Va rog nu fiti rautaciosi in numele poeziei... asta e textul Alicei Drogoreanu plagiat involuntar de mine printr-o conjuctura ce are de-a face cu betia nu doar bahica (adica rau de tot). Ideile de clone etc sunt aberatii sau dorinta de balci. Eu am citit cu Alice la Deko acum vreo doi ani impreuna pe acelasi slot. Am si baut cafea impreuna. Cuiul trebuie batut in capul meu, nu in al ei. Mai putin expozitia aia de fotografie in care am crezut, am si sponsorizat-o cu niste bani dar nu s-a petrecut din motive. maybe next time money is a hit so don't give me that too goody goody bull shit Andu
da, trebuie scris despre asta. cred ca toţi cei care am fost acolo, mai mult sau mai puţin, în trup sau în spirit, ar trebui să scrie despre asta. nu ştiu de ce dar am avut întotdeauna senzaţia că este probabil singurul eveniment, singura revoltă politică autentică a româniei moderne. singura revoltă cu spirit clar anticomunist. în zilele acelea am fost mai europeni decît am putut să ne imaginăm vreodată. am fost mai americani decît am fi visat vreodată. în zilele acelea am fost noi înşine. cred că pînă şi politologic vorbind aceea a fost singura revoluţie din istoria românilor. singura dată cînd o parte din români vroiau să facă o transformare politică. nu doar un cinism apolitic sau o cerşetorie economică. în zilele acelea o parte din români chiar credeau într-o filozofie politică, într-un mecaninsm politic care poate administra ţara şi a o face să fie ea însăşi. chiar şi astăzi cred că singura şansă autentică a româniei este spiritul "revoluţiei de la universitate". şi s-ar putea spune multe despre asta.
"Nici nu este nevoie ca acest text să fie o capodoperă pentru că dacă, să zicem, un Ţuţea ia premiul nobel pentru patriotism anul acesta, la anul, dacă nu-l mai ia nu mai este Petre Ţuţea?"
Penitele se dau textelor nu autorilor...
"consider ca dom fanache trebuie sa-si ceara scuze. chiar de o fi si domnia sa editor."
Nu trebuie sa ma justific/scuz unei persoane care da penite aproape la orice text.Si nu sunt editor.
Cu scuze Adrianei ca-i dau de lucru, lui Vlad ca-i "patez" subsolul textului, intru indeplinirea suspendarii sa facem pe plac "penitaresei de serviciu".
"dar il intreb pe dl fanache daca are habar ce inseamna postmodernism, cel aplicat dupa 2000 in literatura romana si daca stie ce a teoretizat Cartarescu prin Levantul.
il mai intreb daca stie regulile lirice in acest stil, care presupun nu impuscarea unui vers ci asimilarea literaturii de la inceputuri pana azi, si nonmetafora ei.
daca stie ca utilizarea ironica a unui arhaism e presupusa virtuozitate postmodernista.
si daca mai poate citi acest text exemplar din aceste puncte de vedere. nu numai limbajul este perfect folosit, a se vedea metaforele gasite:
pășind spre locul de tăiere
cu gîtul secerai lumină
cat pamflet aici, cat antipoemele luminii, nu? "
Asta asa ca dovada de cat cat de multi poti epata si cat de mult te poti ridica in slavi.
Un text interesant. Imi place mult mai mult partea "deep" a textelor tale. Remarc ideea din "te ridici din poză și pleci într-o zi prin gaura cheii", comparatia din versul doi si nonsalanta de efect din final. Ialin
Am citit cu mare plăcere excelenta analiză psihologică a personajelor făcută de actaeon. Chiar profundă pentru o proză așa de scurtă, și, plină de miez, s-a dovedit a fi benefică. El disecă acolo ceva foarte sensibil: în ce măsură am putea atribui incoerența psihologică a personajelor unei eventuale inconsecvențe a atenției autorului? Spun asta, mai ales deoarece suntem aici ca la un fel de masă de lucru. Până la urmă să luăm personajele așa cum sunt ele: dacă ele consideră că înșală în gând, nu contează ce simt eu ca cititor. Etc. Pe de altă parte să nu uităm că poate unul dintre cele mai incoerente, a-logice, contradictorii sentimente e chiar iubirea. Ori aici personajele chiar asta dovedesc împleticindu-se în ambiguu, în "incongruențe", până la urmă în incertitudinea clarității propriilor sentimente. Ele se sustrag analizei și a lui Ficino, și a lui Platon și a oricui. Eu zic să acordăm scriitoarei credibilitate, și nu sincope de coerență în construirea personajului, (așa este el, personajul: inconscvent în propriile atitudini și sentimente). Un autor scrie și din instinct; nu-și conștientizează întotdeauna stilul, nu și-l cenzurează permanent, își simte personajul și și-l pune pe hârtie. Și poate că până la urmă acest instinct face diferența. Actaeon a mai surprins conflictul între "a fi" și "a avea". Interesant. E până la urmă drumul iubirii înseși, de la iubirea-posesie la iubirea-ființă, de la iubirea-consum (devoratoare) la iubirea-împlinire (întregitoare). Și cum tot Vladimir zice, evoluția viitoare a personajelor ar fi foarte interesantă, dar totodată și foarte pretențioasă pentru autoare.
Mi se pare mult prea laconic comentariul tau... Poate vrei sa-mi explici ce nu iti place sau ce nu intelegi. Cine crezi ca ar reusi pe deplin sa fie Dumnezeu ? Poate incercam sa ii semanam cate putin.............
in acest text informativ http://www.hermeneia.com/info/1777/ se explică modul cum se vor introduce traducerile de acest tip: „A doua categorie o vor reprezenta traduceri ale unor texte publicate pe Hermeneia.com dar efectuate de către persoane din afara Hermeneia. La subtitlu aceste traduceri vor trebui să conțină titlul textului original și numele autorului. La sfîrșit se va adăuga un hyperlink către adresa textului original. Aceste traduceri se vor introduce numai sub contul autorului textului original.” Aș vrea să corectezi textul de mai sus conform prevederii.
nu sunt din bucurești, și deci nu am de unde să știu de vreun concert de-al vostru. dar de plouat cu grindină a plouat, am văzut, am auzit-o. nu fac cu nimeni niciun pact, nu cunosc limba ichlihnichtdutiană. o să te comentez cînd vreau și cum vreau, dacă o să vreau. nu-mi lua libertatea de a alege. și nu mai face te rog atîtea referințe la vîrsta mea, că o să te cred un poet bătrîn și obsedat. și, auzi, peste toate, încă și pedofil. dar asta nu o lua ca atac la persoană, eu așa, amical, am luat copy paste de la tine.
nu stiu, dar iata un text care mie nu imi spune nimic. nu stiu daca a spune ca suferi inseamna a scrie despre suferinta. cu atit mai putin "din cauza" suferintei.
Da, sensul acesta este, de atunci incepind; fiindca stiu concret ce este o spinzurare in Joia Mare am rezonat atit de intens si alegeam suspendare. E o poezie pe sufletul meu, ma voi impaca si eu cu "nemurind" desi se moare. Frumos ai scris in ultimul timp. :)
paul, poezia ta este atât de simpla, dar atât de fermecatoare. evit sa te comentez, nu pentru ca nu mi-ar placea, ci pentru ca are un "farmec tacut". parca ai spune, asemeni lui Sorescu, "liniste ca ne uitam în ochi, e un moment periculos, putem nimeri alaturi, doamne fereste!" o zi frumoasa.
pentru o atmosferă bine aliniată cu personajul neresuscitată prin șocuri, așa cum am mai observat în genul ăsta de texte eu spun că personajul se apropie de nivelul lui maximal și asta e un plus autorul reușește să scindeze atenția pe mai multe planuri, fără să se încurce în concepte procedee pe care nu le stăpânește avem aici o Poezie
măi sanda panda, de ce nu-ți dai ție un avertisment pentru superficialitate? ai venit și te-ai hlizit la fel ca yester pe sub textul meu, fără argumente poetice fără idei fără viziuni... acum apari sobră și legiuitoare. bla bla. am impresia că am ales greșit să vin pe acest site după o oarecare pauză de virtual. mi-am tot făcut speranțe că dacă este condus de virgil am niște "garanții"... eu mi-am văzut de oile mele, nu am deranjat pe nimeni, însă cine mă cunoaște bine știe că nu o să permit nimănui să vină sub textele mele să facă chat, flirturi, sau să dea verdicte fără o bază solidă și alte chestii care nu au legătură cu literatura... am fost provocat. comm-urile de mai sus sunt o dovadă elocventă. dacă voi credeți că e drept să aruncați cu avertismente așa ca la zaruri mi-e teamă că așa cum am venit o să și plec.
interesant. interesant activismul acesta care te mina. cred ca este autentic. iata cineva care crede intr-o cauza si scrie. e ceva mai rar zilele astea.
a mers atat minunat pana spre final, mai putin ultimul vers. mi-a placut contemplarea creatiei, dar imi pare mult prea marunta lucrarea lui Dumnezeu. in plus, alaturarea heruvim/inger deranjeaza, atat timp cat nu imi spune ceva anume. iar daca ar trebui sa-mi spuna ceva, se aude foarte infundat.
poezia are o intensitate de o factura speciala. finalul este chiar remarcabil, ma refer la "mama e pământul pe care îl respir și sunt plină de ea" metafora ce seduce prin simplitate si forta. insa, pare o piesa muzicala pe care interpretul nu o poate sustine de la A la Z in aceeasi gama si sa iti spun de ce. strofa a treia e prea voit naiva iesita din contextul grav propus inca din primele randuri in ciuda nuantei ludice cautate: "îmi plăcea când mama îmi lega fundițe în păr și mă săruta dimineața pe frunte" acesta este punctul meu de vedere, nu inseamna ca as incerca sa contest calitatile tale lirice. gandeste-te putin, revin-o la text dupa un timp. poezia este ca o rochie, un vesmant; dupa o vreme incerci sa o mai porti si ai surpriza de a nu te mai incanta pe tine insati ca la inceput.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Va rog nu fiti rautaciosi in numele poeziei... asta e textul Alicei Drogoreanu plagiat involuntar de mine printr-o conjuctura ce are de-a face cu betia nu doar bahica (adica rau de tot). Ideile de clone etc sunt aberatii sau dorinta de balci. Eu am citit cu Alice la Deko acum vreo doi ani impreuna pe acelasi slot. Am si baut cafea impreuna. Cuiul trebuie batut in capul meu, nu in al ei. Mai putin expozitia aia de fotografie in care am crezut, am si sponsorizat-o cu niste bani dar nu s-a petrecut din motive. maybe next time money is a hit so don't give me that too goody goody bull shit Andu
pentru textul : kreițerova sonata deda, trebuie scris despre asta. cred ca toţi cei care am fost acolo, mai mult sau mai puţin, în trup sau în spirit, ar trebui să scrie despre asta. nu ştiu de ce dar am avut întotdeauna senzaţia că este probabil singurul eveniment, singura revoltă politică autentică a româniei moderne. singura revoltă cu spirit clar anticomunist. în zilele acelea am fost mai europeni decît am putut să ne imaginăm vreodată. am fost mai americani decît am fi visat vreodată. în zilele acelea am fost noi înşine. cred că pînă şi politologic vorbind aceea a fost singura revoluţie din istoria românilor. singura dată cînd o parte din români vroiau să facă o transformare politică. nu doar un cinism apolitic sau o cerşetorie economică. în zilele acelea o parte din români chiar credeau într-o filozofie politică, într-un mecaninsm politic care poate administra ţara şi a o face să fie ea însăşi. chiar şi astăzi cred că singura şansă autentică a româniei este spiritul "revoluţiei de la universitate". şi s-ar putea spune multe despre asta.
pentru textul : 13 – 14 iunie. Piaţa Universităţii. Remember. Pagini de jurnal - Reloaded demisto final. si titlul, ofcorse
pentru textul : râsul ca o alergare de"Nici nu este nevoie ca acest text să fie o capodoperă pentru că dacă, să zicem, un Ţuţea ia premiul nobel pentru patriotism anul acesta, la anul, dacă nu-l mai ia nu mai este Petre Ţuţea?"
Penitele se dau textelor nu autorilor...
"consider ca dom fanache trebuie sa-si ceara scuze. chiar de o fi si domnia sa editor."
Nu trebuie sa ma justific/scuz unei persoane care da penite aproape la orice text.Si nu sunt editor.
Cu scuze Adrianei ca-i dau de lucru, lui Vlad ca-i "patez" subsolul textului, intru indeplinirea suspendarii sa facem pe plac "penitaresei de serviciu".
"dar il intreb pe dl fanache daca are habar ce inseamna postmodernism, cel aplicat dupa 2000 in literatura romana si daca stie ce a teoretizat Cartarescu prin Levantul.
il mai intreb daca stie regulile lirice in acest stil, care presupun nu impuscarea unui vers ci asimilarea literaturii de la inceputuri pana azi, si nonmetafora ei.
daca stie ca utilizarea ironica a unui arhaism e presupusa virtuozitate postmodernista.
si daca mai poate citi acest text exemplar din aceste puncte de vedere. nu numai limbajul este perfect folosit, a se vedea metaforele gasite:
pășind spre locul de tăiere
cu gîtul secerai lumină
cat pamflet aici, cat antipoemele luminii, nu? "
Asta asa ca dovada de cat cat de multi poti epata si cat de mult te poti ridica in slavi.
Astept sentina :)
pentru textul : timidă umbra ta de fată deUn text interesant. Imi place mult mai mult partea "deep" a textelor tale. Remarc ideea din "te ridici din poză și pleci într-o zi prin gaura cheii", comparatia din versul doi si nonsalanta de efect din final. Ialin
pentru textul : în memoria lui ion nimerencu denegativE
pentru textul : Mai singură... deErată:
„dar o dilemă” - „dar am o dilemă”
pentru textul : Fostei mele șótii de„și pe cineva altcineva” - „și pe cine altcineva”
Am citit cu mare plăcere excelenta analiză psihologică a personajelor făcută de actaeon. Chiar profundă pentru o proză așa de scurtă, și, plină de miez, s-a dovedit a fi benefică. El disecă acolo ceva foarte sensibil: în ce măsură am putea atribui incoerența psihologică a personajelor unei eventuale inconsecvențe a atenției autorului? Spun asta, mai ales deoarece suntem aici ca la un fel de masă de lucru. Până la urmă să luăm personajele așa cum sunt ele: dacă ele consideră că înșală în gând, nu contează ce simt eu ca cititor. Etc. Pe de altă parte să nu uităm că poate unul dintre cele mai incoerente, a-logice, contradictorii sentimente e chiar iubirea. Ori aici personajele chiar asta dovedesc împleticindu-se în ambiguu, în "incongruențe", până la urmă în incertitudinea clarității propriilor sentimente. Ele se sustrag analizei și a lui Ficino, și a lui Platon și a oricui. Eu zic să acordăm scriitoarei credibilitate, și nu sincope de coerență în construirea personajului, (așa este el, personajul: inconscvent în propriile atitudini și sentimente). Un autor scrie și din instinct; nu-și conștientizează întotdeauna stilul, nu și-l cenzurează permanent, își simte personajul și și-l pune pe hârtie. Și poate că până la urmă acest instinct face diferența. Actaeon a mai surprins conflictul între "a fi" și "a avea". Interesant. E până la urmă drumul iubirii înseși, de la iubirea-posesie la iubirea-ființă, de la iubirea-consum (devoratoare) la iubirea-împlinire (întregitoare). Și cum tot Vladimir zice, evoluția viitoare a personajelor ar fi foarte interesantă, dar totodată și foarte pretențioasă pentru autoare.
pentru textul : Amantă spirituală deda, si eu m-am gindit ca modelul melcului de fapt se superimpozeaza si transforma cercul aparent in spirala
pentru textul : omului cu valuri în suflet deda, paul, poemul e ok, pe alocuri chiar bun, dar tipa care citeste strica tot
pentru textul : vintage collection -audio deMi se pare mult prea laconic comentariul tau... Poate vrei sa-mi explici ce nu iti place sau ce nu intelegi. Cine crezi ca ar reusi pe deplin sa fie Dumnezeu ? Poate incercam sa ii semanam cate putin.............
pentru textul : De-a Dumnezeu… devino între secunde
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 23 delasă trupul în braţele nopţii
am să-ţi arăt cum e sufletul
când nu se teme de iubire
nici de moarte
nici de gânduri
in acest text informativ http://www.hermeneia.com/info/1777/ se explică modul cum se vor introduce traducerile de acest tip: „A doua categorie o vor reprezenta traduceri ale unor texte publicate pe Hermeneia.com dar efectuate de către persoane din afara Hermeneia. La subtitlu aceste traduceri vor trebui să conțină titlul textului original și numele autorului. La sfîrșit se va adăuga un hyperlink către adresa textului original. Aceste traduceri se vor introduce numai sub contul autorului textului original.” Aș vrea să corectezi textul de mai sus conform prevederii.
pentru textul : The Angel’s Shadow denu sunt din bucurești, și deci nu am de unde să știu de vreun concert de-al vostru. dar de plouat cu grindină a plouat, am văzut, am auzit-o. nu fac cu nimeni niciun pact, nu cunosc limba ichlihnichtdutiană. o să te comentez cînd vreau și cum vreau, dacă o să vreau. nu-mi lua libertatea de a alege. și nu mai face te rog atîtea referințe la vîrsta mea, că o să te cred un poet bătrîn și obsedat. și, auzi, peste toate, încă și pedofil. dar asta nu o lua ca atac la persoană, eu așa, amical, am luat copy paste de la tine.
pentru textul : noapte ploioasă deAlina, de acord cu propunera, deja am modificat, mulțumesc
pentru textul : Poemele mele se nasc în poemele tale denu stiu, dar iata un text care mie nu imi spune nimic. nu stiu daca a spune ca suferi inseamna a scrie despre suferinta. cu atit mai putin "din cauza" suferintei.
pentru textul : Întrebări pentru a fi deDa, sensul acesta este, de atunci incepind; fiindca stiu concret ce este o spinzurare in Joia Mare am rezonat atit de intens si alegeam suspendare. E o poezie pe sufletul meu, ma voi impaca si eu cu "nemurind" desi se moare. Frumos ai scris in ultimul timp. :)
pentru textul : Despre pom depaul, poezia ta este atât de simpla, dar atât de fermecatoare. evit sa te comentez, nu pentru ca nu mi-ar placea, ci pentru ca are un "farmec tacut". parca ai spune, asemeni lui Sorescu, "liniste ca ne uitam în ochi, e un moment periculos, putem nimeri alaturi, doamne fereste!" o zi frumoasa.
pentru textul : seară rotundă depentru o atmosferă bine aliniată cu personajul neresuscitată prin șocuri, așa cum am mai observat în genul ăsta de texte eu spun că personajul se apropie de nivelul lui maximal și asta e un plus autorul reușește să scindeze atenția pe mai multe planuri, fără să se încurce în concepte procedee pe care nu le stăpânește avem aici o Poezie
pentru textul : cerul interzis demultumesc pentru feedback. :)
pentru textul : duminica nu ploua niciodată demăi sanda panda, de ce nu-ți dai ție un avertisment pentru superficialitate? ai venit și te-ai hlizit la fel ca yester pe sub textul meu, fără argumente poetice fără idei fără viziuni... acum apari sobră și legiuitoare. bla bla. am impresia că am ales greșit să vin pe acest site după o oarecare pauză de virtual. mi-am tot făcut speranțe că dacă este condus de virgil am niște "garanții"... eu mi-am văzut de oile mele, nu am deranjat pe nimeni, însă cine mă cunoaște bine știe că nu o să permit nimănui să vină sub textele mele să facă chat, flirturi, sau să dea verdicte fără o bază solidă și alte chestii care nu au legătură cu literatura... am fost provocat. comm-urile de mai sus sunt o dovadă elocventă. dacă voi credeți că e drept să aruncați cu avertismente așa ca la zaruri mi-e teamă că așa cum am venit o să și plec.
pentru textul : apa trece, pietrele trec deClar, ori site-ul are probleme cu conexiunile (ceea ce nu cred) ori Marina Nicolaev este de fapt o clona, un answering machine. Stop. Bobadil
pentru textul : this is a film deinteresant. interesant activismul acesta care te mina. cred ca este autentic. iata cineva care crede intr-o cauza si scrie. e ceva mai rar zilele astea.
pentru textul : Elegie cu pui de brad dea mers atat minunat pana spre final, mai putin ultimul vers. mi-a placut contemplarea creatiei, dar imi pare mult prea marunta lucrarea lui Dumnezeu. in plus, alaturarea heruvim/inger deranjeaza, atat timp cat nu imi spune ceva anume. iar daca ar trebui sa-mi spuna ceva, se aude foarte infundat.
pentru textul : cerul visează altfel decât noi deMarina, iti multumesc de trecere si pentru semnul aprecierii. la multi ani si sarbatori fericite cu stima
pentru textul : Dialog depoezia are o intensitate de o factura speciala. finalul este chiar remarcabil, ma refer la "mama e pământul pe care îl respir și sunt plină de ea" metafora ce seduce prin simplitate si forta. insa, pare o piesa muzicala pe care interpretul nu o poate sustine de la A la Z in aceeasi gama si sa iti spun de ce. strofa a treia e prea voit naiva iesita din contextul grav propus inca din primele randuri in ciuda nuantei ludice cautate: "îmi plăcea când mama îmi lega fundițe în păr și mă săruta dimineața pe frunte" acesta este punctul meu de vedere, nu inseamna ca as incerca sa contest calitatile tale lirice. gandeste-te putin, revin-o la text dupa un timp. poezia este ca o rochie, un vesmant; dupa o vreme incerci sa o mai porti si ai surpriza de a nu te mai incanta pe tine insati ca la inceput.
pentru textul : Mama devă mulțumesc tuturor. am reținut esența impresiilor. voi încerca să nu las în depresie pe nimeni!
pentru textul : patul în formă de gondolă de"zimturilor"?
pentru textul : Zimţii desa fie el, cuvanul acesta, vreun puiut de licenta poetica, stimate autore? :)
În prima strofă am intervenit la recomadările dumneavoastră mulțumesc pentru sfaturi.Cu o poză o să revin in zilele următoare,mulțumesc pentru trecere
pentru textul : E timpul să trag de fiare deBlezz me God, pls!
pentru textul : Feminitate sine qua non dePagini