Mie mi-a plăcut poezia, pe care o găsesc impecabilă. Sunt în ea câteva versuri aparte, printre care ,,peste lume s-a lăsat o tristeţe ca un plâns de copil rătăcit'' şi mai ales finalul, care este, într-adevăr, deosebit.
Eu mai întreb aici o singură dată plus scuzele de rigoare pentru off-topic dar nu am primit răspuns la intervenția precedentă. Întreb pentru că răspunsul este important pentru mine, este obligatoriu să punem subtitluri la textele postate pe H?
Mulțumesc,
Andu
Nu stiu daca te referi la formatia de muzica rock (putin probabil pentru ca esti destul de tinerica) deci nu-mi ramane decat sa inteleg titlul in registrul acelui "rapid eye movement"... nu pot sa nu remarc faptul ca din punct de vedere calitativ e un progres in masura in care am gasit formulari reusite gen "și inima ta/în care străinii urcă și coboară nepăsător/ca într-un troleibuz" la care se adauga faptul ca de data aceasta reusesti sa transmiti cititorului mai mult decat idei confuze cum am vazut prin alte texte. Ce nu-mi place... locurile comune... e o intreaga discutie la care participa consumatorii de poezie... eu cred ca de fapt nu ai citit destula poezie ca sa intelegi de ce unii ar considera bucati din acest text fumate deci singura vina ar fi ignoranta de aceea cred ca acest aspect poate fi eliminat cu timpul. Nu stii sa inchei poeziile... e si o chestiune de exercitiu sa reusesti sa mentii un tempo pe durata unui text intreg fara sa alternezi formulari fericite cu altele care sa strice ce ai scris bun... apoi inceputul si finalul reprezinta locuri cheie daca te raportezi in vreun fel la cei care te citesc... "cuibul ingerilor"... reciteste si tu. Faptul ca alternezi timpurile verbale fara ca acest procedeu sa slujeasca textului este iarasi un punct asupra caruia poate ar fi bine sa te apleci. Desi inteleg gestul Adrianei (pe care-l consider justificabil pana la un punct) ma tem ca Virgil a pus, ce-i drept fara manusi, punctul pe i. Atunci cand vei fi nemultumita de textele tale, cand vei incepe sa le lucrezi chiar dupa postare cred ca vei putea obtine mai mult dpdv poetic.
sunt bucuroasă Marga că ai luat ceva cu tine.
Adrian, aprecierile tale înseamnă prea mult pentru mine. iar dacă la tema activă, vin eu aici, o să încerc mai des. am înţeles.(acum am examene :(, dar o să vin )
Silivia, sunt încântată din cele spuse, de aprecierile tale.
pentru locul cela de pe acoperiş şi pentru feminism şi gingăşie , cu M.F. la un loc, merci Raluca.
tuturor, mulţumesc frumos pentru aprecieri, nici nu am aşteptat...
daca ai fi putut pune si o imagine de scrib egiptean! sau ceva, o hieroglifa macar! imaginea asta e fada: "ploaie să curgă din setea unui apus" in schimb asta e speciala: "la picioarele Sfinxului strigătul pustiului ne devora lent"
trebuie “să-mi admit” mie însămi, mai întâi, apoi, şi la Adrian, „faptul subiectiv” de a fi de acord, sau mai bine spus, de a înclina spre “o dublare” a unor cuvinte, expresii, într-un context dat, prin repetiţie, acolo unde se cere, să afirm că este necesară prezenţa repetiţiei aici, la tine, pe text, şi nu doar pentru a părea teribilist în scris şi nici ca trend, cum ar spune unii, greşit, evident, ci pentru a ne situa într-un cadru de film l-aş numi. există pentru mine acea plăcere de a privi lucrurile mai întâi ca ele să fie scrise. Adrian, are o forţă în scris şi ştie “cu o aproape precizie” unde vrea să ajungă cu el în poezie. cred că ai putea îmbrăţişa treptat şi proza scurtă, de întâmplări, etc., păstrând din stilul poemelor tale...
eu te felicit pentru munca aceasta de a scrie aşa cum scrii tu şi crezi în ce scrii.
“Mai sus în timp/ochi verzi pe romburi de batiste/statuie între plămâni şi tâmple/în vârful nopţii
pe macaz/statuile cu braţele deschise. – aş zice braţe aici.
aş scoate: ultimul vers şi “stop cadru/derulare” pentru că ai deja bliţul aici pentru cadru şi eu “mă prind” ca cititor, aş lăsa doar aşa: “trei zâmbete deodată/bliţ vânăt sub umbrele/umedă şi seara/
mai plin mai plin mai plin cu bronz uşor de tată/mai goi mai goi mai goi şi arborii şi ochii/un sac cu oase. – o imagine impecabilă pentru mine, pe care o înţeleg în felul meu.
s-ar termina perfect cu “ora.” – “respiro lung/icoane din tutun la geamuri/cu ghearele pestriţe/
ora.” acolo unde pui “punct…, [te rog frumos, Adrian] nu “şi de la capăt”, nu aici, că strici minunăţie de text:)
altfel, nu cred că-i stă bine în cutia de nisip, trebuie scos în lumină. aşa că, eu, îţi acord o peniţă.
... și pe mine m-ar mira, lucru valabil și în ceea ce mă privește desigur.
Însă dacă ar fi să fie hai să ne dorim să nu fie o revenire ca în textul de față, adică o pastișă 'futilă' după o pleiadă de autori netalentați.
Pentru că orice moarte ar trebui măcar să fie demnă, nu-i așa?
Nu am afirmat că trădarea nu ar fi un act deosebit de grav, cel mai grav ! Nici nu am afirmat că Iuda ar fi fost reabilitat și nici la sarcofagele despre care se face acum atîta vîlvă nu m-am gîndit în acel moment. Ceea ce am vrut să spun este că nu sîntem în măsură să apreciem care este adevărata poveste, nici Cartea Sfîntă nu ne este transmisă fidel, existînd încă manuscrise care nu au fost înfățișate publicului larg. Despre o altă Evanghelie făceam referire ( așa numita Evanghelia după Iuda) unde este prezentat rolul pe care l-a avut acesta, așa cum i-a fost dat, de a purta blamul întregii lumi creștine. Poemul este deosebit de incitant, iar eu așa l-am înțeles, ca o invitație de a nega negarea.
câte-n lună şi în stele, mai multe benzinării decât prafuri şi tot atâtea spălătorii...
mă bucur că ai dibuit partea nu prăfuită ci, din praf... mulţumesc şi te mai aştept.
crezi tu ca nu sunt capabil de replica, ionut? ma doare in cot de afirmatiile belicoase. si cand te gandesti care e motivul despartirii noastre.... imi bat capul degeaba aici si acolo, oriunde te-ai afla adio
asa se intimpla intotdeauna "toate lucrurile de care ne temeam fuseseră spuse". timpurile isi plimba "inculpatii zilei" in lumina reflectoarelor constiintei. "ne făceam că mai au importanță pentru noi le amăgeam arătîndu-le fotografii vechi locuri comune le spuneam că va fi din nou ca altă dată" nimic nu se va mai intoarce, doar nostalgia noastra veche, de buzunar va mai ilumina din cind in cind aceasta incapere insalubra a trecutului, ca o pivnita cu lucruri inutile desperecheate de care nu mai are nevoie nimeni.
1. Nu. 2. Toți știm cum se dau premiile. Nu ți-e lehamite? Spune-mi, te rog, câte premii pentru poezie au câștigat Chaucer sau Eminescu? Premiul lui Ovidiu știi care a fost. Cele mai frumoase poezii pe care le-am citit vreodată sunt ale unui poet care nu le-a publicat niciodată. E cea mai mare carte de poezie. Știi de ce? Sunt scrise pe ușile dulăpioarelor unui atelier de sculptură din Sibiu. 3. whatever. 4. Ce-ar fi să-ncepem acum toți cu clasamente? E cel mai ușor, ți-o garantez. (Recomandare: fă critică literară, nu clasamente, dacă tot vrei să faci ceva.) 5. Asta niciodată. Prefer să aștept judecata de apoi a poeților. 6. Ai făcut un efort, da, și e lăudabil, dar "frumos și politicos pentru munca și timpul" și inima și sângele și pământul și cerul fiecăruia dintre noi, indiferent cine, era să nu faci judecăți de valoare. Axiologia asta e cel mai ingrat lucru pe care poate să-l încerce cineva vreodată. Care sunt criteriile? Dacă le știi cumva, te implor spune-ni-le și nouă. Exemplu: nu știu câți ani ai și nici nu mă interesează, dar îți garantez că peste câțiva ani, peste un timp sau peste un suflet o să gândești cu totul altfel. Și atunci, unde mai e valoarea? Uite că poate așa, vorbind despre asta, îmi trece și supărarea; iartă-mă! Caut încă un film, din care am văzut o singură dată, o singură secvență, și pentru asta vreau să găsesc filmul și să citesc cartea: Bill Murray zice apăsat, liniștit, nesigur dar calm ca o mare care ți se așterne la picioare: (și acum nu țip) Y O U R E A L L Y D O N' T U N D E R S T A N D. LA MULȚI ANI, NICHITA! Rămâi liniștit.
si mie mi-a placut textul si, recunosc, m-a facut sa zambesc azi in fata calculatorului. poate ca si asta conteaza si face, pana la urma, ca un text sa fie/sa devina poezie - ca vrea sa imparta ceea ce are
Alma, de ce nu? n-are viza? ba da, ca altfel n-ar fi fost sa fie, nema inspiratia, vorba aia, iar refrenul e parafraza din alta parte, dar daca iti suna in felul asta, e bun si-asa, rau, poate Agarbiceanu (“Fefeleaga” ?) desi eu cred ca e mai aproape, ca stare poetica si prozodie de Gala Galaction (“La vulturi”?), ce zici? nu e greu pentru ca nu e un “lucru”, e o fiinta, Blanca, ea se scrie singura, cateodata, atunci cand plang ochii nostri poduri de curcubeu ca niste vrabii sugrumate de fulger, cel putin strofa asta n-am scris-o fortat: “Amarnic rataceau albine prin fruntea-i calda cu polen si mai pe spate, unde bine sta fir sucit ca un goblen.” Actaeoane, text slab, asa e, silabele pe vers (ritmul) oscileaza intre 9 si 8, departe de metrul antic sau al tau croitoresc, rima e imbratisata si le mai strange si ea de grumaz, raspunsul meu vine in sprijinul comentariului tau, care vine si dumnealui (dansul) in sprijinul celor spuse in el insusi, referitor la comentarii, hai sa ne mai uroborus un pic, nem, “poetule”? si macar o strofa de-ai fi analizat, marite: “Veneau gandaci, care de care, sa-si ia in aripi stol de-avant din ochii ei deschisi la soare, ca macii zburatori prin cant.” dar Blanca te iarta, asa esti tu, mereu pe faza mai mult nu l la final se poate canta o alta strofa (chiar si pe nas, “ca la biserica din deal”), sugestiva (nu uitati refrenul din motto): “Si cum dormea pe-o parte-ntinsa, starnind rau poftele pe drum i-am pus acoperis, eu, insa de-alai nu am scapat nicicum.” :) Multam, dragilor
:P Profetule...nu te tine sa ma mai dai odata fara de pe dominionul tau! Diferenta dintre noi nu e numai de varsta, ci si de mentalitate...dar parca am mai discutat chestia mai demult...si n-are rost...Eu iti stiu hramul si imi place sa ma joc cu blocajele tale. Asadar...Considera-te provocat. Pam pam!
am vrut să văd cu ochii mei acest articol publicat și în altă parte, așa cum ai precizat. atât. de ce? simplu. pentru că nu l-am văzut publicat în locul care l-a generat, pe unde de altfel, mai publici (și e dreptul tău, nu mă interesează). nici măcar nu s-a pus problema că ai fi ceea ce nu ești (cu atât mai puțin Iisus Christos) și nici că ai fi mincinos. aștept. mulțumesc.
o pseudoconfesiune (poetica) unde, dincolo de amanuntele picante (peste care trec cu vederea) remarc detasarea (poetica) si astfel o recuperare a poeziei vietii sau a vietii poeziei. recunosc ca nu mi place aceasta de-lasare a fenomenelor (chiar si mai ales in dragoste) in a te numi hoinar si mahmur de betia cuvintelor. fii tu insuti!
părerea mea este că deși textul are (să le zicem) „nuanțe” poetice, totuși nu cred că este poezie. cred că puțin modificat ar fi putut funcționa ca o bucată de proză. chiar reușită.
Fara argumente? Deci imi dai dreptate. Stii in timpul lui Ceausescu oamenii erau luati noaptea din case si dusi la inchisoare unde erau interogati, amenintati... stii ce m-a frapat intotdeauna? Nimeni nu le oferea explicatii... nu stiau de ce au fost adusi, nu se prezentau dovezi... era vorba doar de lipsa de respect pentru regim si faptul ca indrazneau sa spuna pe un glas mai putin soptit decat altii ce era gresit. Pe de alta parte cei fara coloana vertebrala macaneau la urechea reprezentantilor regimului minciuni despre colegi, cunoscuti, familie si astfel, desi erau doar niste jigodii, isi scapau existenta mizera moral. Acum nu ma astept sa intelegi. Iti spun doar ca procedezi gresit... unui om care este judecat ii sunt aduse la cunostinta acuzatiile si ii sunt probate. Suspendarea, in circumstantele prezente, a contului meu reprezinta un abuz de putere, o incercare de a pune pumnul in gura celui care indrazneste sa fie de alta parere cu tine. Cat despre cei doi membri hermeneia la care te raportezi si care sunt "obositi" le recomand odihna :) Fii pe pace... n-am sa mai scriu sub acest text si ma mai gandesc daca si pe site. Pana la urma mai sunt vreo 8 oameni care mai posteaza pe aici... restul au plecat sau nu activeaza. A cui sa fie vina? Nu ma pot abtine sa nu iti bat obrazul... macar putin respect coane pentru cele facute de mine pentru hermeneia, macar putin, in spiritul moralei crestine.
te asigur eu mai nicodeme ca nu e moo moo din partea lui boba. dar te asigur si ca daca il superi ai incurcat-o. o sa iti faca aripioarele injieresti pe bbq si ramii plesuv. anyway mai nicodeme decit abureli de-ale tale cu aripioare, bucaovne, quasari si halelule de doi bani, eu zic ca e tot mai preferabil sa vorbesti o limba reala decit una de lemn... forjat bobadile, da, e efervescent. poate de aceea si mai merita lucrat. in ce priveste acel 5%, cred ca stii de acuma ca asta e meteahna mea, sa ma mai dedulcesc la retoric. pacatele tineretii, deh ...
Pe mine mă atrage subtilitatea mesajului, Adriana...Permite-mi să continui: ,,si vine El si spune: ,,Bun venit, Acasă!" Cer iertare dacă am derait în interpretare.
Uneori ni se pare că nu mai avem timp si concentrăm totul în ,,sticluţe mici" precum esenţele tari.
Mariana, cu drag.
încă nu mă împac cu titlurile în engleză. dar musai să-ți scriu că m-ai dus cu gîndul la the sick rose de blake. și mie îmi lipsesc cărțile date. azi, însă, un prieten mi-a spus că pentru el a împrumuta cărți anumitor oameni e un soi de a se infiltra în casele lor. iată o idee care poate încălzi orice azi.
dar dacă am trecut succint prin cartea proverbelor şi prin cea a eclesiastului, am zis să mă opresc şi la cartea profeţilor.
nu ştiu ce carte voi mai răsfoi, poate cartea poetului, oricum mulţumesc pîntru semn şi poate ce-am scris se va întâmpla :)
Andreea, mai degraba: inima Ta este o cutie goala Emil, ar fi fost corect sa reactionezi asa undeva unde s/a comis un atac la persoana, mult mai grav:http://www.hermeneia.com/poezie/3473/, la al 4/lea comentariu. Adriana, si mie mi/a trecut prin minte...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mie mi-a plăcut poezia, pe care o găsesc impecabilă. Sunt în ea câteva versuri aparte, printre care ,,peste lume s-a lăsat o tristeţe ca un plâns de copil rătăcit'' şi mai ales finalul, care este, într-adevăr, deosebit.
pentru textul : s-a rătăcit tristețea deEu mai întreb aici o singură dată plus scuzele de rigoare pentru off-topic dar nu am primit răspuns la intervenția precedentă. Întreb pentru că răspunsul este important pentru mine, este obligatoriu să punem subtitluri la textele postate pe H?
pentru textul : interludiu|mîinile deMulțumesc,
Andu
Nu stiu daca te referi la formatia de muzica rock (putin probabil pentru ca esti destul de tinerica) deci nu-mi ramane decat sa inteleg titlul in registrul acelui "rapid eye movement"... nu pot sa nu remarc faptul ca din punct de vedere calitativ e un progres in masura in care am gasit formulari reusite gen "și inima ta/în care străinii urcă și coboară nepăsător/ca într-un troleibuz" la care se adauga faptul ca de data aceasta reusesti sa transmiti cititorului mai mult decat idei confuze cum am vazut prin alte texte. Ce nu-mi place... locurile comune... e o intreaga discutie la care participa consumatorii de poezie... eu cred ca de fapt nu ai citit destula poezie ca sa intelegi de ce unii ar considera bucati din acest text fumate deci singura vina ar fi ignoranta de aceea cred ca acest aspect poate fi eliminat cu timpul. Nu stii sa inchei poeziile... e si o chestiune de exercitiu sa reusesti sa mentii un tempo pe durata unui text intreg fara sa alternezi formulari fericite cu altele care sa strice ce ai scris bun... apoi inceputul si finalul reprezinta locuri cheie daca te raportezi in vreun fel la cei care te citesc... "cuibul ingerilor"... reciteste si tu. Faptul ca alternezi timpurile verbale fara ca acest procedeu sa slujeasca textului este iarasi un punct asupra caruia poate ar fi bine sa te apleci. Desi inteleg gestul Adrianei (pe care-l consider justificabil pana la un punct) ma tem ca Virgil a pus, ce-i drept fara manusi, punctul pe i. Atunci cand vei fi nemultumita de textele tale, cand vei incepe sa le lucrezi chiar dupa postare cred ca vei putea obtine mai mult dpdv poetic.
pentru textul : rem desunt bucuroasă Marga că ai luat ceva cu tine.
Adrian, aprecierile tale înseamnă prea mult pentru mine. iar dacă la tema activă, vin eu aici, o să încerc mai des. am înţeles.(acum am examene :(, dar o să vin )
Silivia, sunt încântată din cele spuse, de aprecierile tale.
pentru locul cela de pe acoperiş şi pentru feminism şi gingăşie , cu M.F. la un loc, merci Raluca.
tuturor, mulţumesc frumos pentru aprecieri, nici nu am aşteptat...
pentru textul : nu a fost niciodată ceva să nu iasă dedaca ai fi putut pune si o imagine de scrib egiptean! sau ceva, o hieroglifa macar! imaginea asta e fada: "ploaie să curgă din setea unui apus" in schimb asta e speciala: "la picioarele Sfinxului strigătul pustiului ne devora lent"
pentru textul : imagine cu scrib egiptean detrebuie “să-mi admit” mie însămi, mai întâi, apoi, şi la Adrian, „faptul subiectiv” de a fi de acord, sau mai bine spus, de a înclina spre “o dublare” a unor cuvinte, expresii, într-un context dat, prin repetiţie, acolo unde se cere, să afirm că este necesară prezenţa repetiţiei aici, la tine, pe text, şi nu doar pentru a părea teribilist în scris şi nici ca trend, cum ar spune unii, greşit, evident, ci pentru a ne situa într-un cadru de film l-aş numi. există pentru mine acea plăcere de a privi lucrurile mai întâi ca ele să fie scrise. Adrian, are o forţă în scris şi ştie “cu o aproape precizie” unde vrea să ajungă cu el în poezie. cred că ai putea îmbrăţişa treptat şi proza scurtă, de întâmplări, etc., păstrând din stilul poemelor tale...
eu te felicit pentru munca aceasta de a scrie aşa cum scrii tu şi crezi în ce scrii.
“Mai sus în timp/ochi verzi pe romburi de batiste/statuie între plămâni şi tâmple/în vârful nopţii
pe macaz/statuile cu braţele deschise. – aş zice braţe aici.
aş scoate: ultimul vers şi “stop cadru/derulare” pentru că ai deja bliţul aici pentru cadru şi eu “mă prind” ca cititor, aş lăsa doar aşa: “trei zâmbete deodată/bliţ vânăt sub umbrele/umedă şi seara/
mai plin mai plin mai plin cu bronz uşor de tată/mai goi mai goi mai goi şi arborii şi ochii/un sac cu oase. – o imagine impecabilă pentru mine, pe care o înţeleg în felul meu.
s-ar termina perfect cu “ora.” – “respiro lung/icoane din tutun la geamuri/cu ghearele pestriţe/
ora.” acolo unde pui “punct…, [te rog frumos, Adrian] nu “şi de la capăt”, nu aici, că strici minunăţie de text:)
altfel, nu cred că-i stă bine în cutia de nisip, trebuie scos în lumină. aşa că, eu, îţi acord o peniţă.
P.S. Ah, mi-a luat-o paul înainte!!! asta e...
pentru textul : De-a singurul deEmilian, doar tu te puteai gandi la piratul Jack Daniels.:)
pentru textul : mereu Jack de... și pe mine m-ar mira, lucru valabil și în ceea ce mă privește desigur.
pentru textul : copiii florilor deÎnsă dacă ar fi să fie hai să ne dorim să nu fie o revenire ca în textul de față, adică o pastișă 'futilă' după o pleiadă de autori netalentați.
Pentru că orice moarte ar trebui măcar să fie demnă, nu-i așa?
Adriana,
pentru textul : vis a vis dePrezența ta face pentru mine mai mult decât penița :). Eu îți mulțumesc pentru frumosul dar de lumină. Te mai aștept cu mult drag.
"cuvintele, chiar si spuse in soapta, ucid." (matei visniec - teatru descompus sau omul pubela)
pentru textul : necuvintele deFoarte frumos text; o poezie de fapt, după formă, plină de un conţinut profund şi o metaforică sugestivă cu nuanţe filozofice. Mi-a plăcut.
pentru textul : uneori deNu am afirmat că trădarea nu ar fi un act deosebit de grav, cel mai grav ! Nici nu am afirmat că Iuda ar fi fost reabilitat și nici la sarcofagele despre care se face acum atîta vîlvă nu m-am gîndit în acel moment. Ceea ce am vrut să spun este că nu sîntem în măsură să apreciem care este adevărata poveste, nici Cartea Sfîntă nu ne este transmisă fidel, existînd încă manuscrise care nu au fost înfățișate publicului larg. Despre o altă Evanghelie făceam referire ( așa numita Evanghelia după Iuda) unde este prezentat rolul pe care l-a avut acesta, așa cum i-a fost dat, de a purta blamul întregii lumi creștine. Poemul este deosebit de incitant, iar eu așa l-am înțeles, ca o invitație de a nega negarea.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit denemișcarea privirii,
albul crucii,
coasta păsării oarbe,
colți adânciți,
căderea de sine,
vârful pleoapelor
peștera inimii
astea sînt fabricaţii ieftine. trebuie să te eliberezi de ele. e mult prea mult, obositor, îmbâcsit. trebuie sa schimbi macazul. text de şantier.
pentru textul : Trecere prin viață decâte-n lună şi în stele, mai multe benzinării decât prafuri şi tot atâtea spălătorii...
pentru textul : odios plouă demă bucur că ai dibuit partea nu prăfuită ci, din praf... mulţumesc şi te mai aştept.
crezi tu ca nu sunt capabil de replica, ionut? ma doare in cot de afirmatiile belicoase. si cand te gandesti care e motivul despartirii noastre.... imi bat capul degeaba aici si acolo, oriunde te-ai afla adio
pentru textul : analiza manifestului boierismului deasa se intimpla intotdeauna "toate lucrurile de care ne temeam fuseseră spuse". timpurile isi plimba "inculpatii zilei" in lumina reflectoarelor constiintei. "ne făceam că mai au importanță pentru noi le amăgeam arătîndu-le fotografii vechi locuri comune le spuneam că va fi din nou ca altă dată" nimic nu se va mai intoarce, doar nostalgia noastra veche, de buzunar va mai ilumina din cind in cind aceasta incapere insalubra a trecutului, ca o pivnita cu lucruri inutile desperecheate de care nu mai are nevoie nimeni.
pentru textul : Paseo de los Tristes deun pic cam seacă parodia, ca o teacă de roșcovă fără juice. ultimul poem trimis în șantier era mult mai bun decât ce citesc eu aici.
pentru textul : Crăciun crizat - 2011 de1. Nu. 2. Toți știm cum se dau premiile. Nu ți-e lehamite? Spune-mi, te rog, câte premii pentru poezie au câștigat Chaucer sau Eminescu? Premiul lui Ovidiu știi care a fost. Cele mai frumoase poezii pe care le-am citit vreodată sunt ale unui poet care nu le-a publicat niciodată. E cea mai mare carte de poezie. Știi de ce? Sunt scrise pe ușile dulăpioarelor unui atelier de sculptură din Sibiu. 3. whatever. 4. Ce-ar fi să-ncepem acum toți cu clasamente? E cel mai ușor, ți-o garantez. (Recomandare: fă critică literară, nu clasamente, dacă tot vrei să faci ceva.) 5. Asta niciodată. Prefer să aștept judecata de apoi a poeților. 6. Ai făcut un efort, da, și e lăudabil, dar "frumos și politicos pentru munca și timpul" și inima și sângele și pământul și cerul fiecăruia dintre noi, indiferent cine, era să nu faci judecăți de valoare. Axiologia asta e cel mai ingrat lucru pe care poate să-l încerce cineva vreodată. Care sunt criteriile? Dacă le știi cumva, te implor spune-ni-le și nouă. Exemplu: nu știu câți ani ai și nici nu mă interesează, dar îți garantez că peste câțiva ani, peste un timp sau peste un suflet o să gândești cu totul altfel. Și atunci, unde mai e valoarea? Uite că poate așa, vorbind despre asta, îmi trece și supărarea; iartă-mă! Caut încă un film, din care am văzut o singură dată, o singură secvență, și pentru asta vreau să găsesc filmul și să citesc cartea: Bill Murray zice apăsat, liniștit, nesigur dar calm ca o mare care ți se așterne la picioare: (și acum nu țip) Y O U R E A L L Y D O N' T U N D E R S T A N D. LA MULȚI ANI, NICHITA! Rămâi liniștit.
pentru textul : Cel mai, Cea mai desi mie mi-a placut textul si, recunosc, m-a facut sa zambesc azi in fata calculatorului. poate ca si asta conteaza si face, pana la urma, ca un text sa fie/sa devina poezie - ca vrea sa imparta ceea ce are
pentru textul : fericirea II deAlma, de ce nu? n-are viza? ba da, ca altfel n-ar fi fost sa fie, nema inspiratia, vorba aia, iar refrenul e parafraza din alta parte, dar daca iti suna in felul asta, e bun si-asa, rau, poate Agarbiceanu (“Fefeleaga” ?) desi eu cred ca e mai aproape, ca stare poetica si prozodie de Gala Galaction (“La vulturi”?), ce zici? nu e greu pentru ca nu e un “lucru”, e o fiinta, Blanca, ea se scrie singura, cateodata, atunci cand plang ochii nostri poduri de curcubeu ca niste vrabii sugrumate de fulger, cel putin strofa asta n-am scris-o fortat: “Amarnic rataceau albine prin fruntea-i calda cu polen si mai pe spate, unde bine sta fir sucit ca un goblen.” Actaeoane, text slab, asa e, silabele pe vers (ritmul) oscileaza intre 9 si 8, departe de metrul antic sau al tau croitoresc, rima e imbratisata si le mai strange si ea de grumaz, raspunsul meu vine in sprijinul comentariului tau, care vine si dumnealui (dansul) in sprijinul celor spuse in el insusi, referitor la comentarii, hai sa ne mai uroborus un pic, nem, “poetule”? si macar o strofa de-ai fi analizat, marite: “Veneau gandaci, care de care, sa-si ia in aripi stol de-avant din ochii ei deschisi la soare, ca macii zburatori prin cant.” dar Blanca te iarta, asa esti tu, mereu pe faza mai mult nu l la final se poate canta o alta strofa (chiar si pe nas, “ca la biserica din deal”), sugestiva (nu uitati refrenul din motto): “Si cum dormea pe-o parte-ntinsa, starnind rau poftele pe drum i-am pus acoperis, eu, insa de-alai nu am scapat nicicum.” :) Multam, dragilor
pentru textul : Cassa-Blanca (rurala) de:P Profetule...nu te tine sa ma mai dai odata fara de pe dominionul tau! Diferenta dintre noi nu e numai de varsta, ci si de mentalitate...dar parca am mai discutat chestia mai demult...si n-are rost...Eu iti stiu hramul si imi place sa ma joc cu blocajele tale. Asadar...Considera-te provocat. Pam pam!
pentru textul : ce frumusețe rară deam vrut să văd cu ochii mei acest articol publicat și în altă parte, așa cum ai precizat. atât. de ce? simplu. pentru că nu l-am văzut publicat în locul care l-a generat, pe unde de altfel, mai publici (și e dreptul tău, nu mă interesează). nici măcar nu s-a pus problema că ai fi ceea ce nu ești (cu atât mai puțin Iisus Christos) și nici că ai fi mincinos. aștept. mulțumesc.
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deo pseudoconfesiune (poetica) unde, dincolo de amanuntele picante (peste care trec cu vederea) remarc detasarea (poetica) si astfel o recuperare a poeziei vietii sau a vietii poeziei. recunosc ca nu mi place aceasta de-lasare a fenomenelor (chiar si mai ales in dragoste) in a te numi hoinar si mahmur de betia cuvintelor. fii tu insuti!
pentru textul : mojito depărerea mea este că deși textul are (să le zicem) „nuanțe” poetice, totuși nu cred că este poezie. cred că puțin modificat ar fi putut funcționa ca o bucată de proză. chiar reușită.
pentru textul : Noapte bună, copii deFara argumente? Deci imi dai dreptate. Stii in timpul lui Ceausescu oamenii erau luati noaptea din case si dusi la inchisoare unde erau interogati, amenintati... stii ce m-a frapat intotdeauna? Nimeni nu le oferea explicatii... nu stiau de ce au fost adusi, nu se prezentau dovezi... era vorba doar de lipsa de respect pentru regim si faptul ca indrazneau sa spuna pe un glas mai putin soptit decat altii ce era gresit. Pe de alta parte cei fara coloana vertebrala macaneau la urechea reprezentantilor regimului minciuni despre colegi, cunoscuti, familie si astfel, desi erau doar niste jigodii, isi scapau existenta mizera moral. Acum nu ma astept sa intelegi. Iti spun doar ca procedezi gresit... unui om care este judecat ii sunt aduse la cunostinta acuzatiile si ii sunt probate. Suspendarea, in circumstantele prezente, a contului meu reprezinta un abuz de putere, o incercare de a pune pumnul in gura celui care indrazneste sa fie de alta parere cu tine. Cat despre cei doi membri hermeneia la care te raportezi si care sunt "obositi" le recomand odihna :) Fii pe pace... n-am sa mai scriu sub acest text si ma mai gandesc daca si pe site. Pana la urma mai sunt vreo 8 oameni care mai posteaza pe aici... restul au plecat sau nu activeaza. A cui sa fie vina? Nu ma pot abtine sa nu iti bat obrazul... macar putin respect coane pentru cele facute de mine pentru hermeneia, macar putin, in spiritul moralei crestine.
pentru textul : Despre noi și Anca Florian dete asigur eu mai nicodeme ca nu e moo moo din partea lui boba. dar te asigur si ca daca il superi ai incurcat-o. o sa iti faca aripioarele injieresti pe bbq si ramii plesuv. anyway mai nicodeme decit abureli de-ale tale cu aripioare, bucaovne, quasari si halelule de doi bani, eu zic ca e tot mai preferabil sa vorbesti o limba reala decit una de lemn... forjat bobadile, da, e efervescent. poate de aceea si mai merita lucrat. in ce priveste acel 5%, cred ca stii de acuma ca asta e meteahna mea, sa ma mai dedulcesc la retoric. pacatele tineretii, deh ...
pentru textul : daily trivia - morning vulnerabilities dePe mine mă atrage subtilitatea mesajului, Adriana...Permite-mi să continui: ,,si vine El si spune: ,,Bun venit, Acasă!" Cer iertare dacă am derait în interpretare.
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi deUneori ni se pare că nu mai avem timp si concentrăm totul în ,,sticluţe mici" precum esenţele tari.
Mariana, cu drag.
încă nu mă împac cu titlurile în engleză. dar musai să-ți scriu că m-ai dus cu gîndul la the sick rose de blake. și mie îmi lipsesc cărțile date. azi, însă, un prieten mi-a spus că pentru el a împrumuta cărți anumitor oameni e un soi de a se infiltra în casele lor. iată o idee care poate încălzi orice azi.
pentru textul : howling dedar dacă am trecut succint prin cartea proverbelor şi prin cea a eclesiastului, am zis să mă opresc şi la cartea profeţilor.
pentru textul : din cartea profeţilor denu ştiu ce carte voi mai răsfoi, poate cartea poetului, oricum mulţumesc pîntru semn şi poate ce-am scris se va întâmpla :)
Andreea, mai degraba: inima Ta este o cutie goala Emil, ar fi fost corect sa reactionezi asa undeva unde s/a comis un atac la persoana, mult mai grav:http://www.hermeneia.com/poezie/3473/, la al 4/lea comentariu. Adriana, si mie mi/a trecut prin minte...
pentru textul : if you go away dePagini