Revin, pentru că într-adevăr e interesant să mai citim și așa ceva aici. Știi ce consider că ar fi adevărat incitant și, de ce nu, provocator pentru autor? Introducerea unui personaj complet "prins" în timp. Nu un ucenic, cum apare în general în dialogurile filozofice, ci omul complet incapabil , cel puțin la începutul discuției, de a "înghiți" ceva din problematici. Ce faci cu el pe parcurs, treaba ta. Smile. Doar o idee, de dragul provocării.
Alma:
„Iisus s-a nascut prin primavara se pare”. După ce „se pare”?
Articolul are vreo câteva idei, din păcate destul de anemic expuse. N-ar strica o documentare înainte de a aborda astfel de teme. Iar dacă te obosesc Sărbătorile, cine te împiedică să te sustragi agitației generale și să le petreci așa cum îți dorești?
Îmi pare rău dacă am deranjat cu acest comentariu. Nu e cu rea intenție.
draga Alma, ca raspuns la intrebarile tale, inaintea sarbatorilor pascale, te rog frumos sa recitesti comentariile de la http://www.hermeneia.com/proza/1824. Sarbatori fericite!
12 " are si alte conotatii. Cei tineri nu stiu, dar existau pe vremuri discuri de patefon de exact 12" diametru. Faceam cozi la un magazin pe Calea Victoriei ca sa cumpar Bach sau Grieg. Mai tarziu am cunoscut un arhitect cu vreo 3000 de discuri rare care invita tineret la auditii muzicale. Se numea Osanski si nici de el nu se mai aude desi a construit ceva prin urbe . E stupid sa credem ca lasam ceva posteritatii, ea nu are nevoie de oseminte ci numai de prezent care hop! orice am face devine imediat trecut. Mi-a luat 12 minute sa scriu aici , who cares?
ah, domnule Gorun, ce frumos era daca lipsea, din comentariul dvs., acel adjectiv compus din final! am incredre, totusi, ca polemica de aici va continua fara derapaje.
Well, cineva trebuia să evidențieze un astfel de dirty dancer personaj. Și why not me? Mulțumesc, Virgil! Ce este nasol aici e doar că nu vreau să fac carieră, nici acum nici ayer nu mi-am dorit.
...nu vreau să cad în "romanțios" Virgil, de aceea pun contextul. la urma urmei sunt oameni care iubesc și în România zilelor noastre. merci de opinie. rețin acel ...poate!
Eu cred ca de vreme ce tu sustii ceva de genul "poezia poate fi orice la un moment dat in istorie" tot tu ar trebui sa (ne) dai definitia a ceea ce consideri tu ca este (in acest moment) poezia. Cu atit mai mult cu cit tu ai sustinut ca textul de mai sus este poezie. Eu am sa iti spun insa altceva. Nu cred ca sint in posesia unei definitii a poeziei (de fapt pe mine nici ideea asta relativ pozitivist-modernista de a crede ca poti sa dai oricarui lucru o definitie nu ma prea insufleteste). Pot in cel mai bun caz sa descriu poezia sau "ceea ce tinde la poezie". Dar pot sa iti spun ca (intr-o mare masura) stiu si (cu riscul de a fi perceput mai ciudat) simt ce nu este poezie. Evident imi dau seama ca asta suna destul de lipsit de modestie sau de "greutate pozitivista". Dar asta pentru mine nu inseamna ca nu este adevarat. Si ceva imi spune ca nu sint singurul care gindeste asa. La urma urmei, ca sa folosesc exemplul tau, ma indoiesc ca exista multi care au o defintie a fericirii. Cu siguranta insa stiu cind sint nefericiti.
un text pe care l-am citit cu plăcere, deși pe alocuri, am simțit nevoia unei recitiri. mi-au plăcut în mod special primele 3 distihuri și ultimul. Deși în contextul dat îmi sună cam artificial acel „ego”. apoi, nu prea am înțeles sensul acelui „luminat” în troleibuz pentru absenți. În penultimul distih, care mi se pare destul expresiv, aș renunța la unul din atributele care încheie fiecare vers : „neștiută”/„anonime”. Mi se pare că se cam bat cap în cap. Aș renunța mai degrabă la „neștiută”. Mi-au plăcut mult acele „lopeți darnice anonime”. În linii generale, un text care transmite ...
P.S. nu toți pacienții simt durere în timpul sau după instalarea necrozei miocardice.
Ateii nu pot scrie poezie :) ... și cu asta îmi fac debutul în rândul celor care scriu aforisme, maxime, proverbe etc :)
Apreciez tot ce s-a scris. Adevărat, clar, bine argumentat.
Un singur aspect aș sublinia, și aici intru în dialog cu Sebi Șufariu, acela că mass-media face educație (involuntar) și este acel tip de educație nonformală și informală. Educația formală are loc în sistemul de învățământ, dar reprezintă foarte puțin din ceea ce îl formează pe un individ.
Despre profesorii de limba și literatura română, și nu numai, aș putea spune că nu vor putea forma alte convingeri elevilor decât acelea pe care ei înșiși le au.
când o să plec îţi voi lăsa locul
pe acoperiş
să asculţi viaţa cum doarme" - foarte faină partea asta, mari...
- aş mai lucra puţin la prima parte, sunt idei bune, merită...
prima strofa este buna. a doua lasa de dorit. de ex. "indivizibil" mi se pare aproape o redundanta acolo, toti stim ca (prozaic vorbind) atomul e indivizibil. apoi "o colonie de furnici"... ajunge in final sa te "furnice-n privire". nu crezi ca e oarecum tautologic? apoi daca au ajuns "in ochi" este evident ca nu te puteau furnica decit... in privire. ca doar nu erau sa te furnice in auz...; probabil era mai interesant daca spuneai ca te furnica in gind. anyway, cam asta e o opinie pe scurt.
Mi-a placut povestirea ta plina de sinceritate si naturalete, de inocenta si dezinvoltura cu care ai "pierdut in carnea lui un arhanghel", ....cu toate ca si Lucifer a fost tot inger. Cred ca merita continuata pe viu si pe "hartie" si nu-ti pot oferi decat o penita grosolana, de novice. O seara inspirata si sper sa am ocazia sa te citesc cat mai des.
Eu propun să încheiem aici, dar nu înainte de a reaminti, a nu știu câta oară, că acest spațiu este destinat comentariilor pe text, nu pentru a cere respect, nu pentru a implica părinții userilor, pe „agheorghesei”, urșii și altele, nu pentru a împroșca peste tot cu nori, nu pentru a exprima tot felul de frustrări. Și mai reamintesc că nimeni nu e favorizat (din câte îmi amintesc a avut și Paul contul suspendat mai demult). Poate doar tu ești prea mult tolerat.
nu, că trebuia să revin. cum ai putut scrie frumusețea asta de versuri...:
pe timp de ceață ce se adună
ca un infinit în jurul unui băț
cu care mâni oile la păscut iarna
există atâta imagine pentru mine aici... deci un super poem. Avea dreptate Alina când zicea de talent. Da!
citesc și recitesc cu mare drag! și masha e o tipă inteligentă foc. merita valsul:)
... prietenii, iată un cuvânt deosebit, care capătă valențe uneori semnificative, care influențează cărțile citite sau săptămânile trudite, care poate încălzi sau înfrigura, dar de cele mai multe ori care ne înconjoară protector. frumoase versurile tale, anna, în special: ai tristețea celui care își schimbă cămașa cu a șarpelui somnolența ei... și nu ți-e teamă decât de corpul tău pe jumătate tânăr ... și bine zici tu, duminica, mai ales duminica:).
Virgil, ne-am lipi obrazul de fereastra de cristal a fiecărui viitor care ne-a fost posibil vreodată pînă cînd s-ar aburi ușor iar apoi am scrie cu degetul pe el de cine ne-am lipi obrazul? - de fereastra ce fel de fereastra? - de cristal cine se abureste? - fereastra ce fel de fereastra? - de cristal pe cine am scrie cu degetul? - pe fereastra ce fel de fereastra? - de cristal Deci, Virgil, dragul meu, esti corigent la limba romana. In loc sa tii cont de sfaturile si sugestiile mele, iti aperi punct cu punct lacunele. Cat despre credibilitate pe Hermeneia, te rog sa ma scuzi. Nu doresc sa fiu ipocrit pentru a fi credibil. Considera comentariul meu extrem de corect, daca poezia ar fi avut trecere, o apreciam asa cum am facut cu poezia lui Dorin. Nu cred ca am adus in discutie cartea dumitale. Se face ca in ultima vreme mi-au cazut pe mana cativa poeti debutanti pe care i-am prefatat, recenzat, le-am ingrijit volume, deci nu este nevoie sa te justifici. Cat despre premii, nu tin de cald la suflet, doar maresc ego-ul. Iti recomand sa fii receptiv la comentariile mele, nu am rele intentii. Cumva, stiu, ca vei tine cont. Sper sa nu te superi, sa ramai receptiv si sa nu te razbuni. Lerman
subscriu visatoarei
ca o adaugire la comentul de mai sus, tin sa precizez cu scuzele de rigoare, regulile ce le-am scris mai sus sunt reguli(sfaturi) date de d-na Cristina Stefan pe site-ul lira21...pentru membri site-ului, fara nici o alta intentie am vrut sa ajut...
Sunt puţin descumpănită citind acest haiku, vreau să spun că are forţa să mă surprindă, ceea ce consider că este o calitate a haikuului. Gâza urcă pe un fir care altfel ar fi capcană, dar aici pare a fi inversul, are rol de sprijin în ascensiune. Spaţiul ce rămâne în sens pozitiv gol în acest haiku, ceea ce lasă loc interpretării, sugestiei, meditaţiei cititorului, este nu doar faptul că firul de paing este ca o scară (o inversare a ordinii normale a firii), ci şi faptul că porumbul e înclinat iar firul e drept, ambele urmând legea gravitaţiei în sens propriu, personalizat. Porumbul înclinat mai poate sugera şi capcanele nedrepte uneori ale sorţii, fiindcă micuţa gâză, deşi urmează un drum drept, poate ajunge victima proprei sale "corectitudini". Cum s-ar spune drumul spre iad e uneori pavat cu bune intenţii.
În ansamblu acest haiku este frumos, înţelept, comprehensiv, conţine valori estetice tradiţionale, o deschidere spre anotimpul cu roade, pradă şi prădători în care încă ne aflăm.
ideea asta cu "apartin unui partid al carui singur membru fondator, presedinte si candidat sint" suna cam caragialesc dar banuiesc ca ... fiecare cu pasarica lui
revin, pentru că a trebuit să-mi înghit vorba la jumătate (chemată de chestii pragmatice și nesuferite).
voiam să-ți spun că m-am bucurat mult că ai ales acele „trei mere de aur”, mai ales că la primul am avut îndoieli (dacă-i prea neclar? dacă spune prea puține? dacă nu reușesc să surprind idee? etc.) dar, până la urmă, mi-am luat cuvintele în dinți și le-am lăsat să fie așa cum s-au născut.
iar poezia am pus-o aici, separat de „masa rotundă” (cred că la început se numea „polemică”, nu știu, n-am avut conexiune pe net cam 12 ore sau mai mult), pentru că m-ai cam blocat cu acel „ce ar TREBUI să fie poezia”, eu considerând nu știu ce să fac cu verbul „a trebui” în contextul dat. că poezia este, când vrea, fără să trebuiască și mai ales pentru că nu trebuie. :)
dar cred că ai înțeles asta, nu mai dezvolt aici, o să mă întorc, peste o oră, la masa rotundă.
Mulțumesc pentru popas și chiar mă bucur că am reușit să spun ceva din ceea ce căutam să spun.
well, bobadil, ai cuvîntul meu de onoare (dacă asta ar avea cumva vreo valoare pentru tine) că sînt în toane bune și că n-am avut și nici nu am chef să mă cert cu cineva. Nu eu sînt cel care a început să își dea aere cum că știu și pot și blah blah blah. Așa cum am spus, și cum tu se pare că te faci că nu vezi, Alma, din motive despre care prefer să nu mai speculez acum, s-a apucat să vorbească la modul inoportun. Am văzut că insistă. Cineva trebuie să o ajute să își revină, nu? Nu știu dacă este cazul să faci caz acum de chestia cu directorul de vreme ce eu nu fac caz de ea. Și da, toți membrii juriului au fost invitați. De Călin Sămărghițan care a inițiat și organizat concursul. Nu înțeleg ce anume este dificil să înțelegi despre asta. Dar faptul că Alma a fost invitată (din indiferent ce motive) nu îi dă dreptul să scrie ce scrie.
Chestia a doua. - Știi ce mă amuză cel mai tare pe mine? Faptul că unii (români sau americani) mă acuză că îi critic pe americani și înfierez toate stupizeniile și metehnele lor mai mult sau mai puțin generalizate. Iar alți români (precum tu - și te asigur că nu ești singurul) se ofuschează cînd pun degetul pe bubele românilor și le arăt metehnele și aberațiile mai mult sau mai puțin naționale sau generaționale. E un adevărat deliciu să îi vezi cum se dau de ceasul morții. Pentru că de cînd e lumea apa rece nu doare decît dinții stricați. Aș vrea ca lucrurile astea să fie „depășite”, așa cum spui tu. Mi-aș dori din toată inima. Dar nu sînt. Iar comportamentul Alinei o arată din nou. Aș putea să spun mai multe dar mă opresc aici.
Și eu sînt de acord să „ramanem in cadrul unor dezbateri intelectuale in cadrul carora fiecare suntem doar atata de destepti incat nu devenim brusc si fara de veste, prosti”. Întrebarea mea este dacă intervenția Alinei s-a încadrat în acest „cadru” sau dacă nu cumva a luat-o prin păpușoi.
Virgil, chiar nu ştiu de ce lungimea sau scurtimea unui text paote fi motiv de dezamăgire. Finalul, nu ştiu, tind să nu fiu de acord cu tine, fie şi pentru că melodrama, în sensul ei primordial, există în orice text încă din momentnul scrierii lui, aşadar, pâna la urmă, ea depinde de expresie; iar aici, nu cred c-am dat chix. Dar asta e părerea mea.
Cristina, remarc intuiţia ta. Nu doar referitor la stradă, ci şi la modul de-a scinda fragmentele pe axa sensului unitar. Şi asta nu-i de ici de colo de dincolo.
Paul, mie îmi place finalul. Şi tot subiectiv vorbesc, evident. Ma voi gândi la un surogat pentru acel verb.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Revin, pentru că într-adevăr e interesant să mai citim și așa ceva aici. Știi ce consider că ar fi adevărat incitant și, de ce nu, provocator pentru autor? Introducerea unui personaj complet "prins" în timp. Nu un ucenic, cum apare în general în dialogurile filozofice, ci omul complet incapabil , cel puțin la începutul discuției, de a "înghiți" ceva din problematici. Ce faci cu el pe parcurs, treaba ta. Smile. Doar o idee, de dragul provocării.
pentru textul : O primă discuție (virtuală) cu Jiuddu Krishnamurti și Fizicianul despre sfârșitul timpului psihologic deAlma:
„Iisus s-a nascut prin primavara se pare”. După ce „se pare”?
Articolul are vreo câteva idei, din păcate destul de anemic expuse. N-ar strica o documentare înainte de a aborda astfel de teme. Iar dacă te obosesc Sărbătorile, cine te împiedică să te sustragi agitației generale și să le petreci așa cum îți dorești?
pentru textul : Crăciun e când s-a născut Isus deÎmi pare rău dacă am deranjat cu acest comentariu. Nu e cu rea intenție.
draga Alma, ca raspuns la intrebarile tale, inaintea sarbatorilor pascale, te rog frumos sa recitesti comentariile de la http://www.hermeneia.com/proza/1824. Sarbatori fericite!
pentru textul : migrația, editorii și fotografiile defelicitari Adrian Munteanu! abia astept acest al doilea volum de sonete pentru a le pune linga celelalte.
pentru textul : Lansare carte - SONETE 2 de Adrian Munteanu dePS: Bobadil, ca idee, uite inca un reportaj mediocru, e drept mai vechi, sper sa intelegi de ce e mediocru: http://www.ziaruldeiasi.ro/cms/site/z_is/news/ultimul_drum_109693.html
pentru textul : reporter în războiul din absurdistan de12 " are si alte conotatii. Cei tineri nu stiu, dar existau pe vremuri discuri de patefon de exact 12" diametru. Faceam cozi la un magazin pe Calea Victoriei ca sa cumpar Bach sau Grieg. Mai tarziu am cunoscut un arhitect cu vreo 3000 de discuri rare care invita tineret la auditii muzicale. Se numea Osanski si nici de el nu se mai aude desi a construit ceva prin urbe . E stupid sa credem ca lasam ceva posteritatii, ea nu are nevoie de oseminte ci numai de prezent care hop! orice am face devine imediat trecut. Mi-a luat 12 minute sa scriu aici , who cares?
pentru textul : 12'' de:)). Am râs de m-am prăpădit, d-le Dinu. Tastaţi "fără număr" pe google. Vedeţi ce prime rezultate apar. Poate vă veţi prinde într-un final...
pentru textul : videoconferință cu îngeri deUn poem care transmite atât de mult în atât de puţine cuvinte. Emoţionant...
pentru textul : Sunt zile deChiar dacă repet ce a spus Adriana mă bucură revenirea ta.
Felicitări!
ah, domnule Gorun, ce frumos era daca lipsea, din comentariul dvs., acel adjectiv compus din final! am incredre, totusi, ca polemica de aici va continua fara derapaje.
pentru textul : Binaritate & PoMo deWell, cineva trebuia să evidențieze un astfel de dirty dancer personaj. Și why not me? Mulțumesc, Virgil! Ce este nasol aici e doar că nu vreau să fac carieră, nici acum nici ayer nu mi-am dorit.
pentru textul : baobabul de...nu vreau să cad în "romanțios" Virgil, de aceea pun contextul. la urma urmei sunt oameni care iubesc și în România zilelor noastre. merci de opinie. rețin acel ...poate!
pentru textul : luni... e o profesie deEu cred ca de vreme ce tu sustii ceva de genul "poezia poate fi orice la un moment dat in istorie" tot tu ar trebui sa (ne) dai definitia a ceea ce consideri tu ca este (in acest moment) poezia. Cu atit mai mult cu cit tu ai sustinut ca textul de mai sus este poezie. Eu am sa iti spun insa altceva. Nu cred ca sint in posesia unei definitii a poeziei (de fapt pe mine nici ideea asta relativ pozitivist-modernista de a crede ca poti sa dai oricarui lucru o definitie nu ma prea insufleteste). Pot in cel mai bun caz sa descriu poezia sau "ceea ce tinde la poezie". Dar pot sa iti spun ca (intr-o mare masura) stiu si (cu riscul de a fi perceput mai ciudat) simt ce nu este poezie. Evident imi dau seama ca asta suna destul de lipsit de modestie sau de "greutate pozitivista". Dar asta pentru mine nu inseamna ca nu este adevarat. Si ceva imi spune ca nu sint singurul care gindeste asa. La urma urmei, ca sa folosesc exemplul tau, ma indoiesc ca exista multi care au o defintie a fericirii. Cu siguranta insa stiu cind sint nefericiti.
pentru textul : glissando deun text pe care l-am citit cu plăcere, deși pe alocuri, am simțit nevoia unei recitiri. mi-au plăcut în mod special primele 3 distihuri și ultimul. Deși în contextul dat îmi sună cam artificial acel „ego”. apoi, nu prea am înțeles sensul acelui „luminat” în troleibuz pentru absenți. În penultimul distih, care mi se pare destul expresiv, aș renunța la unul din atributele care încheie fiecare vers : „neștiută”/„anonime”. Mi se pare că se cam bat cap în cap. Aș renunța mai degrabă la „neștiută”. Mi-au plăcut mult acele „lopeți darnice anonime”. În linii generale, un text care transmite ...
P.S. nu toți pacienții simt durere în timpul sau după instalarea necrozei miocardice.
Un cititor,
pentru textul : detalii în echilibru deBot Eugen.
Ateii nu pot scrie poezie :) ... și cu asta îmi fac debutul în rândul celor care scriu aforisme, maxime, proverbe etc :)
Apreciez tot ce s-a scris. Adevărat, clar, bine argumentat.
Un singur aspect aș sublinia, și aici intru în dialog cu Sebi Șufariu, acela că mass-media face educație (involuntar) și este acel tip de educație nonformală și informală. Educația formală are loc în sistemul de învățământ, dar reprezintă foarte puțin din ceea ce îl formează pe un individ.
Despre profesorii de limba și literatura română, și nu numai, aș putea spune că nu vor putea forma alte convingeri elevilor decât acelea pe care ei înșiși le au.
pentru textul : Eminescu faţă cu prostia detypo: înainte
pentru textul : în zori de"totuşi suntem păsări diferite
când o să plec îţi voi lăsa locul
pe acoperiş
să asculţi viaţa cum doarme" - foarte faină partea asta, mari...
- aş mai lucra puţin la prima parte, sunt idei bune, merită...
alex
pentru textul : eu mor foarte rar deprima strofa este buna. a doua lasa de dorit. de ex. "indivizibil" mi se pare aproape o redundanta acolo, toti stim ca (prozaic vorbind) atomul e indivizibil. apoi "o colonie de furnici"... ajunge in final sa te "furnice-n privire". nu crezi ca e oarecum tautologic? apoi daca au ajuns "in ochi" este evident ca nu te puteau furnica decit... in privire. ca doar nu erau sa te furnice in auz...; probabil era mai interesant daca spuneai ca te furnica in gind. anyway, cam asta e o opinie pe scurt.
pentru textul : Poem deMi-a placut povestirea ta plina de sinceritate si naturalete, de inocenta si dezinvoltura cu care ai "pierdut in carnea lui un arhanghel", ....cu toate ca si Lucifer a fost tot inger. Cred ca merita continuata pe viu si pe "hartie" si nu-ti pot oferi decat o penita grosolana, de novice. O seara inspirata si sper sa am ocazia sa te citesc cat mai des.
pentru textul : despre arhangheli neglijenți dee ok!
pentru textul : "o mamă închisă în jumătate de cer" deEu propun să încheiem aici, dar nu înainte de a reaminti, a nu știu câta oară, că acest spațiu este destinat comentariilor pe text, nu pentru a cere respect, nu pentru a implica părinții userilor, pe „agheorghesei”, urșii și altele, nu pentru a împroșca peste tot cu nori, nu pentru a exprima tot felul de frustrări. Și mai reamintesc că nimeni nu e favorizat (din câte îmi amintesc a avut și Paul contul suspendat mai demult). Poate doar tu ești prea mult tolerat.
pentru textul : călătorii.cioburi.zile denu, că trebuia să revin. cum ai putut scrie frumusețea asta de versuri...:
pe timp de ceață ce se adună
ca un infinit în jurul unui băț
cu care mâni oile la păscut iarna
există atâta imagine pentru mine aici... deci un super poem. Avea dreptate Alina când zicea de talent. Da!
pentru textul : vals pentru masha decitesc și recitesc cu mare drag! și masha e o tipă inteligentă foc. merita valsul:)
... prietenii, iată un cuvânt deosebit, care capătă valențe uneori semnificative, care influențează cărțile citite sau săptămânile trudite, care poate încălzi sau înfrigura, dar de cele mai multe ori care ne înconjoară protector. frumoase versurile tale, anna, în special: ai tristețea celui care își schimbă cămașa cu a șarpelui somnolența ei... și nu ți-e teamă decât de corpul tău pe jumătate tânăr ... și bine zici tu, duminica, mai ales duminica:).
pentru textul : duminica - mai ales duminica deVirgil, ne-am lipi obrazul de fereastra de cristal a fiecărui viitor care ne-a fost posibil vreodată pînă cînd s-ar aburi ușor iar apoi am scrie cu degetul pe el de cine ne-am lipi obrazul? - de fereastra ce fel de fereastra? - de cristal cine se abureste? - fereastra ce fel de fereastra? - de cristal pe cine am scrie cu degetul? - pe fereastra ce fel de fereastra? - de cristal Deci, Virgil, dragul meu, esti corigent la limba romana. In loc sa tii cont de sfaturile si sugestiile mele, iti aperi punct cu punct lacunele. Cat despre credibilitate pe Hermeneia, te rog sa ma scuzi. Nu doresc sa fiu ipocrit pentru a fi credibil. Considera comentariul meu extrem de corect, daca poezia ar fi avut trecere, o apreciam asa cum am facut cu poezia lui Dorin. Nu cred ca am adus in discutie cartea dumitale. Se face ca in ultima vreme mi-au cazut pe mana cativa poeti debutanti pe care i-am prefatat, recenzat, le-am ingrijit volume, deci nu este nevoie sa te justifici. Cat despre premii, nu tin de cald la suflet, doar maresc ego-ul. Iti recomand sa fii receptiv la comentariile mele, nu am rele intentii. Cumva, stiu, ca vei tine cont. Sper sa nu te superi, sa ramai receptiv si sa nu te razbuni. Lerman
pentru textul : memento II desubscriu visatoarei
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă deca o adaugire la comentul de mai sus, tin sa precizez cu scuzele de rigoare, regulile ce le-am scris mai sus sunt reguli(sfaturi) date de d-na Cristina Stefan pe site-ul lira21...pentru membri site-ului, fara nici o alta intentie am vrut sa ajut...
Sunt puţin descumpănită citind acest haiku, vreau să spun că are forţa să mă surprindă, ceea ce consider că este o calitate a haikuului. Gâza urcă pe un fir care altfel ar fi capcană, dar aici pare a fi inversul, are rol de sprijin în ascensiune. Spaţiul ce rămâne în sens pozitiv gol în acest haiku, ceea ce lasă loc interpretării, sugestiei, meditaţiei cititorului, este nu doar faptul că firul de paing este ca o scară (o inversare a ordinii normale a firii), ci şi faptul că porumbul e înclinat iar firul e drept, ambele urmând legea gravitaţiei în sens propriu, personalizat. Porumbul înclinat mai poate sugera şi capcanele nedrepte uneori ale sorţii, fiindcă micuţa gâză, deşi urmează un drum drept, poate ajunge victima proprei sale "corectitudini". Cum s-ar spune drumul spre iad e uneori pavat cu bune intenţii.
pentru textul : Haiku deÎn ansamblu acest haiku este frumos, înţelept, comprehensiv, conţine valori estetice tradiţionale, o deschidere spre anotimpul cu roade, pradă şi prădători în care încă ne aflăm.
ideea asta cu "apartin unui partid al carui singur membru fondator, presedinte si candidat sint" suna cam caragialesc dar banuiesc ca ... fiecare cu pasarica lui
pentru textul : I live in a yellow water-lily derevin, pentru că a trebuit să-mi înghit vorba la jumătate (chemată de chestii pragmatice și nesuferite).
voiam să-ți spun că m-am bucurat mult că ai ales acele „trei mere de aur”, mai ales că la primul am avut îndoieli (dacă-i prea neclar? dacă spune prea puține? dacă nu reușesc să surprind idee? etc.) dar, până la urmă, mi-am luat cuvintele în dinți și le-am lăsat să fie așa cum s-au născut.
iar poezia am pus-o aici, separat de „masa rotundă” (cred că la început se numea „polemică”, nu știu, n-am avut conexiune pe net cam 12 ore sau mai mult), pentru că m-ai cam blocat cu acel „ce ar TREBUI să fie poezia”, eu considerând nu știu ce să fac cu verbul „a trebui” în contextul dat. că poezia este, când vrea, fără să trebuiască și mai ales pentru că nu trebuie. :)
dar cred că ai înțeles asta, nu mai dezvolt aici, o să mă întorc, peste o oră, la masa rotundă.
Mulțumesc pentru popas și chiar mă bucur că am reușit să spun ceva din ceea ce căutam să spun.
pentru textul : cercuri de ape deamintire aşa de firesc prins, un film care odată developat pare viu, o schiţă în care apar elementele esenţiale pentru a reda o stare. mi-a plăcut.
pentru textul : crochiu VI dewell, bobadil, ai cuvîntul meu de onoare (dacă asta ar avea cumva vreo valoare pentru tine) că sînt în toane bune și că n-am avut și nici nu am chef să mă cert cu cineva. Nu eu sînt cel care a început să își dea aere cum că știu și pot și blah blah blah. Așa cum am spus, și cum tu se pare că te faci că nu vezi, Alma, din motive despre care prefer să nu mai speculez acum, s-a apucat să vorbească la modul inoportun. Am văzut că insistă. Cineva trebuie să o ajute să își revină, nu? Nu știu dacă este cazul să faci caz acum de chestia cu directorul de vreme ce eu nu fac caz de ea. Și da, toți membrii juriului au fost invitați. De Călin Sămărghițan care a inițiat și organizat concursul. Nu înțeleg ce anume este dificil să înțelegi despre asta. Dar faptul că Alma a fost invitată (din indiferent ce motive) nu îi dă dreptul să scrie ce scrie.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deChestia a doua. - Știi ce mă amuză cel mai tare pe mine? Faptul că unii (români sau americani) mă acuză că îi critic pe americani și înfierez toate stupizeniile și metehnele lor mai mult sau mai puțin generalizate. Iar alți români (precum tu - și te asigur că nu ești singurul) se ofuschează cînd pun degetul pe bubele românilor și le arăt metehnele și aberațiile mai mult sau mai puțin naționale sau generaționale. E un adevărat deliciu să îi vezi cum se dau de ceasul morții. Pentru că de cînd e lumea apa rece nu doare decît dinții stricați. Aș vrea ca lucrurile astea să fie „depășite”, așa cum spui tu. Mi-aș dori din toată inima. Dar nu sînt. Iar comportamentul Alinei o arată din nou. Aș putea să spun mai multe dar mă opresc aici.
Și eu sînt de acord să „ramanem in cadrul unor dezbateri intelectuale in cadrul carora fiecare suntem doar atata de destepti incat nu devenim brusc si fara de veste, prosti”. Întrebarea mea este dacă intervenția Alinei s-a încadrat în acest „cadru” sau dacă nu cumva a luat-o prin păpușoi.
Virgil, chiar nu ştiu de ce lungimea sau scurtimea unui text paote fi motiv de dezamăgire. Finalul, nu ştiu, tind să nu fiu de acord cu tine, fie şi pentru că melodrama, în sensul ei primordial, există în orice text încă din momentnul scrierii lui, aşadar, pâna la urmă, ea depinde de expresie; iar aici, nu cred c-am dat chix. Dar asta e părerea mea.
Cristina, remarc intuiţia ta. Nu doar referitor la stradă, ci şi la modul de-a scinda fragmentele pe axa sensului unitar. Şi asta nu-i de ici de colo de dincolo.
Paul, mie îmi place finalul. Şi tot subiectiv vorbesc, evident. Ma voi gândi la un surogat pentru acel verb.
Mulţumesc tuturor pentru timp!
pentru textul : de n luate câte două dePagini