "in fiecare seara" care ne aminteste, nu-i asa, de Mark Twain "sa te lasi de fumat, nimic mai simplu, eu fac asta zilnic" si "nu ma tine decat" - o constructie care nu imi suna bine deloc (argumente la cerere :-) Un poem sincer, 80-08 sa fie optzeciul asta care mi-a placut intotdeauna de vina? Nu stiu, poate. Penita de la mine. Andu