poezia de mai sus nu este nici pe departe o parodie sau o blasfemie la adresa nimănui. citisem primul poem pe site al lui Paul Blaj intitulat "Ca sunetul în fluier" unde a fost atacat cu tot felul de opinii mai mult sau mai puţin stranii şi el a trebuit să se explice. găsesc, cel puţin pentru Cristina Ştefan, care în ultimul timp şi-a abrogat şi pe Hermeneia statutul de tutor literar şi dă din coate, rău de tot, să fie băgată în seamă, găsesc, zic, nevoia să mă explic.
Să începem cu titlul. Noapte cu plată. Este vorba de noaptea naşterii Mântuitorului. Unica noapte. L-a costat pe Dumnezeu ce a avut mai scump. A trebuit să devină El om, să coboare jos, la gura bortei năpârcii, în împărăţia întunericului, în lumea dominată de viperă, diavolul, sau cum mai este numit în Scriptură "şarpele cel vechi", balaurul din apocalipsa, care înşeală întreaga lume. nu e vorba aici de nici o blasfemie la adresa bisericii ortodoxe. e imaginea lumii care "zace în cel rău". de la titlu mergem la final, care spune:
"şi mă-ntreb
cu un bulz de dojană
oare cât costă biletul intrării în cer?"
pe mine nu mă costă nimic, în afară de o decizie personală, gravă şi decisivă vis a vis Dumnezeu, pe când pe El l-a costat atât de mult.
deci în împârăţia acesta a lumii dominată de diavol, fecioara naşte copilul. fecioara este doar un instrument, un vas ales pentru acest scop. fecioara nu trebuie nicidecum divinizată. asta ar fi idolatrie. Cristina ar fi vrut să-i acord un respect mai mare decat i se cuvine. daca aş fi scris Maria, desigur aş fi folosit capital letter. dar fecioara e un atribut, laudabil foarte în sine, dar atât.
"eu mă ascund în prezent,
căutându-mi sufletul mov prin pachetele
risipite sub pom."
în vremea de astăzi, oamenii se ascund după tot felul de argumente şi motivaţii de responsabilitatea deciziei de a-i da ascultare lui Dumnezeu. sufletul mov ar trebui sa fie alb, curăţat cu isopul mântuirii, de aceea a venit Dumnezeu la noi, sa ne mântuiască. noi discutăm de preoţi, ler, nuci, sarmale, porci tăiaţi de crăciun, sărbătoriri la o ţigară, cadouri, pom de crăciun, moş crăciun, ho ho ho, feel good attitude, şi lista poate continua la infinit. numai Dumnezeu nu! ce spun eu nu este parodie şi nici blasfemie, e o stare de plâns!
"şi Pruncul
înfăşat în mare lumină
dă tuturor care-l vor o
bucăţică din El."
nu e nimic complicat aici. nu e parodie, nu e blasfemie.
"nămeţii, da,
nămeţii de ură se pun curmeziş
să nu iasă din piepturi de ceară aminuri." ??????????
"irozii urlă-n coşmaruri ca lupii,
stelele stelele stelele cântă..."
E un fapt istoric, consemnat nu numai în Scriptură. Irod, de frică să nu i se clatine tronul, a dat porunca să fie omorâţi, în Betlehem, toţi copiii de la doi ani în jos, în speranţa stârpirii celui de născut la iesle. Şi e plină lumea de irozi. România a fost şi este plină de irozi. stelele, deşi moarte în ele însele, sînt mai vii decât oamenii.
Am scris aceasta poezie pentru ca nu fusese nimeni gata, la acel moment, sa posteze despre semnificatia sarbatorilor in care am intrat. Citisem undeva ca in Romania si in diaspora romana, in anumite cercuri, exista un puternic curent de a se introduce in tara "religia" lui Zamolxe. Cică noi trebuie să avem religia noastra autohtonă. Intreb: cine este in spatele acestei deluzii? năpârca! Si Cristina, năparca nu înseamnă "biserica noastră de stat". In poezia de mai sus nu e nimic anti-ortodox. Faptul ca am spus intr-unul din raspunsurile mele ca sint evanghelic, nu inseamna ca sint anti-ortodox. sint un om preocupat de sufletul meu, pe care-l vreau alb si nu mov sau negru. Daca mai ai nelamuriri, scoate-le la iveală. Si te rog, nu te da rotundă în ce priveste promovarea culturii si protapirea pe enşpe scene literare că pe mine nu ma impresionezi. In afara ca esti femeie, om, aproapele meu si egal cu mine, în mare nevoie de mântuire, esti nulă in toate celelalte privinte. Deci, haina asta de tutore literar nu-i a ta. Ce a spus Pruteanu, Vianu, si orice domn Escu, pe mine mă lasa rece. pe mine mă arde doar flacăra cerului. mă dai afară de pe site pentru asta?
am ramas asa, cu un zimbet. mi-am amintit cum e controlul medical aici in america si cite chestii de etica medical-legala s-ar incalca daca s-ar putea petrece aici asa ceva. zimbesc. se vede ca ai o mina deprinsa cu arta dialogului. bun venit pe Hermeneia. am rezerve fata de folosirea gerunziului "întingând". parca eu stiam ca se foloseste "întinzînd". offtopic: te rog sa imi trimiti pe adresa [email protected] o alta adresa de e-mail. cea cu care te-ai inscris a functionat la validare dar acum nu mai functioneaza. este nevoie de o adresa valida si la care poti fi contactata. multumesc virgil titarenco
Am recitit poezia. I Îmi pare structurată pe trei momente diferite, trei stări de suflet, stări existențiale. Le reunește persoana prin experiența câștigată. Sufletul fărâmițat, în plutire liberă... în final...
Conform regulamentului:
„8. Pe siteul Hermeneia.com nu există niveluri de acces. Toţi membrii lui au drepturi egale de acces din prima zi în care devin membri.
9. În același timp însa, din punct de vedere artistic, comunitatea literara Hermeneia are doua categorii de membri:
- o categorie de novice și una de autor. Acestea nu sînt niveluri de acces. Acronimele acestor categorii sînt nH și aH.”
La informaţii despre autor:
„Ancuţa Leonard
Corespondent
[…]
Istoricul activităţii
6 ani 6 luni”
Mă rog, eu mă abțin acum de la teologie ca să nu îmi sară careva în cap și mă rezum la terminologie. Este oare "vinovată" o limbă pentru faptele culturii sau cultului care a îmbrățișat-o? Asta continuînd întrebarea dintre compasiune și milă.
Da, trebuie să îmi cer scuze pentru întârzierea cu care îți răspund! Îți mulțumesc frumos Mariana! Pentru că te-ai aplecat pe text. Pentru feedback-ul sincer. Pentru... pentru... pentru... o duminică plăcută să ai!
Domnule Sandru, mi-ați smuls un zâmbet chiar în dimineața de luni. Lungimea versurilor este aleatorie, au ajuns să fie aranjate centrat printr-o mică eroare, dar le-am lăsat așa. În rest, partea mea o consider nu tocmai "fadă", de altfel, sunt subiectivă, probabil prin implicarea emoțională în contextul relevat mai sus. Vă mulțumesc pentru părerea dvs. la care țin în mod deosebit și voi încerca pe viitor să dezamăgesc mai puțin.
parerea mea este ca desi e scris relativ bine, textul e cam dulceag pentru gustul meu. Am de asemenea rezerve fata de folosirea femininului "psiholoagei". Ultima data cind traiam eu in Romania profesiunile in general nu aveau "gender". Sa inteleg ca s-au schimbat regulile...?
Distinsă Adriana Lisandru vă mulțumesc pentru faptul ca ați citit acest poem. Fiind eu un "old man", copilaria mea a coincis cu perioada bolșevizării României de către sovietici. Credința mea este că poezia nu trebuie să planeze doar în spații evenescente ci, câteodată, poate îndrăzni să plonjeze în istorie. Părinții mei, învățători români fiind, au fost obligați sa învețe, în 1948 - la seral - limba rusă, și asta în mod inutil, pentru că la clasă, în școala generală, nu se preda limba rusă. M-am temut că poemul nu va plăcea, pentru că mai tinerii mei confrați vor face mai greu conexiunile și, în fond, puțin le pasă de acei ani foarte îndepărtați. Vă mulțumesc pentru înțelegere și pentru "peniță".
Calin... fiecare, din postura de autor sau lector, venim cu un bagaj foarte personalizat, cu o serie de sensibilitati care ne apropie sau ne departeaza de text... cum facem fata e doar o chestiune personala... tu stii insa ca la mine in pagina opiniile tale sunt binevenite. Bianca... multumesc pentru modul in care ai rezonat... sunt unele poezii pe care le intelegem mai degraba cu inima decat cu mintea.
Cred, ca versurile cu pricina sunt un ecou al unui haiku scris de Laura Vaceanu, cu multi ani in urma, Oricum imi place si haikuul Crsitinei.Eu m-am gandit la evenimentele din Ucraina.
Voi schimba.
Multumesc pentru bunele intentii.
acu am priceput! credeam ca te referi la altceva cand ai spus de maniera. am incercat sa scriu fara sa recitesc, fara sa conteze, fara... si uite ce-a iesit:) acu sa vad cum se sapa asta! la acele prea multe "vei" nu prea stiu ce sa le fac. trebuie sa ma refer la viitor. diminutive sunt doar doua, si alea micute! restu' sa mai astepte:)
"dar mai rămăseseră prin absurd câţiva" este intradevar o formulare absurda si neglijenta. poti eventual sa spui "ramasesera din intimplare" sau "prin reducere la absurd". dar nu poti sa spui in limba romana ca ceva "ramine prin absurd".
mi se pare jenant xenofob sa afirmi ca "pitecantropii" ar fi fost printre "nationalitatile conlocuitoare" mai mult decit printre "majoritari". un pic de modestie nu strica la romani.
mi se pare aiurea si nedrept sa condamni pe cineva pentru ca parintii lui purtau numele de ...escu si prin natura lucrurilor a ajuns sa poarte un astfel de nume de familie. nimeni nu are nici o vina pentru parintii pe care i-a primit de la Dumnezeu. buni sau rai. si nici pentru numele mostenit. sau pentru etnia din care face parte. iar asta este probabil primul pas in a-l respecta. si fiecare sintem sensibili la modul in care este privit numele nostru sau etnia si parintii nostri. fiecare. si noi dar si oamenii pe care s-ar putea sa ii dispretuim. pentru ca fiecare dintre ei este in primul si in ultimul rind om.
Am înțeles ideea lucrării și mai ales că există o pasăre în cădere precum și efectul de pârghie căutat, eu însă mă refeream la compoziție și la cerințele acesteia. Aceasta cred că se poate rezolva în plan înainte de randare. Redimensionarea imaginii se poate face simplu într-un Photo editor oarecare. Ti se solicită acest lucru din considerente estetice și sunt convinsă că înțelegi exact ce vreau să spun.
Of, Virgil, cum poti sa spui de mine ca nu sunt mare, doar ai vazut ca sunt cu un cap mai mare ca tine. Si mai greu, ca stii bine, greutatea conteaza si ea. Nu stiu la ce altceva te-ai gandit tu, ca doar nu o sa ma laud tie ca sunt mare poet atata timp cat marimea si valoarea se vad, asa cum spui si tu, nu dupa laudele proprii, ci dupa recunoasterea celorlalti. Si chiar daca as fi mare ca poet, in viziunea altora si nu in viziunea ta, asta nu trebuie sa te deranjeze deloc, este loc in lumea poeziei pentru toata lumea. Si stii ca aia cu cititul este tot ironica, daca tie ti se PARE o imagine potrivita, mie nu mi se PARE, verbul a PAREA este bine scos de tine in evidenta, datul cu parerea nu este o certitudine, este o interpretare proprie.Daca esti inclinat sa crezi nu inseamna, de asemenea, ca este o certitudine, ci tot o proprie parere, interpretare.
Si asa la final, ca tot veni vorba de citire, ce-ar fi sa-ti sugerez sa ma citetsi pe mine, ca tot am scris cu vreo 21 de carti mai mult ca tine si doar apoi, dupa ce ma vei diseca si-ti vei putea forma o parere deloc superficiala si orgolioasa, iti vei putea da si opinia ta de pasionat de literatura si om cult vis-a-vis de calitatea operei mele. (nu intra in discutie parerile celorlalti critici sau doctori in literatura). Da, dupa cum vezi, folosesc cuvantul opera. Romane, poezie, critica, aforisme, mii de pagini din care te asigur ca ai ce retine.
Si o vorba de final: nimeni nu este profet in tara lui, de ce nu as fi eu profetul din Hermeneia ta?
Iată încă unul din incovenientele care apar atunci când se postează linkuri: textul trece pe locul al doilea şi discutăm ce e pe link şi nu textul.
Mie mi-a plăcut mult tensiunea sugerată în poem, libertatea autoarei de a folosi mijloacele dorite.
Nu înţeleg un lucru, ceva ce am mai observat la textele tale, Daniela, şi anume faptul că laşi rânduri libere între versuri care fac parte din aceeaşi frază. Nu ştiu dacă e ceva deliberat sau o problemă de redactare. De exemplu aici: urmează sângele cu patine albe
si dâre mici
ca și cum pe acolo ar urma să treacă trenuri
(lipsă diacritică la si)
Cât despre reguli şi regulamente şi libertate, aş putea spune că libertatea cea mai mare e acolo unde sunt nişte îngrădiri :)
Te citesc cu interes!
Dragă Marga Stoicovici,
Având în vedere că sunteţi stomatolog (iar mie mi-e cam frică de scaunul ăla de tortură...benefică), n-o să încerc deloc să muşc (cum mi se pare că încercaţi dvs. în vreo trei locuri din comentariu), deşi, la vârsta mea, am aproape toţi dinţii şi toate măselele în gură.
Ziceţi că nu ştiţi cine sunt. E posibil. Dar asta e o vină care se împarte între noi doi. A mea, că nu sunt suficient de cunoscut, dar şi a dvs., că n-aţi făcut niciun efort spre a mă cunoaşte (n-ar fi fost deloc greu).
După cum aţi putut vedea la finele postarii mele, textul a fost tipărit într-o revistă (pe care eu am fondat-o acum 11 ani şi pe care o conduc şi azi, la Târgovişte). Prin urmare, nu e vorba de "autism", ci, dimpotrivă, de implicare. Polyphem, pseudonimul cu care semnez rubrica intitulata "Cutia Pandorei" din "Litere" ia în derâdere felurite stupizenii. Precum cele de mai sus (textul fiind doar o primă referire la aşa-zisa revistă în cauză). Utilizez un pseudonim pentru că în revistă (care are 80 de pagini) eu mai semnez editorialul, revista revistelor (cu iniţiale) şi cronica literară. Dacă n-aţi prea auzit de mine, de revista "Litere", (re)cunoscută în lumea literară (vezi "Dicţionarul general al literaturii române" sau măcar wikipedia.org) ar fi trebuit să fi auzit. V-ar folosi, pentru că în ea au rubrici permanente scriitori importanţi precum Mircea Horia Simionescu, Alexandru George, Barbu Cioculescu, Henri Zalis, Mihai Cimpoi şi mulţi alţii. Puteţi citi revista accesând-o (dau o adresă publică, spre a nu fi acuzat de Virgil că nu respect regulamentul) prin www.ziare.ro .
Pentru moment n-am timp, dar promit să vă citesc şi să-mi spun părerea.
e interesant să văd asemenea reacții în apropierea sărbătorilor. ele dau naștere unor impulsuri care pe mine mă fascinează. petrecusem un asemenea moment în mulțime, și oameni care nu se cunoșteau se îmbrățișau ca frații. era straniu dar atât de firesc în acele momente. și nu era o întâlnire MISA:P. apreciez efortul lui nicodem, care îmi pare reușit, dar mai mult decât atât, vreau să cred în ecumenismul lui nu doar literar. pentru că apreciez oamenii care când își dau mâna uită cu ce partid țin, ce religie au, ce vârstă au, ce pregătire profesională și sunt doar oameni care sunt priviți/iubiți în mod egal de Dumnezeu! Sărbători fericite, nicodem! Felicitări pentru efort!
Mi-a plăcut mult această poezie. Imagini puternice, cum ar fi carnea ruptă de beznă, râsul luminii şi altele. E închegat şi expresiv. În final, nu ştiu de ce, nu îmi prea place cuvântul stern, e puţin deplasat faţă de vocabularul utilizat în rest. Eu aş spune coşul pieptului sau altceva. Îmi amintesc şi de un cântec "vino numai noaptea când tăcerea.."
Ai alocat timp pentru a citi din textele mele postate aici, pe Hermeneia, drept pentru care îți mulțumesc, ca unul care știe ce înseamnă timpul! Eu, printre alții, sunt de părerea qoheletică conform căreia observ că nimic nu e nou sub soare nici în literatură. De aceea nu mă ambalez prea tare când e vorba de originalitate, doar într-un areal restrâns, acela al cunoștințelor acumulate de mine (deși unici fiind ar trebui să fim originali per se) și nu mă sprijinesc într-o metaforă, într-un epitet, într-o litotă, sinecdocă, într-un anacolut etc. Cred în perfectibilitate. Scriu cum pot și când pot. Uneori reușesc să transmit ceva și atunci e ok. Se prea poate să fiu epigonul unor britanici, portughezi, francezi, români, personiști americani ș.a.m.d., iluștri anonimi la fel ca și mine, cine știe?! Nu mă deranjează. Tot se vor găsi unii să traseze paralele, pentru că aceasta este menirea lor. Și apreciez poeții care revin în antologii (v. Roua Plural - Constanța Buzea) asupra textelor din tinerețe, eliminând neajunsurile cauzate de lipsa scuzabilă a experienței. Faptul că postezi aici texte mai vechi ori din trecutul apropiat este, zic eu, benefic, pentru că vei întâlni reacții sincere care, probabil, îți vor fi (și aici depinde doar de tine) utile sau nu. Spui că scrii mai rar poezie, desigur, poemul este prin sine ceva accidental, însă nu mortal sper. Și aici glumesc. Mă interesează prea puțin publicarea mea în reviste, dar mulțumesc. Pentru compromisul de a evidenția un text al meu care nu este cel mai bun, adică pentru indulgența elegantă, ai un minus de la mine. reciproc în simpatie, Paul
două cadre:
unul impunător, dat de prezenţa cardinalului, respectiv măiestria pictorului, cel de-al doilea, comun, al străzii.
o sculptură modernă, aş putea spune, deşi vine din medieval.
"acum ştiu
şi vă spun şi vouă
încălţările pîinea şi apa nu sînt pentru drum
cămaşa pe care o îmbrac astăzi
nu se vrea acoperămînt cărnii mele
ele sînt daruri pe care Domnul nu le-a primit niciodată"
aş vrea să citesc o tonă de cărţi cu "clişee" în genul celui de sus. mulţumesc pentru bucuria şi emoţia pe care mi+o produce orice poem al tău vlad
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
poezia de mai sus nu este nici pe departe o parodie sau o blasfemie la adresa nimănui. citisem primul poem pe site al lui Paul Blaj intitulat "Ca sunetul în fluier" unde a fost atacat cu tot felul de opinii mai mult sau mai puţin stranii şi el a trebuit să se explice. găsesc, cel puţin pentru Cristina Ştefan, care în ultimul timp şi-a abrogat şi pe Hermeneia statutul de tutor literar şi dă din coate, rău de tot, să fie băgată în seamă, găsesc, zic, nevoia să mă explic.
Să începem cu titlul. Noapte cu plată. Este vorba de noaptea naşterii Mântuitorului. Unica noapte. L-a costat pe Dumnezeu ce a avut mai scump. A trebuit să devină El om, să coboare jos, la gura bortei năpârcii, în împărăţia întunericului, în lumea dominată de viperă, diavolul, sau cum mai este numit în Scriptură "şarpele cel vechi", balaurul din apocalipsa, care înşeală întreaga lume. nu e vorba aici de nici o blasfemie la adresa bisericii ortodoxe. e imaginea lumii care "zace în cel rău". de la titlu mergem la final, care spune:
"şi mă-ntreb
cu un bulz de dojană
oare cât costă biletul intrării în cer?"
pe mine nu mă costă nimic, în afară de o decizie personală, gravă şi decisivă vis a vis Dumnezeu, pe când pe El l-a costat atât de mult.
deci în împârăţia acesta a lumii dominată de diavol, fecioara naşte copilul. fecioara este doar un instrument, un vas ales pentru acest scop. fecioara nu trebuie nicidecum divinizată. asta ar fi idolatrie. Cristina ar fi vrut să-i acord un respect mai mare decat i se cuvine. daca aş fi scris Maria, desigur aş fi folosit capital letter. dar fecioara e un atribut, laudabil foarte în sine, dar atât.
"eu mă ascund în prezent,
căutându-mi sufletul mov prin pachetele
risipite sub pom."
în vremea de astăzi, oamenii se ascund după tot felul de argumente şi motivaţii de responsabilitatea deciziei de a-i da ascultare lui Dumnezeu. sufletul mov ar trebui sa fie alb, curăţat cu isopul mântuirii, de aceea a venit Dumnezeu la noi, sa ne mântuiască. noi discutăm de preoţi, ler, nuci, sarmale, porci tăiaţi de crăciun, sărbătoriri la o ţigară, cadouri, pom de crăciun, moş crăciun, ho ho ho, feel good attitude, şi lista poate continua la infinit. numai Dumnezeu nu! ce spun eu nu este parodie şi nici blasfemie, e o stare de plâns!
"şi Pruncul
înfăşat în mare lumină
dă tuturor care-l vor o
bucăţică din El."
nu e nimic complicat aici. nu e parodie, nu e blasfemie.
"nămeţii, da,
nămeţii de ură se pun curmeziş
să nu iasă din piepturi de ceară aminuri." ??????????
"irozii urlă-n coşmaruri ca lupii,
stelele stelele stelele cântă..."
E un fapt istoric, consemnat nu numai în Scriptură. Irod, de frică să nu i se clatine tronul, a dat porunca să fie omorâţi, în Betlehem, toţi copiii de la doi ani în jos, în speranţa stârpirii celui de născut la iesle. Şi e plină lumea de irozi. România a fost şi este plină de irozi. stelele, deşi moarte în ele însele, sînt mai vii decât oamenii.
Am scris aceasta poezie pentru ca nu fusese nimeni gata, la acel moment, sa posteze despre semnificatia sarbatorilor in care am intrat. Citisem undeva ca in Romania si in diaspora romana, in anumite cercuri, exista un puternic curent de a se introduce in tara "religia" lui Zamolxe. Cică noi trebuie să avem religia noastra autohtonă. Intreb: cine este in spatele acestei deluzii? năpârca! Si Cristina, năparca nu înseamnă "biserica noastră de stat". In poezia de mai sus nu e nimic anti-ortodox. Faptul ca am spus intr-unul din raspunsurile mele ca sint evanghelic, nu inseamna ca sint anti-ortodox. sint un om preocupat de sufletul meu, pe care-l vreau alb si nu mov sau negru. Daca mai ai nelamuriri, scoate-le la iveală. Si te rog, nu te da rotundă în ce priveste promovarea culturii si protapirea pe enşpe scene literare că pe mine nu ma impresionezi. In afara ca esti femeie, om, aproapele meu si egal cu mine, în mare nevoie de mântuire, esti nulă in toate celelalte privinte. Deci, haina asta de tutore literar nu-i a ta. Ce a spus Pruteanu, Vianu, si orice domn Escu, pe mine mă lasa rece. pe mine mă arde doar flacăra cerului. mă dai afară de pe site pentru asta?
pentru textul : noapte cu plată deam ramas asa, cu un zimbet. mi-am amintit cum e controlul medical aici in america si cite chestii de etica medical-legala s-ar incalca daca s-ar putea petrece aici asa ceva. zimbesc. se vede ca ai o mina deprinsa cu arta dialogului. bun venit pe Hermeneia. am rezerve fata de folosirea gerunziului "întingând". parca eu stiam ca se foloseste "întinzînd". offtopic: te rog sa imi trimiti pe adresa [email protected] o alta adresa de e-mail. cea cu care te-ai inscris a functionat la validare dar acum nu mai functioneaza. este nevoie de o adresa valida si la care poti fi contactata. multumesc virgil titarenco
pentru textul : Dumneavoastră nu vedeți bine deAm recitit poezia. I Îmi pare structurată pe trei momente diferite, trei stări de suflet, stări existențiale. Le reunește persoana prin experiența câștigată. Sufletul fărâmițat, în plutire liberă... în final...
pentru textul : netulburarea apelor demulţumesc Adrian pentru citire,Angi am corectat,mulţumesc pentru sesizare.
pentru textul : Începutul unei scrisori recomandate deda, un titlu ar fi bun si pentru ca ar respecta regulamentul. dar oare ar dori si autorul aceasta?
pentru textul : .. deAranca am corectat.. sper ca apar accentele in franceza cum trebuie. Restul e hazard..
pentru textul : Un Poet Român la Paris deprima strofă are farmec. a doua se cam stinge în confuz. părerea mea
pentru textul : Închinare deConform regulamentului:
„8. Pe siteul Hermeneia.com nu există niveluri de acces. Toţi membrii lui au drepturi egale de acces din prima zi în care devin membri.
9. În același timp însa, din punct de vedere artistic, comunitatea literara Hermeneia are doua categorii de membri:
- o categorie de novice și una de autor. Acestea nu sînt niveluri de acces. Acronimele acestor categorii sînt nH și aH.”
La informaţii despre autor:
„Ancuţa Leonard
Corespondent
[…]
Istoricul activităţii
6 ani 6 luni”
N-am citit bine „regulamentul”? „corespondent”?
pentru textul : prezervativ deMă rog, eu mă abțin acum de la teologie ca să nu îmi sară careva în cap și mă rezum la terminologie. Este oare "vinovată" o limbă pentru faptele culturii sau cultului care a îmbrățișat-o? Asta continuînd întrebarea dintre compasiune și milă.
pentru textul : Vin Sărbătorile de Paști. Până la Inchiziție ne mănâncă popii (de cartier). deDa, trebuie să îmi cer scuze pentru întârzierea cu care îți răspund! Îți mulțumesc frumos Mariana! Pentru că te-ai aplecat pe text. Pentru feedback-ul sincer. Pentru... pentru... pentru... o duminică plăcută să ai!
pentru textul : Studentul deDomnule Sandru, mi-ați smuls un zâmbet chiar în dimineața de luni. Lungimea versurilor este aleatorie, au ajuns să fie aranjate centrat printr-o mică eroare, dar le-am lăsat așa. În rest, partea mea o consider nu tocmai "fadă", de altfel, sunt subiectivă, probabil prin implicarea emoțională în contextul relevat mai sus. Vă mulțumesc pentru părerea dvs. la care țin în mod deosebit și voi încerca pe viitor să dezamăgesc mai puțin.
pentru textul : H * deparerea mea este ca desi e scris relativ bine, textul e cam dulceag pentru gustul meu. Am de asemenea rezerve fata de folosirea femininului "psiholoagei". Ultima data cind traiam eu in Romania profesiunile in general nu aveau "gender". Sa inteleg ca s-au schimbat regulile...?
pentru textul : Experiența deDistinsă Adriana Lisandru vă mulțumesc pentru faptul ca ați citit acest poem. Fiind eu un "old man", copilaria mea a coincis cu perioada bolșevizării României de către sovietici. Credința mea este că poezia nu trebuie să planeze doar în spații evenescente ci, câteodată, poate îndrăzni să plonjeze în istorie. Părinții mei, învățători români fiind, au fost obligați sa învețe, în 1948 - la seral - limba rusă, și asta în mod inutil, pentru că la clasă, în școala generală, nu se preda limba rusă. M-am temut că poemul nu va plăcea, pentru că mai tinerii mei confrați vor face mai greu conexiunile și, în fond, puțin le pasă de acei ani foarte îndepărtați. Vă mulțumesc pentru înțelegere și pentru "peniță".
pentru textul : Băieți de cauciuc vor săruta fete de cauciuc deCalin... fiecare, din postura de autor sau lector, venim cu un bagaj foarte personalizat, cu o serie de sensibilitati care ne apropie sau ne departeaza de text... cum facem fata e doar o chestiune personala... tu stii insa ca la mine in pagina opiniile tale sunt binevenite. Bianca... multumesc pentru modul in care ai rezonat... sunt unele poezii pe care le intelegem mai degraba cu inima decat cu mintea.
pentru textul : insomnie deCred, ca versurile cu pricina sunt un ecou al unui haiku scris de Laura Vaceanu, cu multi ani in urma, Oricum imi place si haikuul Crsitinei.Eu m-am gandit la evenimentele din Ucraina.
pentru textul : Depărtate ecouri deVoi schimba.
Multumesc pentru bunele intentii.
acu am priceput! credeam ca te referi la altceva cand ai spus de maniera. am incercat sa scriu fara sa recitesc, fara sa conteze, fara... si uite ce-a iesit:) acu sa vad cum se sapa asta! la acele prea multe "vei" nu prea stiu ce sa le fac. trebuie sa ma refer la viitor. diminutive sunt doar doua, si alea micute! restu' sa mai astepte:)
pentru textul : pre post și ne viziune de"dar mai rămăseseră prin absurd câţiva" este intradevar o formulare absurda si neglijenta. poti eventual sa spui "ramasesera din intimplare" sau "prin reducere la absurd". dar nu poti sa spui in limba romana ca ceva "ramine prin absurd".
mi se pare jenant xenofob sa afirmi ca "pitecantropii" ar fi fost printre "nationalitatile conlocuitoare" mai mult decit printre "majoritari". un pic de modestie nu strica la romani.
mi se pare aiurea si nedrept sa condamni pe cineva pentru ca parintii lui purtau numele de ...escu si prin natura lucrurilor a ajuns sa poarte un astfel de nume de familie. nimeni nu are nici o vina pentru parintii pe care i-a primit de la Dumnezeu. buni sau rai. si nici pentru numele mostenit. sau pentru etnia din care face parte. iar asta este probabil primul pas in a-l respecta. si fiecare sintem sensibili la modul in care este privit numele nostru sau etnia si parintii nostri. fiecare. si noi dar si oamenii pe care s-ar putea sa ii dispretuim. pentru ca fiecare dintre ei este in primul si in ultimul rind om.
pentru textul : mic pamflet de neputinţă. 2. deințeleg acest punct de vedere.
pentru textul : regret pe spațiu simplu deAndu, acest text trebuie încadrat în altă categorie, fiindcă nu e o fabulă în versuri.
pentru textul : lordul banal dePrezența dvs. dle. Titarenco obligă întotdeauna la mai bine, mai bun, deși a fi la înălțimea așteptărilor dvs. nu e un lucru tocmai ușor.
pentru textul : Trandafirul Alb deAm înțeles ideea lucrării și mai ales că există o pasăre în cădere precum și efectul de pârghie căutat, eu însă mă refeream la compoziție și la cerințele acesteia. Aceasta cred că se poate rezolva în plan înainte de randare. Redimensionarea imaginii se poate face simplu într-un Photo editor oarecare. Ti se solicită acest lucru din considerente estetice și sunt convinsă că înțelegi exact ce vreau să spun.
pentru textul : Lemuria deOf, Virgil, cum poti sa spui de mine ca nu sunt mare, doar ai vazut ca sunt cu un cap mai mare ca tine. Si mai greu, ca stii bine, greutatea conteaza si ea. Nu stiu la ce altceva te-ai gandit tu, ca doar nu o sa ma laud tie ca sunt mare poet atata timp cat marimea si valoarea se vad, asa cum spui si tu, nu dupa laudele proprii, ci dupa recunoasterea celorlalti. Si chiar daca as fi mare ca poet, in viziunea altora si nu in viziunea ta, asta nu trebuie sa te deranjeze deloc, este loc in lumea poeziei pentru toata lumea. Si stii ca aia cu cititul este tot ironica, daca tie ti se PARE o imagine potrivita, mie nu mi se PARE, verbul a PAREA este bine scos de tine in evidenta, datul cu parerea nu este o certitudine, este o interpretare proprie.Daca esti inclinat sa crezi nu inseamna, de asemenea, ca este o certitudine, ci tot o proprie parere, interpretare.
Si asa la final, ca tot veni vorba de citire, ce-ar fi sa-ti sugerez sa ma citetsi pe mine, ca tot am scris cu vreo 21 de carti mai mult ca tine si doar apoi, dupa ce ma vei diseca si-ti vei putea forma o parere deloc superficiala si orgolioasa, iti vei putea da si opinia ta de pasionat de literatura si om cult vis-a-vis de calitatea operei mele. (nu intra in discutie parerile celorlalti critici sau doctori in literatura). Da, dupa cum vezi, folosesc cuvantul opera. Romane, poezie, critica, aforisme, mii de pagini din care te asigur ca ai ce retine.
Si o vorba de final: nimeni nu este profet in tara lui, de ce nu as fi eu profetul din Hermeneia ta?
Ne destindem in continuare nu?
pentru textul : Umbra. deIată încă unul din incovenientele care apar atunci când se postează linkuri: textul trece pe locul al doilea şi discutăm ce e pe link şi nu textul.
Mie mi-a plăcut mult tensiunea sugerată în poem, libertatea autoarei de a folosi mijloacele dorite.
Nu înţeleg un lucru, ceva ce am mai observat la textele tale, Daniela, şi anume faptul că laşi rânduri libere între versuri care fac parte din aceeaşi frază. Nu ştiu dacă e ceva deliberat sau o problemă de redactare. De exemplu aici:
urmează sângele cu patine albe
si dâre mici
ca și cum pe acolo ar urma să treacă trenuri
pentru textul : eine kleine musik de(lipsă diacritică la si)
Cât despre reguli şi regulamente şi libertate, aş putea spune că libertatea cea mai mare e acolo unde sunt nişte îngrădiri :)
Te citesc cu interes!
corectat! de ce am senzatia ca si "calumea" era ok?! nu stiu... dar am corectat. multumesc.
pentru textul : Melancholia/Apoftegma deDragă Marga Stoicovici,
pentru textul : "Bijuterii literare" deAvând în vedere că sunteţi stomatolog (iar mie mi-e cam frică de scaunul ăla de tortură...benefică), n-o să încerc deloc să muşc (cum mi se pare că încercaţi dvs. în vreo trei locuri din comentariu), deşi, la vârsta mea, am aproape toţi dinţii şi toate măselele în gură.
Ziceţi că nu ştiţi cine sunt. E posibil. Dar asta e o vină care se împarte între noi doi. A mea, că nu sunt suficient de cunoscut, dar şi a dvs., că n-aţi făcut niciun efort spre a mă cunoaşte (n-ar fi fost deloc greu).
După cum aţi putut vedea la finele postarii mele, textul a fost tipărit într-o revistă (pe care eu am fondat-o acum 11 ani şi pe care o conduc şi azi, la Târgovişte). Prin urmare, nu e vorba de "autism", ci, dimpotrivă, de implicare. Polyphem, pseudonimul cu care semnez rubrica intitulata "Cutia Pandorei" din "Litere" ia în derâdere felurite stupizenii. Precum cele de mai sus (textul fiind doar o primă referire la aşa-zisa revistă în cauză). Utilizez un pseudonim pentru că în revistă (care are 80 de pagini) eu mai semnez editorialul, revista revistelor (cu iniţiale) şi cronica literară. Dacă n-aţi prea auzit de mine, de revista "Litere", (re)cunoscută în lumea literară (vezi "Dicţionarul general al literaturii române" sau măcar wikipedia.org) ar fi trebuit să fi auzit. V-ar folosi, pentru că în ea au rubrici permanente scriitori importanţi precum Mircea Horia Simionescu, Alexandru George, Barbu Cioculescu, Henri Zalis, Mihai Cimpoi şi mulţi alţii. Puteţi citi revista accesând-o (dau o adresă publică, spre a nu fi acuzat de Virgil că nu respect regulamentul) prin www.ziare.ro .
Pentru moment n-am timp, dar promit să vă citesc şi să-mi spun părerea.
e interesant să văd asemenea reacții în apropierea sărbătorilor. ele dau naștere unor impulsuri care pe mine mă fascinează. petrecusem un asemenea moment în mulțime, și oameni care nu se cunoșteau se îmbrățișau ca frații. era straniu dar atât de firesc în acele momente. și nu era o întâlnire MISA:P. apreciez efortul lui nicodem, care îmi pare reușit, dar mai mult decât atât, vreau să cred în ecumenismul lui nu doar literar. pentru că apreciez oamenii care când își dau mâna uită cu ce partid țin, ce religie au, ce vârstă au, ce pregătire profesională și sunt doar oameni care sunt priviți/iubiți în mod egal de Dumnezeu! Sărbători fericite, nicodem! Felicitări pentru efort!
pentru textul : aşa a spus el deMi-a plăcut mult această poezie. Imagini puternice, cum ar fi carnea ruptă de beznă, râsul luminii şi altele. E închegat şi expresiv. În final, nu ştiu de ce, nu îmi prea place cuvântul stern, e puţin deplasat faţă de vocabularul utilizat în rest. Eu aş spune coşul pieptului sau altceva. Îmi amintesc şi de un cântec "vino numai noaptea când tăcerea.."
pentru textul : Nu se mai întorc, întorsule suflet deAi alocat timp pentru a citi din textele mele postate aici, pe Hermeneia, drept pentru care îți mulțumesc, ca unul care știe ce înseamnă timpul! Eu, printre alții, sunt de părerea qoheletică conform căreia observ că nimic nu e nou sub soare nici în literatură. De aceea nu mă ambalez prea tare când e vorba de originalitate, doar într-un areal restrâns, acela al cunoștințelor acumulate de mine (deși unici fiind ar trebui să fim originali per se) și nu mă sprijinesc într-o metaforă, într-un epitet, într-o litotă, sinecdocă, într-un anacolut etc. Cred în perfectibilitate. Scriu cum pot și când pot. Uneori reușesc să transmit ceva și atunci e ok. Se prea poate să fiu epigonul unor britanici, portughezi, francezi, români, personiști americani ș.a.m.d., iluștri anonimi la fel ca și mine, cine știe?! Nu mă deranjează. Tot se vor găsi unii să traseze paralele, pentru că aceasta este menirea lor. Și apreciez poeții care revin în antologii (v. Roua Plural - Constanța Buzea) asupra textelor din tinerețe, eliminând neajunsurile cauzate de lipsa scuzabilă a experienței. Faptul că postezi aici texte mai vechi ori din trecutul apropiat este, zic eu, benefic, pentru că vei întâlni reacții sincere care, probabil, îți vor fi (și aici depinde doar de tine) utile sau nu. Spui că scrii mai rar poezie, desigur, poemul este prin sine ceva accidental, însă nu mortal sper. Și aici glumesc. Mă interesează prea puțin publicarea mea în reviste, dar mulțumesc. Pentru compromisul de a evidenția un text al meu care nu este cel mai bun, adică pentru indulgența elegantă, ai un minus de la mine. reciproc în simpatie, Paul
pentru textul : vorbesc privind într-o parte dedouă cadre:
pentru textul : sculptură în lemn roşu deunul impunător, dat de prezenţa cardinalului, respectiv măiestria pictorului, cel de-al doilea, comun, al străzii.
o sculptură modernă, aş putea spune, deşi vine din medieval.
"acum ştiu
şi vă spun şi vouă
încălţările pîinea şi apa nu sînt pentru drum
cămaşa pe care o îmbrac astăzi
nu se vrea acoperămînt cărnii mele
ele sînt daruri pe care Domnul nu le-a primit niciodată"
aş vrea să citesc o tonă de cărţi cu "clişee" în genul celui de sus. mulţumesc pentru bucuria şi emoţia pe care mi+o produce orice poem al tău vlad
pentru textul : aşteptarea după Simion dePagini