Multumesc, Andu. Chiar nu stiam cum sunt ele percepute de cei care, de obicei, nu lasa semne in dreptul unor astfel de texte. Comentariul tau m-a bucurat nespus si m-a incurajat totodata. In rest, povestitorului ii sta bine cu visul... :)
bunvenit pe hermeneia, stimabile! :) asta chiar imi place. se leaga bine, pastrezi fain alunecarea catre final cel mai tare vers: Un corb în văzduh zbura fără aripi
la fel de evident pentru mine e ca "anotimpul papusilor" o fost cea mai buna din concurs. tre sa accepti ca fiecare o avut topul lui si ca mina aia de scrieri care au iesit in evidenta s-au combinat in fel si chip in topurile personale. asa ca nu vad de ce fiecare hermeneist vrea sa-si impuna topul ca unicul adevarat, intocmai unui dictator. cit de copilarosi si ofticosi mai putem fi? nici un text din primele clasate nu s-a ridicat cu mult deasupra celorlalte. popularitatea si votul juriului puteau avea atitea alte configuratii, asa ca de ce n-o putem accepta pe cea care s-a impus?
parca asa suna cantecul acela... dar eu va cred, mai ales pe voi doi... iarna mai ales pe tine, Alma, cand teii se dezbracă de toate obiceiurile lor, nu-i asa?
onorat, m-ati cam luat prin surprindere
un poem balansandu-se intre idei matematice si descoperirea sinelui. un poem in devenire. titlul ma duce cu gandul la ceva intim, personal, aproape carnal.
In primul rand, are legatura postmodernismul cu New Age sau doar ca interval de timp? Apoi, daca raspunsul e afirmativ, in opinia ta, lasa-mi un indiciu, de la care sa incep firul logic.
(aş schimba verbul "a lepăda" şi m-aş opri fie la "cum își așteaptă familiile/ băieții de la război", fie la "îmi lipesc urechea de pieptul tău". Atât reproşez textului).
În rest, remarc autenticitatea confesiunii cinice din prima strofă care, în următoarea unitate, se transformă într-o pură stare onirică, transpusă liric. Şi aceasta, zic eu, pentru a explica începutul textului ori chiar pentru a motiva textul în sine. Discrepanţa dintre natura discursurilor din unitatea 1 şi 2/3 (evident, voită) este, în fapt, diferenţa dintre concret şi vis, analitic şi metafizic, situaţie şi dorinţă, eul liric şi autor, Paul Blaj şi Yester.
bianca, daca am o problema, sigur ea este asta cu diacriticele. o sa vina vremea sa le pun pe toate. numai gandul asta ma sperie... daniela, am incercat sa imbrac piei, blanuri, copite, etc. mastile nu mi-au placut nicodata. si nici sforile. intr-un fel sau altul, fiecaruia i se intampla sa filosofeze asa, la un moment dat. dorin, deseori, in timpul scolilor, barac fiind, nimeream prima la catalog. nu era mereu bine. nu stiam intotdeauna lectia. va multumesc ca ati fost cu mine. imi sunteti dragi.
Sintagme gen "predictibilitatea incomprehensibilității" au, cred, mai degraba vaente ironice...:) ma insel, Lucian? Pare-mi-se că asist la operația lupilor în haită. Exersează expresii culte, novatoare și literare, Ca în cimitirul în care groparii și-au dat demisia Și predictibilitatea incomprehensibilității suferă strofa trebuie vazuta unitar.
ma bucura mult cuvintele tale de apreciere, iti multumesc pentru semnul galben, yester, conteaza mult pentru mine, desi ... uite, acum "lirismul" meu s-a umflat in pene, de parca ar fi castigat pariul cu Timpul :) dar, o sa incerc sa-l mentin intre limite "rezonabile", pentru ca vreau sa mai vii pe-aici! toate bune si tie, sarbatori cu bucurie!
Aranca, multumesc pentru primirea calduroasa. Si ma bucur ca ti-a placut ce ai citit. Inseamna ca nu a fost irosire timpul petrecut pe pagina mea...:) te mai astept, mai ales atunci cand vei avea obiectii! :) Adriana
Inca cateva cuvinte despre Fondane ( Barbu Fundoianu) nascut la Iasi in 1898 si executat la Birkenau in 1944. A plecat la Paris in 1923 unde scrie eseuri, scenarii si poezii. E descoperit de Ilarie Voronca si Tzara cu care schimba cateva scrisori. Desi esential oniric si indraznet nu se alatura grupului Andre Breton ci prefera miscarea " Le Grand Jeu" (1927-1932) care abunda in incercari simpliste dar si experimente intuitive, spontane. Prin anii 40 Fondane se dedica filozofiei dar viata ii este curmata de deportare si executie. In Ierusalim, institul Yad va Shem care se ocupa cu studiul si istoria holocaustului a ales cuvintele lui Fondane gravate la iesirea din cutremuratorul muzeu al tragediei poporului evreu: "... amintiti-va doar ca am fost nevinovat si ca, intocmai ca si voi, muritorii acelor zile am avut si eu o fatza brazdata de manie, de mila si de bucurie, o fata de om, pur si simplu !" B. Fondane
Interesanta idee, mi-a placut. Remarc indeosebi pasajul median al textului. "ai lăsat să intre ziua de azi ca un muncitor ilegal a venit noaptea și-a lăsat sculele la ușă și a ațipit i-am spus să se trezească mă gîndeam la tine și la datoria mea de cuvinte l-am pus să-ți tatueze ore în șir trupul cu sîngele constelațiilor care treceau inconștiente pe deasupra noastră" Incipitul este un pic prea explicativ pe gustul meu si cred ca apoi abuzezi de elementele explicative pe toata durata poemului. Ele diminuaeza senzatia de poezie pe care ti-o poate da lectura. If I were you, as curata din ele si as lasa poezia sa respire prin cititor. Countless "si" "in" "care" plus "cu care" sau "pe care", sunt, majoritatea, eliminabile. Pentru ele s-a nascocit recycle bin-ul. Observ abuzul asta nu doar la tine dar sper ca macar tu te vei corecta intr-o buna zi. D-aia vorbesc in loc sa tac, desi tu poate ca esti, ca mai mereu de alta parere. Andu
Text-ecou, puzzle ori domino. Dar fără caracter ludic. Fragmente discursive care aduc fragmente. Dar nu fragmentează ideatic. Tragicul existenţial, fără valenţe estetice, străbătut de tuşe sarcastice. O scuturare (de viaţă) testamentară. Pe alocuri, dureroasă, pe alocuri resemnată, pe alocuri înţeleaptă, pe alocuri, ignorantă. Sictir (liric()de rigoare, timbru grav, fără superioritate, superficialitate.
Dpmdv, o împletire firească între poezia veritabilă şi travaliul tehnic. Exponenţii tropici nu înghit mesajul. Oralitatea, instantaneele sunt obţinute echilibrat, din (aparentul) limbaj frust schimbat (şi schimbând) metafora. Autorul nu se lamentează, nu se plânge, nu ne vorbeşte de doctrina/rutina sa interioară moştenite de la adresanţii "scrisorilor". Nu mizează pe efecte lingvistice extreme, pe ambiguitate, pe şocuri imagistice. Totul se derulează, parcă, la prima mână. Ca şi cum ai vărui o casă, fără să te uiti la varul din găleată, dar ştiind cu exactitate măsura de pe bidinea.
Pentru mine, textul e prea scurt. E dureros, pe undeva, e "inspirant" pe altundeva, e sincer peste tot. Mă face un cititor intim.
De reproşat: începutul, prima unitate. Mi se pare puţintel teribilă faţă de rest + unele alunecări minore (câte un adjectiv, câte o prepoziţie), chestii care se pot curăţa lejer.
De remarcat (multe, dar mă opresc aici:) "nu mi-a fost niciodată frică să zbor
mai mult mi-a fost frică să tac" - în sfârşit tăcerea nu mai este ridicată în slăvi. Ca O. Paler, consider că, de cele mai multe ori, tăcerea e mult inferioară cuvântului.
Mi-a atras atentia " rasuflarea fiarei" printr-un labirint de vene capilare Indiferent cat de marunta poate fi considerata conditia umana,de diferite entitati-sa zic asa, rauvoitoare-este clar ca omul ascunde in persoana sa energii superioare de lupta si rezistenta, nebanuite. Imagini inedite, felicitari.
Eu îţi făcusem un compliment, având în vedere că din personajul ăla care dormea pe rogojină în "Desculţ" a ieşit Zaharia Stancu. Care...orişicât... Înţeleg şi te cred, prin urmare, că n-ai dormit pe rogojină, dar mai bine dormeai, pentru că aşa, din copilul ăla care dormea în puf a ieşit un mărunt şi obraznic bobadil.
Să fii sănătos, dar nu mai avem ce discuta. Nici despre ceauşism şi nici despre altceva.
Te voi ruga să păstrăm acesta ultimul comentariu pe lângă text. În rest, foarte pe scurt: Ai primit un comentariu corect "politic" dacă vrei, te rog să păstrezi aceleași limite. Nu știu cât ne folosește să uzăm de vorbe cu dublu înțeles... chestia este că totuși oamenii chiar înțeleg, iar jignirile (sau aluziile indirecte jignitoare) nu sunt agreate aici. Am ieși cu toții mult mai câștigați dacă răspunsurile noastre din comentarii ar fi directe și la obiect. Apreciem poate la modul abstract artificiile discursului, ca și scriitori ce ne visăm/ închipuim (poate eu chiar mai mult, cu meseria mea), dar orice ar fi acesta rămâne un mediu virtual, cu limitările sale. Întrebarea ta referitoare la regulament este o capcană ușurică, pe care o ocolesc așa cum deja te-ai învățat, de-aici intrăm în domeniul pe care de obicei iau bani: consultanță se numește. Și Paul, nu eu trebuie să stau liniștită. Ci aceia care își postează texte și poze aiurea pe net, pentru care editorii și moderatorii hermeneia nu au timp și nu dispun nici de mijloacele necesare pentru a face poliție pentru fiecare caz în parte. Și eu am văzut pe net poze pe care am dorit să le folosesc, am trimis mail și ca să vezi, unii mi-au răspuns, alții nu. În primul caz, am postat, în cel de-al doilea, nu. Nu-i nici o filozofie aici. E doar o problemă de economie de mijloace. Nu putem să verificăm tot, pentru aceasta apelăm la modele. Nu am inventat noi asta.
si parca lipseste ceva in aceasta rotire solara a merilor spre destinul lor. e undeva o sincopa: de ce nu mi-ai spune mai mult? de ce atit de concentrat? ma bintuie chiar "apusul inocent al luminii" ... fie-ti limpede senina si frumoasa toamna aceasta cu miros de prunci flaminzi.
Mi-a placut textul, sunetul poetic, apetitul intelectual al unor constructii cu adevarat charismatice. Insa nu am putut "intra" in text, am fost lasat pe dinafara. Asta pentru ca virgula constructia este "exclusivista", de poem-sintagma si deci mai putin pe gustul meu. Genul acesta de "racitura poetico-intelectuala" nu-mi mai incalzeste "cenusa" demultisor, bashka piciorusele bietelor molii :-) Oricum, finalul nu respecta tonul cu acel "rozandu-si incet" si transforma imaginea in ceva usor hilar, parerea mea. Cred ca "rozandu-si" simplu ar fi mai bine. Altfel imaginea e mai degraba de "sugandu-si incet" si se denatureaza. parerea mea Andu
multumesc pentru atragerea atentiei, era un typo... mi se pare exagerat ca de la un typo sa concluzionati ca nu stiu a scrie romaneste... daca aceasta este opinia dumneavoastra ma puteti exclude de pe site si sa imi inchideti contul. o zi cat mai fructuoasa distribuita pe saptamani, luni si ani ... va urez. hermeneia a fost o experienta foarte frumoasa pentru care va multumesc, in rest ... ma retrag in lumea celor care nu cuvanta.
Frate Mircea, E trivial faptul ca te aud aici. Un Lucian ce vine in intampinarea a ceea ce scriu. Mai mult, scrie el ceva despre mine in scrierile lui. Oare tu de unde ma stii? Sunt foarte batran, frate Mircea, mai bine hai sa vorbim despre poezie; despre a ta: nu mai scrie asa, nu te recepteaza nimeni, infara unor "oameni vechi", precum eu. Toata lumea asteapta rima la finalul unor versuri ca ale tale - or tu nu dai aceasta satisfactie. De vrei sa ajungi mare poet (si se poate) segmenteza versurile dupa ritmul "versului alb", vei fi mult mai castigat. Desi te deplang, versurile tale au mers la inima mea (unde e a altora?) Despre mine: sunt pe ultima suta de metri, numai Dumnezeu ma poate salva - inima mea nu mai poate. Poate mor inainte de-a ne cunoaste: poemele tale sunt BUNE, in sensul ca au incarcatura bunatatii. Continua asa - oamenii n/au nevoie de neologismele anilor 80 ci de viata lor. Vei fi citit de toata strada daca vei sti ce sa spui strazii. Nu te uita la critica literara, la revistele de cultura consacrate, la "cum sa fac sa fiu celebru". Nu/ti spun rau, frate Mircea. Desigur, poti sa nu ma asculi - dar pana la urma tot acolo vei ajunge. Ca mine. Sa ai pace, Dancus
cred că simpliatea relevanței înseamnă destul pentru a complica totul. poemul respiră amplu, ușor, dar e ceva greu în rama lui, ceva îl trege spre un adânc pe care îl dă totdeuna gândul fericirii într-o complementaritate cu... ce altceva decât nefericirea?! poate franciscul are dreptate, dar nota colocvială pe care o dă acel verb... tu o hotărăști. depinde cui te adresezi. sunt sigur că fericirii.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
si daca va trebui sa iti schimbi tu grila, Vlad? in ce priveste a doua intrebare, nu am inteles-o
pentru textul : românia perfect I deMultumesc, Andu. Chiar nu stiam cum sunt ele percepute de cei care, de obicei, nu lasa semne in dreptul unor astfel de texte. Comentariul tau m-a bucurat nespus si m-a incurajat totodata. In rest, povestitorului ii sta bine cu visul... :)
pentru textul : Roșu debunvenit pe hermeneia, stimabile! :) asta chiar imi place. se leaga bine, pastrezi fain alunecarea catre final cel mai tare vers: Un corb în văzduh zbura fără aripi
pentru textul : Mourn dela fel de evident pentru mine e ca "anotimpul papusilor" o fost cea mai buna din concurs. tre sa accepti ca fiecare o avut topul lui si ca mina aia de scrieri care au iesit in evidenta s-au combinat in fel si chip in topurile personale. asa ca nu vad de ce fiecare hermeneist vrea sa-si impuna topul ca unicul adevarat, intocmai unui dictator. cit de copilarosi si ofticosi mai putem fi? nici un text din primele clasate nu s-a ridicat cu mult deasupra celorlalte. popularitatea si votul juriului puteau avea atitea alte configuratii, asa ca de ce n-o putem accepta pe cea care s-a impus?
pentru textul : Premiul de popularitate al concursului de poezie „Astenie de primăvară Hermeneia 2010” deparca asa suna cantecul acela... dar eu va cred, mai ales pe voi doi... iarna mai ales pe tine, Alma, cand teii se dezbracă de toate obiceiurile lor, nu-i asa?
pentru textul : pastel de iarnă deonorat, m-ati cam luat prin surprindere
un poem balansandu-se intre idei matematice si descoperirea sinelui. un poem in devenire. titlul ma duce cu gandul la ceva intim, personal, aproape carnal.
pentru textul : câmpia dintre două unghiuri deIn primul rand, are legatura postmodernismul cu New Age sau doar ca interval de timp? Apoi, daca raspunsul e afirmativ, in opinia ta, lasa-mi un indiciu, de la care sa incep firul logic.
pentru textul : Sfârșitul timpului: Prolog la o discuție (virtuală) cu David Bohm și Jiddu Krishnamurti de(aş schimba verbul "a lepăda" şi m-aş opri fie la "cum își așteaptă familiile/ băieții de la război", fie la "îmi lipesc urechea de pieptul tău". Atât reproşez textului).
În rest, remarc autenticitatea confesiunii cinice din prima strofă care, în următoarea unitate, se transformă într-o pură stare onirică, transpusă liric. Şi aceasta, zic eu, pentru a explica începutul textului ori chiar pentru a motiva textul în sine. Discrepanţa dintre natura discursurilor din unitatea 1 şi 2/3 (evident, voită) este, în fapt, diferenţa dintre concret şi vis, analitic şi metafizic, situaţie şi dorinţă, eul liric şi autor, Paul Blaj şi Yester.
pentru textul : ai ceva maritim și nu știu ce denici o problema, iti multumesc mult, si maine e o zi. toata stima
pentru textul : Turnul debianca, daca am o problema, sigur ea este asta cu diacriticele. o sa vina vremea sa le pun pe toate. numai gandul asta ma sperie... daniela, am incercat sa imbrac piei, blanuri, copite, etc. mastile nu mi-au placut nicodata. si nici sforile. intr-un fel sau altul, fiecaruia i se intampla sa filosofeze asa, la un moment dat. dorin, deseori, in timpul scolilor, barac fiind, nimeream prima la catalog. nu era mereu bine. nu stiam intotdeauna lectia. va multumesc ca ati fost cu mine. imi sunteti dragi.
pentru textul : ebosa decă titlul se găsea mai bine ca vers în poem.
pentru textul : în loc de braţe cresc atunci valuri în care naufragiază trupul cald şi gol al firescului deSintagme gen "predictibilitatea incomprehensibilității" au, cred, mai degraba vaente ironice...:) ma insel, Lucian? Pare-mi-se că asist la operația lupilor în haită. Exersează expresii culte, novatoare și literare, Ca în cimitirul în care groparii și-au dat demisia Și predictibilitatea incomprehensibilității suferă strofa trebuie vazuta unitar.
pentru textul : Pui cu patru picioare dema bucura mult cuvintele tale de apreciere, iti multumesc pentru semnul galben, yester, conteaza mult pentru mine, desi ... uite, acum "lirismul" meu s-a umflat in pene, de parca ar fi castigat pariul cu Timpul :) dar, o sa incerc sa-l mentin intre limite "rezonabile", pentru ca vreau sa mai vii pe-aici! toate bune si tie, sarbatori cu bucurie!
pentru textul : de la o ploaie la alta deAm înteles mulțumesc mult pentru sfaturi, eu ataâta pot mă opresc aici,succes încontinuare.
pentru textul : Nu văd ce auzi tu deCelestin, un text ceva mai "curăţel". subscriu la observatiile lui Adrian, dar, macar de incurajare, e un semn de...se poate si mai bine !
pentru textul : E timpul să trag de fiare deAranca, multumesc pentru primirea calduroasa. Si ma bucur ca ti-a placut ce ai citit. Inseamna ca nu a fost irosire timpul petrecut pe pagina mea...:) te mai astept, mai ales atunci cand vei avea obiectii! :) Adriana
pentru textul : Neînsemnat jurnal feroviar deInca cateva cuvinte despre Fondane ( Barbu Fundoianu) nascut la Iasi in 1898 si executat la Birkenau in 1944. A plecat la Paris in 1923 unde scrie eseuri, scenarii si poezii. E descoperit de Ilarie Voronca si Tzara cu care schimba cateva scrisori. Desi esential oniric si indraznet nu se alatura grupului Andre Breton ci prefera miscarea " Le Grand Jeu" (1927-1932) care abunda in incercari simpliste dar si experimente intuitive, spontane. Prin anii 40 Fondane se dedica filozofiei dar viata ii este curmata de deportare si executie. In Ierusalim, institul Yad va Shem care se ocupa cu studiul si istoria holocaustului a ales cuvintele lui Fondane gravate la iesirea din cutremuratorul muzeu al tragediei poporului evreu: "... amintiti-va doar ca am fost nevinovat si ca, intocmai ca si voi, muritorii acelor zile am avut si eu o fatza brazdata de manie, de mila si de bucurie, o fata de om, pur si simplu !" B. Fondane
pentru textul : Prix international de littérature francophone « Benjamin Fondane » deimi cer scuze Florin, ai fost incadrat la categoria novice dintr-o greseala. acum am remediat
pentru textul : Ines deInteresanta idee, mi-a placut. Remarc indeosebi pasajul median al textului. "ai lăsat să intre ziua de azi ca un muncitor ilegal a venit noaptea și-a lăsat sculele la ușă și a ațipit i-am spus să se trezească mă gîndeam la tine și la datoria mea de cuvinte l-am pus să-ți tatueze ore în șir trupul cu sîngele constelațiilor care treceau inconștiente pe deasupra noastră" Incipitul este un pic prea explicativ pe gustul meu si cred ca apoi abuzezi de elementele explicative pe toata durata poemului. Ele diminuaeza senzatia de poezie pe care ti-o poate da lectura. If I were you, as curata din ele si as lasa poezia sa respire prin cititor. Countless "si" "in" "care" plus "cu care" sau "pe care", sunt, majoritatea, eliminabile. Pentru ele s-a nascocit recycle bin-ul. Observ abuzul asta nu doar la tine dar sper ca macar tu te vei corecta intr-o buna zi. D-aia vorbesc in loc sa tac, desi tu poate ca esti, ca mai mereu de alta parere. Andu
pentru textul : downloadez poezii deVirgil, iti multumesc de trecere si de sugestie. Te mai astept Cu respect
pentru textul : Dansul zidului deText-ecou, puzzle ori domino. Dar fără caracter ludic. Fragmente discursive care aduc fragmente. Dar nu fragmentează ideatic. Tragicul existenţial, fără valenţe estetice, străbătut de tuşe sarcastice. O scuturare (de viaţă) testamentară. Pe alocuri, dureroasă, pe alocuri resemnată, pe alocuri înţeleaptă, pe alocuri, ignorantă. Sictir (liric()de rigoare, timbru grav, fără superioritate, superficialitate.
Dpmdv, o împletire firească între poezia veritabilă şi travaliul tehnic. Exponenţii tropici nu înghit mesajul. Oralitatea, instantaneele sunt obţinute echilibrat, din (aparentul) limbaj frust schimbat (şi schimbând) metafora. Autorul nu se lamentează, nu se plânge, nu ne vorbeşte de doctrina/rutina sa interioară moştenite de la adresanţii "scrisorilor". Nu mizează pe efecte lingvistice extreme, pe ambiguitate, pe şocuri imagistice. Totul se derulează, parcă, la prima mână. Ca şi cum ai vărui o casă, fără să te uiti la varul din găleată, dar ştiind cu exactitate măsura de pe bidinea.
Pentru mine, textul e prea scurt. E dureros, pe undeva, e "inspirant" pe altundeva, e sincer peste tot. Mă face un cititor intim.
De reproşat: începutul, prima unitate. Mi se pare puţintel teribilă faţă de rest + unele alunecări minore (câte un adjectiv, câte o prepoziţie), chestii care se pot curăţa lejer.
De remarcat (multe, dar mă opresc aici:) "nu mi-a fost niciodată frică să zbor
pentru textul : să nu spui după aia că nu ți-am spus(celor care au trecut prin viețile mele) demai mult mi-a fost frică să tac" - în sfârşit tăcerea nu mai este ridicată în slăvi. Ca O. Paler, consider că, de cele mai multe ori, tăcerea e mult inferioară cuvântului.
Mi-a atras atentia " rasuflarea fiarei" printr-un labirint de vene capilare Indiferent cat de marunta poate fi considerata conditia umana,de diferite entitati-sa zic asa, rauvoitoare-este clar ca omul ascunde in persoana sa energii superioare de lupta si rezistenta, nebanuite. Imagini inedite, felicitari.
pentru textul : se aud cum lucrează electronii și neutronii deEu îţi făcusem un compliment, având în vedere că din personajul ăla care dormea pe rogojină în "Desculţ" a ieşit Zaharia Stancu. Care...orişicât... Înţeleg şi te cred, prin urmare, că n-ai dormit pe rogojină, dar mai bine dormeai, pentru că aşa, din copilul ăla care dormea în puf a ieşit un mărunt şi obraznic bobadil.
pentru textul : sunt român deSă fii sănătos, dar nu mai avem ce discuta. Nici despre ceauşism şi nici despre altceva.
ca ai dreptate. Cel putin in privinta fotografiei. Cand voi putea o voi mari.
pentru textul : (4) Aforeme deTe voi ruga să păstrăm acesta ultimul comentariu pe lângă text. În rest, foarte pe scurt: Ai primit un comentariu corect "politic" dacă vrei, te rog să păstrezi aceleași limite. Nu știu cât ne folosește să uzăm de vorbe cu dublu înțeles... chestia este că totuși oamenii chiar înțeleg, iar jignirile (sau aluziile indirecte jignitoare) nu sunt agreate aici. Am ieși cu toții mult mai câștigați dacă răspunsurile noastre din comentarii ar fi directe și la obiect. Apreciem poate la modul abstract artificiile discursului, ca și scriitori ce ne visăm/ închipuim (poate eu chiar mai mult, cu meseria mea), dar orice ar fi acesta rămâne un mediu virtual, cu limitările sale. Întrebarea ta referitoare la regulament este o capcană ușurică, pe care o ocolesc așa cum deja te-ai învățat, de-aici intrăm în domeniul pe care de obicei iau bani: consultanță se numește. Și Paul, nu eu trebuie să stau liniștită. Ci aceia care își postează texte și poze aiurea pe net, pentru care editorii și moderatorii hermeneia nu au timp și nu dispun nici de mijloacele necesare pentru a face poliție pentru fiecare caz în parte. Și eu am văzut pe net poze pe care am dorit să le folosesc, am trimis mail și ca să vezi, unii mi-au răspuns, alții nu. În primul caz, am postat, în cel de-al doilea, nu. Nu-i nici o filozofie aici. E doar o problemă de economie de mijloace. Nu putem să verificăm tot, pentru aceasta apelăm la modele. Nu am inventat noi asta.
pentru textul : Ciocolată cu lapte și glosar desi parca lipseste ceva in aceasta rotire solara a merilor spre destinul lor. e undeva o sincopa: de ce nu mi-ai spune mai mult? de ce atit de concentrat? ma bintuie chiar "apusul inocent al luminii" ... fie-ti limpede senina si frumoasa toamna aceasta cu miros de prunci flaminzi.
pentru textul : merele s-au făcut prunci flămânzi deMi-a placut textul, sunetul poetic, apetitul intelectual al unor constructii cu adevarat charismatice. Insa nu am putut "intra" in text, am fost lasat pe dinafara. Asta pentru ca virgula constructia este "exclusivista", de poem-sintagma si deci mai putin pe gustul meu. Genul acesta de "racitura poetico-intelectuala" nu-mi mai incalzeste "cenusa" demultisor, bashka piciorusele bietelor molii :-) Oricum, finalul nu respecta tonul cu acel "rozandu-si incet" si transforma imaginea in ceva usor hilar, parerea mea. Cred ca "rozandu-si" simplu ar fi mai bine. Altfel imaginea e mai degraba de "sugandu-si incet" si se denatureaza. parerea mea Andu
pentru textul : picioruşe de molii demultumesc pentru atragerea atentiei, era un typo... mi se pare exagerat ca de la un typo sa concluzionati ca nu stiu a scrie romaneste... daca aceasta este opinia dumneavoastra ma puteti exclude de pe site si sa imi inchideti contul. o zi cat mai fructuoasa distribuita pe saptamani, luni si ani ... va urez. hermeneia a fost o experienta foarte frumoasa pentru care va multumesc, in rest ... ma retrag in lumea celor care nu cuvanta.
pentru textul : vorbesc o latină ciudată deFrate Mircea, E trivial faptul ca te aud aici. Un Lucian ce vine in intampinarea a ceea ce scriu. Mai mult, scrie el ceva despre mine in scrierile lui. Oare tu de unde ma stii? Sunt foarte batran, frate Mircea, mai bine hai sa vorbim despre poezie; despre a ta: nu mai scrie asa, nu te recepteaza nimeni, infara unor "oameni vechi", precum eu. Toata lumea asteapta rima la finalul unor versuri ca ale tale - or tu nu dai aceasta satisfactie. De vrei sa ajungi mare poet (si se poate) segmenteza versurile dupa ritmul "versului alb", vei fi mult mai castigat. Desi te deplang, versurile tale au mers la inima mea (unde e a altora?) Despre mine: sunt pe ultima suta de metri, numai Dumnezeu ma poate salva - inima mea nu mai poate. Poate mor inainte de-a ne cunoaste: poemele tale sunt BUNE, in sensul ca au incarcatura bunatatii. Continua asa - oamenii n/au nevoie de neologismele anilor 80 ci de viata lor. Vei fi citit de toata strada daca vei sti ce sa spui strazii. Nu te uita la critica literara, la revistele de cultura consacrate, la "cum sa fac sa fiu celebru". Nu/ti spun rau, frate Mircea. Desigur, poti sa nu ma asculi - dar pana la urma tot acolo vei ajunge. Ca mine. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : O incercare de raspuns Dlui Doru Stefan Dancus pt. Scrum 7 decred că simpliatea relevanței înseamnă destul pentru a complica totul. poemul respiră amplu, ușor, dar e ceva greu în rama lui, ceva îl trege spre un adânc pe care îl dă totdeuna gândul fericirii într-o complementaritate cu... ce altceva decât nefericirea?! poate franciscul are dreptate, dar nota colocvială pe care o dă acel verb... tu o hotărăști. depinde cui te adresezi. sunt sigur că fericirii.
pentru textul : cu litere mici, fericirea dePagini