Am mici obiecții, dar n-are sens să le dau glas. Mi-a plăcut restul prea mult :). Iar faptul că asculți balada lui Porumbescu m-a apropiat de tine mai mult decât toate poeziile noastre la un loc :)
Nu înțeleg de ce m-am întâlnit cu acest text în pagina principală, acum în prag de An Nou...
Am citit un experiment dislalic, o mâzgălitură cu creionul pe o foaie, o groapă săpată în pământ aiurea, tocmai bună pentru șantierul acestui site literar.
Probabil pentru că sunt Sărbătorile Consiliul este mai puțin vigilent, iar textul de față apare pe pagina principală.
Asta fără legătură cu autoarea, capabilă de scrieri cu adevărat valoroase.
La mulți ani!
Andu
Ioana Barac Grigore, îți mulțumesc pentru comentariul elaborat, amplu și făcut cu profesionalism.În el ți-ai făcut cunoscute propriile exigențe poetice făcând o radiografie a ceea ce ar trebui să fie un poem reușit în accepțiunea ta. Sunt de acord cu multe observații făcute, mai puțin cea legată de limitarea universului poetic. Onorat de trecere
Acest text trebuie reîncadrat! Nu trebuie o nouă postare. La rubrica „Întrebări și răspunsuri” vei afla cum se face. Aici http://hermeneia.com/faq-page
Îl voi reîncadra eu, dacă nu reușești. Duplicatul îl voi muta la „Inacceptabile”.
ai surprins foarte bine o atmosferă, o mentalitate. da, munictorii nu plâng, ”clasa muncitoare merge în paradis”, în zborul milioanelor de păsări negre...dar negrul nu e aici decât o nuanță cromatică reverențioasă. fericit ești când nu-ți pui prea multe întrebări. poezia aceasta are și calitatea de a-mi aminti de ”moartea e un tovarăș drag”.
uneori nu ne desparte decât un nume.
te-ai făcut mai frumos de la ultima vorbă ieri am vorbit și cu trupul de tine aseară s-a anunțat vreme-nghetată și a nins am zugrăvit camera în albastru plângînd dar tu te-ai făcut mai frumos depărtîndu-te hotărînd vorbelor mele o moarte bună
Încă un lucru care mă amuză. Și anume această strofocare futilă a unora din România de a încerca să ne convingă că ei sînt pragmatici și obiectivi în exact același timp în care sînt declarat partinici și proponenți. Dacă nu e ridicol atunci e absurd. Sau poate este și asta un fel de ridicol al absurdului. Unii ne îndeamnă la tot felul de procese de auto-cunoaștere națională și de auto-identficare a plusurilor și minusurilor, probabil în cea mai liniștită atmosferă zen. Well, deși chestia asta e frumușică, ea nu prea mai are cum să se petreacă acum. Mă îndoiesc de fapt că românii au prea mare aplecare spre astfel de momente cumpătate cînd vine vorba de procesul politic sau de soarta națională. Sîntem îmbibați cu prea mult emoționalism (primitiv ar spune orice filosof zen) ca să ne mai treacă prin cap și răbdarea sau decența de a-l asculta și pe celălalt. Din păcate.
Amuzantă este și ideea cum că dacă ar cîștiga una din părți am deveni „cățeii unora sau altora din vest ori din est”. Asta în timp ce dacă ar cîștiga cealaltă parte cu nici un chip nu am deveni „cățeii unora sau altora din vest ori din est.” Halal argument! Și care ar fi dovezile pro sau contra?!..
Dar și mai amuzant este să observi următoarea teorie (cam fără logică, dacă mă întrebi pe mine). Deci, acum cînd se bat două tabere politice extrem de înveninate în România, dintr-odată suporterii unei anumite tabere (din rațiuni evident partinice) vin cu teoria (vezi Doamne pragmatică și obiectivă) că românii din diaspora ar fi incompetenți, inapți să voteze pentru că n-au stat ultimele 3 luni în România. Pur și simplu li se spune că habar n-au. (E ridicol. US acordă vize de vizită de 6 luni. Conform acestei teorii ar însemna că cine este în vizită în US sau Canada se autodescalifică automat). În același timp li se pupă mînuțele „diasporei” cu vechile aprecieri despre cît de mult au „luptat” și cîtă dreptate au avut atunci cînd erau împotriva lui Ceaușescu și a comunismului deși, informațional vorbind, România era de sute de ori mai izolată atunci decît este astăzi, cînd probabil zeci de mii(dacă nu sute de mii) de români urmăresc ce se întîmplă în România pe televizor, internet, comunicări telefonice, vizite, etc. Hai să fim serioși! Chiar la nivelul ăsta de sudo-argument s-a ajuns?! Mă tem că cei care vin cu astfelde gogorițe sînt mai ignoranți decît cel mai ignorant românaș din diaspora. Oare nu se vede inconsecvența teoriei? Oare cum de „a avut dreptate” diaspora cînd era vorba de Ceaușescu sau Iliescu. Dar n-ar mai avea „dreptate” (nu că neaparat ar avea, dar înețelegeți voi) cînd este vorba de Băsescu sau USL, etc? Astea sînt doar manevre de conveniență.
Mi se pare ridicolă teoria asta cu diaspora și atunci cînd se face atîta tam-tam cu privire la sistemul de referință al democrației americane. Americanii cred că s-ar îneca cu cafeaua de dimineață să afle că dintr-odată un american care locuiește de 20 de ani la Roma sau în Moscova nu ar avea drept să voteze „pentru că nu cunoaște realitățile din US”. Abia mă abțin să nu mă înec cu propria cafea. Pe bune, cine emite astfel de teorii sau le susține nu înțelege și nu e în stare să apere principiile elementare ale unui sistem democratic și liber. Dar, să fiu sincer, nu mă mai miră asta la mulți români, inclusiv la unii mai tineri.
Aș putea să spun mai multe dar atîta timp cît cineva nu poate să înțeleagă că jocul democratic presupune și demnitatea pe care trebuie să o ai și cînd pierzi la urne, încă mai are nevoie să învețe.
Adrian, sub nici o forma nu am vrut sa te ofensez. Mai ales ca eu nu sint filolog. Dar tin sa precizez ca am spus putin agramat. Cred ca daca ai inlocui prepozitia cu cu conjunctia si ar suna, cel putin pentru urechea mea mai bine. Dar cu siguranta ca eu nu pot fi luat drept referinta. Izvod este un cuvint care implica oarecum ideea de vechi, vetust dar, zic eu, doar prin sonoritate, nu prin continut la buna revedere
bun gand ptr meditatii si discutii. pacat ca inca nu e deschisa sectiunea de interactiv. personal, as fi detaliat ideia centrala. realitatea imi pare doar o iluzie mai ....credibila. ps: cine e Lacoste? (nu vreau sa caut pe google. zambesc laaarg).
... Petre, oricând ești bine primit, cu charientism sau cu orice altceva. Vio, mulțumesc pentru bogăția ta sufletească. Ea spune mai mult decât pot eu a scrie, nu că nu aș vrea... Doru... încă mai crezi în muze?:)
Frumos finalul. Nu știu de ce tot tabloul tău îmi amintește de Magritte și colivia lui-om. Sufletește, am reverberat la: "sufletele se înstrăinau în colivii filigranate din care păsările tăcerii își reluau zborul fad doi prunci îmbătrîniți unul în porii celuilalt uitînd a se naște" Însă spiritul meu a fost încântat de final, îndeosebi de versurile: "dumnezeu îmi abrevia trecutul cu încă o respirație" Aș regândi "păsările tăcerii". Și înșiruirea "săptămânile lunile anii văruiau". "metamorfozîndu-ne" se recită greoi. ("ne transformă în" - e o versiune, ori alegi tu așa cum simți).
Alma, nu am înțeles de ce ți-„a lăsat vid în spatele sternului” acest text, nu am înțeles nici dacă e de bine sau de rău. Așa cum am mai spus, inițial textul era cam de două ori mai scurt, iar titlul de fapt era ”Era una din nopțile-acelea fără de somn”, adică primul rând din text. Mulțumesc de trecere și de părere, Eugen.
Deși am simțit nevoia sa îmi limitez opinia doar in ceea ce priveste retragerea textului meu Lullaby pentru candelabre din acest concurs si implicit pentru orice forma de jurizare,precizez cu tristete urmatoarele aspecte: din punctul meu de vedere, mai corect ar fi fost ca textele inscrise sa apara dupa incheierea datei de participare si in felul acesta nu ar fi existat nicio suspiciune de copiere, de inspiratie, de tentatie de a prelua, parafraza titluri si continuturi inscrise deja in concurs. Totodata, mi s-ar fi parut corect ca orice critici aduse numarului si calitatii textelor sa fi fost publicate odata cu rezultatele concursului si nu inca din faza de inscriere sa fie efecuate aceste remarci neplacute si jignitoare la adresa celor care s-au decis sa trimita poezii. Avand in vedere malitiozitatea precum si desconsiderarea maxima din toate notele informative legate de organizarea competitiei, repet, doresc nejurizarea poemului meu Lullaby pentru candelabre indiferent de categorie, de altfel singurul meu text trimis spre acest concurs. Cat priveste Scrisul si mustruluiala scolareasca citita in info de mai sus cat si din cel care m-a determinat sa ma retrag din competitie, nu cred ca genul acesta de atitudine va determina o ameliorare a situatiei... poate ca ar trebui sa reflectati asupra conditiilor de organizare...cu autovotarea si cu versiunea initiala a participarii membrilor juriului in concurs si altele...gând intelept si pana ușoară tuturor la scris...
Calin, eu nu ti-am mai cintat sub poezii de o bucata buna de timp (si cite bucati are timpul?!)..vreau sa las un semn aici, pentru ca momentul acela, anonim sau nu, este atit de frumos si candid surprins, ca o floare aproape culeasa dar care, datorita generozitatii acelei miini, continua sa se deschida si sa surprinda intr-un parc nenumit.
Citit cu placere.:)
Corina
"ieri s-a pierdut o galaxie [...] odată cu aerul pe care-l purtai la înălțime" "...ritm lunatec" "cuiburile de păsări de pe umerii mei" Imagini care merita o lectura atenta si impregnare tipic craciuniana. Pe undeva, global vorbind pentru poemul de fata, se simte o indecizie intre detasare lucida si expunere directa, emotionala. "melodia trupului", "pe glezna lunii amprentele tale", "fiinta crepusculara" par un pic fortate poetic. de unde vine caruta? (vreo legatura cu constelatiile?) s-ar putea ca titlul sa dezavantajeze poemul. iarta-mi indrazneala. pe de alta parte : de unde atata sange in poemele tale? ar fi interesant de vazut cum se justifica (leit)motivul asta intr-un grupaj de poeme. cuiburile acelea de pasari chiar m-au marcat...
am urmărit cu atenţie tot ce ai postat, poze, proză, ba am tras cu ochiul şi pe blog, interesat fiind de secțiunea visualart. faptul că am tăcut ţine doar de o anumită discreţie care se potrivește firii mele. şi de ce nu, înainte de a face un comentariu, e bine să lăsăm informaţia un pic la macerat.
revin la proza ta. eu am agreat mereu această formă de exprimare la persoana I şi fără prea mult dialog. a pune personajele să dialogheze este o adevărată artă şi dacă nu o stăpînești te faci repede frate cu artificialul ca să treci puntea suspinelor. o dată. a doua oară, cred că abordarea textului la persoana I te obligă la o anumită sinceritate, în primul rînd faţă de tine ca autor . această –hai să-i zicem autoimpunere-e ca un filtru (o autoreglare step by step) care te trage de mînecă să nu îți duci de nas partenerul de drum, cititorul.
găsesc în textele tale aceste ingrediente. și chiar dacă exprimarea impune o anumită interiorizare, ea nu e lîncedă, e vie. plăcut!
bun. se pare că nu îți tremură mîna pe condei. să punem unele scăpări de construcție pe seama trecerii în plan secund a detaliilor.
exemplu: „el și artur își puneau banca la stradă, și se zgâiau la mașinile care treceau ca doi doctori în mecanică.” – la mașinile care treceau ca doi doctori în mecanică??
și mai sînt dar las în seama autorului.
te asigur Sapphire ca aceste "zvonuri" nu sint "imaginatiuni" de-ale mele. si m-am cam saturat sa vad si sa tolerez rautatea si dezinformarea haladuind prin unele "zone". Am tacut de foarte multe ori; mult prea multe ori zic eu. si da, sint de acord cu tine ca este nevoie de mult mai multa munca si de mult mai multa calitate. facilul cu care se poate scrie pe internet, cu care se poate deschide azi un blog sau alta gaselnita din asta de trei lei, a facut pe multi sa se creada brusc scriitori. si asta e o prostie. o iluzie. pentru ca indiferent pe ce sau unde scrii a scrie bine ramine o problema de talent, de munca si de inspiratie. daca nu le ai mai bine te duci la pescuit sau la mall.
”Les perturbations, les anxiétés, les dépravations, la mort, les
exceptions dans l'ordre physique ou moral, l'esprit de négation, les
abrutissements, les hallucinations servies par la volonté, les
tourments, la destruction, les renversements, les larmes, les
insatiabilités, les asservissements, les imaginations creusantes… il est temps de réagir enfin contre ce qui nous choque et
nous courbe si souverainement”,
dar… cu totul altfel şi, mai ales original fiind servit de un talent metaforizant pe măsură.
Daca imi permiti djamal as avea o varianta la poemul tau: e ora trei lautare tu inca mai canti noi inca mai bem iti intinzi trupul ca pe niste aripi deasupra mesei noastre numaidecat trupul tau va fi rupt in 33 de bucati din care va curge o ploaie atat de rosie e ora trei lautare e ora trei iar noi suntem atat de insetati Ideea de la care am pornit aici este ca simbolul acelui zid nu mi se pare la locul sau in acest poem. Nu neg ca exista o doza de avangardism in a spune ca unui zid ii poate "fi sete" insa nu cred ca merge aici, parerea mea. Oricum un poem de salutat. Andu
si mie mi-a placut mult acest text chiar este de o tristete neterminata "fac experimente aleg la întâmplare o mamă și un tată îi trec prin copilărie" adina are ceva special infelul de a scrie acel ceva ce da acces la nostalgie si se foloseste din plin
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Am mici obiecții, dar n-are sens să le dau glas. Mi-a plăcut restul prea mult :). Iar faptul că asculți balada lui Porumbescu m-a apropiat de tine mai mult decât toate poeziile noastre la un loc :)
pentru textul : all the way home deNu înțeleg de ce m-am întâlnit cu acest text în pagina principală, acum în prag de An Nou...
pentru textul : Spaima drumurilor deAm citit un experiment dislalic, o mâzgălitură cu creionul pe o foaie, o groapă săpată în pământ aiurea, tocmai bună pentru șantierul acestui site literar.
Probabil pentru că sunt Sărbătorile Consiliul este mai puțin vigilent, iar textul de față apare pe pagina principală.
Asta fără legătură cu autoarea, capabilă de scrieri cu adevărat valoroase.
La mulți ani!
Andu
Ioana Barac Grigore, îți mulțumesc pentru comentariul elaborat, amplu și făcut cu profesionalism.În el ți-ai făcut cunoscute propriile exigențe poetice făcând o radiografie a ceea ce ar trebui să fie un poem reușit în accepțiunea ta. Sunt de acord cu multe observații făcute, mai puțin cea legată de limitarea universului poetic. Onorat de trecere
pentru textul : o să te mușc de umeri până îți va da soarele deAcest text trebuie reîncadrat! Nu trebuie o nouă postare. La rubrica „Întrebări și răspunsuri” vei afla cum se face. Aici http://hermeneia.com/faq-page
pentru textul : Au moment où j’avais surgi deÎl voi reîncadra eu, dacă nu reușești. Duplicatul îl voi muta la „Inacceptabile”.
ai surprins foarte bine o atmosferă, o mentalitate. da, munictorii nu plâng, ”clasa muncitoare merge în paradis”, în zborul milioanelor de păsări negre...dar negrul nu e aici decât o nuanță cromatică reverențioasă. fericit ești când nu-ți pui prea multe întrebări. poezia aceasta are și calitatea de a-mi aminti de ”moartea e un tovarăș drag”.
pentru textul : urban shot deuneori nu ne desparte decât un nume.
te-ai făcut mai frumos de la ultima vorbă ieri am vorbit și cu trupul de tine aseară s-a anunțat vreme-nghetată și a nins am zugrăvit camera în albastru plângînd dar tu te-ai făcut mai frumos depărtîndu-te hotărînd vorbelor mele o moarte bună
pentru textul : aseară s-a anunțat vreme-nghetată și a nins deÎncă un lucru care mă amuză. Și anume această strofocare futilă a unora din România de a încerca să ne convingă că ei sînt pragmatici și obiectivi în exact același timp în care sînt declarat partinici și proponenți. Dacă nu e ridicol atunci e absurd. Sau poate este și asta un fel de ridicol al absurdului. Unii ne îndeamnă la tot felul de procese de auto-cunoaștere națională și de auto-identficare a plusurilor și minusurilor, probabil în cea mai liniștită atmosferă zen. Well, deși chestia asta e frumușică, ea nu prea mai are cum să se petreacă acum. Mă îndoiesc de fapt că românii au prea mare aplecare spre astfel de momente cumpătate cînd vine vorba de procesul politic sau de soarta națională. Sîntem îmbibați cu prea mult emoționalism (primitiv ar spune orice filosof zen) ca să ne mai treacă prin cap și răbdarea sau decența de a-l asculta și pe celălalt. Din păcate.
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” deAmuzantă este și ideea cum că dacă ar cîștiga una din părți am deveni „cățeii unora sau altora din vest ori din est”. Asta în timp ce dacă ar cîștiga cealaltă parte cu nici un chip nu am deveni „cățeii unora sau altora din vest ori din est.” Halal argument! Și care ar fi dovezile pro sau contra?!..
Dar și mai amuzant este să observi următoarea teorie (cam fără logică, dacă mă întrebi pe mine). Deci, acum cînd se bat două tabere politice extrem de înveninate în România, dintr-odată suporterii unei anumite tabere (din rațiuni evident partinice) vin cu teoria (vezi Doamne pragmatică și obiectivă) că românii din diaspora ar fi incompetenți, inapți să voteze pentru că n-au stat ultimele 3 luni în România. Pur și simplu li se spune că habar n-au. (E ridicol. US acordă vize de vizită de 6 luni. Conform acestei teorii ar însemna că cine este în vizită în US sau Canada se autodescalifică automat). În același timp li se pupă mînuțele „diasporei” cu vechile aprecieri despre cît de mult au „luptat” și cîtă dreptate au avut atunci cînd erau împotriva lui Ceaușescu și a comunismului deși, informațional vorbind, România era de sute de ori mai izolată atunci decît este astăzi, cînd probabil zeci de mii(dacă nu sute de mii) de români urmăresc ce se întîmplă în România pe televizor, internet, comunicări telefonice, vizite, etc. Hai să fim serioși! Chiar la nivelul ăsta de sudo-argument s-a ajuns?! Mă tem că cei care vin cu astfelde gogorițe sînt mai ignoranți decît cel mai ignorant românaș din diaspora. Oare nu se vede inconsecvența teoriei? Oare cum de „a avut dreptate” diaspora cînd era vorba de Ceaușescu sau Iliescu. Dar n-ar mai avea „dreptate” (nu că neaparat ar avea, dar înețelegeți voi) cînd este vorba de Băsescu sau USL, etc? Astea sînt doar manevre de conveniență.
Mi se pare ridicolă teoria asta cu diaspora și atunci cînd se face atîta tam-tam cu privire la sistemul de referință al democrației americane. Americanii cred că s-ar îneca cu cafeaua de dimineață să afle că dintr-odată un american care locuiește de 20 de ani la Roma sau în Moscova nu ar avea drept să voteze „pentru că nu cunoaște realitățile din US”. Abia mă abțin să nu mă înec cu propria cafea. Pe bune, cine emite astfel de teorii sau le susține nu înțelege și nu e în stare să apere principiile elementare ale unui sistem democratic și liber. Dar, să fiu sincer, nu mă mai miră asta la mulți români, inclusiv la unii mai tineri.
Aș putea să spun mai multe dar atîta timp cît cineva nu poate să înțeleagă că jocul democratic presupune și demnitatea pe care trebuie să o ai și cînd pierzi la urne, încă mai are nevoie să învețe.
Adrian, sub nici o forma nu am vrut sa te ofensez. Mai ales ca eu nu sint filolog. Dar tin sa precizez ca am spus putin agramat. Cred ca daca ai inlocui prepozitia cu cu conjunctia si ar suna, cel putin pentru urechea mea mai bine. Dar cu siguranta ca eu nu pot fi luat drept referinta. Izvod este un cuvint care implica oarecum ideea de vechi, vetust dar, zic eu, doar prin sonoritate, nu prin continut la buna revedere
pentru textul : Plăpânda rază împletind năvoade dechiar tehnic vorbind o natură moartă nu poate conține ființe vii (inclusiv rănite). deci este o inadvertență.
pentru textul : Haiku ( 2 ) debun gand ptr meditatii si discutii. pacat ca inca nu e deschisa sectiunea de interactiv. personal, as fi detaliat ideia centrala. realitatea imi pare doar o iluzie mai ....credibila. ps: cine e Lacoste? (nu vreau sa caut pe google. zambesc laaarg).
pentru textul : Un gând de vineri de"M-am dus azi, pe la două, în bucătărie, să-mi fac o salată.
Arunc pe masă bolul, cuțitul, varza, uleiul și încep lucrul manual."
de unde-nteleg ca nu prea iti gatesti singur...
pentru textul : După-amiaza unui hierofant de...
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 23 delet them pass
I'm worth everything you are
and a sunset
...
dom'le dacî mai continuațî mult îmi dau lacrimili di atîta jingășii. io zîc să trieșem mai diparti.
pentru textul : Asta este... de... Petre, oricând ești bine primit, cu charientism sau cu orice altceva. Vio, mulțumesc pentru bogăția ta sufletească. Ea spune mai mult decât pot eu a scrie, nu că nu aș vrea... Doru... încă mai crezi în muze?:)
pentru textul : Și ascult cum pleacă fotonii deConte, nu cert pe nimeni. Mă bucur că ți-a plăcut și că-i spui unduire. Și mie îmi place tare mult.
pentru textul : Scrisoare către un prieten de"pana la pamant nu e mult" - aci e punctul in care sta infipt titirezu':) linistit vers, fain scris, faine zile sa ai!
pentru textul : autumn music 2 deFrumos finalul. Nu știu de ce tot tabloul tău îmi amintește de Magritte și colivia lui-om. Sufletește, am reverberat la: "sufletele se înstrăinau în colivii filigranate din care păsările tăcerii își reluau zborul fad doi prunci îmbătrîniți unul în porii celuilalt uitînd a se naște" Însă spiritul meu a fost încântat de final, îndeosebi de versurile: "dumnezeu îmi abrevia trecutul cu încă o respirație" Aș regândi "păsările tăcerii". Și înșiruirea "săptămânile lunile anii văruiau". "metamorfozîndu-ne" se recită greoi. ("ne transformă în" - e o versiune, ori alegi tu așa cum simți).
pentru textul : nu ne mărturiseam niciodată deAlma, nu am înțeles de ce ți-„a lăsat vid în spatele sternului” acest text, nu am înțeles nici dacă e de bine sau de rău. Așa cum am mai spus, inițial textul era cam de două ori mai scurt, iar titlul de fapt era ”Era una din nopțile-acelea fără de somn”, adică primul rând din text. Mulțumesc de trecere și de părere, Eugen.
pentru textul : Mica țigariadă demerci de trecere, prima parte servește ca suport urării de "Sărbători fericite".
pentru textul : sufletul meu e un monstru frumos deDeși am simțit nevoia sa îmi limitez opinia doar in ceea ce priveste retragerea textului meu Lullaby pentru candelabre din acest concurs si implicit pentru orice forma de jurizare,precizez cu tristete urmatoarele aspecte: din punctul meu de vedere, mai corect ar fi fost ca textele inscrise sa apara dupa incheierea datei de participare si in felul acesta nu ar fi existat nicio suspiciune de copiere, de inspiratie, de tentatie de a prelua, parafraza titluri si continuturi inscrise deja in concurs. Totodata, mi s-ar fi parut corect ca orice critici aduse numarului si calitatii textelor sa fi fost publicate odata cu rezultatele concursului si nu inca din faza de inscriere sa fie efecuate aceste remarci neplacute si jignitoare la adresa celor care s-au decis sa trimita poezii. Avand in vedere malitiozitatea precum si desconsiderarea maxima din toate notele informative legate de organizarea competitiei, repet, doresc nejurizarea poemului meu Lullaby pentru candelabre indiferent de categorie, de altfel singurul meu text trimis spre acest concurs. Cat priveste Scrisul si mustruluiala scolareasca citita in info de mai sus cat si din cel care m-a determinat sa ma retrag din competitie, nu cred ca genul acesta de atitudine va determina o ameliorare a situatiei... poate ca ar trebui sa reflectati asupra conditiilor de organizare...cu autovotarea si cu versiunea initiala a participarii membrilor juriului in concurs si altele...gând intelept si pana ușoară tuturor la scris...
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deCalin, eu nu ti-am mai cintat sub poezii de o bucata buna de timp (si cite bucati are timpul?!)..vreau sa las un semn aici, pentru ca momentul acela, anonim sau nu, este atit de frumos si candid surprins, ca o floare aproape culeasa dar care, datorita generozitatii acelei miini, continua sa se deschida si sa surprinda intr-un parc nenumit.
pentru textul : Cântecul ei trist deCitit cu placere.:)
Corina
"ieri s-a pierdut o galaxie [...] odată cu aerul pe care-l purtai la înălțime" "...ritm lunatec" "cuiburile de păsări de pe umerii mei" Imagini care merita o lectura atenta si impregnare tipic craciuniana. Pe undeva, global vorbind pentru poemul de fata, se simte o indecizie intre detasare lucida si expunere directa, emotionala. "melodia trupului", "pe glezna lunii amprentele tale", "fiinta crepusculara" par un pic fortate poetic. de unde vine caruta? (vreo legatura cu constelatiile?) s-ar putea ca titlul sa dezavantajeze poemul. iarta-mi indrazneala. pe de alta parte : de unde atata sange in poemele tale? ar fi interesant de vazut cum se justifica (leit)motivul asta intr-un grupaj de poeme. cuiburile acelea de pasari chiar m-au marcat...
pentru textul : tristețea ca o căruță deam urmărit cu atenţie tot ce ai postat, poze, proză, ba am tras cu ochiul şi pe blog, interesat fiind de secțiunea visualart. faptul că am tăcut ţine doar de o anumită discreţie care se potrivește firii mele. şi de ce nu, înainte de a face un comentariu, e bine să lăsăm informaţia un pic la macerat.
revin la proza ta. eu am agreat mereu această formă de exprimare la persoana I şi fără prea mult dialog. a pune personajele să dialogheze este o adevărată artă şi dacă nu o stăpînești te faci repede frate cu artificialul ca să treci puntea suspinelor. o dată. a doua oară, cred că abordarea textului la persoana I te obligă la o anumită sinceritate, în primul rînd faţă de tine ca autor . această –hai să-i zicem autoimpunere-e ca un filtru (o autoreglare step by step) care te trage de mînecă să nu îți duci de nas partenerul de drum, cititorul.
găsesc în textele tale aceste ingrediente. și chiar dacă exprimarea impune o anumită interiorizare, ea nu e lîncedă, e vie. plăcut!
bun. se pare că nu îți tremură mîna pe condei. să punem unele scăpări de construcție pe seama trecerii în plan secund a detaliilor.
exemplu: „el și artur își puneau banca la stradă, și se zgâiau la mașinile care treceau ca doi doctori în mecanică.” – la mașinile care treceau ca doi doctori în mecanică??
și mai sînt dar las în seama autorului.
toate bune.
pentru textul : am evadat un timp (2) dete asigur Sapphire ca aceste "zvonuri" nu sint "imaginatiuni" de-ale mele. si m-am cam saturat sa vad si sa tolerez rautatea si dezinformarea haladuind prin unele "zone". Am tacut de foarte multe ori; mult prea multe ori zic eu. si da, sint de acord cu tine ca este nevoie de mult mai multa munca si de mult mai multa calitate. facilul cu care se poate scrie pe internet, cu care se poate deschide azi un blog sau alta gaselnita din asta de trei lei, a facut pe multi sa se creada brusc scriitori. si asta e o prostie. o iluzie. pentru ca indiferent pe ce sau unde scrii a scrie bine ramine o problema de talent, de munca si de inspiratie. daca nu le ai mai bine te duci la pescuit sau la mall.
pentru textul : dezghețul și miturile obscure deexprimare defectuoasă - poate chiar neglijentă pe alocuri - și conținut relativ nesemnificativ.
pentru textul : Aproapelui cu ură II dePoezie nuda.
Un fel de Lautréamont,
”Les perturbations, les anxiétés, les dépravations, la mort, les
exceptions dans l'ordre physique ou moral, l'esprit de négation, les
abrutissements, les hallucinations servies par la volonté, les
tourments, la destruction, les renversements, les larmes, les
insatiabilités, les asservissements, les imaginations creusantes… il est temps de réagir enfin contre ce qui nous choque et
nous courbe si souverainement”,
dar… cu totul altfel şi, mai ales original fiind servit de un talent metaforizant pe măsură.
Am uitat "penita"
pentru textul : Scurtmetraj cu bărbat şi femeie deDaca imi permiti djamal as avea o varianta la poemul tau: e ora trei lautare tu inca mai canti noi inca mai bem iti intinzi trupul ca pe niste aripi deasupra mesei noastre numaidecat trupul tau va fi rupt in 33 de bucati din care va curge o ploaie atat de rosie e ora trei lautare e ora trei iar noi suntem atat de insetati Ideea de la care am pornit aici este ca simbolul acelui zid nu mi se pare la locul sau in acest poem. Nu neg ca exista o doza de avangardism in a spune ca unui zid ii poate "fi sete" insa nu cred ca merge aici, parerea mea. Oricum un poem de salutat. Andu
pentru textul : Lăutarul desi mie mi-a placut mult acest text chiar este de o tristete neterminata "fac experimente aleg la întâmplare o mamă și un tată îi trec prin copilărie" adina are ceva special infelul de a scrie acel ceva ce da acces la nostalgie si se foloseste din plin
pentru textul : o tristețe neterminată deIoana, esti răutăcioasă fără motiv, am venit de multe ori în paginile tale cre' că. Îmi place și muzica, nu numai. Anunță-mă când s-or coace!
pentru textul : trăiesc periculos deM-a surprins strofa din final.
pentru textul : pridvorbe dePagini