Virgil, ai incercat vreodata sa maresti coloana cu cele mai noi texte? Daca ar fi de doua ori mai mare, ar permite oricui sa posteze un text pe zi. Care mi se pare destul de rezonabil. Oricum va trebui sa te gandetsi si la asta, in momentul in care vei avea foarte multi useri si toti vor posta chiar si un text la 2 zile, coloana este insuficienta. Doar o sugestie, sper sa nu deranjeze.
Mi se pare o imbinare destul de nereusita de elemente. Se subintelege analogia drum - viata care face legatura cu idee centrala. Imaginea babatilor de pe bordura care asteapta un chiot sau o femeie mi se pare nereusita. Da senzatia de imbatranire si nostalgie intr-un mod foarte uman si foarte sec. Fosnetul verde al femeii ? Pare mai degraba o chemare instinctiva aproape primitiva... Ialin
”perele grase ca fălcuţele unui prunc” mi se pare un eșec. La fel se poate spune și de ”mont blancul părea un bunic ce-şi leagănă nepoţii pe genunchi”. Nu știu dacă stilul Bogza mai e de actualitate.
Autorul dă impresia unei împrăștieri destul de haotice și a unei neputințe de a închega textul. E evident efortul de a scrie despre ”mișcări interioare”, dar din punctul meu de vedere, aici cel puțin, nu reușește să fie convingător.
am venit la poezia asta pntru ca imi place titlul. atat de tare incat am si eu o poezie intitulata asa.
ai unele imagini tare stranii, halucinante. chiar pe gustul meu. m-a amuzat ca pe langa titlul la comun, poezia asta parca a fost un deja-vu.
si totusi, oricat mi-ar fi placut atmosfera poemului, nu pot sa nu remarc faptul ca ii lipseste ceva. poate ca motivatia din spatele intamplarilor stranii. poate ca un final care sa aiba mai multa forta.
Scuze, am atins cumva tastatura și nu am terminat ce aveam de spus. Vorbeam despre cele două lumi, despre cele două culturi. Fiecare din ele are ceva al ei, Monica. A încerca să le modifici este o mare eroare. Arabii și efemeritatea...O civilizație veche de mii de ani de la care mai avem totuși cîte ceva de învățat. Nu trebuie să ne fie teamă că deveni siripoși atunci cînd încercăm să exprimăm într-un fel ceea ce simțim. Altfel ne transformăm în cinici, stresați, ne facem urîți Monica și noi am fost creați după chipul și asemănarea și nu avem voie. Cît despre posibilitatea crearării uni forum, tocmai voiam să-i sugerez aceasta dlui. Titarenco. Mi- a luat vorba.Acest forum ar degaja textele de comentarii offtopic
Este o poezie bună,într-adevăr,pentru că reuşeşte să creeze cititorului o stare nu-l lasă indiferent. Poem de mai mare întindere,deşi tehnica este prozaică,denotă multă sensibilitate interioară. Totuşi,personal mi se pare nepotrivit cuvântul "borţoase" şi nu pentru cuvântul în sine,ci nepotrivit în acest context. Oricum,îmi place poemul!
Draga Tincuta, te rog sa incerci sa faci comentarii asupra textelor, ferindu-te sa te folosesti de ironie. Nu se supara nimeni daca faci un comentariu negativ asupra unui text, ba chiar exigenta este incurajata, atat asupra propriilor texte, cat si in comentariile asupra altor texte. Numai ca nu vad in ce masura se apropie de un comentariu adecvat unui spatiu literar informatia ca tu bei ceai de musetel, mai ales pentru ca este facut in Romania (ai ceva impotriva produselor din alte tari? e dreptul tau, dar nu e locul potrivit sa sugerezi ca acesta ar fi un merit) sau ca tu personal te-ai saturat de "yerba mate". Atata vreme cat nu te-ai aplecat asupra respectivelor texte si nu ai facut comentariile de rigoare in care sa arati, eventual, in ce masura tema respectiva este prea uzata, consider ca orice aluzie de acest fel este cel putin neinformata. Asa ca, draga mea, daca arunci o piatra, nu te astepta neaparat sa primesti flori inapoi. Desi poate unii dintre noi, editorii, ne-am dori asta, pentru ca nu ar mai fi nevoie sa intervenim, e poate uneori prea mult sa ceri unor oameni pe care tu ii ironizezi gratuit sa nu iti raspunda. Sper sa nu fi inteles nimeni gresit interventia mea, si sa incercam cu totii sa folosim hermeneia potrivit scopului sau.
Bună, Crin. Mă bucur să regăsesc textele tale. Îmi place mult prospețimea ideilor tale, faptul că narațiunea se construiește în jurul unei idei, ca o plantă agățătoare în jurul unui stâlp. Surprinzi momente, nu urmărești neapărat un fir epic prestabilit, mă regăsesc și eu în stilul ăsta și probabil de-asta îmi place atât de mult. Frumos introdusă repetiția lui "prea târziu", ca o expresie a regretului, a ireversibilității, și mai ales a faptului că cei doi sunt prizonierii propriilor vieți. Finalul aș zice că e ușor previzibil dar este atât de firesc redat, încât asta contează mai puțin. A, și btw, și Coldplay e mișto :)
Andule, într-adevăr ai reușit aici să te aduni cu simplitate, să sintetizezi pe un spațiu extrem de restrâns mai mult decât o stare, aș spune chiar acea aplecare a sinelui către sine, și-apoi hopa hai să vedem cum se vede toată chestia asta și din-afară. Îmi tot spun eu că poezia începe să se scrie abia după ce am trecut de contemplare. Ca să fiu puțin cârcotașă, singura chestie care nu-mi place sunt picioarele filiforme, a căror economie o înțeleg, dar reușește să sune atât de caraghios, încât pare că mută întreg centrul de greutate al poeziei acolo, ceea ce e păcat. Mai ales pentru ceea ce urmează. Acum știu eu că n-ai să schimbi, dar trebuia să-ți spun.
Ideea poemului tău nu este rea. Însă, tehnic, ar mai fi ceva de lucrat. Ascultă versul, recitește-l, rescrie-l, lasă-l să zboare prin el însuși, nu îl arunca tu de la fereastră. Finalul reușit.
poemul încântă prin comparațiile moderne și cotidiene din care se construiește. cât despre titlu și Iuda Trădătorul, cred că este o asociere inspirată, deși subtilă, foarte subtilă, a ideii de moarte cu aceea de trădare. cu toții acceptăm moartea ca un dat, dar, poate fi, așa cum spuneți, o trădare. nu înțelg de ce "înmiresmată".
Ariana, daca se trece de primele versuri, devine chiar interesant poemul tau. de fapt, incepe de la "se zbenguie in mine ca un...". pana acolo nu stiu ce-ai vrut sa faci, dar in poezie arareori e nevoie de introducere... daca tu insa ai simtit nevoia sa o faci, poate mai reflectezi asupra formei. la fel, as renunta la "am aflat ca nimicul se poate divide", ca fiind prea explicit. In rest, un ton foarte reusit in poezia ta, placut (nu in sensul ca tonul e placut... ci ca mie mi-a placut).
Dragii mei, acum ce sa fac? Sa ma bucur sa vad ca acest text a primit recunoasterea pe care o merita, as zice ca ar merita chiar sa fie remarcat in pagina principala, ca o incununare. O reusita deplina, cum nu intalnesti la orice pas in literatura actuala. Andu
Este de remarcat franchețea tonului și sinceritatea dicției literare, la un capăt este dragostea iar la celalalt capăt este dorul, durerea. Inocență poetică, o candoare care face ca versurile să aibă limpezimi de cristal. sunt înlănțuite amintiri și imagini, un spirit adorator care aduce în pagină căldura amintirilor din copilărie, imaginea bunicii, mirosul tatălui, un amestec de amintiri cu gust și formă, în final… o rană . Fiecare vers este un poem, fiecare literă respiră și suspină. mesajul este profund, vine din preaplinul sufletului, versuri precum o rugăciune de dragoste și dor. La mulți ani, Virgil! Madim
Dacă individula acesta „a iniţiat, printr-un celebru apel către ţară, o campanie naţională împotriva documentelor de identitate cu microcip” atunci pe bune că este fundamental descalificat atît ca ființă inteligentă cît și ca ființă spirituală. și mă bucur că a fost menționat lucrul acesta de la bun început ca să nu avem nici un fel de dubii asupra omului cu pricina. pentru că pentru mine o persoană care nu numai că are astfel de păreri dar se și lansează în astfel de campanii dovedește semne îngrijorătoare de idioțenie. iar creștinismul ar avea enorm de pierdut dacă un astfel de individ ar fi asociat cu el. din feiricire am impresia că aici această persoană este asociată cu ortodoxia și nu cu creștinismul. am să citesc mai departe ca să văd ce inepții pot fi elucubrate aici.
E un text foarte frumos, aș putea da și câteva imagini care îmi plac: "pasărea cu ochi de argint", "castelele simetriilor perfecte"," geometria sfântă a inimii", "coada cometei", "parfumul unei umbre", " amintirile noastre zdrelite pe margini"... Un titlu inedit și sugestiv, "religia scoicilor". Scoica își păzește perla din ea prin carapace, o mare minune a lumii acvatice precum ar fi copilul nenăscut. Însă copiii se nasc din dragoste și pentru dragoste. Poartă în A.D.N-ul lor acest sentiment. Cum ar putea să nu-l cunoască și dacă ar fi așa, nu ar fi atunci viața lipsită de orice sens? Textul dumneavoastră, ca mai multe altele, mi-a răscolit sufletul cu o mare de impresii. Acestea sunt doar câteva.
imi pare rau ca nu place. eu scriu poezie doar de placere. ma asez si fac o fotografie starilor in care ma aflu. scriu de palcere deoarece o parte foarte mare din profitul meu vine din publicarea si vinderea cartilor. cat imi era de atatia ani sa mai strecor cateva brosuri, cateva isbn-uri, si gata eram mare poet. dar eu am ales sa nu fiu asa. de cativa ani ma preumblu pe diverse site-uri si sincer nu am observat prea multe persoane care sa ma miste prin ceea ce scriu. le pot numara pe degetele de la o mana, printre ele e si profetul. in cei 3 sau 4 ani nu am reusit sa ma contrez cu nimeni pentru ca nu m-a interesat. viata mea e frumoasa asa cum e ea. imi pare rau ca nu pot fi mai mult de atat. oricum eu am scriu mai departe. multumesc de comentarii. s.
Poezia aceasta, ma poarta cu gandul in foarte multe directii si in acelasi timp este ecoul unor poeme, cum ar fi: " Cand toamna soseste..." de Fan Giung-Ien, "Mai am un singut dor"- evident de Mihai Eminescu, " Clima absentei" de Odysseas Elytis. Aranca, multumesc pentru comentariu, pentru ajutor. numai bine.
aveți dreptate oameni dragi. vă mulțumesc pentru cuvintele sensibile și frumoase care vă definesc! poemul este încă în lucru. voi lua în considerare sugestia ta Viorel, pentru care îți mulțumesc frumos!
gânduri bune vouă!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Virgil, ai incercat vreodata sa maresti coloana cu cele mai noi texte? Daca ar fi de doua ori mai mare, ar permite oricui sa posteze un text pe zi. Care mi se pare destul de rezonabil. Oricum va trebui sa te gandetsi si la asta, in momentul in care vei avea foarte multi useri si toti vor posta chiar si un text la 2 zile, coloana este insuficienta. Doar o sugestie, sper sa nu deranjeze.
pentru textul : Descoperirea deMi se pare o imbinare destul de nereusita de elemente. Se subintelege analogia drum - viata care face legatura cu idee centrala. Imaginea babatilor de pe bordura care asteapta un chiot sau o femeie mi se pare nereusita. Da senzatia de imbatranire si nostalgie intr-un mod foarte uman si foarte sec. Fosnetul verde al femeii ? Pare mai degraba o chemare instinctiva aproape primitiva... Ialin
pentru textul : paseo campeon de”perele grase ca fălcuţele unui prunc” mi se pare un eșec. La fel se poate spune și de ”mont blancul părea un bunic ce-şi leagănă nepoţii pe genunchi”. Nu știu dacă stilul Bogza mai e de actualitate.
Autorul dă impresia unei împrăștieri destul de haotice și a unei neputințe de a închega textul. E evident efortul de a scrie despre ”mișcări interioare”, dar din punctul meu de vedere, aici cel puțin, nu reușește să fie convingător.
pentru textul : ca o pălărie veche pe capul lui raj kapoor deda...am confundat
pentru textul : Am obosit să dansăm flamenco deam venit la poezia asta pntru ca imi place titlul. atat de tare incat am si eu o poezie intitulata asa.
ai unele imagini tare stranii, halucinante. chiar pe gustul meu. m-a amuzat ca pe langa titlul la comun, poezia asta parca a fost un deja-vu.
si totusi, oricat mi-ar fi placut atmosfera poemului, nu pot sa nu remarc faptul ca ii lipseste ceva. poate ca motivatia din spatele intamplarilor stranii. poate ca un final care sa aiba mai multa forta.
pentru textul : matrioșka dev-am povestit, deja, despre el, sa mai povestesc o data?! so?
pentru textul : despre cel chemat de suzana de leonard cohen deScuze, am atins cumva tastatura și nu am terminat ce aveam de spus. Vorbeam despre cele două lumi, despre cele două culturi. Fiecare din ele are ceva al ei, Monica. A încerca să le modifici este o mare eroare. Arabii și efemeritatea...O civilizație veche de mii de ani de la care mai avem totuși cîte ceva de învățat. Nu trebuie să ne fie teamă că deveni siripoși atunci cînd încercăm să exprimăm într-un fel ceea ce simțim. Altfel ne transformăm în cinici, stresați, ne facem urîți Monica și noi am fost creați după chipul și asemănarea și nu avem voie. Cît despre posibilitatea crearării uni forum, tocmai voiam să-i sugerez aceasta dlui. Titarenco. Mi- a luat vorba.Acest forum ar degaja textele de comentarii offtopic
pentru textul : poveste de dragoste între fiica văcarului și prințul deșertului deEste o poezie bună,într-adevăr,pentru că reuşeşte să creeze cititorului o stare nu-l lasă indiferent. Poem de mai mare întindere,deşi tehnica este prozaică,denotă multă sensibilitate interioară. Totuşi,personal mi se pare nepotrivit cuvântul "borţoase" şi nu pentru cuvântul în sine,ci nepotrivit în acest context. Oricum,îmi place poemul!
pentru textul : Civilizații extra deRepet şi aici, excepţională idee, voi încerca să prin legătura. Regret că nu am putut participa, dar iată că vine cenaclul la noi acasă! Abia aştept.
pentru textul : Virtualia XII - Live Online pe Hermeneia.com - anunț important demi-au placut umerii de fildes si aurora in care se-mbraca
pentru textul : penumbră de tine deDraga Tincuta, te rog sa incerci sa faci comentarii asupra textelor, ferindu-te sa te folosesti de ironie. Nu se supara nimeni daca faci un comentariu negativ asupra unui text, ba chiar exigenta este incurajata, atat asupra propriilor texte, cat si in comentariile asupra altor texte. Numai ca nu vad in ce masura se apropie de un comentariu adecvat unui spatiu literar informatia ca tu bei ceai de musetel, mai ales pentru ca este facut in Romania (ai ceva impotriva produselor din alte tari? e dreptul tau, dar nu e locul potrivit sa sugerezi ca acesta ar fi un merit) sau ca tu personal te-ai saturat de "yerba mate". Atata vreme cat nu te-ai aplecat asupra respectivelor texte si nu ai facut comentariile de rigoare in care sa arati, eventual, in ce masura tema respectiva este prea uzata, consider ca orice aluzie de acest fel este cel putin neinformata. Asa ca, draga mea, daca arunci o piatra, nu te astepta neaparat sa primesti flori inapoi. Desi poate unii dintre noi, editorii, ne-am dori asta, pentru ca nu ar mai fi nevoie sa intervenim, e poate uneori prea mult sa ceri unor oameni pe care tu ii ironizezi gratuit sa nu iti raspunda. Sper sa nu fi inteles nimeni gresit interventia mea, si sa incercam cu totii sa folosim hermeneia potrivit scopului sau.
pentru textul : Tetley deesti kiki vasilescu, autorul "romanului rominesc pervers"? cit despre text, nu-i nereusit
pentru textul : Rectiliniu deBună, Crin. Mă bucur să regăsesc textele tale. Îmi place mult prospețimea ideilor tale, faptul că narațiunea se construiește în jurul unei idei, ca o plantă agățătoare în jurul unui stâlp. Surprinzi momente, nu urmărești neapărat un fir epic prestabilit, mă regăsesc și eu în stilul ăsta și probabil de-asta îmi place atât de mult. Frumos introdusă repetiția lui "prea târziu", ca o expresie a regretului, a ireversibilității, și mai ales a faptului că cei doi sunt prizonierii propriilor vieți. Finalul aș zice că e ușor previzibil dar este atât de firesc redat, încât asta contează mai puțin. A, și btw, și Coldplay e mișto :)
pentru textul : Amantă spirituală deTe rog să mă scuzi că te-am botezat Hialine !
pentru textul : Prag deAndule, într-adevăr ai reușit aici să te aduni cu simplitate, să sintetizezi pe un spațiu extrem de restrâns mai mult decât o stare, aș spune chiar acea aplecare a sinelui către sine, și-apoi hopa hai să vedem cum se vede toată chestia asta și din-afară. Îmi tot spun eu că poezia începe să se scrie abia după ce am trecut de contemplare. Ca să fiu puțin cârcotașă, singura chestie care nu-mi place sunt picioarele filiforme, a căror economie o înțeleg, dar reușește să sune atât de caraghios, încât pare că mută întreg centrul de greutate al poeziei acolo, ceea ce e păcat. Mai ales pentru ceea ce urmează. Acum știu eu că n-ai să schimbi, dar trebuia să-ți spun.
pentru textul : liniștea din vamă dePoate ca inca n-am spart-o , dar am voie sa incerc, nu ? Lelia Mossora
pentru textul : De-a Dumnezeu… deMatei, multumesc de trecere si pentru apreciere. sbasiba tibia toate cele bune
pentru textul : Cerc deIdeea poemului tău nu este rea. Însă, tehnic, ar mai fi ceva de lucrat. Ascultă versul, recitește-l, rescrie-l, lasă-l să zboare prin el însuși, nu îl arunca tu de la fereastră. Finalul reușit.
pentru textul : Miel la Proțap depoemul încântă prin comparațiile moderne și cotidiene din care se construiește. cât despre titlu și Iuda Trădătorul, cred că este o asociere inspirată, deși subtilă, foarte subtilă, a ideii de moarte cu aceea de trădare. cu toții acceptăm moartea ca un dat, dar, poate fi, așa cum spuneți, o trădare. nu înțelg de ce "înmiresmată".
pentru textul : moartea înmiresmată deAriana, daca se trece de primele versuri, devine chiar interesant poemul tau. de fapt, incepe de la "se zbenguie in mine ca un...". pana acolo nu stiu ce-ai vrut sa faci, dar in poezie arareori e nevoie de introducere... daca tu insa ai simtit nevoia sa o faci, poate mai reflectezi asupra formei. la fel, as renunta la "am aflat ca nimicul se poate divide", ca fiind prea explicit. In rest, un ton foarte reusit in poezia ta, placut (nu in sensul ca tonul e placut... ci ca mie mi-a placut).
pentru textul : Alétheia deDragii mei, acum ce sa fac? Sa ma bucur sa vad ca acest text a primit recunoasterea pe care o merita, as zice ca ar merita chiar sa fie remarcat in pagina principala, ca o incununare. O reusita deplina, cum nu intalnesti la orice pas in literatura actuala. Andu
pentru textul : ...istoria scrumului deEste de remarcat franchețea tonului și sinceritatea dicției literare, la un capăt este dragostea iar la celalalt capăt este dorul, durerea. Inocență poetică, o candoare care face ca versurile să aibă limpezimi de cristal. sunt înlănțuite amintiri și imagini, un spirit adorator care aduce în pagină căldura amintirilor din copilărie, imaginea bunicii, mirosul tatălui, un amestec de amintiri cu gust și formă, în final… o rană . Fiecare vers este un poem, fiecare literă respiră și suspină. mesajul este profund, vine din preaplinul sufletului, versuri precum o rugăciune de dragoste și dor. La mulți ani, Virgil! Madim
pentru textul : mi-e dor deDa, sunt de acord, reţin a doua variantă a frazei. Îmi pare rău dacă ţi-am adus probleme de interpretare, Adrian. :)
pentru textul : X şi Y deDacă individula acesta „a iniţiat, printr-un celebru apel către ţară, o campanie naţională împotriva documentelor de identitate cu microcip” atunci pe bune că este fundamental descalificat atît ca ființă inteligentă cît și ca ființă spirituală. și mă bucur că a fost menționat lucrul acesta de la bun început ca să nu avem nici un fel de dubii asupra omului cu pricina. pentru că pentru mine o persoană care nu numai că are astfel de păreri dar se și lansează în astfel de campanii dovedește semne îngrijorătoare de idioțenie. iar creștinismul ar avea enorm de pierdut dacă un astfel de individ ar fi asociat cu el. din feiricire am impresia că aici această persoană este asociată cu ortodoxia și nu cu creștinismul. am să citesc mai departe ca să văd ce inepții pot fi elucubrate aici.
pentru textul : " Ne lipsesc două puncte cardinale: mame creştine şi duhovnici pricepuţi " deE un text foarte frumos, aș putea da și câteva imagini care îmi plac: "pasărea cu ochi de argint", "castelele simetriilor perfecte"," geometria sfântă a inimii", "coada cometei", "parfumul unei umbre", " amintirile noastre zdrelite pe margini"... Un titlu inedit și sugestiv, "religia scoicilor". Scoica își păzește perla din ea prin carapace, o mare minune a lumii acvatice precum ar fi copilul nenăscut. Însă copiii se nasc din dragoste și pentru dragoste. Poartă în A.D.N-ul lor acest sentiment. Cum ar putea să nu-l cunoască și dacă ar fi așa, nu ar fi atunci viața lipsită de orice sens? Textul dumneavoastră, ca mai multe altele, mi-a răscolit sufletul cu o mare de impresii. Acestea sunt doar câteva.
pentru textul : religia scoicilor deimi pare rau ca nu place. eu scriu poezie doar de placere. ma asez si fac o fotografie starilor in care ma aflu. scriu de palcere deoarece o parte foarte mare din profitul meu vine din publicarea si vinderea cartilor. cat imi era de atatia ani sa mai strecor cateva brosuri, cateva isbn-uri, si gata eram mare poet. dar eu am ales sa nu fiu asa. de cativa ani ma preumblu pe diverse site-uri si sincer nu am observat prea multe persoane care sa ma miste prin ceea ce scriu. le pot numara pe degetele de la o mana, printre ele e si profetul. in cei 3 sau 4 ani nu am reusit sa ma contrez cu nimeni pentru ca nu m-a interesat. viata mea e frumoasa asa cum e ea. imi pare rau ca nu pot fi mai mult de atat. oricum eu am scriu mai departe. multumesc de comentarii. s.
pentru textul : În loc de aplauze dePoezia aceasta, ma poarta cu gandul in foarte multe directii si in acelasi timp este ecoul unor poeme, cum ar fi: " Cand toamna soseste..." de Fan Giung-Ien, "Mai am un singut dor"- evident de Mihai Eminescu, " Clima absentei" de Odysseas Elytis. Aranca, multumesc pentru comentariu, pentru ajutor. numai bine.
pentru textul : Nu le pasă… deMultumesc tuturor. Parerile dvs. conteaza pentru mine. Sa aveti pace, Dancus
pentru textul : Scrum (II) deaveți dreptate oameni dragi. vă mulțumesc pentru cuvintele sensibile și frumoase care vă definesc! poemul este încă în lucru. voi lua în considerare sugestia ta Viorel, pentru care îți mulțumesc frumos!
pentru textul : ultimele zile degânduri bune vouă!
e cam nevoie:) multam de zicere
pentru textul : pro'cţia copilului dePagini