reverii primavaratice: nostalgic, cel matur surprins de sulita timpului se trezeste iarasi in banca adolescentei, cu ea, vesnic tanara, vesnic prezenta in vreun fenomen fusiform, in vreo colegialitate pasagera. mi se pare logic sa ai pauze de meditatii, stangacii in cuvinte si fapte. desi, la formulari de tipul "E joi. Aprilie" sa eu, unu, scot la tabla si pus pe exercitii.
Cateodata am impresia ca ma impotmolesc intr-un ditamai noroiul si nu mai am forta sa ies de acolo, asa ca stau si ma uit pana vine si ma scoate cineva sau pana se usuca pamantul. In cazul de fata nu prea stiu ce sa spun, ma incearca un straniu sentiment de rateu. De greseala nimerita in repetate randuri, dar sa lasam lamentarile la o parte. Am mai modificat pe ici pe colo- nu inteleg care ar fi problema cu versurile lungi, asertive si grave-, am mai sters cateva cuvintele si am mai fragmentat. Textul nu.mi pare mai bun, dar speranta moare ultima, nu asa era?
O pagină admirabilă! Poezie peste tot...căci colo unde e dumnezeu e si poezia.
Desi poemul e un intreg precum cerul, remarc versurile:
,,mi-am dorit să mă mai plimb cu dumnezeu [...]
să stăm de vorbă ca pe vremuri
să îl întreb cum e cu oamenii care n-au pîine sau n-au idei
sau n-au dumnezeu și să îl privesc cum tace [...]
să mă simt singur și să fie
toamnă"... să te simţi, dar să nu fii :), iar toamna să fie caldă. Un poem în care am intrat tiptil. Felicitări, Virgil!
Dacă ar fi să am vreo sugestie, ar fi aceleasi ca si antecomentatorii :) Am incercat să îl citesc si cu verbul la indicativ prezent, ca un dor implinit, însă parcă tot mai frumos e dorul exprimat prin acel conjuctiv.
Cu bucuria lecturii, Mariana.
Virgil,
în urmă cu două săptămîni am testat (şi acum îl folosesc ca browser implicit) Firefox 4 în versiunea beta şi nu am avut nicio problemă în vizualizarea paginilor Hermeneia.
textul nu e neaparat prost desi aceasta supralicitare a ideii de "god" si "placenta" poate parea putin cliché. de asemeni chestia asta cu folosirea hyperlinkurilor nu prea cred ca are mare valoare. de fapt inca nu am gasit sau vazut o folosire a hyperlinkurilor ca inovatie reusita pentru poezie. este doar o trimitere mecanica. nu are "efect" poetic. poate mai degraba puneai un colaj fotografic sau un desen de copil sau orice chestie traznita, dar linkurile mi se par ceva apoetic. poate e doar o limita de-a mea
Alma, o sa ma gandesc la propunerea ta cu privire la cea de-a treia strofa, precum si la reconstructia poemului. Multumesc pentru cum te apleci asupra textelor mele si te mai astept pe la mine
maladia copilăriei amânate paloare de bolnav perpetuu, preludiu a unei înstrăinări întovărășite de cântec, o anticipare aluzivă a împlinirii sau deziluziei, ca atunci când pătrunzi intimitatea unui mit, siluindu-l de sensuri; cromatica impune negrul lucios, o ceață incendiată de celebra Lumină, amprentă umană tulburătoare asupra celor ce sunt și nu se pot vedea, iluzie a celor nu au valoare ontologică, dar pot amăgii imaginația cu ajutorul iluziei optice; găsesc oarecum forțat recursul la "covoare zburătoare" (poate și "căpițe"). cu respect, Vasile Munteanu
Pare static poemul, o voce interioară, un background în ceață, câteva linii în tuș subțire, ceva umbre pe margine, nu se întâmplă nimic, dar de ce s-ar întâmpla... totul e perfect... Cred că ai un regionalism: "decât". Acolo în vers - "doar cele mai vechi...". Și nu sună bine "pe pământ".
Ai ajuns la al 35-lea (cititor). De cȃnd te pȃndesc să-ți mai dau o „peniță”. Acum o meriți. Fără giumbușlucuri. Fără „rupturi” (la modă) în text sau la sfȃrșit. Nu contează. Doar să fie un „switch” care să pună „cititorul” pe gȃnduri, că prea s-a lenevit. Un text curat, de o logică (deviantă) fără fisură. Din care ironia țȃșnește. Că tot veni vorba: ești în stare să dai o definiție „ironiei”? Eu cred că da. O aștept.
Un text prozaic, nici de idei, nici de stare, fără nicio stilizare, fără vreo tehnică a limbajului. Pe alocuri, nici măcar primul conrespondent logic (coerenţa) nu-l are. Retorism liric, lipsit de orice valenţă artistică. Totodată, forma hibridă a imperfectului acestui verb - "vroia" - nu este recomandată. Ar trebui "voia".
Erika, îți voi răspunde eu, referitor la punctul 14.5.: în spatele oricărui punct într-un regulament există o logică, un spirit, ceva ce se dorește protejat, reglementat. Aici nu cred că este vorba despre intervalul de două luni în sine, cât despre dorința de a stimula postarea aici a unor texte în exclusivitate. Desigur, pe de altă parte, ceea ce nu este interzis expres, este permis... în limitele date de propria conștiință. Poți să postezi acel text, prin urmare, deși nu asta se încurajează.
Doamna Adriana, Imi pare rau ca n-am apucat sa citesc si a treia oara textul de mai sus. si nici altele, inca. am facut insa doua comentarii (plus intrebari) pe un alt forum (europeea), fara ecou. cu respect, tm
desi am doua rezerve: prima legata de verbul a trebalui care m-a lovit in versul 3, e impresia mea no ofense, si a doua legata de final - desi inteleg unde bati, dar sa visezi la privirile lor din patul imaculat mi se pare cam aiurea. Poate pentru ca eu ma gandesc la altceva in aceleasi circumstante, de exemplu la... femeile executate cu burka pe fata, pe stadioane. La privirile lor de dincolo. Ascunse. Nedezvaluite nici inainte de moarte.
Cuvântul argotic "mandea" (din țig. mande) strică tot eșafodajul liric construit. Cred că este un pariu (din păcate, nu al laringelui așa cum ai menționat în subtitlu...) în care ai pierdut cu primul rând al textului.
Virgil, Aalizei, thanks! Opiniile altora atât de gigi-contra ca să zic așa dacă îmi este îngăduit, nu mă mai miră, se pare că am început să creez niște animozități unora (acelorlași) care pe aici, în loc să învețe cât pot de mult (și site-ul H este unul dintre puținele cu adevărat deschise la opinii și comenturi adevărate) vor doar laude și iar laude, de parcă ar fi cine-știe-ce de capul lor literar vorbind. Iar atunci când nu primesc aceste laude se supără pe comentatori ca văcarul pe sat în loc să aprecieze lectura.
Dar asta e, eu primesc și aprecierile și criticile cu aceeași atenție, această parodie mi-a venit (cu respectul cuvenit originalului, sper că nimeni nu a sesizat altceva) pentru a mai 'condimenta' atmosfera. Iar la acest capitol sunt doar o studentă de-a lui aalizei fără prea multe mijloace...
Margas
evident titlul promite foarte mult. textul insa nu prea satisface asteptarile. cam prea opzecist pe alocuri.
daca imi permiti, varianta mea:
cu sufletul împinge
se ţine cu pumnii încleştaţi de cer
strigă şi se zvârcoleşte a naştere
pe fiece pală de vânt
numele
îl pronunţă glorie în destinul tatălui
mamă pătrunzând secretul
oboseala e vrăşmăşia imperfecţiunilor dintre cuvinte
privirea ei în zborul unor lebede
inima arde
cu sufletul împinge
Pentru mine, textul se termină după unitatea trei (adică la "să pot ține ritmul"). Până aici, poezia este autentică, bine echilibrată între lirism şi epic, credibilă. De remarcat expresia foamei şi disperării din "fiecare mâncam câte un sfert pe care îl întindeam cu mămăligă
până nu îi mai simțeam gustul" - versuri simple, fireşti şi profunde, fără să fi alterate de o ambiguitate extremă, care, cum ziceam alteori, tinde să distrugă imanenţa poeziei. Totodată, metafora e rară şi cu atât mai puternică; în poezia mdoernă, metafora apare din ce în ce mai rar, şi asta este bine, atâta vreme cât unii au impresia că tropul face poezia.
Ultima unitate vrea să încheie rotund şi "momos" poemul, patinând clişeic pe ideatica mântuirii. Nu ai ştiut, din păcate, să pui punct; iar acest lucru, spus în general, distruge/a distrus texte posibil memorabile.
Alma de mult am observat o dizolvare a granitelor dintre poezie/proza/mesajul digital. As dori mult sa lucram la un studiu care ma framanta si anume : starea literaturii pe mediul NET. Ai chef sa colaboram? Arank am o lista infinita de subiecte fascinante, toate tentante, toate breathtaking, ce sa fac mai intai ? viata e atat de scurta.. Pictorul meu preferat e Chirico , la Roma se poate vizita atelierul sau langa Piata Spania, recomand calduros aceasta intalnire directa cu metafizicul ..
Profetule, departe de mine ideea de suparare. Numa ma uimesc . Si cind o sa termin de uimit vad eu ce fac.Deocamdata numai vad. Nu fac.Shabatul nu mi-a schimbat gindurile, nici parerile. Shabatul este de genul feminin. Malcat Shabat. Concluziile, trage-le singur. Ti-ar fi greu sa promovezi ceva de unul singur dar e cel mai sigur mod de-a respecta niste reguli.
Katya, intai vreau sa-ti spun ca pozele mi se par prea mici.. eu unul nu reusesc sa vad mare lucru nici cu ochelarii pe nas si tu stii ca mie imi plac picturile tale. Poemele postate aici au o muzicalitate aparte, in fapt o caracteristica a scrierilor tale. Mai greu ajunge pana la mine acest gen de lirica tipic feminina (desi am fost acuzat, pe nedrept, desigur, ca as fi un feminist de catre insusi cel mai "sexist" autor de pe Hermeneia :-) eu fiind de felul meu un mitocan, insa asta nu inseamna ca nu ii apreciez intensitatea si ambituul de cinci octave pe care, chiar daca nu le intelegi pana la urma tot ramai cu gura cascata ca sa nu-ti tiuie urechile. Ma mira insa numarul relativ mare de afisari ale acestui text (pe Hermeneia desigur) vis-a-vis de comentariile atat de putin numeroase... si ma gandesc de ce oare? Dar mai citim, mai vedem, asa-i? Andu
părere: poezia asta are niște secvențe frumoase, cum ar fi
„Și ea începuse să-și/ râdă de mine,/ vorbind despre toate,/ fără să-mi spună nimic,/ fără să-mi lase o gură/ de aer, în tăcere/ să-mi termin/ gândurile de fumat/ până la prima ninsoare de scrum.”
îmi place ritmul molcom de aici. ce urmează imediat după mi se pare, însă, cam cețos și confuz, (mă refer la „logoreea” care se „țiganizează”), apoi vin iar câteva imagini faine…
cred că ai fi putut concentra puțin textul, spun asta fiindcă, după prima jumătate, m-am întâlnit cu aceleași idei, învelite în alte forme de expresie. și cred că-i păcat, chiar dacă textul mizează pe o anume lentoare, pe o anume interiorizare.
adică, izbucnirea aceea din final, unde se ascunsese ideea în sine, vine după ce riști să adormi cititorul… poate ar merge să găsești altceva de spus (de dezvoltat) în intervalul acela mediu de timp.
oricum, remarc o certă creștere valorică a poeziilor tale.
Textul acesta este o colectie de expresii, un fel de planseta pe care Emil si-a asezat niste bucati de sentimente pe care un privitor fascinat de puzzle sa le aseze la o adica intr-o imagine intreaga. Nu mi-a placut ca pe poezie ai taiat finalul, asta cel putin mie mi-a dat asa o impresie de oportunism ieftin, mai ales ca finalul acesta chiar apartine acestui puzzle. Dar nu ma mai mir ca, in aceasta lume virtuala a postarilor si comentariilor prea deseori de doi lei (grei, vorba lui Virgil) facem lucruri doar asa, de flori de mar. Andu
... cred că amestecarea cuvintelor din diferite domenii de existență, în textul de față nu "dau bine". de ex. la : borțoase, pleznind kalașnikovul, melci. înțeleg descrierea unei metropole cu "de toate", însă trimiterile vizuale își pierd din concretețe, din "înfruptarea cu real" prin bagajul semantic ce îl presupun unele voroave. în rest, ideea e interesantă. ca glumă...
...Fără a ţine morţiş să dau vreun verdict, aduc în discuţie unele observaţii care ar putea trece drept argumente pentru întrebarea ta - "de ce atelier"
Referindu-mă la tehnica exterioară, foarte pe scurt:
* versificaţia este nulă. Şi nu mă înţelege greşit. Ştiu că se pot reuşi prozodii extraordinare prin combinarea ritmurilor cu metrul. Dar pentru aceasta trebuie să cunoşti ceva tehnică şi să ai o ureche muzicală dezvoltată. Nu ştiu cum e cu urechea ta, dar, cert, tehnica versificaţiei nu o deţii. Rimele, ca s-o luăm dintr-un loc, nu se aud bine, dacă nu sunt susţinute de ritm. Apoi, rimele facile nu înseamnă a rima verb cu verb ori subs. cu subst.; pentru ca o rimă să fie facilă, banală, dacă vrei, mai este nevoie de o condiţie: în afara ca cele două cuvinte să facă parte din acceaşi categorie gramaticală, ele trebuie să aibă şi terminaţii multiple. Astfel, o rimă facilă ar fi: casă-masă, unde, pe lângă faptul că se rimează subs. cu subst., terminaţia "a-să" este multiplă. Tot aşa, ochii-rochii, nu este o rimă facilă (perimată da); chiar dacă se rimează subst/subst/ terminaţia "o-chii" este extrem de rară. Dacă tot vrei ca rima ta să fie una mai personală, îţi recomand să te apuci de rime compuse, deşi e infernal să mulezi sensul; dar asta înseamnă arta - constrângere, nu?
* despre tenica interioară, la fel de scurt:
*luăm:
"Paşi pe trepte-aud, zăngănit de verbe şi de chei,
scrâşnete punând lacăt la gura ce ascunde"... uitându-mă la forma verbului "scrâşneşte", îmi dau seama că subiectul său este "zăngănitul". Şi apar 2 pb: 1. virgulă între subiect şi predicat,şi 2. zăngănitul scrâşneşte?! Chiar şi pentru o metaforă este prea mult. Există şi o logică a metaforei. Ei, eu, ca cititor, după aceste versuri nu citeam mai departe. Şi totuşi:
* disonanţe: şi şeripi/ cu clopoţei
*inversiunile au tentă patetică: dulcele delir. Îţi recomand călduros să renunţi la ele.
Şi aici mă opresc. Textul este lung şi, crede-mă, abundă în erori de toate tipurile.
Ce-ţi pot "ura": dacă vei continua pe această latură clasică, încearcă să-ţi insuseşti tehnica de-a versifica. Fă-o aproape de perfecţiune ori deloc. Nu cred că ai "dibăcia" de-a combina formele clasice între ele ori, mai mult, clasicul cu modernismul. Însuşeşte-ţi un tipar: aş recomanda iambul endecasilabic (ritmul iambic, 11 silabe). Este relativ uşor de atins şi acoperă o vastă câmpie tematică. Caută simplitatea adâncă. Când cineva va citi un text de-al tău, îţi va repeta din el un vers şi-ţi va spune că şi el putea scrie acel text, atunci să stii ca eşti pe calea cea bună; renuntă la inversiuni, nu amesteca arhaisme cu neologisme, sugerează nu descrie, nu abuza de ambiguitate, dar nici nu o ocoli, şi da, la un text scris, citeşte barem 20.
...Dacă tot ce am scris eu iţi era cunoscut, îmi cer scuze.
îmi place în engleză, în româneşte neavând un corespondent exact. tichet de dus? tichet de neîntoarcere? nu merge!
ca să-l mulţumim pe andu, la "din câte uşi" s-ar putea folosi prepozitia la, dar s-ar repeta începutul strofei a treia cu a doua, deci din, fără dintre, mi se pare ok. autorul are aici libertatea să se exprime cum vrea. cenuşă = cenuşe, mda.
Daca pentru simplitatea care nu este simplista si tinteste cititorul exact dincolo de cuvinte nu se poate vorbi, atunci si eu ma abtin sa dau o penita.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
reverii primavaratice: nostalgic, cel matur surprins de sulita timpului se trezeste iarasi in banca adolescentei, cu ea, vesnic tanara, vesnic prezenta in vreun fenomen fusiform, in vreo colegialitate pasagera. mi se pare logic sa ai pauze de meditatii, stangacii in cuvinte si fapte. desi, la formulari de tipul "E joi. Aprilie" sa eu, unu, scot la tabla si pus pe exercitii.
pentru textul : Elegie ermetică V deCateodata am impresia ca ma impotmolesc intr-un ditamai noroiul si nu mai am forta sa ies de acolo, asa ca stau si ma uit pana vine si ma scoate cineva sau pana se usuca pamantul. In cazul de fata nu prea stiu ce sa spun, ma incearca un straniu sentiment de rateu. De greseala nimerita in repetate randuri, dar sa lasam lamentarile la o parte. Am mai modificat pe ici pe colo- nu inteleg care ar fi problema cu versurile lungi, asertive si grave-, am mai sters cateva cuvintele si am mai fragmentat. Textul nu.mi pare mai bun, dar speranta moare ultima, nu asa era?
pentru textul : Cantata în mi minor deO pagină admirabilă! Poezie peste tot...căci colo unde e dumnezeu e si poezia.
pentru textul : introfanie de toamnă I deDesi poemul e un intreg precum cerul, remarc versurile:
,,mi-am dorit să mă mai plimb cu dumnezeu [...]
să stăm de vorbă ca pe vremuri
să îl întreb cum e cu oamenii care n-au pîine sau n-au idei
sau n-au dumnezeu și să îl privesc cum tace [...]
să mă simt singur și să fie
toamnă"... să te simţi, dar să nu fii :), iar toamna să fie caldă. Un poem în care am intrat tiptil. Felicitări, Virgil!
Dacă ar fi să am vreo sugestie, ar fi aceleasi ca si antecomentatorii :) Am incercat să îl citesc si cu verbul la indicativ prezent, ca un dor implinit, însă parcă tot mai frumos e dorul exprimat prin acel conjuctiv.
Cu bucuria lecturii, Mariana.
Virgil,
pentru textul : IE 9 și Firefox 4 deîn urmă cu două săptămîni am testat (şi acum îl folosesc ca browser implicit) Firefox 4 în versiunea beta şi nu am avut nicio problemă în vizualizarea paginilor Hermeneia.
textul nu e neaparat prost desi aceasta supralicitare a ideii de "god" si "placenta" poate parea putin cliché. de asemeni chestia asta cu folosirea hyperlinkurilor nu prea cred ca are mare valoare. de fapt inca nu am gasit sau vazut o folosire a hyperlinkurilor ca inovatie reusita pentru poezie. este doar o trimitere mecanica. nu are "efect" poetic. poate mai degraba puneai un colaj fotografic sau un desen de copil sau orice chestie traznita, dar linkurile mi se par ceva apoetic. poate e doar o limita de-a mea
pentru textul : Children of fear deAlma, o sa ma gandesc la propunerea ta cu privire la cea de-a treia strofa, precum si la reconstructia poemului. Multumesc pentru cum te apleci asupra textelor mele si te mai astept pe la mine
pentru textul : ca un pretext reumatic demaladia copilăriei amânate paloare de bolnav perpetuu, preludiu a unei înstrăinări întovărășite de cântec, o anticipare aluzivă a împlinirii sau deziluziei, ca atunci când pătrunzi intimitatea unui mit, siluindu-l de sensuri; cromatica impune negrul lucios, o ceață incendiată de celebra Lumină, amprentă umană tulburătoare asupra celor ce sunt și nu se pot vedea, iluzie a celor nu au valoare ontologică, dar pot amăgii imaginația cu ajutorul iluziei optice; găsesc oarecum forțat recursul la "covoare zburătoare" (poate și "căpițe"). cu respect, Vasile Munteanu
pentru textul : Aristide Bruant dePare static poemul, o voce interioară, un background în ceață, câteva linii în tuș subțire, ceva umbre pe margine, nu se întâmplă nimic, dar de ce s-ar întâmpla... totul e perfect... Cred că ai un regionalism: "decât". Acolo în vers - "doar cele mai vechi...". Și nu sună bine "pe pământ".
pentru textul : Fotografiind umbre deAi ajuns la al 35-lea (cititor). De cȃnd te pȃndesc să-ți mai dau o „peniță”. Acum o meriți. Fără giumbușlucuri. Fără „rupturi” (la modă) în text sau la sfȃrșit. Nu contează. Doar să fie un „switch” care să pună „cititorul” pe gȃnduri, că prea s-a lenevit. Un text curat, de o logică (deviantă) fără fisură. Din care ironia țȃșnește. Că tot veni vorba: ești în stare să dai o definiție „ironiei”? Eu cred că da. O aștept.
pentru textul : Cititorul fie-i țărâna ușoară! deUn text prozaic, nici de idei, nici de stare, fără nicio stilizare, fără vreo tehnică a limbajului. Pe alocuri, nici măcar primul conrespondent logic (coerenţa) nu-l are. Retorism liric, lipsit de orice valenţă artistică. Totodată, forma hibridă a imperfectului acestui verb - "vroia" - nu este recomandată. Ar trebui "voia".
pentru textul : chin deErika, îți voi răspunde eu, referitor la punctul 14.5.: în spatele oricărui punct într-un regulament există o logică, un spirit, ceva ce se dorește protejat, reglementat. Aici nu cred că este vorba despre intervalul de două luni în sine, cât despre dorința de a stimula postarea aici a unor texte în exclusivitate. Desigur, pe de altă parte, ceea ce nu este interzis expres, este permis... în limitele date de propria conștiință. Poți să postezi acel text, prin urmare, deși nu asta se încurajează.
pentru textul : Cioplitorului de vers deDoamna Adriana, Imi pare rau ca n-am apucat sa citesc si a treia oara textul de mai sus. si nici altele, inca. am facut insa doua comentarii (plus intrebari) pe un alt forum (europeea), fara ecou. cu respect, tm
pentru textul : gravură rupestră cu femeie și măr dedesi am doua rezerve: prima legata de verbul a trebalui care m-a lovit in versul 3, e impresia mea no ofense, si a doua legata de final - desi inteleg unde bati, dar sa visezi la privirile lor din patul imaculat mi se pare cam aiurea. Poate pentru ca eu ma gandesc la altceva in aceleasi circumstante, de exemplu la... femeile executate cu burka pe fata, pe stadioane. La privirile lor de dincolo. Ascunse. Nedezvaluite nici inainte de moarte.
pentru textul : privirea și parbrizul deCuvântul argotic "mandea" (din țig. mande) strică tot eșafodajul liric construit. Cred că este un pariu (din păcate, nu al laringelui așa cum ai menționat în subtitlu...) în care ai pierdut cu primul rând al textului.
pentru textul : pășim zdravăn nu se alunecă deVirgil, Aalizei, thanks! Opiniile altora atât de gigi-contra ca să zic așa dacă îmi este îngăduit, nu mă mai miră, se pare că am început să creez niște animozități unora (acelorlași) care pe aici, în loc să învețe cât pot de mult (și site-ul H este unul dintre puținele cu adevărat deschise la opinii și comenturi adevărate) vor doar laude și iar laude, de parcă ar fi cine-știe-ce de capul lor literar vorbind. Iar atunci când nu primesc aceste laude se supără pe comentatori ca văcarul pe sat în loc să aprecieze lectura.
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar deDar asta e, eu primesc și aprecierile și criticile cu aceeași atenție, această parodie mi-a venit (cu respectul cuvenit originalului, sper că nimeni nu a sesizat altceva) pentru a mai 'condimenta' atmosfera. Iar la acest capitol sunt doar o studentă de-a lui aalizei fără prea multe mijloace...
Margas
evident titlul promite foarte mult. textul insa nu prea satisface asteptarile. cam prea opzecist pe alocuri.
daca imi permiti, varianta mea:
cu sufletul împinge
se ţine cu pumnii încleştaţi de cer
strigă şi se zvârcoleşte a naştere
pe fiece pală de vânt
numele
îl pronunţă glorie în destinul tatălui
mamă pătrunzând secretul
oboseala e vrăşmăşia imperfecţiunilor dintre cuvinte
pentru textul : poem falus deprivirea ei în zborul unor lebede
inima arde
cu sufletul împinge
Pentru mine, textul se termină după unitatea trei (adică la "să pot ține ritmul"). Până aici, poezia este autentică, bine echilibrată între lirism şi epic, credibilă. De remarcat expresia foamei şi disperării din "fiecare mâncam câte un sfert pe care îl întindeam cu mămăligă
până nu îi mai simțeam gustul" - versuri simple, fireşti şi profunde, fără să fi alterate de o ambiguitate extremă, care, cum ziceam alteori, tinde să distrugă imanenţa poeziei. Totodată, metafora e rară şi cu atât mai puternică; în poezia mdoernă, metafora apare din ce în ce mai rar, şi asta este bine, atâta vreme cât unii au impresia că tropul face poezia.
Ultima unitate vrea să încheie rotund şi "momos" poemul, patinând clişeic pe ideatica mântuirii. Nu ai ştiut, din păcate, să pui punct; iar acest lucru, spus în general, distruge/a distrus texte posibil memorabile.
pentru textul : sînt trei rugăciuni într-un cuibar deAlma de mult am observat o dizolvare a granitelor dintre poezie/proza/mesajul digital. As dori mult sa lucram la un studiu care ma framanta si anume : starea literaturii pe mediul NET. Ai chef sa colaboram? Arank am o lista infinita de subiecte fascinante, toate tentante, toate breathtaking, ce sa fac mai intai ? viata e atat de scurta.. Pictorul meu preferat e Chirico , la Roma se poate vizita atelierul sau langa Piata Spania, recomand calduros aceasta intalnire directa cu metafizicul ..
pentru textul : Caravaggio - ultimii 4 ani deAcest tablou îmi place extrem de mult. Este păcat că membrii site-ului nu exploateză resursele poetice care plutesc în el.
Autorul lui i-a imprimat subtilităţi filosofice, teologice, însoţite de o fină auto(ironie) aş zice eu.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 21 deProfetule, departe de mine ideea de suparare. Numa ma uimesc . Si cind o sa termin de uimit vad eu ce fac.Deocamdata numai vad. Nu fac.Shabatul nu mi-a schimbat gindurile, nici parerile. Shabatul este de genul feminin. Malcat Shabat. Concluziile, trage-le singur. Ti-ar fi greu sa promovezi ceva de unul singur dar e cel mai sigur mod de-a respecta niste reguli.
pentru textul : jurnal de nesomn III deKatya, intai vreau sa-ti spun ca pozele mi se par prea mici.. eu unul nu reusesc sa vad mare lucru nici cu ochelarii pe nas si tu stii ca mie imi plac picturile tale. Poemele postate aici au o muzicalitate aparte, in fapt o caracteristica a scrierilor tale. Mai greu ajunge pana la mine acest gen de lirica tipic feminina (desi am fost acuzat, pe nedrept, desigur, ca as fi un feminist de catre insusi cel mai "sexist" autor de pe Hermeneia :-) eu fiind de felul meu un mitocan, insa asta nu inseamna ca nu ii apreciez intensitatea si ambituul de cinci octave pe care, chiar daca nu le intelegi pana la urma tot ramai cu gura cascata ca sa nu-ti tiuie urechile. Ma mira insa numarul relativ mare de afisari ale acestui text (pe Hermeneia desigur) vis-a-vis de comentariile atat de putin numeroase... si ma gandesc de ce oare? Dar mai citim, mai vedem, asa-i? Andu
pentru textul : solia unei stele de mare depărere: poezia asta are niște secvențe frumoase, cum ar fi
„Și ea începuse să-și/ râdă de mine,/ vorbind despre toate,/ fără să-mi spună nimic,/ fără să-mi lase o gură/ de aer, în tăcere/ să-mi termin/ gândurile de fumat/ până la prima ninsoare de scrum.”
îmi place ritmul molcom de aici. ce urmează imediat după mi se pare, însă, cam cețos și confuz, (mă refer la „logoreea” care se „țiganizează”), apoi vin iar câteva imagini faine…
cred că ai fi putut concentra puțin textul, spun asta fiindcă, după prima jumătate, m-am întâlnit cu aceleași idei, învelite în alte forme de expresie. și cred că-i păcat, chiar dacă textul mizează pe o anume lentoare, pe o anume interiorizare.
adică, izbucnirea aceea din final, unde se ascunsese ideea în sine, vine după ce riști să adormi cititorul… poate ar merge să găsești altceva de spus (de dezvoltat) în intervalul acela mediu de timp.
oricum, remarc o certă creștere valorică a poeziilor tale.
pentru textul : Mica țigariadă deTextul acesta este o colectie de expresii, un fel de planseta pe care Emil si-a asezat niste bucati de sentimente pe care un privitor fascinat de puzzle sa le aseze la o adica intr-o imagine intreaga. Nu mi-a placut ca pe poezie ai taiat finalul, asta cel putin mie mi-a dat asa o impresie de oportunism ieftin, mai ales ca finalul acesta chiar apartine acestui puzzle. Dar nu ma mai mir ca, in aceasta lume virtuala a postarilor si comentariilor prea deseori de doi lei (grei, vorba lui Virgil) facem lucruri doar asa, de flori de mar. Andu
pentru textul : keep my secret well de... cred că amestecarea cuvintelor din diferite domenii de existență, în textul de față nu "dau bine". de ex. la : borțoase, pleznind kalașnikovul, melci. înțeleg descrierea unei metropole cu "de toate", însă trimiterile vizuale își pierd din concretețe, din "înfruptarea cu real" prin bagajul semantic ce îl presupun unele voroave. în rest, ideea e interesantă. ca glumă...
pentru textul : să schimbăm numerele la case deSalut, Eugen!
...Fără a ţine morţiş să dau vreun verdict, aduc în discuţie unele observaţii care ar putea trece drept argumente pentru întrebarea ta - "de ce atelier"
Referindu-mă la tehnica exterioară, foarte pe scurt:
* versificaţia este nulă. Şi nu mă înţelege greşit. Ştiu că se pot reuşi prozodii extraordinare prin combinarea ritmurilor cu metrul. Dar pentru aceasta trebuie să cunoşti ceva tehnică şi să ai o ureche muzicală dezvoltată. Nu ştiu cum e cu urechea ta, dar, cert, tehnica versificaţiei nu o deţii. Rimele, ca s-o luăm dintr-un loc, nu se aud bine, dacă nu sunt susţinute de ritm. Apoi, rimele facile nu înseamnă a rima verb cu verb ori subs. cu subst.; pentru ca o rimă să fie facilă, banală, dacă vrei, mai este nevoie de o condiţie: în afara ca cele două cuvinte să facă parte din acceaşi categorie gramaticală, ele trebuie să aibă şi terminaţii multiple. Astfel, o rimă facilă ar fi: casă-masă, unde, pe lângă faptul că se rimează subs. cu subst., terminaţia "a-să" este multiplă. Tot aşa, ochii-rochii, nu este o rimă facilă (perimată da); chiar dacă se rimează subst/subst/ terminaţia "o-chii" este extrem de rară. Dacă tot vrei ca rima ta să fie una mai personală, îţi recomand să te apuci de rime compuse, deşi e infernal să mulezi sensul; dar asta înseamnă arta - constrângere, nu?
* despre tenica interioară, la fel de scurt:
*luăm:
"Paşi pe trepte-aud, zăngănit de verbe şi de chei,
scrâşnete punând lacăt la gura ce ascunde"... uitându-mă la forma verbului "scrâşneşte", îmi dau seama că subiectul său este "zăngănitul". Şi apar 2 pb: 1. virgulă între subiect şi predicat,şi 2. zăngănitul scrâşneşte?! Chiar şi pentru o metaforă este prea mult. Există şi o logică a metaforei. Ei, eu, ca cititor, după aceste versuri nu citeam mai departe. Şi totuşi:
* disonanţe: şi şeripi/ cu clopoţei
*inversiunile au tentă patetică: dulcele delir. Îţi recomand călduros să renunţi la ele.
Şi aici mă opresc. Textul este lung şi, crede-mă, abundă în erori de toate tipurile.
Ce-ţi pot "ura": dacă vei continua pe această latură clasică, încearcă să-ţi insuseşti tehnica de-a versifica. Fă-o aproape de perfecţiune ori deloc. Nu cred că ai "dibăcia" de-a combina formele clasice între ele ori, mai mult, clasicul cu modernismul. Însuşeşte-ţi un tipar: aş recomanda iambul endecasilabic (ritmul iambic, 11 silabe). Este relativ uşor de atins şi acoperă o vastă câmpie tematică. Caută simplitatea adâncă. Când cineva va citi un text de-al tău, îţi va repeta din el un vers şi-ţi va spune că şi el putea scrie acel text, atunci să stii ca eşti pe calea cea bună; renuntă la inversiuni, nu amesteca arhaisme cu neologisme, sugerează nu descrie, nu abuza de ambiguitate, dar nici nu o ocoli, şi da, la un text scris, citeşte barem 20.
...Dacă tot ce am scris eu iţi era cunoscut, îmi cer scuze.
O zi buna!
pentru textul : Deşertul indigo deCei aerieni, care nu vedem anunţurile la timp, mai putem trimite poezii?
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deîmi place în engleză, în româneşte neavând un corespondent exact. tichet de dus? tichet de neîntoarcere? nu merge!
ca să-l mulţumim pe andu, la "din câte uşi" s-ar putea folosi prepozitia la, dar s-ar repeta începutul strofei a treia cu a doua, deci din, fără dintre, mi se pare ok. autorul are aici libertatea să se exprime cum vrea. cenuşă = cenuşe, mda.
îmi place poemul, asta este.
pentru textul : one way ticket deSi mie mi-a placut textul acesta, si acum, si acum vreo doi ani, cand l-am citit prima data =)).
pentru textul : vineri deVladimir, nu stiu daca m-am grabit...dar pune un stegulet rosu peste formularile cu pricina!
pentru textul : Un altfel de prag deDaca pentru simplitatea care nu este simplista si tinteste cititorul exact dincolo de cuvinte nu se poate vorbi, atunci si eu ma abtin sa dau o penita.
pentru textul : apa trece, pietrele trec dePagini