Alma, Vladimir, foto se numește "aperception" de magali. Cred că fiecare vede aici ceea ce este scris în nașterea lui. Vladimir la tine a ajuns și mesajul îngerului. Mulțumesc pentru cum ați primit, la început (A) și sfârșit (V) de august, darul.
Florin, te rog să mergi la linkul pentru HCODE din dreapta sus, din menu. Acolo vei găsi informații referitoare la modalitatea inserării unei imagini și altele, utile pentru tag-uri.
Starea ta este antitranscedentală. Eşti pus pe şotii. Ai ieşit cu capul în jos din pântecul nopţii şi eşti tare vesel. Eu aş zice să înoţi un pic în poemul ista, dar nu ca o gîscă.
titlul nu are legătură vizibilă cu textul, strofa a doua e slabă rău şi are şi o cacofonie nasoală, a chinui e verb de conjugarea a IV-a (chinuiesc), ultimul vers salvează, totuşi. bunicul merită un poem mai bun sau rămâi la proză.
Mie nu îmi plac cuvintele complicate, în poezie, pentru că nu cred că exprimă complexitatea. Și nu cred că ai prins esențialul comentariului meu, așa cum nici eu nu am înțeles (mai nimic din) poemul tău. Ca în cărțile sf, fiecare crede ce vrea.
Fericirea lucrurilor mici se învață cu greu. Poate de aceea o căutam toată viața. Iar ea pendulează printre noi, mirată. De subliniat imagini interesante: "Potopul a trecut mai întâi peste felinarele mele, se pare, altfel nu-mi pot explica întunericul." Un stil apropiat atmosferei poemelor lui Traian T. Coșovei, generației lui. Toamna și coșurile de ceaslă într-o simfonie a altui Babilon.
- Aici intru într-un spațiu intim, găsesc un fragment de jurnal. încărcătura afectivă a mărturisii - chiar și metaforizată, și nuanțată literar - mă determină cumva să nu caut, să nu pot vedea, să nu aud. fiindcă e ca și cum aș da buzna. o intruziune nepermisă. cineva aici vorbește cu sine și cu cei din sine însuși. e un discurs la marginea autodezvăluirii. imaginar sau nu, nici nu contează. receptorul se simte deja acolo, în spațiul autorului. e o filă de "sertar", de "scrin", de "memorie". Abia am îndrăznit eu să las impresia. De fapt, las un sunet interior. Aștept scrierile mai departe.
Câteva locuri de modificat / lucrat: "aerul prăfuit al amiezii", de schimbat 136 cu ceva general valabil (eu habar n-am ce e 136 sau e poezie scrisă doar pentru bucureșteni?), de schimbat "contondentă" (multe din cele la modă strică), "umbra marelui oraș" (clișeu), "cu regularitate enervantă" (enervant și gerunziul, pentru că mai ai unul în versul următor), "după-amiaza" din final. După ce arunci balastul, rămâne ceva, totuși, din acest poem. E de bine.
Câteva amănunute: primul vers cere un adverb, poate e bine să începi cu adverbul. În versul: "semnul de carte și de întrebare" cred că ar fi mers mai bine "semnul de carte și întrebarea", iar în "peste lună în spirale mari" - "peste luna în spirale mari". Desigur că nu "ciudată" și nici "marea cea mare". Un poem în care recunosc cu ușurință stilul tău.
Domnule "de Nobilis" desi apreciez gestul, va spun ca ati cam gresit prin atitudine, interpretare si actiune. Textul nu este unul de penita. Legat de ultima strofa, spre surprinderea dumneavoastra, nu are nici cea mai mica tenta sexuala... Seismic ne izbim, înfiorat (nu luati izbirea la modul sexual ci ganditi-va la existenta in sine, fiecare gest, fiecare pas, existenta in sine reprezinta un soi de seism) Iar între noi se nasc atâtea falii (falie = Ruptură apărută în scoarța Pământului, ca urmare a mișcărilor tectonice verticale... , deci mai multe falii, mai multe seisme, mai multa izbire, mai multa infiorare) Dar cresc portocalii "flori de natalii" (vers introdus prin conjuctie adversativa, schimba tenta de pana acum cu elementul sa-i zic... "tamaduitor") În seara asta ne-am resuscitat. (Am reinviat, ne-am reinnoit, noi suntem "dedoianii", incepe un nou ciclu, un alt inceput, un alt an, poate un "detreianii" :) ). Ceea ce incerc sa va spun este ca nu sunt toate lucrurile ce par si poate ar trebui sa va ganditi de doua ori inainte de a actiona... Ialin
un dialog mai mai sa nu-l descopar, o continuare frumos zisa a celebrului: - "unde esti Adame? - ti-am auzit glasul in gradina si mi-a fost frica, pentruca eram gol si m-am ascuns..." pentru frumos si dor de lumina, fara a singulariza vreun pridvorb, totul mi-e drag, penita.
Călin, ai desprins fir cu fir toate sensurile din poem, de la ou la figurine-totem-spirite și până la clipa aceea când, orice clintire, i-ar putea schimba definitiv destinul, pe linia subțire viață-moarte. Mulțumesc, remarcabil comentariul tău. Monica, desigur este stadiul oului fără coajă, stadiul vieții abia născânde într-o celulă fragilă, celulă-ou, momentul acela când spiritul abia se așterne în prima formă de trup. Despre acestă primordială simțire (pre - simțire, anterioritatea ei) este scris aici. Și despre fragilitatea ființei în acea clipă, în care spirala se poate desfășura invers. Am scris scrin pentru a trece în lumea umană. "scrin" fiind un fel de lăcaș al memoriei, un fel de loc al istoriei personale, în geograma psihică a fiecăruia din noi. Interesantă dezbaterea pe care ai detaliat-o aici. Eu, în ziua când am scris poemul, mă gândeam la ceea ce purtăm în noi din generațiile anterioare și la momentul conceperii noastre, dpv spiritual îndeosebi. Și la cât de mult înseamnă o clipă. Mulțumesc pentru acest comentariu bogat în adăugiri, mi-ai dat de gândit mai departe lucrurile la care mă gândesc deja de ani și ani, din diverse perspective.
nu stiu ce va deranjeaza atat, domnule, mi/am exprimat opinia cu mult bun simt. nu trebuie sa mi/o impartasiti ... comentariul meu a plecat de la textul dumneavoastra despre patriarhul Teoctist I. fiecare isi are admiratorii si detractorii sai, am vorbit de asemeni de trecerea in lumea umbrelor a altor doi titani... pintea si pittis. lasand la o parte cariera radiofonica si muzicala, pittis a avut una din cele mai frumoase si mai expresive voci actoricesti... mie imi aminteste de george vraca. de asemeni a fost o prezenta nonconformista pe scena ca si in viata. l/am urmarit in cateva concerte live si canta cu atata suflet pana ragusea insa vocea/ i revenea cand recita..,,sunt tanar, doamna'' inteligent pana la incomod, talentat pana la indecent, pittis a avut si un spirit de fronda care l/a sustinut in nebunia artei insa l/a macinat prematur in viata. pintea a fost de asemeni remarcabil... o privire expresiva, un joc lucid, interiorizat, profund, te macina sa te supui povestii pe care o traia pe scena... de ce sa nu recunoastem ce e valoros? nu mi/e teama ca ridic osanale nimanui ci doar nu vreau sa treaca neobservata decenta lor retragere . in ceea ce il priveste pe patriarh, el nu a fost o umbra cu o functie mare ci a fost un lieder religios, un bun duhovnic, a deshis o punte spre ecumenism prin vizita papei ioan... a reintrodus invatamantul religios in scoala, a zidit si a pus piatra de temelie multor biserici. pe undeva simt ca in sufletul lui se gandea la bisericile pe care nu ca le/a daramat ci pe care nu le/ a putut salva. a fost un bun capitan de corabie chiar daca in furtuna i/au pierit cativa marinari dragi, nu i/a sacrificat ci si/a dus crucea in spate pana la capat si inca ceva.. a avut har... fata sa in ultimii ani s/a imbracat in lumina... e drept ca textul dumneavoastra se refera la ,,funeraliile'' patriarhului...dar pornind de la acest eveniment comentat mai mult sau mai putin inspirat de cronicarii tv mi/am permis sa pomenesc numele a doi mari artisti...
dacă poemul reușește să transmită aceea durere sau tristițea de care a vorbit Marina înseamă c-am reușit să transmit ce trebuie și acest lucru mă bucură. vă mulțumesc petru citire
Felicitări, Virgil! E un moment care trebuie sărbătorit... Pe mine mă interesează de unde pot cumpăra cartea. Iașiul este un loc unde întotdeauna mi- am dorit să ajung, dar n- am reușit până acum. Și e cam departe de Sibiu. Soțul meu a spus nu când l- am întrebat dacă nu cumva are chef să mă însoțească...deci, voi fi acolo cu gândul (foarte important, totuși).
Un aparent dialog liric cu totul apanajul toamnei, romantismului, de o altă factură decât aceea cu care ne-a obișnuit Virgil Titarenco. Incitantă această iconografie a unei toamne interioare, necunoscute, ce ne invadează până la citoplasma simțurilor. Două fațete, yin și yang, febră și somn, aparent opus ireductibil, remanent, un conglomerat plauzibil. "îmi place să văd cum parchezi mașina aiurea îmi place să mă scoți din sărite îmi place să mor" ...Și mie.
"lucruri" care nu se întâmplă oricând şi oriunde, ci atunci când hotărăşte El, chiar dacă pentru noi sunt "de obicei", un Isus atât de uman, că e în stare să zâmbească ironic (nu batjocoritor!) şi să stea să citească într-un mall. şi mai ales un Isus pe care nu îl enervează atitudinea de egalitate cu omul (aşa cum îi sâcâie pe unii "creştini"), care e gata să discute chestiuni complicate, cum e cea a unui Mântuitor ucis de oameni cândva în tinereţe... şi asta într-o atmosferă excelentă (care o fi termenul ăla englezesc...) de cafenea! mi-a plăcut de-a binelea! Mulţam!
Pai ce sa facem, Vlad, aflam ce mai zice lumea de noi. In fond, e tot un fel de activitate de blog sau atelier literar, numai ca la o scara mult mai larga. Si mai e ceva, pregatesc ceva, dar vei afla la momentul potrivit.
Deosebit poemul tău, chiar și fără imagini, este aproape desăvârșit. Am găsit aici acea "grădină Zen" de care vorbești. Iar imaginile sunt alese cu grija unui șlefuitor de diamante. Felicitări!
M-am simțit ca într-un film de genul "de viață scapă cine poate", prinsă cumva captivă în suprarealismul poeziei tale, am luat sensurile pe degete și mi-am dat seama că nu pot răsuci 4 cadre simultan, fiindcă mie așa îmi lasă impresia, că te afli în 4 registre ideatice deodată și cititorul trece prin acest caleidoscop cumva abrupt: un monolog în care ești singurul actor/spectator în "cabina sa de probă", un dialog cu "el", care se delimitează imediat în context, care pare a fi doar punctul de plecare spre al treilea registru, acel locus non-vivendi, în care ți-e greu să te regăsești, cauți ieșiri dintr-un imposibil 3, chiar dintr-un malentendu, dintr-o confuzie; iar al patrulea registru este cel al detașării, în care pari a fi acea cameră, nici măcar regizorul, ci camera care surprinde totul, inclusiv mișcările în micro și spoturile luminoase. E o poezie la care cu plăcere aș scrie aproape un eseu, fiindcă are multiple chei de interpretare, ce am făcut eu aici este doar eboșa eboșelor. Mărturisesc: una din poeziile asupra căreia am revenit deja de patru ori spre a o citi. Ceea ce extrem de rar mi se întâmplă.
imi place libertatea cu care te exprimi aici. am remarcat si m-am regasit in fraza in care spui ca ploua si nu mai stii ce zi a saptamanii e. mi-a placut identificarea eului in insomniile altuia ori cu statia; si adresarea catre femeia poet. poezia asta merita penita, daca nu chiar recomandare/remarcare. eu ma abtin deocamdata sa las vreun semn apreciativ din motiv ca nu am adunat suficiente argumente pentru. imi place stilul asta. sa mai scrii asa.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Alma, Vladimir, foto se numește "aperception" de magali. Cred că fiecare vede aici ceea ce este scris în nașterea lui. Vladimir la tine a ajuns și mesajul îngerului. Mulțumesc pentru cum ați primit, la început (A) și sfârșit (V) de august, darul.
pentru textul : epistolă din nașterea ta demicsoreaza te rog imaginea, ai iesit din format...
pentru textul : fish canvas deFlorin, te rog să mergi la linkul pentru HCODE din dreapta sus, din menu. Acolo vei găsi informații referitoare la modalitatea inserării unei imagini și altele, utile pentru tag-uri.
pentru textul : Ryu Murakami și violența ca antidot al alienării dehttp://www.youtube.com/watch?v=OdsSfsu9D6E
(pentru zilele de marti, pentru dezamagire de oameni, pentru despărţirea de sine). Enjoy!
pentru textul : laparovision deStarea ta este antitranscedentală. Eşti pus pe şotii. Ai ieşit cu capul în jos din pântecul nopţii şi eşti tare vesel. Eu aş zice să înoţi un pic în poemul ista, dar nu ca o gîscă.
:)
pentru textul : aproape de kilimandjaro detitlul nu are legătură vizibilă cu textul, strofa a doua e slabă rău şi are şi o cacofonie nasoală, a chinui e verb de conjugarea a IV-a (chinuiesc), ultimul vers salvează, totuşi. bunicul merită un poem mai bun sau rămâi la proză.
pentru textul : sînt trei rugăciuni într-un cuibar deiacătă că am ajuns la varianta finală, mâine e duminică...:)
pentru textul : come as you are deti-as recomanda sa faci serii mai scurte de maxim trei sau patru, altfel cititorii tind sa le ignore
pentru textul : In dar: mandala deMie nu îmi plac cuvintele complicate, în poezie, pentru că nu cred că exprimă complexitatea. Și nu cred că ai prins esențialul comentariului meu, așa cum nici eu nu am înțeles (mai nimic din) poemul tău. Ca în cărțile sf, fiecare crede ce vrea.
pentru textul : și zeii plîng deFericirea lucrurilor mici se învață cu greu. Poate de aceea o căutam toată viața. Iar ea pendulează printre noi, mirată. De subliniat imagini interesante: "Potopul a trecut mai întâi peste felinarele mele, se pare, altfel nu-mi pot explica întunericul." Un stil apropiat atmosferei poemelor lui Traian T. Coșovei, generației lui. Toamna și coșurile de ceaslă într-o simfonie a altui Babilon.
pentru textul : Fericirea de a vinde un coș de ceaslă deEla, multumesc ca esti. Am modificat putin, stii, e greu fara diacritice, mai apar si nonsensuri. Imi trebuie putin Timp sa ma readun :)
pentru textul : promise I de- Aici intru într-un spațiu intim, găsesc un fragment de jurnal. încărcătura afectivă a mărturisii - chiar și metaforizată, și nuanțată literar - mă determină cumva să nu caut, să nu pot vedea, să nu aud. fiindcă e ca și cum aș da buzna. o intruziune nepermisă. cineva aici vorbește cu sine și cu cei din sine însuși. e un discurs la marginea autodezvăluirii. imaginar sau nu, nici nu contează. receptorul se simte deja acolo, în spațiul autorului. e o filă de "sertar", de "scrin", de "memorie". Abia am îndrăznit eu să las impresia. De fapt, las un sunet interior. Aștept scrierile mai departe.
pentru textul : casamaro deCâteva locuri de modificat / lucrat: "aerul prăfuit al amiezii", de schimbat 136 cu ceva general valabil (eu habar n-am ce e 136 sau e poezie scrisă doar pentru bucureșteni?), de schimbat "contondentă" (multe din cele la modă strică), "umbra marelui oraș" (clișeu), "cu regularitate enervantă" (enervant și gerunziul, pentru că mai ai unul în versul următor), "după-amiaza" din final. După ce arunci balastul, rămâne ceva, totuși, din acest poem. E de bine.
pentru textul : Them deCâteva amănunute: primul vers cere un adverb, poate e bine să începi cu adverbul. În versul: "semnul de carte și de întrebare" cred că ar fi mers mai bine "semnul de carte și întrebarea", iar în "peste lună în spirale mari" - "peste luna în spirale mari". Desigur că nu "ciudată" și nici "marea cea mare". Un poem în care recunosc cu ușurință stilul tău.
pentru textul : dana point I de"își trăgeau sufletul sub podul cu lanțuri
pe margini era cândva derdeluș
și un câine
diii"
"nu ningea
dar eu mă prefăceam că ninge
suflam peste ceaiul fierbinte"
"dii câine-căluț
pentru textul : iarna întârzie la un film demai plimbă-mă pe sub pod
în nordul orașului
o să-ți cânt ușor
să mă îmbrățișeze fetița în bleumarin" - f frumos!
Domnule "de Nobilis" desi apreciez gestul, va spun ca ati cam gresit prin atitudine, interpretare si actiune. Textul nu este unul de penita. Legat de ultima strofa, spre surprinderea dumneavoastra, nu are nici cea mai mica tenta sexuala... Seismic ne izbim, înfiorat (nu luati izbirea la modul sexual ci ganditi-va la existenta in sine, fiecare gest, fiecare pas, existenta in sine reprezinta un soi de seism) Iar între noi se nasc atâtea falii (falie = Ruptură apărută în scoarța Pământului, ca urmare a mișcărilor tectonice verticale... , deci mai multe falii, mai multe seisme, mai multa izbire, mai multa infiorare) Dar cresc portocalii "flori de natalii" (vers introdus prin conjuctie adversativa, schimba tenta de pana acum cu elementul sa-i zic... "tamaduitor") În seara asta ne-am resuscitat. (Am reinviat, ne-am reinnoit, noi suntem "dedoianii", incepe un nou ciclu, un alt inceput, un alt an, poate un "detreianii" :) ). Ceea ce incerc sa va spun este ca nu sunt toate lucrurile ce par si poate ar trebui sa va ganditi de doua ori inainte de a actiona... Ialin
pentru textul : Dedoianii deun dialog mai mai sa nu-l descopar, o continuare frumos zisa a celebrului: - "unde esti Adame? - ti-am auzit glasul in gradina si mi-a fost frica, pentruca eram gol si m-am ascuns..." pentru frumos si dor de lumina, fara a singulariza vreun pridvorb, totul mi-e drag, penita.
pentru textul : pridvorbe deCălin, ai desprins fir cu fir toate sensurile din poem, de la ou la figurine-totem-spirite și până la clipa aceea când, orice clintire, i-ar putea schimba definitiv destinul, pe linia subțire viață-moarte. Mulțumesc, remarcabil comentariul tău. Monica, desigur este stadiul oului fără coajă, stadiul vieții abia născânde într-o celulă fragilă, celulă-ou, momentul acela când spiritul abia se așterne în prima formă de trup. Despre acestă primordială simțire (pre - simțire, anterioritatea ei) este scris aici. Și despre fragilitatea ființei în acea clipă, în care spirala se poate desfășura invers. Am scris scrin pentru a trece în lumea umană. "scrin" fiind un fel de lăcaș al memoriei, un fel de loc al istoriei personale, în geograma psihică a fiecăruia din noi. Interesantă dezbaterea pe care ai detaliat-o aici. Eu, în ziua când am scris poemul, mă gândeam la ceea ce purtăm în noi din generațiile anterioare și la momentul conceperii noastre, dpv spiritual îndeosebi. Și la cât de mult înseamnă o clipă. Mulțumesc pentru acest comentariu bogat în adăugiri, mi-ai dat de gândit mai departe lucrurile la care mă gândesc deja de ani și ani, din diverse perspective.
pentru textul : pre-simțire denu stiu ce va deranjeaza atat, domnule, mi/am exprimat opinia cu mult bun simt. nu trebuie sa mi/o impartasiti ... comentariul meu a plecat de la textul dumneavoastra despre patriarhul Teoctist I. fiecare isi are admiratorii si detractorii sai, am vorbit de asemeni de trecerea in lumea umbrelor a altor doi titani... pintea si pittis. lasand la o parte cariera radiofonica si muzicala, pittis a avut una din cele mai frumoase si mai expresive voci actoricesti... mie imi aminteste de george vraca. de asemeni a fost o prezenta nonconformista pe scena ca si in viata. l/am urmarit in cateva concerte live si canta cu atata suflet pana ragusea insa vocea/ i revenea cand recita..,,sunt tanar, doamna'' inteligent pana la incomod, talentat pana la indecent, pittis a avut si un spirit de fronda care l/a sustinut in nebunia artei insa l/a macinat prematur in viata. pintea a fost de asemeni remarcabil... o privire expresiva, un joc lucid, interiorizat, profund, te macina sa te supui povestii pe care o traia pe scena... de ce sa nu recunoastem ce e valoros? nu mi/e teama ca ridic osanale nimanui ci doar nu vreau sa treaca neobservata decenta lor retragere . in ceea ce il priveste pe patriarh, el nu a fost o umbra cu o functie mare ci a fost un lieder religios, un bun duhovnic, a deshis o punte spre ecumenism prin vizita papei ioan... a reintrodus invatamantul religios in scoala, a zidit si a pus piatra de temelie multor biserici. pe undeva simt ca in sufletul lui se gandea la bisericile pe care nu ca le/a daramat ci pe care nu le/ a putut salva. a fost un bun capitan de corabie chiar daca in furtuna i/au pierit cativa marinari dragi, nu i/a sacrificat ci si/a dus crucea in spate pana la capat si inca ceva.. a avut har... fata sa in ultimii ani s/a imbracat in lumina... e drept ca textul dumneavoastra se refera la ,,funeraliile'' patriarhului...dar pornind de la acest eveniment comentat mai mult sau mai putin inspirat de cronicarii tv mi/am permis sa pomenesc numele a doi mari artisti...
pentru textul : Cum se vorbește limba română în România - I dedacă poemul reușește să transmită aceea durere sau tristițea de care a vorbit Marina înseamă c-am reușit să transmit ce trebuie și acest lucru mă bucură. vă mulțumesc petru citire
pentru textul : Aburi deFelicitări, Virgil! E un moment care trebuie sărbătorit... Pe mine mă interesează de unde pot cumpăra cartea. Iașiul este un loc unde întotdeauna mi- am dorit să ajung, dar n- am reușit până acum. Și e cam departe de Sibiu. Soțul meu a spus nu când l- am întrebat dacă nu cumva are chef să mă însoțească...deci, voi fi acolo cu gândul (foarte important, totuși).
pentru textul : Virgil Titarenco - “Mirabile dictu” - Editura Grinta, Cluj, 2007 deUn aparent dialog liric cu totul apanajul toamnei, romantismului, de o altă factură decât aceea cu care ne-a obișnuit Virgil Titarenco. Incitantă această iconografie a unei toamne interioare, necunoscute, ce ne invadează până la citoplasma simțurilor. Două fațete, yin și yang, febră și somn, aparent opus ireductibil, remanent, un conglomerat plauzibil. "îmi place să văd cum parchezi mașina aiurea îmi place să mă scoți din sărite îmi place să mor" ...Și mie.
pentru textul : yin și yang de"lucruri" care nu se întâmplă oricând şi oriunde, ci atunci când hotărăşte El, chiar dacă pentru noi sunt "de obicei", un Isus atât de uman, că e în stare să zâmbească ironic (nu batjocoritor!) şi să stea să citească într-un mall. şi mai ales un Isus pe care nu îl enervează atitudinea de egalitate cu omul (aşa cum îi sâcâie pe unii "creştini"), care e gata să discute chestiuni complicate, cum e cea a unui Mântuitor ucis de oameni cândva în tinereţe... şi asta într-o atmosferă excelentă (care o fi termenul ăla englezesc...) de cafenea! mi-a plăcut de-a binelea! Mulţam!
pentru textul : l-am întîlnit pe hristos în mall într-o zi dePai ce sa facem, Vlad, aflam ce mai zice lumea de noi. In fond, e tot un fel de activitate de blog sau atelier literar, numai ca la o scara mult mai larga. Si mai e ceva, pregatesc ceva, dar vei afla la momentul potrivit.
pentru textul : iertarea după Simion deobserv că autorul îşi comentează doar textele proprii. Mă tem că aceasta va duce la pierderea încadrării de colaborator pe Hermeneia.
pentru textul : nicotină şi uitare deDeosebit poemul tău, chiar și fără imagini, este aproape desăvârșit. Am găsit aici acea "grădină Zen" de care vorbești. Iar imaginile sunt alese cu grija unui șlefuitor de diamante. Felicitări!
pentru textul : Mâinile Margăi deM-am simțit ca într-un film de genul "de viață scapă cine poate", prinsă cumva captivă în suprarealismul poeziei tale, am luat sensurile pe degete și mi-am dat seama că nu pot răsuci 4 cadre simultan, fiindcă mie așa îmi lasă impresia, că te afli în 4 registre ideatice deodată și cititorul trece prin acest caleidoscop cumva abrupt: un monolog în care ești singurul actor/spectator în "cabina sa de probă", un dialog cu "el", care se delimitează imediat în context, care pare a fi doar punctul de plecare spre al treilea registru, acel locus non-vivendi, în care ți-e greu să te regăsești, cauți ieșiri dintr-un imposibil 3, chiar dintr-un malentendu, dintr-o confuzie; iar al patrulea registru este cel al detașării, în care pari a fi acea cameră, nici măcar regizorul, ci camera care surprinde totul, inclusiv mișcările în micro și spoturile luminoase. E o poezie la care cu plăcere aș scrie aproape un eseu, fiindcă are multiple chei de interpretare, ce am făcut eu aici este doar eboșa eboșelor. Mărturisesc: una din poeziile asupra căreia am revenit deja de patru ori spre a o citi. Ceea ce extrem de rar mi se întâmplă.
pentru textul : automata hari deimi place libertatea cu care te exprimi aici. am remarcat si m-am regasit in fraza in care spui ca ploua si nu mai stii ce zi a saptamanii e. mi-a placut identificarea eului in insomniile altuia ori cu statia; si adresarea catre femeia poet. poezia asta merita penita, daca nu chiar recomandare/remarcare. eu ma abtin deocamdata sa las vreun semn apreciativ din motiv ca nu am adunat suficiente argumente pentru. imi place stilul asta. sa mai scrii asa.
pentru textul : femeia poet deîn fel şi chip. e grav dacă ajunge la os!
pentru textul : suntem trei decel mai mult mi-a plăcut strofa a doua.
Şi mie mi-a plăcut poemul.
pentru textul : Îndobivărare dePagini