E o problemă de încadrare în măsura în care nu găsești poezia / liricul în această poezie. Nu orice înșiruire de denumiri este poezie. Eu, personal, nu am găsit-o. Și nu e prima dată, ți-am lăsat comentariu și pe alt text scris în aceeași manieră. Dar, sincer, oricum ai schimba încadrarea, la proză / note etc., părerea mea nu se va modifica. Expresia "stigmatizat de soare" am găsit-o într-un ghid turistic, acum câțiva ani, prin sudul Franței. Versul "EU și TU" pare a fi cel mai autentic, măcar e românesc (și îmi amintește de manele).
"măcar lasă o urmă, să-mi vină pruncii tăi, îmbătați de lumină…" Cantată pentru pian de lumină și prunci zămisliți din lumină. Sonet pentru iarna viu născătoare de iubire, întru dalbă simțire, prag de timp, la ceasul anilor. Tu te naști odată cu anii, suflet "mai alb decât albul din tot". Sania iubirilor tale, dinspre veri ce "se tot duc înspre nea", fericită de a fi purtată de renii cei colindători ai gândului, ce "loc fac icoanelor de adăpost". Prunci tăi de lumină au primit binecuvântarea. Și prețuirea mea pentru sonetul iernii vibrând a viață. Fericite clipe de pruncie avut-ai și așa să îți fie anii mai departe, mai d e p a r t e a iubirii! Ela
Am vrut să las un comentariu, aici, încă de la postarea lui pe H. Nu ştiu din ce motive nu am reuşit să încheg, două rânduri, măcar, aşa de bună ziua unei doamne distinse, precum Ana Bladiana. Dincolo de toate, o mare poetă a zilelor noastre cum nu ştiu dacă aş mai putea numi, la ora actuală, în poezia de azi şi de mâine. Poate, cu egală consideraţie mi-aş îndrepta serios atenţia către Constanţa Buzea, poate doar acolo să mai fi întâlnit linia melodică a poeziei feminine, fără vulgaritate sau act de bravură forţată. Personal, am fost încântată, să o redefinesc pe Ana Blandiana prin "Sertarul cu aplauze", scriere ce mi-a căzut sub citire absolut întâmplător, scriere care denotă o forţă feminină de mare clasă şi evident talent, aşa cum bine reiese şi din critica maestrului Tudor Cristea. Ana Blandiana nu este doar o poetă ci şi o doamnă frumoasă, expresivă la orice vârstă, îi poţi sorbi candoarea din privire şi graţia poeziei sale o face veşnică în frumuseţe atât sufletească cât şi fizică, prin dăruire de lumesc şi de adevăr căutătoare, ea, ca poet şi ca om va rămâne în timp SCRISĂ.
Îl felicit pe domnul Tudor Cristea pentru aceste eseuri care vin în sprijinul nostru ca noi să mai auzim, să mai ştim despre...
Mă aflam din întâmplare pe pagina ta când, văd comentariul tău. Să mă ierți, dar nu l- am observat până acum. Mă bucur de semn, chiar așteptam și alte păreri, văd că poezia a trecut aproape neobservată. Eu am scris- o în urma unei predici care m- a impresionat cum nu deseori se întâmplă... Pur și simplu am simțit să scriu așa.
E un alt stil, un stil care se pare că te prinde.
Am crezut că după versul, „ceva mai vechi şi dulceag ca sângele meu”, nu mai urmează nimic... E o ruptură acolo, chiar dacă spre final revii cu unele idei. Finalul e bun.
Cred că acesta este stilul în care te-ai putea perfecta :)
PS. Apropo de discuțiile personale, de expunerea problemelor personale, cred că e bine să fim mai reținuți. Nu ajută nimănui, dimpotrivă!
Și mie îmi place haiku-ul! Redă excelent starea de sărăcie, de disconfort (păduchii și CD-ul zgâriat), dar și puterea de a trece peste toate încercând să avem mici bucurii. Continuă!
pentru că viaţa e atât de frumoasă, aproape ca o cutie enormă cu iepuri albi
revărsaţi peste tine, alergi
şi iarba se curbează sub tălpi ca o sticlă
aici în spatele casei făceam fântâni
jucării din borcane de zacuscă, pâinea
trecea printr-un nor auriu
n-am plâns că a murit un pui de ciocănitoare am plâns că a greşit
sufocându-se ca prostu' sub bluză
şi aş mai cita, frumos. tocmai pentru asta, te rog să vezi textul, ai greşeli de redactare şi e păcat.
bun. atunci să o luăm ca pe licență poetica, deși mi se pare pretențios. când vorbeam de o "formă naivă" a poemului, credeam că am reușit să imprim un ritm interior acestuia. un ritm naiv, caracteristic vârstei tânărului ce începe a descoperi femeia, deși, se pare că tu asta ai considerat a fi o involuție a scriiturii mele ori, poate, ai dreptate și nu mi-a ieșit nimic aici. oricum, mă bucur că reușești să mă pui pe gânduri și să mă îndrepți atunci când greșesc. mulțumesc și, cum spuneam, te aștept la fiecare poem.
Foarte interesant eseu, Adrian. Despre asemenea poeți care au scris cu prețul libertății, au încercat să facă din poezie un mesager al acesteia, este încă nevoie să ne aducem aminte. o lectură foarte plăcută. Felicitări!
ce-mi mai plac mie poemele astea-ghicitoare
aș vrea să văd pe careva scriind aici că s-a prins care-i șpilu... man at work, recomandarea mea este, cât se poate de sinceră, STOP WORKING MAN! Get a real job! For the well being of your fellow citizens (asta e din the departed, în caz că nu te-ai prins) stop with the riddles!
Aici despre ce este vorba? Despre vânzătorul de halva, nu-i așa?
Sau nu, despre vopsitorul de mere! Poate fi și mâncătorul de halva, dar asta e doar o presupunere insidioasă...
Posibil sunt trimiteri la numele trandafirului, mai probabil însă la inițiala de mijloc a trandafirului, pentru că nu se văd bine nici numele și nici prenumele trandafirului.
Nu comentez! Am, totuşi, o observaţie: dupa ce enumerăm persoane, nu punem etc.! Etc., adica "et caetera", înseamnă exact ceea ce înseamnă: "şi celelalte". După ce enumeram nume de persoane trebuie sa spunem "şi alţii". Mi se pare că Stefan Zweig a scris o carte intitulată "Şi alţii". Nu ETC! Am citit-o pe când eram elev de liceu...
Marturisesc ca am intrat convinsa ca titlul e neinspirat, ca e prea batut drumul acesta etc etc. Si uite ca, asa cum spunea Vlad intr-un comentariu recent, am impresia ca ai luat expresia aceasta si ai repus-o in locul potrivit. Mai cred ca e bine ca e la cutia de nisip, pentru ca e asa, un fel de trecere molcoma, cum numai la un pahar de vorba se poate intampla, si ca uneori, cand le spui simplu, nu le spui rau. Poate as obiecta pe ici pe colo ca fiind prea aproape primul plan de lectura, dar... mai vezi si tu, daca este cazul (stigmatizatul de ideal, mentionarea explicita a cuvantului "virtual" etc - trecerea de care mentiona si Ialin ca e reusita, exista si fara sustinerea clara prin acest cuvant pe care eu il gasesc ca pe o nuca verde in peretele proaspat vopsit. Sau ca pe o reclama la sucurile V8, unde primesti o palma in frunte ca nu te-ai prins. Bam! Asa apare virtualul tau acolo.)
dezvoltam spatii, pentru a ni le modela.si-atunci, survoland propria natura de la inaltimea unui spatiu ideal si oarecum mitic, vom face parte din natura celui pe care vrem sa-l cunoastem cel mai bine. pentru ca noi suntem cei legati si iremediabil integrati in natura careia nu-i suntem nici stapani nici finalitate. ingerii?...'turbioane' in sinul naturii turbulente, consistentele noastre proprii.. bianca, mai tii minte? Invatatorul, reincarnarea Sarpelui... Sau, poate Sarpele reincarnat?...of of..
Paul, după ce un text e făcut public, eventual, pot să-mi permit să "lămuresc" autorul cum mi-aş fi dorit eu să-l scrie... dar nu pe Nichita Stănescu.
"poezia are logica ei, știi doar și de suprarealiști..." - nu orice tip de "poezie".
"în fine, ce îți reproșez (amical) e că nu poți vedea în poezie fotonii plecând..." - se poate. Mi-aş dori mai mult să-i văd venind.
"știm amândoi că orice poezie poate fi interpretată cumva și găsi un sens, după cum știm
la fel de bine că orice afirmație poate fi combătută." - ştim că nu există interpretări bune sau rele, există daor interpretări coerente. Se poate combate orice afirmaţie, sau cel puţin, se poate încerca. De aceea, de obicei, mă feresc de verdicte.
Silvia, îmi place cum mi-ai numit poemul, chiar dacă nu ştiu exact ce te-a făcut să-l numeşti aşa. Poate că impresia de întortocheat vine de la faptul că nu ştiu să mă fac înţeleasă. Uneori nici eu nu mă înţeleg, aşadar nu am obiecţii când dau impresia unei femei întortocheate. Rafinată, nu poate decât să mă măgulească. Îţi spun şi ţie ce cred şi trebuie să mă crezi. Întâmplarea ne întâmplă, nu ne alege.
devin subiecte fierbinți în fiecare început de iarnă și ne pun pe drumuri ca la un fel de Mecca a poeților virtualiști sau nu dar într-un pelerinaj la finele căruia poezia are doar de cîștigat devenind nu invizibilă ci invincible to everyone. mă bucur întrucît Alina ține sus spiritul acestei instituții ieșene și cu un farmec inconfundabil măiastru duce sărbătoarea mereu la bun sfîrșit. succes Virtualiei și sper ca și eu împreună cu Zoon Poetikon să participăm dacă sănătatea și maestrul de ceremonii Alina ne-o va permite. tuturor, să fiți iubiți de să nu vă vedeți !
o femeie isi poarta umbrele printre mobile, te locuieste o vreme fara sa stii, impalpabila si atit de aproape...este doar o proiectie, o holograma a celorlalte umbre dorite, uscate deja intr-o vaza a amintirilor sau doar dorinta ei de a fi linga tine aproape departe? e o atmosfera stranie despre tine si femeia umbrelor tale. poate "vinde doar umbre la capatul strazii" sau poate se desira/prelinge la nesfirsit intre noapte si tine, cautindu-si penumbra. sau vinde doar umbre pe nimic sa-si rascumpere sufletul pierdut. stii sa o intrebi?
da, este ca un parfum bine dozat. singurele rezerve pe care le am sînt „ultimele peisaje” și „o slujbă de înviere”. sună puțin artificial sau exagerat poetistic după părerea mea. dar probabil că este o problemă de gust.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
E o problemă de încadrare în măsura în care nu găsești poezia / liricul în această poezie. Nu orice înșiruire de denumiri este poezie. Eu, personal, nu am găsit-o. Și nu e prima dată, ți-am lăsat comentariu și pe alt text scris în aceeași manieră. Dar, sincer, oricum ai schimba încadrarea, la proză / note etc., părerea mea nu se va modifica. Expresia "stigmatizat de soare" am găsit-o într-un ghid turistic, acum câțiva ani, prin sudul Franței. Versul "EU și TU" pare a fi cel mai autentic, măcar e românesc (și îmi amintește de manele).
pentru textul : Ruines de Rome deEmil, trei cuvinte: am luat nota. multzam, chiar aveam nevoie de o cofa cu apa rece turnata de sus.
pentru textul : Eșafod deFrumos, mi-a amintit de cuburile de la Pogor. Si finalul, reusit.
pentru textul : are voie iarna cuburi? de"măcar lasă o urmă, să-mi vină pruncii tăi, îmbătați de lumină…" Cantată pentru pian de lumină și prunci zămisliți din lumină. Sonet pentru iarna viu născătoare de iubire, întru dalbă simțire, prag de timp, la ceasul anilor. Tu te naști odată cu anii, suflet "mai alb decât albul din tot". Sania iubirilor tale, dinspre veri ce "se tot duc înspre nea", fericită de a fi purtată de renii cei colindători ai gândului, ce "loc fac icoanelor de adăpost". Prunci tăi de lumină au primit binecuvântarea. Și prețuirea mea pentru sonetul iernii vibrând a viață. Fericite clipe de pruncie avut-ai și așa să îți fie anii mai departe, mai d e p a r t e a iubirii! Ela
pentru textul : Prunci de lumină deo ninsoare la timp
pentru textul : Feminitate sine qua non detrei zâmbete calde-
bucurie în cerc
Am vrut să las un comentariu, aici, încă de la postarea lui pe H. Nu ştiu din ce motive nu am reuşit să încheg, două rânduri, măcar, aşa de bună ziua unei doamne distinse, precum Ana Bladiana. Dincolo de toate, o mare poetă a zilelor noastre cum nu ştiu dacă aş mai putea numi, la ora actuală, în poezia de azi şi de mâine. Poate, cu egală consideraţie mi-aş îndrepta serios atenţia către Constanţa Buzea, poate doar acolo să mai fi întâlnit linia melodică a poeziei feminine, fără vulgaritate sau act de bravură forţată. Personal, am fost încântată, să o redefinesc pe Ana Blandiana prin "Sertarul cu aplauze", scriere ce mi-a căzut sub citire absolut întâmplător, scriere care denotă o forţă feminină de mare clasă şi evident talent, aşa cum bine reiese şi din critica maestrului Tudor Cristea. Ana Blandiana nu este doar o poetă ci şi o doamnă frumoasă, expresivă la orice vârstă, îi poţi sorbi candoarea din privire şi graţia poeziei sale o face veşnică în frumuseţe atât sufletească cât şi fizică, prin dăruire de lumesc şi de adevăr căutătoare, ea, ca poet şi ca om va rămâne în timp SCRISĂ.
Îl felicit pe domnul Tudor Cristea pentru aceste eseuri care vin în sprijinul nostru ca noi să mai auzim, să mai ştim despre...
cu drag,
pentru textul : Între Orfeu şi Euridice des.b
Mă aflam din întâmplare pe pagina ta când, văd comentariul tău. Să mă ierți, dar nu l- am observat până acum. Mă bucur de semn, chiar așteptam și alte păreri, văd că poezia a trecut aproape neobservată. Eu am scris- o în urma unei predici care m- a impresionat cum nu deseori se întâmplă... Pur și simplu am simțit să scriu așa.
pentru textul : plânsul crucii deei uite ca acum mi-ai bagat mortu' in casa. va trebui sa continui intr-un fel, nu? si nu stiu daca imi va reusi
pentru textul : antiplatonice I deE un alt stil, un stil care se pare că te prinde.
Am crezut că după versul, „ceva mai vechi şi dulceag ca sângele meu”, nu mai urmează nimic... E o ruptură acolo, chiar dacă spre final revii cu unele idei. Finalul e bun.
Cred că acesta este stilul în care te-ai putea perfecta :)
PS. Apropo de discuțiile personale, de expunerea problemelor personale, cred că e bine să fim mai reținuți. Nu ajută nimănui, dimpotrivă!
Și mie îmi place haiku-ul! Redă excelent starea de sărăcie, de disconfort (păduchii și CD-ul zgâriat), dar și puterea de a trece peste toate încercând să avem mici bucurii. Continuă!
pentru textul : cerşind milă păduchilor deMulțumesc, Paul.
pentru textul : Isidore Isou, pour en finir avec la conspiration du silence/Collection François Poyet dede vorbă cu Dumnezeu, dar când te-ai întâlnit cu El? nu eram eu greşit când vorbeam de sabatic! finalul, ah, finalul!
pentru textul : ramura de foc a fericirii depentru că viaţa e atât de frumoasă, aproape ca o cutie enormă cu iepuri albi
revărsaţi peste tine, alergi
şi iarba se curbează sub tălpi ca o sticlă
aici în spatele casei făceam fântâni
jucării din borcane de zacuscă, pâinea
trecea printr-un nor auriu
n-am plâns că a murit un pui de ciocănitoare am plâns că a greşit
sufocându-se ca prostu' sub bluză
şi aş mai cita, frumos. tocmai pentru asta, te rog să vezi textul, ai greşeli de redactare şi e păcat.
pentru textul : Mereu altfel dar mereu în acelaşi loc de:) foarte curat poemul tau.
mi-a placut in special ultimul vers ( ca sa fezi fatalitate, parerile se impart care incotro).
si mi-a palcut si commentul lui shadow... ultima observatie.
pentru textul : Inscripție pe o frunte debun. atunci să o luăm ca pe licență poetica, deși mi se pare pretențios. când vorbeam de o "formă naivă" a poemului, credeam că am reușit să imprim un ritm interior acestuia. un ritm naiv, caracteristic vârstei tânărului ce începe a descoperi femeia, deși, se pare că tu asta ai considerat a fi o involuție a scriiturii mele ori, poate, ai dreptate și nu mi-a ieșit nimic aici. oricum, mă bucur că reușești să mă pui pe gânduri și să mă îndrepți atunci când greșesc. mulțumesc și, cum spuneam, te aștept la fiecare poem.
pentru textul : Marlena mea deFoarte interesant eseu, Adrian. Despre asemenea poeți care au scris cu prețul libertății, au încercat să facă din poezie un mesager al acesteia, este încă nevoie să ne aducem aminte. o lectură foarte plăcută. Felicitări!
pentru textul : Robert Desnos (1900-1945) dede preţuire şi lectură
pentru textul : Ziua când am semănat cu toamna demersi,matei.am corectat, intr-adevar suna mai bine
pentru textul : Poem cu mult balast dece-mi mai plac mie poemele astea-ghicitoare
pentru textul : mai bine moare un om deaș vrea să văd pe careva scriind aici că s-a prins care-i șpilu... man at work, recomandarea mea este, cât se poate de sinceră, STOP WORKING MAN! Get a real job! For the well being of your fellow citizens (asta e din the departed, în caz că nu te-ai prins) stop with the riddles!
Aici despre ce este vorba? Despre vânzătorul de halva, nu-i așa?
Sau nu, despre vopsitorul de mere! Poate fi și mâncătorul de halva, dar asta e doar o presupunere insidioasă...
Posibil sunt trimiteri la numele trandafirului, mai probabil însă la inițiala de mijloc a trandafirului, pentru că nu se văd bine nici numele și nici prenumele trandafirului.
Like a new entry.
pentru textul : The City's Mornings deInteresting context:
"The mornings of old times
are dead..."
Esti pe H de 5 ani si 5 ore. Multi inainte! Mi-a placut sa recitesc primele doua strofe. Ai putea sa lucrezi pe final.
pentru textul : pentru prima dată deNu comentez! Am, totuşi, o observaţie: dupa ce enumerăm persoane, nu punem etc.! Etc., adica "et caetera", înseamnă exact ceea ce înseamnă: "şi celelalte". După ce enumeram nume de persoane trebuie sa spunem "şi alţii". Mi se pare că Stefan Zweig a scris o carte intitulată "Şi alţii". Nu ETC! Am citit-o pe când eram elev de liceu...
pentru textul : Hermeneia obituary deMarturisesc ca am intrat convinsa ca titlul e neinspirat, ca e prea batut drumul acesta etc etc. Si uite ca, asa cum spunea Vlad intr-un comentariu recent, am impresia ca ai luat expresia aceasta si ai repus-o in locul potrivit. Mai cred ca e bine ca e la cutia de nisip, pentru ca e asa, un fel de trecere molcoma, cum numai la un pahar de vorba se poate intampla, si ca uneori, cand le spui simplu, nu le spui rau. Poate as obiecta pe ici pe colo ca fiind prea aproape primul plan de lectura, dar... mai vezi si tu, daca este cazul (stigmatizatul de ideal, mentionarea explicita a cuvantului "virtual" etc - trecerea de care mentiona si Ialin ca e reusita, exista si fara sustinerea clara prin acest cuvant pe care eu il gasesc ca pe o nuca verde in peretele proaspat vopsit. Sau ca pe o reclama la sucurile V8, unde primesti o palma in frunte ca nu te-ai prins. Bam! Asa apare virtualul tau acolo.)
pentru textul : la un pahar de vorbă deVă mulţumesc pentru lectură şi pentru intervenţie!
pentru textul : poemele mele dedezvoltam spatii, pentru a ni le modela.si-atunci, survoland propria natura de la inaltimea unui spatiu ideal si oarecum mitic, vom face parte din natura celui pe care vrem sa-l cunoastem cel mai bine. pentru ca noi suntem cei legati si iremediabil integrati in natura careia nu-i suntem nici stapani nici finalitate. ingerii?...'turbioane' in sinul naturii turbulente, consistentele noastre proprii.. bianca, mai tii minte? Invatatorul, reincarnarea Sarpelui... Sau, poate Sarpele reincarnat?...of of..
pentru textul : Înger de veghe dePaul, după ce un text e făcut public, eventual, pot să-mi permit să "lămuresc" autorul cum mi-aş fi dorit eu să-l scrie... dar nu pe Nichita Stănescu.
"poezia are logica ei, știi doar și de suprarealiști..." - nu orice tip de "poezie".
"în fine, ce îți reproșez (amical) e că nu poți vedea în poezie fotonii plecând..." - se poate. Mi-aş dori mai mult să-i văd venind.
"știm amândoi că orice poezie poate fi interpretată cumva și găsi un sens, după cum știm
la fel de bine că orice afirmație poate fi combătută." - ştim că nu există interpretări bune sau rele, există daor interpretări coerente. Se poate combate orice afirmaţie, sau cel puţin, se poate încerca. De aceea, de obicei, mă feresc de verdicte.
"per că nu sunt înțeles greșit." - de ce ai fi?
amical.
pentru textul : Mai singură... deDin păcate, realitatea nu are nicio importanţă, dacă maniera în care este redată nu respiră veridic.
pentru textul : Oameni fara nume deSilvia, îmi place cum mi-ai numit poemul, chiar dacă nu ştiu exact ce te-a făcut să-l numeşti aşa. Poate că impresia de întortocheat vine de la faptul că nu ştiu să mă fac înţeleasă. Uneori nici eu nu mă înţeleg, aşadar nu am obiecţii când dau impresia unei femei întortocheate. Rafinată, nu poate decât să mă măgulească. Îţi spun şi ţie ce cred şi trebuie să mă crezi. Întâmplarea ne întâmplă, nu ne alege.
pentru textul : mult-prea-întâmplarea dedevin subiecte fierbinți în fiecare început de iarnă și ne pun pe drumuri ca la un fel de Mecca a poeților virtualiști sau nu dar într-un pelerinaj la finele căruia poezia are doar de cîștigat devenind nu invizibilă ci invincible to everyone. mă bucur întrucît Alina ține sus spiritul acestei instituții ieșene și cu un farmec inconfundabil măiastru duce sărbătoarea mereu la bun sfîrșit. succes Virtualiei și sper ca și eu împreună cu Zoon Poetikon să participăm dacă sănătatea și maestrul de ceremonii Alina ne-o va permite. tuturor, să fiți iubiți de să nu vă vedeți !
pentru textul : Cenaclul Virtualia Iași - la ediția a XI-a deo femeie isi poarta umbrele printre mobile, te locuieste o vreme fara sa stii, impalpabila si atit de aproape...este doar o proiectie, o holograma a celorlalte umbre dorite, uscate deja intr-o vaza a amintirilor sau doar dorinta ei de a fi linga tine aproape departe? e o atmosfera stranie despre tine si femeia umbrelor tale. poate "vinde doar umbre la capatul strazii" sau poate se desira/prelinge la nesfirsit intre noapte si tine, cautindu-si penumbra. sau vinde doar umbre pe nimic sa-si rascumpere sufletul pierdut. stii sa o intrebi?
pentru textul : femeia cu umbre deda, este ca un parfum bine dozat. singurele rezerve pe care le am sînt „ultimele peisaje” și „o slujbă de înviere”. sună puțin artificial sau exagerat poetistic după părerea mea. dar probabil că este o problemă de gust.
pentru textul : ziua în care ne-am mutat într-o migdală dePagini