Cred în primul rînd că ar trebui să editezi textul și să îndepărtezi erorile tipografice de așezare în pagină.
În al doilea rînd am rezerve foarte mari față de afirmația cum că împăratul Octavian, primul împărat roman de altfel, ar fi fost un mare umanitarist („în cel mai profund înțeles al cuvîntului” - sic!) sau că ar fi fost animat de idealuri morale, etc. Adevărul este că a fost se pare un puști foarte viclean care a profitat de patronajul tatălui său adoptiv și i-a practicat dictonul: „divide et impera” chiar cu tovarășii de arme precum Crassus sau Antoniu. Deci dă-mi voie să mă îndoiesc de moralitatea lui Octavian.
Apoi, mă tem că folosești extrem de greșit termenul „liberaliști” aici. Am senzația că nu știi ce înseamnă.
„indiferenţă expusă plurilingvistic” - de mult cred că n-am mai citit o chestie mai caraghioasă ca asta.
„Oamenii simţeau o strângere în organe ori de câte ori se gândeau la viol sau la preacurvie, iar acum pot să le practice cu voioşie” - încerc să cred că cine a scris chestia asta gîndește. Ce nu știu este dacă își dă seama ce ridicol și aberant sună. Asta ca să nu menționez că a confunda libertatea cu destrăbălarea este una din marile idioțenii de care numai fanaticii extremiști de dreapta sînt în stare. Bănuiesc că cine a scris rîndurile astea s-ar simți mult mai bine în „morala” Arabie Saudită sau în Iran decît în „liberala” - sic!!!! Românie. Îmi imaginez că ar fi în stare și să taie degete la hoți și testicole la homosexuali. Dar nu mai continui. Fiecare cu „standardele” lui.
„Ce spuneau conservatorii, morocănoşi şi neiubitori de petreceri..” - fain automiștoul ăsta. Problema este că dacă nu poți să vezi decît în alb și negru nu prea poți să vezi altfel decît așa.
„barbari (venetici??) ”... ? Ce să înțeleg de aici? Că autorul textului promovează xenofobia?? Mă tem că este o mare prostie să faci asta ca român astăzi cînd probabil aproape 10 milioane de români (cam o treime din toți cîți sîntem) trăiesc ca „barbari și venetici” răspăndiți prin Europa și cam prin toată lumea. Dacă străinii ar gîndi ca dumneata românii din diaspora ar trăi în ghettouri. Deocamdată însă românii din diaspora trăiesc mai bine ca în România și din cauza faptului că Europa sau America sau Canada „liberale” „iubesc pe barbarii venetici”. Chiar nu realizează autorul acestui „eseu” cît este de ridicol ceea ce scrie...
Iar înainte să luăm la mișto amorul dintre Antoniu și Cleopatra să nu uităm că „tătucul” iubit al lui Octavian, Iulius Caesar, și-a abandonat soția și a făcut un copil cu Cleopatra (Cesarion). Și dacă Brutus și Senatul nu l-ar fi ucis pe Idele lui Marte, probabil că nu Octavian ar fi fost împărat ci Cesarion. De fapt cred că Octavian la Actium a urmărit să scape de rivali la tron și nu neaparat să „apere Roma” de imoralitate. Dar desigur, istoria e scrisă de învingători. Dacă învingeau Antoniu și Cleopatra probabil că făceam astăzi mișto de Octavian.
Părerea mea este că textul acesta ori este o parodie ori o aberație de extremă dreapta.
Dacă e parodie atunci ar fi bine să fie încadrată la parodie. Dar dacă se vrea o chestie serioasă atunci e jalnic. Este încă un exemplu de ce România și românii mai au probabil zeci de ani pînă vor pricepe democrația și liberatea. Oameni din aceștia sînt periculoși în orice societate. Nu pentru că ucid cu sabia ci pentru că ucid cu cuvîntul și asmut spirite. E tragic și comic să vezi că încă mai există oameni care pe lîngă faptul că nu cunosc și nu înțeleg istoria și natura umană se mai și erijează în ofertanți și promotori de soluții. Evident tiranice, dictatoriale. Europa a avut nevoie de tot secolul 20 ca să priceapă că nici dictatura de dreapta și nici cea de stînga nu sînt decît un blestem și sub nici o formă nu reprezintă soluții nici pentru individ și nici pentru societate. Îmi imaginez că autorul acestui „eseu” dacă ar fi trăit în grădina edenului ar fi pus gard de sîrmă și curent electric în jurul pomului cunoștinței binelui și răului. Sau ar fi pus-o pe Bat-Sheba în pivnițe. Problema este însă că cel mai mare Liberal(ist) - sic!! este un tip care se pare că a făcut cerurile și pămîntul. Și a făcut din liberate nevoia fundamentală a omului. Și condiția esențială pentru alegere, păcat și mîntuire. Fără libertate toate aceste noțiuni nu au sens. Cam asta e. Restul e fanatism pe care îl poți găsi de la Inchiziție și pînă în Sharia. Justificarea tiraniei și plăcerea de a ucide pentru că te consideri mai moral decît celălalt este cea mai demonică doctrină.
ce-a-pe între buza ta dreaptă și buza ta stîngă am deslușit ceva mai perfect decît rapoartele cincinale în după-amiaza stropită cu mult pesticid sub rochița de americă alunecam și mă înconjuram cu tine corpul tău înmiresmat ca recolta și soarele nostru atît de îndemînos în apus și tractoarele lor roșii - buburuze conștiincioase cînd totul era bine și mîinile doar ele ne făureau un viitor cînd granițele erau absolute și ne strîngeau plăcut de șolduri ca un val călduț eu totuși aș fi renunțat chiar și a deveni inginerul perfect în sistemul perfect doar pentru a rămîne la nesfîrșit pe tarlaua de la ce-a-pe între buza ta dreaptă și buza ta stîngă
Nu am mai spus nimic până acum în subsolul unui text semnat Adrian Munteanu. Asta nu înseamnă că nu sunt unul dintre cititorii constanți, care nu cred că nu sunt așa de mulți după cum spuneți. Doar că unii rămân în beznă. Se întâmplă uneori ca fiind în fața unei minuni, sau a unei emoții depline să realizezi că ,, a rămâne fără cuvinte" nu este doar un joc de vorbe mari. Felicitări și din partea mea și moment cu împlinire, domnule Munteanu.
alma, să înțeleg că nu îți place ingambamentul? să înțeleg că nu știi ce e o Ars Poetica? să înțeleg că nu te-ai gândit de ce masivul e plăpând ca o statuie? de ce se urcă în doi pe el? că nu pricepi tropul "vorbe de fier"? că nu știi ce reprezintă bocancii? că e o înșiruire de simboluri? că frământarea e reală? că rucsacul, impresia de prăbușire etc. semnifică ceva? îți dau un indiciu... poezia e în spatele meu:) e povara nelipsită alpinistului, dar nu am de gând să îmi interpretez poemul. lămurește-mă detaliat:) sunt mai greu de cap, deși urc "masivul plăpând ca o statuie" cu plăcere:) eh, semantica asta:) cu sympatheia, yester p.s. dacă ți-a plăcut, de ce nu te "zbați în gând ca sunetul în fluier"?:)
Cristina, anunțul meu nu a fost despre cei care au mai absentat o lună sau alte săptămîni din motive de o natură sau alta. Nu e regiment de intervenție aici. M-am referit la cei care s-au înscris și fie n-au postat și n-au comentat nimic, fie au pus acolo două trei texte și au dispărut în ceață. Participarea pe Hermeneia.com e benevolă și de plăcere.
Eugen, eu nu înţeleg ce are de-a face faptul că tu scrii pentru tine, şi nu pentru public, (aş întreba aici de ce mai postezi...) cu ideea de-a rosti "cur" în public, fără să te jenezi... Eu te întrebam franc: spui "cur" de faţă cu părinţii tăi? Sau de faţă cu copiii? Sau în universitate/ autobuz/ spital etc? Te întrebam pentru a aduce un argument pro vulgaritate. Atât.
Şi iar nu înţeleg de ce nu putem discuta o idee, cât de beteagă şi săracă ar fi ea, fără să ajungem la mine - la cum scriu eu, pentru cine scriu eu şi tot aşa. Dar încă aştept ziua aia.
Dacă o comparaţie cu atâta forţă nu aduce nimic nou, atunci nimic nu mai aduce. Fără "ca o femeie frumoasă" finalul ar deveni, nu doar banal şi predictibil, ci şi clişeic.
Versurile cu pricina nu sunt doar o comparaţie (şi aici vine "noul"), ci formează, metatextual/intercontextual o tranziţie obiect-subiect, o oglindă răsturnată: de la "vara îmbătrînește în mine ca o femeie frumoasă" la "o femeie frumoasă (iubire apusă) îmbătrâneşte în mine, ca vara". Finalul nu trebuie atins.
Dacă îmi amintesc bine la un moment dat făceam un pariu pe acest scriitor, un pariu pozitiv. A trecut ceva vreme de atunci, nici eu nu m-am mai ținut de lectură așa cum ar fi trebuit pe aici, însă poemul ăsta mi se pare slăbuț. Are prea multe note forțate prea puțină naturalețe, pe scurt pare scris ca să fie scris și atât.
Exprimări de tipul 'se există' nu ajută deloc unei construcții viciate de prea multe aproximații și improvizații lipsite de inspirație.
'un muribund în ultimul delir falsează o romanță' - come on!
Dacă poezia devine așa ceva ar trebui pahare cu zeamă de lămâie pe care să le dai peste cap la fiecare cuvânt.
Agramtismele vin să completeze acest peisaj lugubru 'când are să-ți cadă literele' de parcă mai era nevoie să demonstrăm că pe aici, pe net, se poate orice tâmpenie.
Un poem care mai are și trei penițe.
Felicitări.
De la mine o anti-peniță și recomandarea de a aprofunda atât cât ești în stare, adică la maxim cât poate mușchiu tău.
wow. titlul mesajului tau m-a facut sa sar in sus, pur si simplu. mi se parea ca-i atat de invaluit mesajul incat nimeni nu-l va prinde. m-am jucat cu in-out si perspectiva la scara diferita. ai o intuitie foarte buna. multumesc de trecere, mi-a facut placere.
paul
daniela e ok, nu-ti face griji. :o)
impresia mea e ca n-are destula forta din cauza titlului, dar am vrut sa fie mai mult legat in idee chit ca-n felul asta pierde din atractivitate. ma bucur ca ti-a placut, poate ca-ncepe sa-mi placa si mie. :o))
multumesc, ecaterina barga, ma onoreaza vizita dumneavoastra. am facut unele modificarii la text, referitoare la obervatii, aveti dreptate .multumesc pentru observatiile constructive. cu deosebita stima, adelina
remarc plăcut tocmai primele două strofe pentru originalitate și inspirație. poemul transmite tema iubirii de la început la sfârșit. vibrația iubirii sincere și ignorante face ca cititorul să tresară plăcut la încheierea citirii acestor versuri pline de sinceritate. cu respect, mircea nincu.
"rămâne faptul că și ea era blondă iar eminescu același obsedat cumsecade" cumsecadele asta vine la țanc si te face sa te prapadesti de rîs. si sa stii ca daca ma gîndesc, si eu sunt un obsedat. cum se cade :) fiecare cu obsesiile lui
Adela, departe de mine intentia de a-ti contesta sinceritatea trairilor. Eu imi spusesem parerea doar despre felul in care le-ai redat. "platesc tribut faptului ca sunt prea sincera in poezie." Nu, nu cred ca despre asta este vorba!
evident, în acest context atît de pomenit al postmodernismului, oricine poate oferi(sau conferi) definiții. și, la fel de evident, ele pot să fie în același timp și corecte și mai puțin corecte. din nou, sistemul referențial va fi invocat de fiecare. dar am citit dispus să agreez cu autorul. însă am rămas sceptic față de această distincție care ni se oferă. eu cred că este un scepticism sănătos. este adevărat, domnul gorun este foarte abil în a-și pregăti orice exit în caz de incendiu și nu uită să repete că textul (și deci teoria dînsului) nu este nici suficient și nici temeinic argumentat. întrebarea mea ar fi, ceea ce nu este argumentat ar trebui să credem așa... fără să cercetăm? sau cum facem? poate am să fiu acuzat că sînt dur dar mie mi se pare doar o joacă de-a cuvintele această pretenție de distincție terminologică. evident, se poate spune atunci că la urma urmei cuvintele, carapacea lor, nu contează. că s-a vrut să ni se transmită un logos, un contrast între concepte. well, interesant. dar atunci, vorba lui ăla din caragiale, tradare, trădare dar să știm și noi. eu nu cred că există mare diferență între har și talent, în contextul literar (sau chiar general artistic). nu mă leg de contextul originar, teologic sau biblic. nu cred că are rost. unul din motivele pentru care nu cred în teoria încercată în text este această aparentă idee de cristalizare, de definitiv. de sigur. un fel de „cineva scrie un text, dacă este vorba de acel (sau acea) cineva atunci o va face cu har”. iar „dacă este vorba despre altcineva, acel cineva cu siguranță o va face doar cu talent”. sînt sceptic în fața unui astfel de determinism. eu cred mai degrabă în „mania” inspirației poetice. cum credeau vechii greci. ceva ce nu poate fi controlat și probabil că reușeșe să se întîmple doar în măsura în care are chef și mai ales în măsura în care nu se încearcă „domesticirea” ei. tocmai de aceea, pentru că cred profund (și cred că am mai scris asta undeva) că în esență poezia este un animal sălbatic, am rezerve enorme cînd cineva îmi spune că este poet. sau cînd cineva spune despre altcineva că este poet. noi nu sîntem poeți. poezia uneori pune stăpînire pe noi. mai mult sau mai puțin. restul sînt vorbe.
- rădăcina indo europeană a cuvântului leader, reprezentând numele persoanei care poartă steagul în fruntea unei armate, pornite-n bătălie.
Răniţi de viaţă, ne întorcem uneori spre acel fundament al relaţiei dintre om şi cer, cuvântul; sunt clipe când fiecare cuvânt ne e piatră; purtat deaspupra apei cuvântul poate să vindece, cuvântul poate să curăţe, cuvântul ne poate metamorfoza spre a ne apropia de ceea ce reprezintă adevărată noastră menire. Liturghia este viaţă, şi trebuie trăită în fiecare zi.
Astăzi, îţi dorim cer senin, ani frumoşi, prieteni, zâmbet, dragoste, momente unice pe care viaţa să le transforme în amintiri ce nu se uită niciodată, dragostea şi grija ce o dăruieşti celor din jur să îţi fie răsplătită din plin cu multă căldură şi împlinire sufletească.
La mulţi ani!
mie mi-a placut textul, l-as fi votat fara ezitare daca participa la vot, am gasit versuri pentru mine, memorabile:
"mă trezesc în fiecare zi când soarele-și scapără primele boabe de tămâie peste jarul nocturn"
"cine spune că artiștii sunt gigantici se înșeală
artiștii sunt ultimi liliputani exilați pe-o planetă mirosind a pustiu"- aici mi-ar fi placut simplu: "planeta pustie"
"eu? cine mai sunt în acest început de primăvară?
o boabă de mazăre într-un bol decorativ"
si multe altele, nu le pot reda pe toate dar recunosc ca fiecare imagine imi deschidea o intrebare si-o uimire si asta ma incita sa citesc mai departe cu toate simturile la panda...
textul nu e rau, nu e nici mai alambicat decat altele, mai elaborat poate... ce nu mi-a placut a fost ultimul vers, care parca nu s-a inchis destul de bine peste imaginea pe care o aveam eu in minte citind textul:
"mi-e dor să mă trag cu sania pe colina unui crin în paradis"
desi sa recunoastem ca dincolo de acel "ma trag cu sania", care nu suna prea bine, iarna se lipeste bine de paradisul in care te refugiezi ca sa mai dormi putin, atunci cand martie bate la usa.
sunt ok amandoi, am o singura obiectie... my Loraine e bruneta, o bruneta oarecare dintr un sat /oras/ loc oarecare , servind la un bar oarecare unde pentru cateva clipe a oprit un tren oarecare cu niste soldati oarecare... e scris in miscare, ludicul mascheaza fundalul grav al realitatii..soldatii erau inaintea unui drum ca un sicriu... poate era un ultim dar al vietii pentru el... nu vom sti... pe de alta parte, gusturile mele legate de rochiile de seara le poti gasi pe site/ul meu de fashion (modest ce/i drept).... in special in Nadya classsic collection http://katyakelaro.xhost.ro/collection2/collection2.htm cu respect, Katya
Vreau sa doresc Almei succes in antrepriza ei. Am o mare admiratie pentru acesti tineri care invata, gandesc, scriu minunat si pun pe roate cenacluri si intalniri in realul pe care noi il pierdem zi de zi, picatura cu picatura.. regret cei 2000 de km care ma separa fizic de Iasi, as fi dorit sa intalnesc pe "viu" pe Alma, pe Geta Adam, pe Silisteanu .. Bafta tuturor, Condei aprig ! Adrian
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Cred în primul rînd că ar trebui să editezi textul și să îndepărtezi erorile tipografice de așezare în pagină.
pentru textul : Despre repetarea istoriei deÎn al doilea rînd am rezerve foarte mari față de afirmația cum că împăratul Octavian, primul împărat roman de altfel, ar fi fost un mare umanitarist („în cel mai profund înțeles al cuvîntului” - sic!) sau că ar fi fost animat de idealuri morale, etc. Adevărul este că a fost se pare un puști foarte viclean care a profitat de patronajul tatălui său adoptiv și i-a practicat dictonul: „divide et impera” chiar cu tovarășii de arme precum Crassus sau Antoniu. Deci dă-mi voie să mă îndoiesc de moralitatea lui Octavian.
Apoi, mă tem că folosești extrem de greșit termenul „liberaliști” aici. Am senzația că nu știi ce înseamnă.
„indiferenţă expusă plurilingvistic” - de mult cred că n-am mai citit o chestie mai caraghioasă ca asta.
„Oamenii simţeau o strângere în organe ori de câte ori se gândeau la viol sau la preacurvie, iar acum pot să le practice cu voioşie” - încerc să cred că cine a scris chestia asta gîndește. Ce nu știu este dacă își dă seama ce ridicol și aberant sună. Asta ca să nu menționez că a confunda libertatea cu destrăbălarea este una din marile idioțenii de care numai fanaticii extremiști de dreapta sînt în stare. Bănuiesc că cine a scris rîndurile astea s-ar simți mult mai bine în „morala” Arabie Saudită sau în Iran decît în „liberala” - sic!!!! Românie. Îmi imaginez că ar fi în stare și să taie degete la hoți și testicole la homosexuali. Dar nu mai continui. Fiecare cu „standardele” lui.
„Ce spuneau conservatorii, morocănoşi şi neiubitori de petreceri..” - fain automiștoul ăsta. Problema este că dacă nu poți să vezi decît în alb și negru nu prea poți să vezi altfel decît așa.
„barbari (venetici??) ”... ? Ce să înțeleg de aici? Că autorul textului promovează xenofobia?? Mă tem că este o mare prostie să faci asta ca român astăzi cînd probabil aproape 10 milioane de români (cam o treime din toți cîți sîntem) trăiesc ca „barbari și venetici” răspăndiți prin Europa și cam prin toată lumea. Dacă străinii ar gîndi ca dumneata românii din diaspora ar trăi în ghettouri. Deocamdată însă românii din diaspora trăiesc mai bine ca în România și din cauza faptului că Europa sau America sau Canada „liberale” „iubesc pe barbarii venetici”. Chiar nu realizează autorul acestui „eseu” cît este de ridicol ceea ce scrie...
Iar înainte să luăm la mișto amorul dintre Antoniu și Cleopatra să nu uităm că „tătucul” iubit al lui Octavian, Iulius Caesar, și-a abandonat soția și a făcut un copil cu Cleopatra (Cesarion). Și dacă Brutus și Senatul nu l-ar fi ucis pe Idele lui Marte, probabil că nu Octavian ar fi fost împărat ci Cesarion. De fapt cred că Octavian la Actium a urmărit să scape de rivali la tron și nu neaparat să „apere Roma” de imoralitate. Dar desigur, istoria e scrisă de învingători. Dacă învingeau Antoniu și Cleopatra probabil că făceam astăzi mișto de Octavian.
Părerea mea este că textul acesta ori este o parodie ori o aberație de extremă dreapta.
Dacă e parodie atunci ar fi bine să fie încadrată la parodie. Dar dacă se vrea o chestie serioasă atunci e jalnic. Este încă un exemplu de ce România și românii mai au probabil zeci de ani pînă vor pricepe democrația și liberatea. Oameni din aceștia sînt periculoși în orice societate. Nu pentru că ucid cu sabia ci pentru că ucid cu cuvîntul și asmut spirite. E tragic și comic să vezi că încă mai există oameni care pe lîngă faptul că nu cunosc și nu înțeleg istoria și natura umană se mai și erijează în ofertanți și promotori de soluții. Evident tiranice, dictatoriale. Europa a avut nevoie de tot secolul 20 ca să priceapă că nici dictatura de dreapta și nici cea de stînga nu sînt decît un blestem și sub nici o formă nu reprezintă soluții nici pentru individ și nici pentru societate. Îmi imaginez că autorul acestui „eseu” dacă ar fi trăit în grădina edenului ar fi pus gard de sîrmă și curent electric în jurul pomului cunoștinței binelui și răului. Sau ar fi pus-o pe Bat-Sheba în pivnițe. Problema este însă că cel mai mare Liberal(ist) - sic!! este un tip care se pare că a făcut cerurile și pămîntul. Și a făcut din liberate nevoia fundamentală a omului. Și condiția esențială pentru alegere, păcat și mîntuire. Fără libertate toate aceste noțiuni nu au sens. Cam asta e. Restul e fanatism pe care îl poți găsi de la Inchiziție și pînă în Sharia. Justificarea tiraniei și plăcerea de a ucide pentru că te consideri mai moral decît celălalt este cea mai demonică doctrină.
ce-a-pe între buza ta dreaptă și buza ta stîngă am deslușit ceva mai perfect decît rapoartele cincinale în după-amiaza stropită cu mult pesticid sub rochița de americă alunecam și mă înconjuram cu tine corpul tău înmiresmat ca recolta și soarele nostru atît de îndemînos în apus și tractoarele lor roșii - buburuze conștiincioase cînd totul era bine și mîinile doar ele ne făureau un viitor cînd granițele erau absolute și ne strîngeau plăcut de șolduri ca un val călduț eu totuși aș fi renunțat chiar și a deveni inginerul perfect în sistemul perfect doar pentru a rămîne la nesfîrșit pe tarlaua de la ce-a-pe între buza ta dreaptă și buza ta stîngă
pentru textul : două mâini deNu am mai spus nimic până acum în subsolul unui text semnat Adrian Munteanu. Asta nu înseamnă că nu sunt unul dintre cititorii constanți, care nu cred că nu sunt așa de mulți după cum spuneți. Doar că unii rămân în beznă. Se întâmplă uneori ca fiind în fața unei minuni, sau a unei emoții depline să realizezi că ,, a rămâne fără cuvinte" nu este doar un joc de vorbe mari. Felicitări și din partea mea și moment cu împlinire, domnule Munteanu.
pentru textul : Lansare carte - SONETE 2 de Adrian Munteanu dealma, să înțeleg că nu îți place ingambamentul? să înțeleg că nu știi ce e o Ars Poetica? să înțeleg că nu te-ai gândit de ce masivul e plăpând ca o statuie? de ce se urcă în doi pe el? că nu pricepi tropul "vorbe de fier"? că nu știi ce reprezintă bocancii? că e o înșiruire de simboluri? că frământarea e reală? că rucsacul, impresia de prăbușire etc. semnifică ceva? îți dau un indiciu... poezia e în spatele meu:) e povara nelipsită alpinistului, dar nu am de gând să îmi interpretez poemul. lămurește-mă detaliat:) sunt mai greu de cap, deși urc "masivul plăpând ca o statuie" cu plăcere:) eh, semantica asta:) cu sympatheia, yester p.s. dacă ți-a plăcut, de ce nu te "zbați în gând ca sunetul în fluier"?:)
pentru textul : Ca sunetul în fluier deCristina, anunțul meu nu a fost despre cei care au mai absentat o lună sau alte săptămîni din motive de o natură sau alta. Nu e regiment de intervenție aici. M-am referit la cei care s-au înscris și fie n-au postat și n-au comentat nimic, fie au pus acolo două trei texte și au dispărut în ceață. Participarea pe Hermeneia.com e benevolă și de plăcere.
pentru textul : un fel de numărătoare a bobocilor deEugen, eu nu înţeleg ce are de-a face faptul că tu scrii pentru tine, şi nu pentru public, (aş întreba aici de ce mai postezi...) cu ideea de-a rosti "cur" în public, fără să te jenezi... Eu te întrebam franc: spui "cur" de faţă cu părinţii tăi? Sau de faţă cu copiii? Sau în universitate/ autobuz/ spital etc? Te întrebam pentru a aduce un argument pro vulgaritate. Atât.
Şi iar nu înţeleg de ce nu putem discuta o idee, cât de beteagă şi săracă ar fi ea, fără să ajungem la mine - la cum scriu eu, pentru cine scriu eu şi tot aşa. Dar încă aştept ziua aia.
Să trăim până murim!
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. denu, dar am eu o slabiciune pentru litera "z"
pentru textul : februarie depai nu stiu cum facem. imi propui sa introduc o noua subsectiune la "poezie" sau la "proza"? mi-o poti defini sau teoretiza? ce mai zic si altii?
pentru textul : pescarii din nashville deDacă o comparaţie cu atâta forţă nu aduce nimic nou, atunci nimic nu mai aduce. Fără "ca o femeie frumoasă" finalul ar deveni, nu doar banal şi predictibil, ci şi clişeic.
pentru textul : copacul dinăuntru deVersurile cu pricina nu sunt doar o comparaţie (şi aici vine "noul"), ci formează, metatextual/intercontextual o tranziţie obiect-subiect, o oglindă răsturnată: de la "vara îmbătrînește în mine ca o femeie frumoasă" la "o femeie frumoasă (iubire apusă) îmbătrâneşte în mine, ca vara". Finalul nu trebuie atins.
Dacă îmi amintesc bine la un moment dat făceam un pariu pe acest scriitor, un pariu pozitiv. A trecut ceva vreme de atunci, nici eu nu m-am mai ținut de lectură așa cum ar fi trebuit pe aici, însă poemul ăsta mi se pare slăbuț. Are prea multe note forțate prea puțină naturalețe, pe scurt pare scris ca să fie scris și atât.
pentru textul : Străin deExprimări de tipul 'se există' nu ajută deloc unei construcții viciate de prea multe aproximații și improvizații lipsite de inspirație.
'un muribund în ultimul delir falsează o romanță' - come on!
Dacă poezia devine așa ceva ar trebui pahare cu zeamă de lămâie pe care să le dai peste cap la fiecare cuvânt.
Agramtismele vin să completeze acest peisaj lugubru 'când are să-ți cadă literele' de parcă mai era nevoie să demonstrăm că pe aici, pe net, se poate orice tâmpenie.
Un poem care mai are și trei penițe.
Felicitări.
De la mine o anti-peniță și recomandarea de a aprofunda atât cât ești în stare, adică la maxim cât poate mușchiu tău.
nu este nevoie sa te superi pe mine ioana. ultima data cind mi-am pus intrebarea am inteles ca sintem oameni mari.
pentru textul : despre cel chemat de suzana de leonard cohen desilviu
wow. titlul mesajului tau m-a facut sa sar in sus, pur si simplu. mi se parea ca-i atat de invaluit mesajul incat nimeni nu-l va prinde. m-am jucat cu in-out si perspectiva la scara diferita. ai o intuitie foarte buna. multumesc de trecere, mi-a facut placere.
paul
daniela e ok, nu-ti face griji. :o)
pentru textul : Deasupra nimic nu se clatină deimpresia mea e ca n-are destula forta din cauza titlului, dar am vrut sa fie mai mult legat in idee chit ca-n felul asta pierde din atractivitate. ma bucur ca ti-a placut, poate ca-ncepe sa-mi placa si mie. :o))
ceva comun
cam nebun
pentru zile mari
şi oameni rari
cuvântul-nimic
să fie peltic?
mă interesează oricare opinie. apreciez acolo unde ea este pertinentă. mulţumesc pentru lectură şi semn.
pentru textul : unde rămâi fără cuvinte demultumesc, ecaterina barga, ma onoreaza vizita dumneavoastra. am facut unele modificarii la text, referitoare la obervatii, aveti dreptate .multumesc pentru observatiile constructive. cu deosebita stima, adelina
pentru textul : Confesiune deVa multumesc tuturor pentru atentie! Babuta e 100% reala!!!
pentru textul : despre cum nu mai moare baba vera deerr: epatări
pentru textul : geneză. pe patul meu de spital deremarc plăcut tocmai primele două strofe pentru originalitate și inspirație. poemul transmite tema iubirii de la început la sfârșit. vibrația iubirii sincere și ignorante face ca cititorul să tresară plăcut la încheierea citirii acestor versuri pline de sinceritate. cu respect, mircea nincu.
pentru textul : personificare de toamnă de"rămâne faptul că și ea era blondă iar eminescu același obsedat cumsecade" cumsecadele asta vine la țanc si te face sa te prapadesti de rîs. si sa stii ca daca ma gîndesc, si eu sunt un obsedat. cum se cade :) fiecare cu obsesiile lui
pentru textul : Eminescu decristina nu e nicio supărare. pentru asta suntem aici să învăţăm. mă mai gândesc ce fac cu finalul
pentru textul : Un poem minimalist demulţumesc pentru sugestie
Adela, departe de mine intentia de a-ti contesta sinceritatea trairilor. Eu imi spusesem parerea doar despre felul in care le-ai redat. "platesc tribut faptului ca sunt prea sincera in poezie." Nu, nu cred ca despre asta este vorba!
pentru textul : Eu deNicio problema Cristina, multumesc frumos pentru trecere!
pentru textul : cearşaful de stele deMa bucur mult pentru cei doi castigatori apropiati sufletului meu, Paul Blaj si Andrei Majeri!
pentru textul : Concursul Internaţional “Toamna bacoviană-130” şi-a desemnat câştigătorii deFlori si felicitari!
evident, în acest context atît de pomenit al postmodernismului, oricine poate oferi(sau conferi) definiții. și, la fel de evident, ele pot să fie în același timp și corecte și mai puțin corecte. din nou, sistemul referențial va fi invocat de fiecare. dar am citit dispus să agreez cu autorul. însă am rămas sceptic față de această distincție care ni se oferă. eu cred că este un scepticism sănătos. este adevărat, domnul gorun este foarte abil în a-și pregăti orice exit în caz de incendiu și nu uită să repete că textul (și deci teoria dînsului) nu este nici suficient și nici temeinic argumentat. întrebarea mea ar fi, ceea ce nu este argumentat ar trebui să credem așa... fără să cercetăm? sau cum facem? poate am să fiu acuzat că sînt dur dar mie mi se pare doar o joacă de-a cuvintele această pretenție de distincție terminologică. evident, se poate spune atunci că la urma urmei cuvintele, carapacea lor, nu contează. că s-a vrut să ni se transmită un logos, un contrast între concepte. well, interesant. dar atunci, vorba lui ăla din caragiale, tradare, trădare dar să știm și noi. eu nu cred că există mare diferență între har și talent, în contextul literar (sau chiar general artistic). nu mă leg de contextul originar, teologic sau biblic. nu cred că are rost. unul din motivele pentru care nu cred în teoria încercată în text este această aparentă idee de cristalizare, de definitiv. de sigur. un fel de „cineva scrie un text, dacă este vorba de acel (sau acea) cineva atunci o va face cu har”. iar „dacă este vorba despre altcineva, acel cineva cu siguranță o va face doar cu talent”. sînt sceptic în fața unui astfel de determinism. eu cred mai degrabă în „mania” inspirației poetice. cum credeau vechii greci. ceva ce nu poate fi controlat și probabil că reușeșe să se întîmple doar în măsura în care are chef și mai ales în măsura în care nu se încearcă „domesticirea” ei. tocmai de aceea, pentru că cred profund (și cred că am mai scris asta undeva) că în esență poezia este un animal sălbatic, am rezerve enorme cînd cineva îmi spune că este poet. sau cînd cineva spune despre altcineva că este poet. noi nu sîntem poeți. poezia uneori pune stăpînire pe noi. mai mult sau mai puțin. restul sînt vorbe.
pentru textul : Har şi talent de- rădăcina indo europeană a cuvântului leader, reprezentând numele persoanei care poartă steagul în fruntea unei armate, pornite-n bătălie.
pentru textul : leitourgia cuvîntului azi deRăniţi de viaţă, ne întorcem uneori spre acel fundament al relaţiei dintre om şi cer, cuvântul; sunt clipe când fiecare cuvânt ne e piatră; purtat deaspupra apei cuvântul poate să vindece, cuvântul poate să curăţe, cuvântul ne poate metamorfoza spre a ne apropia de ceea ce reprezintă adevărată noastră menire. Liturghia este viaţă, şi trebuie trăită în fiecare zi.
Astăzi, îţi dorim cer senin, ani frumoşi, prieteni, zâmbet, dragoste, momente unice pe care viaţa să le transforme în amintiri ce nu se uită niciodată, dragostea şi grija ce o dăruieşti celor din jur să îţi fie răsplătită din plin cu multă căldură şi împlinire sufletească.
La mulţi ani!
vremea de luptă
pentru textul : Haiku decucuvea nesătulă
de ochii de maci
mie mi-a placut textul, l-as fi votat fara ezitare daca participa la vot, am gasit versuri pentru mine, memorabile:
"mă trezesc în fiecare zi când soarele-și scapără primele boabe de tămâie peste jarul nocturn"
"cine spune că artiștii sunt gigantici se înșeală
artiștii sunt ultimi liliputani exilați pe-o planetă mirosind a pustiu"- aici mi-ar fi placut simplu: "planeta pustie"
"eu? cine mai sunt în acest început de primăvară?
o boabă de mazăre într-un bol decorativ"
si multe altele, nu le pot reda pe toate dar recunosc ca fiecare imagine imi deschidea o intrebare si-o uimire si asta ma incita sa citesc mai departe cu toate simturile la panda...
textul nu e rau, nu e nici mai alambicat decat altele, mai elaborat poate... ce nu mi-a placut a fost ultimul vers, care parca nu s-a inchis destul de bine peste imaginea pe care o aveam eu in minte citind textul:
"mi-e dor să mă trag cu sania pe colina unui crin în paradis"
desi sa recunoastem ca dincolo de acel "ma trag cu sania", care nu suna prea bine, iarna se lipeste bine de paradisul in care te refugiezi ca sa mai dormi putin, atunci cand martie bate la usa.
pentru textul : lullaby pentru candelabre denu rad, maia. exact cum spui - desprinderile sunt de mai multe feluri. adica mi s ar fi parut inedit sa fi ales un alt reper decat cel crestin
pentru textul : scrisoare despre cum ar fi desunt ok amandoi, am o singura obiectie... my Loraine e bruneta, o bruneta oarecare dintr un sat /oras/ loc oarecare , servind la un bar oarecare unde pentru cateva clipe a oprit un tren oarecare cu niste soldati oarecare... e scris in miscare, ludicul mascheaza fundalul grav al realitatii..soldatii erau inaintea unui drum ca un sicriu... poate era un ultim dar al vietii pentru el... nu vom sti... pe de alta parte, gusturile mele legate de rochiile de seara le poti gasi pe site/ul meu de fashion (modest ce/i drept).... in special in Nadya classsic collection http://katyakelaro.xhost.ro/collection2/collection2.htm cu respect, Katya
pentru textul : Loraine deVreau sa doresc Almei succes in antrepriza ei. Am o mare admiratie pentru acesti tineri care invata, gandesc, scriu minunat si pun pe roate cenacluri si intalniri in realul pe care noi il pierdem zi de zi, picatura cu picatura.. regret cei 2000 de km care ma separa fizic de Iasi, as fi dorit sa intalnesc pe "viu" pe Alma, pe Geta Adam, pe Silisteanu .. Bafta tuturor, Condei aprig ! Adrian
pentru textul : Cenaclul Virtualia - la a VII-a ediție deÎhî, așa ! =))
pentru textul : kreițerova sonata dePagini