Virgil, n-a vrut sa fie "in forta"...dar nu ma pronunt asupra adjectivului "fortat". :) Pana la urma, tine de perceptia fiecaruia. Esti oricand binevenit.
Ottilia (de ce doi de t?) pentru că prin slalomul de comentarii te-ai oprit şi pe pagina mea. ai lăsat plăcerea drept cadou şi, probabil te-ai înarmat cu acelaşi fel de curaj. sper. (şi) doresc să te citesc.
*
dragă Diana, Alexandra, Veronika, betka, sau cum te mai cheamă, (poate camui)
cine eşti tu cavalerule de-mi vorbeşti de iq-uri?
înainte de a pune punct dialogului ţine minte că nu am nimic - resentiment, antipatie - faţă de tine. tu eşti tu şi eu sînt eu. nu mă afectează cu nimic persoana, personalitatea, caracterul, dublura, clona, masca, plagiatul, scrisul, apartenenţa ta la cluburi literare, etcetera. şi poţi liniştit să faci orice referire la text desigur. textul meu stă în picioare chiar dacă se cutremură pământul. o analiză de-a ta nu mă sperie. colegial.
Sunt unele creații în fața cărora nu mai ai răgazul să zăbovești în fața lor să le admiri încrustările ornamentale, variațiunile și armoniile, culorile și luminile, pur și simplu ești atras înăuntru ca de o forță magnetică uriașă. Și-n zăbava mea dinlăuntru, văd/aud/simt cuvinte cu miros de mir și cireșii cu rod. Un amestec de eros, de agape, de fileo ca între primii doi miri din eden sau ca aceia din cântarea cântărilor.
Nu pot să nu redau câteva citate:
ţi-am spus că pereţii aceştia sînt prea mari şi nu o să mai am timp să-i miruiesc. e prea departe proschinitarul iar pereţii nu se pot rîndui la miruit ca oamenii. cînd să mai ajung şi la fruntea ta? şi ţi-am mai zis– nu lăsa cutiile cu daruri la vedere. mă istovesc.
şi mai ales de ce laşi cutiuţa în care păstrăm rugăciunile cu capacul deschis? nu am promis noi că o deschidem cînd dă orezul în pîrg şi citim împreună din praznicar?
nu mă dojeni că ţi-am spălat trupul şi te-am învelit. eu nu am cunoscut femeia decît prin prescura întinsă de mîna ei mie.
primeşte-mă acum şi să ne prefacem că pînă la primăvară mai sînt cîteva ore de somn. mîine te voi duce în Okinawa aşa cum ţi-am promis. cireşii vor scînteia în vale pînă vor da în văpaie şi poate de la văpaia asta –sau aievea? - îl vom vedea pe Dumnezeu cum trage prin cer toate ricşele din lume.
La finalul unor astfel de poeme nu felicit autorul, ci spun simplu: mulțumesc, Vlad!
domnule Gorun, dupa comentariul asta, mai ca ma bate gandul sa va rog sa-mi scrieti prefata la viitoarea carte...doar ca...nu m-am decis inca daca o sa o public. multumesc. si ma bucur ca ne sunteti alaturi.
Andu, nu ştiu cât de inovator este, aş spune că mai degrabă nu e. Nu sunt fan al mixajelor lirice, de aceea nu cred că voi face variaţii pe ultima unitate.
Virgil, "pe de-a-ntregul" conţine şi el vocalele care te supără. Am ales "pe-a-ntregul" pentru plusul său lăuntric.
D-le Gorun, aş spune că amănuntele au rostul lor. În general. Bineînţeles, nu toate, deci se poate să fi scăpat şi eu câteva. A posta rar - autocenzura este o condiţie importantă a îmbunătăţirii.
Emilian, am să-ţi scriu şi aici ce ţi-am scris în alta parte şi voi posta şi comentariul tău, pentru că aduce nişte idei în plus, iar fără el, răspunsul meu ar părea puţintel bizar.
In primul rind tin sa remarc faptul ca este un text consistent, la a carui gen de lirica rezonez si in care chiar ma complac si eu, uneori.
Apoi, unora li s-ar parea facila si dulceaga deschiderea si inchiderea cu acel "draga mea" si putin cliseisticele firmituri de suflet. Depinde de cheia in care e citit textul. Personal, mie mi-a adus aminte(mai ales acea piine din final), de Hansel si Grettel, de ratacirea in doi care devine solitara in acest text, ratacire pe care eu am perceput-o crescind pina spre final. Ceea ce as reprosa textului este supradozajul de lirism si ritmul putin resemnat. Din punctul meu de vedere, cred ca penultima strofa(chiar daca in logica trairilor autorului are sens) ar putea sa lipseasca, pentru ca nu face altceva(cel putin asa am perceput) decit sa forteze golul. E drept, e destul de riscant sa apelezi la o astfel de lirica(unii ar putea spune chiar batrineasca), dar eu nu pretind ca poemul acesta e stralucit. Spun doar ca am rezonat si ca e o traire consistenta in aceste rinduri. (Emilian Valeriu Pal)
Nici eu nu pretind că textul acesta e sui generis, am să spun doar că, pentru mine, e mai special decât altele, că nu m-am gândit deloc la stil, la registru, la scheletul discursiv... atunci când l-am scris. L-am lăsat pur şi simplu să se aşeze singur, chiar dacă asta sună şcolăreşte. Şi a ieşit ce a ieşit.
Ştiu că adevărul liric nu e deloc suficient şi nici măcar necesar în ceea ce priveşte valoarea axiologică a unei poezii (cel puţin nu în prima fază/ primul strat comprehensiv/ă), însă, uneori, nu se poate trece peste el cu bidineaua originalului/ particularului, pentru că taman atunci ar falsa. De aceea "draga mea". Da, aşa cum ai observat, laitmotivul firimiturilor vizează rătăcirea în doi/ drumul întoarcerii, dar şi faptul existenţei a acelui "ceva", atunci când această existenţă este negată. Transformarea lor (târzie) în pâini, atunci când nu mai contează, este, la nivel conceptual, arhiîntâlnită.
Penultima unitate are meritul de-a legitima sensul "scrisorii", dar acest act se poate face numai şi numai în plan strict subiectiv, ca atare, pentru cititorul neutru ea poate fi catalogată chiar şi "balast".
E unul dintre puţintele texte pe care le-am comis într-o lucidă stare de totală vulnerabilitate. De acolo, poate, şi "supradozajul liric". Şi alte posibile rateuri.
Iulia, "mi-a plăcut chiar foarte mult, plaja de lirism este foarte bine dozată" --> " pe alocuri însă e sesizabilă o notă care alunecă prea mult înspre patetism" --> "dar, având în vedere tema aleasă, e un fapt de la sine înţeles că nu deranjează mult".
E puţin contradictoriu comentariul tău, aşa că nu prea ştiu ce să-ţi răspund.
Mariana, da, totul e simţit şi asumat. De multe ori, chiar şi gândit :).
Aranca, Și de această dată comentariul dumneavoastră este extrem de avizat. Am incercat să subliniez ideea că ne mișcăm într-un spațiu al iluziei, că există un mecanism și niște manipulatori în fața și în spatele cortinei, că dincolo de realul aparent binevoitor există o "suprarealitate" dură, adesea înspăimântătoare. De aici și tenta de suprarealism a întregului poem, tentă care nu mi se pare a fi neapărat un defect, pentru că poezia celei mai tinere generații, cu care încerc să țin pasul, abundă în "suprarealisme". Vă doresc mult bine, un Craciun fericit și un An Nou fast. Multumesc pentru penita.
1.generalul include particularul
2.o percepi oare înainte de a o vedea?
3.aici e vorba de idee
4.divergență de opinii, doar
5.licență
6.subiectivitatea nu poate fi controlată
mixtura e ca un drog recreativ, după mine
nu inteţionez să intru în polemică /conflict cu colegii mei.
acest poem nu e nici de peniţe nici de recomandate.
nu ştiu cine a făcut recomandarea şi nici nu are importanţă. important e că fiind un poem fară valenţe deosebite, consultarea editorilor era necesară.
ştiu texte mult mai bune – ca editor am considerat că poate nu e locul lor la recomandate, poate am greşit, dar cu siguranţă mult mai bune.
Un eseu interesant, foarte bine conturat si care nu are un exces de amanunte din care nu esti capabil sa retii multe lucruri. Personal eu nu am auzit de el pana acum, de aceea as vrea sa revin cu intrebarea din titlu "Ce s-a întâmplat cu Victor Brauner?" (am citit cand a murit, dar ce s-a intamplat cu el de zace intr-o oarecare uitare, sunt convins ca foarte multi oameni nu au auzit de el...) Ialin
Când mi-am intitulat cartea „Dincolo de ironie şi ironism” care a consemnat parcurgerea unui purgatoriu – amintirea acestei parcurgeri mă bântuie încă şi vreau să scap de ea dar e prea curând – mă refeream la negativitatea unei asemenea „ironii” marca PoMo. Dar iată că există şi una stenică în care jocul inteligenţei încântă. Aşa cum rezultă şi din textul de mai sus, precum şi din cele două com-uri anterioare.
Dihanie! Ca sa afli parerea mea, pe care nu ti-am spus-o pana acum, ca sa nu iti stric buna parere despre tine, te citez: "dom'le, scrii prost. scrii foarte, foarte prost", cu o completare: scrii distractiv de prost =)). Totusi, te invit, sa vad daca ai curajul sa dai ochii cu mine! Si cu celelalte gospodine!
Oana, ca atenție la detaliu și atmosferă nu stă rău textul acesta. Unde șchioapătă: fir epic (slab, slab), exagerări (și acelea clișeistice), fragmente nesusținute logic ("Bărbații erecți răman pe freeze, cu degetele încă butonând isteric"; " Doar ochii mai mișcă în orbitele iritate de prea multe nopți de nesomn simultan" - la cine se referă "simultan"? - nu e nevoie să-mi explici mie, ci sa reformulezi ). Chestia cu "EA" pică rău, dar rău de tot. Ai și ceva typo, revezi textul, te rog.
Ei, cum să mă pot eu supăra pe dvs.!... Doar că un "LC" nu a existat: am avut nevoie doar de un pretext pentru a mai veni cu niște crâmpeie dintr-o altă epocă, așa, "la botul calului"... Sărumâna.
profetul - scrierea cu majuscule, ca și păstrarea titlului în corpul textului sunt scăpări ale mele, de care sunt conștient, dar a fost prea târziu, având în vedere că nu se pot face modificări.Editarea textelor va trebui rezolvată în timp. Ca și anunțul în cazul apariției unor comentarii. Asta ca să nu ajungem în situația de a nu mai reveni la textele în cauză și a deveni nepoliticoși pentru cei care s-au străduit să comeneze. Mulțumesc pentru apreciere. Este o intenție a mea de a diversifica tematica sonetelor, mai ales în vederea apariției viitoarelor volume. Încercarea este de a prelua din Dicționarul Explicativ al Limbii Române cuvinte mai puțin uzitate sau uitate pe care să le reâncarc cu sens și să le dau alte conotații, mai puțin vizibile. E un joc pe care cred că-l pot duce chiar mai departe decât atât. Cine stie dacă mai avem prilejul, așa că-ți urez un an nou cu lumină și speranțe.
mi-au plăcut mult comparația din a treia strofă și mai ales întrebarea... hm... eu n-aș ști ce răspuns să dau... :)
în întregime, textul vorbește (sau tu, în acest text...) despre dificultatea oglindirii în celălalt, despre căutare, renunțare, dezolare, dar o face cu seninătate și autocontrol -
la mine așa a ajuns. :)
...ultimul cuvânt nu ar trebui să fie „inexistente” (țări... inexistente)?
aaa... am uitat să spun că titlul m-a tras de mânecă până aici.
Revin cu o clarificare la afirmația "Și dacă vreți, asta este exact ce se întâmplă când o poezie este citită de un public heterogen." Mă refer aici la diferența de opinii. Și nu e "heterogen" ci "eterogen", scuze.
David e regele, David e altcineva, David e simbol și oricare din aceste afirmații poate fi adevărată. Fiecare fragment nu are, aparent, legătură cu celelalte. Un poem, să spun, întreg, se construiește altfel, pe un ax care trebuie păstrat până la sfârșit. E la fel de ușor / sau la fel de dificil / să fragmentezi ideea sau să îi dai o finalizare. Fragmentând, trebuie să ții cont ca fiecare parte să poată rămâne de sine stătătoare. Cum spune Adrian, e același traseu ideatic în fiecare fragment, însă exprimat cu alte mijloace sau asta încerc în Poemele lui David. Ar fi interesant de aflat exegeza Profetului, să spunem că textul e o provocare. O "stare acrilică" ar putea fi o stare sintetică, aparent strălucitoare, însă închisă în adânc, o stare "colorată" intens. Cineva ar putea explica mai bine cum e o culoare acrilică, o pictură acrilică. Ilarion, prin comentariul meu referitor la Regulamentul comentariilor, îmi ajut, indirect, textul să se autoperfecționeze. Cum? Simplu. Prin faptul că unul dintre comentariile anterioare este în afara criticii literare și, prin specificarea mea, sper să nu se mai repete. Vă mulțumesc pentru criticile voastre și voi ține cont de ele.
mi-a plăcut! l-aș mai curăța de conjuncții (folosești "și" abuziv) și aș ditanța/ masca primele două comparații. poate aș reduce și din pronume puțin. dar e fain! te pândesc:)
observ ca tot ce cuprinde brandul PoMo, oricum ar fi el scris si rostit si orice ar insemna, va atrage atentia...si comentariul (neavizat). mai putin amatorism nu ar strica nimanui, nu-i asa, draga bunule domn sixtus? pana atunci insa, in acest vremuri, vai, atat de pomo, va las in compania "novicei" survivore, poate va edifica un pic cum e cu tertul inclus al savantului Nicolescu sau cu metafizica lui Buddha. s-apoi discutam mai cu multa placere. ca sa ne intelegem, nu de alta. respectele mele adanci.
Aha. Pentru mine tango înseamnă ceva cam ca în "Parfum de femeie" cu Al Pacino. La asta mă gândeam când spuneam că nu merge cu aristocrația. Sunt de acord cu ce spui despre masca aristocrației pedante. Există, însă, și o aristocrație bună. Ca să înțeleg aristocrația ta o să mă gândesc la Alexandru Paleologu dansând tango... și îl văd. Totuși, senzualitatea femeii în tango nu o văd nicicum împletindu-se în chip fericit cu aristocrația. Înțeleg imaginea pe care vrei să o dai, dar nu o văd în poezia de mai sus. Îmi place nuanța de tango pe care o iau elementele de acolo, în afară de cele două cuvinte-imagini amintite ("aristocrate" și "orologiu").
mulțumesc pentru comentariul pe text! original! "și în colț petreci în tine" Glossă și... parcă nu se permiteau micterisme pe aici! cu sympatheia, yester
Nu-i o poezie slaba insa mai trebuie lucrata. Abuzuri: "vagoanele acestea", "centrul acestui oraș", "caruselul acesta". ar trebui sa mai simplifici si sa renunti la formele clasice, schematismul poate ucide o gramada de idei bune. Desi acel "ramai", prezent in trei strofe are rostul sau de exprimare a tensiunii cred ca are exact efectul invers. Ai putea umbla si la dinamica versului. de exemplu mie imi pare mai bine "priveste-mi fluturii morti din păr" decat "privește fluturii morți din părul meu". Mi-a placut formula "punct salbatic" si poezia in general. Pacat de ea sa nu o lucrezi.
exista citeva scapari typo, cite o cacofonie pe ici pe colo, in final as fi scris „cine a surpat malurile si a junghiat marea”, nu „mieii”, dar, overall un text destul de bun si care incepe sa demonstreze maturizare in scris. am observat si o anumită renunțare la epatare, ceea ce e de bun augur
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Virgil, n-a vrut sa fie "in forta"...dar nu ma pronunt asupra adjectivului "fortat". :) Pana la urma, tine de perceptia fiecaruia. Esti oricand binevenit.
pentru textul : Spasm nocturn deOttilia (de ce doi de t?) pentru că prin slalomul de comentarii te-ai oprit şi pe pagina mea. ai lăsat plăcerea drept cadou şi, probabil te-ai înarmat cu acelaşi fel de curaj. sper. (şi) doresc să te citesc.
*
dragă Diana, Alexandra, Veronika, betka, sau cum te mai cheamă, (poate camui)
pentru textul : totul pare că merge pe dos decine eşti tu cavalerule de-mi vorbeşti de iq-uri?
înainte de a pune punct dialogului ţine minte că nu am nimic - resentiment, antipatie - faţă de tine. tu eşti tu şi eu sînt eu. nu mă afectează cu nimic persoana, personalitatea, caracterul, dublura, clona, masca, plagiatul, scrisul, apartenenţa ta la cluburi literare, etcetera. şi poţi liniştit să faci orice referire la text desigur. textul meu stă în picioare chiar dacă se cutremură pământul. o analiză de-a ta nu mă sperie. colegial.
ce darnic mi-esti, poete! mare multam:)
pentru textul : ultima cină deSunt unele creații în fața cărora nu mai ai răgazul să zăbovești în fața lor să le admiri încrustările ornamentale, variațiunile și armoniile, culorile și luminile, pur și simplu ești atras înăuntru ca de o forță magnetică uriașă. Și-n zăbava mea dinlăuntru, văd/aud/simt cuvinte cu miros de mir și cireșii cu rod. Un amestec de eros, de agape, de fileo ca între primii doi miri din eden sau ca aceia din cântarea cântărilor.
Nu pot să nu redau câteva citate:
ţi-am spus că pereţii aceştia sînt prea mari şi nu o să mai am timp să-i miruiesc. e prea departe proschinitarul iar pereţii nu se pot rîndui la miruit ca oamenii. cînd să mai ajung şi la fruntea ta? şi ţi-am mai zis– nu lăsa cutiile cu daruri la vedere. mă istovesc.
şi mai ales de ce laşi cutiuţa în care păstrăm rugăciunile cu capacul deschis? nu am promis noi că o deschidem cînd dă orezul în pîrg şi citim împreună din praznicar?
nu mă dojeni că ţi-am spălat trupul şi te-am învelit. eu nu am cunoscut femeia decît prin prescura întinsă de mîna ei mie.
primeşte-mă acum şi să ne prefacem că pînă la primăvară mai sînt cîteva ore de somn. mîine te voi duce în Okinawa aşa cum ţi-am promis. cireşii vor scînteia în vale pînă vor da în văpaie şi poate de la văpaia asta –sau aievea? - îl vom vedea pe Dumnezeu cum trage prin cer toate ricşele din lume.
La finalul unor astfel de poeme nu felicit autorul, ci spun simplu: mulțumesc, Vlad!
pentru textul : drumul spre Okinawa dedomnule Gorun, dupa comentariul asta, mai ca ma bate gandul sa va rog sa-mi scrieti prefata la viitoarea carte...doar ca...nu m-am decis inca daca o sa o public. multumesc. si ma bucur ca ne sunteti alaturi.
pentru textul : năvod deAndu, nu ştiu cât de inovator este, aş spune că mai degrabă nu e. Nu sunt fan al mixajelor lirice, de aceea nu cred că voi face variaţii pe ultima unitate.
Virgil, "pe de-a-ntregul" conţine şi el vocalele care te supără. Am ales "pe-a-ntregul" pentru plusul său lăuntric.
D-le Gorun, aş spune că amănuntele au rostul lor. În general. Bineînţeles, nu toate, deci se poate să fi scăpat şi eu câteva. A posta rar - autocenzura este o condiţie importantă a îmbunătăţirii.
Emilian, am să-ţi scriu şi aici ce ţi-am scris în alta parte şi voi posta şi comentariul tău, pentru că aduce nişte idei în plus, iar fără el, răspunsul meu ar părea puţintel bizar.
In primul rind tin sa remarc faptul ca este un text consistent, la a carui gen de lirica rezonez si in care chiar ma complac si eu, uneori.
Apoi, unora li s-ar parea facila si dulceaga deschiderea si inchiderea cu acel "draga mea" si putin cliseisticele firmituri de suflet. Depinde de cheia in care e citit textul. Personal, mie mi-a adus aminte(mai ales acea piine din final), de Hansel si Grettel, de ratacirea in doi care devine solitara in acest text, ratacire pe care eu am perceput-o crescind pina spre final. Ceea ce as reprosa textului este supradozajul de lirism si ritmul putin resemnat. Din punctul meu de vedere, cred ca penultima strofa(chiar daca in logica trairilor autorului are sens) ar putea sa lipseasca, pentru ca nu face altceva(cel putin asa am perceput) decit sa forteze golul. E drept, e destul de riscant sa apelezi la o astfel de lirica(unii ar putea spune chiar batrineasca), dar eu nu pretind ca poemul acesta e stralucit. Spun doar ca am rezonat si ca e o traire consistenta in aceste rinduri. (Emilian Valeriu Pal)
Nici eu nu pretind că textul acesta e sui generis, am să spun doar că, pentru mine, e mai special decât altele, că nu m-am gândit deloc la stil, la registru, la scheletul discursiv... atunci când l-am scris. L-am lăsat pur şi simplu să se aşeze singur, chiar dacă asta sună şcolăreşte. Şi a ieşit ce a ieşit.
Ştiu că adevărul liric nu e deloc suficient şi nici măcar necesar în ceea ce priveşte valoarea axiologică a unei poezii (cel puţin nu în prima fază/ primul strat comprehensiv/ă), însă, uneori, nu se poate trece peste el cu bidineaua originalului/ particularului, pentru că taman atunci ar falsa. De aceea "draga mea". Da, aşa cum ai observat, laitmotivul firimiturilor vizează rătăcirea în doi/ drumul întoarcerii, dar şi faptul existenţei a acelui "ceva", atunci când această existenţă este negată. Transformarea lor (târzie) în pâini, atunci când nu mai contează, este, la nivel conceptual, arhiîntâlnită.
Penultima unitate are meritul de-a legitima sensul "scrisorii", dar acest act se poate face numai şi numai în plan strict subiectiv, ca atare, pentru cititorul neutru ea poate fi catalogată chiar şi "balast".
E unul dintre puţintele texte pe care le-am comis într-o lucidă stare de totală vulnerabilitate. De acolo, poate, şi "supradozajul liric". Şi alte posibile rateuri.
Iulia, "mi-a plăcut chiar foarte mult, plaja de lirism este foarte bine dozată" --> " pe alocuri însă e sesizabilă o notă care alunecă prea mult înspre patetism" --> "dar, având în vedere tema aleasă, e un fapt de la sine înţeles că nu deranjează mult".
E puţin contradictoriu comentariul tău, aşa că nu prea ştiu ce să-ţi răspund.
Mariana, da, totul e simţit şi asumat. De multe ori, chiar şi gândit :).
Vă mulţumesc pentru timpul si semnele voastre!
pentru textul : Scrisoare deAranca, Și de această dată comentariul dumneavoastră este extrem de avizat. Am incercat să subliniez ideea că ne mișcăm într-un spațiu al iluziei, că există un mecanism și niște manipulatori în fața și în spatele cortinei, că dincolo de realul aparent binevoitor există o "suprarealitate" dură, adesea înspăimântătoare. De aici și tenta de suprarealism a întregului poem, tentă care nu mi se pare a fi neapărat un defect, pentru că poezia celei mai tinere generații, cu care încerc să țin pasul, abundă în "suprarealisme". Vă doresc mult bine, un Craciun fericit și un An Nou fast. Multumesc pentru penita.
pentru textul : un mecanism al iluziei de1.generalul include particularul
pentru textul : fals interviu despre menirea artei de2.o percepi oare înainte de a o vedea?
3.aici e vorba de idee
4.divergență de opinii, doar
5.licență
6.subiectivitatea nu poate fi controlată
mixtura e ca un drog recreativ, după mine
mulţumesc Elena, mă bucură semnul tău de lectură
pentru textul : cartea în esperanto denu inteţionez să intru în polemică /conflict cu colegii mei.
pentru textul : l’absente deacest poem nu e nici de peniţe nici de recomandate.
nu ştiu cine a făcut recomandarea şi nici nu are importanţă. important e că fiind un poem fară valenţe deosebite, consultarea editorilor era necesară.
ştiu texte mult mai bune – ca editor am considerat că poate nu e locul lor la recomandate, poate am greşit, dar cu siguranţă mult mai bune.
Un eseu interesant, foarte bine conturat si care nu are un exces de amanunte din care nu esti capabil sa retii multe lucruri. Personal eu nu am auzit de el pana acum, de aceea as vrea sa revin cu intrebarea din titlu "Ce s-a întâmplat cu Victor Brauner?" (am citit cand a murit, dar ce s-a intamplat cu el de zace intr-o oarecare uitare, sunt convins ca foarte multi oameni nu au auzit de el...) Ialin
pentru textul : Ce s-a întâmplat cu Victor Brauner? deCând mi-am intitulat cartea „Dincolo de ironie şi ironism” care a consemnat parcurgerea unui purgatoriu – amintirea acestei parcurgeri mă bântuie încă şi vreau să scap de ea dar e prea curând – mă refeream la negativitatea unei asemenea „ironii” marca PoMo. Dar iată că există şi una stenică în care jocul inteligenţei încântă. Aşa cum rezultă şi din textul de mai sus, precum şi din cele două com-uri anterioare.
pentru textul : Apocalipsa... hmm, după Vaslui înainte și la dreapta! deDihanie! Ca sa afli parerea mea, pe care nu ti-am spus-o pana acum, ca sa nu iti stric buna parere despre tine, te citez: "dom'le, scrii prost. scrii foarte, foarte prost", cu o completare: scrii distractiv de prost =)). Totusi, te invit, sa vad daca ai curajul sa dai ochii cu mine! Si cu celelalte gospodine!
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a deOana, ca atenție la detaliu și atmosferă nu stă rău textul acesta. Unde șchioapătă: fir epic (slab, slab), exagerări (și acelea clișeistice), fragmente nesusținute logic ("Bărbații erecți răman pe freeze, cu degetele încă butonând isteric"; " Doar ochii mai mișcă în orbitele iritate de prea multe nopți de nesomn simultan" - la cine se referă "simultan"? - nu e nevoie să-mi explici mie, ci sa reformulezi ). Chestia cu "EA" pică rău, dar rău de tot. Ai și ceva typo, revezi textul, te rog.
pentru textul : Femme fatale deEi, cum să mă pot eu supăra pe dvs.!... Doar că un "LC" nu a existat: am avut nevoie doar de un pretext pentru a mai veni cu niște crâmpeie dintr-o altă epocă, așa, "la botul calului"... Sărumâna.
pentru textul : Ucenic din Țigănie deprofetul - scrierea cu majuscule, ca și păstrarea titlului în corpul textului sunt scăpări ale mele, de care sunt conștient, dar a fost prea târziu, având în vedere că nu se pot face modificări.Editarea textelor va trebui rezolvată în timp. Ca și anunțul în cazul apariției unor comentarii. Asta ca să nu ajungem în situația de a nu mai reveni la textele în cauză și a deveni nepoliticoși pentru cei care s-au străduit să comeneze. Mulțumesc pentru apreciere. Este o intenție a mea de a diversifica tematica sonetelor, mai ales în vederea apariției viitoarelor volume. Încercarea este de a prelua din Dicționarul Explicativ al Limbii Române cuvinte mai puțin uzitate sau uitate pe care să le reâncarc cu sens și să le dau alte conotații, mai puțin vizibile. E un joc pe care cred că-l pot duce chiar mai departe decât atât. Cine stie dacă mai avem prilejul, așa că-ți urez un an nou cu lumină și speranțe.
pentru textul : Cortină blândă gerului prădalnic dematei mă bucur dacă ti-a plăcut. adevărat nu este chiar un poem minimalist. dacă ai o altă idee pentru final eu o ascult:) mai învăţ
pentru textul : Un poem minimalist demi-au plăcut mult comparația din a treia strofă și mai ales întrebarea... hm... eu n-aș ști ce răspuns să dau... :)
în întregime, textul vorbește (sau tu, în acest text...) despre dificultatea oglindirii în celălalt, despre căutare, renunțare, dezolare, dar o face cu seninătate și autocontrol -
la mine așa a ajuns. :)
...ultimul cuvânt nu ar trebui să fie „inexistente” (țări... inexistente)?
pentru textul : corupt de bătrânețea unei idei deaaa... am uitat să spun că titlul m-a tras de mânecă până aici.
Revin cu o clarificare la afirmația "Și dacă vreți, asta este exact ce se întâmplă când o poezie este citită de un public heterogen." Mă refer aici la diferența de opinii. Și nu e "heterogen" ci "eterogen", scuze.
pentru textul : poveste cu nuferi demultumesc de trecere, mai vedem cu partea mediana...
pentru textul : cineva tresare în visul meu deam să revin pe text, Virgil, mulțam de popasul elegant.
pentru textul : din sensibilitățile băiatului care aduce pizza deDavid e regele, David e altcineva, David e simbol și oricare din aceste afirmații poate fi adevărată. Fiecare fragment nu are, aparent, legătură cu celelalte. Un poem, să spun, întreg, se construiește altfel, pe un ax care trebuie păstrat până la sfârșit. E la fel de ușor / sau la fel de dificil / să fragmentezi ideea sau să îi dai o finalizare. Fragmentând, trebuie să ții cont ca fiecare parte să poată rămâne de sine stătătoare. Cum spune Adrian, e același traseu ideatic în fiecare fragment, însă exprimat cu alte mijloace sau asta încerc în Poemele lui David. Ar fi interesant de aflat exegeza Profetului, să spunem că textul e o provocare. O "stare acrilică" ar putea fi o stare sintetică, aparent strălucitoare, însă închisă în adânc, o stare "colorată" intens. Cineva ar putea explica mai bine cum e o culoare acrilică, o pictură acrilică. Ilarion, prin comentariul meu referitor la Regulamentul comentariilor, îmi ajut, indirect, textul să se autoperfecționeze. Cum? Simplu. Prin faptul că unul dintre comentariile anterioare este în afara criticii literare și, prin specificarea mea, sper să nu se mai repete. Vă mulțumesc pentru criticile voastre și voi ține cont de ele.
pentru textul : deuteronomia demi-a plăcut! l-aș mai curăța de conjuncții (folosești "și" abuziv) și aș ditanța/ masca primele două comparații. poate aș reduce și din pronume puțin. dar e fain! te pândesc:)
pentru textul : Un fel de scris despre altceva deyup. si mie imi place poezia asta care este tare jucausa. si vie.
am citit-o si am avut senzatia ca ma uit la un trailer.
alt-ce-va
pentru textul : E.T. - [DC] demerci mai bobadile, ce m-as face eu fara tine. uite asa mai invat si eu ce intortocheata e natura omului
pentru textul : interior de ceață 2 deobserv ca tot ce cuprinde brandul PoMo, oricum ar fi el scris si rostit si orice ar insemna, va atrage atentia...si comentariul (neavizat). mai putin amatorism nu ar strica nimanui, nu-i asa, draga bunule domn sixtus? pana atunci insa, in acest vremuri, vai, atat de pomo, va las in compania "novicei" survivore, poate va edifica un pic cum e cu tertul inclus al savantului Nicolescu sau cu metafizica lui Buddha. s-apoi discutam mai cu multa placere. ca sa ne intelegem, nu de alta. respectele mele adanci.
pentru textul : Binaritate & PoMo deAha. Pentru mine tango înseamnă ceva cam ca în "Parfum de femeie" cu Al Pacino. La asta mă gândeam când spuneam că nu merge cu aristocrația. Sunt de acord cu ce spui despre masca aristocrației pedante. Există, însă, și o aristocrație bună. Ca să înțeleg aristocrația ta o să mă gândesc la Alexandru Paleologu dansând tango... și îl văd. Totuși, senzualitatea femeii în tango nu o văd nicicum împletindu-se în chip fericit cu aristocrația. Înțeleg imaginea pe care vrei să o dai, dar nu o văd în poezia de mai sus. Îmi place nuanța de tango pe care o iau elementele de acolo, în afară de cele două cuvinte-imagini amintite ("aristocrate" și "orologiu").
pentru textul : Tango demulțumesc pentru comentariul pe text! original! "și în colț petreci în tine" Glossă și... parcă nu se permiteau micterisme pe aici! cu sympatheia, yester
pentru textul : Ca sunetul în fluier deNu-i o poezie slaba insa mai trebuie lucrata. Abuzuri: "vagoanele acestea", "centrul acestui oraș", "caruselul acesta". ar trebui sa mai simplifici si sa renunti la formele clasice, schematismul poate ucide o gramada de idei bune. Desi acel "ramai", prezent in trei strofe are rostul sau de exprimare a tensiunii cred ca are exact efectul invers. Ai putea umbla si la dinamica versului. de exemplu mie imi pare mai bine "priveste-mi fluturii morti din păr" decat "privește fluturii morți din părul meu". Mi-a placut formula "punct salbatic" si poezia in general. Pacat de ea sa nu o lucrezi.
pentru textul : Punctul sălbatic deexista citeva scapari typo, cite o cacofonie pe ici pe colo, in final as fi scris „cine a surpat malurile si a junghiat marea”, nu „mieii”, dar, overall un text destul de bun si care incepe sa demonstreze maturizare in scris. am observat si o anumită renunțare la epatare, ceea ce e de bun augur
pentru textul : nu mai am timp dePagini