e ceva in neregula cu mecanismul sitului. ma logasem, altfel n-ar fi aparut formatul "comentariul tau", folosit aici si ca loc de relativ dialog, apoi scrisesem in amanuntime o replica la raspunsul d-lui gazda si cand sa lansez textul mi-a aparut "eroare, nu puteti posta fara sa va logati". nu iau daomne fereste in nume de rau timpul pierdut, un sit asa de tanar e inerent sa aiba erori de functionare. il asigur insa pe d-l gazda ca voi raspunde alta data. intre timp il rog respectuos sa-mi faciliteze cel putin depasirea unei dileme formale. mi s-a adresat pe parcursul aceluiasi mesaj cu 'rim" si cu "domnule rim". sa nu fiu gresit inteles. nu cunosc libertate masi mare decat cea pe care o acord automat oricarui interlocutor in alegerea formulei de adresare catre mine. dar sunt un maniac al coerentei si imbatranit in tirania bunei cresteri si incerc sa ma adresez reflexiv. profit de ocazia pierderii unei bune jumartati de ora (repet, nu acuz, e inerent!), ca sa verific cat e de adevarat ca orice lucru are partea lui buna si-l rog sa-mi precizeze cum prefera sa ma adrezez. conform normelor uzuale pe net, care sunt relaxate, in lipsa unor precizari dn partea d-sale ma voi adresa neprotocolar si famimilar. rim
Un text frumos, plin de înţelesuri. Eu l-am citit aşa:
legăn libertatea ca pe un copil de ţâţă
nu plânge
mă prefac fără întoarcere
palmă în palmă şi între ele stăm noi nemişcaţi
am obosit că nu eşti
ai obosit că sunt vie
ies nu mai deschid la nimeni
mă gândesc pe ascuns la tine
într-o scenă de teatru uitată la colţul unei zile
oamenilor le zâmbeşte
artistul din stradă
îmbrac rochii subţiri de dimineaţă
soarele m-a orbit
acum tu poţi liber să torni în ochi aur
limba numai pentru noi înţeleasă
strigă mă doare
ne certăm din cauza locului strâmt a rochiei scurte
mai sus de genunchi privim împreună nerăbdători
tu eliberat de păsări
eu educatăde peşti
[sau ar mai merge aşa: tu eliberatul de păsări/eu educata de peşti]
p.s. poţi evita aglomeraţia de "şi-uri", apoi acel "mai" omniprezent pe text.
uf, vladimir, nici nu mi am dat seama ca vorbim despre acelasi lucru, pina nu am cnsultat wikipedia, eventual, nici n am citit f atent definitia de acolo, lasindu ti tie deliciul de a o face. da, asta era, ma bucur ca cunosti termenul. ec
mulțumesc, paul. tu chiar ești poet. eu încă nu, doar sper că voi putea. și mulțumesc pentru bravo, deși nu-s chiar copil, senzația e aproape la fel ca atunci când rezolvam ceva la tabla și proful de mate zicea bravo, daniela :)
Mi-au plăcut începutul și partea a doua a poemului, de la „iar seara...”. A doua strofă mi se pare prea explicită.
Remarc versurile:
„două rânduri de riduri
îi cer găzduire-n fiecare noapte
el primește doar pe unul”
Intrebarea pe care o pusesem eu era una retorica. Nu judecam in nici un fel pt ca nu-mi permit sa emit judecati. judecati emit doar diretorii. De companii, de site-uri de care or fi ei.
Dar, ma rog, se pare ca ceea ce se numeste intrebare retorica in limba romana se cheama mojicie in alta limba.
Si ca tot ai vorbit de felul meu rusinos de a pleca de pe site. Ti-am facut o echipa de editori si de moderatori. Unde sint ei acum? Presupun ca tot eu sint vinovat ca nu am stiut sa-i aleg. Rid amar cind vad ce s-a ajuns sub acest text. Si mai rid amar pentru ca tu nu stii sa gestionezi ceea ce se cheama un site de literatura.
e fractionat textul. prima parte pare mai mult sa se taraie decat sa mearga, pe cand a doua parte fuge. imi place la nebunie jumatatea a doua a textului incepand cu "uneori îți amintești că te-ai îngropat undeva". e alerta, induiosatoare si te poti regasi cu usurinta in ea. "te cauți năuc prin mustrările coapte pe buzele mamei" - favoritele mele. despre prima parte nu voi spune prea multe. am inteles justificarile pe care le-ai dat, pot sa le vad acum, dar nu le-am prins din text.
merci pentru urare, dar sînt puțin în dilemă. nu știu ce să îmi însușesc, "stilul colocvial" sau "spiritul combativ"... în ce privește riscul culpabilizarii de genul „toți am fost comuniști” eu zic că am preferat să dau șanse fiecăruia de a se încadra în ce rubrică vrea, și asta fără ca să se uite că totuși cineva observă. este vremea curățeniei de primăvară.
mate, coaste sani, pleoape... dupa acel indeterminat "ei" Virgil coloreaza perspectica in detalii pregnant anatomice/antinomice dar si simbolice... eu as fi spus vintre in loc de mate (capata astfel nuante magice) si tîțe in loc de sani (e prea tehnic termenul de san, prea dulceag) pastrand sensul primar dar conturand o tușă arhaică. Pleoapele sunt foarte importante pentru ca datorita lor ochiul nu devine un sclav al luminii ci isi gaseste ragaz sa se intoarca inspre sine. Frumoasa imaginea "marelui bulgar de sare", numit asa de pompos, poate usor ironic la adresa Marelui Arhitect al Universului ori poate a Marelui Anonim (ca tot a ajuns discutia la Blaga). Cu siguranta drobul de sare si povestea sa spun mai multe decat am vrea sa credem la o prima vedere.
: da, la cateva zile m-a deranjat si pe mine acel adesea. care nu mi s-a parut ca explica, ci mai mult, ca diminueaza finalul. limitandu-l. asa ca l-am scos decisiv. la virgula, nu as pune o, din aceleasi motive. :) oricum am avut in calcul si varianta cu o virgula. incantat de trecere si, cum spuneam mai sus, onorat.
Erau odată trei maimuțe pe care un negustor de mărfuri orientale le-a numit: "Cea care nu vede răul", "Cea care nu aude răul" și "Cea care nu spune răul". Am cumpărat portretul celor trei maimuțe, l-am înrămat și l-am pus pe birou. Acum mă gîndesc la poveste, în timp ce îmi spun "privitul în suflet e o capcană cu sens interzis".
Sunt și idei care aparțin părintelui Benedict Ghius, dar nu numai, sunt meditații, texte, pe care le-am citit și mi-au rămas în minte, pe care și domnia sa le-a avut în vedere când și-a elaborat lucrarea, inclusiv texte biblice pe care adeseori ni le însușim, chiar și în limbajul cotidian, fără a pune întotdeauna ghilimelele de rigoare, poate și din considerentul că originea acestora este arhicunoscută; nu am făcut trimiterile respective și din lipsă de timp, dar nici nu am considerat comentariul ca o lucrare, a mea, doar doream să comunic cu tine și cu cei care trăiesc acest sentiment, despre ideea de însingurare.
repetitiile sint binevenite citeodata ca si unele asteptari... o metafora originala: "de m-ai atinge s-ar preschimba-n odaie luna" va veni si o noapte de caramel, Anna, pentru fiecare.
ai făcut tu puntea între cer și pământ prin culori, destrămând cuvintele, așa cum, citez, "omul șterge urme ale tăcerii așternute pe nisip" (E. Jabes). reiau a doua strofă și am un sentiment de stranietate neliniștitoare (unheimlich; uncanny - cred că e corect în engl) dat de acea "ceață de trupuri" și îmi amintește și de cartea "Ieri dimineață luna a dispărut - scurt tratat de desvrăjire" (J. Cain și B. Anselme), din care aici aș lăsa o singură idee: fiecare a trăit, în felul său, la un moment dat în viață, un timp mai mult sau mai puțin îndelungat, acea stare în care lumea și-a pierdut culoarea obișnuită, mergând până la a suprima compplet tot ceea ce până atunci o făcea minunată. (Nu e citat fidel, e ideea esențială.) Poezia ta mie îmi vorbește despre această desfermecare, desvrăjire. Un sigur vers aș revedea: copii ai dimineților. Frumos "degetele tale de indiu".
Ateii nu pot scrie poezie :) ... și cu asta îmi fac debutul în rândul celor care scriu aforisme, maxime, proverbe etc :)
Apreciez tot ce s-a scris. Adevărat, clar, bine argumentat.
Un singur aspect aș sublinia, și aici intru în dialog cu Sebi Șufariu, acela că mass-media face educație (involuntar) și este acel tip de educație nonformală și informală. Educația formală are loc în sistemul de învățământ, dar reprezintă foarte puțin din ceea ce îl formează pe un individ.
Despre profesorii de limba și literatura română, și nu numai, aș putea spune că nu vor putea forma alte convingeri elevilor decât acelea pe care ei înșiși le au.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
e ceva in neregula cu mecanismul sitului. ma logasem, altfel n-ar fi aparut formatul "comentariul tau", folosit aici si ca loc de relativ dialog, apoi scrisesem in amanuntime o replica la raspunsul d-lui gazda si cand sa lansez textul mi-a aparut "eroare, nu puteti posta fara sa va logati". nu iau daomne fereste in nume de rau timpul pierdut, un sit asa de tanar e inerent sa aiba erori de functionare. il asigur insa pe d-l gazda ca voi raspunde alta data. intre timp il rog respectuos sa-mi faciliteze cel putin depasirea unei dileme formale. mi s-a adresat pe parcursul aceluiasi mesaj cu 'rim" si cu "domnule rim". sa nu fiu gresit inteles. nu cunosc libertate masi mare decat cea pe care o acord automat oricarui interlocutor in alegerea formulei de adresare catre mine. dar sunt un maniac al coerentei si imbatranit in tirania bunei cresteri si incerc sa ma adresez reflexiv. profit de ocazia pierderii unei bune jumartati de ora (repet, nu acuz, e inerent!), ca sa verific cat e de adevarat ca orice lucru are partea lui buna si-l rog sa-mi precizeze cum prefera sa ma adrezez. conform normelor uzuale pe net, care sunt relaxate, in lipsa unor precizari dn partea d-sale ma voi adresa neprotocolar si famimilar. rim
pentru textul : jurnal de nesomn III devă mulţumesc. Ioana, tare mult.
la barbut eram campion, de genul celor menţionaţi în poem şi a altora... cam asta era ideea.
pentru textul : inventar deUn text frumos, plin de înţelesuri. Eu l-am citit aşa:
legăn libertatea ca pe un copil de ţâţă
nu plânge
mă prefac fără întoarcere
palmă în palmă şi între ele stăm noi nemişcaţi
am obosit că nu eşti
ai obosit că sunt vie
ies nu mai deschid la nimeni
mă gândesc pe ascuns la tine
într-o scenă de teatru uitată la colţul unei zile
oamenilor le zâmbeşte
artistul din stradă
îmbrac rochii subţiri de dimineaţă
soarele m-a orbit
acum tu poţi liber să torni în ochi aur
limba numai pentru noi înţeleasă
strigă mă doare
ne certăm din cauza locului strâmt a rochiei scurte
mai sus de genunchi privim împreună nerăbdători
tu eliberat de păsări
eu educatăde peşti
[sau ar mai merge aşa: tu eliberatul de păsări/eu educata de peşti]
p.s. poţi evita aglomeraţia de "şi-uri", apoi acel "mai" omniprezent pe text.
pentru textul : nemişcaţi deuf, vladimir, nici nu mi am dat seama ca vorbim despre acelasi lucru, pina nu am cnsultat wikipedia, eventual, nici n am citit f atent definitia de acolo, lasindu ti tie deliciul de a o face. da, asta era, ma bucur ca cunosti termenul. ec
pentru textul : rem demulțumesc, paul. tu chiar ești poet. eu încă nu, doar sper că voi putea. și mulțumesc pentru bravo, deși nu-s chiar copil, senzația e aproape la fel ca atunci când rezolvam ceva la tabla și proful de mate zicea bravo, daniela :)
pentru textul : joia neagră deMi-au plăcut începutul și partea a doua a poemului, de la „iar seara...”. A doua strofă mi se pare prea explicită.
pentru textul : Bosfor deRemarc versurile:
„două rânduri de riduri
îi cer găzduire-n fiecare noapte
el primește doar pe unul”
mi a placut textul fiindca are comparatii puternice, imagini aprinse, spontanietate, zvic, originalitate, culoare, specific, unitar, beton rusesc, bretele din plastic ieftin si nonconformismul autorului. ecaterina
pentru textul : în orașul acela rusesc deIntrebarea pe care o pusesem eu era una retorica. Nu judecam in nici un fel pt ca nu-mi permit sa emit judecati. judecati emit doar diretorii. De companii, de site-uri de care or fi ei.
pentru textul : despre inundaţii. altfel deDar, ma rog, se pare ca ceea ce se numeste intrebare retorica in limba romana se cheama mojicie in alta limba.
Si ca tot ai vorbit de felul meu rusinos de a pleca de pe site. Ti-am facut o echipa de editori si de moderatori. Unde sint ei acum? Presupun ca tot eu sint vinovat ca nu am stiut sa-i aleg. Rid amar cind vad ce s-a ajuns sub acest text. Si mai rid amar pentru ca tu nu stii sa gestionezi ceea ce se cheama un site de literatura.
este primul meu poem scris primului meu copil pe care il astept in curand. multumesc. mult
pentru textul : crucile dee fractionat textul. prima parte pare mai mult sa se taraie decat sa mearga, pe cand a doua parte fuge. imi place la nebunie jumatatea a doua a textului incepand cu "uneori îți amintești că te-ai îngropat undeva". e alerta, induiosatoare si te poti regasi cu usurinta in ea. "te cauți năuc prin mustrările coapte pe buzele mamei" - favoritele mele. despre prima parte nu voi spune prea multe. am inteles justificarile pe care le-ai dat, pot sa le vad acum, dar nu le-am prins din text.
pentru textul : Un stomac de balaur demerci pentru urare, dar sînt puțin în dilemă. nu știu ce să îmi însușesc, "stilul colocvial" sau "spiritul combativ"... în ce privește riscul culpabilizarii de genul „toți am fost comuniști” eu zic că am preferat să dau șanse fiecăruia de a se încadra în ce rubrică vrea, și asta fără ca să se uite că totuși cineva observă. este vremea curățeniei de primăvară.
pentru textul : tăcerea nu e de aur demate, coaste sani, pleoape... dupa acel indeterminat "ei" Virgil coloreaza perspectica in detalii pregnant anatomice/antinomice dar si simbolice... eu as fi spus vintre in loc de mate (capata astfel nuante magice) si tîțe in loc de sani (e prea tehnic termenul de san, prea dulceag) pastrand sensul primar dar conturand o tușă arhaică. Pleoapele sunt foarte importante pentru ca datorita lor ochiul nu devine un sclav al luminii ci isi gaseste ragaz sa se intoarca inspre sine. Frumoasa imaginea "marelui bulgar de sare", numit asa de pompos, poate usor ironic la adresa Marelui Arhitect al Universului ori poate a Marelui Anonim (ca tot a ajuns discutia la Blaga). Cu siguranta drobul de sare si povestea sa spun mai multe decat am vrea sa credem la o prima vedere.
pentru textul : sarea pămîntului de: da, la cateva zile m-a deranjat si pe mine acel adesea. care nu mi s-a parut ca explica, ci mai mult, ca diminueaza finalul. limitandu-l. asa ca l-am scos decisiv. la virgula, nu as pune o, din aceleasi motive. :) oricum am avut in calcul si varianta cu o virgula. incantat de trecere si, cum spuneam mai sus, onorat.
pentru textul : omul este om și-n crucea goală deacel 'nu mie' nu face decit sa accentueze the obvious: acest poem este numai si numai despre mine.:p
deci scoate-l.
sincerely,
pentru textul : Bosfor deErau odată trei maimuțe pe care un negustor de mărfuri orientale le-a numit: "Cea care nu vede răul", "Cea care nu aude răul" și "Cea care nu spune răul". Am cumpărat portretul celor trei maimuțe, l-am înrămat și l-am pus pe birou. Acum mă gîndesc la poveste, în timp ce îmi spun "privitul în suflet e o capcană cu sens interzis".
pentru textul : cu sens interzis deBănuiesc că cele două părţi ale semnului de întrebare sunt, de fapt, doi magneţi.
pentru textul : punctus interrogativus deSunt și idei care aparțin părintelui Benedict Ghius, dar nu numai, sunt meditații, texte, pe care le-am citit și mi-au rămas în minte, pe care și domnia sa le-a avut în vedere când și-a elaborat lucrarea, inclusiv texte biblice pe care adeseori ni le însușim, chiar și în limbajul cotidian, fără a pune întotdeauna ghilimelele de rigoare, poate și din considerentul că originea acestora este arhicunoscută; nu am făcut trimiterile respective și din lipsă de timp, dar nici nu am considerat comentariul ca o lucrare, a mea, doar doream să comunic cu tine și cu cei care trăiesc acest sentiment, despre ideea de însingurare.
pentru textul : a te întoarce în braţele cuiva deaş modifica la versurile:
"m-ar fi prins de chică să mă scuture cu totul" - la totul aş zice zdravăn;
"departe de oraş de ţară de planetă" - la planeta as zice (de) casă;
"eclipsa totală a pământului" - a lunii.
dar şi aşa mie mi-a plăcut într-atât cât să dau o peniţă. pentru coşul din cap cu pasărea adormită.
pentru textul : sens interzis deEste o schimbare a categoriei gramaticale, d-le Agheorghesei...
pentru textul : în casa îngerilor nu se fumează deAm timp s-o fac până îmi dau ochii peste cap ca pe-o pălincă de ardeal.
pentru textul : Trăiește capra vecinului derepetitiile sint binevenite citeodata ca si unele asteptari... o metafora originala: "de m-ai atinge s-ar preschimba-n odaie luna" va veni si o noapte de caramel, Anna, pentru fiecare.
pentru textul : repetiție cu vioară deda, e corect „să scormonești”.
pentru textul : Sonetul 129 deFelicitari, succes si inspiratie pe mai departe!
pentru textul : Adrian Agheorghesei la Tecuci decer iertare pentru întârzierea răspunsurilor
mulțumindu-vă pentru citire și sugestii.
am schimdat un cuvânt din ultima strofă.
deci, „mă deschid...”
e mai bine așa? :)
pentru textul : plânsul salcâmilor deInteresantă construcţia:
pentru textul : A opta minune de"devin un câine de vânătore
care adulmecă în fuga sa
o viaţă
două
trei
până la a opta
minune".
Susţine întreg poemul.
m-aș bucura să văd și textul în limba română multumesc
pentru textul : Nous faisons l’amour deai făcut tu puntea între cer și pământ prin culori, destrămând cuvintele, așa cum, citez, "omul șterge urme ale tăcerii așternute pe nisip" (E. Jabes). reiau a doua strofă și am un sentiment de stranietate neliniștitoare (unheimlich; uncanny - cred că e corect în engl) dat de acea "ceață de trupuri" și îmi amintește și de cartea "Ieri dimineață luna a dispărut - scurt tratat de desvrăjire" (J. Cain și B. Anselme), din care aici aș lăsa o singură idee: fiecare a trăit, în felul său, la un moment dat în viață, un timp mai mult sau mai puțin îndelungat, acea stare în care lumea și-a pierdut culoarea obișnuită, mergând până la a suprima compplet tot ceea ce până atunci o făcea minunată. (Nu e citat fidel, e ideea esențială.) Poezia ta mie îmi vorbește despre această desfermecare, desvrăjire. Un sigur vers aș revedea: copii ai dimineților. Frumos "degetele tale de indiu".
pentru textul : de indiu deFoarte plăcut text, cu expresiile cele mai potrivite. Într-adevăr, poezia asta are anvergura şi sentimentul latent specifice poeziei mari.
"firimitură de pâine" - eu aş scrie doar "firimitură".
pentru textul : dacă de"ne uitam unul de altul" - formulare greșită
pentru textul : Forever in love deexistă și greșeli de introducere a diacriticelor
Ateii nu pot scrie poezie :) ... și cu asta îmi fac debutul în rândul celor care scriu aforisme, maxime, proverbe etc :)
Apreciez tot ce s-a scris. Adevărat, clar, bine argumentat.
Un singur aspect aș sublinia, și aici intru în dialog cu Sebi Șufariu, acela că mass-media face educație (involuntar) și este acel tip de educație nonformală și informală. Educația formală are loc în sistemul de învățământ, dar reprezintă foarte puțin din ceea ce îl formează pe un individ.
Despre profesorii de limba și literatura română, și nu numai, aș putea spune că nu vor putea forma alte convingeri elevilor decât acelea pe care ei înșiși le au.
pentru textul : Eminescu faţă cu prostia dePagini