... e destul de frumos să fiu capăt prin ceea ce scriu.ești aceeași ființă fermecătoare care știe să spună exact ceea ce gândește. mulțumesc, Vio! Dacă mă bucur cândva, o fac atunci când oameni pe care îi apreciez își exprimă părerea în mod sincer și cugetat asupra a ceea ce fac. Virgil, tu știi că ești unul dintre aceia. îți mulțumesc și pentru că ai remarcat reținerea. Matei, mergi ca de obicei la țintă și simțul tău liric nu te înșeală. ești din ce în ce mai atent la ansamblu fără să neglijezi particularul. personal eu cred că nu tu cauți poezia, ci ea pe tine.mulțam fain pentru sublinieri și nu numai. cu gânduri bune, paul
Ai citeva constructii frumoase dar si ceva teribilism, mimetism mai ales cicatricea pulsind a tacerii. Insa per ansamblu un poem care mi-a placut in special finalul. A, din punctul meu de vedere suna cam diform ca o cerneala. Putea sa sa fie fie simplu ca cerneala.
Vă anunțăm că lansarea de la Cluj va avea loc la ora 13, la Polul Cultural (undeva lângă Teatru și chiar în centru, mi s-a indicat). La Iași, lansarea va avea loc în Sala Pod Pogor, la Casa Pogor din Copou, începând cu ora 17. Vă așteptăm cu drag!
Multumesc, Doru Lubov. Deși admir creația Anei Blandiana (pe care am avut onoarea să o cunosc personal, să fiu o vreme prin preajma domniei-sale), poeta mea preferată este Ileana Mălăncioiu (în special volumele "Sora mea de dincolo", "Traversând zona interzisă"). Despre expoziții: majoritatea lucrărilor mele sunt elaborate în tehnica gravurii, cu predilecție aquaforte și aquatinta color, având o tematică fantastică. Imposibilitatea de a le reproduce identic cu originalul a amânat apariția unui album complet multă vreme. Însă expun gravură aici unde sunt și unde sunt foarte apreciate. Autorul meu preferat sf este Gerard Klein "Les Seigneurs de la guerre" tradusă și la noi "Seniorii războiului". În egală măsură cu Ray Bradbury îl apreciez și pe John Brunner pe care l-am întâlnit la una din convențiile europene de sf. Am publicat prea puțin prin "Anticipația". Poți căuta spre ex. "Elegie pentru o epavă cibernetică" scrisă în colaborare cu un bun prieten.
Ecaterina daca o idee nu o poti percepe tu asta nu inseamna ca nu este o idee buna. De exemplu, a doua incriminata "lăcrimez cu ciudă încerc să reprim emoția inhalării" capata diverse conotatii , este o idee buna, sugestiva. In plus ti-am atras atentia deja o data azi pentru acest gen de comentarii. Cum a fost cineva impotriva comentariului tau cum ai reactionat copilareste. Vrei sa stau toata ziua cu ochii pe astfel de comentarii ? Vizeaza textul si argumenteaza si iti promit ca nimeni nu va avea nimic de obiectat. Ialin
E ciudat cum s-au aranjat lucrurile ca un verb neaos romanesc sa ajunga neologism din engleza (o paranteza) - retea sociala parca Textul este o personala (recomand incadrarea ca atare) insa ca poem nu sare dincolo de genunchiul broastei si miroase a bacovia, minulescu, you name it, rau de tot. E vremea rozelor ce mor, mor in gradini si mor si-n mine erau atat de viata pline si azi se sting asa usor tresar prin somn si mi se pare ca n-am tras textul de la mal.. Ma intreb oare de ce scrii Emile in acest stil cand nici macar pe aproape de inaintasii nostri nu esti? Mie imi pari ridicol, no ofense. Si nu e o intrebare retorica. Tu ai citit Minulescu si/sau Bacovia si/sau etc etc? Really... Andu
eu zic ca ante-comentatorii sunt prea aspri. Asta nu scuza raspunsul lui ovYus, cel putin nepoliticos (ca sa nu zic mai mult). Si fara pic de umor. Specific, daca vreti, celebrului Mulla Nasurdin (care, volens nolens, face si el parte - si inca cum!) din sufi. Adriana, sufismul nu se reduce la Rumi. Pe mine, familiarizat (oarecum) cu islamul si, in particular, cu sufismul, textul nu ma lasa indiferent. Probabil ca deficienta (de receptare) a textului este ca presupune o asemenea initiere (chiar si superfeciala).
autorul acesta ne-a obişnuit cu descinderile tipice de o filozofie aparte. aproape dorit inventată. finalul acestui text mi se pare totuşi straniu abrupt şi ludic. sau sarcastic. nu ştiu dacă textul "merita" un aşa final. pe de altă parte mi-aş fi dorit ca textul să continue, să fie mai lung. poate nici să nu se termine. dar poate oare un text să nu se termine...
Cristian, văd că ignori atenționările noastre. Te avertizez că dacă vei continua să mai scrii Like în loc să scrii un comentariu pertinent așa cum prevede regulamentul H, vom discuta atitudinea ta în Consiliul Hermeneia și vom suspenda contul.
„Mai menţionez - şi cu asta închei – că diversele baterii de teste de determinare a gradului de „inteligenţă” (IQ, inteligenţă emoţională, creativă şi chiar aşa zisă «spirituală», evident discutabilă) arată că cei care vorbesc fluent mai multe limbi prezintă un grad mult sporit în raport cu cei care se limitează doar la limba maternă.”
Afirmaţie riscantă. Dacă nu este amendată după cum urmează: „Mai menţionez - şi cu asta închei – că diversele baterii de teste de determinare a gradului de „inteligenţă” (IQ, inteligenţă emoţională, creativă şi chiar aşa zisă «spirituală», evident discutabilă) arată că cei care vorbesc fluent mai multe limbi prezintă, statistic, un grad mult sporit în raport cu cei care se limitează doar la limba maternă.”
Asta nu înseamnă că doamna Leonte nu are şi dânsa dreptate. Dar nici că ipoteza Whorf – Sapir stă în picioare în mod absolut. Şi exemplul, din nefericire pentru noi singurul, este Brâncuşi. Care nu a avut o „inteligenţa specifică scriitorilor, traducătorilor, poeţilor, avocaţilor”. Şi nu cred că se poate spune despre el că i-a lipsit ceea ce generic se poate numi „Peticul”. Iar Wittgenstein spune: „Despre ceea ce nu se poate vorbi, trebuie să se tacă”. Dar tot el adaugă că „se poate arăta”. În acelaşi timp şi de asemenea nu se poate spune despre cineva care se exprimă „lingvistic” şi consideră ipoteza Whorf – Sapir drept ars poetica că poate „produce” neapărat poezie. Problema este ce şi cum „arată”, prin metafore, ceea ce se ascunde în spatele textului. Ori tocmai aici este problema, pe care voi încerc a s-o pun într-un viitor text. Şi anume dacă prezumptivul mai adaugă, tot în cadrul acelei ars poetica şi aşa numita „Cotitură lingvistică”. Mai precis, cât pot fi de precis în acest comentariu, dacă pleacă de la o premisă mai largă adoptată de „filozofia analitică a limbajului” (şi aici consider „limbajul” în sensul cel mai general posibil, incluzând, printre altele şi exprimarea artistică: lingvistică, muzicală, plastică… ). Premisă care presupune pur şi simplu „ruperea” limbajului de entitatea care îl produce şi, prin urmare, de structurile adânci ale minţii care se află în spatele său şi studierea sa separată. Întocmai cum ai studia, de exemplu, un fluture dintr-un insectar ca să poţi descrie alcătuirea sa fizică din care, însă, viaţa, pur şi simplu, a dispărut. Pentru un asemenea artist (generic) angajarea sa într-o asemenea
sisifică ars poetica constituie, cred eu, o imensă provocare. Nu zic chiar sortită, implicit, eşecului. Pentru că, s-ar putea ca în final să-şi nege premisele. Sau, cine ştie, să intuiască ce se va întâmpla în «post-umanitate». În cadrul căreia, printre altele, «implementarea» limbajului, ca entitate independentă, pe suporturi artificiale, să conducă, în final, la schimbarea drastică a ceea ce numim azi «realitate» psiho-fizică a omului aşa cum o percepem şi căutăm s-o înţelegem acum. Tendinţă mai mult sau mai puţin clară promovată de tehno-ştiinţă şi, în cultură în general, de postmodernism. Şi, se pare, că nu e vorba se SF. Pentru că în cercetarea de vârf, inclusiv în domeniul filosofiei mentalului (prelungire a filosofiei analitice) şi al ştiinţei cognitive, lucrurile sunt luate în mod foarte serios.
Dar, despre toate astea, sper, într-un text/texte viitor/viitoare (dacă voi fi în măsură să îl/le scriu).
"Cita libertate si adevar ai suportat si cita minciuna si ipocrizie ai alungat si denuntat?" iata o intrebare pusa de scriitorul Bujor Nedelcovici acum 10 ani in volumul "Aici si Acum" (Hic et nunc) publicat la Editura Cartea Romaneasca",1996. Aceasta intrebare ramine de actualitate si dupa 10 ani.
foarte frumos, fain și delicat poem, Daniela! l-am citit și îl voi mai citi cu siguranță, pentru că îl trec la favorite. mi-a transmis acea tristețe tolstoniană, ca un magnet, dar cu accentul puternic feminin. mi-a bucurat timpul rămas până spre seară, ca o scrisoare pe care o ții în mână nedesfăcută, fără adresă ci înmânată personal. o poezie puternică prin simplitatea imaginilor care devin artă. mulțumesc frumos, aveam nevoie de un text ca acesta acum.
interesant... juxtapunerea versului alb cu rima dă o oarecare savoare poemului. ce nu-mi place - e prea trist!!! (mă rog, nu că aș avea ceva împotriva acestui sentiment) a LEX.
Vladimir, nu cred că e o problemă acolo, pur și simplu am indus termenul comparat înainte de posesiv. Cât despre blondă, putea fi și brună, roșcată, copilă, fată. Pur și simplu atunci mă gândeam la o femeie blondă; de ce ar fi o calitate nesemnificativă nu văd. Mulțumesc de vizită și comentariu!
Spun cât se poate de sincer și pentru a nu știu câta oară că eforturile de a scrie poezie scurtă (de tip haiku sau nu) în dulcele grai mioritic mi se par demne de o cauză mai bună.
Nu înțeleg de ce autoare talentate, cum este cea de față, abandonează încercările care ar putea, într-un final desigur cum altfel decât apoteotic, să-i perfecționeze limbajul și finalmente discursul poetic în favoarea acestor scrieri scurte fără sare și fără piper.
Astfel de scrieri nu sunt, în opinia mea desigur, altceva decât bravade literare lipsite de substanță prin absența oricărei filiații, oricât de subțire, la care să putem face și noi, restul, referire.
Aș putea numi acestea 'poeme bastarde'.
Mai mult, regret că o autoare inspirată cum este Adriana Lisandru s-a lăsat recent cuprinsă și ea de această lene de a scrie și în loc să nu mai scrie nimic (un fenomen absolut comprehensibil) ne oferă și ea astfel de big-maci poetici.
Calorii multe dintr-o singură înghițitură, atât... ba nu, și uite, prozeliți!
o revistă care merită atenţie. subiecte şi autori, grafică, totul ales cu grijă. felicitări, Silviu Guga, Ioan Barb, felicitări colectivului de redacţie!
portret in tuse puternice, Virgil. O poezie care te determina sa o recitesti si ale carei imagini te urmaresc. Remarc indeosebi "sugrumate zilele mureau înainte de răsărit ea continua să scrie diatribe cînturi poezia insistentă a cangrenei măcina orașul asfaltul parcurile se prăbușeau clădirile vechi dispăreau școlile orizontul devenise o gură de craniu rînjind" - strofa pe care as fi vazut-o inaintea finalului, mi se pare mai potrivita acolo.
Andrei, te rog sa atasezi un titlu acestui text si sa nu mai practici o astfel de solutie. Motivul principal sint cititorii si faptul ca ei nu pot cauta un text care nu are un titlu
Multumesc, 1. Am notat. Am sa vad daca pot face sa fie asa. Intrebarea mea ar fi ce „data” ar trebui sa considere sistemul in cazul cind un autor isi publica un text, apoi il retrage, adauga o virgula si il publica din nou. Chestia poate deveni foarte complicata. Am sa anunt modul cum va functiona dar cred ca daca vrei ca sa gasesti textele cuiva le poti cauta si fara sa aiba importanta data. In aceasi timp cred ca in Hermeneia 2.0 vor exista si alte „mijloace” in care sa iti ”marketizezi” textul in afara datei de publicare. 2. Aceasta este poveste veche si complicata si probabil ca ar merita o discutie aparte. Dar pe scurt pot spune ca TOT, ABSOLUT TOT ce se face pe Hermeneia este gratuit si benevol. Daca cineva vrea sa ofere servicii de critica de calitate poate sa o faca si acum. Pe gratis. Universul digital este un univers ceva mai special si mai democratic in care nu ne prea cunoastem si o luam cam cu totii de la zero. Parerea mea este ca daca cineva are darul si talentul de critic de literatura o poate face pe Hermeneia si fara titulatura si fara surle si tobe. Deocamdata nu am prea citit la „Articole” sau „Jurnal literar” nici o recenzie critica la adresa textelor lui Bobadil, Oriana sau Virgil Titarenco. Nici pe la comentarii nu am vazut acei „critici avizati” sa se inghesuie. Marea mea nedumerire si intrebare este DE CE? Ce ii impiedica? Personal cred ca asa cum un autor pe Hermeneia are bunavointa si curajul sa se vulnerabilizeze si sa isi posteze un text, tot asa si acesti „critici avizati” ar trebui sa aibe bunavointa sa se coboare din turnul lor de fildes si sa inceapa sa critice pe Hermeneia. Nu de alta dar, asa cum spunea cineva, viitorul apartine mediului digital (la fel cum pe vremea lui Gutenberg apartinea tipariturii). Cine nu e convins de asta va intra in uitare. (Asa cum au intrat si atunci cei care nu au pus mina sa scrie carti.) Deci, eu ii astept pe acesti „critici avizati” sa apara. Si le dam noi penite si tot ce au nevoie daca au nevoie ca sa faca critica. 3. citeste raspunsul de mai sus. din nou, pe Hermeneia nu exista stagiatura. Si nu a existat nici pina acum. 4. cum propui sa se faca aceasta? Nu, nu este democratie pe Hermeneia. Nu este democratie nici pe un site pe care platesti un abonament, cu atit mai putin acolo unde nu platesti nimic. Dar, asa cum spune regulamentul, „8. Pe siteul Hermeneia.com nu există niveluri de acces. Toți membrii lui au drepturi egale de acces din prima zi în care devin membri. ” Probabil aici ar trebui amendat aspectul acordarii de penite de aur care totusi nu va fi disponibil NOU VENITILOR si NOVICILOR. Dar in rest, cred ca exista mult mai multe drepturi decit pe alte site-uri românești de literatura. Si, asa cum imi spunea cineva de curind, citez „cel putin pe h. nu vin toti terchea berchea pt ca nu se practica pupindosu' ” Chestia asta a fost unul din complimentele acelea sincere care m-au impresionat cel mai mult.
n-am prea inteles ce legatura are obiectul rezervei mele cu obiectul libsei tale de rezerva dar probabil ca o fi ceva si nu m-am prins eu. iar daca este vorba de context atunci imi sustin parerea. interesant c esti deschisa la ideea de schimbare sau evolutie a unui text. nu toti sint.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
... e destul de frumos să fiu capăt prin ceea ce scriu.ești aceeași ființă fermecătoare care știe să spună exact ceea ce gândește. mulțumesc, Vio! Dacă mă bucur cândva, o fac atunci când oameni pe care îi apreciez își exprimă părerea în mod sincer și cugetat asupra a ceea ce fac. Virgil, tu știi că ești unul dintre aceia. îți mulțumesc și pentru că ai remarcat reținerea. Matei, mergi ca de obicei la țintă și simțul tău liric nu te înșeală. ești din ce în ce mai atent la ansamblu fără să neglijezi particularul. personal eu cred că nu tu cauți poezia, ci ea pe tine.mulțam fain pentru sublinieri și nu numai. cu gânduri bune, paul
pentru textul : m-a început albul deAi citeva constructii frumoase dar si ceva teribilism, mimetism mai ales cicatricea pulsind a tacerii. Insa per ansamblu un poem care mi-a placut in special finalul. A, din punctul meu de vedere suna cam diform ca o cerneala. Putea sa sa fie fie simplu ca cerneala.
pentru textul : Un altfel de prag deVă anunțăm că lansarea de la Cluj va avea loc la ora 13, la Polul Cultural (undeva lângă Teatru și chiar în centru, mi s-a indicat). La Iași, lansarea va avea loc în Sala Pod Pogor, la Casa Pogor din Copou, începând cu ora 17. Vă așteptăm cu drag!
pentru textul : Lansarea volumului Mirabile Dictu deMultumesc, Doru Lubov. Deși admir creația Anei Blandiana (pe care am avut onoarea să o cunosc personal, să fiu o vreme prin preajma domniei-sale), poeta mea preferată este Ileana Mălăncioiu (în special volumele "Sora mea de dincolo", "Traversând zona interzisă"). Despre expoziții: majoritatea lucrărilor mele sunt elaborate în tehnica gravurii, cu predilecție aquaforte și aquatinta color, având o tematică fantastică. Imposibilitatea de a le reproduce identic cu originalul a amânat apariția unui album complet multă vreme. Însă expun gravură aici unde sunt și unde sunt foarte apreciate. Autorul meu preferat sf este Gerard Klein "Les Seigneurs de la guerre" tradusă și la noi "Seniorii războiului". În egală măsură cu Ray Bradbury îl apreciez și pe John Brunner pe care l-am întâlnit la una din convențiile europene de sf. Am publicat prea puțin prin "Anticipația". Poți căuta spre ex. "Elegie pentru o epavă cibernetică" scrisă în colaborare cu un bun prieten.
pentru textul : De-a lungul jumătății mele de viață deEcaterina daca o idee nu o poti percepe tu asta nu inseamna ca nu este o idee buna. De exemplu, a doua incriminata "lăcrimez cu ciudă încerc să reprim emoția inhalării" capata diverse conotatii , este o idee buna, sugestiva. In plus ti-am atras atentia deja o data azi pentru acest gen de comentarii. Cum a fost cineva impotriva comentariului tau cum ai reactionat copilareste. Vrei sa stau toata ziua cu ochii pe astfel de comentarii ? Vizeaza textul si argumenteaza si iti promit ca nimeni nu va avea nimic de obiectat. Ialin
pentru textul : incoruptibil deE ciudat cum s-au aranjat lucrurile ca un verb neaos romanesc sa ajunga neologism din engleza (o paranteza) - retea sociala parca Textul este o personala (recomand incadrarea ca atare) insa ca poem nu sare dincolo de genunchiul broastei si miroase a bacovia, minulescu, you name it, rau de tot. E vremea rozelor ce mor, mor in gradini si mor si-n mine erau atat de viata pline si azi se sting asa usor tresar prin somn si mi se pare ca n-am tras textul de la mal.. Ma intreb oare de ce scrii Emile in acest stil cand nici macar pe aproape de inaintasii nostri nu esti? Mie imi pari ridicol, no ofense. Si nu e o intrebare retorica. Tu ai citit Minulescu si/sau Bacovia si/sau etc etc? Really... Andu
pentru textul : a tăcut deeu zic ca ante-comentatorii sunt prea aspri. Asta nu scuza raspunsul lui ovYus, cel putin nepoliticos (ca sa nu zic mai mult). Si fara pic de umor. Specific, daca vreti, celebrului Mulla Nasurdin (care, volens nolens, face si el parte - si inca cum!) din sufi. Adriana, sufismul nu se reduce la Rumi. Pe mine, familiarizat (oarecum) cu islamul si, in particular, cu sufismul, textul nu ma lasa indiferent. Probabil ca deficienta (de receptare) a textului este ca presupune o asemenea initiere (chiar si superfeciala).
pentru textul : o clipă din viața lui Mathnawi dePrea multe construcţii genitivale.
pentru textul : sabat de ciulini deautorul acesta ne-a obişnuit cu descinderile tipice de o filozofie aparte. aproape dorit inventată. finalul acestui text mi se pare totuşi straniu abrupt şi ludic. sau sarcastic. nu ştiu dacă textul "merita" un aşa final. pe de altă parte mi-aş fi dorit ca textul să continue, să fie mai lung. poate nici să nu se termine. dar poate oare un text să nu se termine...
pentru textul : Mobile deca si ultimul ce, lucian?
pentru textul : ca un pește deCristian, văd că ignori atenționările noastre. Te avertizez că dacă vei continua să mai scrii Like în loc să scrii un comentariu pertinent așa cum prevede regulamentul H, vom discuta atitudinea ta în Consiliul Hermeneia și vom suspenda contul.
pentru textul : nupoem dela asta ma refeream si eu:) se poate face asta? te rog. oricum nu sunt comms la tema.
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur de„Mai menţionez - şi cu asta închei – că diversele baterii de teste de determinare a gradului de „inteligenţă” (IQ, inteligenţă emoţională, creativă şi chiar aşa zisă «spirituală», evident discutabilă) arată că cei care vorbesc fluent mai multe limbi prezintă un grad mult sporit în raport cu cei care se limitează doar la limba maternă.”
Afirmaţie riscantă. Dacă nu este amendată după cum urmează: „Mai menţionez - şi cu asta închei – că diversele baterii de teste de determinare a gradului de „inteligenţă” (IQ, inteligenţă emoţională, creativă şi chiar aşa zisă «spirituală», evident discutabilă) arată că cei care vorbesc fluent mai multe limbi prezintă, statistic, un grad mult sporit în raport cu cei care se limitează doar la limba maternă.”
Asta nu înseamnă că doamna Leonte nu are şi dânsa dreptate. Dar nici că ipoteza Whorf – Sapir stă în picioare în mod absolut. Şi exemplul, din nefericire pentru noi singurul, este Brâncuşi. Care nu a avut o „inteligenţa specifică scriitorilor, traducătorilor, poeţilor, avocaţilor”. Şi nu cred că se poate spune despre el că i-a lipsit ceea ce generic se poate numi „Peticul”. Iar Wittgenstein spune: „Despre ceea ce nu se poate vorbi, trebuie să se tacă”. Dar tot el adaugă că „se poate arăta”. În acelaşi timp şi de asemenea nu se poate spune despre cineva care se exprimă „lingvistic” şi consideră ipoteza Whorf – Sapir drept ars poetica că poate „produce” neapărat poezie. Problema este ce şi cum „arată”, prin metafore, ceea ce se ascunde în spatele textului. Ori tocmai aici este problema, pe care voi încerc a s-o pun într-un viitor text. Şi anume dacă prezumptivul mai adaugă, tot în cadrul acelei ars poetica şi aşa numita „Cotitură lingvistică”. Mai precis, cât pot fi de precis în acest comentariu, dacă pleacă de la o premisă mai largă adoptată de „filozofia analitică a limbajului” (şi aici consider „limbajul” în sensul cel mai general posibil, incluzând, printre altele şi exprimarea artistică: lingvistică, muzicală, plastică… ). Premisă care presupune pur şi simplu „ruperea” limbajului de entitatea care îl produce şi, prin urmare, de structurile adânci ale minţii care se află în spatele său şi studierea sa separată. Întocmai cum ai studia, de exemplu, un fluture dintr-un insectar ca să poţi descrie alcătuirea sa fizică din care, însă, viaţa, pur şi simplu, a dispărut. Pentru un asemenea artist (generic) angajarea sa într-o asemenea
sisifică ars poetica constituie, cred eu, o imensă provocare. Nu zic chiar sortită, implicit, eşecului. Pentru că, s-ar putea ca în final să-şi nege premisele. Sau, cine ştie, să intuiască ce se va întâmpla în «post-umanitate». În cadrul căreia, printre altele, «implementarea» limbajului, ca entitate independentă, pe suporturi artificiale, să conducă, în final, la schimbarea drastică a ceea ce numim azi «realitate» psiho-fizică a omului aşa cum o percepem şi căutăm s-o înţelegem acum. Tendinţă mai mult sau mai puţin clară promovată de tehno-ştiinţă şi, în cultură în general, de postmodernism. Şi, se pare, că nu e vorba se SF. Pentru că în cercetarea de vârf, inclusiv în domeniul filosofiei mentalului (prelungire a filosofiei analitice) şi al ştiinţei cognitive, lucrurile sunt luate în mod foarte serios.
Dar, despre toate astea, sper, într-un text/texte viitor/viitoare (dacă voi fi în măsură să îl/le scriu).
pentru textul : oolong tea de"Cita libertate si adevar ai suportat si cita minciuna si ipocrizie ai alungat si denuntat?" iata o intrebare pusa de scriitorul Bujor Nedelcovici acum 10 ani in volumul "Aici si Acum" (Hic et nunc) publicat la Editura Cartea Romaneasca",1996. Aceasta intrebare ramine de actualitate si dupa 10 ani.
pentru textul : Colocviu international : « Que faire de l’héritage architectural et urbain des régimes totalitaires? » defoarte frumos, fain și delicat poem, Daniela! l-am citit și îl voi mai citi cu siguranță, pentru că îl trec la favorite. mi-a transmis acea tristețe tolstoniană, ca un magnet, dar cu accentul puternic feminin. mi-a bucurat timpul rămas până spre seară, ca o scrisoare pe care o ții în mână nedesfăcută, fără adresă ci înmânată personal. o poezie puternică prin simplitatea imaginilor care devin artă. mulțumesc frumos, aveam nevoie de un text ca acesta acum.
pentru textul : anna deavut dreptate, Virgil!
dar parcă este şi mai umilitor.
dar parcă nimic nu mă mai surprinde.
strofa mediană este relevantă.
altfel, toate bune!
pentru textul : antirevelație deinteresant... juxtapunerea versului alb cu rima dă o oarecare savoare poemului. ce nu-mi place - e prea trist!!! (mă rog, nu că aș avea ceva împotriva acestui sentiment) a LEX.
pentru textul : Epilog... decristina, ma bucur ca pana la urma ti- a placut :). multumesc pentru comentariu si mai astept parerile tale.
pentru textul : aleea cu cireși deVladimir, nu cred că e o problemă acolo, pur și simplu am indus termenul comparat înainte de posesiv. Cât despre blondă, putea fi și brună, roșcată, copilă, fată. Pur și simplu atunci mă gândeam la o femeie blondă; de ce ar fi o calitate nesemnificativă nu văd. Mulțumesc de vizită și comentariu!
pentru textul : Heat dearanca, da si eu astept... beniamin, da, uneori as vrea sa mai pot scrie asa. dar e, asa cum probabil oricine stie, chestie de stare..
pentru textul : în ochii tăi negri ▒ deExcelenta strofa a doua.
pentru textul : Rara avis in aeris. Iubirectomie deceva neclar:
"Se înfioră și își scutură puțin capul ca și cînd ar fi îndepărtat un gînd. Cînd se aplecă peste ea dar văzu că respiră."
si
nu era de loc rece//parca era deloc?
pentru textul : cercul - episodul 3 deimaginea de final este copleşitoare, un tablou frumos conturat.
pentru textul : Mi-a zâmbit deSpun cât se poate de sincer și pentru a nu știu câta oară că eforturile de a scrie poezie scurtă (de tip haiku sau nu) în dulcele grai mioritic mi se par demne de o cauză mai bună.
pentru textul : Rune deNu înțeleg de ce autoare talentate, cum este cea de față, abandonează încercările care ar putea, într-un final desigur cum altfel decât apoteotic, să-i perfecționeze limbajul și finalmente discursul poetic în favoarea acestor scrieri scurte fără sare și fără piper.
Astfel de scrieri nu sunt, în opinia mea desigur, altceva decât bravade literare lipsite de substanță prin absența oricărei filiații, oricât de subțire, la care să putem face și noi, restul, referire.
Aș putea numi acestea 'poeme bastarde'.
Mai mult, regret că o autoare inspirată cum este Adriana Lisandru s-a lăsat recent cuprinsă și ea de această lene de a scrie și în loc să nu mai scrie nimic (un fenomen absolut comprehensibil) ne oferă și ea astfel de big-maci poetici.
Calorii multe dintr-o singură înghițitură, atât... ba nu, și uite, prozeliți!
o revistă care merită atenţie. subiecte şi autori, grafică, totul ales cu grijă. felicitări, Silviu Guga, Ioan Barb, felicitări colectivului de redacţie!
pentru textul : Revista Algoritm Literar deportret in tuse puternice, Virgil. O poezie care te determina sa o recitesti si ale carei imagini te urmaresc. Remarc indeosebi "sugrumate zilele mureau înainte de răsărit ea continua să scrie diatribe cînturi poezia insistentă a cangrenei măcina orașul asfaltul parcurile se prăbușeau clădirile vechi dispăreau școlile orizontul devenise o gură de craniu rînjind" - strofa pe care as fi vazut-o inaintea finalului, mi se pare mai potrivita acolo.
pentru textul : epidemia poeziei tentaculare ▒ deAndrei, te rog sa atasezi un titlu acestui text si sa nu mai practici o astfel de solutie. Motivul principal sint cititorii si faptul ca ei nu pot cauta un text care nu are un titlu
pentru textul : împrejur deMultumesc, 1. Am notat. Am sa vad daca pot face sa fie asa. Intrebarea mea ar fi ce „data” ar trebui sa considere sistemul in cazul cind un autor isi publica un text, apoi il retrage, adauga o virgula si il publica din nou. Chestia poate deveni foarte complicata. Am sa anunt modul cum va functiona dar cred ca daca vrei ca sa gasesti textele cuiva le poti cauta si fara sa aiba importanta data. In aceasi timp cred ca in Hermeneia 2.0 vor exista si alte „mijloace” in care sa iti ”marketizezi” textul in afara datei de publicare. 2. Aceasta este poveste veche si complicata si probabil ca ar merita o discutie aparte. Dar pe scurt pot spune ca TOT, ABSOLUT TOT ce se face pe Hermeneia este gratuit si benevol. Daca cineva vrea sa ofere servicii de critica de calitate poate sa o faca si acum. Pe gratis. Universul digital este un univers ceva mai special si mai democratic in care nu ne prea cunoastem si o luam cam cu totii de la zero. Parerea mea este ca daca cineva are darul si talentul de critic de literatura o poate face pe Hermeneia si fara titulatura si fara surle si tobe. Deocamdata nu am prea citit la „Articole” sau „Jurnal literar” nici o recenzie critica la adresa textelor lui Bobadil, Oriana sau Virgil Titarenco. Nici pe la comentarii nu am vazut acei „critici avizati” sa se inghesuie. Marea mea nedumerire si intrebare este DE CE? Ce ii impiedica? Personal cred ca asa cum un autor pe Hermeneia are bunavointa si curajul sa se vulnerabilizeze si sa isi posteze un text, tot asa si acesti „critici avizati” ar trebui sa aibe bunavointa sa se coboare din turnul lor de fildes si sa inceapa sa critice pe Hermeneia. Nu de alta dar, asa cum spunea cineva, viitorul apartine mediului digital (la fel cum pe vremea lui Gutenberg apartinea tipariturii). Cine nu e convins de asta va intra in uitare. (Asa cum au intrat si atunci cei care nu au pus mina sa scrie carti.) Deci, eu ii astept pe acesti „critici avizati” sa apara. Si le dam noi penite si tot ce au nevoie daca au nevoie ca sa faca critica. 3. citeste raspunsul de mai sus. din nou, pe Hermeneia nu exista stagiatura. Si nu a existat nici pina acum. 4. cum propui sa se faca aceasta? Nu, nu este democratie pe Hermeneia. Nu este democratie nici pe un site pe care platesti un abonament, cu atit mai putin acolo unde nu platesti nimic. Dar, asa cum spune regulamentul, „8. Pe siteul Hermeneia.com nu există niveluri de acces. Toți membrii lui au drepturi egale de acces din prima zi în care devin membri. ” Probabil aici ar trebui amendat aspectul acordarii de penite de aur care totusi nu va fi disponibil NOU VENITILOR si NOVICILOR. Dar in rest, cred ca exista mult mai multe drepturi decit pe alte site-uri românești de literatura. Si, asa cum imi spunea cineva de curind, citez „cel putin pe h. nu vin toti terchea berchea pt ca nu se practica pupindosu' ” Chestia asta a fost unul din complimentele acelea sincere care m-au impresionat cel mai mult.
pentru textul : hermeneia 2.0 den-am prea inteles ce legatura are obiectul rezervei mele cu obiectul libsei tale de rezerva dar probabil ca o fi ceva si nu m-am prins eu. iar daca este vorba de context atunci imi sustin parerea. interesant c esti deschisa la ideea de schimbare sau evolutie a unui text. nu toti sint.
pentru textul : ora celor o mie de poeme deam o senzatie ca ma etichetati intr-un fel anume.
pentru textul : omul pe care nu îl așteptam dePagini