Foarte bine realizat experimentul, iar titlul completează "absolut" ceea ce poezia nu spune direct, iar imaginea sugerează cu eleganță. Am reticențe față de început "o îndepărtare e (o) apropiere de altceva", ca sunând prea scolastic. Și eu una aș fi renunțat la oglinzi în text: prea uzate. Dar, așa cum remarca și Emil: experimentul ca un tot este remarcabil.
am reținut obiecțiile, vă mulțumesc pentru implicare. e posibil să fie cumva cam infantil, pentru că, ce să zic și eu sunt pe undeva cam la fel.
adriana, cred că ai dreptate. voi tăcea mai mult, să vedem ce iese. mulțumesc frumos pentru semne.
de ce este inaccepatbil de h aaa?...concret fara misto...este inca libertate intre cuvinte drespt urmare argumenteaza scriitoricesc si nu in sistem latrator...si nu iti multumesc anticipat
Un fel de a completa lucrurile simple cu partea noastră de suflet, de a fi lângă și prin ele. O autoanaliză interesantă, propria conștiință în raport cu celelalte aspecte. Am apreciat acuratețea textului și mai ales, acest balans născut din nevoia de a-ți găsi echilibrul, identitatea. Un fenomen linear pe care îl vei însuși treptat. Cogito ergo sum. Ac proinde haec cognitio, ego cogito, ergo sum, est omnium prima & certissima, quae cuilibet ordine philosophanti occurrat. "Mi-am dat seama, nu stiu daca acum un minut sau acum o viață, că nu am un loc al meu. Probabil aceasta este cauza pentru care îmi place balansul. Probabil exact aceasta este cauza pentru care acum câteva zile, voluntar ori involuntar, mi-am trecut pasul stâng peste oricare dintre pașii tăi. Fără să știu că ai să-mi ceri să stau, fără să știi că eu m-am hotărât deja să mă nasc". Scrie. Vei observa că nu tu, ci lucrurile se vor opri din balansul lor.
Toate trei au elemente kigo (care sugerează anotimpul) și cele două planuri conectate între ele. Trebuie citite lent, cu pauză de un minut sau mai mult între strofe, altfel se pierde tot farmecul și toată esența poetică. Merita pusă o pauză mare intre ele, să oblige cititorul să mediteze puțin la fiecare imagine. Eu văd un haiku ca pe o fotografie. Oricine crede că poate face fotografii reușite, dar se înșeală. Și de multe ori trecem prea rapid peste imaginile maeștrilor și pierdem mesajul. Un haiku nu e plin nici de senzații tari, nici de banalitate ca multe din versurile moderne, trebuie savurat pe îndelete, și atunci vom simți acel ceva special din el. Iar din acest punct de vedere, Naan Lea e un fotograf foarte bun!
Ca sa nu par nu stiu cum, sa va lamuresc un pic. Despre istoricul acestui sit stiu mai multe decat multi dintre voi. Nu ma intrebati de ce, prietenii stiu de ce. Cel mai important, exista un regulament care trebuie respectat. Atata timp cat regulamentul functioneaza brici, asta nu lasa loc de scapari, interpretari si mistouri. Poate sunt eu de vina ca traiesc intr-o societate in care nu exista barfa si invidia specifica romanilor. Tentativa de pamplet si ironiile ieftine sunt barfe de piata. Pamfletul, in cazul de fata, evita, anuleaza regulamentul. Adica poti spune orice tampenie iti trece prin cap despre orice autor al sitului, poti sa-ti bati joc de viata sa privata si numele sau, dar ai acoperire pamfletul. Dezgustator. Oamenii seriosi se respecta, in ciuda diferentelor de opinie si gusturilor literare. Nu m-am legat de nimeni si ma asteptam la acelasi lucru. Nu m-am legat de muschi, de ochi, de competente literare, nu am facut mistouri despre autori. Am comentat pe text si am argumentat. De ce va este voua atat de greu sa respectati niste principii si niste regulemante? Cum vreti sa va faceti cunoscuti in lumea buna literara cu astfel de atitudini? Sau va plictisiti de moarte si cautati sa faceti viata mai piperata?
Orgolii... cu totii avem. Dar autocontrolul este un semn de respect si maturitate. Nu suntem aici sa facem demonstratii de valoare si nici sa incercam rabdarea celorlalti. Destinderea vine din respect si intelegere, din colaborare si bune intentii.
Nevinovat pamflet. Ceva de genul: dacă erai inteligent răspundeai ca Vlad și Silvia:)
Adica ti se spune ca esti prost PE FATA si voi va faceti ca treceti cu vederea.
Nu ati inteles un lucru. Am venit aici din placere, sa-i ajut pe cei care poate au nevoie. Nu ati stiut sa apreciati acest lucru, exista zeci de reviste si situri unde oamenii se comporta cum trebuie.
Dragă Aranca, Ai, firește, dreptate, nu-i nimic nou. Textul, se vede că mai vechi, (dar din păcate și mai actual acum)e scris dintr-o exasperare, aceea a tamburului "caterpilarului ideologic" pe care îl visăm (de ce nu există verb pentru substantivul coșmar?) lângă frunțile noastre. Și care, spre tristețea mea, și sper să nu se supere nimeni, strivește mai ales frunțile tinere, mai crude. Tocmai adevărurile astea vechi și banale, cum că arta e un domeniu al valorii verticale de pildă, sunt anulate. Cum să-ți explici de pildă că un ilustru intelectual care ne tot dă lecții de dincolo de ocean dintr-o universitate americană, este excedat că de ce se fac la noi traduceri din greacă (aluzie "fină" la Septuaginta), că asta-i pierdere de vreme și de bani. Deși probabil că fondurile folosite în America într-un an pentru ediții și studii antice depășesc cu muuuult totalitatea fondurilor pentru cercetare din România în toate domeniile. Iată o țeastă aplatizată. Sau, alt exemplu, suntem cu toții deprimați de valul de manelism care ne îneacă spațiul public și uneori și pe cel intim. Ce să mai crezi atunci de acei intelectuali subțiri, degustători altfel de cele mai subtile experimente estetice, care, în numele aceleeași blestemate ideologii ne conjură să lăsăm manelele în pace, ca pe un drept legitim de exprimare al nu știu cărei minorități oprimate, drept la fel de legitim ca și un concert la Filarmonică? Alte țeste aplatizate. Nu-i mai sincer celebrul Guță decât asemenea oameni cu strălucite studii? De aici a pornit exasperarea mea, tocmai pentru că, așa cum spui foarte bine, arta înseamnă și va însemna desigur cât va mai fi Iluminare. Mulțumesc mult pentru comentariu. P.S. M-am iscălit nu dintr-o vanitate auctorială (chiar râvnesc un "Nou EV MEDIU" cu anonimizarea creatorului) ci doar pentru că fiind novice în astfel de prezențe internautice nu am anticipat modul cum va apărea materialul.
alma, am ales "cutia de nisip" dintr-un motiv ....previzibil: prelucrarea lui ulterioara. textul este o resuscitare. cred ca merită a doua sansa. multumesc pentru lectura si comentariu
"vine în vârful aripilor" - fascinantă expresia asta. a trebuit să o citesc de mai multe ori ca să mă simt împăcat cu întregul text. cred că este una din cele mai reușite imagini pe care le-am citit în ultima vreme. nu sînt critic literar. așa că nu te aștepta să fac critică literară. reacționez însă la text. și mai ales la subtext. sau hypertext (în cazul acesta).
Uite o poezie care obligă cititorul să se ridice din comodul loc din fața ecranului. Să prindă mingea, eventual. Sau măcar terenul. Scrisă în același timp cu sinceritate, dar și cu morgă, admir o poezie care se întoarce pe ea însăși pe toate părțile, nelăsându-ne portițe de scăpare. Toate ușile duc de fapt spre același loc, nu există numai intrări ori numai ieșiri. Drept dovadă că poezia se termină exact în același loc de unde a pornit.
multa dreptate ai Adriana. nici macar nu mi-am imaginat ca ar merita o penita dar am simtit nevoia sa il scriu. si e foarte posibil sa fie un crochiu pe care il voi folosi mai tirziu la altceva Corina, e interesanta sugestia ta. nu mi-a trecut prin mine, cum nu imi trec multe. e interesanta si ideea cum ca eul tau (poetic sau artistic) ar putea intra in universul eului meu poetic. iata un subiect de scifi (sau mai degraba de arta fantastica) ce poate duce la alte proiecte. da, e paradoxal, (nu?) sa incep cu "probabil" si sa inchei cu "siguranta". poate exista mai multe unghiuri din care ar putea fi dezvoltata ideea. ai dreptate.
Ma bucur ca a ajuns la tine fix mesajul pe care vroiam sa-l transmit. Chiar daca pe multi deranjeaza genul asta de poeme, important este sa incercam sa privim dincolo de tabu-urile ce ne limiteaza. Asta daca vom gasi ceva dincolo de ele, nu doar exprimarea sterila a unor senzatii.
un vers care te definește cel mai bine, un vers care se coboară și se simplifică în mine: [I[citești doar fața aspră a lumii în trecere. un text de o sensibilitate evidentă, Nuța.
Insist pentru forma corectă a verbului "aşază" (nu "aşează") și pentru adăugarea a ceva la cele două titluri identice (de exemplu I și II) pentru a le diferenția. Uite, spre exemplu, dacă te uiți în dreapta la comentarii, se poate crede că sunt trei comentarii la același poem, ori nu e așa. Când e gata, te rog click pe atenție editor!
Posibil să fii interesat de răspunsurile la antepenultima și penultima întrebare de aici http://hermeneia.com/faq-page
Pentru mine, personal, și mai ales ]n acest moment, imaginea este foarte izbitoare, acel verde-albastru metalizat, cu stilizarea punctiformă, străpunge, îngheață, șochează. Este un impact care de exemplu în publicitate ar fi pe primele locuri. Nu știu dacă ar merge drept copertă de volum, asta depinde și de coerența cu conținutul și ideatica volumului. Și, mai mult, un astfel de design ar produce o retragere a cititorului, după o atracție magnetică. Un fel de ciocnire elastică. Nu pot reda acum prin cuvinte, dar cred că autorul înțelege și puținele cuvinte pe care le las aici. În schimb, versurile sunt relevante, au consistență, au eleganță, discursul este bine închegat, mesajul ajunge la cititor în reverberații. Mi-au plăcut ambele variante, oricum în ansamblu este originală concepția.
Domnule Manolescu, mulțumesc pentru observație. Lucrul pe care îl semnalați este o funcționare normală a site-ului. Și se încrede în folosirea în mod etic a acestei facilități. De fapt cred că nu este cu mult diferit de „riscul” care era și în Hermeneia 1.0
Cu timpul sau dacă voi observa abuzuri voi încerca să modifc codul. Dar sper să nu fie nevoie.
Strofa a treia mi se pare fortata prin intercalarea secundarei "amputez creionul" intre principala si subiectiva. De fapt se vede ca ai simtit nevoia stangace a punctelor de suspensie acolo... eu zic ca nu ti-a iesit si ar trebui schimbat. In rest imi place cum suna, desi nu incetezi sa ma uimesti cum insisti in acest stil mort si ingropat. Dar ma rog, fiecare isi duce crucea cat poate. La urma urmei, daca mai pica o gagica pe spate la o apa plata cu lamaie la auzul unor versuri ca acestea tot nu e rau. Iar daca le mai si pune pe muzica un prieten betiv care stie sa treaca pe chitara din do in la minor si apoi in re si in fa la orice ora dupa miezul noptii... e chiar ok. Parerea mea de opspe ani. Andu
Curat real. Lacoste e o firmă de tricouri parcă. Și da, am fost la un pas să scriu vineri cu V mare. Dar nu mai sunt sigur daca Crusoe chiar l-a întâlnit, sau a fost numai o închipuire de-a lui. Sau invers. Aaa, si Lacoste ăla mai are un frate, cred, care a scris o fenomenologie a timpului din care n-am înțeles mare lucru. S-ar putea să aibă și un castel undeva pe-o vale. Rameau, mă face fericit confirmarea că nu există prezent. Mă bucur c-ați trecut pe aici.
Cifra asta de-i zice sase e un fel de preludiu, prin acel 1+2+3, pentru tetraktys... 3 unghiuri, 2 femei si o foarfeca, multe singuratati, desi variabila cantitativa este aici neconcludenta... am sa ma opresc aici cu joaca de-a cifrele si nu pot sa cobor discursul in htonian fara sa-ti spun ca cele mai bune zaruri sunt cele din os :)
Of, Eugen, obosesc si eu cateodata sa tot iti explic ce inseamna poezia si care este rolul repetitiei. In "poemul care se citeste pe sine" Matei Visniec repeta de 9 ori substantivul poem. Dar el nu-si pierde vremea ca mine pe ateliere literare sa asculte tot felul de pareri despre cum trebuie sa i se ciunteasca, modifice, un text deja publicat. Ca daca dadeai si tu un clic de curiozitate pe clip ai fi vazut. Dar nu-i bai.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Foarte bine realizat experimentul, iar titlul completează "absolut" ceea ce poezia nu spune direct, iar imaginea sugerează cu eleganță. Am reticențe față de început "o îndepărtare e (o) apropiere de altceva", ca sunând prea scolastic. Și eu una aș fi renunțat la oglinzi în text: prea uzate. Dar, așa cum remarca și Emil: experimentul ca un tot este remarcabil.
pentru textul : absolute zero deam reținut obiecțiile, vă mulțumesc pentru implicare. e posibil să fie cumva cam infantil, pentru că, ce să zic și eu sunt pe undeva cam la fel.
pentru textul : envoyee de mon i-phone deadriana, cred că ai dreptate. voi tăcea mai mult, să vedem ce iese. mulțumesc frumos pentru semne.
Virgil, mulțumesc pentru atenționare. Am corectat.
Eugen
pentru textul : Drumul către cei dragi e o pantă ascendentă. dede ce este inaccepatbil de h aaa?...concret fara misto...este inca libertate intre cuvinte drespt urmare argumenteaza scriitoricesc si nu in sistem latrator...si nu iti multumesc anticipat
pentru textul : aparent era noapte deUn text care-și merită distincțiile și locul. Aș spune mai multe despre el, dar nu-mi permit. Un text excelent.
pentru textul : Poem despre mama unei vieți deUn fel de a completa lucrurile simple cu partea noastră de suflet, de a fi lângă și prin ele. O autoanaliză interesantă, propria conștiință în raport cu celelalte aspecte. Am apreciat acuratețea textului și mai ales, acest balans născut din nevoia de a-ți găsi echilibrul, identitatea. Un fenomen linear pe care îl vei însuși treptat. Cogito ergo sum. Ac proinde haec cognitio, ego cogito, ergo sum, est omnium prima & certissima, quae cuilibet ordine philosophanti occurrat. "Mi-am dat seama, nu stiu daca acum un minut sau acum o viață, că nu am un loc al meu. Probabil aceasta este cauza pentru care îmi place balansul. Probabil exact aceasta este cauza pentru care acum câteva zile, voluntar ori involuntar, mi-am trecut pasul stâng peste oricare dintre pașii tăi. Fără să știu că ai să-mi ceri să stau, fără să știi că eu m-am hotărât deja să mă nasc". Scrie. Vei observa că nu tu, ci lucrurile se vor opri din balansul lor.
pentru textul : Eseu despre mai multe zile - 1 dece pansament bun de pus pe suflet pentru amintiri mi-ai lăsat azi cu aceste versuri!
"aşa zăvorâţi în singurătăţile noastre
cu inima rămasă afară"
Mulţumesc.
pentru textul : priveşte-ne deVom citi din poeziile tale. Ai cateva preferinte?
pentru textul : Virtualia XV deToate trei au elemente kigo (care sugerează anotimpul) și cele două planuri conectate între ele. Trebuie citite lent, cu pauză de un minut sau mai mult între strofe, altfel se pierde tot farmecul și toată esența poetică. Merita pusă o pauză mare intre ele, să oblige cititorul să mediteze puțin la fiecare imagine. Eu văd un haiku ca pe o fotografie. Oricine crede că poate face fotografii reușite, dar se înșeală. Și de multe ori trecem prea rapid peste imaginile maeștrilor și pierdem mesajul. Un haiku nu e plin nici de senzații tari, nici de banalitate ca multe din versurile moderne, trebuie savurat pe îndelete, și atunci vom simți acel ceva special din el. Iar din acest punct de vedere, Naan Lea e un fotograf foarte bun!
pentru textul : Înșir`te mărgărite deCa sa nu par nu stiu cum, sa va lamuresc un pic. Despre istoricul acestui sit stiu mai multe decat multi dintre voi. Nu ma intrebati de ce, prietenii stiu de ce. Cel mai important, exista un regulament care trebuie respectat. Atata timp cat regulamentul functioneaza brici, asta nu lasa loc de scapari, interpretari si mistouri. Poate sunt eu de vina ca traiesc intr-o societate in care nu exista barfa si invidia specifica romanilor. Tentativa de pamplet si ironiile ieftine sunt barfe de piata. Pamfletul, in cazul de fata, evita, anuleaza regulamentul. Adica poti spune orice tampenie iti trece prin cap despre orice autor al sitului, poti sa-ti bati joc de viata sa privata si numele sau, dar ai acoperire pamfletul. Dezgustator. Oamenii seriosi se respecta, in ciuda diferentelor de opinie si gusturilor literare. Nu m-am legat de nimeni si ma asteptam la acelasi lucru. Nu m-am legat de muschi, de ochi, de competente literare, nu am facut mistouri despre autori. Am comentat pe text si am argumentat. De ce va este voua atat de greu sa respectati niste principii si niste regulemante? Cum vreti sa va faceti cunoscuti in lumea buna literara cu astfel de atitudini? Sau va plictisiti de moarte si cautati sa faceti viata mai piperata?
Orgolii... cu totii avem. Dar autocontrolul este un semn de respect si maturitate. Nu suntem aici sa facem demonstratii de valoare si nici sa incercam rabdarea celorlalti. Destinderea vine din respect si intelegere, din colaborare si bune intentii.
Nevinovat pamflet. Ceva de genul: dacă erai inteligent răspundeai ca Vlad și Silvia:)
Adica ti se spune ca esti prost PE FATA si voi va faceti ca treceti cu vederea.
Nu ati inteles un lucru. Am venit aici din placere, sa-i ajut pe cei care poate au nevoie. Nu ati stiut sa apreciati acest lucru, exista zeci de reviste si situri unde oamenii se comporta cum trebuie.
Ramas bun.
pentru textul : am avut un vis deDragă Aranca, Ai, firește, dreptate, nu-i nimic nou. Textul, se vede că mai vechi, (dar din păcate și mai actual acum)e scris dintr-o exasperare, aceea a tamburului "caterpilarului ideologic" pe care îl visăm (de ce nu există verb pentru substantivul coșmar?) lângă frunțile noastre. Și care, spre tristețea mea, și sper să nu se supere nimeni, strivește mai ales frunțile tinere, mai crude. Tocmai adevărurile astea vechi și banale, cum că arta e un domeniu al valorii verticale de pildă, sunt anulate. Cum să-ți explici de pildă că un ilustru intelectual care ne tot dă lecții de dincolo de ocean dintr-o universitate americană, este excedat că de ce se fac la noi traduceri din greacă (aluzie "fină" la Septuaginta), că asta-i pierdere de vreme și de bani. Deși probabil că fondurile folosite în America într-un an pentru ediții și studii antice depășesc cu muuuult totalitatea fondurilor pentru cercetare din România în toate domeniile. Iată o țeastă aplatizată. Sau, alt exemplu, suntem cu toții deprimați de valul de manelism care ne îneacă spațiul public și uneori și pe cel intim. Ce să mai crezi atunci de acei intelectuali subțiri, degustători altfel de cele mai subtile experimente estetice, care, în numele aceleeași blestemate ideologii ne conjură să lăsăm manelele în pace, ca pe un drept legitim de exprimare al nu știu cărei minorități oprimate, drept la fel de legitim ca și un concert la Filarmonică? Alte țeste aplatizate. Nu-i mai sincer celebrul Guță decât asemenea oameni cu strălucite studii? De aici a pornit exasperarea mea, tocmai pentru că, așa cum spui foarte bine, arta înseamnă și va însemna desigur cât va mai fi Iluminare. Mulțumesc mult pentru comentariu. P.S. M-am iscălit nu dintr-o vanitate auctorială (chiar râvnesc un "Nou EV MEDIU" cu anonimizarea creatorului) ci doar pentru că fiind novice în astfel de prezențe internautice nu am anticipat modul cum va apărea materialul.
pentru textul : Corectitudinea artistică de...cu mențiunea că aș înlătura cuvintele "umbră" și "stele" , ce nu sunt susținute printr-un trop revelator. atent, paul
pentru textul : eu nu sînt poet dealma, am ales "cutia de nisip" dintr-un motiv ....previzibil: prelucrarea lui ulterioara. textul este o resuscitare. cred ca merită a doua sansa. multumesc pentru lectura si comentariu
pentru textul : Concert de muzică de Paște de"vine în vârful aripilor" - fascinantă expresia asta. a trebuit să o citesc de mai multe ori ca să mă simt împăcat cu întregul text. cred că este una din cele mai reușite imagini pe care le-am citit în ultima vreme. nu sînt critic literar. așa că nu te aștepta să fac critică literară. reacționez însă la text. și mai ales la subtext. sau hypertext (în cazul acesta).
pentru textul : Poezia deUite o poezie care obligă cititorul să se ridice din comodul loc din fața ecranului. Să prindă mingea, eventual. Sau măcar terenul. Scrisă în același timp cu sinceritate, dar și cu morgă, admir o poezie care se întoarce pe ea însăși pe toate părțile, nelăsându-ne portițe de scăpare. Toate ușile duc de fapt spre același loc, nu există numai intrări ori numai ieșiri. Drept dovadă că poezia se termină exact în același loc de unde a pornit.
pentru textul : un ceas demulta dreptate ai Adriana. nici macar nu mi-am imaginat ca ar merita o penita dar am simtit nevoia sa il scriu. si e foarte posibil sa fie un crochiu pe care il voi folosi mai tirziu la altceva Corina, e interesanta sugestia ta. nu mi-a trecut prin mine, cum nu imi trec multe. e interesanta si ideea cum ca eul tau (poetic sau artistic) ar putea intra in universul eului meu poetic. iata un subiect de scifi (sau mai degraba de arta fantastica) ce poate duce la alte proiecte. da, e paradoxal, (nu?) sa incep cu "probabil" si sa inchei cu "siguranta". poate exista mai multe unghiuri din care ar putea fi dezvoltata ideea. ai dreptate.
pentru textul : da probabil deMa bucur ca a ajuns la tine fix mesajul pe care vroiam sa-l transmit. Chiar daca pe multi deranjeaza genul asta de poeme, important este sa incercam sa privim dincolo de tabu-urile ce ne limiteaza. Asta daca vom gasi ceva dincolo de ele, nu doar exprimarea sterila a unor senzatii.
pentru textul : atelier de vechituri deun vers care te definește cel mai bine, un vers care se coboară și se simplifică în mine: [I[citești doar fața aspră a lumii în trecere. un text de o sensibilitate evidentă, Nuța.
pentru textul : de câte ori cad poduri peste înserare deSi da se screi cu doi de "p" dar evident nu din motivele pe care le-ai invocat tu... Ialin
pentru textul : A cappella deInsist pentru forma corectă a verbului "aşază" (nu "aşează") și pentru adăugarea a ceva la cele două titluri identice (de exemplu I și II) pentru a le diferenția. Uite, spre exemplu, dacă te uiți în dreapta la comentarii, se poate crede că sunt trei comentarii la același poem, ori nu e așa. Când e gata, te rog click pe atenție editor!
pentru textul : Anna Karenina dePosibil să fii interesat de răspunsurile la antepenultima și penultima întrebare de aici http://hermeneia.com/faq-page
Pentru mine, personal, și mai ales ]n acest moment, imaginea este foarte izbitoare, acel verde-albastru metalizat, cu stilizarea punctiformă, străpunge, îngheață, șochează. Este un impact care de exemplu în publicitate ar fi pe primele locuri. Nu știu dacă ar merge drept copertă de volum, asta depinde și de coerența cu conținutul și ideatica volumului. Și, mai mult, un astfel de design ar produce o retragere a cititorului, după o atracție magnetică. Un fel de ciocnire elastică. Nu pot reda acum prin cuvinte, dar cred că autorul înțelege și puținele cuvinte pe care le las aici. În schimb, versurile sunt relevante, au consistență, au eleganță, discursul este bine închegat, mesajul ajunge la cititor în reverberații. Mi-au plăcut ambele variante, oricum în ansamblu este originală concepția.
pentru textul : exaust deEu cred că ai vrut să scrii proză şi ai dat de prea multe ori "enter".
pentru textul : de la 29 la 30 deChiar nu sesizezi lucrurile astea?
Altfel, numai de bine.
Domnule Manolescu, mulțumesc pentru observație. Lucrul pe care îl semnalați este o funcționare normală a site-ului. Și se încrede în folosirea în mod etic a acestei facilități. De fapt cred că nu este cu mult diferit de „riscul” care era și în Hermeneia 1.0
pentru textul : Replică la un com. al lui Călin Sămărghițean (Cailean) la un eseu al subsemnatului ”(1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv” postat pe Hermeneia. deCu timpul sau dacă voi observa abuzuri voi încerca să modifc codul. Dar sper să nu fie nevoie.
Strofa a treia mi se pare fortata prin intercalarea secundarei "amputez creionul" intre principala si subiectiva. De fapt se vede ca ai simtit nevoia stangace a punctelor de suspensie acolo... eu zic ca nu ti-a iesit si ar trebui schimbat. In rest imi place cum suna, desi nu incetezi sa ma uimesti cum insisti in acest stil mort si ingropat. Dar ma rog, fiecare isi duce crucea cat poate. La urma urmei, daca mai pica o gagica pe spate la o apa plata cu lamaie la auzul unor versuri ca acestea tot nu e rau. Iar daca le mai si pune pe muzica un prieten betiv care stie sa treaca pe chitara din do in la minor si apoi in re si in fa la orice ora dupa miezul noptii... e chiar ok. Parerea mea de opspe ani. Andu
pentru textul : Ison desorry ! "lina" se va citi "limba"
pentru textul : oolong tea deeste foarte bine ca esti de acord cu mine, lucrurile imi sunt sfinte. :P bine ai venit in locuinta mea plina de ingeri decapitati!
pentru textul : Lovitură de rafturi deMulțumim! Le voi transmite urările tale la microfon, în cadrul Cenaclului. Te așteptăm oricând la Virtualia!
pentru textul : Cenaclul Virtualia vă invită... deCurat real. Lacoste e o firmă de tricouri parcă. Și da, am fost la un pas să scriu vineri cu V mare. Dar nu mai sunt sigur daca Crusoe chiar l-a întâlnit, sau a fost numai o închipuire de-a lui. Sau invers. Aaa, si Lacoste ăla mai are un frate, cred, care a scris o fenomenologie a timpului din care n-am înțeles mare lucru. S-ar putea să aibă și un castel undeva pe-o vale. Rameau, mă face fericit confirmarea că nu există prezent. Mă bucur c-ați trecut pe aici.
pentru textul : Un gând de vineri deCifra asta de-i zice sase e un fel de preludiu, prin acel 1+2+3, pentru tetraktys... 3 unghiuri, 2 femei si o foarfeca, multe singuratati, desi variabila cantitativa este aici neconcludenta... am sa ma opresc aici cu joaca de-a cifrele si nu pot sa cobor discursul in htonian fara sa-ti spun ca cele mai bune zaruri sunt cele din os :)
pentru textul : Raţionament cubist deOf, Eugen, obosesc si eu cateodata sa tot iti explic ce inseamna poezia si care este rolul repetitiei. In "poemul care se citeste pe sine" Matei Visniec repeta de 9 ori substantivul poem. Dar el nu-si pierde vremea ca mine pe ateliere literare sa asculte tot felul de pareri despre cum trebuie sa i se ciunteasca, modifice, un text deja publicat. Ca daca dadeai si tu un clic de curiozitate pe clip ai fi vazut. Dar nu-i bai.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit dePagini