efectiv nu pricep ratiunea si nici scopul interventiei lui Alina aici. pur si simplu, nu pricep. poate o fi o limita la mine, tot ce se poate. nu vad insa ce legatura are comentariul ei cu textul de mai sus.
Dupa ce am citit comul lui Adrian, am avut curiozitatea sa citesc si textul. si-mi place. la ultima strofa as scoate pronumele explicativ si fânul tacerii ...
Observ un progres real ... Hermeneia isi face efectul! felicit si insistenta autorului
Cristina, habar nu am la ce faci aluzie dar cred ca am obosit cu oameni din acestia care in loc sa scrie un vers acolo nu au alta placere decit sa se hartuiasca la nesfirsit incep sa cred ca e o anumita boala
Ideea mi se pare super, cred ca mai merge dezvoltata, titlul este de forta (ma asteptam cand am deschis textul sa dau de un confesional) ca sa fie expediat asa, pur si simplu... ma rog, este doar parerea mea. Dar astept si 6,7,... Andu P.S. Spune-mi te rog cele "zece lucruri... " sunt toate sau doar zece dintre ele? Ca despre mine de exemplu eu as avea o lista foarte lunga... daca m-as pune pe scris ar trebui sa fiu Homer :-)
Iertată să îmi fie intervenția dacă este considerată nepotrivită, sau prea săptămânală, sau prea acidă, ceva de genul celor spuse de domnul 'trei de A doamne și toți trei' care deși afirmă că 'nu toți bărbații e porci' nu vine și cu argumente deci se cam contrazice... stimate autor, de ce trebuie să citim aceste 'variante' de exercițiu sub semnătura Dvs. în loc să vă introduceți singur aceste exerciții la șantier, crescând astfel audiența și implicit și credibilitatea secțiunii respective? Altfel care mai este rolul șantierului decât acela de a găzdui asemenea jocuri literare, unele mai puțin reușite, altele și mai puțin reușite? Eu nu îndrăznesc să spun că textul este slab, mi-e teamă, mi-e chiar frică, eu spun doar că autorul se joacă... cu textul și cu noi, arogându-și poate dreptul de a face orice pe tarlaua sa. Dar asta ar fi o atitudine atât de tipic românească, de care nu cred că Virgil, care își petrece viața în însorita Californie de atâta vreme, nu s-ar fi dezbărat deja. Deci, sunt confuză, mintea îmi spune una iar sufletul alta. Despre text un singur lucru... cuvântul 'băltoacă' este nepoetic și vulgar, încât pentru mine anulează această timidă încercare de poetizare a fenomenului transformării luminii.
Marga
O stare paralizantă de angoasă, stres general provocat de o schimbare bruscă a mediului. Subliniez finalul deosebit ca impact emoțional: "un călugăr budist iese din templu să mediteze direct în rezervația de tigri" Experiment în măruntaiele Eului provocând stări precum contracția regiunii epigastrice, lipsă de aer, claustrofobie progresivă, sinucidere, discovery, U2, șocuri de natură patologică. Bonjour tristesse! Ai dreptate, nici eu nu rămân zen când nu am net...
poemul acesta este o forta in sine, pentru ca l-am scris eu:). sincer eu cred ca diluarea vine doar din randurile date de tine. dar, are totusi un rost. centru poeziei este identic_cu centrul universului, adica este peste tot, multumesc de trecere si ne mai citim
Un titlu de prost gust și o poezie slabă, nu neg că-mi place-n ea varză a la Cluj care-mi aduce aminte de orașul în care am petrecut niște ani frumoși.
yester, zimbesc si ma gindesc cum ar suna sa spui diasporeeni cit despre limba, nu stiu. mie imi place aia de porc, rasol. doamna chelaru, n-am inteles ce ati vrut sa spuneti dar o fi interesant. tot la fel n-am inteles de cum de am ramas aceeasi. adica ne pretindem ca ne-am convertit la adevar dupa 89 dar pastram aceleasi obiceiuri proletcultiste de a aduce osanale mai mult in vederea functiei decit a meritelor personale. incep sa cred din ce in ce mai mult ca nu erau de vina nici ceausescu si nici comunismul de ceea ce caram de fapt prin suflet, vesnica noastra aplecare româneasca spre temenele
finalul e bun. dacă privim mâinile dintr-un punct de vedere creator ( mîinile olarului, ale pictorului, ale creatorului ), văd mâinile acelea, dătătoare de armonie adică 'muzica' , ca diind ezitante, nedorind să intre în modelarea prin iubire. atingerea transformatoare ar veni în urma acelor 'lăutari în sânge' care sunt pe de o parte o dizarmonie dar și o supărare, o tristețe mare în suflet ( având în vedere genul muzical ) mie mi-a plăcut forma restrânsă a acestei poezii.
Poemul e nou pentru mine și mi-a încântat inima. Vă mulțumesc pentru posibilitatea oferită. Aplecarea asupra textului acestui poet a meritat efortul dumneavoastră.
"" n-auzi, boule, că s-a terminat?" nu cred că un tată i se adresează aşa unui copil. o mamă de bătaie, poate, dar epitete de-astea, de la coada vacii, nu. sper să nu-mi fie luată în nume de rău părerea." - dacă nu credeţi d-voastră, nu înseamnă că nu se întâmplă. Mă intrigă, totuşi, să văd că sunteţi adeptul violenţei fizice în detrimentul celei verbale.
Trec peste amărăciunea pe care o simt în tonul d-voastră şi vă prezint scuze pentru că am scris un text obişnuit care, fir-ar să fie, a fost apreciat de unii şi degrabă împieniţat. Cu peniţele acestea, am să-mi imbogăţesc CV-ul literar. Sau, mai degrabă, consideraţi că vi le-am dăruit d-voastră. Şi vă mai ofer şi o sută cincizeci de afişări. Oricum, d-voastră ştiţi (şi eu ştiu) că scrieţi foarte bine, dar nu sunteţi înţeles.
Să vă spun ceva despre care sunt aproape convins că nu aveţi idee: ştiţi când un text este cu adevărat reuşit? Atunci când oareşcine care nu prea are legătură cu literatura se uită lung şi spune "Şi ce-i cu asta? De astea pot să fac şi eu sute de mii de catralioane". :)
"şi are şi acea greşeală de tastare care n-a semnalat-o nimeni..."
Aştept să-mi semnalaţi greşeala de tastare; nu mai recitesc. Până atunci, vă arăt eu una, din comentariul d-voastră, care nu este de tastare: "acea greşeală de tastare care n-a semnalat-o:" - acea greşeală pe care... Să nu vorbim ca fotbaliştii - folosindu-l pe "care" fie ca subiect etern, fie ca semn de punctuaţie.
În rest, sănătate! Şi mult ceai de urzică. Face bine la ficat, adică acolo de unde vine amăreala.
superb, finalul și întregul, dar mai ales finalul este memorabil:
n-am unde să plec.
mă las înghiţită de viaţă.
în acest întuneric
voi fi greu de găsit
un poem la care rezonez. impecabil în idee:) și figurile de stil alese. se simte o durere împăcată, capitularea ei în fața viitorului. și cel mai mult îmi place că se desprinde de lirica feminină doar cât trebuie. frumos!
Aranca - multumesc pentru optimismul pe care mi-l insufli de fiecare data, de ce sa nu recunosc ca am mare nevoie:) poezia aceasta a fost initial mai lunga, dar cum exista la mine acea manie de a restrange, de a condensa intr-un spatiu al meu, personal, uneori elimin cuvintele care ar putea crea conexiunea dintre imagini. aici am mizat pe final, care cel putin pe moment, mi s-a parut bun:) , dar ...
orasul acesta incepe dintr-un colt de cer si ajunge dincolo de marginea lumii, a timpului; locuieste in noi cu toate strazile imbracate in sarbatoarea verii si a tineretii; e rostul lui. "o stradă pornea din colț și se pierdea în zâmbetul ei." deosebit.
"cu mizeria mâinilor durdulii
șobolanii macină rogojina scaunelor schilodite
masa păstrează șervețelele
și dinții carafelor știrbite
pătați cu vin vechi" -->
.....Şobolanii mănâncă scaunele, iar mesele au urme de şerveţele şi carafe. Asta spune fragmentul ăsta. Mă gândesc de ce doamne păzeşte e nevoie de atâta emfază şi de atâtea cuvinte pentru a spune un atât de banal şi de plat lucru... Păi de ce? Pentru că şobolanii e musai să aibă labe durdulii, scaunele să aibă rogojină, iar carafele, dintii ştirbiţi şi urme de vin, carele nu e vin şi nu-i poetic dacă nu e vechi. Şi aşa e tot textul ăsta, care este îngrozitor.
.....Eu cred că tu nu citeşti. Ori nu citeşti de-ajuns. Pentru că cineva care citeşte nu poate scrie asemenea inepţii, într-un mod atât de bombastic. Cândva, am crezut că, într-o oarecare măsura, ai talent. Tre' să recunosc că s-ar putea să mă fi înşelat...
Nu cred că voi mai interveni sub textele tale, dacă nu observ un progres real. Îmi pierd timpul şi răbdarea. Şi citesc mult şi prost. Sau voi interveni strict administrativ ori cu observaţii brute.
.... Am impresia că, la frecvenţa cu care postezi şi la ce postezi, nu respecţi deloc, dar deloc, cititorii. Şi sunt ferm convins că nu ai ţinut cont de niciun sfat pe care l-ai primit aici, pe Hermeneia. Pentru că nu poţi ca după ce-ţi repet de trei ori să eviţi construcţiile genitivale, să le foloseşti cu o şi mai mare ardoare ori să vii cu asemenea monstruozităţi: " șobolanii macină rogojina scaunelor schilodite".
Fără supărare.
Ceea ce face amprenta unicităţii versurilor tale este un simţ al limbii înnăscut, este ceea ce pentru cei care cântă s-ar numi ureche muzicală şi desigur, o sensibilitate caldă, creatoare de atmosferă. Lipsa de asperitate dar ironia fină, felină, te atrag şi te ţin legat, să mai rămâi, încă puţin prin paginile tale.
Adeseori m-am întrebat cu ce ai putea asocia cel mai bine credinţa. Evident, cu acea pasăre purtătoare de neasemuite comori, iar metafora acestui poem pare anume menită să te apropie cât mai mult de adevăr, ca o iubire aproape perfectă.
Mulțumesc mult pentru sfaturi și pentru comentariul textului. Și eu (ca mulți alții, e adevărat) folosesc acest ultim vers ca pe un contrapunct la o imagine anterioară. Încerc să îi dau conținutul întregului poem, dar în același timp să nege tot ce am spus înainte. O să reflectez la comentariul dumneavoastră, oricum. Mulțumesc și vă mai aștept!
Sincer Dana, sunt de acord cu o parte din ce a zis Cristina. Mă refer la "exacerbat de inextricabil" și la chestia aia "ubicuă". Nu mă îndoiec că știi ce înseamnă, doar te cunosc, nici că poezia ar fi contrafăcută (care după mine înseamnă artificială, scrisă doar de dragul de a scrie ceva). De fapt, știu că tu scrii pe bune și scrii bine. Dar cuvintele astea strică ritmul poeziei tale. Aș mai avea o sugestie: să inversezi topica versurilor 10 și 11, adică să iasă ceva de genul "de când degetele mele au rămas prinse sub ea". Sună mai firesc. Pe de altă parte, mi-au plăcut ideea cu crepusculul, după mine e foarte bun așa cum este, și versurile în engleză. Mai ales prima strofă, fără ultimul vers, și ultima strofă, mi se par frumoase de tot. Cam atât. Sper că nu te-a supărat comentariul meu. Nu am vrut asta, știi :)
compozitia e limitata, monocroma cu niste mici clisee, amalgam nedorit de simboluri: lotusi aluni ikebana. un tablou ce ar putea deveni interesant insa caruia ii mai lipsesc pe ici colo tusele finale.
"Vraja fantasticului nu priveşte lumea ideilor, a supranaturalului, ci natura nedescifrată încă. Este arta ancorată în paraştiinţă, între raţional şi mistic."(P. Ţuţea). Cam aşa au stat lucrurile şi la Nichita Stănescu. Raportul Dumnezeu-om-natură a funcţionat perfect la el. Triunghiul Dumnezeu-om-natură, cum îl numea Ţuţea.
"Spre deosebire şi de modernişti, dar şi de suprarealişti, Nichita Stănescu este o individualitate, un poet neasemănător, care a descătuşat logica, fantezia, imaginaţia. Un creator de limbaj (el şi vorbea de „limba poezească”) şi, în felul său, un ultim mare romantic." (T. Cristea) Aşa este...
Mulţumim pentru această tabletă.
pentru strofele 1,5,6,7. imaginea din ele, construcția versului,și nu în ultimul rând ideea. titlul e simplu și asta îmi place pentru că intră în context.
Silvia, e o chestiune de raționament simplu, pe care oricine îl poate efectua în liniștea emisferelor sale fără să răgușească explicându-mi ce face și ce nu face soarele. E chestia de timp, la care femeile, în general vorbesc, sunt foarte atente. Ceea ce nu observ la tine, și nu știu dacă este de rău sau bine. În prima strofă căldura vocii ei încălzește imediat (răsare e un cuvânt cu semnificația lui devreme, se pare pentru unii numai). Iar faptul că ție îți frige urechea telefonul înseamnă că trebuie să îl schimbi, e doar o părere tehnică.
Acum, în alt registru în care nu ne exploatăm creieru' cu degetul în nas, nu avem mintea plecată la pădure și nu ne râgâie popii la cap, e drăguț că nu ți-ai pierdut tonusul și am înțeles că glumești. Dar do better next time. Pentru că din comentariul tău reiese doar că îți pasă doar de urechile mele:) ceea ce este nobil, desigur.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
efectiv nu pricep ratiunea si nici scopul interventiei lui Alina aici. pur si simplu, nu pricep. poate o fi o limita la mine, tot ce se poate. nu vad insa ce legatura are comentariul ei cu textul de mai sus.
pentru textul : migrația, editorii și fotografiile deDupa ce am citit comul lui Adrian, am avut curiozitatea sa citesc si textul. si-mi place. la ultima strofa as scoate pronumele explicativ si fânul tacerii ...
pentru textul : pe o altă patină deObserv un progres real ... Hermeneia isi face efectul! felicit si insistenta autorului
bine ai venit Chris! este interesant acest muzeu (virtual) particular cu ingeri de lut. de ce consideri textul un experiment?
pentru textul : Muzeul particular deCristina, habar nu am la ce faci aluzie dar cred ca am obosit cu oameni din acestia care in loc sa scrie un vers acolo nu au alta placere decit sa se hartuiasca la nesfirsit incep sa cred ca e o anumita boala
pentru textul : Despre noi și Anca Florian deIdeea mi se pare super, cred ca mai merge dezvoltata, titlul este de forta (ma asteptam cand am deschis textul sa dau de un confesional) ca sa fie expediat asa, pur si simplu... ma rog, este doar parerea mea. Dar astept si 6,7,... Andu P.S. Spune-mi te rog cele "zece lucruri... " sunt toate sau doar zece dintre ele? Ca despre mine de exemplu eu as avea o lista foarte lunga... daca m-as pune pe scris ar trebui sa fiu Homer :-)
pentru textul : zece lucruri pentru care nu îmi place de mine deSuper! Ai reușit!
pentru textul : Apariție editorială - Bioglife - Luminița Suse deIertată să îmi fie intervenția dacă este considerată nepotrivită, sau prea săptămânală, sau prea acidă, ceva de genul celor spuse de domnul 'trei de A doamne și toți trei' care deși afirmă că 'nu toți bărbații e porci' nu vine și cu argumente deci se cam contrazice... stimate autor, de ce trebuie să citim aceste 'variante' de exercițiu sub semnătura Dvs. în loc să vă introduceți singur aceste exerciții la șantier, crescând astfel audiența și implicit și credibilitatea secțiunii respective? Altfel care mai este rolul șantierului decât acela de a găzdui asemenea jocuri literare, unele mai puțin reușite, altele și mai puțin reușite? Eu nu îndrăznesc să spun că textul este slab, mi-e teamă, mi-e chiar frică, eu spun doar că autorul se joacă... cu textul și cu noi, arogându-și poate dreptul de a face orice pe tarlaua sa. Dar asta ar fi o atitudine atât de tipic românească, de care nu cred că Virgil, care își petrece viața în însorita Californie de atâta vreme, nu s-ar fi dezbărat deja. Deci, sunt confuză, mintea îmi spune una iar sufletul alta. Despre text un singur lucru... cuvântul 'băltoacă' este nepoetic și vulgar, încât pentru mine anulează această timidă încercare de poetizare a fenomenului transformării luminii.
pentru textul : dade I - varianta 2 deMarga
O stare paralizantă de angoasă, stres general provocat de o schimbare bruscă a mediului. Subliniez finalul deosebit ca impact emoțional: "un călugăr budist iese din templu să mediteze direct în rezervația de tigri" Experiment în măruntaiele Eului provocând stări precum contracția regiunii epigastrice, lipsă de aer, claustrofobie progresivă, sinucidere, discovery, U2, șocuri de natură patologică. Bonjour tristesse! Ai dreptate, nici eu nu rămân zen când nu am net...
pentru textul : bucle depoemul acesta este o forta in sine, pentru ca l-am scris eu:). sincer eu cred ca diluarea vine doar din randurile date de tine. dar, are totusi un rost. centru poeziei este identic_cu centrul universului, adica este peste tot, multumesc de trecere si ne mai citim
pentru textul : știi îmi plac cuvintele care încep cu litere pare și se pronunță în mai puțin de o secundă deLa un moment dat, titlul era în finalul primei strofe. Nu ştiu, e interesantă propunerea, mă voi mai gândi. Mulţumesc!
pentru textul : în loc de braţe cresc atunci valuri în care naufragiază trupul cald şi gol al firescului deUn titlu de prost gust și o poezie slabă, nu neg că-mi place-n ea varză a la Cluj care-mi aduce aminte de orașul în care am petrecut niște ani frumoși.
pentru textul : Mă voi însura cu o ardeleancă grasă și blândă detextul şi potrivit zilelor. E un reportaj reuşit, poate nu chiar reportaj, mai degrabă impresie personală. Dar se regăsesc mulţi aici.
pentru textul : despre inundaţii. altfel deyester, zimbesc si ma gindesc cum ar suna sa spui diasporeeni cit despre limba, nu stiu. mie imi place aia de porc, rasol. doamna chelaru, n-am inteles ce ati vrut sa spuneti dar o fi interesant. tot la fel n-am inteles de cum de am ramas aceeasi. adica ne pretindem ca ne-am convertit la adevar dupa 89 dar pastram aceleasi obiceiuri proletcultiste de a aduce osanale mai mult in vederea functiei decit a meritelor personale. incep sa cred din ce in ce mai mult ca nu erau de vina nici ceausescu si nici comunismul de ceea ce caram de fapt prin suflet, vesnica noastra aplecare româneasca spre temenele
pentru textul : Cum se vorbește limba română în România - I definalul e bun. dacă privim mâinile dintr-un punct de vedere creator ( mîinile olarului, ale pictorului, ale creatorului ), văd mâinile acelea, dătătoare de armonie adică 'muzica' , ca diind ezitante, nedorind să intre în modelarea prin iubire. atingerea transformatoare ar veni în urma acelor 'lăutari în sânge' care sunt pe de o parte o dizarmonie dar și o supărare, o tristețe mare în suflet ( având în vedere genul muzical ) mie mi-a plăcut forma restrânsă a acestei poezii.
pentru textul : repetiție cu vioară dePoemul e nou pentru mine și mi-a încântat inima. Vă mulțumesc pentru posibilitatea oferită. Aplecarea asupra textului acestui poet a meritat efortul dumneavoastră.
pentru textul : cerînd un exemplu de"" n-auzi, boule, că s-a terminat?" nu cred că un tată i se adresează aşa unui copil. o mamă de bătaie, poate, dar epitete de-astea, de la coada vacii, nu. sper să nu-mi fie luată în nume de rău părerea." - dacă nu credeţi d-voastră, nu înseamnă că nu se întâmplă. Mă intrigă, totuşi, să văd că sunteţi adeptul violenţei fizice în detrimentul celei verbale.
Trec peste amărăciunea pe care o simt în tonul d-voastră şi vă prezint scuze pentru că am scris un text obişnuit care, fir-ar să fie, a fost apreciat de unii şi degrabă împieniţat. Cu peniţele acestea, am să-mi imbogăţesc CV-ul literar. Sau, mai degrabă, consideraţi că vi le-am dăruit d-voastră. Şi vă mai ofer şi o sută cincizeci de afişări. Oricum, d-voastră ştiţi (şi eu ştiu) că scrieţi foarte bine, dar nu sunteţi înţeles.
Să vă spun ceva despre care sunt aproape convins că nu aveţi idee: ştiţi când un text este cu adevărat reuşit? Atunci când oareşcine care nu prea are legătură cu literatura se uită lung şi spune "Şi ce-i cu asta? De astea pot să fac şi eu sute de mii de catralioane". :)
"şi are şi acea greşeală de tastare care n-a semnalat-o nimeni..."
Aştept să-mi semnalaţi greşeala de tastare; nu mai recitesc. Până atunci, vă arăt eu una, din comentariul d-voastră, care nu este de tastare: "acea greşeală de tastare care n-a semnalat-o:" - acea greşeală pe care... Să nu vorbim ca fotbaliştii - folosindu-l pe "care" fie ca subiect etern, fie ca semn de punctuaţie.
În rest, sănătate! Şi mult ceai de urzică. Face bine la ficat, adică acolo de unde vine amăreala.
pentru textul : Noapte bună, copii desuperb, finalul și întregul, dar mai ales finalul este memorabil:
n-am unde să plec.
mă las înghiţită de viaţă.
în acest întuneric
voi fi greu de găsit
un poem la care rezonez. impecabil în idee:) și figurile de stil alese. se simte o durere împăcată, capitularea ei în fața viitorului. și cel mai mult îmi place că se desprinde de lirica feminină doar cât trebuie. frumos!
pentru textul : ascunzişul din urmă deAranca - multumesc pentru optimismul pe care mi-l insufli de fiecare data, de ce sa nu recunosc ca am mare nevoie:) poezia aceasta a fost initial mai lunga, dar cum exista la mine acea manie de a restrange, de a condensa intr-un spatiu al meu, personal, uneori elimin cuvintele care ar putea crea conexiunea dintre imagini. aici am mizat pe final, care cel putin pe moment, mi s-a parut bun:) , dar ...
pentru textul : repetiție cu vioară deorasul acesta incepe dintr-un colt de cer si ajunge dincolo de marginea lumii, a timpului; locuieste in noi cu toate strazile imbracate in sarbatoarea verii si a tineretii; e rostul lui. "o stradă pornea din colț și se pierdea în zâmbetul ei." deosebit.
pentru textul : Orașul de"cu mizeria mâinilor durdulii
șobolanii macină rogojina scaunelor schilodite
masa păstrează șervețelele
și dinții carafelor știrbite
pătați cu vin vechi" -->
.....Şobolanii mănâncă scaunele, iar mesele au urme de şerveţele şi carafe. Asta spune fragmentul ăsta. Mă gândesc de ce doamne păzeşte e nevoie de atâta emfază şi de atâtea cuvinte pentru a spune un atât de banal şi de plat lucru... Păi de ce? Pentru că şobolanii e musai să aibă labe durdulii, scaunele să aibă rogojină, iar carafele, dintii ştirbiţi şi urme de vin, carele nu e vin şi nu-i poetic dacă nu e vechi. Şi aşa e tot textul ăsta, care este îngrozitor.
.....Eu cred că tu nu citeşti. Ori nu citeşti de-ajuns. Pentru că cineva care citeşte nu poate scrie asemenea inepţii, într-un mod atât de bombastic. Cândva, am crezut că, într-o oarecare măsura, ai talent. Tre' să recunosc că s-ar putea să mă fi înşelat...
Nu cred că voi mai interveni sub textele tale, dacă nu observ un progres real. Îmi pierd timpul şi răbdarea. Şi citesc mult şi prost. Sau voi interveni strict administrativ ori cu observaţii brute.
.... Am impresia că, la frecvenţa cu care postezi şi la ce postezi, nu respecţi deloc, dar deloc, cititorii. Şi sunt ferm convins că nu ai ţinut cont de niciun sfat pe care l-ai primit aici, pe Hermeneia. Pentru că nu poţi ca după ce-ţi repet de trei ori să eviţi construcţiile genitivale, să le foloseşti cu o şi mai mare ardoare ori să vii cu asemenea monstruozităţi: " șobolanii macină rogojina scaunelor schilodite".
pentru textul : La cățeaua leșinată deFără supărare.
Ceea ce face amprenta unicităţii versurilor tale este un simţ al limbii înnăscut, este ceea ce pentru cei care cântă s-ar numi ureche muzicală şi desigur, o sensibilitate caldă, creatoare de atmosferă. Lipsa de asperitate dar ironia fină, felină, te atrag şi te ţin legat, să mai rămâi, încă puţin prin paginile tale.
pentru textul : două cântece roşii deAdeseori m-am întrebat cu ce ai putea asocia cel mai bine credinţa. Evident, cu acea pasăre purtătoare de neasemuite comori, iar metafora acestui poem pare anume menită să te apropie cât mai mult de adevăr, ca o iubire aproape perfectă.
cu draga inima.
pentru textul : exil dedar nu stiu cum.
Mulțumesc mult pentru sfaturi și pentru comentariul textului. Și eu (ca mulți alții, e adevărat) folosesc acest ultim vers ca pe un contrapunct la o imagine anterioară. Încerc să îi dau conținutul întregului poem, dar în același timp să nege tot ce am spus înainte. O să reflectez la comentariul dumneavoastră, oricum. Mulțumesc și vă mai aștept!
raul
pentru textul : femeie în costum de iepure deSincer Dana, sunt de acord cu o parte din ce a zis Cristina. Mă refer la "exacerbat de inextricabil" și la chestia aia "ubicuă". Nu mă îndoiec că știi ce înseamnă, doar te cunosc, nici că poezia ar fi contrafăcută (care după mine înseamnă artificială, scrisă doar de dragul de a scrie ceva). De fapt, știu că tu scrii pe bune și scrii bine. Dar cuvintele astea strică ritmul poeziei tale. Aș mai avea o sugestie: să inversezi topica versurilor 10 și 11, adică să iasă ceva de genul "de când degetele mele au rămas prinse sub ea". Sună mai firesc. Pe de altă parte, mi-au plăcut ideea cu crepusculul, după mine e foarte bun așa cum este, și versurile în engleză. Mai ales prima strofă, fără ultimul vers, și ultima strofă, mi se par frumoase de tot. Cam atât. Sper că nu te-a supărat comentariul meu. Nu am vrut asta, știi :)
pentru textul : Crepuscul decompozitia e limitata, monocroma cu niste mici clisee, amalgam nedorit de simboluri: lotusi aluni ikebana. un tablou ce ar putea deveni interesant insa caruia ii mai lipsesc pe ici colo tusele finale.
pentru textul : Tablou viu deVlad Turburea şi Doina Leonte.
pentru textul : Lansare de carte. Ioan Barb - Babilon, ed. Brumar 2011 şi Sabatul Interior, ed. Limes, 2011. de"Vraja fantasticului nu priveşte lumea ideilor, a supranaturalului, ci natura nedescifrată încă. Este arta ancorată în paraştiinţă, între raţional şi mistic."(P. Ţuţea). Cam aşa au stat lucrurile şi la Nichita Stănescu. Raportul Dumnezeu-om-natură a funcţionat perfect la el. Triunghiul Dumnezeu-om-natură, cum îl numea Ţuţea.
pentru textul : Ploaie în luna lui Marte de"Spre deosebire şi de modernişti, dar şi de suprarealişti, Nichita Stănescu este o individualitate, un poet neasemănător, care a descătuşat logica, fantezia, imaginaţia. Un creator de limbaj (el şi vorbea de „limba poezească”) şi, în felul său, un ultim mare romantic." (T. Cristea) Aşa este...
Mulţumim pentru această tabletă.
pentru strofele 1,5,6,7. imaginea din ele, construcția versului,și nu în ultimul rând ideea. titlul e simplu și asta îmi place pentru că intră în context.
pentru textul : iarnă fără chibrituri deSilvia, e o chestiune de raționament simplu, pe care oricine îl poate efectua în liniștea emisferelor sale fără să răgușească explicându-mi ce face și ce nu face soarele. E chestia de timp, la care femeile, în general vorbesc, sunt foarte atente. Ceea ce nu observ la tine, și nu știu dacă este de rău sau bine. În prima strofă căldura vocii ei încălzește imediat (răsare e un cuvânt cu semnificația lui devreme, se pare pentru unii numai). Iar faptul că ție îți frige urechea telefonul înseamnă că trebuie să îl schimbi, e doar o părere tehnică.
pentru textul : ultimele zile deAcum, în alt registru în care nu ne exploatăm creieru' cu degetul în nas, nu avem mintea plecată la pădure și nu ne râgâie popii la cap, e drăguț că nu ți-ai pierdut tonusul și am înțeles că glumești. Dar do better next time. Pentru că din comentariul tău reiese doar că îți pasă doar de urechile mele:) ceea ce este nobil, desigur.
I'm watching you:) nice! go go:)!
pentru textul : viitorul ochilor în lume dePagini