De obicei e destul de enervant sa incepi o poezie cu o negatie ("nu") dar tu n-ai fost multumit cu atat, depasind nivelul strict logic si probabil dintr-o nevoie neverosimila de tragism ai adaugat partea cu "știu dacă", basca faptul ca titlul si cu primul vers sunt la fel si nu vad rostul. Mie imi pare o poezie plina de pretiozitati ce a mizat pe un melanj de realitati pentru a se impune in ochii lectorului insa din pacate e vorba doar de alaturari de termeni si situatii care se potrivesc ca nuca in perete, nu si de planuri sustinute convingator, ceea ce mie imi denota faptul ca autorul are alterat in acest moment simtul dramatic. Aceasta incercare putin reusita de a exhiba o iubirire paleoastronautica prin recursul la o posibila si dezirabila aterizare fortata pe partea inca vizibila a aerodromului din Nazca, trimiterile biblice atat de naiv insailate in text... ceva s-a intamplat cu tine Virgil, parca n-ai fi tu. P.S. Azi e Dragobetele... sper totusi sa fie vorba de iubire :)
Nu trebuie şters. Fiecare text cu importanţa lui, cât de mică. Plus de asta, cineva l-a citit, alţii au comentat - contează timpul şi energia, nu? '
Deunăzi, o domnişoară, după ce a postat un text semikilometric, complet fad şi presărat cu erori de tot felul, a cerut nişte justificări/ sfaturi pentru a evita "şantierul". I s-au acordat, chiar dacă, uneori, evidenţa este suficientă prin însăşi. Fireşte că toate eforturile au fost zadarnice şi gratuite, întrucât şi-a şters imediat textul. Sunt împotriva acestei practici, deoarece denotă lipsă de respect pentru interlocutor.
Concluziv, toţi mai avem şi zile proaste, iar fiecare lucru/ gest, cu importanţa lui. Mai citim, mai scriem, mai vedem.
O zi bună!
cu intarziere de cateva zile, apuc si eu sa va raspund. Francisc, respect opinia ta, atata timp cat e de buna credinta. Profetul, ai dreptate cu double dose. Am sa modific. multumesc pentru pareri si am sa revad ttextul pentru al imbunatati Ela, am sa tin cont de sugestii si modific
Cred că e unul din textele în care fiecare cuvânt e ales foarte bine. Comparaţii perfecte în versurile doi şi patru.. Până şi freziile mi se par cele mai potrivite flori. Am mai citit în poemele tale despre frumoasele călătorii cu autobuzul. Şi toate stările astea se pare că intră în preţul biletului. Cred că ai putea scoate un volum cu această ,,temă".
O singură obiecţie: cred că se cere un pronume înainte de ,,oglinzii" - ,, să-i explic oglinzii". Logica limbii impune anticiparea complementului. Am sugerat a se folosi cratima pentru a nu schimba ritmul.
Mulţumesc pentru acest poem, Silviu.
Virgil, Poemul acesta e un manifest nostalgic, scris de la mari depărtări, ciudat, mari-mari de tot, din ani-lumină. Și are un ritm și-un final cantabil că-mi vine să-mi iau chitara...Vreau să spun că e simpatic, chiar și așa, fără nici o urmă de patetism.
într-o lume tot mai preocupată să surprindă doar imagini blurate pentru a defini mișcarea, microclicurile semnate de Elia David ne reamintesc adăstarea; o face cu delicatețe și ne surprinde în mod plăcut.Avem nevoie și de asemenea stări care să ne redefinească – bună seara copii, noapte bună copii!
a fost un incident, nu înțeleg de ce simți nevoia de a face o tragedie din asta. se întîmplă și la case mai mari. în orice caz nu se va mai întîmpla datorită măsurilor pe care le-am luat.
Un text concret care merge pe o linie raţională, un adevăr care se petrece şi care se exprimă în acest text prin cuvântul care se naşte dintr-o voinţă evidentă a realităţii imediate.
Mi-a plăcut acest gen de text pentru că nu te scarpini cu mâna dreaptă în locul stâng aşa cum m-am exprimat eu în acest comentariu. Să-mi fie cu iertare căile acestea întortocheate ale femeii ce sunt.:)
ești incorigibilă Cristina. Tu strigi, tu ataci, tu acuzi, tu lovești. Și apoi tot tu te plîngi. Stau și mă întreb dacă e crasă ignoranță sau doar reavoință. Eu zic să îți recitești intervențiile înainte să te faci de rîs. Gîndește-te că le citesc și alții.
Cel mai amuzant însă la tine este genul acesta de impresie pe care o ai despre tine cum că tu „pricepi” lucrurile. Vezi expresii de genul „mie mi-e clara parodia.” Și cînd cineva îți explică cu bunăvoință continui cu cerbicie în încrîncenarea aceea stupidă a individului care a pus mîna pe bîtă și nu mai poate s-o lase pentru că miza orgoliului e prea mare. Te asigur eu că fie că admiți că ai dat-o în bară fie că nu admiți realitatea tot se vede. Oamenii care citesc aici sînt inteligenți. Efortul tău de a demonstra conspirații și intenții fantasmagorice nu face decît să te pună pe tine într-o lumină ridicolă. Dar dacă ții neaparat să fii percepută așa eu nu te împiedic. Fiecare pasăre pe limba ei piere.
dacă s-ar fi întâmplat să fiu prezentă la acel dialog, aș fi avut câteva întrebări pentru invitatul dumneavoastră. Pun aici doar trei (ele sunt mai multe, de fapt): 1) care este, în opinia Domniei Sale, mișcarea filosofică cea mai indicată pentru a ne asigura ...ăăă...mântuirea, ținând cont de faptul că multe s-au perindat de-a lungul timpului și, mai ales, de faptul că, în bună parte, ele și-au dinamitat reciproc "adevărurile"? 2) dacă literatura pornește, nu-i așa?, de la prezumția de ficțiune (ori, cel puțin, aceasta este înglobată în conceptul de literatură), despre ce fel de "relații non-cognitive directe cu alte ființe umane" poate fi vorba? 3) În ce măsură întrebarea «Are cineva vreo idee nouă despre ce am putea face noi, ființele umane, cu noi înșine?» poate oferi mântuirea, dacă nu ajungem și la un răspuns...ori, mai bine zis, la RĂSPUNS? dar, probabil că din cauza grabei invitatului, aș fi rămas și eu fără răspunsuri... :)
Te contrazic, Virgil, pentru că e logic ce spun și nu numai eu spun asta, ci majoritatea cititorilor site-ului Hermeneia. Nu am afirmat că "e clonă", ci că "a inclus o clonă". Dacă acele texte erau colaje, adică un vers (sau o strofă) X, unul Y, atunci, da, acel cont a fost un experiment și nu o clonă. Dar, din câte îmi amintesc, se postau texte scrise când de X, când de Y. Ce să ne mai ascundem, acesta e adevărul. Clarificarea din păcate vine prea târziu, când nimeni nu mai avea nevoie de răscolirea unor amintiri prea puțin plăcute pentru mulți dintre noi.
imaginile se descopără în palmă de către cei ce ghicesc acolo, ceea ce este o dovadă că în palmă, pentru unii, purtăm o oglindă. poemul tău îmi amintește de Cătălina din Luceafărul eminescian sau de fetele cucerite de acel fermecător Sburător...
“urmbrele”?! versurile:"mereu neaceeași" și "urmbrele(?) orelor palimpsest/peste urmele noastre" ne amintesc de expresia înțeleaptă - ajunge o măciucă la un car de oale! Să mizăm însă pe faptul că autorul e mînat de frenezie, îi îngăduim două măciuci, dar mai zicem: Ore palimpsest? Hmm, fie. Oscilez între logica rațională și logica sentimentelor și cu toată aplecarea mea spre înțelegere, expresia “umbrele orelor palimpsest/peste urmele noastre" nu e spînzurată de picioare? O întorc pentru cîteva clipe să nu îi vină sîngele la cap-peste umbrele orelor palimsest/urmele noastre.
Iata, voi face o tentativa de a "reinvia" spiritul a ceea ce, cred eu, ar trebui sa fie un comentariu literar pe Hermeneia. Si fac asta in speranta ca voi mai vedea comentarii pe Hermeneia care sa spuna si altceva decat acelasi banale "technicalities". Si pornesc de la ideea ca fado-ul are de-a face cu acea stare de "nefiintare" care are, in foarte multe feluri, si nu doar aparente, de-a face cu practicile spirituale yoga. Catre mijlocul secolului 19 dr. M. Honingberg uimea lumea cu povestea yoghinului Haridas. La Lahore, in prezenta maharajahului Ranjit si a curtii sale Haridas a intrat in stare cataleptica si a fost ingropat intr-o gradina, mormantul a fost apoi pazit timp de 40 de zile. Cand Haridas a fost deshumat, era rece si rigid. I s-au pus prosoape calde pe cap, a fost frecat cu insistenta pe tot corpul, i s-a suflat aer in gura si, in cele din urma Haridas a revenit la viata. Astazi nu mai dispunem de mijloacele necesare pentru a verifica autenticitatea unei astfel de relatari, insa povestea lui Haridas este semnificativa azi pentru mine dintr-un cu totul alt motiv. Pentru ca maiestria sa in yoga nu deriva dintr-o spiritualitate superioara, Haridas fiind cunoscut mai degraba ca un om cu o moralitate dubioasa. El a fugit pana in cele din urma cu o femeie si s-a refugiat in munti unde a si murit in cele din urma (definitiv) si a fost ingropat asa cum se cuvine acolo. Pentru Haridas, Yoga pare sa fi fost inainte de orice, o tehnica fachirica. La fel cum acest sunet inconfundabil al fado-ului este construit astfel incat sa zideasca in cel care-l asculta un templu menit sa spuna o poveste foarte simpla dar totusi atat de profunda: cea a vantului fara de moarte si a apelor oceanului care uda coastele Portugaliei la Cascais. Bobadil.
surprinderea mea, domnule nicolae este ca apari asa din senin, probabil cu un chef de harță și atac la adresa Hermeneia, care vezi Doamne nu te-a numit autor, și începi să procedezi într-un mod care baleiază între ofensator și neregulamentar. chiar dacă nu vă convine dumneavoastră sau altora, regulamentul la care ați acceptat să aderați fără să vă oblige absolut nimeni nu vă permite să faceți aici reclamă altor site-uri. cel puțin fără acceptul prealabil al consiliului Hermeneia. și la urma urmei lucrul ăsta este și o chestiune de bun simț. pînă și în România se plătește pentru reclamă. eu n-am cerut nimănui așa ceva dar o brumă de "vă rog frumos" probabil că a mai rămas valabilă "in aceste timpuri de deruta si dezmat" de care vă plîngeți. probabil că în loc să vedeți paiul din ochiul altora ar trebui să vedeți bîrna ditr-al dumneavoastră. și încă ceva, poate ne spuneți și nouă cine sîmt acei "zgaraie- hartie [care] fac jocurile, ca la pocker, in virtutea unui joc care inseamna o moda bazata nu pe comunicare, ci pe constructie." asta ca să nu vă ascundeți după epitete în mod laș.
rece.. rece.. cald.. fierbinte.. rece cam asta văd eu în textul acesta. Un fel de joacă în care autorul își permite o neseriozitate, a fi înțeleasă în sens umoristic. Într-un spațiu mic s-a reușit o călatorie. Plăcut. Adriana
imi adun materialele aici la subsol
am copiat de pe net:
"Vom sugera o ipotetică ierarhie a construcţiei conceptului ideie în timp şi vom caracteriza succint fiecare interval ideie din ierarhia propusă.
1-Idei formă, idei obiect, înţelese ca părţi fixe, ca obiecte aparţinând ambientului fenomenal sau social.
2-Idei cinetice, idei predicat caracterizând mişcarea formelor naturale, sau a părţilor corpului subiectului.
3-Idei relaţie, separând şi particularizând condiţionări poziţionale, multi situante sau dinamice, între forme sau între mulţimi de predicate.
4-Idei proprietate particularizând o anume calitate a formei, relaţiei sau mişcării, proprietatea fiind separabilă senzorial sau intelectiv şi cumva utilizabilă de subiect.
5-Idei acţiune, definind o schimbare de stare, de formă, de mişcare, de relaţie sau mixtă, în realitatea observată şi reprezentată.
6-Idei interacţiune implicând distingerea agenţilor care acţionează cuplat şi alocând fiecăruia particularitatea modală a implicării.
7-Idei funcţie caracterizând un ansamblu de idei forme, relaţii, mişcări sau proprietăţi conexate care determină o interacţiune determinată într-un spaţiu obiectual procesual dat.
8-Idei persoană caracterizând individul conştient, posesor de capabilităţi de a identifica, atribui, crea sau controla moduri idei.
9-Ideia de valoare, concept subtil care pune în evidenţă caracteristica satisfiantă sau utilitară a stării ideie, fie formă sau proces, în diversitatea sensurilor sale.
10-Idei de grup social, cuprinzând un număr de individualităţi cuplate interactiv şi valorizant"
Sincer, nici nu m-am gândit la Eminescu când am scris acest text.
Aşa mi-a venit atunci, dar, dacă vi se pare plagiat, ceea ce eu nu cred a fi, avănd în vedere că două cuvinte nu se pot numi plagiat, căci dacă aş căuta în mai multe versuri ale unor poeţi de renume, cred că această expresie aş întâlni-o, şi nu o dată, dar după cum spuneam, dacă pare plagiat, voi schimba acest ultim vers.
Vă mulţumesc, Cezar
alina, nu are legătură decât în măsura în care eu necitind..:( nu stiu despre ce e vorba. pot să zic că parcă nu sunt suta la suta mulțumită de final, dar am dorit un final.. luminos :) multumesc si sunt bucuroasă că ti-a placut.
paul, e o placere pentru mine sa stiu ca ai rezonat cu textul acesta, scris dimineata la cafea, asa cum imi scriu eu de obicei toate textele.(atunci au timp un pic sa zboare gandurile nestingherite:) multumesc frumos, atatea penite, m-au cam intimidat:) o zi faina!
Vrăjitorul Merlin, în profeția să dezvăluie că Frântă va fi pierdută printr-o femeie-lucru adeverit prin persoana Isabelei de Bavaria.Regatul va fi redobândit tot printr-o femeie, anume Ioana d'Arc. Am dezvoltat , după puterile mele acest mit. Am încercat să realizez o interferență: realitate- mit. Sancho Pânză,Virgil textul rămâne în lucru. Mulțumesc pentru citire și comentarii.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Şi titlul nu e tocmai fericit. Şi, pare-mi-se, nu ţi-e tocmai caracteristic ţie.
pentru textul : Ţin telefonul în palme ca pe o piersică deda, cred că e acolo o imagine care m-a bântuit, poate de aceea. Straniu e că și mie mi se promisese același lucru... cred ca am fost păcăliți...
pentru textul : Cădere fără înger deDe obicei e destul de enervant sa incepi o poezie cu o negatie ("nu") dar tu n-ai fost multumit cu atat, depasind nivelul strict logic si probabil dintr-o nevoie neverosimila de tragism ai adaugat partea cu "știu dacă", basca faptul ca titlul si cu primul vers sunt la fel si nu vad rostul. Mie imi pare o poezie plina de pretiozitati ce a mizat pe un melanj de realitati pentru a se impune in ochii lectorului insa din pacate e vorba doar de alaturari de termeni si situatii care se potrivesc ca nuca in perete, nu si de planuri sustinute convingator, ceea ce mie imi denota faptul ca autorul are alterat in acest moment simtul dramatic. Aceasta incercare putin reusita de a exhiba o iubirire paleoastronautica prin recursul la o posibila si dezirabila aterizare fortata pe partea inca vizibila a aerodromului din Nazca, trimiterile biblice atat de naiv insailate in text... ceva s-a intamplat cu tine Virgil, parca n-ai fi tu. P.S. Azi e Dragobetele... sper totusi sa fie vorba de iubire :)
pentru textul : nu știu dacă dealma am nevoie de o lamurire, daca se poate prin mail : [email protected] . multumesc.
pentru textul : 12'' deNu trebuie şters. Fiecare text cu importanţa lui, cât de mică. Plus de asta, cineva l-a citit, alţii au comentat - contează timpul şi energia, nu? '
pentru textul : Băi, tu de când n-ai mai scris o poezie? deDeunăzi, o domnişoară, după ce a postat un text semikilometric, complet fad şi presărat cu erori de tot felul, a cerut nişte justificări/ sfaturi pentru a evita "şantierul". I s-au acordat, chiar dacă, uneori, evidenţa este suficientă prin însăşi. Fireşte că toate eforturile au fost zadarnice şi gratuite, întrucât şi-a şters imediat textul. Sunt împotriva acestei practici, deoarece denotă lipsă de respect pentru interlocutor.
Concluziv, toţi mai avem şi zile proaste, iar fiecare lucru/ gest, cu importanţa lui. Mai citim, mai scriem, mai vedem.
O zi bună!
cu intarziere de cateva zile, apuc si eu sa va raspund. Francisc, respect opinia ta, atata timp cat e de buna credinta. Profetul, ai dreptate cu double dose. Am sa modific. multumesc pentru pareri si am sa revad ttextul pentru al imbunatati Ela, am sa tin cont de sugestii si modific
pentru textul : double dose deCred că e unul din textele în care fiecare cuvânt e ales foarte bine. Comparaţii perfecte în versurile doi şi patru.. Până şi freziile mi se par cele mai potrivite flori. Am mai citit în poemele tale despre frumoasele călătorii cu autobuzul. Şi toate stările astea se pare că intră în preţul biletului. Cred că ai putea scoate un volum cu această ,,temă".
pentru textul : în prețul biletului deO singură obiecţie: cred că se cere un pronume înainte de ,,oglinzii" - ,, să-i explic oglinzii". Logica limbii impune anticiparea complementului. Am sugerat a se folosi cratima pentru a nu schimba ritmul.
Mulţumesc pentru acest poem, Silviu.
Virgil, Poemul acesta e un manifest nostalgic, scris de la mari depărtări, ciudat, mari-mari de tot, din ani-lumină. Și are un ritm și-un final cantabil că-mi vine să-mi iau chitara...Vreau să spun că e simpatic, chiar și așa, fără nici o urmă de patetism.
pentru textul : generația experimentală ▒ depentru comm si pentru ca-mi vezi poemul imbracat :)
pentru textul : sincopă deîntr-o lume tot mai preocupată să surprindă doar imagini blurate pentru a defini mișcarea, microclicurile semnate de Elia David ne reamintesc adăstarea; o face cu delicatețe și ne surprinde în mod plăcut.Avem nevoie și de asemenea stări care să ne redefinească – bună seara copii, noapte bună copii!
pentru textul : Căsuțe umblătoare deei uite că auzi acum
a fost un incident, nu înțeleg de ce simți nevoia de a face o tragedie din asta. se întîmplă și la case mai mari. în orice caz nu se va mai întîmpla datorită măsurilor pe care le-am luat.
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deUn text concret care merge pe o linie raţională, un adevăr care se petrece şi care se exprimă în acest text prin cuvântul care se naşte dintr-o voinţă evidentă a realităţii imediate.
pentru textul : Doar ochii privind asta deMi-a plăcut acest gen de text pentru că nu te scarpini cu mâna dreaptă în locul stâng aşa cum m-am exprimat eu în acest comentariu. Să-mi fie cu iertare căile acestea întortocheate ale femeii ce sunt.:)
ești incorigibilă Cristina. Tu strigi, tu ataci, tu acuzi, tu lovești. Și apoi tot tu te plîngi. Stau și mă întreb dacă e crasă ignoranță sau doar reavoință. Eu zic să îți recitești intervențiile înainte să te faci de rîs. Gîndește-te că le citesc și alții.
pentru textul : noapte cu plată deCel mai amuzant însă la tine este genul acesta de impresie pe care o ai despre tine cum că tu „pricepi” lucrurile. Vezi expresii de genul „mie mi-e clara parodia.” Și cînd cineva îți explică cu bunăvoință continui cu cerbicie în încrîncenarea aceea stupidă a individului care a pus mîna pe bîtă și nu mai poate s-o lase pentru că miza orgoliului e prea mare. Te asigur eu că fie că admiți că ai dat-o în bară fie că nu admiți realitatea tot se vede. Oamenii care citesc aici sînt inteligenți. Efortul tău de a demonstra conspirații și intenții fantasmagorice nu face decît să te pună pe tine într-o lumină ridicolă. Dar dacă ții neaparat să fii percepută așa eu nu te împiedic. Fiecare pasăre pe limba ei piere.
serios?
pentru textul : Necercul dedacă s-ar fi întâmplat să fiu prezentă la acel dialog, aș fi avut câteva întrebări pentru invitatul dumneavoastră. Pun aici doar trei (ele sunt mai multe, de fapt): 1) care este, în opinia Domniei Sale, mișcarea filosofică cea mai indicată pentru a ne asigura ...ăăă...mântuirea, ținând cont de faptul că multe s-au perindat de-a lungul timpului și, mai ales, de faptul că, în bună parte, ele și-au dinamitat reciproc "adevărurile"? 2) dacă literatura pornește, nu-i așa?, de la prezumția de ficțiune (ori, cel puțin, aceasta este înglobată în conceptul de literatură), despre ce fel de "relații non-cognitive directe cu alte ființe umane" poate fi vorba? 3) În ce măsură întrebarea «Are cineva vreo idee nouă despre ce am putea face noi, ființele umane, cu noi înșine?» poate oferi mântuirea, dacă nu ajungem și la un răspuns...ori, mai bine zis, la RĂSPUNS? dar, probabil că din cauza grabei invitatului, aș fi rămas și eu fără răspunsuri... :)
pentru textul : (1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv demultumesc, Celestin.
pentru textul : ultimul poem de iarnă - sSs deTe contrazic, Virgil, pentru că e logic ce spun și nu numai eu spun asta, ci majoritatea cititorilor site-ului Hermeneia. Nu am afirmat că "e clonă", ci că "a inclus o clonă". Dacă acele texte erau colaje, adică un vers (sau o strofă) X, unul Y, atunci, da, acel cont a fost un experiment și nu o clonă. Dar, din câte îmi amintesc, se postau texte scrise când de X, când de Y. Ce să ne mai ascundem, acesta e adevărul. Clarificarea din păcate vine prea târziu, când nimeni nu mai avea nevoie de răscolirea unor amintiri prea puțin plăcute pentru mulți dintre noi.
pentru textul : Despre noi și Anca Florian deimaginile se descopără în palmă de către cei ce ghicesc acolo, ceea ce este o dovadă că în palmă, pentru unii, purtăm o oglindă. poemul tău îmi amintește de Cătălina din Luceafărul eminescian sau de fetele cucerite de acel fermecător Sburător...
pentru textul : Ochiu-mi mândru că te poate privi de“urmbrele”?! versurile:"mereu neaceeași" și "urmbrele(?) orelor palimpsest/peste urmele noastre" ne amintesc de expresia înțeleaptă - ajunge o măciucă la un car de oale! Să mizăm însă pe faptul că autorul e mînat de frenezie, îi îngăduim două măciuci, dar mai zicem: Ore palimpsest? Hmm, fie. Oscilez între logica rațională și logica sentimentelor și cu toată aplecarea mea spre înțelegere, expresia “umbrele orelor palimpsest/peste urmele noastre" nu e spînzurată de picioare? O întorc pentru cîteva clipe să nu îi vină sîngele la cap-peste umbrele orelor palimsest/urmele noastre.
pentru textul : mate blues decalci porunca a patra, pare-mi-se, ca să citez un clasic
pentru textul : fals interviu despre menirea artei deIata, voi face o tentativa de a "reinvia" spiritul a ceea ce, cred eu, ar trebui sa fie un comentariu literar pe Hermeneia. Si fac asta in speranta ca voi mai vedea comentarii pe Hermeneia care sa spuna si altceva decat acelasi banale "technicalities". Si pornesc de la ideea ca fado-ul are de-a face cu acea stare de "nefiintare" care are, in foarte multe feluri, si nu doar aparente, de-a face cu practicile spirituale yoga. Catre mijlocul secolului 19 dr. M. Honingberg uimea lumea cu povestea yoghinului Haridas. La Lahore, in prezenta maharajahului Ranjit si a curtii sale Haridas a intrat in stare cataleptica si a fost ingropat intr-o gradina, mormantul a fost apoi pazit timp de 40 de zile. Cand Haridas a fost deshumat, era rece si rigid. I s-au pus prosoape calde pe cap, a fost frecat cu insistenta pe tot corpul, i s-a suflat aer in gura si, in cele din urma Haridas a revenit la viata. Astazi nu mai dispunem de mijloacele necesare pentru a verifica autenticitatea unei astfel de relatari, insa povestea lui Haridas este semnificativa azi pentru mine dintr-un cu totul alt motiv. Pentru ca maiestria sa in yoga nu deriva dintr-o spiritualitate superioara, Haridas fiind cunoscut mai degraba ca un om cu o moralitate dubioasa. El a fugit pana in cele din urma cu o femeie si s-a refugiat in munti unde a si murit in cele din urma (definitiv) si a fost ingropat asa cum se cuvine acolo. Pentru Haridas, Yoga pare sa fi fost inainte de orice, o tehnica fachirica. La fel cum acest sunet inconfundabil al fado-ului este construit astfel incat sa zideasca in cel care-l asculta un templu menit sa spuna o poveste foarte simpla dar totusi atat de profunda: cea a vantului fara de moarte si a apelor oceanului care uda coastele Portugaliei la Cascais. Bobadil.
pentru textul : fado curvo defrumos. dacă nu ar fi existat ultimele zece versuri aș fi dăruit o peniță. deși poate nimic nu e neaparat nou în text, există farmec și muncă.
pentru textul : Balada florii de mătasă deMulțumesc pentru comentariu și apreciere. Te mai aștept
pentru textul : Primul strigăt desurprinderea mea, domnule nicolae este ca apari asa din senin, probabil cu un chef de harță și atac la adresa Hermeneia, care vezi Doamne nu te-a numit autor, și începi să procedezi într-un mod care baleiază între ofensator și neregulamentar. chiar dacă nu vă convine dumneavoastră sau altora, regulamentul la care ați acceptat să aderați fără să vă oblige absolut nimeni nu vă permite să faceți aici reclamă altor site-uri. cel puțin fără acceptul prealabil al consiliului Hermeneia. și la urma urmei lucrul ăsta este și o chestiune de bun simț. pînă și în România se plătește pentru reclamă. eu n-am cerut nimănui așa ceva dar o brumă de "vă rog frumos" probabil că a mai rămas valabilă "in aceste timpuri de deruta si dezmat" de care vă plîngeți. probabil că în loc să vedeți paiul din ochiul altora ar trebui să vedeți bîrna ditr-al dumneavoastră. și încă ceva, poate ne spuneți și nouă cine sîmt acei "zgaraie- hartie [care] fac jocurile, ca la pocker, in virtutea unui joc care inseamna o moda bazata nu pe comunicare, ci pe constructie." asta ca să nu vă ascundeți după epitete în mod laș.
pentru textul : Despre „salonul” nostru literar derece.. rece.. cald.. fierbinte.. rece cam asta văd eu în textul acesta. Un fel de joacă în care autorul își permite o neseriozitate, a fi înțeleasă în sens umoristic. Într-un spațiu mic s-a reușit o călatorie. Plăcut. Adriana
pentru textul : ultraviolete deimi adun materialele aici la subsol
am copiat de pe net:
"Vom sugera o ipotetică ierarhie a construcţiei conceptului ideie în timp şi vom caracteriza succint fiecare interval ideie din ierarhia propusă.
1-Idei formă, idei obiect, înţelese ca părţi fixe, ca obiecte aparţinând ambientului fenomenal sau social.
2-Idei cinetice, idei predicat caracterizând mişcarea formelor naturale, sau a părţilor corpului subiectului.
3-Idei relaţie, separând şi particularizând condiţionări poziţionale, multi situante sau dinamice, între forme sau între mulţimi de predicate.
4-Idei proprietate particularizând o anume calitate a formei, relaţiei sau mişcării, proprietatea fiind separabilă senzorial sau intelectiv şi cumva utilizabilă de subiect.
5-Idei acţiune, definind o schimbare de stare, de formă, de mişcare, de relaţie sau mixtă, în realitatea observată şi reprezentată.
6-Idei interacţiune implicând distingerea agenţilor care acţionează cuplat şi alocând fiecăruia particularitatea modală a implicării.
7-Idei funcţie caracterizând un ansamblu de idei forme, relaţii, mişcări sau proprietăţi conexate care determină o interacţiune determinată într-un spaţiu obiectual procesual dat.
8-Idei persoană caracterizând individul conştient, posesor de capabilităţi de a identifica, atribui, crea sau controla moduri idei.
9-Ideia de valoare, concept subtil care pune în evidenţă caracteristica satisfiantă sau utilitară a stării ideie, fie formă sau proces, în diversitatea sensurilor sale.
10-Idei de grup social, cuprinzând un număr de individualităţi cuplate interactiv şi valorizant"
pentru textul : alter ego deFoarte frumoase ultimele doua versuri!
pentru textul : tern de 6 deSincer, nici nu m-am gândit la Eminescu când am scris acest text.
pentru textul : ruginiu deAşa mi-a venit atunci, dar, dacă vi se pare plagiat, ceea ce eu nu cred a fi, avănd în vedere că două cuvinte nu se pot numi plagiat, căci dacă aş căuta în mai multe versuri ale unor poeţi de renume, cred că această expresie aş întâlni-o, şi nu o dată, dar după cum spuneam, dacă pare plagiat, voi schimba acest ultim vers.
Vă mulţumesc, Cezar
alina, nu are legătură decât în măsura în care eu necitind..:( nu stiu despre ce e vorba. pot să zic că parcă nu sunt suta la suta mulțumită de final, dar am dorit un final.. luminos :) multumesc si sunt bucuroasă că ti-a placut.
pentru textul : odată ți-am spus că tatăl meu și mama mea s-au născut la țară depaul, e o placere pentru mine sa stiu ca ai rezonat cu textul acesta, scris dimineata la cafea, asa cum imi scriu eu de obicei toate textele.(atunci au timp un pic sa zboare gandurile nestingherite:) multumesc frumos, atatea penite, m-au cam intimidat:) o zi faina!
Vrăjitorul Merlin, în profeția să dezvăluie că Frântă va fi pierdută printr-o femeie-lucru adeverit prin persoana Isabelei de Bavaria.Regatul va fi redobândit tot printr-o femeie, anume Ioana d'Arc. Am dezvoltat , după puterile mele acest mit. Am încercat să realizez o interferență: realitate- mit. Sancho Pânză,Virgil textul rămâne în lucru. Mulțumesc pentru citire și comentarii.
pentru textul : profeții dePagini