bob, e un poem a la nicodem, cu tenta cuminte si dibla pe umeri. n-am stiut ca esti carturar cu multe diplome - vom deschide un chat pe teme observatorice, undeva pe la coada diverselor noastre postari...
Inițial fusese vorba că nu aruncăm texte în lucru la "cutia_cu_nisip" sau cel puțin așa am înțeles eu. Văd că între timp ai mai modificat. Acum sună a poezie.
Las aici un comentariu, eu nu am citit textele Helenei C., dar mă deranjează că apar pe pagina mea. Voi trimite un mail administraţiei. Este probabil o amalagmare de conturi. Este a doua oară când se întâmplă.
aici este o goana de suflete. destul de sus daca se ia cu sine si aerul si cerul. o impletire zbuciumata soldata cu o tacere printre spatiile ramase libere de viata. niciodata sa nu ne intoarcem de unde am plecat. azi am avut texte trecute prin tristete, draga anna.
Sunt plăcut surprinsă de trecerea si comentariul detaliat cu sensibilitate si intuiţie. Ai rezonat perfect cu tema poemului,introspectia în oglindă,ritualul machiajului si amintirile ce bantuiau. Am simţit ca am multe de spus,ca un fel un vartej,nu ma puteam opri.Desigur,autoironia nu ma paraseste niciodata,chiar şi atunci când furtunile sunt în toi.Mulţumesc de încurajări. Voi ţine cont şi de unele observaţii. Îţi admir poezia cu mult înainte de acest popas. Cu stimă.
Adrian, orice lucru are un loc al sau, potrivit..."scrisoarea" ta poate starni zambete intr-un cerc de cunoscatori (ai "verisoarei", desigur); dar aici? ce fel de reactii astepti?
Un poem frumos, se simte trăirea autentică iar asta este poate cel mai important.
Însă d.p.d.v. tehnic (ca să citez un antecomentator) este neglijent, frazarea este nu doar previzibilă ci și seacă, 'le înclei' cred că nu e pe românește, iar lui 'rătăcit în stații unde pot să te descarc de pe linkuri' parcă îi lipsește ceva. Un poem pe care, dacă nu ar fi fost atât de vizibil implicat și sensibil scris, l-aș fi parodiat imediat transformînd cerul într-un closet. Apoi restul parodiei ar fi venit de la sine, ca un fel de eliberare de sub o presiune imensă.
"Astfel ades eu nopţi întregi am mas,
Blând îngânat de-al valurilor glas."
şi parodia:
"(Şi nu mai spun – că-n urmă am rămas
Ne’ştind ce-nseamnă, la origini, “mas”)" - unde, parodiind, aleg să marşez pe forma folosită de Eminescu - "mas".
Se poate să nu fie reuşite, însă nu sunt în plus.
Sunt multe elemente care se repetă: noapte bună, să, încă, spun, cum... M-am gândit să îți las o variantă care elimină cumva o parte din ele, păstrând sensul și imaginile tale, și care așează cumva altfel anumite versuri, astfel încât repetiția să poată fi ușor integrată în poezie (ca stil): într-o noapte am vrut să-i spun iubitului meu plec nu știam cum e bine să spun „noapte bună” să fug să plâng m-am ridicat și i-am luat mâna îl țineam strâns nu mai aveam nimic de pierdut o naștere o moarte însemnau o altă strângere de mână și doar o singură clipă în care aș fi putut să plec dar n-am fost niciodată aproape el știe cum îi spun “noapte bună” cum fug cum plâng el știe… Cred că imaginea spune pe alt registru ceea ce spune poezia. Ar fi mers cumva separate. sau pe acea imagine, altă poezie. Așa simt eu.
cumva am incadrat si finalu, asa cum il iau eu, si da, isi merita penita, pentru ca surprinde, pentru ca nu are cuvintele alea de care ne-am plictisit si care-s in toate poeziile, pentru ca "duios poemu trece" si pentru poezia din el
Asta nu-mi place; nu-mi place cum construiesti poemul si cum vin versurile astea, prima strofa, de fapt primele 2 strofe puteau functiona foarte bin si ca posibile replici intre ( pentru nebun ) nebun si ceilalti. Nebun, nebun, bine, dar eu nu inteleg totul aci. El nu dirijeaza, el Nu face, el nu drege, Dar are un ceas si uneori, deci nu de obicei fata chestia asta, doar uneori ii deschide capacul. Atunci de ce-i nebun? Era nebuna daca oprea oamenii pe strada si le arata ceasul si zicea replica aia cu amintirile. Atunci da. Dar altfel nu inteleg. Iar faza cu foaia soioasa iar nu o prcep, ce vrea sa fie foaia si de ce ti-o flutura pe sub nas? Indoituri aproape destramtate deja e exagerat, prea mult dus in derizoriu, prea mult exces. In urmatoarele doua strofe nu-mi place paratraznet, iar este exagerat, referintele dali etc, e prea uzata imaginea. Sunt multe de zis si eu sunt obosita acum :). Dar daca ai mai multa grija, cu singuranta textele tale vor fi asa cum trebuie.
domnule Gorun, dupa comentariul asta, mai ca ma bate gandul sa va rog sa-mi scrieti prefata la viitoarea carte...doar ca...nu m-am decis inca daca o sa o public. multumesc. si ma bucur ca ne sunteti alaturi.
Apariție 3 Ce nevoie avem de stele, de cer, de munți, mări, și câmpii, de izvoare, de poieni, de turnuri, de cetăți, de pereți de biblioteci, de bulevarde, de autostrăzi, de armuri, de flori, de internet, de tablouri, săbii, sculpturi, icoane, catedrale, muzee, ș.am.d. ?!?... Să revenim la vremea când scaunele stăteau aliniate în săli de cinema sau biserici, când florile decorau ferestrele caselor zugrăvite alb-gălbui cu mușcate, când seara cădea pe străzi lăptoasă înghițind felinarele proaspăt vopsite, Când vitrinele erau pline de manechini Îmbrăcați cu haine la modă, ș.am.d. Gânduri pline de parfum și visare viază când privesc imaginea tabloului tău cu manechin îmbrăcat atât de învechit și iepure împăiat, și tablou arhaic în casa de lemn… și mă întreb: Ce rost au hainele vechi sau cu ce rost purtăm haine dacă se învechesc ca stelele, ca cerul, ca bulevardele, ca muzeele, ca tablourile, cetățile… Mai bine să revenim.
subscriu la ce a scris Adrian. și am ororare să îi văd pe editori „încolțiți” pentru că e absolut nedrept. dacă vreunul face o greșeală o putem îndreota dar convingerea mea este că niciunul dintre ei nu este rău intenționat. dimpotrivă. apoi ar trebui să ne rezumăm doar la ce se petrece aici și să nu transferăm situații personale sau alte incidente din exterior spre interiorul site-ului (sună cam aiurea ce am scris dar pricepeți voi ce am vrut a spune). some people really need to get a life. convingerea mea este că dacă ne-am strădui fiecare să respectăm nu numai regulamentul dar și „common sense” ne-am scuti reciproc de multe necazuri. cred de asemenea că ar fi preferabil să mai renunțăm la drame, istericale, quasi-șantaje, manipulări și alte folosiri bezmetice ale regulamentului sau a altor situații. am mai spsus-o și o repet: dacă am folosi numai 10% din toată energia asta emoțională ca să scriem poezie sau proză probabil că ar fi mult mai benefic.
am incredere si sper ca doamna Bitere nu se va comporta ca ""cu un „puștan” de liceu"", cum v-ati grabit s-o inmatriculati si cum v-ati dori poate sa reiasa din "experiment". nu ma impac prea bine cu argumentele (din punct de vedere literar) folosite de doamna Bitere la acordarea penitelor sub texte, dar nu le-a expediat precum dumneavoastra in aceste 4 "exemplificari", prin urmare increderea mea, sper ca se observa, se bazeaza pe ceva. si mi se mai pare ca doamna Bitere pune suflet in ceea ce face pe acest site si nu stiu cati astfel de oameni sunt pe aici, iata inca un argument pentru rezolvarea acestui mic conflict. sper sa revina asupra deciziei si sper ca si dumneavoastra. legat de text, mi se pare un pic abuziva repetarea "poate nu sîntem acolo unde ar trebui să fim", atat in sine, dar mai ales din pricina versurilor astora: ""poate nu sîntem cînd ar trebui să fim de aceea este din ce în ce mai incomod să ne odihnim între subiect și predicat"" (pt ca mi se pare din alt film "odihnim între subiect și predicat", nu merge in acest poem, it can't fit in. il coboara in abstract) ""poate nu sîntem cine ar trebui să fim iar trezindu-ne nu spunem nimănui nimic sperînd să nu se afle nevinovata noastră eroare"" ("sperînd să nu se afle nevinovata noastră eroare" - pus acolo, la final de poem, imi suna patetic)
Cel mai bine, pentru a opri cu totul tendinta cel putin ciudata de raportare la autor si mai putin la text, tentatie careia cadem prada ciclic fiecare dintre noi, ar fi sa stipulam clar in regulament acest fapt... treaba cu bunul simt e foarte relativa. Ca lector ma refer la text sau la ansamblul creatiei autorului nu ii dau sfaturi de viata, nu-l ajut sa faca piata, nu-i plimb cainele etc... dar e oricum foarte amuzant sa vad cum cineva incearca sa faca terapie tocmai cu cineva specializat in domeniu :)
sunt cateva typo, desi observ ca textul este "remediat" si arata bine. Nu am inteles de ce ati pus "dar" in strofa a doua, versul 5 si de ce ati folosit epitetul "alburiu". si de ce "aripi umezi"? unul din reprosurile pe care le fac aici cu indrazneala mi caracteristica consta in tipul de epitete utilizate, cum ar fi "vestede", "moarte", "tarzii". cu siguranta mi ar fi placut sa vad si alte modalitati de creionare a toamnei. insa, pe ansamblu, un text "remediat"
Virgile, interesant acest poem, o ars poetica bine construita, o marturisire a credintelor tale artistice. Felicitari mai ales pentru final, care aduce o imagine noua, care mie mi-a placut. petre
Se pare că degeaba mi-am răcit degetele - în continuare reiei obsesiv sintagme genitivale. Şi zău dacă îţi trebuie nu ştiu ce mari experienţe literare ca să-ţi dai seama că a te folosi numai şi numai de acest artificiu găunos înseamnă persistenţă în submediocritatea fabricanţilor de stări. Îţi trebuie doar urechi, adică să nu fii surd.
"Spatele schitului/ fantomele fuioarelor/ lumina torței/ zbaterile întunericului/ coastele păsărilor/ cuiburile lutului/ găurile pereților/ molia vremii/ beznele șoarecilor". Pentru că, dacă nu eşti surd, cu siguranţă îţi vei spune "bă, parcă prea sună toate la fel". Şi aşă e - toate sună la fel, adică a gol.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
bob, e un poem a la nicodem, cu tenta cuminte si dibla pe umeri. n-am stiut ca esti carturar cu multe diplome - vom deschide un chat pe teme observatorice, undeva pe la coada diverselor noastre postari...
pentru textul : Când mi-au crescut aripi deeu inca mai astept. pe bobol. pardon, pe bobadil si querida lui a doua
pentru textul : îl iubesc pe grigore deîncearcă să îți configurezi corect fusul orar în profilul personal și apoi spune-mi dacă mai observi eroarea.
pentru textul : clavier deInițial fusese vorba că nu aruncăm texte în lucru la "cutia_cu_nisip" sau cel puțin așa am înțeles eu. Văd că între timp ai mai modificat. Acum sună a poezie.
pentru textul : fără cuvinte de dragoste deLas aici un comentariu, eu nu am citit textele Helenei C., dar mă deranjează că apar pe pagina mea. Voi trimite un mail administraţiei. Este probabil o amalagmare de conturi. Este a doua oară când se întâmplă.
pentru textul : Incienso deaici este o goana de suflete. destul de sus daca se ia cu sine si aerul si cerul. o impletire zbuciumata soldata cu o tacere printre spatiile ramase libere de viata. niciodata sa nu ne intoarcem de unde am plecat. azi am avut texte trecute prin tristete, draga anna.
pentru textul : tristețea ca o căruță decred ca voi lasa cuvintele acelea in engleza. finalul cred ca ar mai putea fi lucrat cindva
pentru textul : această dureroasă variantă a învierii deManolescu Gorun, spusele dumneavoastra valoreaza mult mai mult decat o penita, multumesc mult
pentru textul : Sâmburi deGabi dear.. daca nu-mi placea Garbarek ratam clipul.. cat despre tine constat ca te-am pierdut dincolo... miss U
pentru textul : Elene Usdin : fotografie --- muzica : Jan Garbarek deAdrian
Sunt plăcut surprinsă de trecerea si comentariul detaliat cu sensibilitate si intuiţie. Ai rezonat perfect cu tema poemului,introspectia în oglindă,ritualul machiajului si amintirile ce bantuiau. Am simţit ca am multe de spus,ca un fel un vartej,nu ma puteam opri.Desigur,autoironia nu ma paraseste niciodata,chiar şi atunci când furtunile sunt în toi.Mulţumesc de încurajări. Voi ţine cont şi de unele observaţii. Îţi admir poezia cu mult înainte de acest popas. Cu stimă.
pentru textul : make-up atras în spirala ADN-ului deMa bucur ca ma citesti! Iti voi urma sfatul. Toate cele bune!
pentru textul : John Doe deAdrian, orice lucru are un loc al sau, potrivit..."scrisoarea" ta poate starni zambete intr-un cerc de cunoscatori (ai "verisoarei", desigur); dar aici? ce fel de reactii astepti?
pentru textul : Scrisoare deschisă către toate site-urile literare, de la verișoara mea - Pralinela Mototoala deEmanuel, mulțumim. Silvia
pentru textul : Sărbători cu bucurie și înțelegere depauza de lene a hiperactivului imobilizat
pentru textul : Săgeata 2 deimi place. pentru ce nu spune. ce spune este sofistic autopersiflant, asadar nu e sofism.
Un poem frumos, se simte trăirea autentică iar asta este poate cel mai important.
pentru textul : eşti cea mai aproape depărtare deÎnsă d.p.d.v. tehnic (ca să citez un antecomentator) este neglijent, frazarea este nu doar previzibilă ci și seacă, 'le înclei' cred că nu e pe românește, iar lui 'rătăcit în stații unde pot să te descarc de pe linkuri' parcă îi lipsește ceva. Un poem pe care, dacă nu ar fi fost atât de vizibil implicat și sensibil scris, l-aș fi parodiat imediat transformînd cerul într-un closet. Apoi restul parodiei ar fi venit de la sine, ca un fel de eliberare de sub o presiune imensă.
Nu ştiu, nu cred, Cezar. Vezi originalul:
"Astfel ades eu nopţi întregi am mas,
Blând îngânat de-al valurilor glas."
şi parodia:
"(Şi nu mai spun – că-n urmă am rămas
pentru textul : Fiind ciumeg, bodegi cutreieram deNe’ştind ce-nseamnă, la origini, “mas”)" - unde, parodiind, aleg să marşez pe forma folosită de Eminescu - "mas".
Se poate să nu fie reuşite, însă nu sunt în plus.
Sunt multe elemente care se repetă: noapte bună, să, încă, spun, cum... M-am gândit să îți las o variantă care elimină cumva o parte din ele, păstrând sensul și imaginile tale, și care așează cumva altfel anumite versuri, astfel încât repetiția să poată fi ușor integrată în poezie (ca stil): într-o noapte am vrut să-i spun iubitului meu plec nu știam cum e bine să spun „noapte bună” să fug să plâng m-am ridicat și i-am luat mâna îl țineam strâns nu mai aveam nimic de pierdut o naștere o moarte însemnau o altă strângere de mână și doar o singură clipă în care aș fi putut să plec dar n-am fost niciodată aproape el știe cum îi spun “noapte bună” cum fug cum plâng el știe… Cred că imaginea spune pe alt registru ceea ce spune poezia. Ar fi mers cumva separate. sau pe acea imagine, altă poezie. Așa simt eu.
pentru textul : El știe... decumva am incadrat si finalu, asa cum il iau eu, si da, isi merita penita, pentru ca surprinde, pentru ca nu are cuvintele alea de care ne-am plictisit si care-s in toate poeziile, pentru ca "duios poemu trece" si pentru poezia din el
pentru textul : octopus deAsta nu-mi place; nu-mi place cum construiesti poemul si cum vin versurile astea, prima strofa, de fapt primele 2 strofe puteau functiona foarte bin si ca posibile replici intre ( pentru nebun ) nebun si ceilalti. Nebun, nebun, bine, dar eu nu inteleg totul aci. El nu dirijeaza, el Nu face, el nu drege, Dar are un ceas si uneori, deci nu de obicei fata chestia asta, doar uneori ii deschide capacul. Atunci de ce-i nebun? Era nebuna daca oprea oamenii pe strada si le arata ceasul si zicea replica aia cu amintirile. Atunci da. Dar altfel nu inteleg. Iar faza cu foaia soioasa iar nu o prcep, ce vrea sa fie foaia si de ce ti-o flutura pe sub nas? Indoituri aproape destramtate deja e exagerat, prea mult dus in derizoriu, prea mult exces. In urmatoarele doua strofe nu-mi place paratraznet, iar este exagerat, referintele dali etc, e prea uzata imaginea. Sunt multe de zis si eu sunt obosita acum :). Dar daca ai mai multa grija, cu singuranta textele tale vor fi asa cum trebuie.
pentru textul : morile de vânt nu au ecou deeste o poezie clişeu. nu ştiu cât poate să transmită sub această formă.
exemplu:
"un copac în toamnă
îşi număra frunzele"
sau
"închizi ochii ferestrei"
şi
"viaţa e un tren
din care te poţi arunca oricând"
Nu păstrezi cititorul:) şi e păcat.
pentru textul : numărătoare inversă deDa, ai! Te redresezi tu!
pentru textul : Cu aripi și poveri între coperți dedomnule Gorun, dupa comentariul asta, mai ca ma bate gandul sa va rog sa-mi scrieti prefata la viitoarea carte...doar ca...nu m-am decis inca daca o sa o public. multumesc. si ma bucur ca ne sunteti alaturi.
pentru textul : năvod deApariție 3 Ce nevoie avem de stele, de cer, de munți, mări, și câmpii, de izvoare, de poieni, de turnuri, de cetăți, de pereți de biblioteci, de bulevarde, de autostrăzi, de armuri, de flori, de internet, de tablouri, săbii, sculpturi, icoane, catedrale, muzee, ș.am.d. ?!?... Să revenim la vremea când scaunele stăteau aliniate în săli de cinema sau biserici, când florile decorau ferestrele caselor zugrăvite alb-gălbui cu mușcate, când seara cădea pe străzi lăptoasă înghițind felinarele proaspăt vopsite, Când vitrinele erau pline de manechini Îmbrăcați cu haine la modă, ș.am.d. Gânduri pline de parfum și visare viază când privesc imaginea tabloului tău cu manechin îmbrăcat atât de învechit și iepure împăiat, și tablou arhaic în casa de lemn… și mă întreb: Ce rost au hainele vechi sau cu ce rost purtăm haine dacă se învechesc ca stelele, ca cerul, ca bulevardele, ca muzeele, ca tablourile, cetățile… Mai bine să revenim.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 9 desubscriu la ce a scris Adrian. și am ororare să îi văd pe editori „încolțiți” pentru că e absolut nedrept. dacă vreunul face o greșeală o putem îndreota dar convingerea mea este că niciunul dintre ei nu este rău intenționat. dimpotrivă. apoi ar trebui să ne rezumăm doar la ce se petrece aici și să nu transferăm situații personale sau alte incidente din exterior spre interiorul site-ului (sună cam aiurea ce am scris dar pricepeți voi ce am vrut a spune). some people really need to get a life. convingerea mea este că dacă ne-am strădui fiecare să respectăm nu numai regulamentul dar și „common sense” ne-am scuti reciproc de multe necazuri. cred de asemenea că ar fi preferabil să mai renunțăm la drame, istericale, quasi-șantaje, manipulări și alte folosiri bezmetice ale regulamentului sau a altor situații. am mai spsus-o și o repet: dacă am folosi numai 10% din toată energia asta emoțională ca să scriem poezie sau proză probabil că ar fi mult mai benefic.
pentru textul : Mişu forever deam incredere si sper ca doamna Bitere nu se va comporta ca ""cu un „puștan” de liceu"", cum v-ati grabit s-o inmatriculati si cum v-ati dori poate sa reiasa din "experiment". nu ma impac prea bine cu argumentele (din punct de vedere literar) folosite de doamna Bitere la acordarea penitelor sub texte, dar nu le-a expediat precum dumneavoastra in aceste 4 "exemplificari", prin urmare increderea mea, sper ca se observa, se bazeaza pe ceva. si mi se mai pare ca doamna Bitere pune suflet in ceea ce face pe acest site si nu stiu cati astfel de oameni sunt pe aici, iata inca un argument pentru rezolvarea acestui mic conflict. sper sa revina asupra deciziei si sper ca si dumneavoastra. legat de text, mi se pare un pic abuziva repetarea "poate nu sîntem acolo unde ar trebui să fim", atat in sine, dar mai ales din pricina versurilor astora: ""poate nu sîntem cînd ar trebui să fim de aceea este din ce în ce mai incomod să ne odihnim între subiect și predicat"" (pt ca mi se pare din alt film "odihnim între subiect și predicat", nu merge in acest poem, it can't fit in. il coboara in abstract) ""poate nu sîntem cine ar trebui să fim iar trezindu-ne nu spunem nimănui nimic sperînd să nu se afle nevinovata noastră eroare"" ("sperînd să nu se afle nevinovata noastră eroare" - pus acolo, la final de poem, imi suna patetic)
pentru textul : poate deCel mai bine, pentru a opri cu totul tendinta cel putin ciudata de raportare la autor si mai putin la text, tentatie careia cadem prada ciclic fiecare dintre noi, ar fi sa stipulam clar in regulament acest fapt... treaba cu bunul simt e foarte relativa. Ca lector ma refer la text sau la ansamblul creatiei autorului nu ii dau sfaturi de viata, nu-l ajut sa faca piata, nu-i plimb cainele etc... dar e oricum foarte amuzant sa vad cum cineva incearca sa faca terapie tocmai cu cineva specializat in domeniu :)
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui desunt cateva typo, desi observ ca textul este "remediat" si arata bine. Nu am inteles de ce ati pus "dar" in strofa a doua, versul 5 si de ce ati folosit epitetul "alburiu". si de ce "aripi umezi"? unul din reprosurile pe care le fac aici cu indrazneala mi caracteristica consta in tipul de epitete utilizate, cum ar fi "vestede", "moarte", "tarzii". cu siguranta mi ar fi placut sa vad si alte modalitati de creionare a toamnei. insa, pe ansamblu, un text "remediat"
pentru textul : Toamna deVirgile, interesant acest poem, o ars poetica bine construita, o marturisire a credintelor tale artistice. Felicitari mai ales pentru final, care aduce o imagine noua, care mie mi-a placut. petre
pentru textul : eu nu sînt poet deSe pare că degeaba mi-am răcit degetele - în continuare reiei obsesiv sintagme genitivale. Şi zău dacă îţi trebuie nu ştiu ce mari experienţe literare ca să-ţi dai seama că a te folosi numai şi numai de acest artificiu găunos înseamnă persistenţă în submediocritatea fabricanţilor de stări. Îţi trebuie doar urechi, adică să nu fii surd.
"Spatele schitului/ fantomele fuioarelor/ lumina torței/ zbaterile întunericului/ coastele păsărilor/ cuiburile lutului/ găurile pereților/ molia vremii/ beznele șoarecilor". Pentru că, dacă nu eşti surd, cu siguranţă îţi vei spune "bă, parcă prea sună toate la fel". Şi aşă e - toate sună la fel, adică a gol.
pentru textul : Episoadele asfințitului de...are totuși farmecul ei. be cool! paul
pentru textul : Lansarea "Oublier en avant/Uitarea dinainte" – Marlena Braester dePagini