ionut, nu e impotriva regulamentului sa spui bancuri? plus ca in varianta pe care o stiam eu, era vorba de doi lei, tatal si fiul. grandilocventa de care vorbesti e specifica, pana la un punct, insusi actului literar. plus ca stim prea bine ca pe site urile literare unii scriu mult mai bine decat .... "la suprafata". cine spune ca site-urile literare n-au fost, nu sunt si nu vor fi decat niste ateliere? cati dintre noi renunta la clasicele mijloace de afirmare in favoarea internetului? samd. si nimeni nu impune nimanui nimic. pana la urna, despre ce e vorba in aceasta reticenta fata de acest asa-numit manifest? inchizitie literara? daca facem ceva, ar tb sa ne luam mai in serios. eu as pune literatura in fata regulamentelor, orgoliilor si dorintei de afirmare cu orice pret. prin faptul ca nici alma nu mai este editor aici nu cred ca site-ul obtine vreun castig. la fel si in cazul lui vladimir, dimpotriva.
Iată că și poezia se ocupă de locuri geometrice. ”Umbra ta/un altfel de întuneric” e o expresie reușită și atrage atenția, dezvăluie un ochi poetic format și ”știință a privirii”. Iar finalul dă măsura unui condei sigur care pândește orice fisură din cotidian. Mai așteptăm cu interes.
Nu stiu in totalitate ce modificari au aparut in DOOM dupa 2005, dar eu stiam ca se scrie cu doi de i. Imi place dispunerea descrescatoare a poemului, la fel si imbinarea planurilor. Inceputul aproape paslm se muta foarte bine stapinit in cotidian.
Mulțumesc mult Snowdown King pentru comentariu. Într-adevăr, am privit din unghiul acela și ți-am dat dreptate. Mă voi strădui, dar de ludic știi bine că se scapă greu now-a-days, deci una ar trebui să-mi fie iertată și nu doar pentru că sunt femeie.
Margas
ddm, perfect de acord, si eu cunosc avantajele si dezavantajele. Probabil experienta nefericita de pe unele siteuri in care se prolifereaza vulgarul sub pretextul unor manifeste literare m-a facut sa am asa un sentiment de greata. Insa, exista cativa autori, oameni seriosi, care fac diferenta, in anumite cercuri. De fiecare data cand ii regasesc este un motiv de bucurie. Te salut.
Nu e "poate" domnu Sixtus, e sigur ca gresiti. Pentru ca, asa cum spune regulamentul la care faceti zicere, aceste comentarii pe Hermeneia nu sint menite sa se confunde cu un lant de chat in care trebuie sa urmaresti (daca te intereseaza) nu stiu ce fir al discutiei. Va reproduc aici ce spune regulamentul (daca mai este nevoie): "23. De asemenea comentariile trebuie: 23.1. să se refere în primul rînd la textul publicat, 23.2. să conțină observații pertinente, 23.3. să evite pe cît posibil formularea de aprecieri la adresa persoanei autorului textului sau la adresa persoanei altui comentator al textului 23.4. să se abțină cît mai mult posibil de la alunecarea în comunicări personale. Aceasta nu înseamnă că opiniile cititorilor trebuie să fie reacții artificiale și reci. Scopul lor însă este folosirea subsolului textelor pentru critica literară sau discuții legate de conținutul textului și nu pentru schimbul de amabilități. 24. Repetarea de comentarii offtopic, comunicări personale fără legătură cu textul mai ales dupa ce s-a primit o atenționare cu privire la acest lucru poate duce la anularea comentariilor respective și/sau la excluderea textului respectiv iar dacă atitudinea este persistentă și nu se corectează poate duce pîna la suspendarea contului autorului care o practică."
Mi-au plăcut foarte primele trei strofe și îmi permit să consider că poezia de peniță s-a înfăptuit cu ele. Densitate plăcută de metafore, imagini vii, suestie bine dozată. Ce a urmat, îmi pare o altă poezie, cu salt în alt timp. Două cuvinte din titlu, "adânc" și "peste", îmi sugerează direcții diferite. Dar îmi pot imagina rezultanta și nu e rău deși cam clișeistic. /O\
Mulţumesc Nicholas :) Nu ştiu de ce, şi mie îmi e drag poemul acesta. La zdravăn m-am gândit şi eu, dar totuşi las aşa. În ce priveşte luna şi planeta, nu modific, fiindcă acolo mă gândeam la o inversare a perspectivei, aceasta e ideea, din afară văd o eclipsă de pământ, aşa cum pe pământ se vede eclipsa de lună. Adică mă detaşez într-atât de nimicul bunurilor sau neajunsurilor mele pământeşti, încât e ca şi cum le-aş privi din afara planetei. În poezia mea altcineva vede eclipsa, din noaptea trecutului meu, desigur un alt avatar al meu.
nici așa nici altminteri. nici nu-mi place nici nu-mi displace. e ok, pe alocuri ai chestii foarte reușite, dar le contrabalansezi cu chestii tot pe atît de nereușite. pe de altă parte, scrierile tale-s digerabile și e bine
viaţa nu merge îndărăt, aici e frumuseţea. viaţa merge înainte şi poate merge ca melcul, ca iepurele sau ca glonţul. dacă ar merge înapoi ar merge ca racul, ca ziua de ieri, ca bumerangul sau mai ştiu eu cum. eu am încercat să-i găsesc, să-i aplic un ritm mersului îndărăt. dacă te supără, o să-ţi treacă.
<<pasul in plus care este reprezentat de arta in general, si poezie in cazul de fata, este cel prin care reusesti sa transmiti sau sa generezi si in mintea celui ce citeste ceva asemanator. parerea mea.>> Total de acord!!! Sper să ajung să transmit acel CEVA!
si totusi imagini anacronice poti intilni oriunde e o idee sa initiem un concurs de fotografii insolite. in ce masura este un experiment, chiar nu ma pot pronunta, fie si romantic. inca ceva, ca o rugaminte: daca iti apartine imaginea mentioneaza; daca nu, iarasi mentioneaza. nu de altceva, dar poate vine cineva cu ideea dreptului de autor. stii tu...
profetul - scrierea cu majuscule, ca și păstrarea titlului în corpul textului sunt scăpări ale mele, de care sunt conștient, dar a fost prea târziu, având în vedere că nu se pot face modificări.Editarea textelor va trebui rezolvată în timp. Ca și anunțul în cazul apariției unor comentarii. Asta ca să nu ajungem în situația de a nu mai reveni la textele în cauză și a deveni nepoliticoși pentru cei care s-au străduit să comeneze. Mulțumesc pentru apreciere. Este o intenție a mea de a diversifica tematica sonetelor, mai ales în vederea apariției viitoarelor volume. Încercarea este de a prelua din Dicționarul Explicativ al Limbii Române cuvinte mai puțin uzitate sau uitate pe care să le reâncarc cu sens și să le dau alte conotații, mai puțin vizibile. E un joc pe care cred că-l pot duce chiar mai departe decât atât. Cine stie dacă mai avem prilejul, așa că-ți urez un an nou cu lumină și speranțe.
poezia are o intensitate de o factura speciala. finalul este chiar remarcabil, ma refer la "mama e pământul pe care îl respir și sunt plină de ea" metafora ce seduce prin simplitate si forta. insa, pare o piesa muzicala pe care interpretul nu o poate sustine de la A la Z in aceeasi gama si sa iti spun de ce. strofa a treia e prea voit naiva iesita din contextul grav propus inca din primele randuri in ciuda nuantei ludice cautate: "îmi plăcea când mama îmi lega fundițe în păr și mă săruta dimineața pe frunte" acesta este punctul meu de vedere, nu inseamna ca as incerca sa contest calitatile tale lirice. gandeste-te putin, revin-o la text dupa un timp. poezia este ca o rochie, un vesmant; dupa o vreme incerci sa o mai porti si ai surpriza de a nu te mai incanta pe tine insati ca la inceput.
E un text destul de reusit. Faţă de alte scrieri pe care le semnezi, aceasta are o idee clară, în sensul că ideea generează textul, şi nu invers. Are sugestie şi imagini potrivite din aproape toate perspectivele. Chiar fain.
Ionut, eu nu am "pretentii literare incalcite" samd.in plus, incerc sa nu vars sau altceva in șoșonii UTC-istilor poeziei romanesti. apreciez insa umorul si bunul simț. mi se pare totusi analogia ta (poezia=tovarasa meduza) un minus. la fel, nu vad necesitatea clorofilei in procesul de aglutinare a binelui si frumosului in sine, fireste.
poetul hunedorean Ioan Evu mi-a fost si imi este apropiat, il apreciez si il respect pentru toata creatia lui literara si pentru caracterul lui integru, nu te fenteaza memoria Paul :)
cat despre "revenire", eu sunt si am fost mereu aici, nu las urme dar sunt cu ochii pe voi, citesc cu placere ce scrieti, am texte preferate, poeti preferati pe care ii citesc cu interes;
de scris mai scriu dar de postat e mai greu, textele mele nu mai prea trec de cenzura proprie :) cu toate astea sper sa ne mai auzim pe-aici,
inspiratie si numai bine iti doresc!
Văzând aprecierile binemeritate plus recomandarea textului (și ea binemeritată) m-am tot aținut de la cârcoteală... însă nu vreau să o las chiar așa. Adică al doilea vers mi se pare sinistru de în plus. Și cel puțin mie mi-a dat cu un par în cap de-a trebuit să-l ignor la a doua lectură pentru a putea savura cu adevărat acest frumos poem. Adică domnule poet, chiar era necesar să specificați acolo? Nimeni, nici măcar eu nu trece prin orașul care sunt? Ce facem aici, proceduri recursive? Iar inginerim, mai mult sau mai puțin soft?
Însă e doar părerea mea.
Poemul în rest este excepțional.
Margas
Iata o poezie deosebita ce pare o reflectare dureroasa a lumilor interioare, a suferintelor crescute in carne ca o stevie lunga ireala peste sufletul nostru ramas copil, "acasă la ea ștevia crește până sus la balcon și umbra ei îmi întunecă..." Doar clopotele vestesc trecerea cailor negri prin anotimpul frint indoliat al melcilor-costiug crescuti in gradinile cerului prin care treptat ne ratacim, tot mai mici, in sensul invers al vietii, cautind copilaria pierduta...Durerea te ia de mina Copil si incepi deodata sa imbatrinesti brusc precum florile ofilite ale timpului cit sa inveti "să sufăr pentru morții altora pentru că nu toți plâng și nu toți plâng ca mine"... Adina, sufletul tau de Copil deschide gradinile indurerate ale inimii...
Poemul începe excelent cu o anume aromă cunoscută "filmele intră în poeme verzui cu pețiolul legat de regizor," recitesc cu placere și strofa a doua, "am rulota mea, sunt vedetă în viața unor oameni dragi, de câte ori urc printre ei cu mâinile legate îmi dau să mănânc pizza și ultimele noutăți luminoase" precum și sfârșitul poemului bine regizat de Paul :)
Un poem care, deși imperfect, a reușit să trezească în mine acel fior care nu poate fi confundat... fiorul poeziei.
'Impalele grase'
'fumam amândoi dintr-o țigară două țigări'
'lapoviță peste un câmp cu miei'
sunt doar câteva imagini cutremurătoare desprinse din acest poem puternic.
Citindu-l, am avut impresia că cineva mi-a scris anume mie un mesaj, acel mesaj care aparține doar poeziei, închis în labirintul unor metafore care se dezvăluie doar sufletului atunci când îl lași liber.
Unul dintre cele mai bune poeme pe care le-am citit pe net în ultima vreme.
Și pentru că nu am altă posibilitate de a-mi exprima admirația pentru acest text, las o peniță aurie pentru a rămâne consemnată starea mea de grație obținută prin lectura acestui text.
Felicitări,
Margas
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ionut, nu e impotriva regulamentului sa spui bancuri? plus ca in varianta pe care o stiam eu, era vorba de doi lei, tatal si fiul. grandilocventa de care vorbesti e specifica, pana la un punct, insusi actului literar. plus ca stim prea bine ca pe site urile literare unii scriu mult mai bine decat .... "la suprafata". cine spune ca site-urile literare n-au fost, nu sunt si nu vor fi decat niste ateliere? cati dintre noi renunta la clasicele mijloace de afirmare in favoarea internetului? samd. si nimeni nu impune nimanui nimic. pana la urna, despre ce e vorba in aceasta reticenta fata de acest asa-numit manifest? inchizitie literara? daca facem ceva, ar tb sa ne luam mai in serios. eu as pune literatura in fata regulamentelor, orgoliilor si dorintei de afirmare cu orice pret. prin faptul ca nici alma nu mai este editor aici nu cred ca site-ul obtine vreun castig. la fel si in cazul lui vladimir, dimpotriva.
pentru textul : analiza manifestului boierismului defelicitări, sibienilor, ce frumos consumaţi timpul! :)
pentru textul : Recital de poezie Adrian Munteanu la Sibiu defelicitări, de asemenea, poetului Adrian Munteanu!
Iată că și poezia se ocupă de locuri geometrice. ”Umbra ta/un altfel de întuneric” e o expresie reușită și atrage atenția, dezvăluie un ochi poetic format și ”știință a privirii”. Iar finalul dă măsura unui condei sigur care pândește orice fisură din cotidian. Mai așteptăm cu interes.
pentru textul : aritmie deNu stiu in totalitate ce modificari au aparut in DOOM dupa 2005, dar eu stiam ca se scrie cu doi de i. Imi place dispunerea descrescatoare a poemului, la fel si imbinarea planurilor. Inceputul aproape paslm se muta foarte bine stapinit in cotidian.
pentru textul : în medalionul din piept deDa, un tot unitar stilistic fin, sarcasm înclinat spre zeflemea (bine strunit), imagini originale şi susţinute de ideatică. Congrat!
"Astăzi,
stând de vorbă cu domnişoara Y
despre câtă botanică încape
în frunza stejarului [...]"
"aplauzele mă muşcă haotic de sânge,
simt nevoia să-mi pun un leucoplast
pe inimă."
"şi vorbim despre
cât de străină şi singură
ploaia se simte
pe străzile Londrei." - sintagme forte!
Dacă unitatea doi nu era slabă, comparativ cu restul, dădeama peniţă. Nu că asta ar fi foarte important, dar na.
pentru textul : X şi Y deMulțumesc mult Snowdown King pentru comentariu. Într-adevăr, am privit din unghiul acela și ți-am dat dreptate. Mă voi strădui, dar de ludic știi bine că se scapă greu now-a-days, deci una ar trebui să-mi fie iertată și nu doar pentru că sunt femeie.
pentru textul : geneză. pe patul meu de spital deMargas
ddm, perfect de acord, si eu cunosc avantajele si dezavantajele. Probabil experienta nefericita de pe unele siteuri in care se prolifereaza vulgarul sub pretextul unor manifeste literare m-a facut sa am asa un sentiment de greata. Insa, exista cativa autori, oameni seriosi, care fac diferenta, in anumite cercuri. De fiecare data cand ii regasesc este un motiv de bucurie. Te salut.
pentru textul : analiza manifestului boierismului deNu e "poate" domnu Sixtus, e sigur ca gresiti. Pentru ca, asa cum spune regulamentul la care faceti zicere, aceste comentarii pe Hermeneia nu sint menite sa se confunde cu un lant de chat in care trebuie sa urmaresti (daca te intereseaza) nu stiu ce fir al discutiei. Va reproduc aici ce spune regulamentul (daca mai este nevoie): "23. De asemenea comentariile trebuie: 23.1. să se refere în primul rînd la textul publicat, 23.2. să conțină observații pertinente, 23.3. să evite pe cît posibil formularea de aprecieri la adresa persoanei autorului textului sau la adresa persoanei altui comentator al textului 23.4. să se abțină cît mai mult posibil de la alunecarea în comunicări personale. Aceasta nu înseamnă că opiniile cititorilor trebuie să fie reacții artificiale și reci. Scopul lor însă este folosirea subsolului textelor pentru critica literară sau discuții legate de conținutul textului și nu pentru schimbul de amabilități. 24. Repetarea de comentarii offtopic, comunicări personale fără legătură cu textul mai ales dupa ce s-a primit o atenționare cu privire la acest lucru poate duce la anularea comentariilor respective și/sau la excluderea textului respectiv iar dacă atitudinea este persistentă și nu se corectează poate duce pîna la suspendarea contului autorului care o practică."
pentru textul : întrepătrunderi deMi-au plăcut foarte primele trei strofe și îmi permit să consider că poezia de peniță s-a înfăptuit cu ele. Densitate plăcută de metafore, imagini vii, suestie bine dozată. Ce a urmat, îmi pare o altă poezie, cu salt în alt timp. Două cuvinte din titlu, "adânc" și "peste", îmi sugerează direcții diferite. Dar îmi pot imagina rezultanta și nu e rău deși cam clișeistic. /O\
pentru textul : lumina lumânării ploua adânc peste noi deMulţumesc Nicholas :) Nu ştiu de ce, şi mie îmi e drag poemul acesta. La zdravăn m-am gândit şi eu, dar totuşi las aşa. În ce priveşte luna şi planeta, nu modific, fiindcă acolo mă gândeam la o inversare a perspectivei, aceasta e ideea, din afară văd o eclipsă de pământ, aşa cum pe pământ se vede eclipsa de lună. Adică mă detaşez într-atât de nimicul bunurilor sau neajunsurilor mele pământeşti, încât e ca şi cum le-aş privi din afara planetei. În poezia mea altcineva vede eclipsa, din noaptea trecutului meu, desigur un alt avatar al meu.
pentru textul : sens interzis denici așa nici altminteri. nici nu-mi place nici nu-mi displace. e ok, pe alocuri ai chestii foarte reușite, dar le contrabalansezi cu chestii tot pe atît de nereușite. pe de altă parte, scrierile tale-s digerabile și e bine
pentru textul : minuni au rămas doar în biblie deviaţa nu merge îndărăt, aici e frumuseţea. viaţa merge înainte şi poate merge ca melcul, ca iepurele sau ca glonţul. dacă ar merge înapoi ar merge ca racul, ca ziua de ieri, ca bumerangul sau mai ştiu eu cum. eu am încercat să-i găsesc, să-i aplic un ritm mersului îndărăt. dacă te supără, o să-ţi treacă.
pentru textul : fotografie din spaţiu de<<pasul in plus care este reprezentat de arta in general, si poezie in cazul de fata, este cel prin care reusesti sa transmiti sau sa generezi si in mintea celui ce citeste ceva asemanator. parerea mea.>> Total de acord!!! Sper să ajung să transmit acel CEVA!
pentru textul : Dincolo de horele, orele... desi totusi imagini anacronice poti intilni oriunde e o idee sa initiem un concurs de fotografii insolite. in ce masura este un experiment, chiar nu ma pot pronunta, fie si romantic. inca ceva, ca o rugaminte: daca iti apartine imaginea mentioneaza; daca nu, iarasi mentioneaza. nu de altceva, dar poate vine cineva cu ideea dreptului de autor. stii tu...
pentru textul : ...romantic, dom'le! deprofetul - scrierea cu majuscule, ca și păstrarea titlului în corpul textului sunt scăpări ale mele, de care sunt conștient, dar a fost prea târziu, având în vedere că nu se pot face modificări.Editarea textelor va trebui rezolvată în timp. Ca și anunțul în cazul apariției unor comentarii. Asta ca să nu ajungem în situația de a nu mai reveni la textele în cauză și a deveni nepoliticoși pentru cei care s-au străduit să comeneze. Mulțumesc pentru apreciere. Este o intenție a mea de a diversifica tematica sonetelor, mai ales în vederea apariției viitoarelor volume. Încercarea este de a prelua din Dicționarul Explicativ al Limbii Române cuvinte mai puțin uzitate sau uitate pe care să le reâncarc cu sens și să le dau alte conotații, mai puțin vizibile. E un joc pe care cred că-l pot duce chiar mai departe decât atât. Cine stie dacă mai avem prilejul, așa că-ți urez un an nou cu lumină și speranțe.
pentru textul : Cortină blândă gerului prădalnic depoezia are o intensitate de o factura speciala. finalul este chiar remarcabil, ma refer la "mama e pământul pe care îl respir și sunt plină de ea" metafora ce seduce prin simplitate si forta. insa, pare o piesa muzicala pe care interpretul nu o poate sustine de la A la Z in aceeasi gama si sa iti spun de ce. strofa a treia e prea voit naiva iesita din contextul grav propus inca din primele randuri in ciuda nuantei ludice cautate: "îmi plăcea când mama îmi lega fundițe în păr și mă săruta dimineața pe frunte" acesta este punctul meu de vedere, nu inseamna ca as incerca sa contest calitatile tale lirice. gandeste-te putin, revin-o la text dupa un timp. poezia este ca o rochie, un vesmant; dupa o vreme incerci sa o mai porti si ai surpriza de a nu te mai incanta pe tine insati ca la inceput.
pentru textul : Mama demultumesc Ioana, ai dreptate ... o sa revin pe-aici cu uneltele de slefuit:) sarbatori cu lumina si tie!
pentru textul : mișcare în afara cercului deun poem plin de patima. titlul ajuta cititorul in a intui gandul darnic al autoarei.
pentru textul : flowers deE un text destul de reusit. Faţă de alte scrieri pe care le semnezi, aceasta are o idee clară, în sensul că ideea generează textul, şi nu invers. Are sugestie şi imagini potrivite din aproape toate perspectivele. Chiar fain.
Cine e infipt? Focul? Sau suliţa?
pentru textul : Răsăritul deIonut, eu nu am "pretentii literare incalcite" samd.in plus, incerc sa nu vars sau altceva in șoșonii UTC-istilor poeziei romanesti. apreciez insa umorul si bunul simț. mi se pare totusi analogia ta (poezia=tovarasa meduza) un minus. la fel, nu vad necesitatea clorofilei in procesul de aglutinare a binelui si frumosului in sine, fireste.
pentru textul : podul suspinelor depoetul hunedorean Ioan Evu mi-a fost si imi este apropiat, il apreciez si il respect pentru toata creatia lui literara si pentru caracterul lui integru, nu te fenteaza memoria Paul :)
pentru textul : înainte de tăcere decat despre "revenire", eu sunt si am fost mereu aici, nu las urme dar sunt cu ochii pe voi, citesc cu placere ce scrieti, am texte preferate, poeti preferati pe care ii citesc cu interes;
de scris mai scriu dar de postat e mai greu, textele mele nu mai prea trec de cenzura proprie :) cu toate astea sper sa ne mai auzim pe-aici,
inspiratie si numai bine iti doresc!
vă mulţumesc, toate cele bune.
pentru textul : sânii cameliei deam să te verific.
pentru textul : până acum e clar că moartea trebuie urmată deVăzând aprecierile binemeritate plus recomandarea textului (și ea binemeritată) m-am tot aținut de la cârcoteală... însă nu vreau să o las chiar așa. Adică al doilea vers mi se pare sinistru de în plus. Și cel puțin mie mi-a dat cu un par în cap de-a trebuit să-l ignor la a doua lectură pentru a putea savura cu adevărat acest frumos poem. Adică domnule poet, chiar era necesar să specificați acolo? Nimeni, nici măcar eu nu trece prin orașul care sunt? Ce facem aici, proceduri recursive? Iar inginerim, mai mult sau mai puțin soft?
pentru textul : sînt un oraș prin care nu mai trece nimeni deÎnsă e doar părerea mea.
Poemul în rest este excepțional.
Margas
Iata o poezie deosebita ce pare o reflectare dureroasa a lumilor interioare, a suferintelor crescute in carne ca o stevie lunga ireala peste sufletul nostru ramas copil, "acasă la ea ștevia crește până sus la balcon și umbra ei îmi întunecă..." Doar clopotele vestesc trecerea cailor negri prin anotimpul frint indoliat al melcilor-costiug crescuti in gradinile cerului prin care treptat ne ratacim, tot mai mici, in sensul invers al vietii, cautind copilaria pierduta...Durerea te ia de mina Copil si incepi deodata sa imbatrinesti brusc precum florile ofilite ale timpului cit sa inveti "să sufăr pentru morții altora pentru că nu toți plâng și nu toți plâng ca mine"... Adina, sufletul tau de Copil deschide gradinile indurerate ale inimii...
pentru textul : ștevia devă urez mult succes și adevărate talente să fie descoperite în acestă primăvară
pentru textul : Festivalul-Concurs Naţional "Primăvara Albastră", Pucioasa, Dâmboviţa desă împărtăşesc bucuria acestei lansări.
Felicitări şi mult succes cărţii !
pentru textul : Lansare de carte dePoemul începe excelent cu o anume aromă cunoscută "filmele intră în poeme verzui cu pețiolul legat de regizor," recitesc cu placere și strofa a doua, "am rulota mea, sunt vedetă în viața unor oameni dragi, de câte ori urc printre ei cu mâinile legate îmi dau să mănânc pizza și ultimele noutăți luminoase" precum și sfârșitul poemului bine regizat de Paul :)
pentru textul : e doar un... demulțumesc pentru lectură, Viorica,
pentru textul : cântec de adormit singurătatea deși îmi cer iertare că, iată, mulțumirile mele vin așa de târziu
Un poem care, deși imperfect, a reușit să trezească în mine acel fior care nu poate fi confundat... fiorul poeziei.
pentru textul : Umbră în carne de sărbătoare de'Impalele grase'
'fumam amândoi dintr-o țigară două țigări'
'lapoviță peste un câmp cu miei'
sunt doar câteva imagini cutremurătoare desprinse din acest poem puternic.
Citindu-l, am avut impresia că cineva mi-a scris anume mie un mesaj, acel mesaj care aparține doar poeziei, închis în labirintul unor metafore care se dezvăluie doar sufletului atunci când îl lași liber.
Unul dintre cele mai bune poeme pe care le-am citit pe net în ultima vreme.
Și pentru că nu am altă posibilitate de a-mi exprima admirația pentru acest text, las o peniță aurie pentru a rămâne consemnată starea mea de grație obținută prin lectura acestui text.
Felicitări,
Margas
Pagini