Celestin, dacă tu nu ai înțeles ceea ce am vrut eu să trasmit, dacă nu știi ce e parodia, dacă îmi scrii poezele de clasa a patra pe post de comentarii, înseamnă că Antal, șantier e numele tău !
ehei, maitre...:) am zambit, si nu cu ingaduinta, ci cu admiratie...si m-am topit in acel "cuib de malachite" (am o slabiciune pentru pietrele semipretioase) si am simtit gustul cireselor parguite. are de toate sonetul - si formulari imedite, si umor, si dulce nostalgie; fain, tare fain..drept pentru care asez in trompa elefantilor o penita. ma bucur ca glumitza mea amaruie te-a determinat sa il aduci aici. cat despre lipsa comentariilor de la cealalta postare...nu ma mir: in fata unor texte de genul asta, de obicei ramai cu degetele deasupra tastaturii si cu gura (pardon de expresie) cascata. :)
cred ca trebuia sa redai pe rand aceste secvente, sunt mai usor de parcurs.
mi-a placut cum leaga ideea din citat, intre ele aceste episoade, probabil
de aceea le-ai si redat impreuna.
Ioane, eu acord o penita acestui text, pentru filosofia profunda, transformata intr-un lirism autentic. Tot ceea ce impresioneaza aici e ideea, ceea ce nu e putin. M-ai dus cu gandul la filosofii germani, la dasein-ul acela complex imaginat de Heidegger. Nu pot decat sa te felicit si sustin concluzia din final, un adevar pe cat se poate de trist. felicitari petre
dom'le, eu credeam ca e o poezie, ca de aia ai inscris-o aici n-am vazut sectiunea povestiri. fa si tu un semn, un asterisc ceva ca sa stie omul sa o ia mai moale si sa nu chiar te citeasca...
Și totuși trebuie remarcat modul în care e construită treptat această atmosferă ludică! Îmi doresc din ce în ce mai mult "un kráken violet cu cinci viteze"... Am auzit că se mai găsesc prin Atlantic, pe lângă insulele Bahamas, în larg.
Dorina, mă impresionează felul în care descifrezi mesajele abia vizibile: "triunghiul mer-ka-ba acolo unde începe odihna". Mulțumesc, gratitudinea mea pentru ochiul tău cel bine văzător. Simt cum dansează în tine piramide. Drag, Ela
interesant, si pe mine la fel. de aceea probabil ca saracii sint mai fascinanti decit bogatii. tot la duh ma refer. cum zicea cineva ca "nu cei sanatosi au trebuinta de doftor". si abia atunci incepe intriga si farmecul entropiei cu zbaterea ei cu tot. de aici si framintarea "daca dumnezeu e atotstiutor, de ce ne mai rugam?". si totusi...
"Crescătoria de libelule" e o idee fascinantă. Având în vedere ca sunt un fel de dragoni. Ai primit niște sugestii pentru poem în proză. Cred că te-ar prinde. Titlul de aici foarte bine ales.
numai cuvântul "igrasie" mă deranjează (e uzitat la greu). îmi place însă mult senzația pe care o transmite atingerea sufletului ca pe o "hartă în relief". frumos!
bun. atunci să o luăm ca pe licență poetica, deși mi se pare pretențios. când vorbeam de o "formă naivă" a poemului, credeam că am reușit să imprim un ritm interior acestuia. un ritm naiv, caracteristic vârstei tânărului ce începe a descoperi femeia, deși, se pare că tu asta ai considerat a fi o involuție a scriiturii mele ori, poate, ai dreptate și nu mi-a ieșit nimic aici. oricum, mă bucur că reușești să mă pui pe gânduri și să mă îndrepți atunci când greșesc. mulțumesc și, cum spuneam, te aștept la fiecare poem.
Există în text un moment al dispoziției perfecte din care se decupează fotografiile încă umede ale trecutului dintr-un fel de revelator dintr-o cameră veche încă roșie, până la durere, uitată de alții, niciodată de tine. Există un strat de sentimente peste care se depune un altul conștient fiind că nu se pot anula unul pe altul niciodată. Și totuși insiști să intri iar și iar în acel loc dureros, spre vindecare. Vindecarea însă nu vine din acel loc, ci din sufletul tău, destinul tău dat la maxim. Tulburător de sincer: "îmi jur atunci copii mei mei nu vor ști ce e o sală de judecată."
cu siguranta ...pot fi si o buna eleva. consider grupul de aici un grup elevat si cred ca pot sa ma ridic la un nivel acceptabil(pe tocuri cat de cat... inalte) :). un gand bun din Iasi, Raluca
adrian, eu am rezonat cu poemul tau. e o confesiune directă, sinceră si frumoasă. de fapt, am senzatia că ratezi la limită pateticul. ceea ce e foarte greu cred, cand vorbești despre acest subiect. și muzica mi-a plăcut.
pentru că mie mi se pare un text reușit, care mi-a ajuns la inimă, voi lăsa și un semn de apreciere. toate bune, Daniela
"între oameni și mașini aleg mașinile
mașinile sunt mai înțelepte ca oamenii
de fiecare dată când mi se aduce o mașină nouă la dezmembrat îmi vine să plâng
ca atunci când tata îmi smulgea câte un fir de păr pentru fiecare greșeală din tema de la mate
șeful de atelier mă ia de umeri îmi spune tata nu e aici
mașina mă ia de umeri îmi spune tata nu e aici
cimitirul mă ia de umeri îmi spune tata nu e aici
când se dezmembrează mașinile seamănă cu oamenii
se începe cu o incizie în formă de y de la claviculă spre stern se scoate inima și se cântărește
ați văzut filme în care condamnaților la moarte li se servește ultima cină
cu o seară înainte mă urc în mașina care trebuie dezmembrată mă joc puțin cu volanul
îmi propun să visez ceva frumos măcar atât pot face pentru ea
de obicei visez că locuiesc undeva la țară dimineața mă spăl pe față cu apă de la fântână apoi mă șterg cu sânii tăi obrajii se înroșesc de parcă m-am șters cu o cergă ardelenească"
am găsit azi noapte, în josul primei pagini a hermeneiei ,o promovare a textului de mai sus . eu nu l am citit la momentul potrivit.
fragmentul selectat mi-a demonstrat că borges avea dreptate cănd spunea că poezia este peste tot în jurul nostru. doar noi nu avem decât din când în când ochi să o vedem.
excepţional fragment. îmi ajunge ca o poezie întreagă. culmea este postat la proză pe h.
Cristina te joci cu focul. De fapt nu ai "şters" doar acel text. Ai şters mult mai multe. Ai grijă că o astfel de practică implică de obicei pierderea calităţii de autor pe Hermeneia. Iar pierderea acestei calităţi poate implica, printre altele şi pierderea dreptului de a acorda peniţe. În orice caz, toate aceste lucruri se află cu siguranţă în spaţiul drepturilor tale.
În ce priveşte aprecierea încep să intru la bănuieli. Este a doua oară în spaţiu de o zi (sau două) cînd mi se spune că scriu genial. Noroc că nu sînt chiar atît de naiv ca să o şi cred. Dar încerc să mai scriu şi aşa din cînd în cînd. Mai ales cînd am inspiraţie...
ideea centrala era urmatorul paradox: cine/ce are timp sa gandeasca, nu poate gandi, iar cine nu are timp sa gandeasca destul/cat ar dori, poate gandi. si cred ca poezia se naste tocmai din antagonii, chiar daca este vorba despre pareri antitetice ale celor ce au citit o anumita poezie sau despre paradoxuri constatate de autor.
remarc: "Atât de liniște este în mine, ca o prosteală care îți rămâne pe chip, uimirea disprețului care cade pe tine în momentul adevărului."
În orice caz, mie textul mi se pare o alegorie pentru ceva mult mai mult decît pare să spună la prima vedere. Iar acel "Deocamdată ninge" mi se pare o excelentă avertizare mascată.
Fără versul ,,pentru că noi sîntem de fapt învinși" (prea explicativ și destul de bătătorit) și păstrând persoana I în ultimele 5 versuri (subiectivizarea discursului fiind reușită în poezie, în opinia mea), mi-a plăcut. și folosirea adj. ,,previzibilă" este oarecum..previzibilă, dar nu cred că este neapărat un minus. chiar dacă mă așteptam la o încheiere în gama asta (ca și idee), mi-a plăcut cum ai învelit-o în cuvinte. remarc și atmosfera&comparația din prima parte.
Bianca, ingaduit sa-mi fie sa-ti spun ca obisnuinta este rea, dar e si buna uneori, pentru ca nu te poti lupta la nesfarsit cu inevitabilul, singurul lucru care iti ramane este sa il accepti (adica sa te obisnuiesti cu el, cu alte cuvinte). Eu nu ii voi nega Arancai dreptul de a veni asa, pur si simplu si de a spune "text slab, etc etc" gandindu-ma cat mi-ar fi de usor sa ii intorc aceasta "favoare" pe textele ei cu aceeasi moneda, dar nu o fac, pentru ca sper in adancul sufletului meu ca ea a inteles pactul pe care i l-am propus si va actiona in consecinta. De la un caracter ca al ei nu ma astept la mai mult iar asta deja nu mai are nimic de-a face cu literatura, stiu. Parerea mea este ca un astfel de personaj isi gaseste locul doar in cartea de biologie la capitolul "originea speciilor', dar asta e doar parerea mea, ca intotdeauna. Bobadil.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Celestin, dacă tu nu ai înțeles ceea ce am vrut eu să trasmit, dacă nu știi ce e parodia, dacă îmi scrii poezele de clasa a patra pe post de comentarii, înseamnă că Antal, șantier e numele tău !
pentru textul : din poezie scapă cine poate deehei, maitre...:) am zambit, si nu cu ingaduinta, ci cu admiratie...si m-am topit in acel "cuib de malachite" (am o slabiciune pentru pietrele semipretioase) si am simtit gustul cireselor parguite. are de toate sonetul - si formulari imedite, si umor, si dulce nostalgie; fain, tare fain..drept pentru care asez in trompa elefantilor o penita. ma bucur ca glumitza mea amaruie te-a determinat sa il aduci aici. cat despre lipsa comentariilor de la cealalta postare...nu ma mir: in fata unor texte de genul asta, de obicei ramai cu degetele deasupra tastaturii si cu gura (pardon de expresie) cascata. :)
pentru textul : Gioconda și Elefantul decred ca trebuia sa redai pe rand aceste secvente, sunt mai usor de parcurs.
pentru textul : despre poem demi-a placut cum leaga ideea din citat, intre ele aceste episoade, probabil
de aceea le-ai si redat impreuna.
Ioane, eu acord o penita acestui text, pentru filosofia profunda, transformata intr-un lirism autentic. Tot ceea ce impresioneaza aici e ideea, ceea ce nu e putin. M-ai dus cu gandul la filosofii germani, la dasein-ul acela complex imaginat de Heidegger. Nu pot decat sa te felicit si sustin concluzia din final, un adevar pe cat se poate de trist. felicitari petre
pentru textul : necesitatea deîți foarte mulțumesc.
pentru textul : toamnă dedom'le, eu credeam ca e o poezie, ca de aia ai inscris-o aici n-am vazut sectiunea povestiri. fa si tu un semn, un asterisc ceva ca sa stie omul sa o ia mai moale si sa nu chiar te citeasca...
pentru textul : Poveste de Dragobete detext ambiguu
pentru textul : Paternitatea unui gând deȘi totuși trebuie remarcat modul în care e construită treptat această atmosferă ludică! Îmi doresc din ce în ce mai mult "un kráken violet cu cinci viteze"... Am auzit că se mai găsesc prin Atlantic, pe lângă insulele Bahamas, în larg.
pentru textul : iubire somnambulă deDorina, mă impresionează felul în care descifrezi mesajele abia vizibile: "triunghiul mer-ka-ba acolo unde începe odihna". Mulțumesc, gratitudinea mea pentru ochiul tău cel bine văzător. Simt cum dansează în tine piramide. Drag, Ela
pentru textul : Piramida deinteresant, si pe mine la fel. de aceea probabil ca saracii sint mai fascinanti decit bogatii. tot la duh ma refer. cum zicea cineva ca "nu cei sanatosi au trebuinta de doftor". si abia atunci incepe intriga si farmecul entropiei cu zbaterea ei cu tot. de aici si framintarea "daca dumnezeu e atotstiutor, de ce ne mai rugam?". si totusi...
pentru textul : imaginea rememorată deAntal Celestin, acest spațiu de sub texte este destinat comentariilor referitoare la acestea. Rog a se reciti regulamentul!
pentru textul : din poezie scapă cine poate de"Crescătoria de libelule" e o idee fascinantă. Având în vedere ca sunt un fel de dragoni. Ai primit niște sugestii pentru poem în proză. Cred că te-ar prinde. Titlul de aici foarte bine ales.
pentru textul : De-a v-ati ascunselea deei, când pui tu deștu și răsfoiești versurile ies minuni, bro:) mi se strică smalțul dinților de starea nervoasă în care m-ai adus:))
pentru textul : din perspectiva unui șofer de tir desă fie primit:)
numai cuvântul "igrasie" mă deranjează (e uzitat la greu). îmi place însă mult senzația pe care o transmite atingerea sufletului ca pe o "hartă în relief". frumos!
pentru textul : harta în relief deUn singur cuvint: slab. Am citit texte mai bune de la tine, e normal ca pretentiile sa fie mai mari. Citeva imagini nu salveaza acest esafod.
pentru textul : Eșafod detranscrierea fonetica a titlului e al maraa felhob...
pentru textul : المرأه في الحب demacar eu stiu ce-am scris nu ma hazardez in aberatii gratuite.
pentru textul : Pierdute umbre debun. atunci să o luăm ca pe licență poetica, deși mi se pare pretențios. când vorbeam de o "formă naivă" a poemului, credeam că am reușit să imprim un ritm interior acestuia. un ritm naiv, caracteristic vârstei tânărului ce începe a descoperi femeia, deși, se pare că tu asta ai considerat a fi o involuție a scriiturii mele ori, poate, ai dreptate și nu mi-a ieșit nimic aici. oricum, mă bucur că reușești să mă pui pe gânduri și să mă îndrepți atunci când greșesc. mulțumesc și, cum spuneam, te aștept la fiecare poem.
pentru textul : Marlena mea deExistă în text un moment al dispoziției perfecte din care se decupează fotografiile încă umede ale trecutului dintr-un fel de revelator dintr-o cameră veche încă roșie, până la durere, uitată de alții, niciodată de tine. Există un strat de sentimente peste care se depune un altul conștient fiind că nu se pot anula unul pe altul niciodată. Și totuși insiști să intri iar și iar în acel loc dureros, spre vindecare. Vindecarea însă nu vine din acel loc, ci din sufletul tău, destinul tău dat la maxim. Tulburător de sincer: "îmi jur atunci copii mei mei nu vor ști ce e o sală de judecată."
pentru textul : rodeo clowns decu siguranta ...pot fi si o buna eleva. consider grupul de aici un grup elevat si cred ca pot sa ma ridic la un nivel acceptabil(pe tocuri cat de cat... inalte) :). un gand bun din Iasi, Raluca
pentru textul : pe tocuri prea înalte deadrian, eu am rezonat cu poemul tau. e o confesiune directă, sinceră si frumoasă. de fapt, am senzatia că ratezi la limită pateticul. ceea ce e foarte greu cred, cand vorbești despre acest subiect. și muzica mi-a plăcut.
pentru textul : De vorbă cu tata depentru că mie mi se pare un text reușit, care mi-a ajuns la inimă, voi lăsa și un semn de apreciere. toate bune, Daniela
"între oameni și mașini aleg mașinile
mașinile sunt mai înțelepte ca oamenii
de fiecare dată când mi se aduce o mașină nouă la dezmembrat îmi vine să plâng
ca atunci când tata îmi smulgea câte un fir de păr pentru fiecare greșeală din tema de la mate
șeful de atelier mă ia de umeri îmi spune tata nu e aici
mașina mă ia de umeri îmi spune tata nu e aici
cimitirul mă ia de umeri îmi spune tata nu e aici
când se dezmembrează mașinile seamănă cu oamenii
se începe cu o incizie în formă de y de la claviculă spre stern se scoate inima și se cântărește
ați văzut filme în care condamnaților la moarte li se servește ultima cină
cu o seară înainte mă urc în mașina care trebuie dezmembrată mă joc puțin cu volanul
îmi propun să visez ceva frumos măcar atât pot face pentru ea
de obicei visez că locuiesc undeva la țară dimineața mă spăl pe față cu apă de la fântână apoi mă șterg cu sânii tăi obrajii se înroșesc de parcă m-am șters cu o cergă ardelenească"
am găsit azi noapte, în josul primei pagini a hermeneiei ,o promovare a textului de mai sus . eu nu l am citit la momentul potrivit.
pentru textul : dezmembrări auto defragmentul selectat mi-a demonstrat că borges avea dreptate cănd spunea că poezia este peste tot în jurul nostru. doar noi nu avem decât din când în când ochi să o vedem.
excepţional fragment. îmi ajunge ca o poezie întreagă. culmea este postat la proză pe h.
eu nu imi gasesc textele si nu le-am pastrat in alta parte. cum sa le gasesc pe site?
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” - Hermeneia Live Online deMultumesc, Tudor.
pentru textul : Obiecte fragile deCristina te joci cu focul. De fapt nu ai "şters" doar acel text. Ai şters mult mai multe. Ai grijă că o astfel de practică implică de obicei pierderea calităţii de autor pe Hermeneia. Iar pierderea acestei calităţi poate implica, printre altele şi pierderea dreptului de a acorda peniţe. În orice caz, toate aceste lucruri se află cu siguranţă în spaţiul drepturilor tale.
pentru textul : antidedicaţie deÎn ce priveşte aprecierea încep să intru la bănuieli. Este a doua oară în spaţiu de o zi (sau două) cînd mi se spune că scriu genial. Noroc că nu sînt chiar atît de naiv ca să o şi cred. Dar încerc să mai scriu şi aşa din cînd în cînd. Mai ales cînd am inspiraţie...
ideea centrala era urmatorul paradox: cine/ce are timp sa gandeasca, nu poate gandi, iar cine nu are timp sa gandeasca destul/cat ar dori, poate gandi. si cred ca poezia se naste tocmai din antagonii, chiar daca este vorba despre pareri antitetice ale celor ce au citit o anumita poezie sau despre paradoxuri constatate de autor.
pentru textul : anura sapiens sapiens dear fi fost dragut si un "pariu" de genul: poezia x apartine autorului cutare.
felicitari, Matei!
pentru textul : Rezultatul "Bursei câştigătorilor" deremarc: "Atât de liniște este în mine, ca o prosteală care îți rămâne pe chip, uimirea disprețului care cade pe tine în momentul adevărului."
pentru textul : Punct și de la capăt deÎn orice caz, mie textul mi se pare o alegorie pentru ceva mult mai mult decît pare să spună la prima vedere. Iar acel "Deocamdată ninge" mi se pare o excelentă avertizare mascată.
Fără versul ,,pentru că noi sîntem de fapt învinși" (prea explicativ și destul de bătătorit) și păstrând persoana I în ultimele 5 versuri (subiectivizarea discursului fiind reușită în poezie, în opinia mea), mi-a plăcut. și folosirea adj. ,,previzibilă" este oarecum..previzibilă, dar nu cred că este neapărat un minus. chiar dacă mă așteptam la o încheiere în gama asta (ca și idee), mi-a plăcut cum ai învelit-o în cuvinte. remarc și atmosfera&comparația din prima parte.
pentru textul : antiplatonice IV deBianca, ingaduit sa-mi fie sa-ti spun ca obisnuinta este rea, dar e si buna uneori, pentru ca nu te poti lupta la nesfarsit cu inevitabilul, singurul lucru care iti ramane este sa il accepti (adica sa te obisnuiesti cu el, cu alte cuvinte). Eu nu ii voi nega Arancai dreptul de a veni asa, pur si simplu si de a spune "text slab, etc etc" gandindu-ma cat mi-ar fi de usor sa ii intorc aceasta "favoare" pe textele ei cu aceeasi moneda, dar nu o fac, pentru ca sper in adancul sufletului meu ca ea a inteles pactul pe care i l-am propus si va actiona in consecinta. De la un caracter ca al ei nu ma astept la mai mult iar asta deja nu mai are nimic de-a face cu literatura, stiu. Parerea mea este ca un astfel de personaj isi gaseste locul doar in cartea de biologie la capitolul "originea speciilor', dar asta e doar parerea mea, ca intotdeauna. Bobadil.
pentru textul : 111 dePagini