"şi are şi acea greşeală de tastare care n-a semnalat-o nimeni...", ziceam eu şi repetai şi tu. dar cei cu sus partidul, jos partidul nu au văzut-o. cine-i la putere, uraaaaa! uite-o aici:
"şi iî cere mamei un castron cu borş."
probabil că s-a vrut un "îi". iî nu e îi, aşa cum ep nu e pe, aşa cum ed nu e de, aşa cum al nu e la, aşa cum nid nu e din, etcetera. sper să înţelegi. eu cu o greşeală ca asta ajungeam în şantier. vai de ele de peniţe, stele , pălmi, sau cum vrei să le spui. dar nu tu eşti vinovat. sus partidul, jos partidul, e. sper să nu fie cu supărare.
...Bobadil, "are să-ţi cadă" ăla e un simplu înlocuitor legitim pentru "o să-ţi cadă", aşa că atenţie la ce susţii, pentru că nu e prima dată când te legi de gramatică, aşa - din auzite. Ar trebui să fii mai reţinut cu atât mai mult cu cât topica ta este îngrozitoare, iar în folosirea punctuaţiei eşti original. Bon.
...Despre incursiunea ta critică: nu pot decât s-o iau ca atare, s-o accept. Chiar dacă, pe aici, eşti un gică contra, îmi amintesc că ai vână de poet, iar acest lucru mă face să mă gândesc mai mult înainte de-a tasta, deşi am cam fost luat la mişto. Acum, ce mi se pare aiurea e să te legi de nişte simboluri (peniţe), de parcă ele ar creşte sau ar scădea valoarea unui text, ba, mai mult, nu le recunoşti nicio putere atunci când vin de la alţii, însă, în acelaşi timp, te grăbeşti să vii cu "antipeniţa" ta.
...Te salut, şi data viitoare, adu tu lămâia, eu mi-aduc muşchii.
Mădălina, ai fost acceptată ca autor pe Hermeneia.În același timp vreau să te asigur că exigența față de cum scrii abia acum se va înteți. Modul în care te raportezi la scriitura ta și la cei ce o citesc va reflecta identitatea ta ca autor mai mult decît o încadrare sau alta. Te felicit și să îți doresc succes atît pe Hermeneia cît și oriunde te va duce activitatea ta literară. Evident, noi, eu, vream să te citim cît mai mult aici.
Virgile vreau sa te felicit pentru noua versiune de site desi nu as avea dupa mine suficiente motive sa o fac. Dar un efort ca acesta ramane un efort care trebuie salutat. Ce nu inteleg eu este puzderia asta de nou-veniti pe Hermeneia direct de la gradinita. Am o banuiala, dar nu ma impacientez, nici vorba de asa ceva. Succes in continuare iti doresc, eu o sa sterg multe texte sper sa nu te superi din aceasta cauza (oricum o sa si las destule) si te asigur de toata simpatia mea in continuare, citita atat pe romaneste cat si pe englezeste.
La multi ani!
Andu
Nu am mai citit un text atat de slab pe Hermeneia de la cazul "Anka" sau cum o chema pe domnisoara respectiva. Din cate-mi amintesc ea a fost suspendatat in cele din urma... Stau si ma intreb care o fi urmarea in cazul de fata... ialin
Discuţia a ajuns într-un punct care, pentru mine, devine extrem de interesant. Şi anume cel care pleacă de la ipoteza Whorf – Sapir. Lansată în prima jumătate a secolului trecut. „Pe scurt, aceasta ipoteza argumenteaza ideea conform careia, limba pe care-o vorbim ne influenteaza modul in care gandim. Tiparele/structurile lingvistice proprii fiecarei limbi le limiteaza vorbitorilor perceptia asupra lumii”. Nu voi intra aici într-o discuţie extinsă. O voi face ulterior, mai devreme sau mai târziu, după ce această căldură năucitoare va trece. Am adunat suficient material. Voi menţiona numai că această ipoteză (numită, uneori greşit, şi teorie) a fost cam de multişor abandonată chiar de epistemologia promovată de filosofia analitică a limbajului. După ce a făcut oarece valuri la început. După părerea mea ea nu reprezintă nimic altceva decât un reducţionism drastic al „Matricei stilistice” (Blaga). Şi chiar a paradigmei/ paradigmaticului (Khun) care a depăşit demult graniţele cunoaşterii ştiinţifice intrând în ceea ce numim „cultură” (concept mult mai general). Mai menţionez - şi cu asta închei – că diversele baterii de teste de determinare a gradului de „inteligenţă” (IQ, inteligenţă emoţională, creativă şi chiar aşa zisă «spirituală», evident discutabilă) arată că cei care vorbesc fluent mai multe limbi prezintă un grad mult sporit în raport cu cei care se limitează doar la lina maternă.
Exact. Această metrică - un vers alexandrin în troheu, dacă mi se permite - are menirea de a fragmenta discursul; de a-l fragmenta dincolo de senzaţia acustică:
"Frunze fracturate, soare muribund"
"Dezbrăcat de vise, iar mă dau bătut". În timpul oferit de cezură, cititorul pune accentele.
Dacă aţi fi scris mult timp în vers clasic, dar nu după ureche, probabil că nu aţi mai fi comentat astfel. Dacă ar fi ceva de reproşat autorului vizavi de neconcoradanţă, ar fi numărul verbelor (prea mare). Acest tip de versificare (care pune accentul pe monotonie, pesimism, resemnare) are o mai mare forţă dacă e lipsit de sau conţine puţine verbe. În rest, miza unui text nu se află niciodată în prozodie, iar a-l compara pe Vasiliu cu Fanache e lipsă de fineţe şi de logică. Cei doi nu au în comun decât faptul că scriu cu rimă.
multumesc, Mircea. Din comentariul tau, da-mi voie si mie sa retin cuvantul "impletire". Fiindca el este cheia citirii cestui text. :) tot cu prietenie, Adriana
aud, imbatranesc, caut titlu, ma misc, pun Mahler , schimb, pun eclipse si Chopin , vin libelule mari toate bazaind a cuvinte noi-vechi-axiome de zbor-citeam desigur cu nesat..
o scriere pe gustul meu. dincolo de cuvânt. cum îmi place să văd şi nu să citesc textual un text, am să evidenţiez următoarele propoziţii: “din tuneluri de canalizări și noroaie/ s-au ridicat
unul cîte unul mai mult schelete/ decît oameni”
şi
“își scuturau moartea de pe haine/și intrau parcă atrași de un magnet/în supermarket/și în mall
găseau o bancă un șezlong ceva/și priveau în gol/ca și cum ar fi fost fericiți.
iar finalul: “și priveau în gol/ca și cum ar fi fost fericițI” – un final de excepţie care se potriveşte ca o mănuşă pe text. practic, după părerea mea, finalul de aici, de la tine, dă sens întregului şi nu invers ( adică, nu întregul dă sens finalului).
mă rog, cam alambicat ce spun eu pe-aci dar ştiu că ai înţeles ce am vrut să spun.
cu mâna dreaptă mă semnez (stânga fiind încă accidentată),
s.b. cu peniţă!
p.s. aş renunţa, dar e doar opinia mea, la versul : “şi în mall”. oricum, eu am citit fără.
...că asta e poezie ?
n-am mai vrut să comentez, pentru a nu a se înețelege greșit.
”respect moravurile lucrurilor sfinte”, ”mângâi bâșicile copacilor răniți”/ „în contrasr cu semenii nepăsători” etc...
asta este poezie ?
.....................
”însă niciunul nu-și curmă suferința
privindu-se”
privindu-se !
slab, foarte slab ! Dacă Hermeneia publică asemenea ”versuri” ceva nu e în regulă!
Pentru că dpdv gramatical punctul intervine, de multe ori, acolo unde nu ar trebui, iar factorul stilistic nu ajută (cele mai multe oprelişti impuse nu aduc nimic în plus) , aş spune că aţi exagerat cu fragmentarea. Nu mai spun că o jumătate de pagină cu acest tip de text poate nenoroci ochii. E foarte obositor să citeşti aşa ceva. Personal, am ameţit.
Poate că, pentru prima pagină, ar merge dacă ar fi încadrat la experiment...
vladimir, de obicei scriu la timpul prezent. aici, fiind o scrisoare de adio, ma gandeam ca timpul trecut ar fi mai potrivit. la a doua pb..ce sa spun?...acu levitez...
Eu nu sunt de acord cu Bobadil si cred ca prozodia e tocmai voit imperfecta, pentru ca, din punctul meu de vedere, accentul cade pe ritm nu pe prozodie. Apoi, eu nu vad redundanta termenilor trufas si fara pic de rusine pentru ca intre cei doi termeni exista diferente semnificative de nuanta. Tot din punctul meu de vedere, acel "de ce ma-ta crezi..." poate da o falsa senzatie de exprimare suburbana, dar mie mi se pare un mod acceptabil de a ocoli licentiosul. Si spun asta pentru ca provin dintr-o familie ultracatolica, iar in astfel de familii exista citeva surogate acceptate pentru expresii licentioase, cum ar fi si cel mentionat mai sus. Din punctul meu de vedere, intreg textul e chiar un tablou care te pregateste pentru ultima strofa unde am gasit o poezie in sine. In al doilea rind, tin sa punctez faptul ca tema ingerului e cit se poate de riscanta, pentru ca a fost atita de des folosita in literatura incit ma intreb daca bietul inger mai are fulgi, daramite pene in aripi. Aici, insa, decorul si pseudodialogul reusesc sa tina in echilibru cliseul si ineditul.
catedrala din modena pentru o clipa a devenit scena de teatru.. luciano pavarotti a lasat pana in cele mai mici detalii ,,regia'' acestui ultim concert mut... in fundal, un cor al robilor ...nabuccieni laici si clerici imprejurul unei sunet metamorfozat sub ochii lor in lebada apoi in fum... trioul carerras, pavarotti & domingo a adus laolalta un tenor spint, unul liric si unul dramatic o trinitate sonora impecabila tehnic si timbral...cladita pe scoala de bel canto italiana da, a avut si detractori cum sta bine oricarui demiurg....ca nu stia note? e hilar sa se spuna asta despre un om care a abordat un repertoriu vast epuizand toate rolurile specifice tipului sau de glas, a lasat interpretari de referinta intrand alaturi de marilyn horne si joan suttherland intr/o distributie care a tinut casa inchisa stagiuni intregi la marile teatre ... a impresionat prin acuratete intonationala, prin agilitate vocala intrucat era singurul barbat care putea executa triluri sublime!!!! a fost de o jovialitate extravaganta as putea spune cum doar cei nascuti in italia pot fi, a avut un trup maiestuos si totusi nu i/a incaput sufletul... era nevoie de o astfel de cutie de rezonanta pentru un instrument muzical de exceptie... ascultand inregistrarile lui acum cateva luni si reascultandu/le acum se simte pe pelicula ca a murit... ma uit si mi/e teama sunetul sa nu se deterioreze, fiecare opus in format audio sau video devenind un tablou ...artistul a murit , a murit , a murit... cand isi desfacea batista alba la concertele de caritate imi aduceam aminte de batranii care inodau un ban alb in stergar pentru zilele negre... spirit profund religios, si/a ales o data anume sa plece in ceruri..cu renumita curtoazie specifica italienilor a deschis cortinele cerurilor cu ave maria inchinandu/se Fecioarei pe care atat ortodocsii cat si catolicii o cinstesc in chip deosebit... as vrea sa mai adaug faptul ca a fost un cantaret atat al elitelor muzicale cat si al publicului larg, a dus opera in parc, pe stadion, mai mult a avut colaborari cu interpreti apartinand altor genuri muzicale innobiland prin glasul sau acele clipe dar revenind la opera si/a definit un stil inconfundabil... nu mai era nevoie sa vedem trupul imens era de ajuns sa auzim primul sunet si dadeam sonorul mai tare...ssst, canta pavarotti...
Ioana, îți mulțumesc de trecere și pentru apreciere, mă bucură spusele tale cu siguranță și mă obligă să fiu și mai exigent cu mine. Cu respect și prietenie Mahmoud Djamal
mi-am amintit aseară de numărătoarea din clasa întâi și trebuia să-i fac cunostință cu muza! înțeleg pe undeva ideea ta, dar nu-s satisfăcut. la o adică, nici titlul meu nu mă satisface. se va schimba.
deci două păreri. una, că poemul se intersectează cu autorul, autorul intersectându-se cu poemul, cealaltă, că titlul e aiurea de tot.
prima părere ar cere eliminarea ultimei părţi, cealaltă eliminarea titlului. adică luat de la început, măcinat sau pus în teasc, zdrobit, fermentat, limpezit şi dat din nou clientului sau cititorului.
starea mea de poet este descrisă tocmai în ultima parte, unde, oarecum vinovat, este mărturisită apartenenţa mea la o tagmă care vorbeşte (scrie) mult şi greşeşte mult. cuvântul e un har, domnule, nu o boală a limbii. cam asta era ideea. vă mulţumesc.
Eu cred că granița de care vorbești dintre zborurile dinafară și dinăuntru este modul în care fiecare percepe o față sau alta a realității. Subtitlul mă duce însă cu gândul că iubirea, despre care vorbești în final, e totuși aceea care ne face să sângerăm, noi, "caiși înfloriți". Splendid final. Și totuși, poate mă lămurește Paul ce nu e bine, din punctul lui de vedere, cu genitiv- dativele. Nu de alta dar și eu le folosesc și nu știu de ce ar deranja atât? Tot cu gânduri bune, Cami
bobadil, aici se cere doar relexare și răbdare. atît. 17 am, firește. nu prea l-am citit pe labiș, dacă să fiu sinceră, or că nu-l țin minte. merci de oprire.
Si pentru ca uite nu-mi iese din minte faptul ca n-ai priceput ce-am vrut sa zic, revin: "E pana la urma felul tau de a expune viata ca aporie" Ma refeream desigur la modul tau de a scrie poezie, asa cum l-am perceput eu, valorizand paradoxul (aporie=dificultate de ordin rațional greu sau imposibil de rezolvat), limitele la care ajunge gandirea logica, pentru a crea tensiunea necesara sugerarii unor imagini puternic conturate. "contorsionand limbajul pentru a reda sensuri pe o multitudine de nivele hermeneutice" Termenul de "contorsionat" nu are o acceptiune negativa dimpotriva implica recursul mai mult sau mai putin constient la o topica diferita modului comun de a scrie poezie, mai ales ca tu esti familiarizat cu ritmul compozitiei. In acceptiunea mea, aceasta realitate iti da posibilitatea de a structura poezia pe mai multe paliere de interpretare (nivele hermeneutice). "un fel de reprezentatie a unui saltimbanc care descopera viata cu profunzimea unui copil, maturizat prea devreme de o iarna deloc blanda" saltimbanc = Actor de circ cu mimică bufă, care execută exerciții ușoare de acrobație. Nici o clipa nu m-am gandit la cealalta semnificatie a termenului. Sub aparenta unui spectacol poezia ta conduce la aspecte deosebit de relevante ale existentei... astfel am facut paralela cu un copil care se maturizeaza prea devreme prin suferinta si care te socheaza cu intrebarile sale. Nu stiu daca ai intalnit asa ceva dar eu m-am lovit de astfel de situatii. "o poezie despre care cred ca recitata fiind si-ar desavarsi frumusetea." Asta trebuie sa o citesti asa cum este scris... stiu ca ai talent in a recita si cred ca ritmul textului tau s-ar simti mult mai bine recitat fiind. Acum te rog spune-mi avea vreun rost sa ma jignesti omule doar pentru ca m-ai inteles gresit? Dar nu-i bai, uneori si eu cad in pacatul maniei asa ca inteleg. Inca o data sa ne fie sarbatorile luminate.
profetului: aveti perfecta dreptate. sunt lucruri care inca nu-mi intra in cap (sau nu raman acolo). in consecinta, ma retrag de la această polemică cu spatele... al dvs, francisc, pajul
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"şi are şi acea greşeală de tastare care n-a semnalat-o nimeni...", ziceam eu şi repetai şi tu. dar cei cu sus partidul, jos partidul nu au văzut-o. cine-i la putere, uraaaaa! uite-o aici:
"şi iî cere mamei un castron cu borş."
probabil că s-a vrut un "îi". iî nu e îi, aşa cum ep nu e pe, aşa cum ed nu e de, aşa cum al nu e la, aşa cum nid nu e din, etcetera. sper să înţelegi. eu cu o greşeală ca asta ajungeam în şantier. vai de ele de peniţe, stele , pălmi, sau cum vrei să le spui. dar nu tu eşti vinovat. sus partidul, jos partidul, e. sper să nu fie cu supărare.
pentru textul : Noapte bună, copii de...Bobadil, "are să-ţi cadă" ăla e un simplu înlocuitor legitim pentru "o să-ţi cadă", aşa că atenţie la ce susţii, pentru că nu e prima dată când te legi de gramatică, aşa - din auzite. Ar trebui să fii mai reţinut cu atât mai mult cu cât topica ta este îngrozitoare, iar în folosirea punctuaţiei eşti original. Bon.
...Despre incursiunea ta critică: nu pot decât s-o iau ca atare, s-o accept. Chiar dacă, pe aici, eşti un gică contra, îmi amintesc că ai vână de poet, iar acest lucru mă face să mă gândesc mai mult înainte de-a tasta, deşi am cam fost luat la mişto. Acum, ce mi se pare aiurea e să te legi de nişte simboluri (peniţe), de parcă ele ar creşte sau ar scădea valoarea unui text, ba, mai mult, nu le recunoşti nicio putere atunci când vin de la alţii, însă, în acelaşi timp, te grăbeşti să vii cu "antipeniţa" ta.
...Te salut, şi data viitoare, adu tu lămâia, eu mi-aduc muşchii.
pentru textul : Străin deMădălina, ai fost acceptată ca autor pe Hermeneia.În același timp vreau să te asigur că exigența față de cum scrii abia acum se va înteți. Modul în care te raportezi la scriitura ta și la cei ce o citesc va reflecta identitatea ta ca autor mai mult decît o încadrare sau alta. Te felicit și să îți doresc succes atît pe Hermeneia cît și oriunde te va duce activitatea ta literară. Evident, noi, eu, vream să te citim cît mai mult aici.
pentru textul : în engleză ți-aș fi spus să-ți usuci sufletul deVirgile vreau sa te felicit pentru noua versiune de site desi nu as avea dupa mine suficiente motive sa o fac. Dar un efort ca acesta ramane un efort care trebuie salutat. Ce nu inteleg eu este puzderia asta de nou-veniti pe Hermeneia direct de la gradinita. Am o banuiala, dar nu ma impacientez, nici vorba de asa ceva. Succes in continuare iti doresc, eu o sa sterg multe texte sper sa nu te superi din aceasta cauza (oricum o sa si las destule) si te asigur de toata simpatia mea in continuare, citita atat pe romaneste cat si pe englezeste.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - I - deLa multi ani!
Andu
Nu am mai citit un text atat de slab pe Hermeneia de la cazul "Anka" sau cum o chema pe domnisoara respectiva. Din cate-mi amintesc ea a fost suspendatat in cele din urma... Stau si ma intreb care o fi urmarea in cazul de fata... ialin
pentru textul : De ziua ta stimată și distinsă doamnă deDiscuţia a ajuns într-un punct care, pentru mine, devine extrem de interesant. Şi anume cel care pleacă de la ipoteza Whorf – Sapir. Lansată în prima jumătate a secolului trecut. „Pe scurt, aceasta ipoteza argumenteaza ideea conform careia, limba pe care-o vorbim ne influenteaza modul in care gandim. Tiparele/structurile lingvistice proprii fiecarei limbi le limiteaza vorbitorilor perceptia asupra lumii”. Nu voi intra aici într-o discuţie extinsă. O voi face ulterior, mai devreme sau mai târziu, după ce această căldură năucitoare va trece. Am adunat suficient material. Voi menţiona numai că această ipoteză (numită, uneori greşit, şi teorie) a fost cam de multişor abandonată chiar de epistemologia promovată de filosofia analitică a limbajului. După ce a făcut oarece valuri la început. După părerea mea ea nu reprezintă nimic altceva decât un reducţionism drastic al „Matricei stilistice” (Blaga). Şi chiar a paradigmei/ paradigmaticului (Khun) care a depăşit demult graniţele cunoaşterii ştiinţifice intrând în ceea ce numim „cultură” (concept mult mai general). Mai menţionez - şi cu asta închei – că diversele baterii de teste de determinare a gradului de „inteligenţă” (IQ, inteligenţă emoţională, creativă şi chiar aşa zisă «spirituală», evident discutabilă) arată că cei care vorbesc fluent mai multe limbi prezintă un grad mult sporit în raport cu cei care se limitează doar la lina maternă.
pentru textul : oolong tea deExact. Această metrică - un vers alexandrin în troheu, dacă mi se permite - are menirea de a fragmenta discursul; de a-l fragmenta dincolo de senzaţia acustică:
"Frunze fracturate, soare muribund"
"Dezbrăcat de vise, iar mă dau bătut". În timpul oferit de cezură, cititorul pune accentele.
Dacă aţi fi scris mult timp în vers clasic, dar nu după ureche, probabil că nu aţi mai fi comentat astfel. Dacă ar fi ceva de reproşat autorului vizavi de neconcoradanţă, ar fi numărul verbelor (prea mare). Acest tip de versificare (care pune accentul pe monotonie, pesimism, resemnare) are o mai mare forţă dacă e lipsit de sau conţine puţine verbe. În rest, miza unui text nu se află niciodată în prozodie, iar a-l compara pe Vasiliu cu Fanache e lipsă de fineţe şi de logică. Cei doi nu au în comun decât faptul că scriu cu rimă.
pentru textul : Boală defelicitări djamal și eu mă bucur că încă exiști... uite așa ne împotrivim noi destinului, right?
pentru textul : Poemele lui Djamal Mahmoud deel vrea să murim, noi vrem să trăim
ave
Aranca, Lucian, mulțumesc de trecere! Nu e una din poeziile mele cele mai bune. Se intampla si la case mai mari.
pentru textul : Reificare demultumesc, Mircea. Din comentariul tau, da-mi voie si mie sa retin cuvantul "impletire". Fiindca el este cheia citirii cestui text. :) tot cu prietenie, Adriana
pentru textul : Poem cu titlu pierdut deaud, imbatranesc, caut titlu, ma misc, pun Mahler , schimb, pun eclipse si Chopin , vin libelule mari toate bazaind a cuvinte noi-vechi-axiome de zbor-citeam desigur cu nesat..
pentru textul : Fără titlu deo scriere pe gustul meu. dincolo de cuvânt. cum îmi place să văd şi nu să citesc textual un text, am să evidenţiez următoarele propoziţii: “din tuneluri de canalizări și noroaie/ s-au ridicat
unul cîte unul mai mult schelete/ decît oameni”
şi
“își scuturau moartea de pe haine/și intrau parcă atrași de un magnet/în supermarket/și în mall
găseau o bancă un șezlong ceva/și priveau în gol/ca și cum ar fi fost fericiți.
iar finalul: “și priveau în gol/ca și cum ar fi fost fericițI” – un final de excepţie care se potriveşte ca o mănuşă pe text. practic, după părerea mea, finalul de aici, de la tine, dă sens întregului şi nu invers ( adică, nu întregul dă sens finalului).
mă rog, cam alambicat ce spun eu pe-aci dar ştiu că ai înţeles ce am vrut să spun.
cu mâna dreaptă mă semnez (stânga fiind încă accidentată),
s.b. cu peniţă!
p.s. aş renunţa, dar e doar opinia mea, la versul : “şi în mall”. oricum, eu am citit fără.
pentru textul : dupamiaza eroilor de...că asta e poezie ?
n-am mai vrut să comentez, pentru a nu a se înețelege greșit.
”respect moravurile lucrurilor sfinte”, ”mângâi bâșicile copacilor răniți”/ „în contrasr cu semenii nepăsători” etc...
asta este poezie ?
.....................
”însă niciunul nu-și curmă suferința
privindu-se”
privindu-se !
slab, foarte slab ! Dacă Hermeneia publică asemenea ”versuri” ceva nu e în regulă!
pentru textul : Trăiește capra vecinului dePentru că dpdv gramatical punctul intervine, de multe ori, acolo unde nu ar trebui, iar factorul stilistic nu ajută (cele mai multe oprelişti impuse nu aduc nimic în plus) , aş spune că aţi exagerat cu fragmentarea. Nu mai spun că o jumătate de pagină cu acest tip de text poate nenoroci ochii. E foarte obositor să citeşti aşa ceva. Personal, am ameţit.
Poate că, pentru prima pagină, ar merge dacă ar fi încadrat la experiment...
pentru textul : Niciun val devladimir, de obicei scriu la timpul prezent. aici, fiind o scrisoare de adio, ma gandeam ca timpul trecut ar fi mai potrivit. la a doua pb..ce sa spun?...acu levitez...
pentru textul : scrisoare de adio deEu nu sunt de acord cu Bobadil si cred ca prozodia e tocmai voit imperfecta, pentru ca, din punctul meu de vedere, accentul cade pe ritm nu pe prozodie. Apoi, eu nu vad redundanta termenilor trufas si fara pic de rusine pentru ca intre cei doi termeni exista diferente semnificative de nuanta. Tot din punctul meu de vedere, acel "de ce ma-ta crezi..." poate da o falsa senzatie de exprimare suburbana, dar mie mi se pare un mod acceptabil de a ocoli licentiosul. Si spun asta pentru ca provin dintr-o familie ultracatolica, iar in astfel de familii exista citeva surogate acceptate pentru expresii licentioase, cum ar fi si cel mentionat mai sus. Din punctul meu de vedere, intreg textul e chiar un tablou care te pregateste pentru ultima strofa unde am gasit o poezie in sine. In al doilea rind, tin sa punctez faptul ca tema ingerului e cit se poate de riscanta, pentru ca a fost atita de des folosita in literatura incit ma intreb daca bietul inger mai are fulgi, daramite pene in aripi. Aici, insa, decorul si pseudodialogul reusesc sa tina in echilibru cliseul si ineditul.
pentru textul : tablou domestic cu înger deDorin Cozan, comentariul tău ,deși scurt , surprinde ,zic eu, esența poemului. Mulțumesc pentru dunga aurie așezată pe haina lunaticului meu. cu simpatie
pentru textul : morile de vânt nu au ecou deSe cunoaște experiența ta Mihaela e mult mai bine așa am făcut modificarea și chiar mă bucură trecere ta o zi frumoasă și te mai aștept.
pentru textul : Nimic nou pe frontul toamnei decatedrala din modena pentru o clipa a devenit scena de teatru.. luciano pavarotti a lasat pana in cele mai mici detalii ,,regia'' acestui ultim concert mut... in fundal, un cor al robilor ...nabuccieni laici si clerici imprejurul unei sunet metamorfozat sub ochii lor in lebada apoi in fum... trioul carerras, pavarotti & domingo a adus laolalta un tenor spint, unul liric si unul dramatic o trinitate sonora impecabila tehnic si timbral...cladita pe scoala de bel canto italiana da, a avut si detractori cum sta bine oricarui demiurg....ca nu stia note? e hilar sa se spuna asta despre un om care a abordat un repertoriu vast epuizand toate rolurile specifice tipului sau de glas, a lasat interpretari de referinta intrand alaturi de marilyn horne si joan suttherland intr/o distributie care a tinut casa inchisa stagiuni intregi la marile teatre ... a impresionat prin acuratete intonationala, prin agilitate vocala intrucat era singurul barbat care putea executa triluri sublime!!!! a fost de o jovialitate extravaganta as putea spune cum doar cei nascuti in italia pot fi, a avut un trup maiestuos si totusi nu i/a incaput sufletul... era nevoie de o astfel de cutie de rezonanta pentru un instrument muzical de exceptie... ascultand inregistrarile lui acum cateva luni si reascultandu/le acum se simte pe pelicula ca a murit... ma uit si mi/e teama sunetul sa nu se deterioreze, fiecare opus in format audio sau video devenind un tablou ...artistul a murit , a murit , a murit... cand isi desfacea batista alba la concertele de caritate imi aduceam aminte de batranii care inodau un ban alb in stergar pentru zilele negre... spirit profund religios, si/a ales o data anume sa plece in ceruri..cu renumita curtoazie specifica italienilor a deschis cortinele cerurilor cu ave maria inchinandu/se Fecioarei pe care atat ortodocsii cat si catolicii o cinstesc in chip deosebit... as vrea sa mai adaug faptul ca a fost un cantaret atat al elitelor muzicale cat si al publicului larg, a dus opera in parc, pe stadion, mai mult a avut colaborari cu interpreti apartinand altor genuri muzicale innobiland prin glasul sau acele clipe dar revenind la opera si/a definit un stil inconfundabil... nu mai era nevoie sa vedem trupul imens era de ajuns sa auzim primul sunet si dadeam sonorul mai tare...ssst, canta pavarotti...
pentru textul : Partir c’est mourir un peu - Luciano Pavarotti deIoana, îți mulțumesc de trecere și pentru apreciere, mă bucură spusele tale cu siguranță și mă obligă să fiu și mai exigent cu mine. Cu respect și prietenie Mahmoud Djamal
pentru textul : Haiku-uri demi-am amintit aseară de numărătoarea din clasa întâi și trebuia să-i fac cunostință cu muza! înțeleg pe undeva ideea ta, dar nu-s satisfăcut. la o adică, nici titlul meu nu mă satisface. se va schimba.
pentru textul : videoconferință cu îngeri dedeci două păreri. una, că poemul se intersectează cu autorul, autorul intersectându-se cu poemul, cealaltă, că titlul e aiurea de tot.
prima părere ar cere eliminarea ultimei părţi, cealaltă eliminarea titlului. adică luat de la început, măcinat sau pus în teasc, zdrobit, fermentat, limpezit şi dat din nou clientului sau cititorului.
starea mea de poet este descrisă tocmai în ultima parte, unde, oarecum vinovat, este mărturisită apartenenţa mea la o tagmă care vorbeşte (scrie) mult şi greşeşte mult. cuvântul e un har, domnule, nu o boală a limbii. cam asta era ideea. vă mulţumesc.
pentru textul : starea mea de poet deLaura, te rog sa citesti si sa respecti Regulamentul in ceea pe priveste publicarea textelor de catre membrii novice pe Hermeneia.
pentru textul : Relicve de ambrozie de...may that grass stay always raw between circles and beyond...it's all that matters:)
pentru textul : Time decheers!
Eu cred că granița de care vorbești dintre zborurile dinafară și dinăuntru este modul în care fiecare percepe o față sau alta a realității. Subtitlul mă duce însă cu gândul că iubirea, despre care vorbești în final, e totuși aceea care ne face să sângerăm, noi, "caiși înfloriți". Splendid final. Și totuși, poate mă lămurește Paul ce nu e bine, din punctul lui de vedere, cu genitiv- dativele. Nu de alta dar și eu le folosesc și nu știu de ce ar deranja atât? Tot cu gânduri bune, Cami
pentru textul : Graniță de culoarea sângelui debobadil, aici se cere doar relexare și răbdare. atît. 17 am, firește. nu prea l-am citit pe labiș, dacă să fiu sinceră, or că nu-l țin minte. merci de oprire.
pentru textul : fructul verde deRaluca,
pentru textul : epigrama bat-o vina denu înţeleg intervenţia ta. credeam ca ai învăţat ceva şi chiar aveam încredere în tine. serios, parcă avem cinci ani. primeşti un avertisment.
Si pentru ca uite nu-mi iese din minte faptul ca n-ai priceput ce-am vrut sa zic, revin: "E pana la urma felul tau de a expune viata ca aporie" Ma refeream desigur la modul tau de a scrie poezie, asa cum l-am perceput eu, valorizand paradoxul (aporie=dificultate de ordin rațional greu sau imposibil de rezolvat), limitele la care ajunge gandirea logica, pentru a crea tensiunea necesara sugerarii unor imagini puternic conturate. "contorsionand limbajul pentru a reda sensuri pe o multitudine de nivele hermeneutice" Termenul de "contorsionat" nu are o acceptiune negativa dimpotriva implica recursul mai mult sau mai putin constient la o topica diferita modului comun de a scrie poezie, mai ales ca tu esti familiarizat cu ritmul compozitiei. In acceptiunea mea, aceasta realitate iti da posibilitatea de a structura poezia pe mai multe paliere de interpretare (nivele hermeneutice). "un fel de reprezentatie a unui saltimbanc care descopera viata cu profunzimea unui copil, maturizat prea devreme de o iarna deloc blanda" saltimbanc = Actor de circ cu mimică bufă, care execută exerciții ușoare de acrobație. Nici o clipa nu m-am gandit la cealalta semnificatie a termenului. Sub aparenta unui spectacol poezia ta conduce la aspecte deosebit de relevante ale existentei... astfel am facut paralela cu un copil care se maturizeaza prea devreme prin suferinta si care te socheaza cu intrebarile sale. Nu stiu daca ai intalnit asa ceva dar eu m-am lovit de astfel de situatii. "o poezie despre care cred ca recitata fiind si-ar desavarsi frumusetea." Asta trebuie sa o citesti asa cum este scris... stiu ca ai talent in a recita si cred ca ritmul textului tau s-ar simti mult mai bine recitat fiind. Acum te rog spune-mi avea vreun rost sa ma jignesti omule doar pentru ca m-ai inteles gresit? Dar nu-i bai, uneori si eu cad in pacatul maniei asa ca inteleg. Inca o data sa ne fie sarbatorile luminate.
pentru textul : Prunci de lumină demie imi place mai mult varianta lui vladimir. are mai putine weeds. finalul din versul asta scirtiie: /nasturii îmi fuseseră smulși brusc de fapt/.
pentru textul : evanghelii inoportune II deprofetului: aveti perfecta dreptate. sunt lucruri care inca nu-mi intra in cap (sau nu raman acolo). in consecinta, ma retrag de la această polemică cu spatele... al dvs, francisc, pajul
pentru textul : karuna dePagini