ceva lipseşte acestui text pentru a fi unul literar. pare, mai degrabă, o lecţie de filosofie asupra a ceea ce înseamnă obiectele. nu mi-a displăcut să citesc, mi-ar fi plăcut să fie mai amplu şi mai revoltător afectiv.
acum, că tot din lut sunt, tac.
textul e bun, ioana. sunt reticent la ce spui tu acolo, dar textul curge frumos și, în ciuda (pre)dispoziției spre automutilare care te-a făcut să-l scrii (sau pe care o trăiai), falsul confesionalism afișat aici aproape că ne convinge că te iubești imposibil.
bobadil, eventualul meu potential liric ( daca exista ) intr-adevar de cele mai multe ori sta ascuns intr-un sertar, cand deschid sertarul el iese si se aseaza in pagina asa cum vrea el, nu cum doresc eu ... alaturi se mai gasesc si metafore si simboluri la care prea mult "tineam", dar te asigur ca inteleg exact ce-mi spui si stiu ca ai dreptate, o sa incerc sa ma debarez de ele, de fapt am inceput deja doar ca ... drumul e lung, vremea putina... :) iti multumesc si ma bucur de cum te-ai aplecat supra acestui text, o sa incerc sa renunt si la inversiuni, da, realizez ca de fapt ele nu aduc nimic nou, din contra...
m-am topit de la primul vers, fericirea vine iarna. si emotia continua ca lupii vise care striga padurile. este un poem concentrat despre masura, despre poezia ca un canon care da sens vieții, așa cum croita, fiecare frază, strunită bine, dă naștere unui text de rasă, subtil, cu o tentă uşor de invidiat, un text pupilă care-şi fixează parametrii într-un cadru destul de incomod la prima vedere dar evident foarte bine creionat prin imaginea finala în care toți beau danseaza și se iubesc. felicitari!
e ok prima obsevație. s-a rezolvat!
cu a doua: eu cred că literatura este plină de generalizări, uneori îmi pare rău că doi oameni
poartă același nume. în fond, unicatul, originalul este căutat. iar specificând apropii cititorul de tine.
good question. ai reusit sa ma faci sa zimbesc. nu, nu cred ca am sa plagiez scenariul acela. este, sau va fi vorba despre altceva. cine stie, poate chiar mai interesant.
Cel putin la intrebarea "2) dacă literatura pornește, nu-i așa?, de la prezumția de ficțiune (ori, cel puțin, aceasta este înglobată în conceptul de literatură), despre ce fel de "relații non-cognitive directe cu alte ființe umane" poate fi vorba? 3) În ce măsură întrebarea «Are cineva vreo idee nouă despre ce am putea face noi, ființele umane, cu noi înșine?» poate oferi mântuirea, dacă nu ajungem și la un răspuns...ori, mai bine zis, la RĂSPUNS? ". Ba fi obligat sa raspunda pa proxima intalnire la care vo lua parte, impreuna cu el, si doua dintre personajele sale: Ironistul si Metafizicuanul. Iar o atfel de intrebare i-o va pune tocmai Ironistul. Si, pentru a bu mai pune la incercare prea mult curiozitatea ambilor comentatori, voi posta astazi discutia care a avut loc.
Nu stiu, nu cred ca Romania este anonima. Anonim inseamna fara onomos, fara nume, iar Romania are nume. Daca ai vrut sa spui fara identitate, sau fara personalitate, asta e altceva, dar tot nu sint de acord. Romania are personalitate, si inca multa, are si identitate. Romania insa nu are directie. E ca un copil sarac ratacit intr-un supermarket cu o suta de dolari in mina. Ce sa aleaga mai intii? Si marea tragedie a Romaniei este ca niciodata nu a stiu sa aleaga. Intotdeauna a avut inima impartita si for some reason a crezut ca lipsa deciziei este o cale mediocra dar acceptabila a vietii. De aceea si-a admirat dictatorii, intotdeauna. De aceea sint asa curios cu privire la ce este in inima Romaniei, pentru ca omul devine ceea ce iubeste.
Pentru că este un jurnal, îmi permit să fac un comentariu legat de ideile expuse: conștiința prezenței Mântuitorului printre noi ar trebui să ne facă să nu mai facem astfel de separări. Ar fi mai credibil și adevărat spus "Iisus este din nou aici, printre noi, infirmii". Și-apoi, mânie sfântă în genul celei din templu nu știu dacă ne este nouă la îndemână...
Gorune, despre "intuitionismul logic" am putea, desigur impreuna, curge rauri de cerneala virtuala. Eu insa ma voi multumi aici sa-ti spun ca nici eu nu ma simt prea bine, iar Rees a fost intotdeauna un dragut. Multumesc tie pentru aceasta lectura. Andu
am recitit si, treptat, a inceput sa-mi placa. de la inghitirea vederii si acoperirea cu iluzii, trecand prin singuratatea mergerii pe ape (trecerii in alt univers), pana la neimpartirea in bine si rau a raului-moarte, intru adunarea/redescoperire pentru trimiterea mai departe. o moarte nu vine niciodata singura. poate as revedea in privinta ritmului "de tot" si "decat si".
Da, o simbolistica interesanta, subliniez "tipare ascutite de greieri" si "lupii tineri crescuti intre coapse". Nu cred ca apelativul "iubite" ajuta, poemul ar suna mai bine la modul non-adresativ, zic si eu :-) Oricum, un text pe care imi face placere sa il remarc, o lectura rafinata. Bobadil.
Virgil, buna mea credinţă nu poate fi pusă sub semnul îndoielii! Şi anul trecut am publicat (postat) regulamentul concursului de poezie "George Suru" - pe "Hermeneia" - şi nu au apărut astfel de probleme! E drept că nici nu a fost foarte vizibil! V.http://www.hermeneia.com/node/7280
Regulamentul respectiv nu este nici pentru dumneata, nici pentru mine. Este pentru tinerii autori, nedebutaţi în volum. Ar fi păcat să nu fie imformaţi despre acest concurs! Nu mai insist. Aştept să hotărăşti dumneata! Cu stimă,
stiti ce am observat eu?! ca de fiecare data cand eram in mood sangeros de automutilare, scrierile mele au iesit nepatimase, chiar cool, ca intr-un fel de liniste sau de moarte. nu este un text simplu asta. inseamna multe si mult. salopeta aia a existat, daca nu cumva o mai poarta si acum cineva... daca tot mi-am adus aminte, vreau sa lamuresc cumva faptul ca eu intentionez sa asez, pe parcurs, aici pe H, textele mele mai vechi, dar valoroase, sau pe care le consider demne de a fi citite. am aceasta mica obsesie sa nu cumva sa mi se reproseze iar: ala este un text vechi sau l-am mai citit nu stiu pe unde, sau asa ceva. poate nu toti de pe site au citit textele mele mai vechi si m-as bucura sa o faca acum. nu cred ca suntem la concurs cine scrie cele mai multe texte sau cine scrie mai repede sau ce text nou-nout mai avem de postat. eu as fi multumita sa am cateva replici sincere la un poem, chiar negative daca sunt meritate, iar cine o face sa nu astepte sa comm si eu la schimb. este o utopie?
indrazneala, dar o vad putin, doar putin, mai "aerisita"...
"astăzi m-am lovit de câteva tristeţi
am întors capul din dorinţa de a mă scuza
dar mergeau sprinten
le-am urmărit un timp
până s-au pierdut în braţele unor necunoscuţi
am pornit mai departe şi în faţa mea a început să ningă
într-un fel în care nu mai vedeam
E foarte mult potențial în acest poem, i-aș mai finisa primele 9 versuri în special. Categoric aș scoate [de]plângerile. Lucrează la imagini și sugestivitate. Fă să se aprindă imaginația cititorului și licuricii când își dau privirile foc.
atentie la modul cum introduceti textul in cîmpul corpul textului. Faptul că lăsați un rînd gol la început este greșit și păgubos. Deoarece site-ul interpretează de așa natură textul dvs. încît „teaser-ul” apare gol. „Teaser-ul” poate apare în diferite „view-uri” pe site și este atît inestetic dar și dezavantajos pentru textul dvs. Vă recomand să nu mai lăsați un rînd gol la începutul textelor și eventual să corectați textul acesta.
Loraine putea sa arate asa (nu am gasit/o pe a ta de pe youtube) in alta ordine de idei, mie imi place textul asa cum e... prefer sa ma cobor eu la nivelul lui decat sa il ridic la ,,valoarea'' mea... dar multumesc de trecere, lectura, critica... de gustibus non disputandum
..when words leave us - este pentru ca putem comunica...altfel...:'cuvintelepecarevreausățilespun' inainte de caderea in ...(cumsedefinestedragoastea?) sinceritatea, vulnerabilitatea si fisticeala sint dezarmante aici si, daca nu este prea personala remarca mea, as zice ca e scrisa cu mina unui poet care este un bun observator al acestui proces... pentru originalitate, rezonanta si stil as dori sa itioferopenita!:) Corina
Ai punctat corect, Doru Lubov. Caligrafiile marcate de tine au ceva comun, sînt o încercare de a reconstitui realitatea astfel cum îmi place mie, pentru că eu așa cred, realitatea este aceea pe care o construim noi și este așa cum o percepem fiecare. Sunetele, imaginile, toate aceste cuburi holograme, nu sînt altceva decît o modalitate plăcută de a călători. Nu știu dacă există alte vieți, trecute sau viitoare, tot ce știu este că tot căutînd așa ceva putem pierde esențialul: bucuria unică a acestei călătorii. Ei, și dacă se întîmplă să poți împărtăși cu semenii tăi cîte ceva din toate cîte le vezi și le trăiești, atunci totul nu poate fi decît minunat :). Mulțumesc mult pentru vizită.
ipocrizie domnule Titarenco in acest balast radioactiv al textului si ce text... stiti dumneavoastra, ati cunoscut de aproape persoane amputate in tinerete de picioare?? ati trait in preajma lor? ati aflat in loc de?? si mai mult de atit, ati aflat unde era Dumnezeul lor atunci cind? a te imbraca in cuvinte, fara alte accesorii, ce iluzie!
Terifiantă neputință rezidă în această facere, placentă a durerii. În jocul veiții și al morții rămînem veșnic copii și nu putem altceva decît să cerem iertare; pentru limitele noastre de copii ai monstrului ignoranță și frică îndurare. Un poem zguduitor.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ceva lipseşte acestui text pentru a fi unul literar. pare, mai degrabă, o lecţie de filosofie asupra a ceea ce înseamnă obiectele. nu mi-a displăcut să citesc, mi-ar fi plăcut să fie mai amplu şi mai revoltător afectiv.
pentru textul : Despre obiecte deacum, că tot din lut sunt, tac.
:) mulțam, Adrian!
pentru textul : de mâine mă scumpesc și eu detextul e bun, ioana. sunt reticent la ce spui tu acolo, dar textul curge frumos și, în ciuda (pre)dispoziției spre automutilare care te-a făcut să-l scrii (sau pe care o trăiai), falsul confesionalism afișat aici aproape că ne convinge că te iubești imposibil.
pentru textul : de dragoste debobadil, eventualul meu potential liric ( daca exista ) intr-adevar de cele mai multe ori sta ascuns intr-un sertar, cand deschid sertarul el iese si se aseaza in pagina asa cum vrea el, nu cum doresc eu ... alaturi se mai gasesc si metafore si simboluri la care prea mult "tineam", dar te asigur ca inteleg exact ce-mi spui si stiu ca ai dreptate, o sa incerc sa ma debarez de ele, de fapt am inceput deja doar ca ... drumul e lung, vremea putina... :) iti multumesc si ma bucur de cum te-ai aplecat supra acestui text, o sa incerc sa renunt si la inversiuni, da, realizez ca de fapt ele nu aduc nimic nou, din contra...
pentru textul : în umbra părului tău deUn început sugestiv şi un final în forţă, deosebit de expresiv. Ioan.
pentru textul : …ca pe tine însuţi dem-am topit de la primul vers, fericirea vine iarna. si emotia continua ca lupii vise care striga padurile. este un poem concentrat despre masura, despre poezia ca un canon care da sens vieții, așa cum croita, fiecare frază, strunită bine, dă naștere unui text de rasă, subtil, cu o tentă uşor de invidiat, un text pupilă care-şi fixează parametrii într-un cadru destul de incomod la prima vedere dar evident foarte bine creionat prin imaginea finala în care toți beau danseaza și se iubesc. felicitari!
pentru textul : iarna deerr: "poezie", desigur.
pentru textul : s-a rătăcit tristețea dee ok prima obsevație. s-a rezolvat!
cu a doua: eu cred că literatura este plină de generalizări, uneori îmi pare rău că doi oameni
poartă același nume. în fond, unicatul, originalul este căutat. iar specificând apropii cititorul de tine.
mulțumesc!
pentru textul : once upon a time in springland degood question. ai reusit sa ma faci sa zimbesc. nu, nu cred ca am sa plagiez scenariul acela. este, sau va fi vorba despre altceva. cine stie, poate chiar mai interesant.
pentru textul : cercul - episod pilot deCel putin la intrebarea "2) dacă literatura pornește, nu-i așa?, de la prezumția de ficțiune (ori, cel puțin, aceasta este înglobată în conceptul de literatură), despre ce fel de "relații non-cognitive directe cu alte ființe umane" poate fi vorba? 3) În ce măsură întrebarea «Are cineva vreo idee nouă despre ce am putea face noi, ființele umane, cu noi înșine?» poate oferi mântuirea, dacă nu ajungem și la un răspuns...ori, mai bine zis, la RĂSPUNS? ". Ba fi obligat sa raspunda pa proxima intalnire la care vo lua parte, impreuna cu el, si doua dintre personajele sale: Ironistul si Metafizicuanul. Iar o atfel de intrebare i-o va pune tocmai Ironistul. Si, pentru a bu mai pune la incercare prea mult curiozitatea ambilor comentatori, voi posta astazi discutia care a avut loc.
pentru textul : (1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv deo erata tarzie adusa primului meu comentariu
,,prizonier al spiritului"
daca sunt si alte greseli pe-aici, imi cer scuze.
Dorin, ma bucur sa vad ca, desi pornind din directii diferite, ne intalnim langa aceeasi idee. :)
pentru textul : Ah dem-a amuzat textul, deci e de bine. aș fi apreciat mai mult daca era lucrare de autor, ca rimele-s asezate bine. oricum, apreciez și felicit.
pentru textul : Sunt cult(urist), "micuțo" deNu stiu, nu cred ca Romania este anonima. Anonim inseamna fara onomos, fara nume, iar Romania are nume. Daca ai vrut sa spui fara identitate, sau fara personalitate, asta e altceva, dar tot nu sint de acord. Romania are personalitate, si inca multa, are si identitate. Romania insa nu are directie. E ca un copil sarac ratacit intr-un supermarket cu o suta de dolari in mina. Ce sa aleaga mai intii? Si marea tragedie a Romaniei este ca niciodata nu a stiu sa aleaga. Intotdeauna a avut inima impartita si for some reason a crezut ca lipsa deciziei este o cale mediocra dar acceptabila a vietii. De aceea si-a admirat dictatorii, intotdeauna. De aceea sint asa curios cu privire la ce este in inima Romaniei, pentru ca omul devine ceea ce iubeste.
pentru textul : inima României dePentru că este un jurnal, îmi permit să fac un comentariu legat de ideile expuse: conștiința prezenței Mântuitorului printre noi ar trebui să ne facă să nu mai facem astfel de separări. Ar fi mai credibil și adevărat spus "Iisus este din nou aici, printre noi, infirmii". Și-apoi, mânie sfântă în genul celei din templu nu știu dacă ne este nouă la îndemână...
pentru textul : Durerea până la capăt deGorune, despre "intuitionismul logic" am putea, desigur impreuna, curge rauri de cerneala virtuala. Eu insa ma voi multumi aici sa-ti spun ca nici eu nu ma simt prea bine, iar Rees a fost intotdeauna un dragut. Multumesc tie pentru aceasta lectura. Andu
pentru textul : Astrofizica și logica intuiționistă – tȃrȃrea științei în obscurantism deam recitit si, treptat, a inceput sa-mi placa. de la inghitirea vederii si acoperirea cu iluzii, trecand prin singuratatea mergerii pe ape (trecerii in alt univers), pana la neimpartirea in bine si rau a raului-moarte, intru adunarea/redescoperire pentru trimiterea mai departe. o moarte nu vine niciodata singura. poate as revedea in privinta ritmului "de tot" si "decat si".
pentru textul : Cioburi de alb deDa, o simbolistica interesanta, subliniez "tipare ascutite de greieri" si "lupii tineri crescuti intre coapse". Nu cred ca apelativul "iubite" ajuta, poemul ar suna mai bine la modul non-adresativ, zic si eu :-) Oricum, un text pe care imi face placere sa il remarc, o lectura rafinata. Bobadil.
pentru textul : De-a lungul jumătății mele de viață deVirgil, buna mea credinţă nu poate fi pusă sub semnul îndoielii! Şi anul trecut am publicat (postat) regulamentul concursului de poezie "George Suru" - pe "Hermeneia" - şi nu au apărut astfel de probleme! E drept că nici nu a fost foarte vizibil! V.http://www.hermeneia.com/node/7280
Regulamentul respectiv nu este nici pentru dumneata, nici pentru mine. Este pentru tinerii autori, nedebutaţi în volum. Ar fi păcat să nu fie imformaţi despre acest concurs! Nu mai insist. Aştept să hotărăşti dumneata! Cu stimă,
Ioan J
pentru textul : Concurs Naţional de Poezie destiti ce am observat eu?! ca de fiecare data cand eram in mood sangeros de automutilare, scrierile mele au iesit nepatimase, chiar cool, ca intr-un fel de liniste sau de moarte. nu este un text simplu asta. inseamna multe si mult. salopeta aia a existat, daca nu cumva o mai poarta si acum cineva... daca tot mi-am adus aminte, vreau sa lamuresc cumva faptul ca eu intentionez sa asez, pe parcurs, aici pe H, textele mele mai vechi, dar valoroase, sau pe care le consider demne de a fi citite. am aceasta mica obsesie sa nu cumva sa mi se reproseze iar: ala este un text vechi sau l-am mai citit nu stiu pe unde, sau asa ceva. poate nu toti de pe site au citit textele mele mai vechi si m-as bucura sa o faca acum. nu cred ca suntem la concurs cine scrie cele mai multe texte sau cine scrie mai repede sau ce text nou-nout mai avem de postat. eu as fi multumita sa am cateva replici sincere la un poem, chiar negative daca sunt meritate, iar cine o face sa nu astepte sa comm si eu la schimb. este o utopie?
pentru textul : de dragoste deindrazneala, dar o vad putin, doar putin, mai "aerisita"...
"astăzi m-am lovit de câteva tristeţi
am întors capul din dorinţa de a mă scuza
dar mergeau sprinten
le-am urmărit un timp
până s-au pierdut în braţele unor necunoscuţi
am pornit mai departe şi în faţa mea a început să ningă
într-un fel în care nu mai vedeam
pe urmele mele totuşi un lup
negru în cer
viaţa muşcată se stinge"
pentru textul : locul în care m-am întâmplat deE foarte mult potențial în acest poem, i-aș mai finisa primele 9 versuri în special. Categoric aș scoate [de]plângerile. Lucrează la imagini și sugestivitate. Fă să se aprindă imaginația cititorului și licuricii când își dau privirile foc.
pentru textul : Mantaua deatentie la modul cum introduceti textul in cîmpul corpul textului. Faptul că lăsați un rînd gol la început este greșit și păgubos. Deoarece site-ul interpretează de așa natură textul dvs. încît „teaser-ul” apare gol. „Teaser-ul” poate apare în diferite „view-uri” pe site și este atît inestetic dar și dezavantajos pentru textul dvs. Vă recomand să nu mai lăsați un rînd gol la începutul textelor și eventual să corectați textul acesta.
pentru textul : Despre trădare deLoraine putea sa arate asa
(nu am gasit/o pe a ta de pe youtube) in alta ordine de idei, mie imi place textul asa cum e... prefer sa ma cobor eu la nivelul lui decat sa il ridic la ,,valoarea'' mea... dar multumesc de trecere, lectura, critica... de gustibus non disputandum
pentru textul : Loraine de..when words leave us - este pentru ca putem comunica...altfel...:'cuvintelepecarevreausățilespun' inainte de caderea in ...(cumsedefinestedragoastea?) sinceritatea, vulnerabilitatea si fisticeala sint dezarmante aici si, daca nu este prea personala remarca mea, as zice ca e scrisa cu mina unui poet care este un bun observator al acestui proces... pentru originalitate, rezonanta si stil as dori sa itioferopenita!:) Corina
pentru textul : cuvintelepecarevreausățilespun deAi punctat corect, Doru Lubov. Caligrafiile marcate de tine au ceva comun, sînt o încercare de a reconstitui realitatea astfel cum îmi place mie, pentru că eu așa cred, realitatea este aceea pe care o construim noi și este așa cum o percepem fiecare. Sunetele, imaginile, toate aceste cuburi holograme, nu sînt altceva decît o modalitate plăcută de a călători. Nu știu dacă există alte vieți, trecute sau viitoare, tot ce știu este că tot căutînd așa ceva putem pierde esențialul: bucuria unică a acestei călătorii. Ei, și dacă se întîmplă să poți împărtăși cu semenii tăi cîte ceva din toate cîte le vezi și le trăiești, atunci totul nu poate fi decît minunat :). Mulțumesc mult pentru vizită.
pentru textul : Qing An deipocrizie domnule Titarenco in acest balast radioactiv al textului si ce text... stiti dumneavoastra, ati cunoscut de aproape persoane amputate in tinerete de picioare?? ati trait in preajma lor? ati aflat in loc de?? si mai mult de atit, ati aflat unde era Dumnezeul lor atunci cind? a te imbraca in cuvinte, fara alte accesorii, ce iluzie!
pentru textul : cuvintele sînt deputernică această capacitate de a sugera... iar tehnic e impecabil, ca întotdeauna Vlad.
pentru textul : perpetuum mobile (II) defain!
Terifiantă neputință rezidă în această facere, placentă a durerii. În jocul veiții și al morții rămînem veșnic copii și nu putem altceva decît să cerem iertare; pentru limitele noastre de copii ai monstrului ignoranță și frică îndurare. Un poem zguduitor.
pentru textul : Children of fear deun poem frumos, scris cu lejeritate.
pentru textul : tourniquet demetaforele surprind plăcut, iar finalul este pe cât de surprinzător pe atât de tulburător.
un semn de apreciere.
Scelerato! Femeile din ziua de azi! Pe vremea mea (ce vremuri, dom'le) era...si mai rau.
pentru textul : concubinaj dePagini