poemul poarta, de la inceput pana la sfarsit, o constanta stare de constientizare a starii de indragostit. sentimentele se desfasor puternice sub ochiul cititorului, descrise fiind in amanut, dar delicat.
am schimbat titlul, revenind la cel ales ieri. ironica mea, oarecum -oarecum?- nativa (nativa etc.) ma ajuta sa fiu mai bun. uneori, ma abtin. uneori. multumesc. ma bucur ca ti-a placut
”un țiuit îmi străpunge urechile ca un cui
atîrnată de el liniștea se descompune
o zdreanță murdară în cacofonii răsturnate”
- îmi place discursul de aici, imaginile sunt pătrunzătoare, intră în... carnea lucrurilor :)
- poate doar acele palme ”albinoase” din final nu m-au atras...
- în fine, am citit un text bun, mi-am aruncat și eu ochii ”printre apele reci și murdare
și sparte”...
se pare ca exista o noua preocupare pentru "lirica clipei". poate de aceea mi se par putin in plus iesirile semi-retorice de genul "aud și oamenii murind în lume" sau "ea învelește matur corpul iubit"
just wonderful, i really enjoy your short writings. i go to romania much often, like once every two years, sometimes every year and for me it didn't move so much forwards, still really dislike some things about it, especially the stray dogs and the gypsies. but anyway, i guess it's on the right path. romanians in romania are so different from the romanians in southern adn western europe, i think, because most of the lower classes left the country, so it's a pretty clean place to stay now
scuze, am trimis commul înainte de vreme. ...dar cum ar putea fi definită Arta, dacă nu o expresie a Sinelui? firește, există și "arta" expresie a eului, dar nu la aceea mă refeream.
bianca, daca poporul nu vrea panem fara circenses, atunci ii dam circenses, pentru o mai buna digestie. astfel, nu mai raman texte foarte bune cu 2, 3, 10 vizionari, ceea ce nu este acceptabil. sunt pentru o resuscitare, chiar daca trebuie folosite armele ironiei de calitate. fireste ca nu sunt de acord cu obrazniciile si mojiciile cu tenta sexuala. dar nu a putut fi vorba despre asa ceva in acest caz. nu?! sunt de acord cu astfel de experimente. sper sa pot contribui, in masura timpului liber si a inspiratiei. imi plac replicile inteligente ale celorlalti si spiritul viu, neapretat. qed
parerea mea ramine ca a scrie un text poetic religios si contextualizat istoric este foarte greu daca nu imposibil. este foarte usor sa aluneci in bombasticism adulator sau descriptiv insipid. poezia nu este "ana are mere" ci poezia este "ana are mere... in sin" ca si sexualitatea, spiritul religios poate deveni foarte plictisitor daca nu stie sa ascunda si sa sugereze subtil. osanale poate scrie oricine, poezie foarte putini. dar nu iti fa probleme, puteam sa fiu si mai dur
Am sa incep prin a spune ca din punct de vedere formal poezia are multe imperfectiuni care sunt evidente insa dincolo de acestea, de modul cum ai contruit textul, am regasit o atmosfera deosebita... genul acela de intimitate pe care poti sa o ai numai cu un strain, o dezechilibrare neasteptat a sinelui, o vibratie - in acest caz nu ma hazardez sa definesc ce anume, cred ca nici nu are importanta -, o con-jurare. Sincopele au rolul lor, nici englezismele nu sunt parca atat de deranjante... si ma bucur ca toata aceasta dinamica/energie degajata de text nu se reduce la o simpla neliniste.
ok, iaca de unde vine necazul: in poezia religioasa, absolut nelamoda astazi, ma caznesc sa delimitez, pe cat posibil, poezia de predica. predica imi pare ca nenoroceste poezia. mi-au ramas la indemana descrierea, imaginile, meditatia si prea putin explicativ ca de asta nu mai e nevoie in poezie. or mai fi si alte nuante, dar pe aici sunt deocamdata. thx de comentariu!
Chiar, cum explici o poezie? Am citit undeva ca ar fi curată blasfemie să faci așa ceva, poezia se explică prin sine, zicea. Dacă o tai curge pe jos și moare. E vară, asta se aude acolo departe la orizont. Dar e frig și albastru. Atât de albastru încât dimineața fură cu bună știință culoarea cămășii. Ei. Sper că nu vă place varianta asta. E un simplu joc. Jocul de-a hoața. Și surprinza de a mă trezi aruncat în vară, fără să mă întrebe nimeni nimic.
Ionel, am citit toate cele 5 texte (care ar fi putut, zic eu, fi comasate in 3 sau chiar 2 texte) si pot spune ca textul total nu se ridica dincolo de o banala poveste romantico-provinciala destul de mediocra. Am observat ca in general tu ca scriitor de texte in proza ai cel putin doua probleme. In primul rind povestile tale nu reusesc sa aiba nici un fel de drama sau intriga majora sau secundara. Sint de cele mai multe ori aproape niste anecdote cu continut erotic pe care le povestesc barbatii la pescuit sau la o tigara inainte sa intre in tura. Un fel de varianta proviniciala a lui Playboy care nu reuseste sa treaca dincolo de furnicatura epidermei. In al doilea rind, tu creezi personaje dar ele (nici cele principale si nici cele secundare) nu reusesc sa comunice mare lucru. Poate doar unele platitudini existentiale dar nu mai mult. Am mai spus-o de foarte multe ori, atunci cind folosesti sexul sau elementele religioase intr-un text trebuie sa fii foarte foarte bun ca iasa literatura. Ca sa ti-o spun mai pe sleau, pune-ti la sfirsitul unui text intrebarea: dupa ce citeste cineva textul asta ce anume il va face sa isi aminteasca de el in afara de faptul ca ala s-a culcat cu aia pina n-au mai putut? Daca poti s-a dai un raspuns semnificativ atunci ai facut literatura. Daca nu, ma tem ca nu.
ce ma amuza acest "pupat piata independentii" care se practica spre final. continui sa cred ca initiativa si textul almei sint si bune si de bun augur tocmai pentru ca nu este nici concurs si nici clasament oficial sau semioficial ci o simpla, banala, normala, civilizata, ordonata, eleganta, calma, partial anecdotica, subiectiva, muncita, succinta parere personala de asemenea subscriu la parerea lui actaeon ca toata furtuna asta intr-un pahar cu apa isi are originea in mundana noastra invidie cea de toate zilele, nu ne-o mai da noua Doamne! am zis
simt influente medeene in poezia ta de azi..nu stiu daca e bine sau rau... sunt o multime de imagini superbe amestecate in acele leit/motive , apoi ostinato/ul liric...repetitiile... sunt cantece de dragoste, o dragoste stranie ca o camera verde, poate camera verde a lui eliade ..o posibila antecamera a mortii... si culorile, si dispunerea poemelor... desi in tine se contureaza tot mai clar glasul poetic simt o vesnica emotie a inceputului, de parca maestrul nu picteaza direct cu culoare pe panza ci ia foaia si timid insira carbunele, apoi schiteaza pe panza si vine generos cu rogvaiv... amestec de copilarozitate cu tuse groase sau subtiri dar sigure ... nu e dali, e eminemi...
"Atenție, în limba română nu există cuvîntul „predictează” și nici verbul „a predicta”." (V. T)
- cred că e vorba de o simplă compunere: a dicta + elementul de compunere "pre". Dex-ul nu dă cuvântul pentru că ar fi absurd să dea orice termen compus în această manieră. Consider totuşi că o variantă mai firească era mai nimerită, atâta timp cât noul termen nu aduce mai nimic în plus.
Andu, mulțumesc pentru comentariu. Te rog să mă scuzi pentru că uneori nu răspund criticilor tale, dar timpul îmi este drămuit , ceea ce nu înseamnă că nu țin cont de ele.
Dle A.A.A, nu ai tot intrat, ci ai intrat o singură dată pe 23.01.2010 sub 2 texte atât.
Nu am răspuns acum, ca să mai tastezi sub textele mele şi n-am nevoie nici de peniţe, nu fac colecţie dacă nu merit. Îmi cer scuze la toţi cei cărora nu le răspund ori nu le comentez textele, timpul meu este foarte drămuit şi prioritatea este să mai scriu şi să citesc cât mai mulţi. Acum lucrez în mai multe locuri ca să-mi asigur un nivel de trai bun, când voi fi pensionar va fi cu totul altceva.
Vorba cronicarului ,,oamenii sunt sub vremi" şi nu invers.
Într-adevăr, aceasta a fost ideea, de a construi treptat un edificiu pe care să îl dărâm în ultima strofă. Nu voiam să diluez mesajul poetic, doar să termin într-o notă ușor aeriană. Finalul este, de fapt, expresia unui eșec, a unei ratări. Cineva mi-a zis odată să nu-mi fac probleme, poezia se învață. Așa o fi? :)
Dragă Tudor, nu intenționez să deschid o polemică pe versurile citate de tine, în care Labiș, după opinia mea este epigon hmmm... hai să zic doar tributar lui Eminescu & Arghezi, versuri în care își căuta orizontul liric, drept pentru care nici nu au ajuns în manuale. Ceea ce nu mă împiedică să admir frumusețea lor și bunul tău gust. Eu spusesem 3, dar e criză:) Asta ca să ne destindem un pic. Și ai să admiți că un tânăr la 21 de ani poate fi apelat domn. Sunt convins că dacă îl întâlneai în acele vremuri, cu seriozitatea și bunul dumitale simț i-ai fi spus: Bună ziua domnule Labiș! Asta pentru că eu cred în manierele tale și în curajul de a lăsa la o parte acel "tovarășe Labiș".
În fine, frumoase versuri ai citat, pentru cei ce apreciază și poezia clasică (deși în contextul actual sunt fade). Însă în contextul scrierii, îmi pare mai tragică această dramă a omului modern descrisă aici de Virgil (poate pentru că este în timp mai aproape de mine), tehnic (zic eu) fără cusur. Aș aprecia dacă mi-ai spune ce poeme mai sunt citate în manuale de N. Labiș. Chiar nu știu, pe vremea mea era doar "Moartea căprioarei". Și da, ai dreptate că era genial, chiar Nichita era timorat de charisma și talentul tânărului coleg de generație, pe care îl invidia, spun istoriile literare.
Anisoara, mie mi-a placut condensarea motivelor... Incerci sa surprinzi foarte multe in foarte putine versuri si reusesti sa o faci fara se te complici... Te felicit! cu drag petre
Paul, e chiar frumoasă versiunea ta, n-am, Doamne fereşte, ce interpreta greşit, dar e...altceva. A ieşit cu totul altceva faţă de ceea ce am vrut eu să trasmit. N-o să mă apuc acum să.mi explic tot textul, dar pentru exemplificare aleg:
Varianta originală :
caietul tău cu scoarţe vişinii
care şi-a tot amânat parada esteticii
o să-l vindem pe o gură de oxigen
nici o amintire nimic
biciuieşte-ţi zeii în seara aceasta
pentru ultima dată
să nu le rămână pe mâini
nici o urmă din adeneul tău
Varianta Paul:
apoi să părăsim parcul copertat vişiniu
să ne vindem pe o gură de oxigen
pentru că am pe mâini
urmele adeneului tău
caietul cu scoarţe vişinii e un manuscris care aşteaptă publicarea, în varianta ta devine parc copertat vişiniu, ceea ce, trebuie să admitem, nu-i chiar acelaşi lucru.
Chestia cu zeii şi cu nici o urmă de adeneu pe mâini e un îndemn de renunţare la idolii urbani, mă rog, diferiţi pt fiecare, nu are nici o importanţă că este vorba de discuţii mondene din cafenea sau mersul la cinema 3 D.
Adeneul ajunge pe mâinile lor prin...sărut, salivă, etc..
În varianta ta, „pentru că am pe mâini /urmele adeneului tău”, ar însemna că ea, persoana căreia mă adresez, mi-a sărutat, atins, mâinile, ceea ce iar nu e acceeaşi chestiune.
Şi mai sunt exemple. Dar, repet, îmi place varianta ta şi cred că ar fi interesant un astfel de joc, să vedem ce ar putea ieşi după tiparele altui autor.
Încă o dată, a mă supăra pe ceea ce ai scris tu, înseamnă să fiu cel puţin ingrat. Şi nu sunt. Nu pot deci decât să-ţi mulţumesc şi îmi doresc să ne citim, aici, pe Hermenia, cu plăcere în continuare.
Am recitit textul și mi se pare extrem de subiectiv deși probabil ca se dorește obiectiv-competent. Afirmația "Arta plastică bisericească, în Ortodoxie, este Transcendentă." mi se pare ori un fel de tautologie de genul "Arta religioasa e transcendenta pentru ca e religioasa", ori o afirmatie care se poate aplica oricarei arte plastice.Mie de exemplu mi se pare Andy Warhol si statuile din Insula Pastelui semnificativ mai transcendente decit arta plastica bisericeasca din ortodoxie. De fapt arta plastica bisericeasca ortodoxa si in speta icoanele mi s-au parut intotdeauna un amestec de kitsch si lipsa de profunzime filosofica. Evident unii vor putea spune ca nu o inteleg dar asta probabil ca spune oricine cind nu prea are alte argumente. Asta in ce priveste dimensiunea ei artistica. In ce priveste dimensiunea religioasa nu ma pronunt ca nu ma pricep neaparat eu nefolosind asa ceva. Dar lumea se inchina de mii de ani la lemne, pietre, bucati de lut, metal, etc, asa ca nu cred ca e o mare surpriza sa se inchine la o bucata de sticla sau lemn pictat. Banuiesc ca e fiecare cu obiectul lui de inchinare. A spune insa astfel de picturi, mai mult sau mai putin kitsch te inalta spiritual mai mult decit altele mi se pare o parere extrem de subiectiva si greu de argumentat.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
poemul poarta, de la inceput pana la sfarsit, o constanta stare de constientizare a starii de indragostit. sentimentele se desfasor puternice sub ochiul cititorului, descrise fiind in amanut, dar delicat.
pentru textul : triad curse deam schimbat titlul, revenind la cel ales ieri. ironica mea, oarecum -oarecum?- nativa (nativa etc.) ma ajuta sa fiu mai bun. uneori, ma abtin. uneori. multumesc. ma bucur ca ti-a placut
pentru textul : zbor deasupra unui cuib de cuc de”un țiuit îmi străpunge urechile ca un cui
atîrnată de el liniștea se descompune
o zdreanță murdară în cacofonii răsturnate”
- îmi place discursul de aici, imaginile sunt pătrunzătoare, intră în... carnea lucrurilor :)
- poate doar acele palme ”albinoase” din final nu m-au atras...
- în fine, am citit un text bun, mi-am aruncat și eu ochii ”printre apele reci și murdare
și sparte”...
hristos a înviat
alex
pentru textul : vinerea mare dese pare ca exista o noua preocupare pentru "lirica clipei". poate de aceea mi se par putin in plus iesirile semi-retorice de genul "aud și oamenii murind în lume" sau "ea învelește matur corpul iubit"
pentru textul : peisaj cu individ I dejust wonderful, i really enjoy your short writings. i go to romania much often, like once every two years, sometimes every year and for me it didn't move so much forwards, still really dislike some things about it, especially the stray dogs and the gypsies. but anyway, i guess it's on the right path. romanians in romania are so different from the romanians in southern adn western europe, i think, because most of the lower classes left the country, so it's a pretty clean place to stay now
pentru textul : Home is a Taste depe unele dintre aceste facilităţi le-am şi verificat. spun că tot ce am parcurs e ok. se cade să mulţumim.
pentru textul : Noutăți tehnice pe site - iulie 2013 dese pare ca nu prea mai intereseaza un astfel de experiment. atunci nu il mai facem
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 2 descuze, am trimis commul înainte de vreme. ...dar cum ar putea fi definită Arta, dacă nu o expresie a Sinelui? firește, există și "arta" expresie a eului, dar nu la aceea mă refeream.
pentru textul : (2) Discuție (virtuală) despre ironism și metafizică cu Rorty și cele două personaje ale sale, Ironistul și Metafizicianul desi luna ca o mireasa asteptand apocalipsa ideilor. pe scut.
pentru textul : și soarele ca un mire debianca, daca poporul nu vrea panem fara circenses, atunci ii dam circenses, pentru o mai buna digestie. astfel, nu mai raman texte foarte bune cu 2, 3, 10 vizionari, ceea ce nu este acceptabil. sunt pentru o resuscitare, chiar daca trebuie folosite armele ironiei de calitate. fireste ca nu sunt de acord cu obrazniciile si mojiciile cu tenta sexuala. dar nu a putut fi vorba despre asa ceva in acest caz. nu?! sunt de acord cu astfel de experimente. sper sa pot contribui, in masura timpului liber si a inspiratiei. imi plac replicile inteligente ale celorlalti si spiritul viu, neapretat. qed
pentru textul : blogbadil dewell, am sa ma mai gindesc
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii II deparerea mea ramine ca a scrie un text poetic religios si contextualizat istoric este foarte greu daca nu imposibil. este foarte usor sa aluneci in bombasticism adulator sau descriptiv insipid. poezia nu este "ana are mere" ci poezia este "ana are mere... in sin" ca si sexualitatea, spiritul religios poate deveni foarte plictisitor daca nu stie sa ascunda si sa sugereze subtil. osanale poate scrie oricine, poezie foarte putini. dar nu iti fa probleme, puteam sa fiu si mai dur
pentru textul : Athosul derepetitia e mama invataturii, vreau sa vad daca-i pe bune;)
pentru textul : stinge becul și ascultă-mă deAm sa incep prin a spune ca din punct de vedere formal poezia are multe imperfectiuni care sunt evidente insa dincolo de acestea, de modul cum ai contruit textul, am regasit o atmosfera deosebita... genul acela de intimitate pe care poti sa o ai numai cu un strain, o dezechilibrare neasteptat a sinelui, o vibratie - in acest caz nu ma hazardez sa definesc ce anume, cred ca nici nu are importanta -, o con-jurare. Sincopele au rolul lor, nici englezismele nu sunt parca atat de deranjante... si ma bucur ca toata aceasta dinamica/energie degajata de text nu se reduce la o simpla neliniste.
pentru textul : infraroșu de- să te familiarizezi cu regulamentul!
- să te rezumi la a posta cel mult un text pe zi!
- să nu mai foloseşti abuziv butonul "atenţie editor"!
- să foloseşti diacritice!
Mulţumesc şi bun venit!
pentru textul : Intrebari deok, iaca de unde vine necazul: in poezia religioasa, absolut nelamoda astazi, ma caznesc sa delimitez, pe cat posibil, poezia de predica. predica imi pare ca nenoroceste poezia. mi-au ramas la indemana descrierea, imaginile, meditatia si prea putin explicativ ca de asta nu mai e nevoie in poezie. or mai fi si alte nuante, dar pe aici sunt deocamdata. thx de comentariu!
pentru textul : coborârea în Carte deChiar, cum explici o poezie? Am citit undeva ca ar fi curată blasfemie să faci așa ceva, poezia se explică prin sine, zicea. Dacă o tai curge pe jos și moare. E vară, asta se aude acolo departe la orizont. Dar e frig și albastru. Atât de albastru încât dimineața fură cu bună știință culoarea cămășii. Ei. Sper că nu vă place varianta asta. E un simplu joc. Jocul de-a hoața. Și surprinza de a mă trezi aruncat în vară, fără să mă întrebe nimeni nimic.
pentru textul : Furt calificat deIonel, am citit toate cele 5 texte (care ar fi putut, zic eu, fi comasate in 3 sau chiar 2 texte) si pot spune ca textul total nu se ridica dincolo de o banala poveste romantico-provinciala destul de mediocra. Am observat ca in general tu ca scriitor de texte in proza ai cel putin doua probleme. In primul rind povestile tale nu reusesc sa aiba nici un fel de drama sau intriga majora sau secundara. Sint de cele mai multe ori aproape niste anecdote cu continut erotic pe care le povestesc barbatii la pescuit sau la o tigara inainte sa intre in tura. Un fel de varianta proviniciala a lui Playboy care nu reuseste sa treaca dincolo de furnicatura epidermei. In al doilea rind, tu creezi personaje dar ele (nici cele principale si nici cele secundare) nu reusesc sa comunice mare lucru. Poate doar unele platitudini existentiale dar nu mai mult. Am mai spus-o de foarte multe ori, atunci cind folosesti sexul sau elementele religioase intr-un text trebuie sa fii foarte foarte bun ca iasa literatura. Ca sa ti-o spun mai pe sleau, pune-ti la sfirsitul unui text intrebarea: dupa ce citeste cineva textul asta ce anume il va face sa isi aminteasca de el in afara de faptul ca ala s-a culcat cu aia pina n-au mai putut? Daca poti s-a dai un raspuns semnificativ atunci ai facut literatura. Daca nu, ma tem ca nu.
pentru textul : Răpită – III (Hârca Venetică) detext necorectat - deci se sterge
pentru textul : De ziua ta stimată și distinsă doamnă dece ma amuza acest "pupat piata independentii" care se practica spre final. continui sa cred ca initiativa si textul almei sint si bune si de bun augur tocmai pentru ca nu este nici concurs si nici clasament oficial sau semioficial ci o simpla, banala, normala, civilizata, ordonata, eleganta, calma, partial anecdotica, subiectiva, muncita, succinta parere personala de asemenea subscriu la parerea lui actaeon ca toata furtuna asta intr-un pahar cu apa isi are originea in mundana noastra invidie cea de toate zilele, nu ne-o mai da noua Doamne! am zis
pentru textul : Cel mai, Cea mai desimt influente medeene in poezia ta de azi..nu stiu daca e bine sau rau... sunt o multime de imagini superbe amestecate in acele leit/motive , apoi ostinato/ul liric...repetitiile... sunt cantece de dragoste, o dragoste stranie ca o camera verde, poate camera verde a lui eliade ..o posibila antecamera a mortii... si culorile, si dispunerea poemelor... desi in tine se contureaza tot mai clar glasul poetic simt o vesnica emotie a inceputului, de parca maestrul nu picteaza direct cu culoare pe panza ci ia foaia si timid insira carbunele, apoi schiteaza pe panza si vine generos cu rogvaiv... amestec de copilarozitate cu tuse groase sau subtiri dar sigure ... nu e dali, e eminemi...
pentru textul : alte cinci poeme de dragoste de"Atenție, în limba română nu există cuvîntul „predictează” și nici verbul „a predicta”." (V. T)
- cred că e vorba de o simplă compunere: a dicta + elementul de compunere "pre". Dex-ul nu dă cuvântul pentru că ar fi absurd să dea orice termen compus în această manieră. Consider totuşi că o variantă mai firească era mai nimerită, atâta timp cât noul termen nu aduce mai nimic în plus.
pentru textul : Românul modern s-a născut cu forcepsul deda, știu că nu întrebi aiurea, dar ăsta e micul meu secret liric:)
pentru textul : avangarda iernii despasiva!
Andu, mulțumesc pentru comentariu. Te rog să mă scuzi pentru că uneori nu răspund criticilor tale, dar timpul îmi este drămuit , ceea ce nu înseamnă că nu țin cont de ele.
pentru textul : iadeș deDle A.A.A, nu ai tot intrat, ci ai intrat o singură dată pe 23.01.2010 sub 2 texte atât.
pentru textul : Amurg cu Ludmila deNu am răspuns acum, ca să mai tastezi sub textele mele şi n-am nevoie nici de peniţe, nu fac colecţie dacă nu merit. Îmi cer scuze la toţi cei cărora nu le răspund ori nu le comentez textele, timpul meu este foarte drămuit şi prioritatea este să mai scriu şi să citesc cât mai mulţi. Acum lucrez în mai multe locuri ca să-mi asigur un nivel de trai bun, când voi fi pensionar va fi cu totul altceva.
Vorba cronicarului ,,oamenii sunt sub vremi" şi nu invers.
Într-adevăr, aceasta a fost ideea, de a construi treptat un edificiu pe care să îl dărâm în ultima strofă. Nu voiam să diluez mesajul poetic, doar să termin într-o notă ușor aeriană. Finalul este, de fapt, expresia unui eșec, a unei ratări. Cineva mi-a zis odată să nu-mi fac probleme, poezia se învață. Așa o fi? :)
pentru textul : Le Singe Bleu deDragă Tudor, nu intenționez să deschid o polemică pe versurile citate de tine, în care Labiș, după opinia mea este epigon hmmm... hai să zic doar tributar lui Eminescu & Arghezi, versuri în care își căuta orizontul liric, drept pentru care nici nu au ajuns în manuale. Ceea ce nu mă împiedică să admir frumusețea lor și bunul tău gust. Eu spusesem 3, dar e criză:) Asta ca să ne destindem un pic. Și ai să admiți că un tânăr la 21 de ani poate fi apelat domn. Sunt convins că dacă îl întâlneai în acele vremuri, cu seriozitatea și bunul dumitale simț i-ai fi spus: Bună ziua domnule Labiș! Asta pentru că eu cred în manierele tale și în curajul de a lăsa la o parte acel "tovarășe Labiș".
pentru textul : domnule Labiș deÎn fine, frumoase versuri ai citat, pentru cei ce apreciază și poezia clasică (deși în contextul actual sunt fade). Însă în contextul scrierii, îmi pare mai tragică această dramă a omului modern descrisă aici de Virgil (poate pentru că este în timp mai aproape de mine), tehnic (zic eu) fără cusur. Aș aprecia dacă mi-ai spune ce poeme mai sunt citate în manuale de N. Labiș. Chiar nu știu, pe vremea mea era doar "Moartea căprioarei". Și da, ai dreptate că era genial, chiar Nichita era timorat de charisma și talentul tânărului coleg de generație, pe care îl invidia, spun istoriile literare.
Anisoara, mie mi-a placut condensarea motivelor... Incerci sa surprinzi foarte multe in foarte putine versuri si reusesti sa o faci fara se te complici... Te felicit! cu drag petre
pentru textul : matadorul dePaul, e chiar frumoasă versiunea ta, n-am, Doamne fereşte, ce interpreta greşit, dar e...altceva. A ieşit cu totul altceva faţă de ceea ce am vrut eu să trasmit. N-o să mă apuc acum să.mi explic tot textul, dar pentru exemplificare aleg:
Varianta originală :
caietul tău cu scoarţe vişinii
care şi-a tot amânat parada esteticii
o să-l vindem pe o gură de oxigen
nici o amintire nimic
biciuieşte-ţi zeii în seara aceasta
pentru ultima dată
să nu le rămână pe mâini
nici o urmă din adeneul tău
Varianta Paul:
apoi să părăsim parcul copertat vişiniu
să ne vindem pe o gură de oxigen
pentru că am pe mâini
urmele adeneului tău
caietul cu scoarţe vişinii e un manuscris care aşteaptă publicarea, în varianta ta devine parc copertat vişiniu, ceea ce, trebuie să admitem, nu-i chiar acelaşi lucru.
pentru textul : poveste din mărul pierdut ( II) deChestia cu zeii şi cu nici o urmă de adeneu pe mâini e un îndemn de renunţare la idolii urbani, mă rog, diferiţi pt fiecare, nu are nici o importanţă că este vorba de discuţii mondene din cafenea sau mersul la cinema 3 D.
Adeneul ajunge pe mâinile lor prin...sărut, salivă, etc..
În varianta ta, „pentru că am pe mâini /urmele adeneului tău”, ar însemna că ea, persoana căreia mă adresez, mi-a sărutat, atins, mâinile, ceea ce iar nu e acceeaşi chestiune.
Şi mai sunt exemple. Dar, repet, îmi place varianta ta şi cred că ar fi interesant un astfel de joc, să vedem ce ar putea ieşi după tiparele altui autor.
Încă o dată, a mă supăra pe ceea ce ai scris tu, înseamnă să fiu cel puţin ingrat. Şi nu sunt. Nu pot deci decât să-ţi mulţumesc şi îmi doresc să ne citim, aici, pe Hermenia, cu plăcere în continuare.
Am recitit textul și mi se pare extrem de subiectiv deși probabil ca se dorește obiectiv-competent. Afirmația "Arta plastică bisericească, în Ortodoxie, este Transcendentă." mi se pare ori un fel de tautologie de genul "Arta religioasa e transcendenta pentru ca e religioasa", ori o afirmatie care se poate aplica oricarei arte plastice.Mie de exemplu mi se pare Andy Warhol si statuile din Insula Pastelui semnificativ mai transcendente decit arta plastica bisericeasca din ortodoxie. De fapt arta plastica bisericeasca ortodoxa si in speta icoanele mi s-au parut intotdeauna un amestec de kitsch si lipsa de profunzime filosofica. Evident unii vor putea spune ca nu o inteleg dar asta probabil ca spune oricine cind nu prea are alte argumente. Asta in ce priveste dimensiunea ei artistica. In ce priveste dimensiunea religioasa nu ma pronunt ca nu ma pricep neaparat eu nefolosind asa ceva. Dar lumea se inchina de mii de ani la lemne, pietre, bucati de lut, metal, etc, asa ca nu cred ca e o mare surpriza sa se inchine la o bucata de sticla sau lemn pictat. Banuiesc ca e fiecare cu obiectul lui de inchinare. A spune insa astfel de picturi, mai mult sau mai putin kitsch te inalta spiritual mai mult decit altele mi se pare o parere extrem de subiectiva si greu de argumentat.
pentru textul : Plecând de la Icoana ortodoxă. dePagini