emiemi, n-ai avut rabdare sa citesti poemul sau l-ai citit mahmur! stiu exact ceea ce sunt alea euritmii, si pot fi si "euritmii convulsive". euritmiile pot fi de toate felurile, de la emiemi, pana la pale, chiar si mahmure. acolo nu sunt "fulgi de zapada", ci sunt "fulgi de speranta" si nu e "acperind clepsidral" ci e "acoperind clepsidra !". Sau n-am dreptul sa pun semnele de punctuatie cum cred eu de cuviinta ? Parerea ta despre poemul acesta ma doare drept in țoi. Ai ramas plouat, brother, de la ultima ta virtualie. Sa ai un an nou, prosper si lucid !

Dacă nu subscrii la "aproape nici una de mai sus", înseamnă că totuși subscrii la ceva. Nu știu ce secțiune am uitat, Info, Comentarii, Răboj, Autori, HCODE? Îmi pare rău că te-ai simțit jignit. Nu am vrut acest lucru. Am încercat o părere obiectivă, după ce am recitit, timp de vreo săptămână, toate textele publicate aici. E o muncă, totuși, și un timp oferit site-ului. Aici nu am dat premii și nici grade. Părerea mea e că acolo unde nu este competiție, nu este calitate. Există o conștiință a calității. Fiecare are limitele sale. Repet, este o clasificare subiectivă, am precizat în text acest lucru. Ar fi interesant de aflat și părerea altor autori, completări la criteriile mele și alte sugestii. Mulțumesc.

te referi la moartea ta, Andule?

bobadil, sa scriu din suflet zici? nu intru in detalii. iar ironia ta cu titlul mi se se pare mai macabra decat textul meu. imi pare rau ca n-am nascocit un subtitlu mai fastuos. cat despre rebus, nu multumesc. raman la poezie. multumesc pentru trecere, kranich

am spus si in alta parte... ,,e o vreme ciudata... in zig/zag au disparut de pe tablă un rege, un nebun si un turn... pintea, pittiș, arăpașu... pur și simplu au primit un telefon, și-au luat în grabă sufletul în brațe și s-au aruncat în tren ... spre o gară unde îi aștepta înfrigurat... un prieten actorul a deschis porțile raiului cu monologul lui hamlet, trubadurul a dat drumul unui colibri iar bătrânul a binecuvântat fericit ca un copil cerurile, stand de veghe la far... patriarhul merita nu onorul lumesc ci pe cel ceresc... chiar daca a gresit, Dumnezeu i/a dat timp sa/si repare greseala, un om care si/a dedicat viata monahismului nu putea fi un turnator si un demolator de biserici ... traiesc sentimentul straniu ca noi romanii realizam cam care ne sunt valorile dupa ce le pierdem... ceea ce putini stiu e faptul ca teoctist I in ciuda rangului inalt a ramas adeptul unei vieti simple, nu era mofturos dimpotriva la 92 de ani avea candoarea pruncului abia plecat de acasa sa fie o viata si in viata de dupa viata, rob Domnului... in ceea ce priveste corectitudinea exprimarii drei..s/a pierdut undeva in coafura cu prea mult fixativ... pentru privitorii evenimentului, tvr a avut ispiratia de a lasa omului aer sa respire, nesufocandu/ l cu comentarii din minut in minut, iar un alt plus l/a avut prin prezenta de spirit a domnului titi dinca... ale carui interventii au fost remarcabile ... e greu sa fii in fata ecranului si sa stii ca e maxima audienta ... iar tu sa o dai in bara... nimeni nu s/a nascut invatat...iar apoi bernard show spunea ,,tre sa te faci de ras ca sa scrii bine'' eu am sa zic... tre sa te faci de ras ca sa vorbesti corect... patriotismul ar putea fi in cazul de fata ...sa respectam limba si scrisul conform celor mai inalte standare ale academiei... daca unii pocesc limba nu are rost sa o mutilam si noi... excelsior!

dumnezeule, cat am putut sa rad! dupa o zi cu rinichii ncordati si buzele umflate, textul tau a fost ca scoaterea dopului de la sampanie.

ma gandesc la kapnobatai,"umblatorii prin nori" ai dacilor ma mai duce cu gandul la linistea unei dupa-amieze de primavara, pe un deal din satul bunicilor, si ceea ce am simtit atunci (prin aprilie) si am pus in "wu wei" peniță, pentru ca simt versurile aproape, de parca as fi trait eu acele lucruri, atunci, in acele locuri matei h

Mi-a placut atmosfera pe care o emana textul, senzatia aceea de non-timp despre care am riscat si eu candva sa scriu :) Finalul poate prea... cu poanta. Si sa nu uit... nu ca mi-ar pasa de astfel de chestii dar unora nu le plac ligamentele licentioase chiar daca sunt in alte limbi... vezi in primul vers :)

pentru ca imi place. Creierele noastre sunt facute unul din neuroni, altul din anti-neuroni (nu spun care cum ca nu stiu nici eu la o adica) si cand se pun laolalta, iese cea mai tare eliberare de energie posibila. La provocarea ta insa nu am cum sa raspund pentru ca nu is in stare sa deliverez asa ceva si recunosc asta iata, inca inainte sa fim nevoiti sa scoatem pentru lupta ciorapii din dulap (deoarece de sabii nu poate fi vorba aici). Nu pot si pace. Dar nu cred ca asta ar trebui sa ne impiedice sa ne harjonim pe mai departe, tu ce crezi?

grețurile matinale sînt un simptom caracteristic femeilor însărcinate. atît cît mă pricep eu. ce are asta cu textul de mai sus ramîne pentru mine o enigmă pe care probabil numai mădălina o înțelege. asta în cazul în care știe ea ceva ce nu ne-a spus încă.
în ce privește posibilitatea schimbării situației nici eu nu cred că 60 de texte proaste sînt o schimbare în bine. dar modul acesta de gîndire al mădălinei mi se pare îngust. din perspectiva mea situația trebuie privită cu optimism și bona fide. asta cu excepția cazului în care mădălina are darul profeției și cunosște cu certitudine viitorul. situație în care speranța devine un factor nul.

versuri care fac toamna să pară mai umană: ne-o apropie, ne fac să iubim această zi așa cum este ea, monotonă, trisăt, rece, dar atât de umană! un poem antiminulescian, de o delicatețe care răzbate surprinzător prin urzeala imaginilor dure; fâșâitul din versul al 3- lea, rezultă o disonanță la citire, poate fi o onomatopee menită să tulbure firul aproape melodic, ca o litanie...

dragul meu, nu m-am putut abtine si ma gandeam cum ar fi fost sa fim amandoi pe podium si sa ne pupam, dandu-ne peste cap cu fularele albe (nu unul altuia, doamne-fereste!) ci asa cum o facea florin piersic si dupa care soacra mea era innebunita.
felicitarile mele pentru aceste succese si pt modestia ta, pentru ca nu ai pus anunt sa te lauzi, spre deosebire de mine, care am pus, si voi mai pune, daca voi mai castiga niscaiva premii, cat timp sunt in viata. dupa, e prea putin pt mine.
acum nu stiu daca e ok sa las si penita, dar sa stii ca ma bucur sincer pentru tine.

simt miros de furtuna. Adrian este editor de multa vreme pe Hermeneia. Dar daca Marga a aflat abia acum tot e bine. Ce straniu cum unii "afla" tot felul de chestii fara nici o legatura cu subiectul tocmai cind au chef sa dea cu stingul in dreptul. Ce te impiedica, Marga, sa faci sau sa scrii si tu ceva? O cimilitura, o snoava, un parizer, o maslina, ceva? Crezi ca a fi negativ(ista) e "the new activism"? Cu siguranta chestia de mai sus e poate mai putin literatura si mai mult rebus. Dar asta nu inseamna ca e mai putin inteligenta sau legata de comunicare.

Echilibru, ritm, sugestie, emotii pulsate (sau pulsatile), nevroze sublime, sentimente intacte-n dubiul lor. Un poem cum ne place sa cetim. Intregime. Curge de la-nceput pana la sfarsit si ne umple, ne descompune, ne recompune. As da o penita dar opul merita mai mult decat un comentariu si-o justificare scrise-n graba.