exista o anume agresivitate in faptul de a fi; o camaraderie hazlie in fața unei spaime bine mascate plus o scara pe care urca si coboara ceea ce se cheama si inger. intotdeauna ramane cate ceva, macar un ochi inchis sau o gaura in steag. mai mult insa mi-au placut cei care sustin sportivii la paralele. astfel, textul tau e un fel de purtare-de-grija, o aratare a faptului de a fi altfel. al dvs, francisc, olimpicul
de ce m-as supara? de fapt, primul ei titlu a fost "Clisee I" :) unele texte pot fi revazute, completate sau remodelate dupa o vreme cand ochiul critic functioneaza obiectiv.
Aș vrea să știi că am citit și rezonat cu versurile tale poate pentru că de două luni am versuri similare în inimă și mă tem să le scriu. Cel mai mult m-au lovit primele cinci versuri. Apoi "pansamente cu vorbe/ tandrețe expresso/ opt tablete pe zi și pereții cămașă" Despre final aș spune că ar merita o mică revizie. Mulțumesc. /O\
Cea mai (sa-i zicem) literala traducere a cuvintului "redemptive", fara a teologiza termenul, este "rascumparator". Deci, facind abstractie de teologie si de masura in care pot discuta unii daca Dumnezeu a primit sau nu un pret pentru a ierta, etc, etc, cuvintul "redemptive", isi are originea in verbul "to redeem", este in esenta un termen comercial-financiar si reprezinta actul de a plati inapoi sau a rascumpara ceva ce a fost pierdut intr-un anumit mod (rapire, inrobire, amanetare, instrainare, etc). Masura in care incarcam cu continut sau semnificatie teologica (sau filosofica) un cuvint este o alta mincare de peste.
E un amestec de răsărit și asfințit aici, cumva prin cenușiul trecerilor prin cețuri de suflet, portret în guașe, sensibile tușe de cuvinte, ca și cum nord-sudul ființei tale s-ar afla pe o altă coordonată decât cea a lumilor. Am ales ca preferințe: "clapele pianului alb expirau simfonie" "pe din afara lumilor timpului eram contopire - culorile nordului sudului amestecate-n plutire" și "ca dintr-o pânză de arcă îmi zâmbești mult mai frumoasă și mai departe acum" Mai mult sau mai puțin aproape de sensurile tale: există o cafea care se prepară, pentru aromă, cu o cremă de portocală, ca strat de bază, peste care se toarnă lichidul (cafeaua propriu-zisă). Gustul este delicios. Asta m-au făcut să îmi amintesc culorile ochilor ei: de la cafea (la începutul poeziei) la "portocalii" (versul final). Cromatică, muzicalitate, pictural, sentimente în diferite nuanțe, gândul "ca un covor zburător", o anume detașare, toate atingând un estetism aparte. E o compoziție. Demona... e oare, mai mult sau mai puțin intenționat, ales "demonicul" din femeie aici? Lisa, desigur. :) Și tot ca un memento: în Franța există un lanț de librării "Lisa lisait" (lire, a citi - anume, spiritualitatea femeii :) ). Nu știu de ce, dar toată poezia ta crează impresii, aduce amintiri, provoacă senzații, până la acea sinestezie a simțurilor. Frumos.
atunci bănuiesc că cel mai simplu ar fi să așteptăm câțiva zeci de ani pentru a afla dacă ceea ce se scrie astăzi mai poate fi considerat poezie sau nu. pentru că așa cum ai spus și tu, Paul, poezia curată se va distinge și alege în timp de cea care doar a urmărit factorul „faimă”, atât de stupid într-un timp în care absolut totul se reciclează sau aruncă la gunoi după prima folosire.
felicitari Marlena Braester pentru "La lumière et ses ombres"! este o onoare sa te cunosc! din pacate, in aglomeratia aceea de la Marché de la Poésie nu ne-am vazut...si regret. poate fi anuntata cartea ta si aici?
revenind, am curajul necesar, cum precizam în însemnarea lăsată anterior, aici este un monolog poetic, de aici impactul direct, cred că autorul parcurge drumul poetic în sens invers, el esențializează, spune cu precizie și claritate ceea ce noi suntem obișnuiți să deducem printre sau în prelungirea versurilor uneori mă gândesc că poezia este mai mult decât cuvinte, este o stare.... aici este o stare, părerea mea
de la o neiubita, una care-l uraste pe Pal pentru talentul evident, regretul ca nu pot da o penita (sunt total de acord cu ce a spus oana, umorul si autoironia sunt atat de clare ca intentia mi se pare nediscutabila) numai pentru ca finalul "o să intru în pămînt cu atîta furie/ de parcă te-aș fi pătruns/ pentru prima oară" nu mi s-a parut nepotrivit cu restul si nu numai, mi-a creat impresia ca a slabit poemul. emilian scrie respirabil, la el valoros nu inseamna greoi, imposibil sa nu remarci ca scrie detasat de martori ca si cum ar cauta in audienta unul singur, poate nici macar om ci o reflexie, poate de aceea metaforele lui sunt uluitoare pentru ca te gasesc in mod natural atunci cand nu sunt spectaculos adresate, si esti un "cunoscut" atunci cand te prind.
daca publicatul ar fi selectie naturala si n-ar implica un pic de dat din coate si-un pic de dorinta de afirmare, as fi mult mai convinsa de argument.
asadar sunt dusmanul neimpacat al omului asta pe care nu l-am intalnit si nici nu-l voi intalni vreodata, pentru toate motivele care-i fac cunoscuta poezia in pofida faptului ca nu publica.
Bianca, povestirea ta m-a prins, știi să creezi tensiune și atmosferă stranie, poate e prea multă dramatizare, prea mult dialog însă numai în contextul acestui fragment, nu știu cum e în ansamblu. Învitația ta de la început să intru "aici" pentru a doua parte a povestirii m-a făcut să surâd, dar am intrat, e un lucru bun, scrii captivant, de obicei mă opresc după a doua, a treia frază dacă nu e bună proza. Meri mai departe, aștept continuare!
Vă mulțumesc pentru intervenții. Departe de a-l considera un text foarte reușit, l-am dat cu mari emoții, așteptând reacțiile, în ideea de a-ncerca apoi să-l modific în funcție de sugestii. Nu e "lucrat" aproape deloc, dar mă bucur că a plăcut așa. Linea, Hanny si rim ati vorbit toți de muzicalitate... hm, e foarte ciudat, trebuie să vă spun ceva. Textul este de fapt o relatare pas cu pas a unui vis. În vis auzeam și acele sunete ale vântului în capetele de lut (era punctul culminant al visului), sunet pe care îl mai am în minte, dar nu cred că poate fi reprodus vreodată de nici un instrument sau orchestrație. Scriind textul, simțeam că nu voi putea reda nicicum acele sunete, așa că le-am lăsat pe seama imaginației cititorului. Iar dacă voi ați rezonat văzând muzicalitate în text, asta îmi dă satisfacție, și mă pune și pe gânduri. Da, dialogul final falsează puțin, sunt de acord. În vis am auzit primele linii ale dialogului, dar începând să mă trezesc, voiam totuși să-l duc rațional până la capăt, acolo, în acea stare de la granița dintre vis și real. Se prea poate ca această intervenție conștientă să fie exact nota discordantă. Asta, însă, mă încurajează să vă relatez pe viitor un alt text, tot un vis, însă ceva mai lung, și mult mai straniu.
cailean, sunt tăieturi de bisturiu, frânturi, am cumulat mult, ar fi fost mult mai multe de spus, de dezvelit. Am lucrat vara trecută într-un cabinet de țară, cred că la început aș fi putut scrie un text zilnic. Apoi m-am desensibilizat. Medicina nu e pentru artiști, decât poate plastici. Mă bucur că ți-a plăcut ciobul meu atent realist.
drept ai tintit hialin, caci de fiece data cand ne gandim la ideea de timp, firesc parca, o si asociem cu Eminescu, ceea ce, te asigur nu a fost in nici un fel intentia mea. daca tu crezi ca poemul are final teologic, ei bine, nu te inseli. ultimul vers ne face sa il vedem pe Iisus pasind pe apa, negand astfel firescul la modul "aproape apocaliptic" precum ai spus. imi pare rau sa iti spun, dar consider comentariul tau superficial. iti multumesc pentru sfatul din final. aici stiu ca ai dreptate si voi incerca sa ti-l urmez.
Stranger, sau ar trebui să te numesc Viorel Bucur, sau Vio_B? Pe bune că e penibil să joci mascarada asta și să deplîngi de unul singur nu știu ce lucru i-aș fi făcut eu lui Vio_B. La modul acesta ascuns, pitit, anonim, incognito.Încă o dovadă, dacă mai era nevoie, de lipsă de curaj, lașitate, etc. Poți să le coafezi cum vrei tu dar tot aia e. Iar modul ăsta de a proceda îmi repugnă. Mi se pare mic și inferior moral. Deci, n-am nevoie să fac click pe nimic, felul cum procedezi ascunzîndu-te sub tot felul de nume vorbește volume despre ideea ta de curaj.
Tot la fel, mi se pare neadevărat să spui că nu vrei să intri într-o polemică. Pentru că asta faci aruncînd cu generalizări ofensatoare și uneori chiar aberante(sau cel puțin inconsecvente). Și am să ți le explic.
Am să trec peste prosteli infantile de genul „superficialitatea ta este voita sau structurala” pentru că mi se pare jenant să mă cobor la așa ceva. Mai ales că tu ești cel care nu faci decît să arunci cu generalități. De fapt asta este dilema mea: să te ignor din cauza modului lipsit de specificitate cu care vorbești sau să continui să imi consum din timp pentru tine. Chiar că nu știu ce se merită.
Am să mă opresc însă la un lucru care mi se pare simptomatic și se încadrează în categoria acelor aberații pe care le emiți. Și anume ideea asta cu regulamentul. Primul lucru lucru pe care nu îl înțeleg este de ordin moral: de ce preferi să minți? Adică de ce te încrii pe Hermeneia și promiți în mod explicit că vei respecta regulamentul atîta timp cît în inima și mintea ta îl disprețuiești și îl consideri o greșeală? Nu înțeleg.
Apoi, trecînd peste absurditatea gestului tău, mi se pare o mare gogomănie să numești un regulament „încercarea de a îngradi, prin mijloace coercitive, niste spirite libere, de a obliga niste pasari gata de zbor sa se târasca pe pamânt”. Tu chiar nu îți dai seama cît de penibil sună ce spui? Pe lîngă faptul că e un neadevăr, este și o prostie. La urma urmei, oamenii cînd au avut talent, au scris în închisori, în lagăre, în comunism, imobilizați în pat sau exilați pe o insulă. Dacă au talent, oare nu vor putea scrie pe un site unde le se interzice să scrie pornografic sau să să se scuipe unii pe alții?!! Hai să fim serioși! Bineînțeles, modul cum tu „explici” cum funcționează moderatorul pe Hermeneia este versiunea ta cu privire la realitate. Din nou generalizări și grenade fumigene.
Dar partea cea mai interesantă este cea cu „doamna remarcabilă”. Chestia asta chiar că va deveni celebră. Deci să înțeleg că dacă vine pe Hermeneia o fetiță care nu este chiar așa „doamnă remarcabilă” are implicit mai puțină „valoare literară”. Ce legătură are „doamna remarcabilă” cu poezia în general? Nu că nu aș considera-o remarcabilă pe Cristina, sau că nu ar scrie poezie. Dar cele două lucruri nu au în esență nicio legătură. În plus, îți reamintesc cum începe Regulamentul Hermeneia, deși tu ai atîta dispreț față de el: „Scopul comunităţii literare Hermeneia nu este elitismul autorilor ci al textelor.”. Deci modul în care pui tu problema pur și simplu nu rezonează cu modul în care gîndește Hermeneia. Asta trecând peste faptul că oamenii aceștia(cel puțin) au fost tratați normal pe Hermeneia. Aici nu acordăm favoritisme. Dacă nu îți place asta, îmi pare rău, dar asta e. Mi se pare hilar că îl așezi pe Vio_B în rînd cu Hutopilă și Bobadil. Dar nu voi mai comenta.
Așa cum ți-am spus, nu am nevoie să mă războiesc (nici într-un sens nici în altul) mi se cer și publică textele fără să fac așa ceva (ce mi s-ar părea penibil). Este foarte posibil că ție ți s-a trîntit ușa în nas de vreme ce ești conștient de experiența asta.
Nu simt nevoia să am ultimul cuvînt în această discuție inutilă, dar, dacă nu ai ceva semnificativ și specific de spus nu cred că mai are sens să continui. Eu am încercat să îți răspund doar pentru a nu da impresia că te ignor. Dar daca vei continua pe aceeași linie, pitit în spatele unor nume fictive și aruncînd cu generalități, voi fi nevoit să o fac.
Într-un dormitor cadrilat, episcopul este una din piesele ei ,în jocul de-a dragostea.De ce ai păstra un resentiment, când tu însuți ești o jucărie pentru ea? Ironie și tristețe
mi se pare că e vorba aici de o căutare a sinelui " alergam nebună pe străzi să prind/ ultimul vis", dar și o încercare de evadare din real "plăteam în fiecare zi cerșetorul orb/ să-mi poarte suferința". apoi ar mai fi o încercare de sincronizare a realității cu propriile aspirații" îmi potriveam inima după cuvintele țigăncii" înainte de producerea evenimentului distrugător, apocalipsa...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
exista o anume agresivitate in faptul de a fi; o camaraderie hazlie in fața unei spaime bine mascate plus o scara pe care urca si coboara ceea ce se cheama si inger. intotdeauna ramane cate ceva, macar un ochi inchis sau o gaura in steag. mai mult insa mi-au placut cei care sustin sportivii la paralele. astfel, textul tau e un fel de purtare-de-grija, o aratare a faptului de a fi altfel. al dvs, francisc, olimpicul
pentru textul : V dede ce m-as supara? de fapt, primul ei titlu a fost "Clisee I" :) unele texte pot fi revazute, completate sau remodelate dupa o vreme cand ochiul critic functioneaza obiectiv.
pentru textul : - deMultumesc pentru semn. Sărbători fericite!
pentru textul : alunecări printre gene deNu pot gasi cuvinte pentru a descrie sentimentul trezit de cuvintele tale... mă regasesc...
pentru textul : breathing again dedemona e un titlu bun. restul, o sinteza................................... te mai citesc
pentru textul : demona (Lisa) deAș vrea să știi că am citit și rezonat cu versurile tale poate pentru că de două luni am versuri similare în inimă și mă tem să le scriu. Cel mai mult m-au lovit primele cinci versuri. Apoi "pansamente cu vorbe/ tandrețe expresso/ opt tablete pe zi și pereții cămașă" Despre final aș spune că ar merita o mică revizie. Mulțumesc. /O\
pentru textul : Fără filtru deCea mai (sa-i zicem) literala traducere a cuvintului "redemptive", fara a teologiza termenul, este "rascumparator". Deci, facind abstractie de teologie si de masura in care pot discuta unii daca Dumnezeu a primit sau nu un pret pentru a ierta, etc, etc, cuvintul "redemptive", isi are originea in verbul "to redeem", este in esenta un termen comercial-financiar si reprezinta actul de a plati inapoi sau a rascumpara ceva ce a fost pierdut intr-un anumit mod (rapire, inrobire, amanetare, instrainare, etc). Masura in care incarcam cu continut sau semnificatie teologica (sau filosofica) un cuvint este o alta mincare de peste.
pentru textul : Replică la un com. al lui Călin Sămărghițean (Cailean) la un eseu al subsemnatului ”(1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv” postat pe Hermeneia. deo surpriza deosebita pentru mine, in acest caz (nu stiam ca picteaza si inca prin Canada). Felicitari, Dan Iordache!
pentru textul : Interviu cu pictorul Ion Danu deSi aici: "Aníron i e broniatha, ad ae periatham athar i methid en-amar hen"? Noi suntem cu Dragobete :)).
pentru textul : Aníron i e círatha na Valannor deS-a folosit atât e des "yerba mate" pe hermeneia, încât am impresia că nu se mai poate scrie despre nimic altceva. Deja am devenit alergică!
pentru textul : Tetley deE un amestec de răsărit și asfințit aici, cumva prin cenușiul trecerilor prin cețuri de suflet, portret în guașe, sensibile tușe de cuvinte, ca și cum nord-sudul ființei tale s-ar afla pe o altă coordonată decât cea a lumilor. Am ales ca preferințe: "clapele pianului alb expirau simfonie" "pe din afara lumilor timpului eram contopire - culorile nordului sudului amestecate-n plutire" și "ca dintr-o pânză de arcă îmi zâmbești mult mai frumoasă și mai departe acum" Mai mult sau mai puțin aproape de sensurile tale: există o cafea care se prepară, pentru aromă, cu o cremă de portocală, ca strat de bază, peste care se toarnă lichidul (cafeaua propriu-zisă). Gustul este delicios. Asta m-au făcut să îmi amintesc culorile ochilor ei: de la cafea (la începutul poeziei) la "portocalii" (versul final). Cromatică, muzicalitate, pictural, sentimente în diferite nuanțe, gândul "ca un covor zburător", o anume detașare, toate atingând un estetism aparte. E o compoziție. Demona... e oare, mai mult sau mai puțin intenționat, ales "demonicul" din femeie aici? Lisa, desigur. :) Și tot ca un memento: în Franța există un lanț de librării "Lisa lisait" (lire, a citi - anume, spiritualitatea femeii :) ). Nu știu de ce, dar toată poezia ta crează impresii, aduce amintiri, provoacă senzații, până la acea sinestezie a simțurilor. Frumos.
pentru textul : demona (Lisa) deatunci bănuiesc că cel mai simplu ar fi să așteptăm câțiva zeci de ani pentru a afla dacă ceea ce se scrie astăzi mai poate fi considerat poezie sau nu. pentru că așa cum ai spus și tu, Paul, poezia curată se va distinge și alege în timp de cea care doar a urmărit factorul „faimă”, atât de stupid într-un timp în care absolut totul se reciclează sau aruncă la gunoi după prima folosire.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? defelicitari Marlena Braester pentru "La lumière et ses ombres"! este o onoare sa te cunosc! din pacate, in aglomeratia aceea de la Marché de la Poésie nu ne-am vazut...si regret. poate fi anuntata cartea ta si aici?
pentru textul : Al zecelea val deși dacă nu ați fost atentă, eu am sărit în apărarea lui cezar viziniuc și nu am pomenit nimic despre cum scriu sau nu scriu eu
pentru textul : iarna derevenind, am curajul necesar, cum precizam în însemnarea lăsată anterior, aici este un monolog poetic, de aici impactul direct, cred că autorul parcurge drumul poetic în sens invers, el esențializează, spune cu precizie și claritate ceea ce noi suntem obișnuiți să deducem printre sau în prelungirea versurilor uneori mă gândesc că poezia este mai mult decât cuvinte, este o stare.... aici este o stare, părerea mea
pentru textul : Recunosc & denu prea am înţeles ce ai vrut să spui, dar dacă îţi place mai mult Jonel, Jonel să fie.
pentru textul : Rânduri din pipotă către caporalul Pleasnă deOricum mulţam fain de semn. Stimă
de la o neiubita, una care-l uraste pe Pal pentru talentul evident, regretul ca nu pot da o penita (sunt total de acord cu ce a spus oana, umorul si autoironia sunt atat de clare ca intentia mi se pare nediscutabila) numai pentru ca finalul "o să intru în pămînt cu atîta furie/ de parcă te-aș fi pătruns/ pentru prima oară" nu mi s-a parut nepotrivit cu restul si nu numai, mi-a creat impresia ca a slabit poemul. emilian scrie respirabil, la el valoros nu inseamna greoi, imposibil sa nu remarci ca scrie detasat de martori ca si cum ar cauta in audienta unul singur, poate nici macar om ci o reflexie, poate de aceea metaforele lui sunt uluitoare pentru ca te gasesc in mod natural atunci cand nu sunt spectaculos adresate, si esti un "cunoscut" atunci cand te prind.
pentru textul : text parțial lipsă dedaca publicatul ar fi selectie naturala si n-ar implica un pic de dat din coate si-un pic de dorinta de afirmare, as fi mult mai convinsa de argument.
asadar sunt dusmanul neimpacat al omului asta pe care nu l-am intalnit si nici nu-l voi intalni vreodata, pentru toate motivele care-i fac cunoscuta poezia in pofida faptului ca nu publica.
Bianca, povestirea ta m-a prins, știi să creezi tensiune și atmosferă stranie, poate e prea multă dramatizare, prea mult dialog însă numai în contextul acestui fragment, nu știu cum e în ansamblu. Învitația ta de la început să intru "aici" pentru a doua parte a povestirii m-a făcut să surâd, dar am intrat, e un lucru bun, scrii captivant, de obicei mă opresc după a doua, a treia frază dacă nu e bună proza. Meri mai departe, aștept continuare!
pentru textul : Ultima Carte dein ciuda oricarui cleste poemul m-a inveselit si inaripat. nu am putut modifica starea si am ramas exact cu:
"adorm fericit
poate chiar sunt o alună gustoasă"
in timp ce ascult:nachtblut/nie gefraght
pentru textul : prea scurt jurnal deIn locul asta au cam de toate - m-am gandit ca locul este aici, lumea
oameni impaiati in pozitii fericite - a trai autentic presupune, cred, mai mult decat a fi fericit
barbatul, bunicile, nepotii lor - o livada cu visini care ne scutura pe toti
ma privesc de sus - o pb de perspectiva, dublata de una a sincronicitatii
deja traisem - cand viata si noi impreuna cu ea stim asa cum spune Maria (Rainer Maria)
pentru textul : Dum vita est de"si stii deodata/aceasta a fost"
Vă mulțumesc pentru intervenții. Departe de a-l considera un text foarte reușit, l-am dat cu mari emoții, așteptând reacțiile, în ideea de a-ncerca apoi să-l modific în funcție de sugestii. Nu e "lucrat" aproape deloc, dar mă bucur că a plăcut așa. Linea, Hanny si rim ati vorbit toți de muzicalitate... hm, e foarte ciudat, trebuie să vă spun ceva. Textul este de fapt o relatare pas cu pas a unui vis. În vis auzeam și acele sunete ale vântului în capetele de lut (era punctul culminant al visului), sunet pe care îl mai am în minte, dar nu cred că poate fi reprodus vreodată de nici un instrument sau orchestrație. Scriind textul, simțeam că nu voi putea reda nicicum acele sunete, așa că le-am lăsat pe seama imaginației cititorului. Iar dacă voi ați rezonat văzând muzicalitate în text, asta îmi dă satisfacție, și mă pune și pe gânduri. Da, dialogul final falsează puțin, sunt de acord. În vis am auzit primele linii ale dialogului, dar începând să mă trezesc, voiam totuși să-l duc rațional până la capăt, acolo, în acea stare de la granița dintre vis și real. Se prea poate ca această intervenție conștientă să fie exact nota discordantă. Asta, însă, mă încurajează să vă relatez pe viitor un alt text, tot un vis, însă ceva mai lung, și mult mai straniu.
pentru textul : Fuga decailean, sunt tăieturi de bisturiu, frânturi, am cumulat mult, ar fi fost mult mai multe de spus, de dezvelit. Am lucrat vara trecută într-un cabinet de țară, cred că la început aș fi putut scrie un text zilnic. Apoi m-am desensibilizat. Medicina nu e pentru artiști, decât poate plastici. Mă bucur că ți-a plăcut ciobul meu atent realist.
pentru textul : Dumneavoastră nu vedeți bine dedrept ai tintit hialin, caci de fiece data cand ne gandim la ideea de timp, firesc parca, o si asociem cu Eminescu, ceea ce, te asigur nu a fost in nici un fel intentia mea. daca tu crezi ca poemul are final teologic, ei bine, nu te inseli. ultimul vers ne face sa il vedem pe Iisus pasind pe apa, negand astfel firescul la modul "aproape apocaliptic" precum ai spus. imi pare rau sa iti spun, dar consider comentariul tau superficial. iti multumesc pentru sfatul din final. aici stiu ca ai dreptate si voi incerca sa ti-l urmez.
pentru textul : Poem fecund deStranger, sau ar trebui să te numesc Viorel Bucur, sau Vio_B? Pe bune că e penibil să joci mascarada asta și să deplîngi de unul singur nu știu ce lucru i-aș fi făcut eu lui Vio_B. La modul acesta ascuns, pitit, anonim, incognito.Încă o dovadă, dacă mai era nevoie, de lipsă de curaj, lașitate, etc. Poți să le coafezi cum vrei tu dar tot aia e. Iar modul ăsta de a proceda îmi repugnă. Mi se pare mic și inferior moral. Deci, n-am nevoie să fac click pe nimic, felul cum procedezi ascunzîndu-te sub tot felul de nume vorbește volume despre ideea ta de curaj.
pentru textul : despre închiderea site-ului Hermeneia.com deTot la fel, mi se pare neadevărat să spui că nu vrei să intri într-o polemică. Pentru că asta faci aruncînd cu generalizări ofensatoare și uneori chiar aberante(sau cel puțin inconsecvente). Și am să ți le explic.
Am să trec peste prosteli infantile de genul „superficialitatea ta este voita sau structurala” pentru că mi se pare jenant să mă cobor la așa ceva. Mai ales că tu ești cel care nu faci decît să arunci cu generalități. De fapt asta este dilema mea: să te ignor din cauza modului lipsit de specificitate cu care vorbești sau să continui să imi consum din timp pentru tine. Chiar că nu știu ce se merită.
Am să mă opresc însă la un lucru care mi se pare simptomatic și se încadrează în categoria acelor aberații pe care le emiți. Și anume ideea asta cu regulamentul. Primul lucru lucru pe care nu îl înțeleg este de ordin moral: de ce preferi să minți? Adică de ce te încrii pe Hermeneia și promiți în mod explicit că vei respecta regulamentul atîta timp cît în inima și mintea ta îl disprețuiești și îl consideri o greșeală? Nu înțeleg.
Apoi, trecînd peste absurditatea gestului tău, mi se pare o mare gogomănie să numești un regulament „încercarea de a îngradi, prin mijloace coercitive, niste spirite libere, de a obliga niste pasari gata de zbor sa se târasca pe pamânt”. Tu chiar nu îți dai seama cît de penibil sună ce spui? Pe lîngă faptul că e un neadevăr, este și o prostie. La urma urmei, oamenii cînd au avut talent, au scris în închisori, în lagăre, în comunism, imobilizați în pat sau exilați pe o insulă. Dacă au talent, oare nu vor putea scrie pe un site unde le se interzice să scrie pornografic sau să să se scuipe unii pe alții?!! Hai să fim serioși! Bineînțeles, modul cum tu „explici” cum funcționează moderatorul pe Hermeneia este versiunea ta cu privire la realitate. Din nou generalizări și grenade fumigene.
Dar partea cea mai interesantă este cea cu „doamna remarcabilă”. Chestia asta chiar că va deveni celebră. Deci să înțeleg că dacă vine pe Hermeneia o fetiță care nu este chiar așa „doamnă remarcabilă” are implicit mai puțină „valoare literară”. Ce legătură are „doamna remarcabilă” cu poezia în general? Nu că nu aș considera-o remarcabilă pe Cristina, sau că nu ar scrie poezie. Dar cele două lucruri nu au în esență nicio legătură. În plus, îți reamintesc cum începe Regulamentul Hermeneia, deși tu ai atîta dispreț față de el: „Scopul comunităţii literare Hermeneia nu este elitismul autorilor ci al textelor.”. Deci modul în care pui tu problema pur și simplu nu rezonează cu modul în care gîndește Hermeneia. Asta trecând peste faptul că oamenii aceștia(cel puțin) au fost tratați normal pe Hermeneia. Aici nu acordăm favoritisme. Dacă nu îți place asta, îmi pare rău, dar asta e. Mi se pare hilar că îl așezi pe Vio_B în rînd cu Hutopilă și Bobadil. Dar nu voi mai comenta.
Așa cum ți-am spus, nu am nevoie să mă războiesc (nici într-un sens nici în altul) mi se cer și publică textele fără să fac așa ceva (ce mi s-ar părea penibil). Este foarte posibil că ție ți s-a trîntit ușa în nas de vreme ce ești conștient de experiența asta.
Nu simt nevoia să am ultimul cuvînt în această discuție inutilă, dar, dacă nu ai ceva semnificativ și specific de spus nu cred că mai are sens să continui. Eu am încercat să îți răspund doar pentru a nu da impresia că te ignor. Dar daca vei continua pe aceeași linie, pitit în spatele unor nume fictive și aruncînd cu generalități, voi fi nevoit să o fac.
Ela, jos pălăria! E mai clar și contrastul de care zice Sis.
pentru textul : Umbra detextul acesta nu are diacritice. va rog sa-l editati corespunzator.
pentru textul : exil de:)). Am râs de m-am prăpădit, d-le Dinu. Tastaţi "fără număr" pe google. Vedeţi ce prime rezultate apar. Poate vă veţi prinde într-un final...
pentru textul : videoconferință cu îngeri deÎntr-un dormitor cadrilat, episcopul este una din piesele ei ,în jocul de-a dragostea.De ce ai păstra un resentiment, când tu însuți ești o jucărie pentru ea? Ironie și tristețe
pentru textul : ȘAH - MAT deP.S.: "Silvia, ai intuit: fara varianta, textul e schiop." Dar si "varianta" fara ce este inaintea ei nu se sustine.
pentru textul : Epifanigramă (2) demi se pare că e vorba aici de o căutare a sinelui " alergam nebună pe străzi să prind/ ultimul vis", dar și o încercare de evadare din real "plăteam în fiecare zi cerșetorul orb/ să-mi poarte suferința". apoi ar mai fi o încercare de sincronizare a realității cu propriile aspirații" îmi potriveam inima după cuvintele țigăncii" înainte de producerea evenimentului distrugător, apocalipsa...
pentru textul : ultimul vis dePagini