Mi-a placut povestea. E multa tristete aici si cateva amintiri din alte timpuri, asa le percep. O impletire de vis cu realitatea de trecere a unei nopti si ce m-a uimit, nimeni nu asteapta un nou inceput - dimineata - aici este finalul, in noaptea unde ledul palpaie ca o speranta care mai mult nu este. Foamea este o tema repetativa/obsesiva si nu stiu de ce m-am gandit la o foame totala, de nou, de altceva dar si la o pragmatica stare de foame. Sfarsitul poemului aduce iarasi ledul, asa cum am mai spus, ca pe o unica mica speranta de lumina. Felicitari pentru creatie.

Incepi prin a ne prezenta drept titlu un concept si nu unul oarecare ci dragostea, chestiune care din capul locului da impresia de pretiozitate... basca umorul involuntar din "dragostea... de Ecaterina Bargan"... macar sa fi lasat o bruma de subiectivitate dar astfel suna a definitie, a sentinta aproape... Textul e relativ zgarcit in cuvinte si vezi tu Ecaterina astfel de alcatuiri poetice trebuie sa mizeze pe sugestie si formulari puternice pentru a exprima si altceva in afara banalului. Mi-a placut imaginea podului slefuit de pasi, chiar si ambivalenta cuvantului pod (punte sau parte a unei constructii)... strofa a doua este prea soft si este situata exact in pozitia de forta care ar fi trebuit sa sustina inceputul... e, cum sa iti spun, fragila ca o testoasa cu burta in sus... finalul nici asa nici pe dincolo... e frumos dar banalizat de la atata folosire. Cu alte cuvinte intentie laudabila dar mai e nevoie de pasi pana sa se slefuiasca pe deplin :)

Nu am înțeles dacă textul este o transcriere de pe unitatea de ascultare din magazinul satului (vreunul din multele existente în județele lui Pinalti) sau este o ficțiune literară.
Dacă este prima, atunci înțeleg aprecierea lui Pal, și normal i-aș da și eu o peniță.
Dacă este a doua, este doar un text foarte slab, nici măcar nu mă ridic de pe budă ca să explic de ce, cu scuzele de rigoare of course.
Cele bune

va multumesc pentru semnele lasate. ma bucur de aprecierea poeziei, care a aparut in penultimul numar al revistei Dacia Literara. :) o sa incerc sa vin ceva mai des.

pe bune că nu am înțeles nimic și nici nu am simțit nimic. autorul textului are talentul de a mînui metaforele și arta detaliului dar nu reușește să coaguleze un tablou. doar crochiuri.

poem al timpului "ar fi trebuit", un timp labirintic, diluat ("incetfoarteincet", "lungfoartelung"), o poveste de ținut în palme și admirat. ceva duce către un ecorșeu al unei stări de conștiință sau conștiență neasumată sau în curs de asimilare. poate doar o evadare doua in prozaic, dar in rest... un poem care se susține foarte bine.

draga Bobadil, nu stiu cum sa iti spun dar acum chiar ca nu imi vine sa scriu cu ritm si rima

Când am citit prima dată întrebarea, superficial, m-am întrebat revoltată: Cum să moară poezia?! Cum să moară Cuvântul?!
Şi nici acum, după mai multe zile, parcă nu pot accepta acest ,,destin” al poeziei. Cred că mai degrabă, m-aş referi la un anume gen de poezie, la un anume curent estetic sau generaţie literară, poate că doar acestea rămân în urmă într-un loc mai mult sau mai puţin vizibil în istoria literaturii. Poezia este şi va fi cât va fi omul şi cuvântul. Va lua forme tot mai noi, se va transfigura, însă va avea acelaşi miez, acelaşi scop, fiindcă ea e expresia unei nevoi artistice existente în om, nevoia de a crea, nevoia de se bucura de creaţia lui şi a altora. Creierul uman are o parte stângă şi o parte dreaptă :) Sufletul omului a fost atins cândva de frumos, de adevăr, de iubire, de suferinţă, şi nu va rămâne insensibil oricât de pragmatic ar fi, oricât de tehnologizat va fi secolul în care va trăi.
Civilizaţia din secolul XXI asigură viteza informaţiei şi ne duce spre o viaţă plină de ,,instant-uri”. Doar poezia nu e instant, nu are cum. Pe de altă parte această ,,civilizaţie” a vizualului impus de tv, internet, poate influenţa gradul de abstractizare şi însăşi creativitatea. Lipsa lecturii, de asemeni. În pericol e generaţia tânără.
Epigonii au fost şi vor fi, însă doar ca o perioadă de tranziţie, de tatonare. Poezia care ,,rămâne” va rămânea fiindcă mereu va exista un mentor al unei generaţii, un pivot, sau un grup, cineva precum Gherea sau un Vlahuţă care vor spune:
"Tinere scriitor, lasă istoricilor trecutul depărtat şi tulbure, cată mai bine-n jurul tău, umple-ţi sufletul de emoţiile timpului în care trăieşti şi arată-ne, la lumina talentului tău, durerile şi aspiraţiile societăţii noastre de azi, luptele şi pasiunile la care eşti martor şi părtaş, oamenii pe care-i cunoşti, viaţa de care palpităm; ascultă bine şi-nţelege bătăile inimilor noastre - ce-ţi vorbesc ele asta ne interesează mai cu deosebire, asta vrem să ne spui, tinere scriitor!" (Mahalagismul in literatura).
Cititorii poeziei sunt în procent foarte mic publicul, în procent mai mare poeţii şi în procent mic criticii. Ne citim noi între noi…şi aşa a fost mereu, în orice generaţie literară.
Pentru tineret un mare rol îl are educaţia în şcoli, formarea gustului pentru frumos, pentru valori. Cert e că sunt multe variabile... mai poate fi şi ,,vidul” după un mare nume sau după o generaţie de aur…cu toate acestea Poezia nu va muri :) Părerea mea.
Închei cu un îndemn de al lui Traian Dorz, apropo de epigoni:
"Spre Cetatea Poeziei nu poţi merge pe urmele altora decât foarte puţin. Îndată trebuie să-ţi afli drumul tău propriu. Şi încălţămintea ta de aur. Şi urma ta prin rouă.
Lumina urmelor tale s-o laşi numai pe un teren virgin, pe unde n-a mai călcat nimeni niciodată. Numai urmele lui Iisus să le cauţi.
Ale nimănui altcuiva."

finalul mi se pare oarecum căutat și artificial. dar cred că ești pe o cale bună.

Îl felicit şi eu pe Matei pentru dublă şi îi dorersc succes în noul juriu, sper că acest frumos concurs va continua.
Ca o încheiere a participării mele la concursurile de poezie (mulţumesc încă o dată lui Călin că s-a gândit şi la mine pentru această ediţie inaugurală) am făcut o statistică (ce să-i faci, informaticianul din mine) în care am rezumat "abaterea" de la nota finală a fiecărui membru al juriului, fără să ţin cont de sens, deci în modulo cum se zice în matematică, pentru textele din top 10, dacă cineva doreşte să extindă ideea, be my guest...
Statistica mea arată cam aşa
Profetul - 11,784 puncte
Alma - 11,890 puncte
Sancho Panza - 9,286 puncte
Dorel - 7,746 puncte
Bobadil - 7,398 puncte
I.D. Nicolae - 14,098 puncte
Încă o dată felicitări pentru organizarea acestui concurs.
Andu

mi se pare o reusita trimiterea la emi, (auto)ironica pe alaturi, constienta si mirândă. din cate imi amintesc am mai intalnit la alma o astfel de tehnica a situarii inauntrul si in afara starii/textului, intr un metalimbaj care se protejeaza de spectrul patetismului si asigura, daca nu depasirea ""crizei", macar asumarea ei. despre atotprezenta dlui Pa, nu spun nici da nici nu. e si el un dumnezeu care moare mai greu

12 " are si alte conotatii. Cei tineri nu stiu, dar existau pe vremuri discuri de patefon de exact 12" diametru. Faceam cozi la un magazin pe Calea Victoriei ca sa cumpar Bach sau Grieg. Mai tarziu am cunoscut un arhitect cu vreo 3000 de discuri rare care invita tineret la auditii muzicale. Se numea Osanski si nici de el nu se mai aude desi a construit ceva prin urbe . E stupid sa credem ca lasam ceva posteritatii, ea nu are nevoie de oseminte ci numai de prezent care hop! orice am face devine imediat trecut. Mi-a luat 12 minute sa scriu aici , who cares?

Andule, uite că așa mi-am dorit eu, să știu că a trecut prin mîna mea tot ce este aici ca și infrastructură și că îi cunosc cu de-amănuntul fiecare colțișor. Nu neaparat pentru ca aș fi un „control freak” (deși poate uneori mai am înclinații, wink, wink), dar cred că este foarte folositor pentru mine (nu am de gînd să îmbătrînesc foarte curînd) și apoi cred că dacă pretind celor ce publică aici să exceleze probabil că efortul meu îi va face să se gîndească de două ori înainte să mă acuze de dictatură. La urma urmei de ce să lăsăm să ne năpădească mediocritatea. Și, by the way, eu cred că outsourcing-ul este una din cauzele mediocratizării Americii în ultima vreme.

Adina, mă bucură vizita ta la acest poem. mi-a plăcut cum ai primt aceste versuri... mulțumesc. te mai aștept. îți las aici un link cu privire la taguri - http://hermeneia.com/util/hcode.htm Madim