Adrian, din comentariul tău pe final eu îți recomand starea de vomă... nu mort de râs!
Poemul tău e premiat și pe celălalt site, am observat acum prin nu-știu-și-nici-nu-mă-interesează-ce-mecanisme-funcționează-acolo, însă asta nu înseamnă, în opinia mea, că tu trebuie să fii mulțumit cu acest produs, părerea mea.
Poemul tă nu doar că scârțâie din toate încheieturile, ci vine peste cititor amenințător ca un car de luptă scos din uz de o sută de ani și care se rostogolește la vale cu singurul argument al kilogramelor poate tonelor sale de material.
Acum un an și ceva am mai purtat o discuție (oarecum unidirecțională, pentru că tu nu binevoiești să îmi răspunzi considerând că îmi ești superior) în care ți-am arătat câteva locuri comune pe care le tot frecventezi în poeme, ca pe o budă ecologică din parc atunci când nu mai poți să te ții cât să ajungi acasă.
În poemul ăsta ai vreo trei locuri dintr-astea
Oricâtă apreciere ai primit și poate vei mai primi pe acest text, eu îl consider mediocru și extrem de previzbil.
Asta față de ceea eu aștept de la tine, desigur.

textul incepe bine dar la un moment dat aluneca din nou spre vechile apucaturi retoric epatante si care nu mai comunica nimic poetic. pacat, pentru ca incepuse chiar bine. sfatul meu de doi lei vechi: poezia nu e a spune ci a sugera pax

Dana, mulțumesc mult de vizită și semnul de încurajare pentru această încercare poetică. Eu sunt onorat de trecerea ta pe la mine. Virgil: ideea e că țărușii cu pricina nu sunt înfipți în piatră, ci tocmai că în pragul acestei pietre se pierd urmele lor... în fine, nici versul nu e extrem de explicativ. Răsufletul e un cuvânt e drept mai puțin folosit, dar prezent în DEX, așa că nu insist. Despre restul, nu am ce să spun, mi se pare chestie de gust și nu vreau să te contrazic. Mulțumesc mult de trecere, am nevoie de cât mai multe bușituri, sunt un real ajutor.

Și, Queen, ai uitat sa menționezi formidabila "Iphigenia". Nu e o acuza, Doamne ferește! Dăncuș

Pentru a fi mai ușor de pus virgulele, rețineți măcar această regulă dintre multele pe care le are folosirea virgulei: înainte de conjucția „dar” se pune mereu virgulă. Apoi, orice explicație se pune între virgule. Vă puteți folosi și de lectura textului cu voce tare și sunt sigură că veți simți unde este nevoie de pauză, adică de virgulă.

PS. Vă rog, o fotografie la profil.

...

Am nevoie de putina ingaduinta, cam 20 de ani nu am folosit limba. Nu mi-e clara evolutia ei, am carti vechi in care se folosea numai "î". Multumesc de întelegere. Lui Cailean : Am cautat intentionat fragmentarea si discontinuitatea. Sunt aici fraze schimbate intre doi ,dar fara axa timpului, daca vrei, un dialog absurd . Eu cred ca e timpul sa spargem normele clasice, mesajul modern e un amalgam de semnale, coduri, simboluri in care ne descurcam destul de bine.

avand in vedere ca-s in sesiune si-ar fi trebuit sa invat si nu sa citesc literatura... e un compliment. M-a prins textul. E o mana exersata in spate, se vede. Nu incarca inutil, descrie sugestiv din putine linii esentialul. Mi-a placut atmosfera sumbra, de hotel ieftin. Si totul credeam ca va merge perfect. Dar nu-mi place finalul. Pur si simplu.. nu-mi place. E prea lumesc, prea stire de la ora 5.

Cel care-l ucide trebuia sa fie un tip de la bar, care-l vede asa cum si-a vazut si el prima victima, ca pe-un animal, sa fie un cerc inchis. :) Puteam sa jur ca asa se incheie.
Spor la scris, va mai citesc. Aveti o mana buna.

Formidable cet alphabet poétique, qui met à l'honneur le mot, décliné de vingt six manières dans l'espace et le temps, tout en finesse, en délicatesse, à travers un jeu de miroirs, où la mise en perspective est un jeu d'ombres et de lumière qui se cachent et se découvrent tour à tour. Profondeur, contours, couleurs, contrastes, tous nos sens sont en éveil ... Tu as réussi là une véritable oeuvre d' "art poétique".

...Aş schimba/ renunţa la "ca într-un facebook citadin/ de la adam şi eva/ stăm de vorbă discutăm despre discuţii cuvântăm despre cuvinte" (inutil ironice - care pălesc, ca ironie/sarcasm, în comparaţie cu - inspiratul/ frumosul - final).

...În rest, e un text matur, complet, foarte bine condus din retrospectiva naivităţii/ purităţii către profunzimea însingurării/ înstrăinării (dogmatice/ religioase?); foarte bine dozat creionul stilistic, foarte bine mascată detaşarea cinică din final.

...Felicitări!

nu stiu cit e de deschis dar merci de trecere

Domnule Cristea, sunteti amabil, nu sunt un comentator bun nici macar sub textele altora; sub ale mele, cu atat mai putin, aici aveti dreptate.
Ce sa spun despre acesta, de pilda?
Sa vorbesc despre micsorarea treptata a perspectivei, despre rolul succesiunii de verbe de la mijoc, despre sentimentul insingurarii, despre acel asfintit care inchide cercul textului, sfarsind tot spre linia orizontului? :) prefer sa nu o fac, cuvintele sunt aici, interpretarea si analiza la indemana fiecaruia, asa cum considera.
Va multmesc pentru apreciere si pentru timpul acordat.

Domnule Gorun, corectați, vă rog, în pargraful 2, "Eecranul computerului" și "Se clarică" . iar în al treilea dinspre sfârșit, aici: "l-a îtâlnit, m-a întâlnit așteptându-ne. Și s-a repezit din leagăn să ne întâmpine…" îl simt puternic pe Carlos Castaneda în proza dvs... trebuie recitită. în liniște.

"nu ne mai amintim fuga fără nicio grijă prin direcții opuse"

Cred că o mare problemă a textelor tale este confuzia pe care o faci între ambiguitatea pozitivă şi sinuozitatea versurilor, sinuozitate care nu de puţine ori devine incoerenţă prin definiţie. Dacă mai punem şi supralicitarea retorică pe care o practici regulat...
Nu cred că dificultatea sau imposibilitatea de-a te face înţeles este vreo marcă a poeziei, ba din contră, claritatea penetrantă ar putea fi. Dacă e dublată şi de factorul liric sui generis, cu atât mai bine.