după un asemenea comentariu, mi-e greu să spun ceva. Doar că voi încerca să mă sustrag tentației de a face prea multe arabescuri cu emoții, stări și gânduri. Dar așa cum o spuneam de curând și în altă parte, drumul spre ceea ce e simplu devine deseori complicat.
nu am habar ce inseamna pentru tine sa iei apararea cuiva, fiindca nu tin minte sa o fi facut. stai fara grija, poate ca si calc pe unde nu trebuie dar stiu cind si cum sa ma opresc. imi cunosc limitele, o sa fiu cuminte. seara linistita sa ai. cu scuze pentru toate interventiile offtopic catre claudia radu, ec
un motiv de căutare continuă. poate un motiv fără motiv de însingurare. ori, poate, un motiv de însingurare fără motiv!
mi-a plăcut cum ai adus zborul pe hârtie. cum ai luat distanţă de un zbor, distanţă de o pasăre şi cum ai încercat să o descrii , să pui din existenţa ei "nepăsăratecă" - adică tot ceea ce nu poate atinge un ideal din varii raţiuni - câte-o culoare care să nu bată neapărat spre cenuşiu într-o lucrare care are valoarea ei intrinsecă. iată cum acea "nicio șansă" poate fi transpusă aşa încât să doară, să doară până poate deveni o lucrare, o operă, să ajungă "elegant un zece".
eu aşa am văzut, arta se ridică din ceva care apasă greu. şi, de ce nu, din întrebări în atât de aproape.
cred că ai talent. pe ici pe colo foloseşti predicatele şi subiectele puţin confuz. sau poate aşa mi se pare mie datorită dinamicii textului. dar e reuşit ca dramă situaţională. poate aş fi vrut ceva mai multă intrigă şi nu doar ceva existenţialist. dar poate fi un crochiu pe care să îl foloseşti într-un roman sau o nuvelă. sau, cine ştie, într-o idee de film. că tot a făcut vîlvă "moartea domnului lăzărescu". oricum tu ai scris asta înainte ca să apară filmul. aşa că felicitări.
Mi-au placut povestirile astea, daca mai ai mai scrie, da' pune si tu mai multe intr-un singur text :-) Eu am o pilda veche asa, ca de la unul dintre noi pentru celalalt. Discipolul vine la maestru si cere sa-l ajute sa se ilumineze. Atunci maestrul ii umple ochi o lingura cu ulei i-o inmaneaza si-i spune sa se plimbe cu ea prin tot palatul sau si sa vada cate minunatii si comori sunt adunate in el de multe si multe generatii si cand le va fi vazut pe toate va fi iluminat cu conditia sa nu verse nici un strop din lingurita cu ulei. Ce crezi, o fi reusit discipolul acela acest lucru pana in ziua de azi? :-) Andu.
Rog a se scrie titlul cu minuscule. E suficient doar prima literă cu majusculă. Am mai făcut precizarea asta la textul precedent.
De pus toate vocativele între virgule. Când este gata, click pe butonul "atenție editor".
corect, Profetule, varianta ta e excelenta! pentru ca varianta mea o gasesc nemaipomenita, le las pe amandoua, un fel de drum cu dublu sens:) Multam pentru viziunea-ti!
am sa-ti spun parerea mea foarte sincera, chiar daca, poate n-ar trebui. am citit atât de mult , în ultimul timp, despre moarte, spitale, sânge, morga, vene taiate, parastase etc. si nu numai la tine. ma întreb daca mai scriem poezie sau doar "stirile de la ora 5". nu stiu daca am dreptate, pâna la urma nici n-are importanta pentru mine. spun ceea ce simt si mi-e dor sa simt ceea ce-mi lipseste. si nu moartea-mi lipseste.
cu cele bune.
Virgil, este exact un citat dintr-un comentariu anterior al tău, la acest text. E între ghilimele. Deci nu e răstălmăcire și nici generalizare. Am înțeles ce era de înțeles din răspunsul tău.
nu te acuzam de nimic, Adrian, așa că nu știu ce ar trebui să iert. nici nu intenționez să-ți sugerez o schimbare a dietei. e drept, pâna azi nu știam că un astfel de simbol, vechi de câteva mii de ani(„ochiul lăuntric”, de ex.), poate provoca diabet. :)
dar... probabil că nu facem cumpărăturile din același supermarket.
Alma iti multumesc, eu credeam ca voi "incasa" o admonestare si cand colo, ce sa vezi? Am "incasat" o penita aurie. Cu bataia de rigoare cu tot :-) Bobadil. P.S. Voi fi atent
da, îmi aduc aminte că scriam parcă într-un poem: “e ghinionul mării că ajunge la mal” și m-ai provocat, Mariana, să privesc cu ochii unui outsider acest poem și să văd ce iese...
prin urmare avem în primul vers : “sunt cel care scrie cu gluga pe cap” poate sugera rușinea prin ascunderea feței, rebeliunea prin purtarea glugii, o simplă observație referitoare la vreme, la căldură; “din mersul trenurilor” aduce pentru ego-ul acesta străin nostalgia, drumul înmulțit spre ceva (aici m-aș putea gândi și la titlu, mulțimea valurilor care se întorc, a trenurilor care merg) personajul fiind prins în aceste mișcări; apoi: “mă fascinează zidurile dărâmate” (în prim plan fascinația libertății, aplecarea spre studierea ei prin verbul a fascina etc.); “azi am nervozitatea unui pictor neamț” (comunicarea stării ca fiind una artistică, minuțioasă, etc); voi schimba ceva grav (acest ceva grav mă duce cu gândul la ceva definitoriu, radical); “în hanoracul lejer pot să ascund” (tinerețea folosită ca scuză, ori constatarea dureroasă a ei); “nu vei ști că plec departe” (acest departe îmi sugerează o distanță remarcabilă precum largul sugerat de valuri); “mai departe decât își duce rana/ un ghepard” (animalele umblă rănite la discreția rănii, deci personajul are ceva ce nu poate vindeca de unul singur); “mă desfac în bine și rău cum se desface/ o cireașă japoneză de țepii mici” (problema aici este descoperită, după mine… separarea binelui de rău în persoana aflată ca personaj); “cobor la sinaia și încep să îmi număr pașii” (o soluție, o stație unde se poate opri din mersul nesfârșit, aplecarea spre amănunte etc.); “să îmi îndrept umerii” (conștientizarea unei alte stări, demne); “pe hol m-am întâlnit cu dumnezeu” (confirmarea că mersul s-a oprit, că drumul ales este cel corect, că acolo este locul unde se poate odihni); “în vila camelia/ îmi pun o piatră la căpătâi dorm dus” (comparația cu scara lui Iacov, cu locul în care simți că este prezența divină în viața ta, liniștea ce decurge din aceasta); “cândva aici mi-am dorit ca primul copil/ să fie un băiat” (personajul mai trecuse pe acolo, prin locul unde simțise prezența divină, dar nu rămăsese cu nimic valoros, doar cu amintirea)
cam așa aș privi poemul dacă aș fi doar un cititor. însă linia pe care ai mers, Mariana, îmi trezește tot respectul și îți mulțumesc frumos pentru timp, semn și lectură!
folosirea gerunziului este foarte nerecomandată. nu că eu aș fi imun la așa ceva, dar chiar dacă poate părea o regulă estetică arbitrară în limba română, asta este. limba română cu ciudățeniile ei.
Virgil, multumesc pentru avertizare. Insa inainte de toate te rog sa mai analizezi o data temeiul primei avertizari a Arancai. Eu cred ca acesta nu exista... in virtutea spiritului liberei comunicari care exista pe Hermeneia. Daca eu ii raspund lui Vladimir cu o gluma pe masura glumei care mi s-a parut comentariul lui cel putin sarcastic, eu incalc regulamentul? De ce? Pentru ca in gluma aia apare un scafandru american si un dervis arab? Hai sa fim seriosi! Te rog daca esti asa dragut sa-ti spui parerea in legatura cu aceasta problema. Daca in chestiunea cu arabii care ne transforma casele in morminte puturoase am inteles punctul vostru de vedere (mai ales pentru ca Bianca a stiut sa explice bine), pe asta nu o mai pricep. Iar aceasta femeie se pricepe foarte bine sa ma agaseze, nu crezi? O face bine de tot aceasta Marina Nicolaev, pe care nu stiu de ce o pastrezi in echipa editoriala, ca are calitati multiple, mai putin dintre cele care au de-a face cu literatura. Ii datorezi ceva or what, man?? Zi-ne si noua ca sa stim care-i treaba :-) Cu tot dragul si respectul pentru munca ta Virgile semnez aici Andu
margas, nu știu, și cred că nu interesează pe nimeni, de unde ai ajuns tu la concluzia că ești obeză. probabil citești superficial. și aceasta nu este o acuză ci o constatare. eu foloseam un exemplu care este redat prin procedeul stilistic numit: compoarație. dar nu e prima dată când cineva aberează. să îți spun și de ce aberezi: nu te cunosc, iar bustul din profilul tău de autoare m-ar fi dus mai degrabă la exemplificare prin comparația: ca și cum ai cumpăra în 2011 chewing gum de la o țigancă dacă aș fi dorit să micterizez fragila ta ființă, pură, imaculată și desigur ventilată (după cum spuneai). acum îți recomand să te lași de UFO-logia pe care ai început-o sub textul meu și mergi în pace pe căile domnului, sau ale lui viceversa. as you like!
iar dacă și acum, după explicații pe care nu eram obligat să ți le ofer, te vei simți jignită, pune-ți măcar o poză la profil cu abdomenul tău plat și încins, să faci în ciudă ălora care citesc textele și le interpretează ca tine.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Bobadil și Alma, vă mulțumesc pentru treceri.
pentru textul : se strică toate dedupă un asemenea comentariu, mi-e greu să spun ceva. Doar că voi încerca să mă sustrag tentației de a face prea multe arabescuri cu emoții, stări și gânduri. Dar așa cum o spuneam de curând și în altă parte, drumul spre ceea ce e simplu devine deseori complicat.
Mulțumesc. Toate cele bune!
pentru textul : oniromahie decontinuati, domnule manolescu. s-ar putea ca unii sa citeasca
pentru textul : Florin Mugur denu am habar ce inseamna pentru tine sa iei apararea cuiva, fiindca nu tin minte sa o fi facut. stai fara grija, poate ca si calc pe unde nu trebuie dar stiu cind si cum sa ma opresc. imi cunosc limitele, o sa fiu cuminte. seara linistita sa ai. cu scuze pentru toate interventiile offtopic catre claudia radu, ec
pentru textul : incoruptibil deun motiv de căutare continuă. poate un motiv fără motiv de însingurare. ori, poate, un motiv de însingurare fără motiv!
mi-a plăcut cum ai adus zborul pe hârtie. cum ai luat distanţă de un zbor, distanţă de o pasăre şi cum ai încercat să o descrii , să pui din existenţa ei "nepăsăratecă" - adică tot ceea ce nu poate atinge un ideal din varii raţiuni - câte-o culoare care să nu bată neapărat spre cenuşiu într-o lucrare care are valoarea ei intrinsecă. iată cum acea "nicio șansă" poate fi transpusă aşa încât să doară, să doară până poate deveni o lucrare, o operă, să ajungă "elegant un zece".
eu aşa am văzut, arta se ridică din ceva care apasă greu. şi, de ce nu, din întrebări în atât de aproape.
mi-a plăcut mult, aşa încât, notez.
pentru textul : întrebare atât de aproape decred că ai talent. pe ici pe colo foloseşti predicatele şi subiectele puţin confuz. sau poate aşa mi se pare mie datorită dinamicii textului. dar e reuşit ca dramă situaţională. poate aş fi vrut ceva mai multă intrigă şi nu doar ceva existenţialist. dar poate fi un crochiu pe care să îl foloseşti într-un roman sau o nuvelă. sau, cine ştie, într-o idee de film. că tot a făcut vîlvă "moartea domnului lăzărescu". oricum tu ai scris asta înainte ca să apară filmul. aşa că felicitări.
pentru textul : despre durere II deMi-au placut povestirile astea, daca mai ai mai scrie, da' pune si tu mai multe intr-un singur text :-) Eu am o pilda veche asa, ca de la unul dintre noi pentru celalalt. Discipolul vine la maestru si cere sa-l ajute sa se ilumineze. Atunci maestrul ii umple ochi o lingura cu ulei i-o inmaneaza si-i spune sa se plimbe cu ea prin tot palatul sau si sa vada cate minunatii si comori sunt adunate in el de multe si multe generatii si cand le va fi vazut pe toate va fi iluminat cu conditia sa nu verse nici un strop din lingurita cu ulei. Ce crezi, o fi reusit discipolul acela acest lucru pana in ziua de azi? :-) Andu.
pentru textul : Povești pseudo-Zen (2) deRog a se scrie titlul cu minuscule. E suficient doar prima literă cu majusculă. Am mai făcut precizarea asta la textul precedent.
pentru textul : Marea trăncăneală deDe pus toate vocativele între virgule. Când este gata, click pe butonul "atenție editor".
Aud și văd, Călin, intenționat am scris balerin, nu baletist. Fiindcă la 14 ani citeam Bacovia și îmi doream să devin baletistă. :)
pentru textul : cheile decorect, Profetule, varianta ta e excelenta! pentru ca varianta mea o gasesc nemaipomenita, le las pe amandoua, un fel de drum cu dublu sens:) Multam pentru viziunea-ti!
pentru textul : anti-înger deam sa-ti spun parerea mea foarte sincera, chiar daca, poate n-ar trebui. am citit atât de mult , în ultimul timp, despre moarte, spitale, sânge, morga, vene taiate, parastase etc. si nu numai la tine. ma întreb daca mai scriem poezie sau doar "stirile de la ora 5". nu stiu daca am dreptate, pâna la urma nici n-are importanta pentru mine. spun ceea ce simt si mi-e dor sa simt ceea ce-mi lipseste. si nu moartea-mi lipseste.
pentru textul : înnoirea mesei decu cele bune.
late typo: a se citi in loc de "Boiersim" "Boierism". Bine asa ? Multam de atentionare...
pentru textul : Mahalaua deschide lumea: globalizând-o dejudecata bobadilica. iar m-am incurcat...
pentru textul : fotografii în alb și gerunziu deVirgil, este exact un citat dintr-un comentariu anterior al tău, la acest text. E între ghilimele. Deci nu e răstălmăcire și nici generalizare. Am înțeles ce era de înțeles din răspunsul tău.
pentru textul : dana point I deMh, dacă era pe acolo şi o ţigară, mă cucerea definitiv :).
pentru textul : crochiu II deimi place cum ai schimbat. multumesc pentru incredere:)
pentru textul : românia lui virgil t -V- deAlex, ma bucur ca am reusit sa prind in cuvinte ceva din acel "ceva". :)
pentru textul : fugara demultumesc pentru trecere si comentariu.
Din "glifele" cadavrului poemului a mai rămas câte o floare exotică, chiar dacă muzele nu se îmbată cu fiorolac
pentru textul : Cuvinte inventate. Fiorolac denu te acuzam de nimic, Adrian, așa că nu știu ce ar trebui să iert. nici nu intenționez să-ți sugerez o schimbare a dietei. e drept, pâna azi nu știam că un astfel de simbol, vechi de câteva mii de ani(„ochiul lăuntric”, de ex.), poate provoca diabet. :)
dar... probabil că nu facem cumpărăturile din același supermarket.
pentru textul : Adoriana minus zece de„ai bine să fi om decât lup”...???
pentru textul : Unchiul Fedea (3) de„pentu sufletul ei”...???
Alma iti multumesc, eu credeam ca voi "incasa" o admonestare si cand colo, ce sa vezi? Am "incasat" o penita aurie. Cu bataia de rigoare cu tot :-) Bobadil. P.S. Voi fi atent
pentru textul : cișmigiu rhapsody deda, îmi aduc aminte că scriam parcă într-un poem: “e ghinionul mării că ajunge la mal” și m-ai provocat, Mariana, să privesc cu ochii unui outsider acest poem și să văd ce iese...
prin urmare avem în primul vers : “sunt cel care scrie cu gluga pe cap” poate sugera rușinea prin ascunderea feței, rebeliunea prin purtarea glugii, o simplă observație referitoare la vreme, la căldură; “din mersul trenurilor” aduce pentru ego-ul acesta străin nostalgia, drumul înmulțit spre ceva (aici m-aș putea gândi și la titlu, mulțimea valurilor care se întorc, a trenurilor care merg) personajul fiind prins în aceste mișcări; apoi: “mă fascinează zidurile dărâmate” (în prim plan fascinația libertății, aplecarea spre studierea ei prin verbul a fascina etc.); “azi am nervozitatea unui pictor neamț” (comunicarea stării ca fiind una artistică, minuțioasă, etc); voi schimba ceva grav (acest ceva grav mă duce cu gândul la ceva definitoriu, radical); “în hanoracul lejer pot să ascund” (tinerețea folosită ca scuză, ori constatarea dureroasă a ei); “nu vei ști că plec departe” (acest departe îmi sugerează o distanță remarcabilă precum largul sugerat de valuri); “mai departe decât își duce rana/ un ghepard” (animalele umblă rănite la discreția rănii, deci personajul are ceva ce nu poate vindeca de unul singur); “mă desfac în bine și rău cum se desface/ o cireașă japoneză de țepii mici” (problema aici este descoperită, după mine… separarea binelui de rău în persoana aflată ca personaj); “cobor la sinaia și încep să îmi număr pașii” (o soluție, o stație unde se poate opri din mersul nesfârșit, aplecarea spre amănunte etc.); “să îmi îndrept umerii” (conștientizarea unei alte stări, demne); “pe hol m-am întâlnit cu dumnezeu” (confirmarea că mersul s-a oprit, că drumul ales este cel corect, că acolo este locul unde se poate odihni); “în vila camelia/ îmi pun o piatră la căpătâi dorm dus” (comparația cu scara lui Iacov, cu locul în care simți că este prezența divină în viața ta, liniștea ce decurge din aceasta); “cândva aici mi-am dorit ca primul copil/ să fie un băiat” (personajul mai trecuse pe acolo, prin locul unde simțise prezența divină, dar nu rămăsese cu nimic valoros, doar cu amintirea)
cam așa aș privi poemul dacă aș fi doar un cititor. însă linia pe care ai mers, Mariana, îmi trezește tot respectul și îți mulțumesc frumos pentru timp, semn și lectură!
pentru textul : acolo unde se întorc valurile defolosirea gerunziului este foarte nerecomandată. nu că eu aș fi imun la așa ceva, dar chiar dacă poate părea o regulă estetică arbitrară în limba română, asta este. limba română cu ciudățeniile ei.
pentru textul : Poetul deerate: penite, fir-ar; autor care se respecta le utilizează.
pentru textul : o soluție temporară deVirgil, multumesc pentru avertizare. Insa inainte de toate te rog sa mai analizezi o data temeiul primei avertizari a Arancai. Eu cred ca acesta nu exista... in virtutea spiritului liberei comunicari care exista pe Hermeneia. Daca eu ii raspund lui Vladimir cu o gluma pe masura glumei care mi s-a parut comentariul lui cel putin sarcastic, eu incalc regulamentul? De ce? Pentru ca in gluma aia apare un scafandru american si un dervis arab? Hai sa fim seriosi! Te rog daca esti asa dragut sa-ti spui parerea in legatura cu aceasta problema. Daca in chestiunea cu arabii care ne transforma casele in morminte puturoase am inteles punctul vostru de vedere (mai ales pentru ca Bianca a stiut sa explice bine), pe asta nu o mai pricep. Iar aceasta femeie se pricepe foarte bine sa ma agaseze, nu crezi? O face bine de tot aceasta Marina Nicolaev, pe care nu stiu de ce o pastrezi in echipa editoriala, ca are calitati multiple, mai putin dintre cele care au de-a face cu literatura. Ii datorezi ceva or what, man?? Zi-ne si noua ca sa stim care-i treaba :-) Cu tot dragul si respectul pentru munca ta Virgile semnez aici Andu
pentru textul : this is a film deexceptand acel "amiabil" (din considerente estetice) si "estuarele Dunarii" (din considerente geografice), textul m-a prins si mi-a placut.
pentru textul : amintire de dincolo deNici una nici alta... mai degraba i-as spune incultura. Evident e clasor... Greseala mea... Imi cer scuze ! Ialin
pentru textul : Ferestre demargas, nu știu, și cred că nu interesează pe nimeni, de unde ai ajuns tu la concluzia că ești obeză. probabil citești superficial. și aceasta nu este o acuză ci o constatare. eu foloseam un exemplu care este redat prin procedeul stilistic numit: compoarație. dar nu e prima dată când cineva aberează. să îți spun și de ce aberezi: nu te cunosc, iar bustul din profilul tău de autoare m-ar fi dus mai degrabă la exemplificare prin comparația: ca și cum ai cumpăra în 2011 chewing gum de la o țigancă dacă aș fi dorit să micterizez fragila ta ființă, pură, imaculată și desigur ventilată (după cum spuneai). acum îți recomand să te lași de UFO-logia pe care ai început-o sub textul meu și mergi în pace pe căile domnului, sau ale lui viceversa. as you like!
iar dacă și acum, după explicații pe care nu eram obligat să ți le ofer, te vei simți jignită, pune-ți măcar o poză la profil cu abdomenul tău plat și încins, să faci în ciudă ălora care citesc textele și le interpretează ca tine.
pentru textul : siberii suspendate demulțumesc Virgil, într-adevăr, mai trebuie șlefuit. nu am avut răbdare...
pentru textul : totdeauna al doilea întuneric deVoi comenta la următoarea peniţă dată la un text slab.
pentru textul : Starea Hermeneia - 2013 dePagini