mulțumesc elia-clodia. ba da, poți da penițe la nesfîrșit. glumeam. problema nu cred că se pune cîte penițe acorzi ci care îți sînt criteriile și exigența. ar fi absurd să punem cote. cred că am corectat ce era greșit. și am mai modificat pe la sfîrșit. textul e un text mai vechi. de „tinerețe”. uneori mi-e dor de vremurile cînd scriam cu rimă și ritm.
moi, chiar nu știu la ce „magician” te referi. poate îmi spui.
Dragă Cornelia, textele tale mi se par deosebit de interesante dar îți mărturisesc cât se poate de sincer ceea ce mă împiedică să comentez la ele nu are de-a face nicidecum cu textul în sine ci cu numele acesta al tău de autor scris așa cu majuscule de parcă ai dori cu tot dinadinsul să se observe, să iasă în evidență. Asta mie nu îmi place deloc.
Sper să nu mă înțelegi greșit, eu apreciez ce și cum scrii în ciuda problemei destul de serioase de mai sus, opinia mea.
margas
Imagini neasteptate cu un iz de naivitate care, daca nu ar fi autentic te-ar duce cu gandul la cine stie ce alambicare vizata cu obstinatie. Cred, Domnule director si stimati editori ca e cazul sa se treaca de la noviciat la autor(iat) - ce aiureala mi-a iesit! Sau, totusi, poate ar fi bine sa se inventeze un membru (H) novice pana cand autoarea evoluand nu isi va pierde firescul intrand intr-o oarece (Doamne fereste) rutina.
Virgil, imi pare rau, am incadrat gresit textul, e tradus din ebraica in franceza. Din cate stiu eu, nu exista inca traduceri ale lui Admiel Kosman in romana, dar cine stie....mi-ai dat o idee!
Alma, Cauta pe google "anul 2012". Ci ca atunci, dupa calendarul maya, timpul nu va mai exista. se vor petrece tot soiul de fenomene aiurea cu pamantul (se vor inversa polii magnetici si alte alea). Mel Gipson toarna un film pe tema asta, numit Apocalipsa, care, se pare, va fi lansat in iunie a.c. - suntem in plin New Age. Care merge mana in mana cu PoMo. Cat despre dezvoltarea ideilor din prezentul text... o voi face in textul care va urma (candva): discutia (virtuala) cu D. Bohm si Krishnamurti (Ei chiar au avut discutii in legatura cu "sfarsitul timpului" care, insa, se referea la "timpul psiohologic", stranse intr-un volum "The ending of time", editat de Krishnamurti Foundation Trust Limited, England in 1985. Volum pe care l-am consultat mai demult.)
vlad, nu sînt profesionist în ce privește fotografia sau arta grafică. nici măcar amator nu am curajul să mă numesc. dar, greșesc oare dacă numesc aceste variante manipulare photo-grafică mai degrabă decît retuș? poate că dreapta sus ar putea fi acceptată ca retuș (deși destul de „strong” retuș). dar cele de jos sînt în esență variante cromatice ale unei manipulări. greșesc?
Chestiile astea tin de Ministerul Culturii. Acolo se fac si se desfac sfori... Asa cum spui, un festival la Braila nu poate monopoliza totul. Dar pentru ca sa schimbi ceva trebuie sa stii din timp, si sa faci presiune prin revistele de cultura, prin articole tintite. Or, nu intereseaza pe nimeni, nu-i asa?
Trebuie sa recunosc: am vrut sa va cuceresc chiar pe dv. doamna Cristina Stefan. Nu imi place sa ma simt respinsa.
Stiu ca nu e prea mult ce am obtinut de la mine aici, e prea devreme o penita. Multumesc Vio_B pentru ca te-ai compromis putin. Multumesc Kalipeto, chiar folosisem instinctiv o accentuare a concesiei, dar daca nu e bine nu e bine. Modific.
Din Israel, tara cartii urez succes Hermeneei, lui Virgil, lui David si tuturor celor care cu sudoare si infinita pasiune modeleaza cuvinte si suflete. Sa ne vedem in 2007 cu noi aventuri literare, emotie si condei aprig ! Tel Aviv -30 Dec 2006
Sunt câteva imagini interesante și de reținut: "De ce-i atâta gol între silabe" (de ce-i?), "ne dizolvăm căzuți în rugă". Și în rest, chiar mi-a plăcut poemul tău. Ce nu sună tocmai bine: rima precuvânt / cuvânt. 'nnebunește cu 3 de n. :)
Părerea mea e că singurul lucru care ar putea salva titlul poemului ar fi o aranjare a textului în formă orizontală, cu renunțarea la primele 3 cuvinte și la "condamnându-mă".
trupul tău ca o dimineață răcoroasă întinsă între două biserici de lemn si mai ales ne-ar trebui un cer puțin mai jos imi plac. in rest, cam aglomerat si cam multa anatomie. te pasioneaza disectiile pe broscute nevinovate? :|
poemul ăsta al tău...incredibil de simplu și totuși, atât de profund, atât de viu, m-a uns pe suflet, cum se spune. poate că ana cea din final e cea care a țesut perdeaua prin care să se poată filtra discret poemul acesta dinspre lume spre tine și mai apoi dinspre tine spre noi...cinste anei!
matei, mulțumesc. mă bucur că ți-a plăcut. finalul ... da, era stabilit de la început:) destul de previzibil. mulțumesc pentru cea de-a patra peniță,. și sărbători fericite! Daniela
Din punct de vedere jurnalistic, un text excelent. Bazat pe reala cunoaştere a faptelor, pe o radicalitate care face onoare a opiniilor, ca şi pe capacitatea de a sesiza, maliţios, comportamentele aberante. Fără a mai vorbi de comportamentul guvernanţilor, despre care a început să ne cuprindă şi sila să mai zicem ceva.
Dincolo de text, rămâne, însă, drama oamenilor.
În iulie 1975, oraşul Găeşti, în care locuiesc, a fost inundat. Două pârâiaşe anemice înnebuniseră. Îmi aduc bine aminte, pentru că ziua în care au venit apele a fost prima în care aveam voie să conduc maşina pe care mi-o cumpărasem cu câtva timp în urmă. Alergam dintr-o parte în alta a oraşului şi am ales un loc bun, mai înalt (erau maşini puţine pe vremea aia), în faţa Întreprinderii de Frigidere, lăsând-o acolo. În oraş, cartierele de case au fost inundate, în unele zone apa a avut şi doi metri. Am găzduit, în apartamentul meu, o familie de prieteni a căror casă fusese inundată. În zonă se construieşte solid, n-au fost dărâmate clădiri. Dar autorităţile au luat măsuri şi au realizat, în anii care au urmat, o amenajare hodrotehnică în amonte de Găeşti, datorită căreia, iată, timp de 35 de ani, oraşul (care mai fusese afectat şi altădată, în special în 1940, când au fost inundaţii catastrofale, de care-şi amintesc toţi bătrânii din zona cuprinsă între Potop -râul care trece pe la marginea Găeştiului -, Argeş şi Neajlov, pentru că atunci aceste râuri s-au unit). Asemenea inundaţii nu mai sunt posibile acum, datorită existenţei barajului de la Vidraru, care reglează apele Argeşului.
Revin şi subliniez o problemă sugerată şi în articol. Comuniştii, cum erau ei - şi ştim cum erau -, au făcut ceva ca un oraş să nu mai fie inundat. Şi nici n-a mai fost. Guvernanţii de azi se plimbă în bena excavatoarelor, pozează fotografilor şi fac frumos în faţa camerelor de luat vederi, iar după ce trec inundaţiile se ocupă de ale lor. Asta se întâmplă din pricină că alde Boc şi alde Băsescu sunt tot nişte nenorociţi de comunişti, doar că dintre cei din linia a treia sau a patra, adică nişte mediocri care s-au pomenit cu România pe mână. Şi, în lipsa altuia, primul lor gând a fost cum s-o fure.
Citesc şi tac...
Remarc versurile:
,,mi-e dor de copacii din mamre după cum mi-e dor să Îți spăl
cana în care a mai rămas puțin must cald spune-mi de ce nu pot
avea un copil să îl văd mândru de Tine și de poporul Tău"
şi
,,trebuie să ridic fruntea către reclama la cer care îmi cântă în
fiecare dimineață de la ea până la moarte am să mă retrag într-o
carte și îi voi cuceri dragostea entru că nimeni nu iubește
cum iubesc cărțile iar din ele se nasc prunci cu buze aurii"
Când cineva se roagă aşa, îngenunchez şi eu şi murmur rugăminţi spre Cer până mi se auresc buzele şi sufletul...
Paul, fie ca Rugăciune(2) să fie una de mulţumire la răspunsul primit...
well Andule, chiar trebuie să mă crezi că nu simt nici o obligație să îți explic ție de ce scriu ce scriu. așa cum nu îți cer eu ție explicații de ce scrii ce scrii. cînd faci afirmații eu îți recomand să le și dovedești. altfel te dovedești pe tine a fi un calomniator (probabil în solda cuiva). pentru că eu nu cred că există absolut nimic greșit „dpdv tehnic” în acest text. iar dacă tu ești ignorant și nu știi cum se țese manual plasa de pescuit și cum se folosește suveica nu am cum să te ajut. nu e prima dată cînd îți fluturi ignoranța în modul acela bubos orgolios pe aici. e penibil. te asigur că am citit textul de mai multe ori și nu i-am găsit nici o greșeală tehnică. încep să cred că are dreptate Paul Blaj cînd te tratează așa cum te tratează.
substantivul abțibild, pe care l-am ales în mod intenționat, mi se pare cel puțin la fel de poetic ca multe din cuvintele jenante din textele tale.
faptul că tu nu simți emoție sau ți se pare urît te privește. nu îți împărtășesc nici opinia și nici gusturile. mai ales cînd nu îți explici opinia cu mai mult de „nu îmi place mie”. chiar mă întreb, oare chiar așa te consideri un critic de referință ca să aibă așa valoare ce spui?
întîrziat mental (sic!) mă tem că ești tu. și nu restul celor ce citesc aici. cred că nu ți-ar strica o minimă brumă de bun simț. asta dacă nu a dispărut cumva de tot din bucurești.
nu mă deranjează cu nimic „taxa pe lipsa de iubire”. în orice caz mult mai puțin decît multe aberații pe care le postezi tu.
mi se pare jenant să vezi că cei care te critică sînt proști iar tu ești deștept. eu zic că ar fi mai credibil daca ar spune-o alții. deocamdată ni s-a dovedit că ai schizo în varianta de personalități multiple. dar cu siguranță că nu e adevărat, nu-i așa?
eu ți-aș recomanda să nu mai vii tu cu asemenea rubbish de comentarii pe sub textele mele. nu îți poți deversa gunoaiele la lethera?
Termenul de cabala a fost asimilat in limba romana pe filiera franceza si nu se scrie in mod oficial cu "K" (a se vedea de ex. Alexandru Safran - Cabala sau Guy Casaril - Cabala și Rabi Șimon ben Iohai etc) desi se utilizeaza uneori si variantele "Kabala" (poate ca din germana) si Quaballah (din araba)... mi-am permis sa realizez aceasta consideratie din respect pentru utilizarea corecta a cuvantului si nu pentru a reprosa ceva autorului. Apoi 666, dupa cum gasim in Apocalipsa Sfantului Ioan Teologul "Aici este întelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei; cãci este numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase"... este vorba nu despre diavol ci despre un om care-l va sluji pe diavol... cred ca la asta te-ai gandit si tu cand spui "șasesuteșasezecișișase pămîntesc". Mi se pare facila aceasta rasturnare 666-999... ma duce cu gandul la genul cale de comedii cand 9 de la numarul unei case devine 6... dar din punct de vedere mistic cifra noua are intr-adevar caracteristici diferite, in sens bun... oricum, ca si amuzament: 6+6+6=18=1+8=9 iar 9+9+9=27=7+2=9... probabil acel 9 care reprezinta mereu sfarsitul unui ciclu... in ambele situatii: unitatea primordiala (1) se adauga lumii materiale (8) pentru a o absorbi in spiritual ori 7(alaturi de 12 una dintre cifrele cele mai generoase in semnificatii... sunt 7 mari virtuti, 7 pacate capitale, visul biblic interpretat de Daniel cu cele 7 vaci grase si cele 7 vaci slabe, 7 zile ale saptamanii... pentru adeptii lui Pitagora sapte reprezinta insasi lumea ca sinteza intre triunghi si patrat, feminin si masculin etc) si 2 (dualitatea care se opune principiului, schisma, marea tradare etc)... Cei "două mii de ani" sunt semnul unei legaturi cu venirea lui Mesia pentru ca daca vorbim de facerea lumii cifra ar fi diferita. Interesanta utilizarea termenului "belește" care in Romania a ajuns sa aibe o conotatie vulgara desi la origine, in Ardeal, determina o realitate concreta (belitul oilor)... da o nota de arhaic care alaturi de "cîrmîz" (e vorba de planta din care se fac coloranti sau de insecta?) serveste scopului poetic urmarit de catre autor. "ca să pot striga-n gura mare în această găoace de ou cu care mă trăiesc" Frumoasa imagine a lumii, ce ma duce cu gandul la sistemul geocentric al lui Ptolemeu, la omul care se simte inchis in propria creatie precum sub o bolta... sa nu uitam ca oul este un element prezent frecvent in miturile creatiei. "pe mine mă vorbesc s-aud dumnezeescul ecou" Aici sunt putin nelamurit... e vorba de logosul care se rosteste in afara pentru a se impregna de Dumnezeul imanent in creatie si astfel a putea recunoaste Dumnezeul din launtrul omului? e vorba de reflectia omului asupra sa (rugaciunea poate) si de un feed-back venit de la Dumnezeu? "la o legătură de chei breloc unii se uitau chiorîș la el alții îmi urau noroc"... aici cred ca se dilueaza mesajul.
Eh, uite ca aici m-ai rapus cu glontul tau de argint Gorune! Tocmai cand speram ca nu mi se mai vede rictusul specific pozitiei rigor mortis bobadilus recens iata ca... mi se vede dom'le, mi se vede! Chiar si asa, cu un final cat de cat reusit... Ce sa mai zic? Touche! Andu
intr-o lume in care scrisul dispare ecranele luand locul hartiei cu poezie ce se dizolva si orele mirarii din ce in ce mai rare.. succes doresc Virtualiei si celor ce o pun gratios in miscare ( Alina Manole ) AG
Interesanta abordare; O curgere frumoasa a ideilor inspre inaltare... Textul acesta imi aduce aminte de poezia Nihil a lui Bacovia. Ti-a iesit destul de bine. Bravo.
Da, un text care spune exact cât vrea. Şi cât trebuie, dacă mă întrebi pe mine. Totuşi, nu respiră o ambiguitate excesivă, iar evocarea lui (într-un mod reţinut, modest şi firesc) e polobocul poeziei. Reamarcabilă penultima unitate. Şi finalul.
Există cumva un film românesc (cu ceva şanse la oscar) care se numeşte "după dealuri"? Sau reţin eu aiurea?
adriana, sugestiile mele vizau maniera conformista in care este utilizat limbajul si implicit ideile pe care le poarta. mi s a parut, mi s a parut ca mustrarea, formularea pe care ai ales o, deserveste ideii de mutenie pe care, cred, ca ai vrut s o exprimi. fireste, creatorul alege limbajul si lumea pe care o contureaza, in cel mai frumos si bun mod posibil. personal, m am gandit la mana care priveste mana care o priveste, conturandu se reciproc ps: nu proclamasem recent balcanismul meu iremediabil? ;))
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mulțumesc elia-clodia. ba da, poți da penițe la nesfîrșit. glumeam. problema nu cred că se pune cîte penițe acorzi ci care îți sînt criteriile și exigența. ar fi absurd să punem cote. cred că am corectat ce era greșit. și am mai modificat pe la sfîrșit. textul e un text mai vechi. de „tinerețe”. uneori mi-e dor de vremurile cînd scriam cu rimă și ritm.
pentru textul : tabloul cu scoici ▒ demoi, chiar nu știu la ce „magician” te referi. poate îmi spui.
Dragă Cornelia, textele tale mi se par deosebit de interesante dar îți mărturisesc cât se poate de sincer ceea ce mă împiedică să comentez la ele nu are de-a face nicidecum cu textul în sine ci cu numele acesta al tău de autor scris așa cu majuscule de parcă ai dori cu tot dinadinsul să se observe, să iasă în evidență. Asta mie nu îmi place deloc.
pentru textul : Universul meu deSper să nu mă înțelegi greșit, eu apreciez ce și cum scrii în ciuda problemei destul de serioase de mai sus, opinia mea.
margas
Imagini neasteptate cu un iz de naivitate care, daca nu ar fi autentic te-ar duce cu gandul la cine stie ce alambicare vizata cu obstinatie. Cred, Domnule director si stimati editori ca e cazul sa se treaca de la noviciat la autor(iat) - ce aiureala mi-a iesit! Sau, totusi, poate ar fi bine sa se inventeze un membru (H) novice pana cand autoarea evoluand nu isi va pierde firescul intrand intr-o oarece (Doamne fereste) rutina.
pentru textul : NolamnotHamlet deVirgil, imi pare rau, am incadrat gresit textul, e tradus din ebraica in franceza. Din cate stiu eu, nu exista inca traduceri ale lui Admiel Kosman in romana, dar cine stie....mi-ai dat o idee!
pentru textul : Nous faisons l’amour deAlma, Cauta pe google "anul 2012". Ci ca atunci, dupa calendarul maya, timpul nu va mai exista. se vor petrece tot soiul de fenomene aiurea cu pamantul (se vor inversa polii magnetici si alte alea). Mel Gipson toarna un film pe tema asta, numit Apocalipsa, care, se pare, va fi lansat in iunie a.c. - suntem in plin New Age. Care merge mana in mana cu PoMo. Cat despre dezvoltarea ideilor din prezentul text... o voi face in textul care va urma (candva): discutia (virtuala) cu D. Bohm si Krishnamurti (Ei chiar au avut discutii in legatura cu "sfarsitul timpului" care, insa, se referea la "timpul psiohologic", stranse intr-un volum "The ending of time", editat de Krishnamurti Foundation Trust Limited, England in 1985. Volum pe care l-am consultat mai demult.)
pentru textul : Sfârșitul timpului: Prolog la o discuție (virtuală) cu David Bohm și Jiddu Krishnamurti deda, e mult mai bine acum. multumesc.
pentru textul : Zmeii văzduhului devlad, nu sînt profesionist în ce privește fotografia sau arta grafică. nici măcar amator nu am curajul să mă numesc. dar, greșesc oare dacă numesc aceste variante manipulare photo-grafică mai degrabă decît retuș? poate că dreapta sus ar putea fi acceptată ca retuș (deși destul de „strong” retuș). dar cele de jos sînt în esență variante cromatice ale unei manipulări. greșesc?
pentru textul : retuş fotografie deautorului! De asemenea şi domnului Gorun Manolescu pentru recenzia deosebită.
pentru textul : Inseparabila dezordine deChestiile astea tin de Ministerul Culturii. Acolo se fac si se desfac sfori... Asa cum spui, un festival la Braila nu poate monopoliza totul. Dar pentru ca sa schimbi ceva trebuie sa stii din timp, si sa faci presiune prin revistele de cultura, prin articole tintite. Or, nu intereseaza pe nimeni, nu-i asa?
pentru textul : la curtea regelui sosit-au păsări de metal deTrebuie sa recunosc: am vrut sa va cuceresc chiar pe dv. doamna Cristina Stefan. Nu imi place sa ma simt respinsa.
pentru textul : de unde venea oboseala deStiu ca nu e prea mult ce am obtinut de la mine aici, e prea devreme o penita. Multumesc Vio_B pentru ca te-ai compromis putin. Multumesc Kalipeto, chiar folosisem instinctiv o accentuare a concesiei, dar daca nu e bine nu e bine. Modific.
Din Israel, tara cartii urez succes Hermeneei, lui Virgil, lui David si tuturor celor care cu sudoare si infinita pasiune modeleaza cuvinte si suflete. Sa ne vedem in 2007 cu noi aventuri literare, emotie si condei aprig ! Tel Aviv -30 Dec 2006
pentru textul : The State of Hermeneia dePaul, mulțumesc pentru osîrdie, da, știu ce nu mere, adică acum chiar m-am convins. Textele mele sunt imperfecte, dar promit că
pentru textul : stai puțin! deSunt câteva imagini interesante și de reținut: "De ce-i atâta gol între silabe" (de ce-i?), "ne dizolvăm căzuți în rugă". Și în rest, chiar mi-a plăcut poemul tău. Ce nu sună tocmai bine: rima precuvânt / cuvânt. 'nnebunește cu 3 de n. :)
pentru textul : Si de ai fost dePărerea mea e că singurul lucru care ar putea salva titlul poemului ar fi o aranjare a textului în formă orizontală, cu renunțarea la primele 3 cuvinte și la "condamnându-mă".
pentru textul : via sepia detrupul tău ca o dimineață răcoroasă întinsă între două biserici de lemn si mai ales ne-ar trebui un cer puțin mai jos imi plac. in rest, cam aglomerat si cam multa anatomie. te pasioneaza disectiile pe broscute nevinovate? :|
pentru textul : fractal depoemul ăsta al tău...incredibil de simplu și totuși, atât de profund, atât de viu, m-a uns pe suflet, cum se spune. poate că ana cea din final e cea care a țesut perdeaua prin care să se poată filtra discret poemul acesta dinspre lume spre tine și mai apoi dinspre tine spre noi...cinste anei!
pentru textul : dacă aș fi perdea dematei, mulțumesc. mă bucur că ți-a plăcut. finalul ... da, era stabilit de la început:) destul de previzibil. mulțumesc pentru cea de-a patra peniță,. și sărbători fericite! Daniela
pentru textul : numele meu este diana deDin punct de vedere jurnalistic, un text excelent. Bazat pe reala cunoaştere a faptelor, pe o radicalitate care face onoare a opiniilor, ca şi pe capacitatea de a sesiza, maliţios, comportamentele aberante. Fără a mai vorbi de comportamentul guvernanţilor, despre care a început să ne cuprindă şi sila să mai zicem ceva.
pentru textul : despre inundaţii. altfel deDincolo de text, rămâne, însă, drama oamenilor.
În iulie 1975, oraşul Găeşti, în care locuiesc, a fost inundat. Două pârâiaşe anemice înnebuniseră. Îmi aduc bine aminte, pentru că ziua în care au venit apele a fost prima în care aveam voie să conduc maşina pe care mi-o cumpărasem cu câtva timp în urmă. Alergam dintr-o parte în alta a oraşului şi am ales un loc bun, mai înalt (erau maşini puţine pe vremea aia), în faţa Întreprinderii de Frigidere, lăsând-o acolo. În oraş, cartierele de case au fost inundate, în unele zone apa a avut şi doi metri. Am găzduit, în apartamentul meu, o familie de prieteni a căror casă fusese inundată. În zonă se construieşte solid, n-au fost dărâmate clădiri. Dar autorităţile au luat măsuri şi au realizat, în anii care au urmat, o amenajare hodrotehnică în amonte de Găeşti, datorită căreia, iată, timp de 35 de ani, oraşul (care mai fusese afectat şi altădată, în special în 1940, când au fost inundaţii catastrofale, de care-şi amintesc toţi bătrânii din zona cuprinsă între Potop -râul care trece pe la marginea Găeştiului -, Argeş şi Neajlov, pentru că atunci aceste râuri s-au unit). Asemenea inundaţii nu mai sunt posibile acum, datorită existenţei barajului de la Vidraru, care reglează apele Argeşului.
Revin şi subliniez o problemă sugerată şi în articol. Comuniştii, cum erau ei - şi ştim cum erau -, au făcut ceva ca un oraş să nu mai fie inundat. Şi nici n-a mai fost. Guvernanţii de azi se plimbă în bena excavatoarelor, pozează fotografilor şi fac frumos în faţa camerelor de luat vederi, iar după ce trec inundaţiile se ocupă de ale lor. Asta se întâmplă din pricină că alde Boc şi alde Băsescu sunt tot nişte nenorociţi de comunişti, doar că dintre cei din linia a treia sau a patra, adică nişte mediocri care s-au pomenit cu România pe mână. Şi, în lipsa altuia, primul lor gând a fost cum s-o fure.
da , ai dreptate nu place e un canal indisponibil.
pentru textul : canal indisponibil deCitesc şi tac...
Remarc versurile:
,,mi-e dor de copacii din mamre după cum mi-e dor să Îți spăl
cana în care a mai rămas puțin must cald spune-mi de ce nu pot
avea un copil să îl văd mândru de Tine și de poporul Tău"
şi
,,trebuie să ridic fruntea către reclama la cer care îmi cântă în
fiecare dimineață de la ea până la moarte am să mă retrag într-o
carte și îi voi cuceri dragostea entru că nimeni nu iubește
cum iubesc cărțile iar din ele se nasc prunci cu buze aurii"
Când cineva se roagă aşa, îngenunchez şi eu şi murmur rugăminţi spre Cer până mi se auresc buzele şi sufletul...
pentru textul : rugăciune (1) dePaul, fie ca Rugăciune(2) să fie una de mulţumire la răspunsul primit...
mmm... I don't know. It sounds like a long stretch to me. Evident, autorul ne poate lamuri. Poate daca era si sulful pe acolo...
pentru textul : Elegie ermetică VI dewell Andule, chiar trebuie să mă crezi că nu simt nici o obligație să îți explic ție de ce scriu ce scriu. așa cum nu îți cer eu ție explicații de ce scrii ce scrii. cînd faci afirmații eu îți recomand să le și dovedești. altfel te dovedești pe tine a fi un calomniator (probabil în solda cuiva). pentru că eu nu cred că există absolut nimic greșit „dpdv tehnic” în acest text. iar dacă tu ești ignorant și nu știi cum se țese manual plasa de pescuit și cum se folosește suveica nu am cum să te ajut. nu e prima dată cînd îți fluturi ignoranța în modul acela bubos orgolios pe aici. e penibil. te asigur că am citit textul de mai multe ori și nu i-am găsit nici o greșeală tehnică. încep să cred că are dreptate Paul Blaj cînd te tratează așa cum te tratează.
pentru textul : t. a. l. c. desubstantivul abțibild, pe care l-am ales în mod intenționat, mi se pare cel puțin la fel de poetic ca multe din cuvintele jenante din textele tale.
faptul că tu nu simți emoție sau ți se pare urît te privește. nu îți împărtășesc nici opinia și nici gusturile. mai ales cînd nu îți explici opinia cu mai mult de „nu îmi place mie”. chiar mă întreb, oare chiar așa te consideri un critic de referință ca să aibă așa valoare ce spui?
întîrziat mental (sic!) mă tem că ești tu. și nu restul celor ce citesc aici. cred că nu ți-ar strica o minimă brumă de bun simț. asta dacă nu a dispărut cumva de tot din bucurești.
nu mă deranjează cu nimic „taxa pe lipsa de iubire”. în orice caz mult mai puțin decît multe aberații pe care le postezi tu.
mi se pare jenant să vezi că cei care te critică sînt proști iar tu ești deștept. eu zic că ar fi mai credibil daca ar spune-o alții. deocamdată ni s-a dovedit că ai schizo în varianta de personalități multiple. dar cu siguranță că nu e adevărat, nu-i așa?
eu ți-aș recomanda să nu mai vii tu cu asemenea rubbish de comentarii pe sub textele mele. nu îți poți deversa gunoaiele la lethera?
Termenul de cabala a fost asimilat in limba romana pe filiera franceza si nu se scrie in mod oficial cu "K" (a se vedea de ex. Alexandru Safran - Cabala sau Guy Casaril - Cabala și Rabi Șimon ben Iohai etc) desi se utilizeaza uneori si variantele "Kabala" (poate ca din germana) si Quaballah (din araba)... mi-am permis sa realizez aceasta consideratie din respect pentru utilizarea corecta a cuvantului si nu pentru a reprosa ceva autorului. Apoi 666, dupa cum gasim in Apocalipsa Sfantului Ioan Teologul "Aici este întelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei; cãci este numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase"... este vorba nu despre diavol ci despre un om care-l va sluji pe diavol... cred ca la asta te-ai gandit si tu cand spui "șasesuteșasezecișișase pămîntesc". Mi se pare facila aceasta rasturnare 666-999... ma duce cu gandul la genul cale de comedii cand 9 de la numarul unei case devine 6... dar din punct de vedere mistic cifra noua are intr-adevar caracteristici diferite, in sens bun... oricum, ca si amuzament: 6+6+6=18=1+8=9 iar 9+9+9=27=7+2=9... probabil acel 9 care reprezinta mereu sfarsitul unui ciclu... in ambele situatii: unitatea primordiala (1) se adauga lumii materiale (8) pentru a o absorbi in spiritual ori 7(alaturi de 12 una dintre cifrele cele mai generoase in semnificatii... sunt 7 mari virtuti, 7 pacate capitale, visul biblic interpretat de Daniel cu cele 7 vaci grase si cele 7 vaci slabe, 7 zile ale saptamanii... pentru adeptii lui Pitagora sapte reprezinta insasi lumea ca sinteza intre triunghi si patrat, feminin si masculin etc) si 2 (dualitatea care se opune principiului, schisma, marea tradare etc)... Cei "două mii de ani" sunt semnul unei legaturi cu venirea lui Mesia pentru ca daca vorbim de facerea lumii cifra ar fi diferita. Interesanta utilizarea termenului "belește" care in Romania a ajuns sa aibe o conotatie vulgara desi la origine, in Ardeal, determina o realitate concreta (belitul oilor)... da o nota de arhaic care alaturi de "cîrmîz" (e vorba de planta din care se fac coloranti sau de insecta?) serveste scopului poetic urmarit de catre autor. "ca să pot striga-n gura mare în această găoace de ou cu care mă trăiesc" Frumoasa imagine a lumii, ce ma duce cu gandul la sistemul geocentric al lui Ptolemeu, la omul care se simte inchis in propria creatie precum sub o bolta... sa nu uitam ca oul este un element prezent frecvent in miturile creatiei. "pe mine mă vorbesc s-aud dumnezeescul ecou" Aici sunt putin nelamurit... e vorba de logosul care se rosteste in afara pentru a se impregna de Dumnezeul imanent in creatie si astfel a putea recunoaste Dumnezeul din launtrul omului? e vorba de reflectia omului asupra sa (rugaciunea poate) si de un feed-back venit de la Dumnezeu? "la o legătură de chei breloc unii se uitau chiorîș la el alții îmi urau noroc"... aici cred ca se dilueaza mesajul.
pentru textul : antikabală demulțumesc!
pentru textul : în ziua când se vor decolora negrii deEh, uite ca aici m-ai rapus cu glontul tau de argint Gorune! Tocmai cand speram ca nu mi se mai vede rictusul specific pozitiei rigor mortis bobadilus recens iata ca... mi se vede dom'le, mi se vede! Chiar si asa, cu un final cat de cat reusit... Ce sa mai zic? Touche! Andu
pentru textul : Legea 61 deintr-o lume in care scrisul dispare ecranele luand locul hartiei cu poezie ce se dizolva si orele mirarii din ce in ce mai rare.. succes doresc Virtualiei si celor ce o pun gratios in miscare ( Alina Manole ) AG
pentru textul : Cenaclul Virtualia vă invită... deInteresanta abordare; O curgere frumoasa a ideilor inspre inaltare... Textul acesta imi aduce aminte de poezia Nihil a lui Bacovia. Ti-a iesit destul de bine. Bravo.
pentru textul : ne lut deDa, un text care spune exact cât vrea. Şi cât trebuie, dacă mă întrebi pe mine. Totuşi, nu respiră o ambiguitate excesivă, iar evocarea lui (într-un mod reţinut, modest şi firesc) e polobocul poeziei. Reamarcabilă penultima unitate. Şi finalul.
Există cumva un film românesc (cu ceva şanse la oscar) care se numeşte "după dealuri"? Sau reţin eu aiurea?
pentru textul : după deal deadriana, sugestiile mele vizau maniera conformista in care este utilizat limbajul si implicit ideile pe care le poarta. mi s a parut, mi s a parut ca mustrarea, formularea pe care ai ales o, deserveste ideii de mutenie pe care, cred, ca ai vrut s o exprimi. fireste, creatorul alege limbajul si lumea pe care o contureaza, in cel mai frumos si bun mod posibil. personal, m am gandit la mana care priveste mana care o priveste, conturandu se reciproc ps: nu proclamasem recent balcanismul meu iremediabil? ;))
pentru textul : apoi lumina a-nceput să cânte deVăd că aici nu mai avem titlu la comentarii. Titlul meu era: <<"Sahelu" sau când trădarea devine o virtute>>
pentru textul : AVATAR dePagini