şi mai este ceva de observat. postatorul poeziei "funk şi brânză de capră" parcă ar vrea să se identifice, şi deşi nu-şi dă numele, foloseşte google-ul prin care cică noi, cititorii, dar mai ales juriul să-l caute pe undeva prin regiunea vasluiului.
parcă noi am fi fraieri şi nu ştim cine e din vaslui!
La Praga se dau minunate spectacole de umbra si lumina : Black Light Theatre. Pare Oxymoron dar nu e. Pe mine ma framinta un fenomen optic : de ce umbra nu are si ea umbra?
"am vrut să te dor şi eu o dată
cum copita cerbului
afundată în uter"
Doamne-Dumnezeule, am încremenit , pur si simplu, de spaima când am citit formularea.Ca si când cineva mi-ar fi strigat pe neasteptate în ureche! Chiar,ce vrea sa zica?
Dle Titarenco, dacă imi amintesc bine, atunci cand ati lansat "Hermeneia", creațiie de la rubrica "texte remarcate" erau rulate săptămânal. Constat acum,la revenirea mea, dupa doi ani de absenta, pe site-ul pe care îl patronati, că aceste texte "remarcate" sunt menținute acolo o perioadă prea lungă și sfârșesc prin a plictisi. Și nu spun asta pentru că aș aspira să figurez eu acolo. Dar mi s-ar părea normal să existe o regula: să fie menținute acolo o săptămâna,maximum doua; așa mi s-ar parea rezonabil.
Dimineața
oameni în stație
un scenograf neinspirat
tabloul de grup
pe refugiul îngust
ziua încă tânără
pornim
străzile abia trezite
misiuni importante
locuri de parcare
stop
cineva înjură
un taximetrist
o blondă se împiedică
polițistul
eterna lui simfonie
claxoanele și cerșetorii
dialecte exotice
„Bună dimineața”
măștile noastre
norii și soarele
se duc și se întorc cocorii
trec anii
da, exista. sint strazile. du-te. viata e frumoasa. Roma e spectaculoasa. "Ruines de Rome" se numesc si florile ce cresc peste tot, peste ruinele Romei.
Mesajul foarte bine conturat, ironie fina, sarcasm si mila pentru generatiile pierdute care exista si vor exista inca multe decenii de acum inainte. Civilizatia va invinge si va distruge in acelasi timp omenirea, toti stiu asta si merg mai departe catre final, orice final.
Ca tehnica as merge pe acelasi timp verbal pe durata intregii poezii si as incerca sa renunt la gerunziu.
Placut.
Cred că titlul m-a adus să citesc poemul de la care mă așteptam la mai mult sau la altceva. Începutul bun. Nu am regăsit în vers "timpul baroc". Prea multe nume, prea puține cuvinte. Dar remarc o anume finețe pe care cred că o voi regăsi și în alte poeme ale tale, aici.
flacara din lampa lui diogene in umbra universului si de aici mai departe. o formula clasica functionala, chiar ok. ce muzica ai pune aici? goa trance? eu, da.
chiar nu vreau tonul din comm-ul tău... și îmi asum vina de a fi dat primul cu piatra!
dacă îmi fac mea culpa promiți că o să acorzi mai multă importanță poeziei decât acestor filozofii cărora le pot oricând opune altele mult mai valabile?
știi Virgil, eu chiar nu te-aș bate la cap dacă nu aș crede că merită cerneala virtuală
eu cred doar că tu te irosești uneori, dar e doar o părere... însă reacționez cam deplasat când cred că faci asta, pentru că te consider capabil de a crea poezie, ceea ce nu stă la îndemâna oricui.
însă pot accepta că iei pauze
pauze în care vrei să te dai mare
și deci pauze în care nu mai vrei să fii poet
degeaba o dai cu god crap... poetul este într-o relație foarte discutabilă cu dumnezeu... dacă crezi că l-ai descoperit pe dumnezeu îți dau o veste proastă... nicholas a făcut-o înaintea ta
deci îți rămâne doar poezia, de care nicholas se îndepărtează tot mai mult, probabil pe măsură ce crede el că se apropie de dumnezeu
November rain/ december snow...the edge of a poet in distress? or in this dress?:)
.. noiembrie nu este doar un anotimp in care aruncam cenusa anului trecut si punem pe foc lemne noi ci un sentiment al caracatitelor, ele fiind creaturi mai neintelese decit omul, pe care uneori nici Dumnezeu nu-l mai intelege, ori mai ales Dumnezeu..placuta alunecarea dintre cele 2 parti ale poemului: prima parte: woke up the dreamer in me, a doua: the animal.
andrei, e mijlocul lui septembrie..e normal sa te apuce tremuriciul in alta ordine de idei, o femeie alungata de acasa, noaptea, undeva intr/un parc fara nume are o viyiune sfasietoare asupra dramei pe care o traieste... e o rupere de real, vede corabia cu soldatii aia stranii care isi plang infrangerea, isi simte copilul disparand din brate, e angoasa noptii insa in tot delirul vecin cu nebunia sanii ei plini cu lapte sunt un semn de real, de speranta, de triumf, pur si simplu simte cum din ei tasnesc franghii care ridica din nou corabia, ii schimba culoarea, ca intr/un videoclip trecerea de la alb negru la color, ...esecul unui cuplu poate fi asociat unui naufragiu?da... in final, se reintoarce acasa, isi gaseste barbatul dormind si privindu/l mediteaza...inca te iubesc, dar pt suferinta indurata..am inceput sa te urasc putin. eu asa il vad si nu il schimb deloc, nu ma intereseaza ca sunt cuvintele prea multe si nu se termina asa cum vrea cititorul... daca ramane cu un gol in stomac si un gust salciu e perfect... a fost un stop cadru reusit. multumesc de trecere... si semn...
Vlad, ultimele mele comentarii din pagina asta sunt facut din postura din membru H, nu din pozitia de editor; mi-asum derapajele si tot ce ar putea urma de aici. Asadar, actionam la fel ca pana acum. Nu am timp sa spun mai multe acum, dar, cumva, pe undeva, voi reveni cu unele chestii care, cred eu, pun punctul pe i in ceea ce priveste comentariul pe text, atacul la persoana, ineficacitatea avertismentului in unele situatii date, ce inseamna activitatea si cum este ea nula in corespondenta cu importanta artistica.
ne punem în mișcare roțile
absorbim
toată mișcarea de pe stradă
ne învelim seara cu pături
dimineața le ardem
dimineața ne punem ochelarii
restul trupului îl înfășurăm în cearșafuri groase
călcăm pe celelalte inimi albe
repetăm cuvântul mamo graf
solomon - starea dominantă, înainte de momentul lansării , e de buimăceală și goană fără rost după un timp care nu-ți e niciodată suficient. Vine amețirea completă, copleșitoare, a evenimentului propriu-zis. Abia apoi discernerea semnificațiilor acestui moment de finalitate a unui parcurs, cântărirea vorbelor ce s-au spus și a împlinirilor sau neîmplinirilor ce le-au provocat. Pentru mine însă, cu mult înainte, noua carte care apare înseamnă un pariu câștigat cu mine însumi, conștiința tonică a faptului că sunt în grafic și că, în ciuda tuturor vorbelor și reacțiilor celor ce nu înțeleg de ce atâta înfrigurată străduință de a nu face pauze, de a merge înainte cu orice preț, am mai lăsat un semn al trecerii mele pe pământ și certificarea că nu fac umbră acestei țărâni chiar degeaba. Străduințele mele au fost depuse până la extenuare. În ultimele două săptămâni mi-a fost greu și corpul nu mă mai sprijinea. Am făcut câteva crize de inimă, începuturi de fibrilații, scăderi de tensiune până sub 10 și de câteva ori am vrut să dau telefon la Salvare, simțind că e periculos și că, în orice moment, o agravare ar putea să fie fatală. Atunci am pus frână tuturor acestor zbateri ( pentru că eu sunt un tip care se consumă enorm pe dinăuntru) și mi-am făcut un program de odihnă. Asta a fost, oboseala. Cum m-am odihnit mai mult, au început să mă lase durerile. Acum vreau să iau totul ca o bucurie și să dau la o parte orice tensiune interioară. Vreau să fie o sărbătoare și un moment care să-mi dea aripi pentru a porni apoi de la început, într-o altă cursă de un an întreg. Cam asta e, așa, la o primă trecere în revistă. Știi tu că, de fapt, tot ce simțim e mai complex și mai greu exprimabil prin cuvinte.
"mirosul mortii" "tacerea urmasilor" - cuvinte naturale in gura unei poete de 17 ani Aecaterina, hai sa facem un pact: ich lieb dich nicht du liebst mich nicht. Deci sa nu ne mai comentam de acum incolo ca sa nu devenim pedofili sau gerontofili literari, dupa caz. Iar daca e sa tii minte data de 23 iulie 2008, propun sa inlocuiesti ploaia cu grindina aferenta cu concertul Metalica de la Bucuresti, daca ai 17 ani macar pe un genunchi. HS ! Andu
Foarte interesanta poezia ta bilingva> Admir oamenii care stiu sa traduca, cu toate nuantele expresiei, poeme. Cel mai mult mi-au placut versurile: " tata scrie ceva din fluierul piciorului" care ma duce cu gandul la omul copac, in care piciorul nu e decat o prelungire a trunchiului, care canta in anumite momente a zilei cand vantul trece prin el. Apoi: " astăzi păsările nu au umbră" fiinte insesibabile, un fel de ingeri, pasarile reprezentand starile angelice a firii Ultima strofa imi palce cel mai mult : " "vara eu stau în fața timpului" adica esti atemporal, intampinand tu timpul, ca timpul sa se ia dupa tine si nu invers. Inversezi astfel simbolurile incat te plasezi mereu la est, spre lumina, psre acea lumina care incremeneste undeva intre primii zori si aurora.
Sebi, nu ştiu exact la ce parte a finalului te referi şi la ce segment (ideea prea explicită, crima... ?).
Sorin, după cum probabil ai observat, naratorul e narator-personaj, naraţiunea devine astfel subiectivă, iar segmentele poetice îşi găsesc legitimitatea.
Andu, părerea mea e că acolo unde există creaţie, există orgoliu. De aia, a spune că autorul x e orgolios e "truistic".
" însă uneori merită să îi acorzi creditul vârstei în favoarea talentului și să îi dorești să ajungă la înțelepciune, cândva." -asta n-am înţeles-o, nu i-am înţeles rostul,. dar nici n-am făcut un efort prea mare.
daca finalul nu ar fi atit de explicit, poate as recita altfel. poemele sint ca flacarile vii de pe comori sint lasate de urma gindurilor noastre, ca potecile iernii intr-un peisaj alb rupt de lume.
Vladimir, sa spun, sa nu spun... :-) nedesavarsirea in cazul acesta nu stiu daca este un pacat, un dat, ori un dar. Mai ramane de studiat, in texte viitoare, ca material, har Domnului, avem. Nu spunem ce vedem in oglinzi!
Am găsit aici o concepţie uşor cinică din punct de vedere filozofic combinată cu un discurs existenţialist dureros. Iluminarea din final este ca o jerbă de candoare şi înţelepciune simplă a vieţii, la care se ajunge după multe suferinţe în mod natural, ca o regăsire de sine. Acest lucru e subliniat de folosirea inteligentă a pronumelui tu iniţial, eu mai apoi şi tu din nou în final. Repet, nu cred că e o lecţie care să spulbere inocenţa, ci o redescoperire de sine. O renaştere. Aşa am citit eu şi mi-a plăcut acest poem.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
şi mai este ceva de observat. postatorul poeziei "funk şi brânză de capră" parcă ar vrea să se identifice, şi deşi nu-şi dă numele, foloseşte google-ul prin care cică noi, cititorii, dar mai ales juriul să-l caute pe undeva prin regiunea vasluiului.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deparcă noi am fi fraieri şi nu ştim cine e din vaslui!
Adrian, ai scris excelent.
Strofa aceasta este memorabilă:
Şi mă umple tainic golul tuturora,
Mugurul din ziduri moartea mi-o dezminte,
Vă salut fireşte, cât aici e ora,
În sfârşit îmi creşte inima de minte;
las semnul meu de apreciere pentru întreg, însă. may I?:)
pentru textul : Pensulă deba da. a trăit o mare parte din viață într-un cartier evreesc al amsterdamului și a fost fascinat de cultura iudaică.
pentru textul : Discutii despre Thomas Mann si fizica deLa Praga se dau minunate spectacole de umbra si lumina : Black Light Theatre. Pare Oxymoron dar nu e. Pe mine ma framinta un fenomen optic : de ce umbra nu are si ea umbra?
pentru textul : femeia cu umbre de2 observaţii: typo "Ne-aşteptă"; trebuie o virgulă după "întunecate ape".
pentru textul : Sonet 223 de"am vrut să te dor şi eu o dată
pentru textul : Poem penibil decum copita cerbului
afundată în uter"
Doamne-Dumnezeule, am încremenit , pur si simplu, de spaima când am citit formularea.Ca si când cineva mi-ar fi strigat pe neasteptate în ureche! Chiar,ce vrea sa zica?
Dle Titarenco, dacă imi amintesc bine, atunci cand ati lansat "Hermeneia", creațiie de la rubrica "texte remarcate" erau rulate săptămânal. Constat acum,la revenirea mea, dupa doi ani de absenta, pe site-ul pe care îl patronati, că aceste texte "remarcate" sunt menținute acolo o perioadă prea lungă și sfârșesc prin a plictisi. Și nu spun asta pentru că aș aspira să figurez eu acolo. Dar mi s-ar părea normal să existe o regula: să fie menținute acolo o săptămâna,maximum doua; așa mi s-ar parea rezonabil.
pentru textul : Băieți de cauciuc vor săruta fete de cauciuc deDimineața
pentru textul : O dimineață pe fugă deoameni în stație
un scenograf neinspirat
tabloul de grup
pe refugiul îngust
ziua încă tânără
pornim
străzile abia trezite
misiuni importante
locuri de parcare
stop
cineva înjură
un taximetrist
o blondă se împiedică
polițistul
eterna lui simfonie
claxoanele și cerșetorii
dialecte exotice
„Bună dimineața”
măștile noastre
norii și soarele
se duc și se întorc cocorii
trec anii
da, exista. sint strazile. du-te. viata e frumoasa. Roma e spectaculoasa. "Ruines de Rome" se numesc si florile ce cresc peste tot, peste ruinele Romei.
pentru textul : Ruines de Rome deMesajul foarte bine conturat, ironie fina, sarcasm si mila pentru generatiile pierdute care exista si vor exista inca multe decenii de acum inainte. Civilizatia va invinge si va distruge in acelasi timp omenirea, toti stiu asta si merg mai departe catre final, orice final.
Ca tehnica as merge pe acelasi timp verbal pe durata intregii poezii si as incerca sa renunt la gerunziu.
pentru textul : dupamiaza eroilor dePlacut.
Cred că titlul m-a adus să citesc poemul de la care mă așteptam la mai mult sau la altceva. Începutul bun. Nu am regăsit în vers "timpul baroc". Prea multe nume, prea puține cuvinte. Dar remarc o anume finețe pe care cred că o voi regăsi și în alte poeme ale tale, aici.
pentru textul : Timp baroc lîngă anotimp și infante demihai e un nume frumos, dar eu sunt un matei :D
pentru textul : întîmplare după ploaie deflacara din lampa lui diogene in umbra universului si de aici mai departe. o formula clasica functionala, chiar ok. ce muzica ai pune aici? goa trance? eu, da.
pentru textul : scurt jurnal de călătorie în pîntecul mamei dechiar nu vreau tonul din comm-ul tău... și îmi asum vina de a fi dat primul cu piatra!
pentru textul : dificultatea de a fi creștin dedacă îmi fac mea culpa promiți că o să acorzi mai multă importanță poeziei decât acestor filozofii cărora le pot oricând opune altele mult mai valabile?
știi Virgil, eu chiar nu te-aș bate la cap dacă nu aș crede că merită cerneala virtuală
eu cred doar că tu te irosești uneori, dar e doar o părere... însă reacționez cam deplasat când cred că faci asta, pentru că te consider capabil de a crea poezie, ceea ce nu stă la îndemâna oricui.
însă pot accepta că iei pauze
pauze în care vrei să te dai mare
și deci pauze în care nu mai vrei să fii poet
degeaba o dai cu god crap... poetul este într-o relație foarte discutabilă cu dumnezeu... dacă crezi că l-ai descoperit pe dumnezeu îți dau o veste proastă... nicholas a făcut-o înaintea ta
deci îți rămâne doar poezia, de care nicholas se îndepărtează tot mai mult, probabil pe măsură ce crede el că se apropie de dumnezeu
November rain/ december snow...the edge of a poet in distress? or in this dress?:)
pentru textul : octopus de.. noiembrie nu este doar un anotimp in care aruncam cenusa anului trecut si punem pe foc lemne noi ci un sentiment al caracatitelor, ele fiind creaturi mai neintelese decit omul, pe care uneori nici Dumnezeu nu-l mai intelege, ori mai ales Dumnezeu..placuta alunecarea dintre cele 2 parti ale poemului: prima parte: woke up the dreamer in me, a doua: the animal.
andrei, e mijlocul lui septembrie..e normal sa te apuce tremuriciul in alta ordine de idei, o femeie alungata de acasa, noaptea, undeva intr/un parc fara nume are o viyiune sfasietoare asupra dramei pe care o traieste... e o rupere de real, vede corabia cu soldatii aia stranii care isi plang infrangerea, isi simte copilul disparand din brate, e angoasa noptii insa in tot delirul vecin cu nebunia sanii ei plini cu lapte sunt un semn de real, de speranta, de triumf, pur si simplu simte cum din ei tasnesc franghii care ridica din nou corabia, ii schimba culoarea, ca intr/un videoclip trecerea de la alb negru la color, ...esecul unui cuplu poate fi asociat unui naufragiu?da... in final, se reintoarce acasa, isi gaseste barbatul dormind si privindu/l mediteaza...inca te iubesc, dar pt suferinta indurata..am inceput sa te urasc putin. eu asa il vad si nu il schimb deloc, nu ma intereseaza ca sunt cuvintele prea multe si nu se termina asa cum vrea cititorul... daca ramane cu un gol in stomac si un gust salciu e perfect... a fost un stop cadru reusit. multumesc de trecere... si semn...
pentru textul : naufragiul deVlad, ultimele mele comentarii din pagina asta sunt facut din postura din membru H, nu din pozitia de editor; mi-asum derapajele si tot ce ar putea urma de aici. Asadar, actionam la fel ca pana acum. Nu am timp sa spun mai multe acum, dar, cumva, pe undeva, voi reveni cu unele chestii care, cred eu, pun punctul pe i in ceea ce priveste comentariul pe text, atacul la persoana, ineficacitatea avertismentului in unele situatii date, ce inseamna activitatea si cum este ea nula in corespondenta cu importanta artistica.
pentru textul : Viraj mult prea strâns depentru că mi-a plăcut imaginea
mamografie/
ne punem în mișcare roțile
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 14 deabsorbim
toată mișcarea de pe stradă
ne învelim seara cu pături
dimineața le ardem
dimineața ne punem ochelarii
restul trupului îl înfășurăm în cearșafuri groase
călcăm pe celelalte inimi albe
repetăm cuvântul mamo graf
va multumesc. si eu sper sa gasesc libertatea de a avea incheieturi bune pentru dans:) numai bine
pentru textul : și eu știu să țin minte deîmi creează o stare nostalgică bradul de Crăciun în foc și ultimul plic. Observ kireji și îmi place. dreptul la iarnă, i-aș pune titlul.
pentru textul : Haiku (7) desolomon - starea dominantă, înainte de momentul lansării , e de buimăceală și goană fără rost după un timp care nu-ți e niciodată suficient. Vine amețirea completă, copleșitoare, a evenimentului propriu-zis. Abia apoi discernerea semnificațiilor acestui moment de finalitate a unui parcurs, cântărirea vorbelor ce s-au spus și a împlinirilor sau neîmplinirilor ce le-au provocat. Pentru mine însă, cu mult înainte, noua carte care apare înseamnă un pariu câștigat cu mine însumi, conștiința tonică a faptului că sunt în grafic și că, în ciuda tuturor vorbelor și reacțiilor celor ce nu înțeleg de ce atâta înfrigurată străduință de a nu face pauze, de a merge înainte cu orice preț, am mai lăsat un semn al trecerii mele pe pământ și certificarea că nu fac umbră acestei țărâni chiar degeaba. Străduințele mele au fost depuse până la extenuare. În ultimele două săptămâni mi-a fost greu și corpul nu mă mai sprijinea. Am făcut câteva crize de inimă, începuturi de fibrilații, scăderi de tensiune până sub 10 și de câteva ori am vrut să dau telefon la Salvare, simțind că e periculos și că, în orice moment, o agravare ar putea să fie fatală. Atunci am pus frână tuturor acestor zbateri ( pentru că eu sunt un tip care se consumă enorm pe dinăuntru) și mi-am făcut un program de odihnă. Asta a fost, oboseala. Cum m-am odihnit mai mult, au început să mă lase durerile. Acum vreau să iau totul ca o bucurie și să dau la o parte orice tensiune interioară. Vreau să fie o sărbătoare și un moment care să-mi dea aripi pentru a porni apoi de la început, într-o altă cursă de un an întreg. Cam asta e, așa, la o primă trecere în revistă. Știi tu că, de fapt, tot ce simțim e mai complex și mai greu exprimabil prin cuvinte.
pentru textul : Lansare carte - SONETE 2 de Adrian Munteanu deam gresit, textul se afla la Ioan 12: 20 si 21. scuze!
pentru textul : Am vrea să vedem pe Isus deun mod inteligent de a lega versurile, și, în același timp, de a dezlega înțelesurile.
pentru textul : năluca demi-a plăcut acest poem, prin eleganța și lejeritatea lui.
"mirosul mortii" "tacerea urmasilor" - cuvinte naturale in gura unei poete de 17 ani Aecaterina, hai sa facem un pact: ich lieb dich nicht du liebst mich nicht. Deci sa nu ne mai comentam de acum incolo ca sa nu devenim pedofili sau gerontofili literari, dupa caz. Iar daca e sa tii minte data de 23 iulie 2008, propun sa inlocuiesti ploaia cu grindina aferenta cu concertul Metalica de la Bucuresti, daca ai 17 ani macar pe un genunchi. HS ! Andu
pentru textul : noapte ploioasă deFoarte interesanta poezia ta bilingva> Admir oamenii care stiu sa traduca, cu toate nuantele expresiei, poeme. Cel mai mult mi-au placut versurile: " tata scrie ceva din fluierul piciorului" care ma duce cu gandul la omul copac, in care piciorul nu e decat o prelungire a trunchiului, care canta in anumite momente a zilei cand vantul trece prin el. Apoi: " astăzi păsările nu au umbră" fiinte insesibabile, un fel de ingeri, pasarile reprezentand starile angelice a firii Ultima strofa imi palce cel mai mult : " "vara eu stau în fața timpului" adica esti atemporal, intampinand tu timpul, ca timpul sa se ia dupa tine si nu invers. Inversezi astfel simbolurile incat te plasezi mereu la est, spre lumina, psre acea lumina care incremeneste undeva intre primii zori si aurora.
pentru textul : dunărea în inimi defoarte corect ceea ce ai spus!
pentru textul : Aproape incompletă deSebi, nu ştiu exact la ce parte a finalului te referi şi la ce segment (ideea prea explicită, crima... ?).
Sorin, după cum probabil ai observat, naratorul e narator-personaj, naraţiunea devine astfel subiectivă, iar segmentele poetice îşi găsesc legitimitatea.
Andu, părerea mea e că acolo unde există creaţie, există orgoliu. De aia, a spune că autorul x e orgolios e "truistic".
" însă uneori merită să îi acorzi creditul vârstei în favoarea talentului și să îi dorești să ajungă la înțelepciune, cândva." -asta n-am înţeles-o, nu i-am înţeles rostul,. dar nici n-am făcut un efort prea mare.
Vă mulţumesc pentru timp şi semne!
pentru textul : Cucuveaua albă dedaca finalul nu ar fi atit de explicit, poate as recita altfel. poemele sint ca flacarile vii de pe comori sint lasate de urma gindurilor noastre, ca potecile iernii intr-un peisaj alb rupt de lume.
pentru textul : memento deVladimir, sa spun, sa nu spun... :-) nedesavarsirea in cazul acesta nu stiu daca este un pacat, un dat, ori un dar. Mai ramane de studiat, in texte viitoare, ca material, har Domnului, avem. Nu spunem ce vedem in oglinzi!
pentru textul : Bal mascat deAm găsit aici o concepţie uşor cinică din punct de vedere filozofic combinată cu un discurs existenţialist dureros. Iluminarea din final este ca o jerbă de candoare şi înţelepciune simplă a vieţii, la care se ajunge după multe suferinţe în mod natural, ca o regăsire de sine. Acest lucru e subliniat de folosirea inteligentă a pronumelui tu iniţial, eu mai apoi şi tu din nou în final. Repet, nu cred că e o lecţie care să spulbere inocenţa, ci o redescoperire de sine. O renaştere. Aşa am citit eu şi mi-a plăcut acest poem.
pentru textul : palimpsest de ani și gunoaie dePagini