uite, nu e literă de lege, dar eu așa am citit poemul tău:
în buncăr au pierit de epuizare multe fantezii
te voi simţi acolo ca în butoiul
cinic
tu nu aspiri la diogene
nu-mi strica cercurile spun
au trecut peste ele mişcări tectonice
și niciun vultur rătăcit pe străzi
nu mi-a ajuns
până la ficat
poate aș sfredeli amurgul
căci e momentul să lăsăm în urmă oraşul plăpând
construit din gelatina
unor maci putreziți
apoi să părăsim parcul copertat vişiniu
să ne vindem pe o gură de oxigen
pentru că am pe mâini
urmele adeneului tău
te invit împotriva lumii și buncărul începe
de la vârful unghiei tale
când ne vom întoarce va fi apărut un cais
un altfel de umăr pe care să ne căţărăm până când
nu vom mai vedea tălpile celui de dinainte
cu speranța că nu sunt interpretat greșit, salutări de seară din burgul meu provincial.
gând bun!
Sapphire, să știi că mare dreptate ai. Ar fi trebuit să fac publică și lista cu Zmeurele de aur din grădina Hermeneii, dar în ultimul moment am șters lista cu nominalizările și câștigătorii. Lista este într-un draft al meu, dacă se insistă, o pot publica, pentru liniștea tuturor. Data viitoare va fi și "martorul etalon". Mulțumesc pentru aprecierea efortului. A fost plăcerea mea să recitesc, dar și un efort, într-adevăr, în decurs de o săptămână, tot ce s-a publicat pe Hermeneia, mai puțin comentariile. E drept că ar fi fost interesantă și o opinie privind critica, însă sunt, cred, peste 1000 de comentarii, deci, aproape imposibil. Dați-mi o lună de zile și o rezolv și pe asta. :)
Asta da ,pot sa o recit si sune bine. Si ideea de timp ca o funie ( atza) desi se foloseste-n general ( i s-a terminat timpul- atza) nu mi-a dat prin cap ,e reusita.In fulger zborul lin s-a prefacut.Absolut vizual.Da.Imi place.
ceea ce ne apropie de un poet cand ii citim versurile, e culoarea cuvintelor lui. spun eu „culoare” pentru ca mi se pare mai sugestiv , ea putand armoniza mai bine legaturile de atingere cu sufletul. caci un cuvant chiar bine scris poate sa nu iti atinga sufletul si atunci dintr-o loialitate obligatorie fata de arta, poti recunoaste calitatea lui, fara insa a trezi in tine aceea adiere... eu mi-amintesc inca de cand te-am citit prima data, era... dar nu are importanta asta, ca am rezonat atat de usor la cuvintele tale, era ca o completare a ceea ce eu as fi vrut sa spun si bineinteles nu reuseam. am simtit nevoia sa spun asta... si acum fara nici o pretentie de critica, doar din punctul de vedere a cuiva ce stie simti mai bine decat scrie, incerc sa spun... cuvintele padurii, inaltate deasupra timpului care face legea, au duiosia unei iubite parasite, e un protest si o acceptare deopotriva, caci cel ce moare odata cu frunzele, poate renaste odata cu mugurii, cel ce dezgroapa singuratatea dintre coaste si o aseaza intre frunzele moarte, poate sapa singur albia destinului... imi place „inima ta dreapta”, cea care creste invizibil mai mare decat trupul... ceea ce ne apropie de oameni in general, poate fi uneori umbra cuvantului nerostit, care pluteste bland deasupra, atat de aproape, ca se face sarbatoare prin noi. scuze pentru „Calian” din raspunsul din pagina mea, chiar imi placea imainte de a cunoaste semnificatia reala a lui „Cailean”.
Dacă aş comenta acest poem am senzaţia că aş strica ceva. Oricum, te transpune într-o atmosferă ireală cu multă, foarte multă, poezie. Tot cu multă consideraţie, felicitări pentru bucuria poeziei.
Mulțumesc mult de comentariu, dragă Matei, dacă-mi vinne vreo idee de îmbunătățire în zilele următoare, voi face schimbăr in text. Și mie mi se pare că se mai pot scoate din adjective.
D-le Nicodem, v-au sărit capacele orgoliului creator degeaba. Eu m-am referti strict la text, d-voastră mi-aţi sărit, cu lopata, în cap... exact când îmi serveaţi lecţii de moralitate. Despre gramatică - aveţi decenţă să păstraţi liniştea; eu fac typo-uri, adevărat, dar, în rest, vă pot preda, fără să aştept mulţumiri. Deoarece v-am tot rugat să vă referiţi la text, nu la persoana mea, vă dau un avertisment. La următoarea abatere, vă voi propune pentru suspendare.
eu am crezut pînă în ultima clipă că jazz ambiental e scrisă de un poet și am încercat –fără succes - să intuiesc autorul. am simțit că e un adversar redutabil. sînt plăcute aceste surprize și interesante trăirile din culise. mulțumesc , felicitări și ție, sper că ne e permis acest răsfăț după o noapte de beție poetică.
am dorit ca starea de confuzie dată uneori de suprarealism să pară naturală, intenționat am lăsat unele expresii și timpuri verbale "căzute" la întâmplare. îmi pare bine și îmi face bine că ai trecut.
frumos. da, reușești să mă surpinzi cu euthymia, ca stare bine conturată, ce se desprinde din poemul tău. îmi place cum conduci narativ cititorul. și pentru că îmi place construcția lui, o combinație reușită între sugestie și confesiune, între mirare și certitudine las semnul meu de apreciere, că o conta sau nu, acesta e. un poem citit pe sonic dreams (B.C.). (p.s. numai între noi, aici, nu-mi place penultimul vers, e prea tocit substantivul "umbră"). fain, Daniela!
Citesc sârguincios mereu ce scrie Emilian, dintr-un reflex condiționat care, bănuiesc, mă alătură celebrului câine al lui Pavlov... se aprinde becul, eu vreau să mănânc. Însă nu găsesc de mâncare din păcate decât pe același Emilian Pal fragil, sensibil, care scrie parcă mereu înlăcrimat, și care, uneori, deși nu mă satură de poezie, îmi mai smulge câte o lacrimă... așteptându-l cum singur ne declară pe alt site pe Claudiu Toșa ca pe un Dumnezeu înviat...
Talentat însă foarte nehotărât, fără o personalitate literară proprie, Emilian Pal are noroc totuși că este încă tânăr, spre deosebire de alții, mulți la număr, care nu și-au descoperit vocea nici la 50 de ani, categorie în care foarte probabil mă situez și eu.
Cât despre Claudiu Toșa prefer să nu comentez pentru că mi se pare (afirmație de evaluat doar de către cei care-l cunosc personal pe constănțean) an overated silent talent.
- Handbalul la cel mai înalt nivel se joacă în Europa. Turneul final al Campionatului European de handbal este cel mai puternic campionat din lume. Aşadar, locul 3 la europene înseamnă, de fapt, locul 3 în lume.
- Cristina Neagu a câştigat:
* titlul de cel mai bun inter stânga al competiţiei, fiind aleasă în echipa ideală a acestei întreceri
*titlul de golgheter al competiţiei, reuşind 53 de goluri, din 105 aruncări (6,6 goluri/meci)
*titlul de cea mai bună pasatoare - 36 de pase de gol (4,5/meci).
- Talida Tolnai a avut, în finala mică, un procentaj al mingilor apărate de 53 la sută (enorm/fantastic). În semifinala cu Suedia, procentajul ei a fost pe undeva pe la 41 la sută. Un procentaj considerat bun este pe undeva pe la 30 la sută. (29-33).
- odată cu ocuparea locului 3, România a obţinut şi calificarea directă la turneul final al Campionatului Mondial, din decembrie 2011.
Echipa României:
Paraschiv Magdalena
Florina Maria Chintoan
Adriana Nicoleta Nechita
Cristina Neagu Georgiana
Aurelia Brădeanu
Oana Manea Andreea
Paula Claudia Ungureanu
Ada Emilia Moldovan
Valentina Neli Elisei Ardean
Talida Tolnai
Miaela Maria Tivadar
Melinda Anamaria Geiger
Ionela Stancu
Cristina Vărzaru
Oana Şoit
Roxana Han
Adina Laura Fiera
Mihaela Smedescu
Radu Voina - antrenor principal
Luminiţa Dinu - antrenor secund
Mariana Georgescu - medic
Victor Baciu - kinetoterapeut
Ionescu Adrian - kinetoterapeut
Emiemi, m-aș bucura dacă ai fi mai explicit ,pentru că ai intrat pe tărâmul sensibil al creației poetice care plutește într-un univers cu legi imponderabile și efemere. Dacă o poezie ar fi coerentă în sensul că toți cititorii ar înțelege același lucru, ea ar trebui expulzată într-o formulă matematică. Mulțumesc pentru trecere
multumesc cristina, pentru observatii si interes. da, vpi face cum spui tu. voi trimite confirmare la primirea fiecarui vot. subliniez insa ca votul trebuie sa vina de la adresa de email cu care membrul hermeneia este inscris pe site.
in ce priveste a doua intrebare, raspunsul este cel care l-am dat: „votul publicului, la care va putea participa orice membru hermeneia”, deci inclusiv autorul textului. așa am procedat data trecută și așa vom proceda și acum. da, cum spui tu., „orice membru poate să se judece pe sine”.
Imi place foarte mult ideea dar nu e digerabil deloc acel "cu calul". Am mai citit in pagina ta si parerile membrilor dar...poate ai "motivele" tale dupa anumite comentarii rautacioase. In fine, depasind momentul, nu sunt de acord absolut deloc cu un text scris in limba romana iar titlul sau cuvinte inserate in alta limba. E...aiurea! Daca prima chestie nu ar exista in poem iar a doua in titlu, eu i-as da 5 penite, stele sau ce or fi ele! Dupa umila mea parere... La buna vedere, LM
poemul are calitatea de a crea o proiectie intr-o lume aparent fantastica, a simbolurilor necunoscute nemuritorilor, unde spatiul, timpul vin si se intorc intr-o alta dimensiune, enigmatica, purtind suflul epopeelor launtrice, tatuate adinc in sufletele insingurate, devastate. si iata, scribul Ligriv se intoarce cu fata spre muntele sorilor gemeni, sa caute tarimul Labirinthiei, presarat cu spinii si lacrimile proscrisilor, in asteptarea altui rasarit. "Triști, arborii Labirinthiei au fost singurii martori ai primei noastre nopți fără dragoste..." e doar marturia scribului Ligriv in piatra constiintei sale.
Corina, mulțumesc de trecere și pentru semn. Încep cu sfârșitul. Din sugestia ta referitoare la titlu, nu pot deduce decât următoarele:
ori pur și simplu ai citit și interpretat textul în alt fel de cheie,
ori te aflai încă sub influența ultimului tău text pe care l-ai scris și publicat(recunosc, l-am citit ca pe un poem-poveste , care conține mai multă imaginație, decât adevăr)aici și în altă parte,
ori ai căzut victimă unei șarade/dezinformări/bârfe(să sperăm că nu...)
Varianta ta, din păcate, nu-mi surâde, pentru că încerc să evit pe cât posibil inversarea locului părților de vorbire în propoziție. Mai ales când e vorba de verbe. Oricum, mulțumesc pentru efortul depus. Eugen
traiasca ateismul poetist:) articolul de fata nu pare mai putin poezie decat alte poezii scrise in proza pe-aici. sau ma rog, are material pentru constructia a x poezii turnate in forma de poezie. nu cred ca felul asta de scriere inseamna pauza de la scrisul poeziei. de fapt, poetul scrie poezie indiferent de ceea ce scrie, fiindca e poet. o parere, bineinteles! apoi, "poetul este intr-o relatie foarte discutabila cu Dumnezeu" e mult mai foarte discutabil. zile bune!
Imi place enorm respiratia literelor ca si cum ar fiecare ar crea o senzatie, o imagine, o reflectie in om. Michel, creatorul de frumos, se sprijina pe semne. Sufletul tau le ghiceste altfel, intorcandu-le rosturile spre neinteles. Asa e cu spiritele aparte, ele incearca simtirea mereu din alt unghi. Aud orga, Ela..
"din ce în ce mai aproape cu gust negru tăișul iubirii" iată trei rînduri care m-au făcut să "simt". poate oarecum m-am împiedecat în "făcute căuș privirile noastre" deși expresia m-a fascinat totodată.. un sentiment ambivalent
De acord, vă rog să țineți socoteala.
Eu una nu mă simt amenințată prea tare, de vreme ce Dvs. scrieți atât de slab și de clișeistic folosindu-vă doar reputația în locul talentului de care nu dați dovadă.
Poate doar o minune Dumnezeiască mă va așeza la masa de călcat forever, dar nici atunci nu voi regreta.
Voi călca, voi citi din Dvs. și voi fi fericită, iar voi călca, iar voi citi, ... etc atât cât poate să fie de fericită o femeie într-o lume discriminatorie, nu-i așa?
Până una-alta Dvs călcați domnule A.A.A... peste multe lucruri... și-mi pare că nu mai e nimeni pe aici să vă cenzureze călcătura asta care face pleoshc pleoshc, câtă responsabilitate vis-a-vis de actul artistic mai este oare pe aici mă întreb? Și nu retoric...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
uite, nu e literă de lege, dar eu așa am citit poemul tău:
în buncăr au pierit de epuizare multe fantezii
te voi simţi acolo ca în butoiul
cinic
tu nu aspiri la diogene
nu-mi strica cercurile spun
au trecut peste ele mişcări tectonice
și niciun vultur rătăcit pe străzi
nu mi-a ajuns
până la ficat
poate aș sfredeli amurgul
căci e momentul să lăsăm în urmă oraşul plăpând
construit din gelatina
unor maci putreziți
apoi să părăsim parcul copertat vişiniu
să ne vindem pe o gură de oxigen
pentru că am pe mâini
urmele adeneului tău
te invit împotriva lumii și buncărul începe
de la vârful unghiei tale
când ne vom întoarce va fi apărut un cais
un altfel de umăr pe care să ne căţărăm până când
nu vom mai vedea tălpile celui de dinainte
cu speranța că nu sunt interpretat greșit, salutări de seară din burgul meu provincial.
pentru textul : poveste din mărul pierdut ( II) degând bun!
Sapphire, să știi că mare dreptate ai. Ar fi trebuit să fac publică și lista cu Zmeurele de aur din grădina Hermeneii, dar în ultimul moment am șters lista cu nominalizările și câștigătorii. Lista este într-un draft al meu, dacă se insistă, o pot publica, pentru liniștea tuturor. Data viitoare va fi și "martorul etalon". Mulțumesc pentru aprecierea efortului. A fost plăcerea mea să recitesc, dar și un efort, într-adevăr, în decurs de o săptămână, tot ce s-a publicat pe Hermeneia, mai puțin comentariile. E drept că ar fi fost interesantă și o opinie privind critica, însă sunt, cred, peste 1000 de comentarii, deci, aproape imposibil. Dați-mi o lună de zile și o rezolv și pe asta. :)
pentru textul : Cel mai, Cea mai de... erată: titlu ceva gen Blind Neo:)
pentru textul : caut femeie deAsta da ,pot sa o recit si sune bine. Si ideea de timp ca o funie ( atza) desi se foloseste-n general ( i s-a terminat timpul- atza) nu mi-a dat prin cap ,e reusita.In fulger zborul lin s-a prefacut.Absolut vizual.Da.Imi place.
pentru textul : Pe funia secundei pun piciorul deceea ce ne apropie de un poet cand ii citim versurile, e culoarea cuvintelor lui. spun eu „culoare” pentru ca mi se pare mai sugestiv , ea putand armoniza mai bine legaturile de atingere cu sufletul. caci un cuvant chiar bine scris poate sa nu iti atinga sufletul si atunci dintr-o loialitate obligatorie fata de arta, poti recunoaste calitatea lui, fara insa a trezi in tine aceea adiere... eu mi-amintesc inca de cand te-am citit prima data, era... dar nu are importanta asta, ca am rezonat atat de usor la cuvintele tale, era ca o completare a ceea ce eu as fi vrut sa spun si bineinteles nu reuseam. am simtit nevoia sa spun asta... si acum fara nici o pretentie de critica, doar din punctul de vedere a cuiva ce stie simti mai bine decat scrie, incerc sa spun... cuvintele padurii, inaltate deasupra timpului care face legea, au duiosia unei iubite parasite, e un protest si o acceptare deopotriva, caci cel ce moare odata cu frunzele, poate renaste odata cu mugurii, cel ce dezgroapa singuratatea dintre coaste si o aseaza intre frunzele moarte, poate sapa singur albia destinului... imi place „inima ta dreapta”, cea care creste invizibil mai mare decat trupul... ceea ce ne apropie de oameni in general, poate fi uneori umbra cuvantului nerostit, care pluteste bland deasupra, atat de aproape, ca se face sarbatoare prin noi. scuze pentru „Calian” din raspunsul din pagina mea, chiar imi placea imainte de a cunoaste semnificatia reala a lui „Cailean”.
pentru textul : Cântecul pădurii către cel ce moare în frunzele ei desi eu ma bucur, silviule, ca esti aici. am facut aici ce spunea cineva - " o critica constructiva". deocamdata, e bine. play!
pentru textul : Răsare deDacă aş comenta acest poem am senzaţia că aş strica ceva. Oricum, te transpune într-o atmosferă ireală cu multă, foarte multă, poezie. Tot cu multă consideraţie, felicitări pentru bucuria poeziei.
pentru textul : O să mori carioca deMulțumesc mult de comentariu, dragă Matei, dacă-mi vinne vreo idee de îmbunătățire în zilele următoare, voi face schimbăr in text. Și mie mi se pare că se mai pot scoate din adjective.
pentru textul : Neant deD-le Nicodem, v-au sărit capacele orgoliului creator degeaba. Eu m-am referti strict la text, d-voastră mi-aţi sărit, cu lopata, în cap... exact când îmi serveaţi lecţii de moralitate. Despre gramatică - aveţi decenţă să păstraţi liniştea; eu fac typo-uri, adevărat, dar, în rest, vă pot preda, fără să aştept mulţumiri. Deoarece v-am tot rugat să vă referiţi la text, nu la persoana mea, vă dau un avertisment. La următoarea abatere, vă voi propune pentru suspendare.
pentru textul : frica de nu deSă știi că da. Primele două versuri ar trebui schimbate... Simțeam eu că ceva nu e-n ordine... cred că asta.
pentru textul : Trezirea deprima parte promite. si poate era bine sa te opresti dupa primele sapte versuri. restul e balast
pentru textul : ultimul dans demersi...
voi corecta...
Cristi
pentru textul : Voi creşte... deeu am crezut pînă în ultima clipă că jazz ambiental e scrisă de un poet și am încercat –fără succes - să intuiesc autorul. am simțit că e un adversar redutabil. sînt plăcute aceste surprize și interesante trăirile din culise. mulțumesc , felicitări și ție, sper că ne e permis acest răsfăț după o noapte de beție poetică.
pentru textul : Premiul de popularitate al concursului de poezie „Astenie de primăvară Hermeneia 2010” deam dorit ca starea de confuzie dată uneori de suprarealism să pară naturală, intenționat am lăsat unele expresii și timpuri verbale "căzute" la întâmplare. îmi pare bine și îmi face bine că ai trecut.
pentru textul : perdu deBine v-am găsit, mulțumesc de încurajare, mă bucur că ți-a plăcut.
pentru textul : Undeva amețitor de aproape defrumos. da, reușești să mă surpinzi cu euthymia, ca stare bine conturată, ce se desprinde din poemul tău. îmi place cum conduci narativ cititorul. și pentru că îmi place construcția lui, o combinație reușită între sugestie și confesiune, între mirare și certitudine las semnul meu de apreciere, că o conta sau nu, acesta e. un poem citit pe sonic dreams (B.C.). (p.s. numai între noi, aici, nu-mi place penultimul vers, e prea tocit substantivul "umbră"). fain, Daniela!
pentru textul : give me november rain deCitesc sârguincios mereu ce scrie Emilian, dintr-un reflex condiționat care, bănuiesc, mă alătură celebrului câine al lui Pavlov... se aprinde becul, eu vreau să mănânc. Însă nu găsesc de mâncare din păcate decât pe același Emilian Pal fragil, sensibil, care scrie parcă mereu înlăcrimat, și care, uneori, deși nu mă satură de poezie, îmi mai smulge câte o lacrimă... așteptându-l cum singur ne declară pe alt site pe Claudiu Toșa ca pe un Dumnezeu înviat...
pentru textul : cîntec de lebădă neagră cu scorțișoară și gutui deTalentat însă foarte nehotărât, fără o personalitate literară proprie, Emilian Pal are noroc totuși că este încă tânăr, spre deosebire de alții, mulți la număr, care nu și-au descoperit vocea nici la 50 de ani, categorie în care foarte probabil mă situez și eu.
Cât despre Claudiu Toșa prefer să nu comentez pentru că mi se pare (afirmație de evaluat doar de către cei care-l cunosc personal pe constănțean) an overated silent talent.
Pentru cei mai puţin sau deloc informaţi:
- Handbalul la cel mai înalt nivel se joacă în Europa. Turneul final al Campionatului European de handbal este cel mai puternic campionat din lume. Aşadar, locul 3 la europene înseamnă, de fapt, locul 3 în lume.
- Cristina Neagu a câştigat:
* titlul de cel mai bun inter stânga al competiţiei, fiind aleasă în echipa ideală a acestei întreceri
*titlul de golgheter al competiţiei, reuşind 53 de goluri, din 105 aruncări (6,6 goluri/meci)
*titlul de cea mai bună pasatoare - 36 de pase de gol (4,5/meci).
- Talida Tolnai a avut, în finala mică, un procentaj al mingilor apărate de 53 la sută (enorm/fantastic). În semifinala cu Suedia, procentajul ei a fost pe undeva pe la 41 la sută. Un procentaj considerat bun este pe undeva pe la 30 la sută. (29-33).
- odată cu ocuparea locului 3, România a obţinut şi calificarea directă la turneul final al Campionatului Mondial, din decembrie 2011.
Echipa României:
Paraschiv Magdalena
Florina Maria Chintoan
Adriana Nicoleta Nechita
Cristina Neagu Georgiana
Aurelia Brădeanu
Oana Manea Andreea
Paula Claudia Ungureanu
Ada Emilia Moldovan
Valentina Neli Elisei Ardean
Talida Tolnai
Miaela Maria Tivadar
Melinda Anamaria Geiger
Ionela Stancu
Cristina Vărzaru
Oana Şoit
Roxana Han
Adina Laura Fiera
Mihaela Smedescu
Radu Voina - antrenor principal
pentru textul : Când bronzul străluceşte mai tare decât aurul deLuminiţa Dinu - antrenor secund
Mariana Georgescu - medic
Victor Baciu - kinetoterapeut
Ionescu Adrian - kinetoterapeut
Emiemi, m-aș bucura dacă ai fi mai explicit ,pentru că ai intrat pe tărâmul sensibil al creației poetice care plutește într-un univers cu legi imponderabile și efemere. Dacă o poezie ar fi coerentă în sensul că toți cititorii ar înțelege același lucru, ea ar trebui expulzată într-o formulă matematică. Mulțumesc pentru trecere
pentru textul : pântecele absidei demultumesc cristina, pentru observatii si interes. da, vpi face cum spui tu. voi trimite confirmare la primirea fiecarui vot. subliniez insa ca votul trebuie sa vina de la adresa de email cu care membrul hermeneia este inscris pe site.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” dein ce priveste a doua intrebare, raspunsul este cel care l-am dat: „votul publicului, la care va putea participa orice membru hermeneia”, deci inclusiv autorul textului. așa am procedat data trecută și așa vom proceda și acum. da, cum spui tu., „orice membru poate să se judece pe sine”.
Am venit cu surle și trâmbițe să dezmorțesc oleacă hermeneia. Glumă – n’am mutre că puneam o față zâmboacă.
pentru textul : pseudo/credo deImi place foarte mult ideea dar nu e digerabil deloc acel "cu calul". Am mai citit in pagina ta si parerile membrilor dar...poate ai "motivele" tale dupa anumite comentarii rautacioase. In fine, depasind momentul, nu sunt de acord absolut deloc cu un text scris in limba romana iar titlul sau cuvinte inserate in alta limba. E...aiurea! Daca prima chestie nu ar exista in poem iar a doua in titlu, eu i-as da 5 penite, stele sau ce or fi ele! Dupa umila mea parere... La buna vedere, LM
pentru textul : grey surprise depoemul are calitatea de a crea o proiectie intr-o lume aparent fantastica, a simbolurilor necunoscute nemuritorilor, unde spatiul, timpul vin si se intorc intr-o alta dimensiune, enigmatica, purtind suflul epopeelor launtrice, tatuate adinc in sufletele insingurate, devastate. si iata, scribul Ligriv se intoarce cu fata spre muntele sorilor gemeni, sa caute tarimul Labirinthiei, presarat cu spinii si lacrimile proscrisilor, in asteptarea altui rasarit. "Triști, arborii Labirinthiei au fost singurii martori ai primei noastre nopți fără dragoste..." e doar marturia scribului Ligriv in piatra constiintei sale.
pentru textul : Nefericitele peripeții ale scribului Ligriv și ale ereticei Celiadhee (I) ▒ dePoate l-ai citit pe blog, e posibil. Mulţumesc pentru gândul tău aici!
pentru textul : după douăzeci de ani deCorina, mulțumesc de trecere și pentru semn. Încep cu sfârșitul. Din sugestia ta referitoare la titlu, nu pot deduce decât următoarele:
ori pur și simplu ai citit și interpretat textul în alt fel de cheie,
ori te aflai încă sub influența ultimului tău text pe care l-ai scris și publicat(recunosc, l-am citit ca pe un poem-poveste , care conține mai multă imaginație, decât adevăr)aici și în altă parte,
ori ai căzut victimă unei șarade/dezinformări/bârfe(să sperăm că nu...)
Varianta ta, din păcate, nu-mi surâde, pentru că încerc să evit pe cât posibil inversarea locului părților de vorbire în propoziție. Mai ales când e vorba de verbe. Oricum, mulțumesc pentru efortul depus. Eugen
pentru textul : Simbioză detraiasca ateismul poetist:) articolul de fata nu pare mai putin poezie decat alte poezii scrise in proza pe-aici. sau ma rog, are material pentru constructia a x poezii turnate in forma de poezie. nu cred ca felul asta de scriere inseamna pauza de la scrisul poeziei. de fapt, poetul scrie poezie indiferent de ceea ce scrie, fiindca e poet. o parere, bineinteles! apoi, "poetul este intr-o relatie foarte discutabila cu Dumnezeu" e mult mai foarte discutabil. zile bune!
pentru textul : dificultatea de a fi creștin deMerci de trecere. Am sa ma mai gindesc. Probabil ca nu e rea ideea.
pentru textul : simptomul cuvintelor deImi place enorm respiratia literelor ca si cum ar fiecare ar crea o senzatie, o imagine, o reflectie in om. Michel, creatorul de frumos, se sprijina pe semne. Sufletul tau le ghiceste altfel, intorcandu-le rosturile spre neinteles. Asa e cu spiritele aparte, ele incearca simtirea mereu din alt unghi. Aud orga, Ela..
pentru textul : Michel de"din ce în ce mai aproape cu gust negru tăișul iubirii" iată trei rînduri care m-au făcut să "simt". poate oarecum m-am împiedecat în "făcute căuș privirile noastre" deși expresia m-a fascinat totodată.. un sentiment ambivalent
pentru textul : Strange face of love deDe acord, vă rog să țineți socoteala.
pentru textul : Noapte bună, copii deEu una nu mă simt amenințată prea tare, de vreme ce Dvs. scrieți atât de slab și de clișeistic folosindu-vă doar reputația în locul talentului de care nu dați dovadă.
Poate doar o minune Dumnezeiască mă va așeza la masa de călcat forever, dar nici atunci nu voi regreta.
Voi călca, voi citi din Dvs. și voi fi fericită, iar voi călca, iar voi citi, ... etc atât cât poate să fie de fericită o femeie într-o lume discriminatorie, nu-i așa?
Până una-alta Dvs călcați domnule A.A.A... peste multe lucruri... și-mi pare că nu mai e nimeni pe aici să vă cenzureze călcătura asta care face pleoshc pleoshc, câtă responsabilitate vis-a-vis de actul artistic mai este oare pe aici mă întreb? Și nu retoric...
Pagini