am citit textul si m-a ingrozit macelarirea rimei si ritmului. daca cineva chiar vrea sa le foloseasca atunci ar trebui sa o faca cel putin corect. altfel nu are rost. ca sa nu mai vorbesc despre "spiritul" textului, adica despre ce vrea el sa spuna, adica despre ce nu reuseste sa spuna nimic aici.
vlad, ai dreptate. voi corecta
alma, nu am înțeles primul rînd din comentariu. "aglomerînd" ?? eu ma tot straduiesc sa evit gerunzii pe cit se poate. cu "neobosit" ai dreptate, voi modifica. da finalul e cam melodramadic. nu mi-a placut nici mie. il voi revizui.
ionut, nu am citit textul lui peia. dar daca zici tu...
"trec
prin mine
ca printr-o gară fără oprire" - deşi simplu spus, are forţă. E genul de vers pe care ai impresia că l-ai tot auzit, fără să fie chiar aşa. Textul fiind fără punctuaţie, frazarea fiind, deci, importantă, "fără oprire" ar cam trebui mutat singur pe un rând (trec prin mine/ ca printr-o gară/ fără oprire). Cel puţin aşa înţeleg eu topica - trec, fără oprire, prin mine...
"Liniştea zgomotului (de fond)" este forţată, arhiîntâlnită şi facilă prin construcţia-i genitivală. La fel şi "bucuria cuvântului nerostit".
nu am nimic personal cu tine sau textele tale. nici nu am pretentia sa te consider elev, departe acest gind. te consider doar un coleg (de site). ceea ce am scris la unele din poezii, consider ca este/sint o opinie/opinii pe care mi-o/mi le exprim liber. daca aceasta opinie este mai dura decit te astepti, ar trebui sa te puna putin pe ginduri. pur si simplu poti declansa prin unele texte (nu toate, eu nu am generalizat) o astfel de reactie. altcineva te-ar putea lauda,sau te-a laudat deja, tot ce este posibil, dar de multe ori iti poate face un mare deserviciu. o seara buna!
e ceva in neregula cu mecanismul sitului. ma logasem, altfel n-ar fi aparut formatul "comentariul tau", folosit aici si ca loc de relativ dialog, apoi scrisesem in amanuntime o replica la raspunsul d-lui gazda si cand sa lansez textul mi-a aparut "eroare, nu puteti posta fara sa va logati". nu iau daomne fereste in nume de rau timpul pierdut, un sit asa de tanar e inerent sa aiba erori de functionare. il asigur insa pe d-l gazda ca voi raspunde alta data. intre timp il rog respectuos sa-mi faciliteze cel putin depasirea unei dileme formale. mi s-a adresat pe parcursul aceluiasi mesaj cu 'rim" si cu "domnule rim". sa nu fiu gresit inteles. nu cunosc libertate masi mare decat cea pe care o acord automat oricarui interlocutor in alegerea formulei de adresare catre mine. dar sunt un maniac al coerentei si imbatranit in tirania bunei cresteri si incerc sa ma adresez reflexiv. profit de ocazia pierderii unei bune jumartati de ora (repet, nu acuz, e inerent!), ca sa verific cat e de adevarat ca orice lucru are partea lui buna si-l rog sa-mi precizeze cum prefera sa ma adrezez. conform normelor uzuale pe net, care sunt relaxate, in lipsa unor precizari dn partea d-sale ma voi adresa neprotocolar si famimilar. rim
"scrisoarea despre mâine" o citesc astăzi, 6 febr.; îmi pare rău, comentariul meu poate ajunge prea târziu. poezie- scrisoare cu țintă precisă: celei pentru care scrie poeta Adriana Lisandru și care nu-i citește niciodată poeziile. incredibil, dar poate exista o asemenea femeie. pierde mult. mesajul e simplu, durerea, agitația în căutarea unui răspuns are dezlegarea prin titlurile de carte alese "Iarna vrajbei noastre" și "Fructele mâniei"; se aprind toate luminile, problema pare rezolvată. femeia e probabil mai în vârstă. o trădează ridurile... "ridul de pe frunte s-a adâncit în formă/ unui semn inutil de întrebare. / mai are câteva. / unul ca un fruct pârguit/ altul seamănă cu o floare de gheață".apariție uluitoare, mai mult sau mai puțin imaginară, pentru ea curg râuri de cerneală. interesant. inspirație divină în continuare!
Virgil, mi-a facut placere ce-ai spus despre titlu - si m-a facut sa zambesc; asta, fiindca nu ma pricep sa pun titluri. Daca ar fi dupa mine, mi-as numerota textele cu cifre arabe! :) Cat despre comentariul anterior - da, textele mele sunt, in general, emotionale, sufera de acest pacat...uneori gestionez aceasta incarcatura mai bine, alteori mai prost. Depinde de aflux... Multumesc pentru vizita si pareri.
Aranca, sunt onorata de prezenta ta aici si iti multumesc pentru apreciere! Poezia doamnei Ileana Malancioiu este superba! De ce nu stii... sau poate stii deja? ... in limba franceza?
Intrucat textul este incadrat la "polemica" imi voi exprima opinia fata de tema de referinta. Nu stiu daca cunosti faptul ca in Romania exista o emisiune care se numeste "Cronica Carcotasilor" si in care, timp de circa 2 ore, sunt prezentate si disecate o multime de balbe si de formulari lingvistice dezastruoase, toate acestea avand ca subiect vedetele si prezentatorii tv. De aceea nu sunt impresionat atat de tare de ceea ce prezinti tu aici mai ales ca granita intre cele doua cuvinte este foarte alunecoasa. Uite: FUNERÁLII s.n. pl. Ceremonie fastuoasă a înmormântării sau a incinerării unei personalități. – Din fr. funérailles, lat. funeralia. Sursa: DEX '98 ; FUNERÁR, -Ă, funerari, -e, adj. Care ține de funeralii, privitor la funeralii; de înmormântare. ♢ Urnă funerară = vas în care se păstrează cenușa unui mort incinerat. Piatră funerară sau monument funerar = lespede sau monument care se așază pe un mormânt. – Din fr. funéraire, lat. funerarius. Sursa: DEX '98 Vorbim in acest caz despre o greseala simpla pe care ar fi putut sa o faca 90% dintre romani, din neatentie, datorita oboselii ori a unui nivel de educatie scazut. Aud zilnic altele mai grosolane ca sa ma mire greseala prezentata de tine pe care as putea sa o consider "subtila" :) Dar generalizezi de la un fapt singular si cred ca abordarea ta este una pripita. Eu nu fac diferente intre romanii de aici si cei din afara. Devine comic numai atunci cand unii sunt nehotarati in ce limba sa vorbeasca incepand fraza in romana si terminand in limba tarii de adoptie. Dar e amuzant si atat. Nu fac judecati de valoare iar rasul meu este fara malitiozitate. Dar nu inteleg ce are asta cu Academia Romana? Ar trebui institutia sa suplineasca scoala generala si liceul? sa realizeze cursuri alternative? In problema care s-a ridicat sub un anume text de pe hermeneia, referitoare la folosirea lui î si â, sunt de parere ca atata timp cat Academia Romana este o institutie recunoscuta si unicul for in acest domeniu recomandarile acesteia trebuie respectate.Ca si in Parlament, chiar daca nu sunt de acord cu o lege care a fost votata, ma supun acesteia pentru ca provine de la organul legislativ.Un dialog despre ratiunile adoptarii unei variante sau a alteia este vasta si pe alocuri chiar prea tehnica pentru a face obiectul discutiei aici. Recunosc insa ca textul este o reactie si poate de aici obida asta a ta, atat de romaneasca :) Iar cu referire la ziua de astazi eu cred ca patriarhul este o institutie de reprezentare la fel ca si presedintele iari doliul national are numai o legatura indirecta cu persoana care a ocupat aceasta demnitate. Si sa nu uit... toate acestea nu au nicio legatura cu patriotismul.
flabra, comentariul tau e ca un oxigen proaspat. nu pt ca ar fi laudativ, ci pt ca...e printre putinele care se refera totusi la text! incep sa obosesc de polemicile (o, cat de aprinse, dar si cat de inutile!) caracteristice acestui sit literar. ne mai citim.
Poemul nu e chiar rău de tot, nu e nici cine știe ce, oricum sigur NU de două penițe. Din câte știu eu, Cristina a fost cea care a pus valoarea poetică în prim plan pe aici pe H de o bună bucată de vreme încoace și nu i-am găsit deseori cusururi evidente întru ale criticii. Și nici aici nu îi găsesc, poate doar un pic tonul exagerat.
Ce zic eu este că nu trebuie prea mult efort de lectură ca să îți dai seama de nivelul extrem de coborât dpdv literar al acestui autor mai degrabă de texte de manele pentru grădiniță decât de poezii postate pe un site ca Hermeneia. Agramat 'ni s-a făcut poza de George poate', clișeist 'ceasul din gară' indigest 'ai pufnit pe nări' și retard 'poate gândeai la mine' acest autor ne prezintă aici un muc al gândirii sale împachetat în versuri care nici măcar din coadă nu pot ca să sune. Dar știți ce e ciudat? Că poemul acesta nu deranjează, poți să-l citești și e ok. Îți intră pe o ureche și îți iese pe amândouă. Pe amândouă penițele, desigur.
Margas.
Proiecția asta pe cămașa nopții aduce efecte speciale cu "țiglele lumii"... În final, îmi place asociația timp-anacondă...să fie timpul chiar această imagine biblică a păcatului... Poem de re-citit.
Mulţumesc domnule Fanache pentru opinia corectă probabil. Este dintre puţinele mele încercări de proză, am scris-o mai mult cu sufletul decât cu raţiunea.
uitasem: "paraleli" era cuvantul cheie... si am atins si chipul papusii. nu-mi spune ca e de portelan ca eu sunt mereu neatenta la jocuri in care se trage ceva si la mijloc e sfoara... :(
Atunci reiau mesajul fara trimitere la adresa blog. Paul, multumesc frumos pentru recenzie, imi place cum este scrisa, ca o invitatie sincera la lectura. Poate vom avea ocazia sa ne cunoastem si fata in fata! Mult succes in lumea literelor in continuare!
Andrei P.Velea
Un poem plin de raţionamente logice, de ipoteze primare, secundare si de concluzii :)
E satiră de bună calitate, chiar usturătoare si moralizatoare pentru împricinaţi, pentru vinovaţii de avea un dram de minte :) pentru a-si urma instinctele primare în mod ,,elegant" :)).
Mi-a plăcut rima interioară ,,asta și cu nevasta" :) ( asta si cu nev-asta :) )
As renunta la ,,ce dracu’ comentezi".
Uite că am comentat :)))
Te felicit, Paul, pentru lejeritate cu care scrii si acest gen de poeme! ( încă o strângere de mănă )
adriana, o sa schimb. multumesc pentru efortul depus pentra a face seria asta mai sonora si multumesc pentru aprecieri. aci sint in forma bruta, asa cum, de regula, imi si public textele, desi s-ar merita de lucrat inainte de asta.
Proza realista descriptiva, intre povestire si jurnal, cu doua planuri urmarite liniar, unite prin pasiunea disecatului si ideile de printre randuri. Prin succesiunea imaginilor si ideilor, parca merge la pas, intr-un ritm tihnit, e o proza care nu galopeaza. Personal, imi plac prozele nervoase, navalitoare, ce ma iau de camasa si ma scutura; dar am savurat si ce mi s-a oferit aici : o proza relaxata, matura, care parca sta si cugeta, face analogii intre viata si arta culinara, din prisma biologiei. Asa ca am stat si-am cugetat: biologia este o stiinta a interelatiei, cu mecanism de baza exact, cauza si efect; care prin permenente schimburi, se reorienteaza, si alcatuieste un intreg logic, „simplu dar nu simplist”. Barbu spunea ca poezia si matematica se intalnesc, undeva, in sferele superioare; mi-a placut ca am gasit aceeasi idee raportata la biologie („Și mai ales totul este frumos, de-a dreptul artistic.”) Am facut analogia cu societatea noastra, e si ea un organism care se naste, creste, evolueaza, decade, moare. Societatea umana e ca un crab, inca o placinta de pe masa lui Dumnezeu, si totusi, doar parte integrata intr-un festin, care e Pamantul, sau intreaga carte de bucate : Universul. Ma intreb cat de detasat poate privi placinta asta un sociolog. :)
aceste vise impletite prin saga Mahabharatei, poarta cititorul dincolo de paginile sacre... versurile "îmi întind doar corzile peste marginea treptelor ca pe un gît sugrumat dincolo de tăcere" sint semnificative, nu numai ca metafora. si ce este durerea? [vezi (Mahâbhârata, V; 15,17)] ...si daca imi pot imagina cine sint Kauravas, cine sint ceilalti patru fii ai lui Pandu?
da, recunosc și eu m-am gîndit la o conotație religioasă inițial. și chiar se potrivea. la urma urmei viața și rezolvarea ei reprezintă un nod încîlcit pentru mulți.
cît despre rațe, este păcat că unii au priceput numai forma și nu conținutul comentariului meu precedent. superficialitatea este incapacitatea de a trece dincolo de suprafață. ca în povestea cu gîsca prin baltă. dar mă opresc aici pentru că iar nu o să se înțeleagă.
da, inițial și eu m-am gândit să-l opresc acolo. dar m-am găndit să aprofundez starea și am lăsat și restul. mulțumesc pentru oprire. un an nou fericit!
câți pictori ar dori să aibă pe șevalet căldura unui model adevărat! și căți ar scrie cu penelul lor despre zăpezile de altădată! "am ajuns să nu ne mai putem ascunde indiscrețiile îmi mînjesc degetele cu tine arăt obosit" ce pictor pleacă din tine... tristețea unui nor uitat între două cuvinte... degetele cu tine sau cu altcineva, ca un fiord al corăbiilor scufundate, părere despre lumina cerească a unui alt vitraliu ...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
am citit textul si m-a ingrozit macelarirea rimei si ritmului. daca cineva chiar vrea sa le foloseasca atunci ar trebui sa o faca cel putin corect. altfel nu are rost. ca sa nu mai vorbesc despre "spiritul" textului, adica despre ce vrea el sa spuna, adica despre ce nu reuseste sa spuna nimic aici.
pentru textul : decembre deam modificat...putin
pentru textul : Eternitate devlad, ai dreptate. voi corecta
pentru textul : scrisori imaginare II dealma, nu am înțeles primul rînd din comentariu. "aglomerînd" ?? eu ma tot straduiesc sa evit gerunzii pe cit se poate. cu "neobosit" ai dreptate, voi modifica. da finalul e cam melodramadic. nu mi-a placut nici mie. il voi revizui.
ionut, nu am citit textul lui peia. dar daca zici tu...
"trec
prin mine
ca printr-o gară fără oprire" - deşi simplu spus, are forţă. E genul de vers pe care ai impresia că l-ai tot auzit, fără să fie chiar aşa. Textul fiind fără punctuaţie, frazarea fiind, deci, importantă, "fără oprire" ar cam trebui mutat singur pe un rând (trec prin mine/ ca printr-o gară/ fără oprire). Cel puţin aşa înţeleg eu topica - trec, fără oprire, prin mine...
"Liniştea zgomotului (de fond)" este forţată, arhiîntâlnită şi facilă prin construcţia-i genitivală. La fel şi "bucuria cuvântului nerostit".
Per ansamblu, un text mai slăbuţ.
pentru textul : un tren numit eu denu am nimic personal cu tine sau textele tale. nici nu am pretentia sa te consider elev, departe acest gind. te consider doar un coleg (de site). ceea ce am scris la unele din poezii, consider ca este/sint o opinie/opinii pe care mi-o/mi le exprim liber. daca aceasta opinie este mai dura decit te astepti, ar trebui sa te puna putin pe ginduri. pur si simplu poti declansa prin unele texte (nu toate, eu nu am generalizat) o astfel de reactie. altcineva te-ar putea lauda,sau te-a laudat deja, tot ce este posibil, dar de multe ori iti poate face un mare deserviciu. o seara buna!
pentru textul : Ceasul meu dee ceva in neregula cu mecanismul sitului. ma logasem, altfel n-ar fi aparut formatul "comentariul tau", folosit aici si ca loc de relativ dialog, apoi scrisesem in amanuntime o replica la raspunsul d-lui gazda si cand sa lansez textul mi-a aparut "eroare, nu puteti posta fara sa va logati". nu iau daomne fereste in nume de rau timpul pierdut, un sit asa de tanar e inerent sa aiba erori de functionare. il asigur insa pe d-l gazda ca voi raspunde alta data. intre timp il rog respectuos sa-mi faciliteze cel putin depasirea unei dileme formale. mi s-a adresat pe parcursul aceluiasi mesaj cu 'rim" si cu "domnule rim". sa nu fiu gresit inteles. nu cunosc libertate masi mare decat cea pe care o acord automat oricarui interlocutor in alegerea formulei de adresare catre mine. dar sunt un maniac al coerentei si imbatranit in tirania bunei cresteri si incerc sa ma adresez reflexiv. profit de ocazia pierderii unei bune jumartati de ora (repet, nu acuz, e inerent!), ca sa verific cat e de adevarat ca orice lucru are partea lui buna si-l rog sa-mi precizeze cum prefera sa ma adrezez. conform normelor uzuale pe net, care sunt relaxate, in lipsa unor precizari dn partea d-sale ma voi adresa neprotocolar si famimilar. rim
pentru textul : jurnal de nesomn III de"scrisoarea despre mâine" o citesc astăzi, 6 febr.; îmi pare rău, comentariul meu poate ajunge prea târziu. poezie- scrisoare cu țintă precisă: celei pentru care scrie poeta Adriana Lisandru și care nu-i citește niciodată poeziile. incredibil, dar poate exista o asemenea femeie. pierde mult. mesajul e simplu, durerea, agitația în căutarea unui răspuns are dezlegarea prin titlurile de carte alese "Iarna vrajbei noastre" și "Fructele mâniei"; se aprind toate luminile, problema pare rezolvată. femeia e probabil mai în vârstă. o trădează ridurile... "ridul de pe frunte s-a adâncit în formă/ unui semn inutil de întrebare. / mai are câteva. / unul ca un fruct pârguit/ altul seamănă cu o floare de gheață".apariție uluitoare, mai mult sau mai puțin imaginară, pentru ea curg râuri de cerneală. interesant. inspirație divină în continuare!
pentru textul : scrisoare despre mâine deVirgil, mi-a facut placere ce-ai spus despre titlu - si m-a facut sa zambesc; asta, fiindca nu ma pricep sa pun titluri. Daca ar fi dupa mine, mi-as numerota textele cu cifre arabe! :) Cat despre comentariul anterior - da, textele mele sunt, in general, emotionale, sufera de acest pacat...uneori gestionez aceasta incarcatura mai bine, alteori mai prost. Depinde de aflux... Multumesc pentru vizita si pareri.
pentru textul : Buzele tale spun psalmi învățați pe de rost deAranca, sunt onorata de prezenta ta aici si iti multumesc pentru apreciere! Poezia doamnei Ileana Malancioiu este superba! De ce nu stii... sau poate stii deja? ... in limba franceza?
pentru textul : a se lua o noapte deIntrucat textul este incadrat la "polemica" imi voi exprima opinia fata de tema de referinta. Nu stiu daca cunosti faptul ca in Romania exista o emisiune care se numeste "Cronica Carcotasilor" si in care, timp de circa 2 ore, sunt prezentate si disecate o multime de balbe si de formulari lingvistice dezastruoase, toate acestea avand ca subiect vedetele si prezentatorii tv. De aceea nu sunt impresionat atat de tare de ceea ce prezinti tu aici mai ales ca granita intre cele doua cuvinte este foarte alunecoasa. Uite: FUNERÁLII s.n. pl. Ceremonie fastuoasă a înmormântării sau a incinerării unei personalități. – Din fr. funérailles, lat. funeralia. Sursa: DEX '98 ; FUNERÁR, -Ă, funerari, -e, adj. Care ține de funeralii, privitor la funeralii; de înmormântare. ♢ Urnă funerară = vas în care se păstrează cenușa unui mort incinerat. Piatră funerară sau monument funerar = lespede sau monument care se așază pe un mormânt. – Din fr. funéraire, lat. funerarius. Sursa: DEX '98 Vorbim in acest caz despre o greseala simpla pe care ar fi putut sa o faca 90% dintre romani, din neatentie, datorita oboselii ori a unui nivel de educatie scazut. Aud zilnic altele mai grosolane ca sa ma mire greseala prezentata de tine pe care as putea sa o consider "subtila" :) Dar generalizezi de la un fapt singular si cred ca abordarea ta este una pripita. Eu nu fac diferente intre romanii de aici si cei din afara. Devine comic numai atunci cand unii sunt nehotarati in ce limba sa vorbeasca incepand fraza in romana si terminand in limba tarii de adoptie. Dar e amuzant si atat. Nu fac judecati de valoare iar rasul meu este fara malitiozitate. Dar nu inteleg ce are asta cu Academia Romana? Ar trebui institutia sa suplineasca scoala generala si liceul? sa realizeze cursuri alternative? In problema care s-a ridicat sub un anume text de pe hermeneia, referitoare la folosirea lui î si â, sunt de parere ca atata timp cat Academia Romana este o institutie recunoscuta si unicul for in acest domeniu recomandarile acesteia trebuie respectate.Ca si in Parlament, chiar daca nu sunt de acord cu o lege care a fost votata, ma supun acesteia pentru ca provine de la organul legislativ.Un dialog despre ratiunile adoptarii unei variante sau a alteia este vasta si pe alocuri chiar prea tehnica pentru a face obiectul discutiei aici. Recunosc insa ca textul este o reactie si poate de aici obida asta a ta, atat de romaneasca :) Iar cu referire la ziua de astazi eu cred ca patriarhul este o institutie de reprezentare la fel ca si presedintele iari doliul national are numai o legatura indirecta cu persoana care a ocupat aceasta demnitate. Si sa nu uit... toate acestea nu au nicio legatura cu patriotismul.
pentru textul : Cum se vorbește limba română în România - I deviitor luminos Măriei Sale!
pentru textul : De la Vaslui citire deDeoarece, între timp, ai fost încadrată la categoria „membru corespondent”, cred că îți vor folosi informațiile următoare:
http://hermeneia.com/content/faq/de_ce_nu_pot_scrie_comentarii_daca_sunt...
http://hermeneia.com/content/faq/ce_trebuie_sa_fac_ca_sa_nu_mai_fiu_memb...
Apreciez un text impecabil din punct de vedere al regulilor ortografice și de punctuație.
pentru textul : Pe străzile Ballinei de(De revăzut titlul - s-a omis o literă)
flabra, comentariul tau e ca un oxigen proaspat. nu pt ca ar fi laudativ, ci pt ca...e printre putinele care se refera totusi la text! incep sa obosesc de polemicile (o, cat de aprinse, dar si cat de inutile!) caracteristice acestui sit literar. ne mai citim.
pentru textul : Un titlu reușit atrage atenția asupra textului dePoemul nu e chiar rău de tot, nu e nici cine știe ce, oricum sigur NU de două penițe. Din câte știu eu, Cristina a fost cea care a pus valoarea poetică în prim plan pe aici pe H de o bună bucată de vreme încoace și nu i-am găsit deseori cusururi evidente întru ale criticii. Și nici aici nu îi găsesc, poate doar un pic tonul exagerat.
pentru textul : după-amiază de sâmbătă deCe zic eu este că nu trebuie prea mult efort de lectură ca să îți dai seama de nivelul extrem de coborât dpdv literar al acestui autor mai degrabă de texte de manele pentru grădiniță decât de poezii postate pe un site ca Hermeneia. Agramat 'ni s-a făcut poza de George poate', clișeist 'ceasul din gară' indigest 'ai pufnit pe nări' și retard 'poate gândeai la mine' acest autor ne prezintă aici un muc al gândirii sale împachetat în versuri care nici măcar din coadă nu pot ca să sune. Dar știți ce e ciudat? Că poemul acesta nu deranjează, poți să-l citești și e ok. Îți intră pe o ureche și îți iese pe amândouă. Pe amândouă penițele, desigur.
Margas.
Proiecția asta pe cămașa nopții aduce efecte speciale cu "țiglele lumii"... În final, îmi place asociația timp-anacondă...să fie timpul chiar această imagine biblică a păcatului... Poem de re-citit.
pentru textul : Spasm nocturn deatenție la titlu. în limba română se scrie corect „voyerism”
pentru textul : voyerism deMulţumesc domnule Fanache pentru opinia corectă probabil. Este dintre puţinele mele încercări de proză, am scris-o mai mult cu sufletul decât cu raţiunea.
pentru textul : Barajul deuitasem: "paraleli" era cuvantul cheie... si am atins si chipul papusii. nu-mi spune ca e de portelan ca eu sunt mereu neatenta la jocuri in care se trage ceva si la mijloc e sfoara... :(
pentru textul : paraleli barbat/femeie la propunerea lui virgil deAtunci reiau mesajul fara trimitere la adresa blog. Paul, multumesc frumos pentru recenzie, imi place cum este scrisa, ca o invitatie sincera la lectura. Poate vom avea ocazia sa ne cunoastem si fata in fata! Mult succes in lumea literelor in continuare!
pentru textul : Andrei P. Velea - "Gimnastul fără plămâni" deAndrei P.Velea
Un poem plin de raţionamente logice, de ipoteze primare, secundare si de concluzii :)
pentru textul : despre cum reacționează femeile și bărbații deE satiră de bună calitate, chiar usturătoare si moralizatoare pentru împricinaţi, pentru vinovaţii de avea un dram de minte :) pentru a-si urma instinctele primare în mod ,,elegant" :)).
Mi-a plăcut rima interioară ,,asta și cu nevasta" :) ( asta si cu nev-asta :) )
As renunta la ,,ce dracu’ comentezi".
Uite că am comentat :)))
Te felicit, Paul, pentru lejeritate cu care scrii si acest gen de poeme! ( încă o strângere de mănă )
adriana, o sa schimb. multumesc pentru efortul depus pentra a face seria asta mai sonora si multumesc pentru aprecieri. aci sint in forma bruta, asa cum, de regula, imi si public textele, desi s-ar merita de lucrat inainte de asta.
pentru textul : Alte texte cu domnul Ghecev deand by the way, ca tot vorbeai despre "ideea" mea. daca tot zici ca e una, macar ai prins-o? sau tot mai bîjbîi?
pentru textul : despre o femeie goală deProza realista descriptiva, intre povestire si jurnal, cu doua planuri urmarite liniar, unite prin pasiunea disecatului si ideile de printre randuri. Prin succesiunea imaginilor si ideilor, parca merge la pas, intr-un ritm tihnit, e o proza care nu galopeaza. Personal, imi plac prozele nervoase, navalitoare, ce ma iau de camasa si ma scutura; dar am savurat si ce mi s-a oferit aici : o proza relaxata, matura, care parca sta si cugeta, face analogii intre viata si arta culinara, din prisma biologiei. Asa ca am stat si-am cugetat: biologia este o stiinta a interelatiei, cu mecanism de baza exact, cauza si efect; care prin permenente schimburi, se reorienteaza, si alcatuieste un intreg logic, „simplu dar nu simplist”. Barbu spunea ca poezia si matematica se intalnesc, undeva, in sferele superioare; mi-a placut ca am gasit aceeasi idee raportata la biologie („Și mai ales totul este frumos, de-a dreptul artistic.”) Am facut analogia cu societatea noastra, e si ea un organism care se naste, creste, evolueaza, decade, moare. Societatea umana e ca un crab, inca o placinta de pe masa lui Dumnezeu, si totusi, doar parte integrata intr-un festin, care e Pamantul, sau intreaga carte de bucate : Universul. Ma intreb cat de detasat poate privi placinta asta un sociolog. :)
pentru textul : crabii deaceste vise impletite prin saga Mahabharatei, poarta cititorul dincolo de paginile sacre... versurile "îmi întind doar corzile peste marginea treptelor ca pe un gît sugrumat dincolo de tăcere" sint semnificative, nu numai ca metafora. si ce este durerea? [vezi (Mahâbhârata, V; 15,17)] ...si daca imi pot imagina cine sint Kauravas, cine sint ceilalti patru fii ai lui Pandu?
pentru textul : hastinapura dreams deda, recunosc și eu m-am gîndit la o conotație religioasă inițial. și chiar se potrivea. la urma urmei viața și rezolvarea ei reprezintă un nod încîlcit pentru mulți.
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi decît despre rațe, este păcat că unii au priceput numai forma și nu conținutul comentariului meu precedent. superficialitatea este incapacitatea de a trece dincolo de suprafață. ca în povestea cu gîsca prin baltă. dar mă opresc aici pentru că iar nu o să se înțeleagă.
filmultetul acesta ar trebui sa aibe si sunet?
pentru textul : Festivalul concurs de Teatru Brăila desi, evident, penita de aur
pentru textul : Revista Alge 1930-1933 deda, inițial și eu m-am gândit să-l opresc acolo. dar m-am găndit să aprofundez starea și am lăsat și restul. mulțumesc pentru oprire. un an nou fericit!
pentru textul : kodak film dedaca te-am pus pe ganduri inseamna ca e ok Haiku-ul, iti multumesc.
pentru textul : Haiku decâți pictori ar dori să aibă pe șevalet căldura unui model adevărat! și căți ar scrie cu penelul lor despre zăpezile de altădată! "am ajuns să nu ne mai putem ascunde indiscrețiile îmi mînjesc degetele cu tine arăt obosit" ce pictor pleacă din tine... tristețea unui nor uitat între două cuvinte... degetele cu tine sau cu altcineva, ca un fiord al corăbiilor scufundate, părere despre lumina cerească a unui alt vitraliu ...
pentru textul : degetele cu tine dePagini