Va multumesc tuturor, reali si virtuali! Asa cum am spus si in incheierea cenaclului, multumesc, Hermeneia, pentru ca a fost singurul site care a dorit sa gazduiasca Virtualia, anul acesta.
zâmbesc, zâmbesc, zâmbesc. sunt sensibil până la maladie:) îmi place reflectarea ta în mine, doar că aș scoate cuvântul albastru(am alergie la el, pentru că e un leitmotiv desuet). peltic și înveselit, încă eu!
pai ai putea sa faci din venele insele niste linii de inalta tensiune... asa ai scoate partea cu vizita draga. fa o analogie... nu cred ca poti taia finalul de tot pentru ca ar cam ramane textul in aer... Ialin
Indiferent de substanță, metafora e grea în poezie atunci când avem de-a face cu un poem confesional. Eu una am avut mereu probleme de a mai scrie, în zilele tulburi de astăzi când orice găgăuță la o adică te trimite la lecturi suplimentare, versuri care încep cu persoana întâia la prezent a verbului 'a fi'. Acest declarativ confesional însă îi iese Adrianei pentru că, întrucâtva, ea este dincolo de orice suspiciune de nesinceritate și desigur dincolo de despicarea firului în patru a-la-francaise. Si îmi mai place poemul pentru că Adriana Lisandru e o poetă care aici își conservă bine imaginea. Mă face să îmi amintesc constant de unele lucruri... de unele locuri... iar asta mă face să mă simt ciudat de bine în acest poem care e de fapt la urma urmei o mașină care te duce spre o destinație alta decât cea inițial stabilită clar, un fel de 'last-minute-call', un fel de aventură... însă lipsită de orice fel de pericole.
Margas
Interesant titlu. Întâmplător, am găsit pe net o fotografie cu aproximativ același titlu și care, cred eu, s-ar potrivi poemului tău. Care, în opinia mea, ar mai trebui lungit.
nepotul scrie matusii un poem. acesta este un text care se vroia scris de mai multa vreme. asa imi pare mie. dar nu a reusit sa se scrie decit abia acum. si poate a facut bine. fiindca acum toate par mai coapte, mai ajunse la maturitate. si metaforele si sugestia. pentru un text care are meritul de a fi putut fi la fel de bine o proza dar care a ales "violul vertical" al texturii poetice.
Andu, comentariul tau, ca venind de la un comentator frecvent, este de inteles si de apreciat, in masura in care exprima o preocupare prieteneasca. Este si dorinta noastra sa reusim sa motivam oamenii sa comenteze mai mult. Cred ca s-a mai pomenit despre asta pe ici pe colo, si poate ca se va concretiza si altfel. Pana una-alta, ceea ce nu ne dorim sunt comentariile in care se analizeaza alte comentarii. Poate de aceea sa fie numarul lor mai scazut, pentru ca nu incurajam circul?
"cum stau așa suspendat sub tine fără să te pot atinge te amuza cumplit" Zău așa! Cum vine asta? Eu am o vastă experiență, dar uite că întotdeauna mai ai câte ceva de învățat! Mai ales de la cei mai tineri. Virgil, fii mai explicit!
- cuvântul "vulgar" mai are şi sensul de "popular - vorbit de popor", de unde vine "pop.", dintre parantezele definiţiei cuvântului buclucaş.
- am să cred cu adevarat, Eugen, că tu consideri cuvântul "cur" ca fiind nonvulgar, dacă-mi spui cu mâna pe inimă că nu ţi-e jenă să-l rosteşti de faţă cu părinţii, copiii, sau dacă, fiind într-un autobuz plin, spui în gura mare "de la acest scaun tare mă doare curul", fără să te ruşinezi.
- dacă ai să-mi spui că nu te jenezi, am să te cred, dar am să-ţi spun că noi, cei mai mulţi, o facem. Şi de aici ajungem la fenomenul social şi la faptul că Mariana nu vorbeşte în numele celor mulţi, ci în numele ei, ea făcând parte din social şi din manifestarea acestuia.
- despre esenţa metafizică şi creatoare de logos fenomenologic a stihului "stăm în cur" nu discut, pentru că am putea conchide, aşa cum observa şi Virgil, că acest vers - ştacheţă a imnurilor creaţiei mitologice - susţine un poem care are ca matcă existenţială curul.
- nu discut nici despre faptul că locul acestui manifest patetic, al acestui amalgam de platitudini banale, este la şantier.
- altfel, s-auzim, în rest, de lucruri din Everest.
...că de data asta Profetul a mers la limita exigenței cu acest text.
Nu că nu ar avea dreptate, mai mult, comentariul lui poate fi luat drept exemplu la acest capitol, dar tot cred că a apăsat un pic prea mult pe accelerația criticii negative. Într-adevăr, textul nu sugerează cum trebuie, însă nu e un text rău, are idee, e curat iar câteva ajustări minore l-ar putea transforma într-un text bun.
Numărând oile (asta mi-a plăcut și m-a atins), desigur nu are legătură cu textul,
Andu
Draga Andu, La obiect, la obiect, daca ai ceva de reprosat la ce scriu eu. Altfel o sa fiu nevoit sa ignor toate comentariile tale sau voi pune fraza "la obiect, la obiect". Si oricum, vad ca n-ai avut curaj sa comentezi acolo. Parodia mea e aproximativ pe masura poemului, cam de aceeasi valoare. Asta e, nu ma deranjeaza daca unei singure persoane nu ii place nimic din ce scriu, mai ales ca nu mi-a dat nici un exemplu concret despre ce nu e bun.
Eu văd poemul acesta ca pe o împuşcătură fără ochire. Era nevoie de cineva viu. Atunci când aştepţi crezând că aşteptarea face minuni nici şapte ore nu ţi se par a fi foarte mult, mai ales când nu ştii dacă ţinta va fi atinsă. Mi-a plăcut.
Domnule Virgil Titarenco, nu am venit aici să am de unde pleca! Dacă dumneavoastră și colectivul redacțional nu mă vreți , spuneți-o, vă rog, deschis! Am încălcat regulamentul. Adevărat. Am fost plecat 5 zile, apoi am postat două poezii consecutiv. Tare mi-e teamă că nu acesta-i motivul.
poemul e cumva in frame-uri, de unde secventa cu "tigara se duce/ mai incet decat tine", in care camera focalizeaza aceasta scena pentru a induce o anumita cambrare a textului. f mult mi-a placut: "Adad mă scuipă din plămâni mi-e frig teamă" cu prietenie, At
Cat de frumos ai putut spune aici: "ochiul este doar cercul pe care îl face lacrima la atingerea cerului văzut de sus" Complicat si frumos, si trist poem. Mereu am lacrimi in gat cand citesc poeme scrise de tine, mereu. Insa nu ma impac deloc cu naveta aceea in poezie. Si nici cu apartamentul, parca e zestre insirata, ei, bine, nu, domnule. Scoate apartamentul, lasa casa. Si nici cu abonamentul nu ma impac, insa aici chiar nu stiu ce sa asezi in loc. "te-ai gîndit vreodată cum e să vină primăvara și să te întrebe ai verde la tine?" Nu m-am gandit niciodata, insa mereu am verde la mine. Pe inima. Acest poem si inca vreo cateva scrise de autori de pe H (si ma refer la poemul lui Virgil, "Atit imi doream", la un poem al lui Emil, stie el care, mai sunt si altii, si am sa fac ulterior un soi de lista, sper sa am timp), asadar, acest poem merita sa fie studiat in cadrul orelor de literatura din scoala, din facultate. Nu exagerez, ma abtin sa nu spun tot ce am de spus referitor la chestiune. Astept ca Domnia sa Aalizeei sa trimita volumul la concurs. Am o idee. Deocamdata, penita aici si revin.
ioana, ma bucur ca apreciezi cum si ce mai scriu:) multumesc pentru observatii si impresie.
acum despre titlurile in engleza, stiu ca par desuete aka fandoseala, dar, paradoxal , de la ele sau de la o idee legata de ele, pleaca textul. cum s-ar zice este ceva care ma inspira, uneori , in cuvintele englezesti, habar n-am de ce.
inca o data, ma bucura, aprecierea ta.
Binecuvantat sa fie cel ce ne-a oferit dreptul la libera opinie pentru ca uite am primit pentru aceasta poezie pareri intr-un registru foarte larg atat in planul intelegerii cat si al empatiei. Jinn... e si nu este postmodernism... cred ca e doar un hibrid, o cale inca netocmita de translare intre modalitati diferite de perceptie a realitatii... si mie imi suna bizar :) Sapphire... ai intuit perfect faptul ca desi in mod natural nu am suprimat dreptul urechilor de a percepe suunete nu le-am asezat la dreapta si stanga capului... la fel si pentru ochi... ochii celui care scrie si a celui care priveste. Virgil... sa avem pardon dar Dumnezeu e foarte drept, doar imaginea sa este neclara omului ca subiect cunoscator... poezia mea nu are putere sa-l strambe pe zeu dar ochiul tau de cititor poate proiecta o fantasma de acest fel. Si mie mi s-a parut artificiala strofa a doua... de aceea am lasat asa... omul contemporan are o cantitate deloc neglijabila de siliciu in mintea sa. Eu cu tigara tu cu bautura indiana... motive sau cum le zici tu... obsesii. Aranca... in fragmentul citat de tine nu am vrut deloc sa sochez, te inseli teribil nu urmez acest deziderat in textele mele... ce este lumea decat proiectia mintii noastre? Stimuli ajung la simturi care le transmit mintii... apoi acest laborator in baza unor scheme preconcepute interpreteaza si ofera un tablou... real sau nu, ne place sa-i zicem realitate... dar pentru o clipa incearca sa crezi ca acel fragment nu e defel o metafora ci un alt fel de vedere. Imi pare rau ca nu te-am impresionat spuse intr-o zi o imagine unei placi fotografice :)
Raluca nu doar emoțiile le-am înlocuit,am schimbat tot titlu,nu știu ce pot ,puterea minții e neprevizibilă important este să mă concentrez un pic asupra subiectului și se rezolvă.problema
chestiuni percutante,raspunsuri care dau de gândit...bunele intentii si pasiunea sunt evidente si concludente
felicitari interlocutorilor ,am citit cu interes
Dorin, mulţumesc. Cineva mi-a spus că ar fi prea metaforic, dar eu am numărat exact patru metafore propriu-zise, să mi se ierte mărturisirea, poate mă înşel. Restul sunt alte figuri de stil sau natură brută. Cât despre titlu, parcă gândim la fel.
ultimul lucru pe care mi l-aș dori este să scriu strălucitor. probabil preocupările tale pentru kitsch te îndreaptă către așa ceva. nu, în textele mele, nu urmăresc așa ceva. în ce privește ideea de pretențios cred că e o chestiune absolut relativă și ține de cine ești. sau cine nu ești. textul nu se adresează nimănui. nu știu de unde ai simțit nevoia să ajungi la concluzia asta. dar e total aiurea. yerba mate și ilex paraguaiensis nu sînt unul și același lucru. ți-o spun pentru că o consum de probabil peste zece ani. să nu crezi că scotocind prin google și wikipedia se numește erudiție, amice. se numește semidoctism. există o diferență între plantă și băutură (sau ceai, cum vrei să o numești). în orice caz am mai scris despre asta și chiar am publicat în modestul (și singurtul meu) volumaș de versuri. cititorii mei sînt familiari cu ciclul yerba mate. așa că nu cred că este neaparat o problemă. și nu încerca să perseverezi în ignoranță că devine trist. guadalajara nu are absolut nici o legătură cu yerba mate. mexicanii beau la fel de multă yerba mate cît și românii sau rușii. așa că las-o moartă.
nu cred că există o temă a profetului și chiar dacă ar exista nu cred că m-a interesat vreodată. este doar un penname pe care îl folosesc de mai bine de șase ani. atît și nimic mai mult. nu citi ceea ce nu scrie.
dar îți dau și eu un sfat, dacă tot ești gata să sfătuiești pe alții, este în primul rînd o chestiune de bun simț să publici tu ceva texte înainte să dai sfaturi sau să critici pe alții. sună mai frumos. și poate nu ar fi rău să îți completezi și profilul. ca să știm cine ești. asta ca să nu fii perceput doar ca un fel de troll lipsit de valoare.
sint perfect de acord cu tine in ceea ce priveste intimitatea aceasta iluzorie in care sigur sintem permanent, tinta. si stiu ca stii ce spun. am accentuat cealalta parte ce reiese din text. si din dorinta de a cauta de a evidentia ponderea estetica ce tuseaza mai mult sexul "slab".
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
sapphire, m-am gandit la ceea ce ai spus aici. intr-adevar, un carusel, o mână care-l învarte. am schimbat sa mearga pe lin. multumesc
pentru textul : de regăsire deVa multumesc tuturor, reali si virtuali! Asa cum am spus si in incheierea cenaclului, multumesc, Hermeneia, pentru ca a fost singurul site care a dorit sa gazduiasca Virtualia, anul acesta.
pentru textul : Virtualia Zece dedar din cite stiu eu hara kiri nu presupune taierea capului
pentru textul : Onoare demultumesc
pentru textul : dimineața, fragii dispăruseră dezâmbesc, zâmbesc, zâmbesc. sunt sensibil până la maladie:) îmi place reflectarea ta în mine, doar că aș scoate cuvântul albastru(am alergie la el, pentru că e un leitmotiv desuet). peltic și înveselit, încă eu!
pentru textul : Vifor cubist pe notele unui Colind depai ai putea sa faci din venele insele niste linii de inalta tensiune... asa ai scoate partea cu vizita draga. fa o analogie... nu cred ca poti taia finalul de tot pentru ca ar cam ramane textul in aer... Ialin
pentru textul : Bu Liu deIndiferent de substanță, metafora e grea în poezie atunci când avem de-a face cu un poem confesional. Eu una am avut mereu probleme de a mai scrie, în zilele tulburi de astăzi când orice găgăuță la o adică te trimite la lecturi suplimentare, versuri care încep cu persoana întâia la prezent a verbului 'a fi'. Acest declarativ confesional însă îi iese Adrianei pentru că, întrucâtva, ea este dincolo de orice suspiciune de nesinceritate și desigur dincolo de despicarea firului în patru a-la-francaise. Si îmi mai place poemul pentru că Adriana Lisandru e o poetă care aici își conservă bine imaginea. Mă face să îmi amintesc constant de unele lucruri... de unele locuri... iar asta mă face să mă simt ciudat de bine în acest poem care e de fapt la urma urmei o mașină care te duce spre o destinație alta decât cea inițial stabilită clar, un fel de 'last-minute-call', un fel de aventură... însă lipsită de orice fel de pericole.
pentru textul : lumina dinaintea vederii deMargas
Interesant titlu. Întâmplător, am găsit pe net o fotografie cu aproximativ același titlu și care, cred eu, s-ar potrivi poemului tău. Care, în opinia mea, ar mai trebui lungit.
pentru textul : Colecționarul de ape denepotul scrie matusii un poem. acesta este un text care se vroia scris de mai multa vreme. asa imi pare mie. dar nu a reusit sa se scrie decit abia acum. si poate a facut bine. fiindca acum toate par mai coapte, mai ajunse la maturitate. si metaforele si sugestia. pentru un text care are meritul de a fi putut fi la fel de bine o proza dar care a ales "violul vertical" al texturii poetice.
pentru textul : Nemaipomenitele cugetări ale mătușii Mercedes deAndu, comentariul tau, ca venind de la un comentator frecvent, este de inteles si de apreciat, in masura in care exprima o preocupare prieteneasca. Este si dorinta noastra sa reusim sa motivam oamenii sa comenteze mai mult. Cred ca s-a mai pomenit despre asta pe ici pe colo, si poate ca se va concretiza si altfel. Pana una-alta, ceea ce nu ne dorim sunt comentariile in care se analizeaza alte comentarii. Poate de aceea sa fie numarul lor mai scazut, pentru ca nu incurajam circul?
pentru textul : fado curvo de"cum stau așa suspendat sub tine fără să te pot atinge te amuza cumplit" Zău așa! Cum vine asta? Eu am o vastă experiență, dar uite că întotdeauna mai ai câte ceva de învățat! Mai ales de la cei mai tineri. Virgil, fii mai explicit!
pentru textul : din jocurile insulei de- eu am trimsi textul la "inacceptabile".
- cuvântul "vulgar" mai are şi sensul de "popular - vorbit de popor", de unde vine "pop.", dintre parantezele definiţiei cuvântului buclucaş.
- am să cred cu adevarat, Eugen, că tu consideri cuvântul "cur" ca fiind nonvulgar, dacă-mi spui cu mâna pe inimă că nu ţi-e jenă să-l rosteşti de faţă cu părinţii, copiii, sau dacă, fiind într-un autobuz plin, spui în gura mare "de la acest scaun tare mă doare curul", fără să te ruşinezi.
- dacă ai să-mi spui că nu te jenezi, am să te cred, dar am să-ţi spun că noi, cei mai mulţi, o facem. Şi de aici ajungem la fenomenul social şi la faptul că Mariana nu vorbeşte în numele celor mulţi, ci în numele ei, ea făcând parte din social şi din manifestarea acestuia.
- despre esenţa metafizică şi creatoare de logos fenomenologic a stihului "stăm în cur" nu discut, pentru că am putea conchide, aşa cum observa şi Virgil, că acest vers - ştacheţă a imnurilor creaţiei mitologice - susţine un poem care are ca matcă existenţială curul.
- nu discut nici despre faptul că locul acestui manifest patetic, al acestui amalgam de platitudini banale, este la şantier.
- altfel, s-auzim, în rest, de lucruri din Everest.
(n-am găsit altă rimă).
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. de...că de data asta Profetul a mers la limita exigenței cu acest text.
pentru textul : rechinul din oceanul singurătăţii deNu că nu ar avea dreptate, mai mult, comentariul lui poate fi luat drept exemplu la acest capitol, dar tot cred că a apăsat un pic prea mult pe accelerația criticii negative. Într-adevăr, textul nu sugerează cum trebuie, însă nu e un text rău, are idee, e curat iar câteva ajustări minore l-ar putea transforma într-un text bun.
Numărând oile (asta mi-a plăcut și m-a atins), desigur nu are legătură cu textul,
Andu
Draga Andu, La obiect, la obiect, daca ai ceva de reprosat la ce scriu eu. Altfel o sa fiu nevoit sa ignor toate comentariile tale sau voi pune fraza "la obiect, la obiect". Si oricum, vad ca n-ai avut curaj sa comentezi acolo. Parodia mea e aproximativ pe masura poemului, cam de aceeasi valoare. Asta e, nu ma deranjeaza daca unei singure persoane nu ii place nimic din ce scriu, mai ales ca nu mi-a dat nici un exemplu concret despre ce nu e bun.
pentru textul : un fragment întreg deNu ştiu Alex ce este cu tine! Dar mă bucur să mă întâlnesc cu poezia ta în acest loc.
pentru textul : oriental red deEu văd poemul acesta ca pe o împuşcătură fără ochire. Era nevoie de cineva viu. Atunci când aştepţi crezând că aşteptarea face minuni nici şapte ore nu ţi se par a fi foarte mult, mai ales când nu ştii dacă ţinta va fi atinsă. Mi-a plăcut.
Pe aici, ascultând murmurul aşteptării, Lyset
pentru textul : prezentul simplu deDomnule Virgil Titarenco, nu am venit aici să am de unde pleca! Dacă dumneavoastră și colectivul redacțional nu mă vreți , spuneți-o, vă rog, deschis! Am încălcat regulamentul. Adevărat. Am fost plecat 5 zile, apoi am postat două poezii consecutiv. Tare mi-e teamă că nu acesta-i motivul.
pentru textul : Camilafca iubirii deprimul vers mi-a plăcut mult, iar ideea e frumoasă, Silviu!
pentru textul : zilnică deștii că am să mai trec, deci nimic nou în această privință:)!
Andule - amnezie, miopie sau o mare generozitate? mai lasasesi o penita, pesemne la fel de sincera.
pentru textul : emanație depoemul e cumva in frame-uri, de unde secventa cu "tigara se duce/ mai incet decat tine", in care camera focalizeaza aceasta scena pentru a induce o anumita cambrare a textului. f mult mi-a placut: "Adad mă scuipă din plămâni mi-e frig teamă" cu prietenie, At
pentru textul : Priveghi deCat de frumos ai putut spune aici: "ochiul este doar cercul pe care îl face lacrima la atingerea cerului văzut de sus" Complicat si frumos, si trist poem. Mereu am lacrimi in gat cand citesc poeme scrise de tine, mereu. Insa nu ma impac deloc cu naveta aceea in poezie. Si nici cu apartamentul, parca e zestre insirata, ei, bine, nu, domnule. Scoate apartamentul, lasa casa. Si nici cu abonamentul nu ma impac, insa aici chiar nu stiu ce sa asezi in loc. "te-ai gîndit vreodată cum e să vină primăvara și să te întrebe ai verde la tine?" Nu m-am gandit niciodata, insa mereu am verde la mine. Pe inima. Acest poem si inca vreo cateva scrise de autori de pe H (si ma refer la poemul lui Virgil, "Atit imi doream", la un poem al lui Emil, stie el care, mai sunt si altii, si am sa fac ulterior un soi de lista, sper sa am timp), asadar, acest poem merita sa fie studiat in cadrul orelor de literatura din scoala, din facultate. Nu exagerez, ma abtin sa nu spun tot ce am de spus referitor la chestiune. Astept ca Domnia sa Aalizeei sa trimita volumul la concurs. Am o idee. Deocamdata, penita aici si revin.
pentru textul : dare de seamă denu mai e nimic pe la tecuci
pentru textul : temă pentru acasă decu multa placere am citit
ioana, ma bucur ca apreciezi cum si ce mai scriu:) multumesc pentru observatii si impresie.
pentru textul : every / body / dies deacum despre titlurile in engleza, stiu ca par desuete aka fandoseala, dar, paradoxal , de la ele sau de la o idee legata de ele, pleaca textul. cum s-ar zice este ceva care ma inspira, uneori , in cuvintele englezesti, habar n-am de ce.
inca o data, ma bucura, aprecierea ta.
Binecuvantat sa fie cel ce ne-a oferit dreptul la libera opinie pentru ca uite am primit pentru aceasta poezie pareri intr-un registru foarte larg atat in planul intelegerii cat si al empatiei. Jinn... e si nu este postmodernism... cred ca e doar un hibrid, o cale inca netocmita de translare intre modalitati diferite de perceptie a realitatii... si mie imi suna bizar :) Sapphire... ai intuit perfect faptul ca desi in mod natural nu am suprimat dreptul urechilor de a percepe suunete nu le-am asezat la dreapta si stanga capului... la fel si pentru ochi... ochii celui care scrie si a celui care priveste. Virgil... sa avem pardon dar Dumnezeu e foarte drept, doar imaginea sa este neclara omului ca subiect cunoscator... poezia mea nu are putere sa-l strambe pe zeu dar ochiul tau de cititor poate proiecta o fantasma de acest fel. Si mie mi s-a parut artificiala strofa a doua... de aceea am lasat asa... omul contemporan are o cantitate deloc neglijabila de siliciu in mintea sa. Eu cu tigara tu cu bautura indiana... motive sau cum le zici tu... obsesii. Aranca... in fragmentul citat de tine nu am vrut deloc sa sochez, te inseli teribil nu urmez acest deziderat in textele mele... ce este lumea decat proiectia mintii noastre? Stimuli ajung la simturi care le transmit mintii... apoi acest laborator in baza unor scheme preconcepute interpreteaza si ofera un tablou... real sau nu, ne place sa-i zicem realitate... dar pentru o clipa incearca sa crezi ca acel fragment nu e defel o metafora ci un alt fel de vedere. Imi pare rau ca nu te-am impresionat spuse intr-o zi o imagine unei placi fotografice :)
pentru textul : pasagera deRaluca nu doar emoțiile le-am înlocuit,am schimbat tot titlu,nu știu ce pot ,puterea minții e neprevizibilă important este să mă concentrez un pic asupra subiectului și se rezolvă.problema
pentru textul : Batista albă la piept cu floarea vârstei dechestiuni percutante,raspunsuri care dau de gândit...bunele intentii si pasiunea sunt evidente si concludente
pentru textul : interviu defelicitari interlocutorilor ,am citit cu interes
Dorin, mulţumesc. Cineva mi-a spus că ar fi prea metaforic, dar eu am numărat exact patru metafore propriu-zise, să mi se ierte mărturisirea, poate mă înşel. Restul sunt alte figuri de stil sau natură brută. Cât despre titlu, parcă gândim la fel.
pentru textul : sculptură în lemn viu deProzodiind pe temă şi prin mijloace artistice de acum două secole. Luată la puricat, nici versificatia, măcar, nu rezistă.
pentru textul : poeţi deultimul lucru pe care mi l-aș dori este să scriu strălucitor. probabil preocupările tale pentru kitsch te îndreaptă către așa ceva. nu, în textele mele, nu urmăresc așa ceva. în ce privește ideea de pretențios cred că e o chestiune absolut relativă și ține de cine ești. sau cine nu ești. textul nu se adresează nimănui. nu știu de unde ai simțit nevoia să ajungi la concluzia asta. dar e total aiurea. yerba mate și ilex paraguaiensis nu sînt unul și același lucru. ți-o spun pentru că o consum de probabil peste zece ani. să nu crezi că scotocind prin google și wikipedia se numește erudiție, amice. se numește semidoctism. există o diferență între plantă și băutură (sau ceai, cum vrei să o numești). în orice caz am mai scris despre asta și chiar am publicat în modestul (și singurtul meu) volumaș de versuri. cititorii mei sînt familiari cu ciclul yerba mate. așa că nu cred că este neaparat o problemă. și nu încerca să perseverezi în ignoranță că devine trist. guadalajara nu are absolut nici o legătură cu yerba mate. mexicanii beau la fel de multă yerba mate cît și românii sau rușii. așa că las-o moartă.
pentru textul : ym denu cred că există o temă a profetului și chiar dacă ar exista nu cred că m-a interesat vreodată. este doar un penname pe care îl folosesc de mai bine de șase ani. atît și nimic mai mult. nu citi ceea ce nu scrie.
dar îți dau și eu un sfat, dacă tot ești gata să sfătuiești pe alții, este în primul rînd o chestiune de bun simț să publici tu ceva texte înainte să dai sfaturi sau să critici pe alții. sună mai frumos. și poate nu ar fi rău să îți completezi și profilul. ca să știm cine ești. asta ca să nu fii perceput doar ca un fel de troll lipsit de valoare.
sint perfect de acord cu tine in ceea ce priveste intimitatea aceasta iluzorie in care sigur sintem permanent, tinta. si stiu ca stii ce spun. am accentuat cealalta parte ce reiese din text. si din dorinta de a cauta de a evidentia ponderea estetica ce tuseaza mai mult sexul "slab".
pentru textul : trup pe ecranul de radar dePagini