un titlu „ametitor” de frumos ca si intreg poemul de altfel, cuvintele tale sunt lucrate cu migala unui mester aurar . bun venit pe site!

felicitari pentru Marlena. nu as vrea sa se supere Marina dar daca ne apucam sa postam fotografii digitale atunci sa facem macar o minima editare a lor (asta mai ales daca ne mai consideram si artisti plastici). Pozele, chiar daca scoase prost cu aparatul ar fi putut fi corectate in ce priveste culoarea, contrastul si expunerea chiar cu programe rudimentare care se gasesc gratuit pe internet. Numai ca bineinteles e nevoie sa ne dam un minim interes pentru o bruma de calitate. Parerea mea.

As evita cacofonia "tacerile lemnului", nu as numi-o insesizabila. Ideea textului e interesanta ! Ialin

"parcă se-aude o pisică" mi se cam incurca limba. Poate ceva de genul "parcă aud o pisică" sau ceva de genul asta ar fi mai firesc.

„Dar, după cum simt, sunteţi un împătimit fan al lui Wittgenstein şi aş depune repede steagul.” Fandare inteligentă. Şi, evident, dacă plecăm de la premise diferite, orice dialog devine unul al surzilor. Însă măcar una dintre eventualele premise mi se par a le împărtăşi. Şi anume că prin «metafizica» aşa cum este azi înţeleasă, poezia poate deveni „religie” şi astfel ajungem la o „Icoană de neatins sub care se priveşte cu evlavie; sub care se tremură şi, bineînţeles, se tace neapărat. Icoană prin care toţi putem deveni nepoeţi”. Numai că… (zic şi eu în nemernicia mea – sper să nu fiu afurisit de habotnici); numai că poezia are un avantaj (şi nu faţă de religie, ci chiar faţă de mistică) şi anume că, prin metaforă, se poate sugera (infinit de mult) dincolo de aparenţe fără a „tremura” (în faţa divinităţii – oricare o fi ea) şi nu „tăcând” (cu mai multă sau mai puţină «smerenie» devenind „nepoeţi”). Iar treaba aia cu internetu’ pe care, de cele mai multe ori, se vorbesc discuţii şi se exacerbează orgolii, este numai relativ aşa. Câte o dată se poate ridica şi aici stacheta. Sper ca următorul text pe care îl tot moşesc, referitor la meta-fizică vs. meta-foră, să te găsească printre comentatori. Şi ca să închei optimist: spiritele mari întotdeauna se întâlnesc; precum Tanţa şi Costel (La Lelhliu sau la Mizil, nu mai sunt sigur pe unde).

Vă doresc 'succesuri' cât mai multe la festival, dar ce e cu grafica asta de bilete de papagal care strică prima pagină a H?
Și tocmai de la tine, mio figlio brutus virgilius titarenco?
Schimbă te rog ceva pentru că estetica urâtului is well over-rated.

da, mulțumesc. cauza a fost faptul că bucățica aceasta de text e o combinație între ceea ce am scris pe hîrtie și ceea ce am adăugat ulterior doar online, fără prea multă editare se pare.

(translation for Marina’s poem) sometimes the mountains that deliver walls dream of women's breath the youth impregnates the stone becoming tombstone over butterflies’ sleep sometimes the walls that deliver death stretch across gestating dreams you freely consent to being the helpless prey chained within abdication of shadows

infernul asociat cu neputința de a scrie, de a comunica, de a trăi, de a ființa. o idee frumoasă expusă întrun poem imposibil. un poem insuficient, neputincios... spre a susține această puternică idee.

mie imi place, e simpla si naiva. lucreaza nitel la final, ca tonul epic e fain.

Il faut visiter cette galerie américaine à Paris. Merçi!

Alina cam cat ar trebui sa lucrez strofele respective ca sa ajung sa-ti excit simtul estetic? Nu de alta dar nu stiu de unde sa incep pentru ca mie strofele nu mi se par rele... cat despre gaselnitele cu pricina imi permit sa iti sugerez sa citesti poeziile si trecand de nivelul strict literal, unii dintre noi nu ne multumim doar cu o bucata de realitate. P.S. Pana si fragmentul care se refera la tine contine in el altceva ;)

să fie clar nu au importanță coloanele din imagine nici inciziile cotidianul în ferestre nici cât de mult am iubit în contrast răzuiește piatra decolorează detalii deșiră conturul străzii până la plămânii de sub asphalt mai bine rupe fotografia important este ceea ce a încetat să respire acolo în lunga noapte a trecutului și scurta sărbătoare a timpului copilul nostru

Virgil, este adevărat, am postat acest text și pe un alt site, cu un alt titlu, din motive personale. eu am înțeles că pentru o perioadă de două luni de la înscrierea pe acest site trebuie să postăm texte în exclusivitate. am înțeles eu greșit? acum am verificat. mi-am amintit de o problemă asemănătoare cu un text al lui Cristain Munteanu. am citit acolo comentariile și constat că am înțeles greșit. am citit de asemenea și Jurnal de nesomn III. 2.". Nu aș vrea să mă înțelegeți greșit, fiecare mai sînteți probabil membri pe alt(e) site de literatură(etc). Nu mă deranjează absolut deloc lucrul acesta. Ar fi imoral și nepotrivit numai să fac aluzie la a alege între ele. Acesta va rămîne întotdeauna dreptul vostru. Dar am o rugăminte (care între timp a devenit obligatorie). Pentru că nu are nici un rost să încep ceva ce să fie doar o duplicare sau o concurare cantitativă a unui alt site, vă rog să faceți tot posibilul să nu postați pe Hermeneia.com decît texte pe care nu le mai postați în altă parte. Nu mă deranjează dacă veți alege să postați foarte puțin aici din această cauză, dar nu cred că are rost și nu folosește la nimic și nimănui să duplic ceea ce face altcineva. Cel puțin o perioadă. Știu că vă cer un efort mai deosebit sau poate o alegere mai neobișnuită dar as dori lucrul acesta de la voi pentru fiecare text în primele doua luni. După aceea puteți opta să procedați cum doriți, dar în primele două luni am nevoie de acest element de clarificare. Evident textele sînt ale voastre și după aceea le puteti publica oriunde alegeți voi.". îmi pare rău că nu am citit cu atenție acest "Jurnal". îmi cer scuze și vreau să înțelegi că acesta este adevărul. cred că ar fi bine ca punctul acesta din jurnal să fie inclus în regulamentul site-lui. mulțumesc pentru înțelegere. vreau să cred că gestul meu nu va fi înțeles greșit.î p.s. - nu sunt singura în această situație. am obsevat că mai sunt texte care sunt postate atât aici cât și pe alte site-uri. cu respect pentru acest site, Mădălina Maroga