intervin din nou, deși sunt într-o criză de timp teribilă.
1. Nu te-a acuzat nimeni că ai șters textul.
2. Cât despre verbul „a modifica” se referea la înlocuirea acelui cuvânt. Era o precizare pe care am făcut-o în urma comentariului Alinei în care spunea că un editor ar fi schimbat cuvântul cu pricina, iar eu am specificat: „Modificarea a fost efectuată de către autor”. Editorii nu șterg texte și nici nu le editează modificând cuvinte.
Nici pe departe vreo intenție de manipulare din partea mea. Poate trebuia să fiu mai explicită.
Gând bun!
salutam intoarcerea parintelui ratacitor! :) un poem bun, care, desi (din punctul meu de vedere) este puuuutin previzibil, la nivelul personalizarii, este salvat de viziune si, mai ales, de acel final "altfel", deschis: "o tresărire nervoasă a obrazului ei pentru o clipă mi-a amintit de ceva" e bine ca ai revenit cu aceasta marturisire...sper sa nu dispari iarasi.
„așa a spus și a-nceput să cânte toate culorile la un loc” ... care e subiectul pentru „a-nceput”? Că dacă e „culorile” atunci trebuie și verbul la plural „au început”. Dacă subiectul e același ca și pentru verbul „a spus”, atunci e bine așa cum ai scris
Am luat notă - chiar am aruncat un click peste articolul d-voastră (Iarna Românească) şi eseul Getei Truică. Va felicit pentru că promovaţi tineri promiţători, aşa ca Raluca.
În general, e un text bine scris, care respiră sensibilitate între cuvinte, nu în cuvânt. Se vede aici o mână măcar talentată, dacă nu exersată. Poate că atunci când cele două caractersitici se vor îmbina, nu vor mai apărea scăpări de genul:
" Vântul, după ea, obedient..." - disonanţă la nivel lexical.
"A parfum de femeie" - ...
"Un domn cu părul cărunt, ce mai contează cât de lung" - atunci de ce mai contează că e cărunt, se putea ca domnul să fie în vârstă şi atăt.
"Oare, am sosit prea... din timp?!" - punctuaţia nu încarcă cu sens.
În unele locuri, ar fi mai nimerit să foloseşti virgulă, nu punct.
Încă ceva: La "Ghem" încă nu-mi plăceai, chestia aia cu cutiile și genunchi neînghițiți (deși expresivă totuși)... dar uite, te-am mai citit, "Nu te întoarce am strigat" e iarăși foarte bună. Nu depinde de mine, dar cred că ți-ai depășit statutul de "novice". Dacă mai pui și semne de punctuație (nu trebuie neapărat să mă asculți) o să te citesc întotdeauna cu plăcere.
multam' pt. aprecieri, teodor. ma bucura cand cititorul rezoneaza cu scrierea si mai ales cand promite ca mai revine :)) daca reuseam sa elimin cumva "ne"-uri aia, imi placea chiar si mie scriitura:))
dacă începi poezia cu o inversiune....parcă nici nu-mi vine să citesc mai departe („Pe-al nostru steag e scrie unire....” dar asta asta era demult). Cam multe „pentru că”,o invazie de „și-uri”. într-adevăr mai trebuie lucrat.
versuri care fac toamna să pară mai umană: ne-o apropie, ne fac să iubim această zi așa cum este ea, monotonă, trisăt, rece, dar atât de umană! un poem antiminulescian, de o delicatețe care răzbate surprinzător prin urzeala imaginilor dure; fâșâitul din versul al 3- lea, rezultă o disonanță la citire, poate fi o onomatopee menită să tulbure firul aproape melodic, ca o litanie...
(eu nu prea cred în coincidențe, bobadil! vine iar o serie de ieșiri în decor? sau tocmai ai evitat una?)
am să mă prefac că nu înțeleg ce vrei să spui cu “foloasele limbilor românești”, ești mai familiar cu acest gen de limbaj.
nici faptul că tu nu recunoști o simplă accentuare folosită de omileticieni lejer și nu numai de ei, ci de oameni în general, oratori sau scriitori, nu ți-l reproșez.
că se întâmplă să auzim câini care și mârâie… eh, un exces de-al tău de zel… erai memorabil cu un vers ca acesta “aud câinii”, wow!!!
și acum serios: îți reproșez că ai promis să te ții departe de textele mele la solicitarea subsemnatului (solicitare întemeiată pentru că nu constatasem o stabilitate emotivă susținută de cunoștințe utile mie în comentariile tale și îți spun acestea lent încet fără grabă) și nu ai făcut-o.
mai pe înțeles, comentezi în funcție de cum ți-a ieșit omleta.
da, ai umor. dar ce să fac eu cu umorul tău? ete mă mai amuz când te apucă damblaua și vrei să enervezi pe cineva.
hai papapa-papapa!
Uf! Regretând enorm că nu am postat poemle în limba japoneză, nu am observat comentul lui Paul. Iertare...şi mulţumiri pentru aprecieri. Şi mie mi-a plăcut cel mai mult acest poem :)Are o poveste ascunsă.
Un sentiment de vinovatie: "știi că am vrut să mori deși te iubeam?", "n-am venit la tine doar m-am rugat să-ncetezi "si totodata promisiunea de a intoarce timpul si a schimba trecutul: "nu-ți fie frică/ o să te întorc" denota incercarea disperata dar si constientizarea imposibilitatii de a scapa de vinovatie. Totul este alert, doar starea autorului este/era una de repaus, in asteptarea mortii iminente, de aici si culpa.Textul nu s-a vrut trist, actiunile sunt redate una dupa alta, rapid, simplu, fara zorzoane care storc lacrimi, pana si momentul mortii este redat in 2 cuvinte "o șuviță de sânge/ colțul gurii cambrat într-un zâmbet-sărut/ stop". Intentia autorului de a transforma aceasta tragedie s-a materializat in versuri simple care nu i-au dat mare bataie de cap dar pline de semnificatii si care au creat un Univers complicat, perfect, in care astfel de lucruri greu de exprimat se intampla. Lejeritatea si simplitatea dau gust poeziei, sunt calitati ale autorului de a da o forma lucrurilor de neinteles si totodata surprind interesant.
Sorin, versul "ma rusinez numai sa nu par nesimtit" mi se pare prea explicativ si prozaic. Chiar ii simti necesitatea acolo, si inca in forma aceasta? In rest, sugerare reusita a ridicolului intr-o lume in care nu-i mare lucru sa mai simti ca ne pierdem, de fapt, unii de altii, in graba, trecand unii pe langa altii, neatingandu-ne in realitate niciodata. De-aici si ridicarea de mana, nu? :-)
tuturor hermeneuticilor şi să ne citim cu bine în noul an! Mariana, încă îţi sunt datoare cu o plecăcăiune pentru întâmpinare, şi o însemnez aici. Toate cele bune să se-adune!
Dacă o comparaţie cu atâta forţă nu aduce nimic nou, atunci nimic nu mai aduce. Fără "ca o femeie frumoasă" finalul ar deveni, nu doar banal şi predictibil, ci şi clişeic.
Versurile cu pricina nu sunt doar o comparaţie (şi aici vine "noul"), ci formează, metatextual/intercontextual o tranziţie obiect-subiect, o oglindă răsturnată: de la "vara îmbătrînește în mine ca o femeie frumoasă" la "o femeie frumoasă (iubire apusă) îmbătrâneşte în mine, ca vara". Finalul nu trebuie atins.
Inițial am greșit 'românia' trebuia să fie în titlu adică 'mama la toate țările românia' iar subtitlul 'lui virgil t' sub formă de dedicație... când am editat am mutat românia... mă rog. Oricum mersi de lectură și de păreri, nu am nicio pretenție de la acest text, doamne ferește, el este doar o joacă cu creionul pe hârtia virtuală și cu gândul la ultima polemică de tip octavian paler cu virgil, despre români el este cel mai mare expert, eu sunt doar un băgător de seamă.
Pentru Matei special de la Adi de la Vâlcea, dragule tu scrii la textele mele numai la jucărele, oare așa zici tu că merită? Te face asta să te simți mai mărișor oleacă sau de ce? Nu cred că e nevoie, după socotelile mele acum ar trebui să ai și tu vreo douăzeci de anișori plus o prietenă ceva acolo care să-ți fi șters coșulețele de pe față, right?
Andu
N-am înțeles nimic din chestia cu margas și nici nu știu dacă domnișorica ți-ar fi scris sub textul ăsta că aici ești ca un geo bogza-lucian blaga reîncarnați într-un tandem de tip sociu-pandele sau cum naiba îi cheamă pe aia de la eurobingo. Un poem flasc, plin de clișee îmbătrânite, presate între paginile cărților pe care le citeam (eu, care am aproape 50 de ani) pe când eram la liceu, iar tu probabil abia te nășteai în postura acestor reîncarnări glumețe.
Nimic serios în acest poem, dragă cititorule, că să te citez, doar flash-back-uri din poezia anilor 8o, fântâni în piatră, păsări, pământ, limbile care îți asurzesc sufletul iar mie îmi asurzesc creierul cu acest talmeș-balmeș de cuvinte aproape dez-articulate dpdv al poeziei moderne. Când te citesc, stimabile, mă simt tânăr și plin de avânt pentru că scrii foarte învechit. Foarte prăfuit.
un vers care te definește cel mai bine, un vers care se coboară și se simplifică în mine: [I[citești doar fața aspră a lumii în trecere. un text de o sensibilitate evidentă, Nuța.
multumesc, cailean, pentru comentariu si penita incurajatoare. cu un zambet simian a la "tata Darwin", pot spune ca mi se mai edulcoreaza "nimicnicia" prin scriitura...
Multe imagini reusite. Deja Calin a facut o radiografie f buna a textului, nu prea mai am ce sa adaug decat ca pe mine m-a atins cel mai mult prima strofa, am si vazut imaginea a doi indragostiti absenti si prezenti in acelasi timp unul in celalalt. Frumos, delicat, profund. Chestia aceea cu pixul cusut nu prea am inteles-o... dar probabil e necesara pentru forma. Violeta
un inceput ezitant cu o rima involuntara, spun eu mări/întrebări. cit ajut repetitia "turme" nu sint convinsa. sfarsitul este mult mai sugestiv, nu stiu cit de lucrat, dar expresiv: "nu mai este vreme de înflorit duminici ziua de mâine va veni cu o ninsoare mai devorată de tristețe decât un clopot în amurg" aproape rotunda in metafore.
Cristi, poate ţi-am mai spus-o, admir ambiţia ta, munca, dar nu prea mai merge. Te repeţi extraordinar de mult, foloseşti îngrozitor de multe clişee sau expresii uzate, reiei obsesiv rime, ţi-ai epuizat de multă vreme lexicul necesar epocii sonetului, iar tema - iubirea - cred că are şi ea limitele ei. Cred că şi tu ai început să oboseşti, se vede inerţia din care scrii, mecanismul. Cred că ar trebui să-ţi pui problema plictiselii cititorului: uită-te la cât eşti de citit, comentat... Şi să nu-mi spui că nu-ţi pasă.
Cu intenţii bune.
De data asta orice "tehnica" - de care l-am acuzat, uneori, pe autor, ca ocupa prim planul - intra in background si lasa sa respire poezia. Profetule, ai prins o clipa de gratie!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
intervin din nou, deși sunt într-o criză de timp teribilă.
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. de1. Nu te-a acuzat nimeni că ai șters textul.
2. Cât despre verbul „a modifica” se referea la înlocuirea acelui cuvânt. Era o precizare pe care am făcut-o în urma comentariului Alinei în care spunea că un editor ar fi schimbat cuvântul cu pricina, iar eu am specificat: „Modificarea a fost efectuată de către autor”. Editorii nu șterg texte și nici nu le editează modificând cuvinte.
Nici pe departe vreo intenție de manipulare din partea mea. Poate trebuia să fiu mai explicită.
Gând bun!
salutam intoarcerea parintelui ratacitor! :) un poem bun, care, desi (din punctul meu de vedere) este puuuutin previzibil, la nivelul personalizarii, este salvat de viziune si, mai ales, de acel final "altfel", deschis: "o tresărire nervoasă a obrazului ei pentru o clipă mi-a amintit de ceva" e bine ca ai revenit cu aceasta marturisire...sper sa nu dispari iarasi.
pentru textul : am văzut-o de„așa a spus și a-nceput să cânte toate culorile la un loc” ... care e subiectul pentru „a-nceput”? Că dacă e „culorile” atunci trebuie și verbul la plural „au început”. Dacă subiectul e același ca și pentru verbul „a spus”, atunci e bine așa cum ai scris
pentru textul : știu că se poate deuite ce scrie cineva cind nu are ce face si probabil ca nici ce spune. tu chiar crezi ca asta este poezie?
pentru textul : anura sapiens sapiens deAm luat notă - chiar am aruncat un click peste articolul d-voastră (Iarna Românească) şi eseul Getei Truică. Va felicit pentru că promovaţi tineri promiţători, aşa ca Raluca.
pentru textul : Revista LITERE, nr. 2 (143), februarie 2012 demulţumesc pentru atenţie, Adrian.
pentru textul : numele ei nu are ecou se aude în mine deo părere obiectivă ajută întotdeauna.
am modificat.o zi bună.
În general, e un text bine scris, care respiră sensibilitate între cuvinte, nu în cuvânt. Se vede aici o mână măcar talentată, dacă nu exersată. Poate că atunci când cele două caractersitici se vor îmbina, nu vor mai apărea scăpări de genul:
" Vântul, după ea, obedient..." - disonanţă la nivel lexical.
"A parfum de femeie" - ...
"Un domn cu părul cărunt, ce mai contează cât de lung" - atunci de ce mai contează că e cărunt, se putea ca domnul să fie în vârstă şi atăt.
"Oare, am sosit prea... din timp?!" - punctuaţia nu încarcă cu sens.
În unele locuri, ar fi mai nimerit să foloseşti virgulă, nu punct.
Dar, da, un text bun.
pentru textul : Vremuieşte deÎncă ceva: La "Ghem" încă nu-mi plăceai, chestia aia cu cutiile și genunchi neînghițiți (deși expresivă totuși)... dar uite, te-am mai citit, "Nu te întoarce am strigat" e iarăși foarte bună. Nu depinde de mine, dar cred că ți-ai depășit statutul de "novice". Dacă mai pui și semne de punctuație (nu trebuie neapărat să mă asculți) o să te citesc întotdeauna cu plăcere.
pentru textul : trei cuvinte deSi eu cred dar nu am timp de scris argumente. Daca vrei, ti le inregistrez si te pun sa ma asculti. Vrei asa?
pentru textul : intimități fără bluetooth demultam' pt. aprecieri, teodor. ma bucura cand cititorul rezoneaza cu scrierea si mai ales cand promite ca mai revine :)) daca reuseam sa elimin cumva "ne"-uri aia, imi placea chiar si mie scriitura:))
pentru textul : iubire în stil modern deAndu, textul de mai sus este unul slab în raport cu ce? Cu ceea ce scrii tu (de obicei) ori cu ceea ce se află afișat (acum) pe prima pagină?
Eugen
pentru textul : Poemul-blestem dedacă începi poezia cu o inversiune....parcă nici nu-mi vine să citesc mai departe („Pe-al nostru steag e scrie unire....” dar asta asta era demult). Cam multe „pentru că”,o invazie de „și-uri”. într-adevăr mai trebuie lucrat.
pentru textul : Roșu deversuri care fac toamna să pară mai umană: ne-o apropie, ne fac să iubim această zi așa cum este ea, monotonă, trisăt, rece, dar atât de umană! un poem antiminulescian, de o delicatețe care răzbate surprinzător prin urzeala imaginilor dure; fâșâitul din versul al 3- lea, rezultă o disonanță la citire, poate fi o onomatopee menită să tulbure firul aproape melodic, ca o litanie...
pentru textul : amintire din pavilionul 10 de(eu nu prea cred în coincidențe, bobadil! vine iar o serie de ieșiri în decor? sau tocmai ai evitat una?)
pentru textul : văd cireși de smoală deam să mă prefac că nu înțeleg ce vrei să spui cu “foloasele limbilor românești”, ești mai familiar cu acest gen de limbaj.
nici faptul că tu nu recunoști o simplă accentuare folosită de omileticieni lejer și nu numai de ei, ci de oameni în general, oratori sau scriitori, nu ți-l reproșez.
că se întâmplă să auzim câini care și mârâie… eh, un exces de-al tău de zel… erai memorabil cu un vers ca acesta “aud câinii”, wow!!!
și acum serios: îți reproșez că ai promis să te ții departe de textele mele la solicitarea subsemnatului (solicitare întemeiată pentru că nu constatasem o stabilitate emotivă susținută de cunoștințe utile mie în comentariile tale și îți spun acestea lent încet fără grabă) și nu ai făcut-o.
mai pe înțeles, comentezi în funcție de cum ți-a ieșit omleta.
da, ai umor. dar ce să fac eu cu umorul tău? ete mă mai amuz când te apucă damblaua și vrei să enervezi pe cineva.
hai papapa-papapa!
Uf! Regretând enorm că nu am postat poemle în limba japoneză, nu am observat comentul lui Paul. Iertare...şi mulţumiri pentru aprecieri. Şi mie mi-a plăcut cel mai mult acest poem :)Are o poveste ascunsă.
pentru textul : Haiku ( 1 ) deUn sentiment de vinovatie: "știi că am vrut să mori deși te iubeam?", "n-am venit la tine doar m-am rugat să-ncetezi "si totodata promisiunea de a intoarce timpul si a schimba trecutul: "nu-ți fie frică/ o să te întorc" denota incercarea disperata dar si constientizarea imposibilitatii de a scapa de vinovatie. Totul este alert, doar starea autorului este/era una de repaus, in asteptarea mortii iminente, de aici si culpa.Textul nu s-a vrut trist, actiunile sunt redate una dupa alta, rapid, simplu, fara zorzoane care storc lacrimi, pana si momentul mortii este redat in 2 cuvinte "o șuviță de sânge/ colțul gurii cambrat într-un zâmbet-sărut/ stop". Intentia autorului de a transforma aceasta tragedie s-a materializat in versuri simple care nu i-au dat mare bataie de cap dar pline de semnificatii si care au creat un Univers complicat, perfect, in care astfel de lucruri greu de exprimat se intampla. Lejeritatea si simplitatea dau gust poeziei, sunt calitati ale autorului de a da o forma lucrurilor de neinteles si totodata surprind interesant.
pentru textul : pleacă din casa asta, nu știu unde, dar fugi demay I ask unde am facut si eu „la fel”? asta ca să nu vorbim fără acoperire...
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deLucian, mi-a plăcut perspectiva din care ai citit poezia, mulțumesc pentru comentariul tău frumos.
pentru textul : ce să fac deSorin, versul "ma rusinez numai sa nu par nesimtit" mi se pare prea explicativ si prozaic. Chiar ii simti necesitatea acolo, si inca in forma aceasta? In rest, sugerare reusita a ridicolului intr-o lume in care nu-i mare lucru sa mai simti ca ne pierdem, de fapt, unii de altii, in graba, trecand unii pe langa altii, neatingandu-ne in realitate niciodata. De-aici si ridicarea de mana, nu? :-)
pentru textul : nu despre penibil detuturor hermeneuticilor şi să ne citim cu bine în noul an! Mariana, încă îţi sunt datoare cu o plecăcăiune pentru întâmpinare, şi o însemnez aici. Toate cele bune să se-adune!
pentru textul : La mulți ani! deDacă o comparaţie cu atâta forţă nu aduce nimic nou, atunci nimic nu mai aduce. Fără "ca o femeie frumoasă" finalul ar deveni, nu doar banal şi predictibil, ci şi clişeic.
pentru textul : copacul dinăuntru deVersurile cu pricina nu sunt doar o comparaţie (şi aici vine "noul"), ci formează, metatextual/intercontextual o tranziţie obiect-subiect, o oglindă răsturnată: de la "vara îmbătrînește în mine ca o femeie frumoasă" la "o femeie frumoasă (iubire apusă) îmbătrâneşte în mine, ca vara". Finalul nu trebuie atins.
Inițial am greșit 'românia' trebuia să fie în titlu adică 'mama la toate țările românia' iar subtitlul 'lui virgil t' sub formă de dedicație... când am editat am mutat românia... mă rog. Oricum mersi de lectură și de păreri, nu am nicio pretenție de la acest text, doamne ferește, el este doar o joacă cu creionul pe hârtia virtuală și cu gândul la ultima polemică de tip octavian paler cu virgil, despre români el este cel mai mare expert, eu sunt doar un băgător de seamă.
pentru textul : mama la toate țările dePentru Matei special de la Adi de la Vâlcea, dragule tu scrii la textele mele numai la jucărele, oare așa zici tu că merită? Te face asta să te simți mai mărișor oleacă sau de ce? Nu cred că e nevoie, după socotelile mele acum ar trebui să ai și tu vreo douăzeci de anișori plus o prietenă ceva acolo care să-ți fi șters coșulețele de pe față, right?
Andu
N-am înțeles nimic din chestia cu margas și nici nu știu dacă domnișorica ți-ar fi scris sub textul ăsta că aici ești ca un geo bogza-lucian blaga reîncarnați într-un tandem de tip sociu-pandele sau cum naiba îi cheamă pe aia de la eurobingo. Un poem flasc, plin de clișee îmbătrânite, presate între paginile cărților pe care le citeam (eu, care am aproape 50 de ani) pe când eram la liceu, iar tu probabil abia te nășteai în postura acestor reîncarnări glumețe.
pentru textul : Pilda omului care a tăcut deNimic serios în acest poem, dragă cititorule, că să te citez, doar flash-back-uri din poezia anilor 8o, fântâni în piatră, păsări, pământ, limbile care îți asurzesc sufletul iar mie îmi asurzesc creierul cu acest talmeș-balmeș de cuvinte aproape dez-articulate dpdv al poeziei moderne. Când te citesc, stimabile, mă simt tânăr și plin de avânt pentru că scrii foarte învechit. Foarte prăfuit.
Acest text il puteai publica mai degraba la sectiunea proza, nu prea are legatura cu poezia. Mama lui de postmodernism.......
pentru textul : cinsprezece deun vers care te definește cel mai bine, un vers care se coboară și se simplifică în mine: [I[citești doar fața aspră a lumii în trecere. un text de o sensibilitate evidentă, Nuța.
pentru textul : de câte ori cad poduri peste înserare demultumesc, cailean, pentru comentariu si penita incurajatoare. cu un zambet simian a la "tata Darwin", pot spune ca mi se mai edulcoreaza "nimicnicia" prin scriitura...
pentru textul : homo ludens deMulte imagini reusite. Deja Calin a facut o radiografie f buna a textului, nu prea mai am ce sa adaug decat ca pe mine m-a atins cel mai mult prima strofa, am si vazut imaginea a doi indragostiti absenti si prezenti in acelasi timp unul in celalalt. Frumos, delicat, profund. Chestia aceea cu pixul cusut nu prea am inteles-o... dar probabil e necesara pentru forma. Violeta
pentru textul : Absenții deun inceput ezitant cu o rima involuntara, spun eu mări/întrebări. cit ajut repetitia "turme" nu sint convinsa. sfarsitul este mult mai sugestiv, nu stiu cit de lucrat, dar expresiv: "nu mai este vreme de înflorit duminici ziua de mâine va veni cu o ninsoare mai devorată de tristețe decât un clopot în amurg" aproape rotunda in metafore.
pentru textul : ziua de mâine deCristi, poate ţi-am mai spus-o, admir ambiţia ta, munca, dar nu prea mai merge. Te repeţi extraordinar de mult, foloseşti îngrozitor de multe clişee sau expresii uzate, reiei obsesiv rime, ţi-ai epuizat de multă vreme lexicul necesar epocii sonetului, iar tema - iubirea - cred că are şi ea limitele ei. Cred că şi tu ai început să oboseşti, se vede inerţia din care scrii, mecanismul. Cred că ar trebui să-ţi pui problema plictiselii cititorului: uită-te la cât eşti de citit, comentat... Şi să nu-mi spui că nu-ţi pasă.
pentru textul : Sonet 228 deCu intenţii bune.
De data asta orice "tehnica" - de care l-am acuzat, uneori, pe autor, ca ocupa prim planul - intra in background si lasa sa respire poezia. Profetule, ai prins o clipa de gratie!
pentru textul : zilele acestea de ianuarie dePagini