nu tot ce incepe cu bine se termina cu bine. Primele 3 versuri sunt foarte frumoase: erau zile când întorceam oamenii pe stradă pentru că aveau pălărie, pentru că se îmbrăcau în alb spun totul despre sentimentul acela pe care il ai cand ti se pare ca recunosti pe acel cineva pe care l-ai pierdut, mai ca ai tendinta sa tragi trecatorii de maneca, scuzandu-te apoi ca ai confundat persoana... de la aceste trei versuri frumoase insa, poezie se pierde, ea devine o povestire banala, poate avea nota de trecere daca este scrisa ca proza, cu un limbaj pe masura
am citit cu atenție și mi-au plăcut următoarele: sângele tău se ridică și coboară încet, osul frunții te doare sub lună...strângi la piept ca pe-o haină pământul... există la dvs. o structură modernă prin aducerea unui vocabular oarecum contemporan, însă eu cred că tropii următori sunt de facutură ușor desuetă: aparatul de râșnit sentimente Iată împăcarea ca o pisică leneșă cuibărindu-se în sufletul tău, făcând pui;inima lui răcoroasă ca o cochilie plus verbul "a picura" ce nu mai spune nimic în poezia actuală pe scurt, un poem inegal, dar nu de lepădat.
Ce mi-a plăcut în acest text: felul în care compari timpul cu acel bombardament, dar mult mai lent, precum și curgerea lui, asemeni unei lave, lentă și ea. apoi, acei arbori ca niște animale împietrite. În general, primele 2 strofe mi se par scrise fără cusur. La fel și finalul ultimei strofe, care, în opinia mea, face o trimitere la începuturi(cu Adam și Eva în rai, înainte de izgonire). La citire, am zis că se mai putea condensa puțin ultima strofă, dar pe moment, n-aș putea spune ce anume e în plus acolo. Oricum, salut schimbarea în discurs a autorului. Mie mi se pare un experiment reușit. Și da, eu cred că este poezie textul de mai sus.
Imaginea timpului din prima strofă, copacii asemeni animalelor împietrite, omul în așteptare, aidoma unui sfinx uitat pe noptieră, moartea care simte nevoia de a fi mai mereu în centrul atenției - cred că sunt suficiente motivele pentru care textul de mai sus poate fi numit poezie. una reușită.
încep sa recunosc vocea asta scrisa. si face bine. uite, o propunere, din senin, administratorul sitului asta ar putea probabil intr-un viitor apropiat sa permita "descarcarea" vocii pe langa scriitura... as fi pus un "asa" intre "s-a destramat" si "ca ceata unui vis"; pentru ritm.
Domnule Gorun, criticul Tudor Cristea vorbea, în prima parte a cuvântului-înainte, despre „ discrete unde metafizice”. Știu că, citind și ajungând la aceste cuvinte, am respirat ușurată. Să vă spun de ce. Din punctul meu de vedere, metafizica (în sine și de dincolo de Sine), nu poate fi atinsă decât „tangențial” (cum bine ați menționat) iar cel care îndrăznește să scrie poezie ar trebui să fie fericiți, pe deplin fericit când reușim asta.
Dar, recunosc, mi-ați stârnit dorința de a vedea ce ați scris mai departe și nu vreți să ne spuneți și nouă! (zâmbesc…) Și-n același timp, mă simt stânjenită și vinovată – nu credeam că v-ați fi făcut timp pentru mine. Dar nu-i nimic, ceea ce mi-ați spus e un stimulent pentru următoarea carte și aveți grijă, n-o să uit asta! ;) deși s-ar pute să vă amintesc vorbele astea abia peste câțiva ani, vi le voi aminti, cu siguranță.
P.S. sunteți în România acum? Întreb fiindcă m-aș bucura să vă aud…
vesnicia papucilor.... jurnal interesant, deci care merita continuat Observatii: - mi se pare ca exista un amestec eclectic (scuze pentru aparentul pleonasm) de stiluri, dar probabil ca iarna asta ne arunca definitiv in postmodernism asa ca poate e ok - inteleg ce vrei sa spui prin "profesori fără cancere și fără atâta veșnicie de dus între coaste" dar pluralul la cancere mi se pare cam aiurea iar finalul cam optzecist. - la fel "ultimului film nominalizat la oscarul nefericirii..." mi se pare cam melodramatic, in esenta slabeste robustetea textului dar, evident acestea sint doar observatiile mele critice si cu siguranta ca e foarte greu pentru mine sa judec de vreme ce in lumea mea nu exista zapada decit pe munti acum am sa fiu cinic, imi iau papucii si merg la ocean (ca sa vezi ca si aici papucii ramin vesnici)
„în origamii din hârtii ordinare” - un vers cu două probleme: pleonasm (origami de hârtie) și pluralul de la origamii (origami este un substantiv invariabil). Pentru a nu pierde ideea, permite-mi o sugestie: în hârtiile ordinare din origami
În versurile „dezordinea, /făcea vrăji cu lacrimi” s-a strecurat o virgulă între subiect și predicat.
Poate ar trebui alt titlu, având în vedere că acesta se regăsește în ultimul vers, un vers a cărei idee mi-a plăcut.
Are un ton diferit față de ce am postat până acum, si tot citindu-l si recitindu-l, pierdusem orice urmă de obiectivitate... Am avut unele îndoieli la postare, deci îți mulțumesc din nou de aprecieri. Cât despre Hesse, poate că aduce cu starea din "Lupul de stepă", dar să nu facem comparații că mă simt prost. :-)
interpretarea mea:
Trenul acela ar putea simboliza viața. Dincolo de viață, de geamurile deschise, e nimicul. Toți pasagerii vor dispărea la un moment dat cu bagaje cu tot. Bagajele pot fi evenimentele din viețile lor. Când trenul va ajunge la ultima stație, moartea, oamenii vor avea două alegeri: fie să creadă că moartea nu e sfârşitul a ceea ce înseamnă eu, fie sa plângă resemnați, considerând moartea finalul absolut. Concluzia este senzațională: fericiți sunt oamenii care nu se gândesc la moarte. Asta e interpretarea mea. Îmi place textul.
am citit cu plăcere. deosebit vers la v.v., deosebit...
ai scris frumos despre autor, paul. nici nu aveam nevoie de emfază. ştii că se poartă emfaza, nu? îmi place c-ai îmbrăcat scriitura lui v.v. în haină paul blaj:)
Vă mulțumesc mult tuturor! Cele mai frumoase momente sunt când se scrie un poem, când se alcătuiește o carte și când vezi că darul pe care îl faci bucură în mod sincer.
Paul, cartea asta nu ar fi fost dacă tu nu ai fi avut răbdarea și bucuria împărtășită de a descoperi un pic de cer în cojile mele de nucă... Mulțumesc întreit! Cuvintele tale m-au îngenuncheat.
Sebi, un feedback sincer care mă bucură. Mulțumesc! Ne citim cu drag!
Cristina, mulțumesc pentru felicitări! Am schimbat prezentarea coperții cu ajutorul lui Vlad. Așa cum era prezentată dimineață, desfășurată, arătă și părțile scrise care sunt pliate spre interior.
Daniela, mi-am dorit ca formatul cărții și aspectul ei să fie ca un haiku :) Dacă vei fi la Virtualia, îmi va face plăcere să îți dăruiesc un exemplar.
Mădălina, se simte bucuria ta sinceră și-ți mulțumesc frumos! Nu-i târziu niciodată pentru a împărtăși o bucurie.
Silvia, Karumi a salutat-o azi pe Coraline și a plecat spre cerul din mare :)
Vlad, bucuria sinceră am zărit-o încă de când am văzut copacul înflorit! Mulțumesc frumos!
Carmen, am tresărit la urarea ta! Da, contemplarea e cuvântul cheie! Am pus cartea deoparte cu aceeași bucurie.
Celestin, mulțumesc. O să fac cumva să ajungă un exemplar la tine.
Adrian, mulțumesc!
Cristina, iată că urarea ta încheie la fel de frumos o serie de feedbackuri la care nu m-am așteptat... și care m-au pus un pic în dificultate în a răspunde pe măsura mulțumirii pe care v-o datorez fiecăruia.
Ioana, eu nu am primit nimic de genul acesta și, chiar dacă aș fi primit, aș fi ignorat, pentru că în perioada 2002 – 2004 am avut și eu parte de ceva similar. Cineva (ulterior aveau să fie mai multe persoane) trimitea tot felul de mesaje în special pe mobil și foarte puțin pe mail. Pe mobil a fost o întreagă Odisee pentru că inițial mesajele erau inofensive, după care treptat au devenit neprietenoase. Deși am contactat poliția după ce în interval de o săptămână cineva mi-a spart parbrizul mașinii de serviciu, nu am aflat nici în ziua de astăzi cine și de ce m-a bombardat vreme de aproape doi ani. Mesajele au continuat și când eram în străinătate, dar tot nu am renunțat la număr și nici la adresa de e-mail. Chiar dacă la întoarcere multă vreme mi-era frică și să ies pe stradă, am încercat să caut explicații în limita normalului, fără a încerca să acuz pe nimeni și în final am pus totul pe seama unei acute nevoi de comunicare din partea necunoscutului (!?). Acesta este și unul dintre motivele pentru care am început să public pe net, unde observ că apar alt fel de capcane, mai sofisticate. Pentru că nu mi-a fost ușor, înțeleg prin ce treci și sper totuși în clarificarea lucrurilor. Cel puțin în cheie literară. :-)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu tot ce incepe cu bine se termina cu bine. Primele 3 versuri sunt foarte frumoase: erau zile când întorceam oamenii pe stradă pentru că aveau pălărie, pentru că se îmbrăcau în alb spun totul despre sentimentul acela pe care il ai cand ti se pare ca recunosti pe acel cineva pe care l-ai pierdut, mai ca ai tendinta sa tragi trecatorii de maneca, scuzandu-te apoi ca ai confundat persoana... de la aceste trei versuri frumoase insa, poezie se pierde, ea devine o povestire banala, poate avea nota de trecere daca este scrisa ca proza, cu un limbaj pe masura
pentru textul : Poemul pentru Chichere detextul începe bine dar se pierde pe parcurs
pentru textul : marele nedumerit dePropun ca un asemenea clasament să apară lunar. Ce părere aveți? Pentru clasamentul de aprilie, cine dorește să lucreze cu mine în echipă?
pentru textul : Cel mai, Cea mai deLuana, mulțumesc: ai văzut elementele de mitic, legendar, simbolic și metamorfoza spiritelor și în esențialitatea nașterilor-morților, prin iubire.
pentru textul : Ochi de leu defără diacritice acest text poposește în șantier. poate își va reveni acolo.
pentru textul : Regretul Evei deeu am râs! acum stiu de ce dau oamenii marunt din picioare!
pentru textul : fiecare cu treaba lui deFrumos şi-aici, Paul. Să-ţi trăiască forţa comparaţiilor!
pentru textul : dj remember II deam citit cu atenție și mi-au plăcut următoarele: sângele tău se ridică și coboară încet, osul frunții te doare sub lună... strângi la piept ca pe-o haină pământul... există la dvs. o structură modernă prin aducerea unui vocabular oarecum contemporan, însă eu cred că tropii următori sunt de facutură ușor desuetă: aparatul de râșnit sentimente Iată împăcarea ca o pisică leneșă cuibărindu-se în sufletul tău, făcând pui; inima lui răcoroasă ca o cochilie plus verbul "a picura" ce nu mai spune nimic în poezia actuală pe scurt, un poem inegal, dar nu de lepădat.
pentru textul : Potpuriu deBună seara,
Am corectat textul. Va mulțumesc pentru observații.
pentru textul : Oglinda de oțel deCe mi-a plăcut în acest text: felul în care compari timpul cu acel bombardament, dar mult mai lent, precum și curgerea lui, asemeni unei lave, lentă și ea. apoi, acei arbori ca niște animale împietrite. În general, primele 2 strofe mi se par scrise fără cusur. La fel și finalul ultimei strofe, care, în opinia mea, face o trimitere la începuturi(cu Adam și Eva în rai, înainte de izgonire). La citire, am zis că se mai putea condensa puțin ultima strofă, dar pe moment, n-aș putea spune ce anume e în plus acolo. Oricum, salut schimbarea în discurs a autorului. Mie mi se pare un experiment reușit. Și da, eu cred că este poezie textul de mai sus.
Imaginea timpului din prima strofă, copacii asemeni animalelor împietrite, omul în așteptare, aidoma unui sfinx uitat pe noptieră, moartea care simte nevoia de a fi mai mereu în centrul atenției - cred că sunt suficiente motivele pentru care textul de mai sus poate fi numit poezie. una reușită.
Citit cu interes,
pentru textul : scrisori imaginare deEugen.
"zimturilor"?
pentru textul : Zimţii desa fie el, cuvanul acesta, vreun puiut de licenta poetica, stimate autore? :)
încep sa recunosc vocea asta scrisa. si face bine. uite, o propunere, din senin, administratorul sitului asta ar putea probabil intr-un viitor apropiat sa permita "descarcarea" vocii pe langa scriitura... as fi pus un "asa" intre "s-a destramat" si "ca ceata unui vis"; pentru ritm.
pentru textul : Rugăciune de zi deDomnule Gorun, criticul Tudor Cristea vorbea, în prima parte a cuvântului-înainte, despre „ discrete unde metafizice”. Știu că, citind și ajungând la aceste cuvinte, am respirat ușurată. Să vă spun de ce. Din punctul meu de vedere, metafizica (în sine și de dincolo de Sine), nu poate fi atinsă decât „tangențial” (cum bine ați menționat) iar cel care îndrăznește să scrie poezie ar trebui să fie fericiți, pe deplin fericit când reușim asta.
Dar, recunosc, mi-ați stârnit dorința de a vedea ce ați scris mai departe și nu vreți să ne spuneți și nouă! (zâmbesc…) Și-n același timp, mă simt stânjenită și vinovată – nu credeam că v-ați fi făcut timp pentru mine. Dar nu-i nimic, ceea ce mi-ați spus e un stimulent pentru următoarea carte și aveți grijă, n-o să uit asta! ;) deși s-ar pute să vă amintesc vorbele astea abia peste câțiva ani, vi le voi aminti, cu siguranță.
P.S. sunteți în România acum? Întreb fiindcă m-aș bucura să vă aud…
pentru textul : lumina dinaintea vederii devesnicia papucilor.... jurnal interesant, deci care merita continuat Observatii: - mi se pare ca exista un amestec eclectic (scuze pentru aparentul pleonasm) de stiluri, dar probabil ca iarna asta ne arunca definitiv in postmodernism asa ca poate e ok - inteleg ce vrei sa spui prin "profesori fără cancere și fără atâta veșnicie de dus între coaste" dar pluralul la cancere mi se pare cam aiurea iar finalul cam optzecist. - la fel "ultimului film nominalizat la oscarul nefericirii..." mi se pare cam melodramatic, in esenta slabeste robustetea textului dar, evident acestea sint doar observatiile mele critice si cu siguranta ca e foarte greu pentru mine sa judec de vreme ce in lumea mea nu exista zapada decit pe munti acum am sa fiu cinic, imi iau papucii si merg la ocean (ca sa vezi ca si aici papucii ramin vesnici)
pentru textul : blog de iarnă deEla, imi place metamorfoza.:) exercitiul ludic. si spatiile deschise. si piranha.
pentru textul : nu ne mărturiseam niciodată de„în origamii din hârtii ordinare” - un vers cu două probleme: pleonasm (origami de hârtie) și pluralul de la origamii (origami este un substantiv invariabil). Pentru a nu pierde ideea, permite-mi o sugestie: în hârtiile ordinare din origami
În versurile „dezordinea, /făcea vrăji cu lacrimi” s-a strecurat o virgulă între subiect și predicat.
pentru textul : Plagiatul unei dimineţi dificile dePoate ar trebui alt titlu, având în vedere că acesta se regăsește în ultimul vers, un vers a cărei idee mi-a plăcut.
Cu plăcere; tot astfel aştept şi curcanul, pentru botez:)
pentru textul : Amurgul deschide o fereastră înlăuntru deiti multumesc de trecere si pentru semn. te mai astept cu drag
pentru textul : Căruciorul deMa bucur sa va citesc si pe Hermeneia.
pentru textul : La taifas deAre un ton diferit față de ce am postat până acum, si tot citindu-l si recitindu-l, pierdusem orice urmă de obiectivitate... Am avut unele îndoieli la postare, deci îți mulțumesc din nou de aprecieri. Cât despre Hesse, poate că aduce cu starea din "Lupul de stepă", dar să nu facem comparații că mă simt prost. :-)
pentru textul : Amantă spirituală decu exceptia ultimelor doua rinduri textul mi se pare slab
pentru textul : Femeie de ploaie deO simpla sugestie. In stil Boba. In loc de: "pe când afacerea încă mai mergea" cam asa: "pe când afacerea încă nu începuse" ?!
pentru textul : dombi deinterpretarea mea:
pentru textul : iluzia peronului deTrenul acela ar putea simboliza viața. Dincolo de viață, de geamurile deschise, e nimicul. Toți pasagerii vor dispărea la un moment dat cu bagaje cu tot. Bagajele pot fi evenimentele din viețile lor. Când trenul va ajunge la ultima stație, moartea, oamenii vor avea două alegeri: fie să creadă că moartea nu e sfârşitul a ceea ce înseamnă eu, fie sa plângă resemnați, considerând moartea finalul absolut. Concluzia este senzațională: fericiți sunt oamenii care nu se gândesc la moarte. Asta e interpretarea mea. Îmi place textul.
pe culmile disperarii?
pentru textul : Și bate-mă, amore, cu brâu` și cosița deam citit cu plăcere. deosebit vers la v.v., deosebit...
pentru textul : Valeriu Valegvi - Istorii înainte de marele clic deai scris frumos despre autor, paul. nici nu aveam nevoie de emfază. ştii că se poartă emfaza, nu? îmi place c-ai îmbrăcat scriitura lui v.v. în haină paul blaj:)
Vă mulțumesc mult tuturor! Cele mai frumoase momente sunt când se scrie un poem, când se alcătuiește o carte și când vezi că darul pe care îl faci bucură în mod sincer.
Paul, cartea asta nu ar fi fost dacă tu nu ai fi avut răbdarea și bucuria împărtășită de a descoperi un pic de cer în cojile mele de nucă... Mulțumesc întreit! Cuvintele tale m-au îngenuncheat.
Sebi, un feedback sincer care mă bucură. Mulțumesc! Ne citim cu drag!
Cristina, mulțumesc pentru felicitări! Am schimbat prezentarea coperții cu ajutorul lui Vlad. Așa cum era prezentată dimineață, desfășurată, arătă și părțile scrise care sunt pliate spre interior.
Daniela, mi-am dorit ca formatul cărții și aspectul ei să fie ca un haiku :) Dacă vei fi la Virtualia, îmi va face plăcere să îți dăruiesc un exemplar.
Mădălina, se simte bucuria ta sinceră și-ți mulțumesc frumos! Nu-i târziu niciodată pentru a împărtăși o bucurie.
Silvia, Karumi a salutat-o azi pe Coraline și a plecat spre cerul din mare :)
Vlad, bucuria sinceră am zărit-o încă de când am văzut copacul înflorit! Mulțumesc frumos!
Carmen, am tresărit la urarea ta! Da, contemplarea e cuvântul cheie! Am pus cartea deoparte cu aceeași bucurie.
Celestin, mulțumesc. O să fac cumva să ajungă un exemplar la tine.
Adrian, mulțumesc!
Cristina, iată că urarea ta încheie la fel de frumos o serie de feedbackuri la care nu m-am așteptat... și care m-au pus un pic în dificultate în a răspunde pe măsura mulțumirii pe care v-o datorez fiecăruia.
pentru textul : Karumi de"mi-a plăcut rău de tot"... da' cum nu?
pentru textul : acolo unde se întorc valurile deNu , cel puțin nu asta mi-a fost intenția.
pentru textul : Kenningar deIoana, eu nu am primit nimic de genul acesta și, chiar dacă aș fi primit, aș fi ignorat, pentru că în perioada 2002 – 2004 am avut și eu parte de ceva similar. Cineva (ulterior aveau să fie mai multe persoane) trimitea tot felul de mesaje în special pe mobil și foarte puțin pe mail. Pe mobil a fost o întreagă Odisee pentru că inițial mesajele erau inofensive, după care treptat au devenit neprietenoase. Deși am contactat poliția după ce în interval de o săptămână cineva mi-a spart parbrizul mașinii de serviciu, nu am aflat nici în ziua de astăzi cine și de ce m-a bombardat vreme de aproape doi ani. Mesajele au continuat și când eram în străinătate, dar tot nu am renunțat la număr și nici la adresa de e-mail. Chiar dacă la întoarcere multă vreme mi-era frică și să ies pe stradă, am încercat să caut explicații în limita normalului, fără a încerca să acuz pe nimeni și în final am pus totul pe seama unei acute nevoi de comunicare din partea necunoscutului (!?). Acesta este și unul dintre motivele pentru care am început să public pe net, unde observ că apar alt fel de capcane, mai sofisticate. Pentru că nu mi-a fost ușor, înțeleg prin ce treci și sper totuși în clarificarea lucrurilor. Cel puțin în cheie literară. :-)
pentru textul : rugaminte importanta deexcelent! bate un vânt cald dinspre California... :)
pentru textul : Noi restructurări pe Hermeneia - gazeta Hermeneia dePagini