poemele tale sunt pline de seva clipei ce ne trece și o numim Viață. poezia ta e plină de originalitate, deși, mărturisesc, nu agreez astfel de compuneri, m-a surprins plăcut substanța existențialistă ce le străbate.
dom'le ai cuvintul meu ca as fi vrut sa marchez cu o penita de aur acest text. doar ca untul acela de arahide din final m-a descurajat in cel mai gastronomic sens posibil. habar n-am ce fac unii cu untul de arahide. nu m-ar mira sa ajunga sa il considere si afrodiziac dar pina una alta in america e mincarea studentului sarac sa sandvisul de prinz al barbatului pe care s-a ofuscat nevasta, asta in cazul in care nu are un cupon la un thai food restaurant. deci, cam asta e
Cred că este una dintre cele mai "deschise" poezii ale tale, ca o operație pe cord deschis... fără anestezie. Șocantă depășirea oricăror limite și convenții. Spun șocantă, dar nu în raport cu poezia ta, ci cu ceea ce oamenii au curaj să scrie, în general. Căci la tine nu rar se observă răsturnarea sensurilor și rosturilor știute, bine închegate. Până unde am putea merge... atunci când cea care nu poate fi învinsă nici măcar de moarte e pusă totuși în fața acesteia. Dacă are vreo relevanță pentru tine (deși deja mă simt ca la un poll, să schimbe Vladimir sau nu ultimul vers ;-)), spun și eu că e mai autentic așa, în forma lui inițială.
spațiu interiorizat prin capacitatea de adîncire în introspecție, profunzime drapată în cuvinte simple însă cu aer reflexiv și poate grav în funcție de unghiul de refracție a dramei raportate la exterior, luciditatea adică. ideea că ne putem controla universul propriu, viațamoartea, obscuritatea or luminozitatea acumulată treptat. în sens că voluntar. oarecare indolență față de moarte. revenire la începuturi într-un fel de metamorfoză. cum că noaptea ar fi o posibilitate de refugiu, curățare de mizeriile zilei or numai toate dilemele / frămîntările / refuzurile / eșecurile adunate la un loc. căutarea liniștii, da, libertatea absolută definită ca o formă de desprindere, despicare, de evadare, de schizofrenie - gradație descrescătoare din limpezime. drept cauzalitate poate fi aerul sufocat de certitudini infantile, în plină naivitate. necesitatea de distanțare de la toate banalitățile pretențioase cu tendință spre distorsionarea eului adevărat, sufletului pur în esență. necesitatea de liniște, tăcere și cumva chiar închidere în sine. dreptul la tristețe. da, finalul e scris cu patos, adîncă simțire ce atinge fibra gravă-sensibilă însă lucid asumată. echilibrată mi se pare relaționarea început - final atît ca stare cît și ca simplitate lingvistică și capacitate a sugestiei. eu una aș fi evitat formularea "cu_care" însă dacă nu te deranjează nu văd vreo problemă. per ansamblu mi-a plăcut rafinarea expresiei, nervul / liniștea or simplul joc de contrast.
Raluca, tu ori nu cunoşti proprietatea cuvintelor, ori ai carenţe comprehensive. Chiar nu poţi să discerni într-o polemică argumentată şi violenţă? Plus de asta, de dragul de-a zice, aici nu e dispensar. Dacă te ţin curelele literare, bine, dacă nu, nu mai postezi. Simplu. Şi, mă rog, de când eşti tu crucea roşie a site-ului? Eu zic să-ţi vezi de treburile tale şi să încetezi să pui foc. Eu am comentat textul şi comentariile la text, tu ce rost ai aici? Punct.
Mi se pare interesant cum scrii tu Ioana, spun asta pe baza celor cateva (nu prea multe) lecturi pe care mi le-ai oferit aici, pe H. Cred ca deocamdata poemele tale sunt preponderent "ideatice" iar poezia mai are nevoie de ceva aer pentru a se naste din aceste cuvinte. Daca mai scrii si daca progresezi in vers, eu ma voi bucura si iti voi oferi o imbratisare facuta din lectura. Deocamdata iti las acest semn, iti doresc Sarbatori Fericite si la buna re-citire. Andu
un poem complex,pe care îl citesc şi recitesc , de fiecare dată descopăr un alt sens,finalul excelent şi cât de adevărat "şi n-am şi am", două cuvinte simple dar care te pun pe gânduri, te lasă în suspans.felicitări!
"ne promiteam să nu şi să
ca două cruci îmbrăţişate
între coastele unui sicriu."
am ascultat şi melodia, o dată , de două ori,de nouăzeci şi nouă de mii de ori:)bună, rău!mulţumiri!
Acest text incalca punctele 14.5 ai 14.6 din Regulament. Atita timp cit acest regulament este inca valabil te rog sa il respecti si sa iei masurile de rigoare
Andule, si mie mi se face greata cand ma gandesc ca, intr-o vreme, chiar te luam in serios…
Totusi, iti multumesc pentru comparatia cu Dorin Cozan, Ma onoreaza.
"Ovidiu, probabil că nu ai cei șapte ani de acasă. Altfel nu îmi explic comportamentul și limbajul tău". virgile nu ma provoca cu asemenea clisee penibile, ca acus iti fac un colaj din toate mizeriile cu care ii improsti pe altii pe acest sit si ti-l postez pe hermeneia, sa vada si literatii ce cuvinte si expresii ies din gura unui om care "are cei 7 ani de acasa." "Dar te asigur că vor exista măsuri împotriva acestui lucru[...] regulamentul va fi aplicat fără menajamente." Ma asteptam, de altfel era inevitabil. Nu esti capabil de vreo polemica (desi iti place din cand in cand sa lovesti in altii), te ascunzi dupa nu-stiu-ce paragrafe din regulamentul tau fetis. "Vreau din ce în ce mai puțin să ma mai ocup de aceste probleme de "educație" și mai mult de literatură." Problema ta majora, care a devenit si a hermeneiei, e ca nu te-ai ocupat niciodata de literatura cu seriozitatea cu care ai facut "educatie" pe aici. Dar nu poti sa ceri unui militian, obsedat de importanta si puterea acordate de propria-i legislatie sa simta si sa se comporte ca un intelectual fin, dedat delicateturilor literare si pasionat de tot felul de norisori metafizici. E mai usor sa fii contondent (ce reflex antedecembrist!), decat sa ai o turma de lei stravezii ori sa faci fata unei critici, nu-i asa?... "Mi se pare absurd să te superi pe faptul că nu ți se permite să intri cu bocancii în casa altuia.[...]. Eu am șters textul acela pentru că într-adevăr încălca regulamentul acestui site." Domnule Director de site Hermeneia, imi exprim cele mai profunde regrete ca v-am lezat sensibilitatea pudibondica postand in"casa" Dvs. un poem cu valente erotice (ma simt obligat sa mentionez acest amanaunt care, desigur, v-a scapat) ce continea si licenta poetica (sper ca sunteti familiarizat cu conceptul): "in pizdaria clipei/ ne-am saruta cuminti". Inteleg din discursul Dvs apologetic ca sunteti de la "pasopt", dintr-o generatie mai delicata si mai riguroasa moralmente, care nu permite artificii literare, reusite sau nu -asta ar fi treaba cititorului sa decida-, si se afla intr-o stare de accentuat disconfort atunci cand se intalneste cu modernul drept al libertatii de expresie (macar in arta...) ori al dreptului la replica. Intr-adevar, aceste valori lipsesc din Regulamentul alcatuit de Dvs., ca si mentionarea explicita a ce constituie "elitismul textelor", ca sa stie orice muritor de rand care este definitia Dvs personala -impusa pe site- referitoare la elitism si elite. Aici mi-as permite sa va dau o mana de ajutor: elitismul e de doaua fealuri carele va sa zica: e unul de preeminenta (adicatelea care are puterea pre unde apuca) si altul de excelenta, o dracovenie si asta, ca "e" unii mai foarte inteligenti si devin piscuri referentiale pentru "bobor". Consider ca fara o explicitare a "elitismului", tot regulamentul Dvs. nu este altceva decat un paravan pentru abuzuri de tot felul (la care am fost martor in repetate randuri) pe care Dvs si cei care va impartasesc -era sa zic "valorile"; ptiu drace!- Regulamentul le comit. Mi se pare penibil ca in timp ce alte situri literare au ca drapel vreun crez artistic (ori ravnesc sa aiba), al Dvs. are un 'Regulament' orwellian, care prin referentialitate obstineaza libertatea de creatie si libertatea de exprimare. Altfel spus, daca un text nu place Sefului, acesta e sters brutal,intr-o maniera securista, nicidecum criticat la sange de unii si de altii, iar autorul textului sa fie desfiintat astfel ca persoana literara. Sunt doua cai intotdeauna: Dvs. o preferati pe cea autoritara; permiteti-mi insa sa raman un liberal. Chiar si ostracizat pe situl Dvs -riscurile meseriei!... Ma astept ca in 24 de ore maxim (cateodata sistemul poate lucra mai greu) acest comentariu sa fie sters de pe sit, ca si poezia de mai sus, ca si contul meu. Nu este vreo dorinta perversa de-a mea, ci cred ca este in logica lucrurilor, asa cum ati stabilit-o Dvs, Domnule Virgil Titarenco, draga Profetule. Ovidiu Nacu.
Adrian, în mod sigur nu vedem la fel o poezie, ceea ce este bine. Dar cred că exagerezi inutil prin anumite atitudini. Ți-am înțeles părerea din primul com. Nu mai era cazul să revii și să insiști pe același aspect. Adu-mi argumente din romantici, vreau să le aud. deocamdată însă textul va rămâne în forma aceasta. Eugen.
probabil că astăzi halatele nu mai sînt ca odinioară (sic!). dar nici nu știu dacă mai există astăzi meseria de infirmieră. sau dacă mai poartă halate și nu salopete. dar atunci orice am discuta devine relativ. ideea mea era că halatul, așa cum este el înțeles în percepția generală arată cam cum l-am zugrăvit eu.
Ai atins o problemă care mie mi se pare fundamentală. La origini, logica aristotelică, prin chiar întemeietorul ei, își vedea lungul nasului. Atunci cȃnd ajungea la limita gȃndirii logice, el, Aristotel, o lua pe alte cărări. Spre „Mișcătorul Nemișcat” cum zicea chiar el. Ulterior, odatȃ cu apariția «logicii formale», ale cărei începuturi se regăsesc în Scolastica medievală, logica noastră și-a pierdut orice legătură (oricȃt de firavă) cu ontologia. Nu același lucru se întȃmplă cu Logica Budistă. Ea pleacă de la ontologic și ajunge la logic. Pentru că Sergiu AlGeorge are perfectă dreptate cȃnd spune: „Grecia, prin sistemul lui Aristotel, a început cu logica, cea mai restrictivă dintre cele trei discipline, fapt care a dominat întreaga evoluție a ideilor. Noi am descoperit deci succesiv și implicit dependent întȃi logica, apoi lingvistica și în cele din urmă semiologia” spre deosebire de contextul gȃndirii indiene care a adoptat o strategie inversă: „semiologie, lingvistică și logică. Această interrelație este critică deoarece cele trei discipline se ierarhizează pe trepte diferite de subordonare: semiologia, cea mai generală dintre ele, dă seama de lingvistică întrucȃt limbajul este doar unul dintre sistemele semiologice, iar logica este o disciplină limitată numai la anumite expresii lingvistice”.(S. AlGeorge, „Limbă și gȃndire în cultura indiană”). Dar nici AlGeorge nu merge pȃnă la capăt. Adică pȃnă la identificarea «ontologiei» care se află în spatele semiologiei și care, în Budism, este luată în considerare. Și astfel, atunci cȃnd tȃrziu, în Evul Mediu, se constituie Logica Budistă, pe filiera relevată de AlGeorge, logica păstrează această ontologie. Deci un fundament solid. Nu pot acum să intru în amănunte în legătură cu Ontologia Budistă. Pot numai să spun că ea este diferită de cea Occidentală. Și, din acest motiv, și logica corespunzătoare (care este la fel de „logică” din punct de vedere formal, utilizȃnd și ea «silogisme») diferă de cea Occidentală. Dar, spune-le astea occidentalilor europocentriști, că sar în aer. Am scris și publicat o carte „Eseu despre sursele cunoașterii în Logica Budistă”, folosind surse de primă mȃnă. Care s-a epuizat, direct din editură, înainte de a intra în librării (dar și tirajul a fost mic: 300 de exemplare luate de specialiști; și chiar unora dintre aceștia li s-a părut «esoterică»). Ȋncerc acum să adopt altă strategie. Prin eseuri scurte și scrise cȃt mai atractiv, să ajung să comunic, unui cerc cȃt mai larg de cititori, pe căi mai ocolite, ce am scris în cartea respectivă. Și, se pare că schema se-nvȃrte. Postarea pe Agonia a avut tocmai scopul unei testări de piață. Și eseurile publicate acolo, mai ales cele care urmăreau scopul desconspirat anterior, au avut și au un «rating» ce dpășește miia de accesări. Același lucru încerc să-l fac și aici. Ȋn paralel cu lucrul la o un text amplu (care, sub formă de draft, a ajuns la a nu știu cȃta versiune și care trece și prin «raționalismul» iluminist care agonizează acum în postmodernism și empirism pozitivist). Lucrare care nu știu dacă viața mea limitată, la vȃrsta care o am, îmi va permite s-o termin.
așa să fie, oricum textului ăstuia și nici celor care (dacă) vor mai urma pe tema asta nu le mai schimb subtitlul sub niciun motiv. am greșit o dată, gata... și desigur vă mulțumesc pentru lectură
andu
eu as fi renuntat la "Te rog să-l păstrezi, e" si as fi lasat doar "un balansoar cu mixandre" un text care poate stirni discutii mai ales de la ideea de trio
boba, ce îmi suge rezi tu e mult mai plăcut decât să mă apuc eu să îți deschei prohabul. ai o îndemânare demnă de invidiat și multă experiență în domeniu. continuă și dacă poți... mimează și gândirea, ca în multe alte rânduri când eu eram vameșul nu fariseul...
de aceea vămuiesc rândurile tale odată cu tine...
despre supărare nici nu poate fi vorba...
am citit poemul de trei ori la rand si nu m-am saturat de el. clar ca e pe frecventa mea. mi-au placut metaforele dar si cadrul este lucratura de om care stie cum sa scrie, cum sa accentueze sau sa diminueze planul secund. e in top trei printre poemele ce imi plac din ce scrii. asteptam un asemenea poem. se pot da doua penite?:) foarte frumos, Adrian....
Vă mulțumesc domnule Manolescu Gorun, vă mulțumesc domnule Ioan Bistriteanul pentru încurajări. Sper să nu vă dezamăgesc nici cu următoarea carte (momentan în lucru).
Cu drag,
Incepi prin a ne prezenta drept titlu un concept si nu unul oarecare ci dragostea, chestiune care din capul locului da impresia de pretiozitate... basca umorul involuntar din "dragostea... de Ecaterina Bargan"... macar sa fi lasat o bruma de subiectivitate dar astfel suna a definitie, a sentinta aproape... Textul e relativ zgarcit in cuvinte si vezi tu Ecaterina astfel de alcatuiri poetice trebuie sa mizeze pe sugestie si formulari puternice pentru a exprima si altceva in afara banalului. Mi-a placut imaginea podului slefuit de pasi, chiar si ambivalenta cuvantului pod (punte sau parte a unei constructii)... strofa a doua este prea soft si este situata exact in pozitia de forta care ar fi trebuit sa sustina inceputul... e, cum sa iti spun, fragila ca o testoasa cu burta in sus... finalul nici asa nici pe dincolo... e frumos dar banalizat de la atata folosire. Cu alte cuvinte intentie laudabila dar mai e nevoie de pasi pana sa se slefuiasca pe deplin :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
poemele tale sunt pline de seva clipei ce ne trece și o numim Viață. poezia ta e plină de originalitate, deși, mărturisesc, nu agreez astfel de compuneri, m-a surprins plăcut substanța existențialistă ce le străbate.
pentru textul : vioi și frumoși ne pleacă păduchii dedom'le ai cuvintul meu ca as fi vrut sa marchez cu o penita de aur acest text. doar ca untul acela de arahide din final m-a descurajat in cel mai gastronomic sens posibil. habar n-am ce fac unii cu untul de arahide. nu m-ar mira sa ajunga sa il considere si afrodiziac dar pina una alta in america e mincarea studentului sarac sa sandvisul de prinz al barbatului pe care s-a ofuscat nevasta, asta in cazul in care nu are un cupon la un thai food restaurant. deci, cam asta e
pentru textul : femeia-copil deCred că este una dintre cele mai "deschise" poezii ale tale, ca o operație pe cord deschis... fără anestezie. Șocantă depășirea oricăror limite și convenții. Spun șocantă, dar nu în raport cu poezia ta, ci cu ceea ce oamenii au curaj să scrie, în general. Căci la tine nu rar se observă răsturnarea sensurilor și rosturilor știute, bine închegate. Până unde am putea merge... atunci când cea care nu poate fi învinsă nici măcar de moarte e pusă totuși în fața acesteia. Dacă are vreo relevanță pentru tine (deși deja mă simt ca la un poll, să schimbe Vladimir sau nu ultimul vers ;-)), spun și eu că e mai autentic așa, în forma lui inițială.
pentru textul : Întâlnire de:)
Omul e melodia ţărînei. La ea cântă migălos, răbdător Dumnezeu. Aşa îl văd eu.
Te citesc.
pentru textul : Întrebări cu răspunsul înăuntru de"între ele pe drumul străjuit de copaci
pentru textul : oamenii sunt mari îmi spuneam deeu doar un punct"...mi-a plăcut, Ioana, poemul are imagini frumoase.
spațiu interiorizat prin capacitatea de adîncire în introspecție, profunzime drapată în cuvinte simple însă cu aer reflexiv și poate grav în funcție de unghiul de refracție a dramei raportate la exterior, luciditatea adică. ideea că ne putem controla universul propriu, viațamoartea, obscuritatea or luminozitatea acumulată treptat. în sens că voluntar. oarecare indolență față de moarte. revenire la începuturi într-un fel de metamorfoză. cum că noaptea ar fi o posibilitate de refugiu, curățare de mizeriile zilei or numai toate dilemele / frămîntările / refuzurile / eșecurile adunate la un loc. căutarea liniștii, da, libertatea absolută definită ca o formă de desprindere, despicare, de evadare, de schizofrenie - gradație descrescătoare din limpezime. drept cauzalitate poate fi aerul sufocat de certitudini infantile, în plină naivitate. necesitatea de distanțare de la toate banalitățile pretențioase cu tendință spre distorsionarea eului adevărat, sufletului pur în esență. necesitatea de liniște, tăcere și cumva chiar închidere în sine. dreptul la tristețe. da, finalul e scris cu patos, adîncă simțire ce atinge fibra gravă-sensibilă însă lucid asumată. echilibrată mi se pare relaționarea început - final atît ca stare cît și ca simplitate lingvistică și capacitate a sugestiei. eu una aș fi evitat formularea "cu_care" însă dacă nu te deranjează nu văd vreo problemă. per ansamblu mi-a plăcut rafinarea expresiei, nervul / liniștea or simplul joc de contrast.
pentru textul : beit sau a doua teorie a incompatibilității deprobabil ca in loc de "în viața mea" ar fi fost de preferat "vreodata". citit cu surprinzatoare placere. ludica.
pentru textul : șotron deești sigur că „personajul” vorbește engleză? :)
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi decealaltă limbă e mai cunoscută...
Raluca, tu ori nu cunoşti proprietatea cuvintelor, ori ai carenţe comprehensive. Chiar nu poţi să discerni într-o polemică argumentată şi violenţă? Plus de asta, de dragul de-a zice, aici nu e dispensar. Dacă te ţin curelele literare, bine, dacă nu, nu mai postezi. Simplu. Şi, mă rog, de când eşti tu crucea roşie a site-ului? Eu zic să-ţi vezi de treburile tale şi să încetezi să pui foc. Eu am comentat textul şi comentariile la text, tu ce rost ai aici? Punct.
pentru textul : Un elefant într-o cutie de chibrit deMi se pare interesant cum scrii tu Ioana, spun asta pe baza celor cateva (nu prea multe) lecturi pe care mi le-ai oferit aici, pe H. Cred ca deocamdata poemele tale sunt preponderent "ideatice" iar poezia mai are nevoie de ceva aer pentru a se naste din aceste cuvinte. Daca mai scrii si daca progresezi in vers, eu ma voi bucura si iti voi oferi o imbratisare facuta din lectura. Deocamdata iti las acest semn, iti doresc Sarbatori Fericite si la buna re-citire. Andu
pentru textul : Când cade cerul deminune de poem, Dorin. sper sa te tina cat mai mult si sa minunezi pe cat mai multi. ai un talent uluitor. ocupi toate spatiile. multumesc ca existi.
pentru textul : altarele deun poem complex,pe care îl citesc şi recitesc , de fiecare dată descopăr un alt sens,finalul excelent şi cât de adevărat "şi n-am şi am", două cuvinte simple dar care te pun pe gânduri, te lasă în suspans.felicitări!
pentru textul : Umbră în carne de sărbătoare de"ne promiteam să nu şi să
ca două cruci îmbrăţişate
între coastele unui sicriu."
am ascultat şi melodia, o dată , de două ori,de nouăzeci şi nouă de mii de ori:)bună, rău!mulţumiri!
Acest text incalca punctele 14.5 ai 14.6 din Regulament. Atita timp cit acest regulament este inca valabil te rog sa il respecti si sa iei masurile de rigoare
pentru textul : oberlicht deAndule, si mie mi se face greata cand ma gandesc ca, intr-o vreme, chiar te luam in serios…
pentru textul : amărui deTotusi, iti multumesc pentru comparatia cu Dorin Cozan, Ma onoreaza.
"Ovidiu, probabil că nu ai cei șapte ani de acasă. Altfel nu îmi explic comportamentul și limbajul tău". virgile nu ma provoca cu asemenea clisee penibile, ca acus iti fac un colaj din toate mizeriile cu care ii improsti pe altii pe acest sit si ti-l postez pe hermeneia, sa vada si literatii ce cuvinte si expresii ies din gura unui om care "are cei 7 ani de acasa." "Dar te asigur că vor exista măsuri împotriva acestui lucru[...] regulamentul va fi aplicat fără menajamente." Ma asteptam, de altfel era inevitabil. Nu esti capabil de vreo polemica (desi iti place din cand in cand sa lovesti in altii), te ascunzi dupa nu-stiu-ce paragrafe din regulamentul tau fetis. "Vreau din ce în ce mai puțin să ma mai ocup de aceste probleme de "educație" și mai mult de literatură." Problema ta majora, care a devenit si a hermeneiei, e ca nu te-ai ocupat niciodata de literatura cu seriozitatea cu care ai facut "educatie" pe aici. Dar nu poti sa ceri unui militian, obsedat de importanta si puterea acordate de propria-i legislatie sa simta si sa se comporte ca un intelectual fin, dedat delicateturilor literare si pasionat de tot felul de norisori metafizici. E mai usor sa fii contondent (ce reflex antedecembrist!), decat sa ai o turma de lei stravezii ori sa faci fata unei critici, nu-i asa?... "Mi se pare absurd să te superi pe faptul că nu ți se permite să intri cu bocancii în casa altuia.[...]. Eu am șters textul acela pentru că într-adevăr încălca regulamentul acestui site." Domnule Director de site Hermeneia, imi exprim cele mai profunde regrete ca v-am lezat sensibilitatea pudibondica postand in"casa" Dvs. un poem cu valente erotice (ma simt obligat sa mentionez acest amanaunt care, desigur, v-a scapat) ce continea si licenta poetica (sper ca sunteti familiarizat cu conceptul): "in pizdaria clipei/ ne-am saruta cuminti". Inteleg din discursul Dvs apologetic ca sunteti de la "pasopt", dintr-o generatie mai delicata si mai riguroasa moralmente, care nu permite artificii literare, reusite sau nu -asta ar fi treaba cititorului sa decida-, si se afla intr-o stare de accentuat disconfort atunci cand se intalneste cu modernul drept al libertatii de expresie (macar in arta...) ori al dreptului la replica. Intr-adevar, aceste valori lipsesc din Regulamentul alcatuit de Dvs., ca si mentionarea explicita a ce constituie "elitismul textelor", ca sa stie orice muritor de rand care este definitia Dvs personala -impusa pe site- referitoare la elitism si elite. Aici mi-as permite sa va dau o mana de ajutor: elitismul e de doaua fealuri carele va sa zica: e unul de preeminenta (adicatelea care are puterea pre unde apuca) si altul de excelenta, o dracovenie si asta, ca "e" unii mai foarte inteligenti si devin piscuri referentiale pentru "bobor". Consider ca fara o explicitare a "elitismului", tot regulamentul Dvs. nu este altceva decat un paravan pentru abuzuri de tot felul (la care am fost martor in repetate randuri) pe care Dvs si cei care va impartasesc -era sa zic "valorile"; ptiu drace!- Regulamentul le comit. Mi se pare penibil ca in timp ce alte situri literare au ca drapel vreun crez artistic (ori ravnesc sa aiba), al Dvs. are un 'Regulament' orwellian, care prin referentialitate obstineaza libertatea de creatie si libertatea de exprimare. Altfel spus, daca un text nu place Sefului, acesta e sters brutal,intr-o maniera securista, nicidecum criticat la sange de unii si de altii, iar autorul textului sa fie desfiintat astfel ca persoana literara. Sunt doua cai intotdeauna: Dvs. o preferati pe cea autoritara; permiteti-mi insa sa raman un liberal. Chiar si ostracizat pe situl Dvs -riscurile meseriei!... Ma astept ca in 24 de ore maxim (cateodata sistemul poate lucra mai greu) acest comentariu sa fie sters de pe sit, ca si poezia de mai sus, ca si contul meu. Nu este vreo dorinta perversa de-a mea, ci cred ca este in logica lucrurilor, asa cum ati stabilit-o Dvs, Domnule Virgil Titarenco, draga Profetule. Ovidiu Nacu.
pentru textul : nimic artificial deo poezie "curată", clară, fără balast, trasmite mult.
pentru textul : a început să miroasă a lavandă pe răni definalul, de reţinut.
Adrian, în mod sigur nu vedem la fel o poezie, ceea ce este bine. Dar cred că exagerezi inutil prin anumite atitudini. Ți-am înțeles părerea din primul com. Nu mai era cazul să revii și să insiști pe același aspect. Adu-mi argumente din romantici, vreau să le aud. deocamdată însă textul va rămâne în forma aceasta. Eugen.
pentru textul : Simbioză deprobabil că astăzi halatele nu mai sînt ca odinioară (sic!). dar nici nu știu dacă mai există astăzi meseria de infirmieră. sau dacă mai poartă halate și nu salopete. dar atunci orice am discuta devine relativ. ideea mea era că halatul, așa cum este el înțeles în percepția generală arată cam cum l-am zugrăvit eu.
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii deAi atins o problemă care mie mi se pare fundamentală. La origini, logica aristotelică, prin chiar întemeietorul ei, își vedea lungul nasului. Atunci cȃnd ajungea la limita gȃndirii logice, el, Aristotel, o lua pe alte cărări. Spre „Mișcătorul Nemișcat” cum zicea chiar el. Ulterior, odatȃ cu apariția «logicii formale», ale cărei începuturi se regăsesc în Scolastica medievală, logica noastră și-a pierdut orice legătură (oricȃt de firavă) cu ontologia. Nu același lucru se întȃmplă cu Logica Budistă. Ea pleacă de la ontologic și ajunge la logic. Pentru că Sergiu AlGeorge are perfectă dreptate cȃnd spune: „Grecia, prin sistemul lui Aristotel, a început cu logica, cea mai restrictivă dintre cele trei discipline, fapt care a dominat întreaga evoluție a ideilor. Noi am descoperit deci succesiv și implicit dependent întȃi logica, apoi lingvistica și în cele din urmă semiologia” spre deosebire de contextul gȃndirii indiene care a adoptat o strategie inversă: „semiologie, lingvistică și logică. Această interrelație este critică deoarece cele trei discipline se ierarhizează pe trepte diferite de subordonare: semiologia, cea mai generală dintre ele, dă seama de lingvistică întrucȃt limbajul este doar unul dintre sistemele semiologice, iar logica este o disciplină limitată numai la anumite expresii lingvistice”.(S. AlGeorge, „Limbă și gȃndire în cultura indiană”). Dar nici AlGeorge nu merge pȃnă la capăt. Adică pȃnă la identificarea «ontologiei» care se află în spatele semiologiei și care, în Budism, este luată în considerare. Și astfel, atunci cȃnd tȃrziu, în Evul Mediu, se constituie Logica Budistă, pe filiera relevată de AlGeorge, logica păstrează această ontologie. Deci un fundament solid. Nu pot acum să intru în amănunte în legătură cu Ontologia Budistă. Pot numai să spun că ea este diferită de cea Occidentală. Și, din acest motiv, și logica corespunzătoare (care este la fel de „logică” din punct de vedere formal, utilizȃnd și ea «silogisme») diferă de cea Occidentală. Dar, spune-le astea occidentalilor europocentriști, că sar în aer. Am scris și publicat o carte „Eseu despre sursele cunoașterii în Logica Budistă”, folosind surse de primă mȃnă. Care s-a epuizat, direct din editură, înainte de a intra în librării (dar și tirajul a fost mic: 300 de exemplare luate de specialiști; și chiar unora dintre aceștia li s-a părut «esoterică»). Ȋncerc acum să adopt altă strategie. Prin eseuri scurte și scrise cȃt mai atractiv, să ajung să comunic, unui cerc cȃt mai larg de cititori, pe căi mai ocolite, ce am scris în cartea respectivă. Și, se pare că schema se-nvȃrte. Postarea pe Agonia a avut tocmai scopul unei testări de piață. Și eseurile publicate acolo, mai ales cele care urmăreau scopul desconspirat anterior, au avut și au un «rating» ce dpășește miia de accesări. Același lucru încerc să-l fac și aici. Ȋn paralel cu lucrul la o un text amplu (care, sub formă de draft, a ajuns la a nu știu cȃta versiune și care trece și prin «raționalismul» iluminist care agonizează acum în postmodernism și empirism pozitivist). Lucrare care nu știu dacă viața mea limitată, la vȃrsta care o am, îmi va permite s-o termin.
pentru textul : (3) Câte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Primul intermezzo: Caragiale & fizica cuantică & dialetheismul deIti multumesc, anna, pentru ca ai trecut din nou pe aici, pentru pareri si pentru urari bineinteles. Toate cele bune:)
pentru textul : petalei de trandafir deMultumesc, domnule Gorun! Din pacate e doar o intamplare. De obicei sunt pe undeva... jos de tot.
pentru textul : năluca deAş putea aduce în discuţie şi nemulţumiri, şi încântare, dar, mă limitez să spun că e un alt text reuşit.
"tot mai rar cineva îmi trece mîna prin păr
pentru textul : elephant&castel deca și cum ar mîngîia o fotografie"
așa să fie, oricum textului ăstuia și nici celor care (dacă) vor mai urma pe tema asta nu le mai schimb subtitlul sub niciun motiv. am greșit o dată, gata... și desigur vă mulțumesc pentru lectură
pentru textul : Tanța portanța și chitanța deandu
Mircea iti multumesc mult, dar pe viitor te rog sa nu ma mai faci sa ma simt asa de batran :-) Sa auzim numai de bine, Andu
pentru textul : note deeu as fi renuntat la "Te rog să-l păstrezi, e" si as fi lasat doar "un balansoar cu mixandre" un text care poate stirni discutii mai ales de la ideea de trio
pentru textul : *** depremiu pentru cea mai misterioasa si metafizica imagine care mi-a fost dat sa citesc in ultima vreme
pentru textul : abac de septembrie deboba, ce îmi suge rezi tu e mult mai plăcut decât să mă apuc eu să îți deschei prohabul. ai o îndemânare demnă de invidiat și multă experiență în domeniu. continuă și dacă poți... mimează și gândirea, ca în multe alte rânduri când eu eram vameșul nu fariseul...
pentru textul : noaptea în care am tușit dede aceea vămuiesc rândurile tale odată cu tine...
despre supărare nici nu poate fi vorba...
am citit poemul de trei ori la rand si nu m-am saturat de el. clar ca e pe frecventa mea. mi-au placut metaforele dar si cadrul este lucratura de om care stie cum sa scrie, cum sa accentueze sau sa diminueze planul secund. e in top trei printre poemele ce imi plac din ce scrii. asteptam un asemenea poem. se pot da doua penite?:) foarte frumos, Adrian....
pentru textul : Scurtmetraj cu bărbat şi femeie deVă mulțumesc domnule Manolescu Gorun, vă mulțumesc domnule Ioan Bistriteanul pentru încurajări. Sper să nu vă dezamăgesc nici cu următoarea carte (momentan în lucru).
pentru textul : Inseparabila dezordine deCu drag,
Incepi prin a ne prezenta drept titlu un concept si nu unul oarecare ci dragostea, chestiune care din capul locului da impresia de pretiozitate... basca umorul involuntar din "dragostea... de Ecaterina Bargan"... macar sa fi lasat o bruma de subiectivitate dar astfel suna a definitie, a sentinta aproape... Textul e relativ zgarcit in cuvinte si vezi tu Ecaterina astfel de alcatuiri poetice trebuie sa mizeze pe sugestie si formulari puternice pentru a exprima si altceva in afara banalului. Mi-a placut imaginea podului slefuit de pasi, chiar si ambivalenta cuvantului pod (punte sau parte a unei constructii)... strofa a doua este prea soft si este situata exact in pozitia de forta care ar fi trebuit sa sustina inceputul... e, cum sa iti spun, fragila ca o testoasa cu burta in sus... finalul nici asa nici pe dincolo... e frumos dar banalizat de la atata folosire. Cu alte cuvinte intentie laudabila dar mai e nevoie de pasi pana sa se slefuiasca pe deplin :)
pentru textul : dragostea dePagini