Andu, știu că nu dai doi bani pe atenționările și pe avertismentele pe care le fac... așa că îți spun, ca un simplu user, colegă de site, e mult mai gravă cacofonia ta intenționată de la titlu decât cea neintenționată a autoarei. Nu era mai bine să te limitezi doar la observații și sfaturi literare? De ce împroști cu... în alții? Uită-te și tu un pic în dreapta site-ului, la comentarii recente, să vezi cum apare comentul tău:
"Cacata în mi minor..... - Andu Moldovan --- Cantata în mi minor".
Emil, este, fără îndoială, un text bun...dar n-ai putea schimba ultimul vers? fără a mai vorbi de rima știrbă, pe cuvânt că, din pricinaa lui, mi-am amintit de "Iarna pe uliță"! :) Bine ai revenit.
Dragii mei, vă mulțumesc din suflet că sunteți lângă mine... am nevoie să vă simt și nu degeaba am spus eu mai demult că aici, pe Hermeneia, și nu altundeva, mă simt acasă...
Voi încerca să scriu mai bine și am început să fiu mai atentă la ceea ce se întâmplă în jurul meu.
Asta e un commitment.
Margas
Mirela, de aceea te-ai inscris pe Hermeneia? Ca sa stirnesti conflicte? Ai pasit cu stingul, te asigur. Cu ocazia asta m-ai facut sa caut prin alte parti sa vad cum scrii si impresia mea este ca scrii foarte prost. Deci, eu zic ca inainte sa te apuci de certuri pe aici, sa postezi texte care sa iti valideze dreptul moral de a pune intrebari.
P.S. Hermeneia nu are nicio legatura cu concursul de mai sus. O rog pe Mariana sa nu mai puna astfel de postari fara sa ma contacteze pe mine sau pe cineva din Consiliul Hermeneia. Si chiar daca posteaza ceva despre un astfel de concurs sa o faca succint cu citeva mentionari. Fara medii, zecimale, liste si alte chestii din astea. Sa fie pentru ultima data, va rog.
a compara hermeneia cu Villon nu reuşeşte să demonstreze decît o gîndire simplistă. Şi mă tem că pînă şi autorul gafei îşi dă seama de ea. Nu cred că se merită să onorez elucubraţia asta cu vreo opinie.
am citit. si m-am oprit. am si eu probleme cu imaginatia dar nu chiar asa. sau cine mai stie. e un text ”incomod”. sau poate l-am citit eu la o oră incomodă. foarte multa ispita a dedublarii. si am promis ca de acum nu ma mai gindesc la nimic cind merg cu metroul. sau ma uit la afise.
Andreea Iancu: simpatic text, zici...:) ( si eu, care credeam ca nu-mi scosesem catelusul la plimbare pe Hermenia! ) ca sa folosessc acest simpatic adjectiv, iti raspund: simpatic si comentariul tau, dar irelevant; exemplifica si dezvolta ideea, sa aflu si eu de ce e simpatic si de ce e cliseistic.
acum, despre text:
mie mi se pare artificial. copilului din poezia ta ii lipseste tocmai copilaria - acea spontaneitate, acea naturalete care sa ma faca sa-l indragesc si sa mi-l apropii. e o papusa pe care autorul ne-o misca sub ochi, uitand, din pacate, sa mascheze sforile. si gesturile lui sunt prea studiate, decorul prea teatral, incercarea de a misca cititorul prea evidenta.
iar finalul e lipsit de credibilitate - mie, cel putin, mi-e greu sa leg acea "marama a lunii" de nucleul textului, care se vrea a fi unul realist, mai mult, de un realism social.
sper sa nu ma urasti pentru comentariul asta, m-am tot gandit daca sa spun sau sa tac...
Cozane, frazele de genul "cum am aruncat momeala, cum a si muscat din ea/ Si-mi dai cu palmuta la funduletul cu buline?" + comentarii-băscălie permiteţi-le cu apropiaţii tăi, apoi vino şi-mi oferă lecţii de respect. Eşti la pescuit, să arunci momeală? Sau la ce te aştepţi când semeni furtună? La pâine şi sare doar pentru că sunt editor? Şi n-am înţeles, dacă sunt editor, nu am dreptul să fiu şi user în acelaşi timp?! Atât de obtuz eşti în raţionament? Te rog să fii "suptil" cu cu cei de calibrul tău. Eu percep comision.
Bine zice Gorunul, Virgil periodic o "comite"... si mie mi-a placut acest poem scris parca dintr-o suflare. Mi-a placut atat de mult, incat mi-a inspirat o parodie pe care o voi posta aici. Felicitari autorului.
Vă anunțăm că lansarea de la Cluj va avea loc la ora 13, la Polul Cultural (undeva lângă Teatru și chiar în centru, mi s-a indicat). La Iași, lansarea va avea loc în Sala Pod Pogor, la Casa Pogor din Copou, începând cu ora 17. Vă așteptăm cu drag!
Silvia, ai punctat bine cu "trăiri absolut unice,proprii individului", pentru că, în concepţia mea, cam despre asta este vorba în poezie: un poet, în măsura în care este unul veritabil, are teribilă nevoie de autocenzură, dar nu una înţeleasă ca simpla cenzurare a fragmentelor/textelor pe bază estetică, ci una cu sensul de selecţie a stărilor/emoţiilor care îi sunt mai mult decât specifice lui, şi numai lui, şi numai lui. :). El trebuie să culeagă, sa adune vibraţiile irepetabile, nu unice; el trebuie să inmagazineze undeva în suflet starea irepetabilă si specifica numai lui, starea irepetabilă dintr-un fenomen. Apoi, să-i traducă inefabilul prin instrumentele sale lirice. Când (rar, foarte rar!) aceste acţiuni se suprapun în timp, avem de-a face cu poezia inspirată ori chiar revelată. Deplasându-mă scurt - această este eroarea pe care o facem mulţi (destul de des şi eu) - considerăm că orice stare, orice emoţie este demnă de-a fi scrisă. Dar nu e aşa. Mulţi consideră că poezia e mişcare, eu aş spune că e mai degrabă neclintire... dar mai vorbim pe această temă. Mulţumesc pentru citire şi comentariu.
În final, las pentru toţi cei care au trei minute la dispoziţie un link cu piesa pe care eu o consider ca fiind cea mai... din câte am ascultat. De fiecare dată, se asculta altfel. Pe melodia asta am scris destule texte, inclusiv cel de faţă. Enjoy! :)
pare a fi un text care se incapataneaza sa vorbeasca despre inmormantare, fara a spune ceva despre moarte. un fel de liniste urata si galbena. bine scris, bineinteles! "ca un stilou de cerneala", parca asta nu are chef sa bata cu restul:) zile bune!
Bianca, pai eu cred ca la final nu merge "Nu am spus nimic nimănui despre zilele și nopțile împărțite între cele două droguri..." si ar fi mai bine zis "nu am spus nimic nimanui pana acum despre ...." In rest, o lectura placuta si rafinata. Ma pui pe ganduri or what? Andu
Un text a cărui calitate constă, în primul rând, în a fi agreabil, printr-un umor destul de bine dozat. E mai curând o schiţă cu tentă satirică şi parodică decât un eseu. Cât priveşte "notele" finale, acestea constituie, de fapt (ca să fiu acribios!), un "glosar".
demitizarea este, aici, o sinteza hegeliana, care, prin autonegare si autoironizare, pastreaza/imbogateste intreaga fiinta. este vorba de iubi si altfel, tot asa cum a muri presupune negarea care se lasa integrata de viata in sine. miracolul, acolo unde se face prezent solicita o depasire a perspectivelor pentru a privi impreuna si a te imbucura de acel a-fi-intru-ființă. ma bucur ca ai inteles bine :) multumesc
un poem pe care să mărturisesc, îl așteptam demult... de pe vremea celor cu yerba-mate... în care Virgil folosește vocea lui distinctă nu neapărat ludică (deși bate în idei acolo, la acea ușă desupra căreia arde o lumină roșiatică inefabil moștenită de alți boemi rătăciți în noapte) dar vocea lui este altfel, este suculentă, aș zice umorală... oricum... este zemoasă!
nu mi-a plăcut primul vers și l-aș rescrie a venit vremea să-i spun copacului, pentru a rămâne în nota meditativă care îl prinde atât de bine pe autor în acest peisaj umoral-ludic
mulțumesc pentru lectură
Domnule Mircea, poezia incepe de la "ascultând ploaia primordială care te face să te simți bine..." Cu ocazia sărbătorilor aveți din partea mea o peniță de aur. La mulți ani Mahmoud Djamal
da, interesanta aceasta aparitie. uneori mi se face dor de Dunarea la Cazane si de oamenii de acolo. era peste bun cindva. nu stiu de ce mi se pare tragic textul.
dupa parerea mea acesta este un text tipic pentru urmatoarea situatie: autorul are un anumit talent al jocului cu metaforele dar este intr-o cumplita criza de idei si crede ca e suficient sa arunci cu cuvinte si cu imagini ca si cum ai arunca cioburi de oglinda ca sa faci poezie. ei bine parerea mea este ca nu e.
"implus prea putin crestin"?? imi imaginez ca te referi la mine. trec peste faptul ca nu imi imaginez cum poti tu evalua cit sint eu de crestin sau nu (sau gesturile mele) - daca crestinismul se poate cuantifica cumva - dar ma tem ca printr-o astfel de logica nici Hristos nu ar fi crestin. doar el a avut "impulsul" de a-i numi pe farisei "morminte varuite", sau Ioan Botezatorul care i-a numit pe preoti si pe carturarii sau teologii iudei de atunci "pui de napirci". Deci, sincer, am rezerve in a "abuza" de indemnul lui Hristos de a nu "arunca cu piatra" sau a-ti scoate "mai intii birna" din ochiul tau. Fiecare din aceste recomandari sau porunci le-a dat Isus intr-un anumit context si cu siguranta ca o hermeneutica adecvata si corecta a textului biblic te poate face sa intelegi la ce anume s-a referit El atunci cind le-a spus. Sa nu uitam ca oricine poate abuza de Scriptura ca sa justifice orice sau sa condamne orice. Personal nu cred ca Dumnezeul Vechiului si Noului Testament a incurajat vreodata pe nimeni sa tolereze sau sa musamalizeze tradarea, minciuna, ipocrizia si lasitatea. Pur si simplu imi este imposibil sa citesc cu mintea deschisa textul Scripturii si sa ajung la asa o concluzie. Evident ca biserica institutionalizata (de orice confesiune) a avut intoteauna motive sa gaseasca hermeneutici adecvate pentru a sluji intereselor ei si a-si proteja angajatii sau loialii. Asa cum spuneam mai sus, cu Scriptura se poate face orice daca chiar vrei sa o faci. Asta insa nu inseamna ca esti iluminat de Spiritul ei sau ii esti loial Autorului ei. Poate ii esti loial unei anumite institutii religioase dar nu Autorului Scripturii. Sa nu amestecam lucrurile. In alta ordine de idei pe mine nu ma enerveaza nimic, dar absolut nimic. Sint chiar foarte calm. S-ar putea sa te enerveze pe tine de vreme ce ma si acuzi de "dovada suprema de mindrie". Banuiesc ca ai o anumita autoritate de la Dumnezeu sa o faci, fiindca daca nu, atunci e ridicol iar cel ce ar trebui sa puna emoticonul sint eu. "Un crestin autentic iarta si lasa lui Dumnezeu "sansa" de a judeca si a plati" mi se pare o afirmatie care porneste de la o intentie buna dar sfirseste intr-o mlastina a compromisului in care sub masca sau pretextul faptului ca "numai Dumnezeu are dreptul sa judece" ne putem balaci (indeosebi slujitorii bisericii) in orice mizerie morala ca oricum nu ne poate judeca nimeni iar Dumnezeu "e bun si iarta". Hai sa fim seriosi. Citind Scriptura imi este imposibil sa imi imaginez o astfel de argumentare. Sint prea multe, mult prea multe situatiile atit in Vechiul cit si in Noul Testament cind Dumnezeu si "oamenii lui" autentici(sic!) au condamnat fatarnicia si decaderea preotilor, saducheilor, carturarilor, profetilor mincinosi, fariseilor, etc, etc. E imposibil sa iti fundamentezi o teologie pe Scriptura si sa ajungi la alta concluzie. Sau cel putin asta e parerea mea si nu cred ca trebuie neaparat sa fii "mindru" ca sa o ai. Eu cred ca e suficient ca sa ai bun simt intelectual si calauzirea Duhului lui Dumnezeu. In ce priveste ultima intrebare, iti pot spune, dragul meu, ca eu sint crestin. Din cauza asta nu pot avea nevoie de preoti. Daca eram evreu pina la prima venire a lui Hristos, as fi avut nevoie de preotia levitica. Odata cu venirea lui Hristos insa acea preotie s-a incheiat (asa cum probabil stii) si (atit cit pot intelege eu din epistola catre Evrei) ma aflu sub "jurisdictia" "rinduielii lui Melhisedec" al carei mare preot este Hristos. Banuiesc ca iti dai seama ca de vreme ce Il am pe Hristos ca Mare Preot ar fi chiar o prostie sa ma mai intereseze "alt fel" de preoti, daca nu chiar o blasfemie la adresa Lui (cel putin pentru mine). Evident ca mai exista si ideea, oarecum metaforica, a preotiei universale conform careia toti crestinii sint "o preotie imparateasca". Dar asa cum spuneam, expresia este relativ metaforica si daca vrei poti citi intr-una din epistolele lui Petru despre asta. El foloseste expresia si o explica oarecum. Am impresia ca si Pavel o face intr-un anumit loc dar nu imi amintesc exact in clipa asta. Sper ca ti-am satisfacut curiozitatea.
incepe fain si te indeamna sa o iei la goana (chiar cu roaba si tot da bine), dar se termina oarecum impiedicat, de parca te-ai grabit la pet-ul cu pricina:) sunt convins ca stii despre ce e vorba, dar ai ramas sa modifici cand va fi sa fie. sau nu?
o poezie la fel de sărată ca sarea slăvită la ospeţe. îmi pare că transmite excepţional starea, fără fasoane şi alambicuri. cred că este suficientă motivaţia pentru:
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Andu, știu că nu dai doi bani pe atenționările și pe avertismentele pe care le fac... așa că îți spun, ca un simplu user, colegă de site, e mult mai gravă cacofonia ta intenționată de la titlu decât cea neintenționată a autoarei. Nu era mai bine să te limitezi doar la observații și sfaturi literare? De ce împroști cu... în alții? Uită-te și tu un pic în dreapta site-ului, la comentarii recente, să vezi cum apare comentul tău:
pentru textul : Cantata în mi minor de"Cacata în mi minor..... - Andu Moldovan --- Cantata în mi minor".
Emil, este, fără îndoială, un text bun...dar n-ai putea schimba ultimul vers? fără a mai vorbi de rima știrbă, pe cuvânt că, din pricinaa lui, mi-am amintit de "Iarna pe uliță"! :) Bine ai revenit.
pentru textul : Recycle bin deDragii mei, vă mulțumesc din suflet că sunteți lângă mine... am nevoie să vă simt și nu degeaba am spus eu mai demult că aici, pe Hermeneia, și nu altundeva, mă simt acasă...
pentru textul : Moonlight redemption deVoi încerca să scriu mai bine și am început să fiu mai atentă la ceea ce se întâmplă în jurul meu.
Asta e un commitment.
Margas
Mirela, de aceea te-ai inscris pe Hermeneia? Ca sa stirnesti conflicte? Ai pasit cu stingul, te asigur. Cu ocazia asta m-ai facut sa caut prin alte parti sa vad cum scrii si impresia mea este ca scrii foarte prost. Deci, eu zic ca inainte sa te apuci de certuri pe aici, sa postezi texte care sa iti valideze dreptul moral de a pune intrebari.
pentru textul : Premiile Concursului Naţional de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia” - Mizil - 2012 deP.S. Hermeneia nu are nicio legatura cu concursul de mai sus. O rog pe Mariana sa nu mai puna astfel de postari fara sa ma contacteze pe mine sau pe cineva din Consiliul Hermeneia. Si chiar daca posteaza ceva despre un astfel de concurs sa o faca succint cu citeva mentionari. Fara medii, zecimale, liste si alte chestii din astea. Sa fie pentru ultima data, va rog.
a compara hermeneia cu Villon nu reuşeşte să demonstreze decît o gîndire simplistă. Şi mă tem că pînă şi autorul gafei îşi dă seama de ea. Nu cred că se merită să onorez elucubraţia asta cu vreo opinie.
pentru textul : Anotimp deam citit. si m-am oprit. am si eu probleme cu imaginatia dar nu chiar asa. sau cine mai stie. e un text ”incomod”. sau poate l-am citit eu la o oră incomodă. foarte multa ispita a dedublarii. si am promis ca de acum nu ma mai gindesc la nimic cind merg cu metroul. sau ma uit la afise.
pentru textul : Tunel de liniște deAndreea Iancu: simpatic text, zici...:) ( si eu, care credeam ca nu-mi scosesem catelusul la plimbare pe Hermenia! ) ca sa folosessc acest simpatic adjectiv, iti raspund: simpatic si comentariul tau, dar irelevant; exemplifica si dezvolta ideea, sa aflu si eu de ce e simpatic si de ce e cliseistic.
pentru textul : Recapitulare deacum, despre text:
mie mi se pare artificial. copilului din poezia ta ii lipseste tocmai copilaria - acea spontaneitate, acea naturalete care sa ma faca sa-l indragesc si sa mi-l apropii. e o papusa pe care autorul ne-o misca sub ochi, uitand, din pacate, sa mascheze sforile. si gesturile lui sunt prea studiate, decorul prea teatral, incercarea de a misca cititorul prea evidenta.
iar finalul e lipsit de credibilitate - mie, cel putin, mi-e greu sa leg acea "marama a lunii" de nucleul textului, care se vrea a fi unul realist, mai mult, de un realism social.
sper sa nu ma urasti pentru comentariul asta, m-am tot gandit daca sa spun sau sa tac...
pentru textul : Copilul din lanul de grîu deScuză-mă, Yester, am intrat de la comentarii și nici n-am observat că textul tău era unde se cuvenea, sub cel postat de mine.
pentru textul : Scrisoare deCozane, frazele de genul "cum am aruncat momeala, cum a si muscat din ea/ Si-mi dai cu palmuta la funduletul cu buline?" + comentarii-băscălie permiteţi-le cu apropiaţii tăi, apoi vino şi-mi oferă lecţii de respect. Eşti la pescuit, să arunci momeală? Sau la ce te aştepţi când semeni furtună? La pâine şi sare doar pentru că sunt editor? Şi n-am înţeles, dacă sunt editor, nu am dreptul să fiu şi user în acelaşi timp?! Atât de obtuz eşti în raţionament? Te rog să fii "suptil" cu cu cei de calibrul tău. Eu percep comision.
pentru textul : Întoarcerea la lucrurile mici deNu ma văzut originalul. Mi-a dat o eroare în josul paginii şi de-abia după ce am trimis comentariul şi-a revenit. Îmi cer scuze. Cezar
pentru textul : Sonet XIX de William Shakespeare deBine zice Gorunul, Virgil periodic o "comite"... si mie mi-a placut acest poem scris parca dintr-o suflare. Mi-a placut atat de mult, incat mi-a inspirat o parodie pe care o voi posta aici. Felicitari autorului.
pentru textul : nu ești poetă deVă anunțăm că lansarea de la Cluj va avea loc la ora 13, la Polul Cultural (undeva lângă Teatru și chiar în centru, mi s-a indicat). La Iași, lansarea va avea loc în Sala Pod Pogor, la Casa Pogor din Copou, începând cu ora 17. Vă așteptăm cu drag!
pentru textul : Lansarea volumului Mirabile Dictu defrumos poem, într-adevăr! aș spune că de data asta te-ai cenzurat bine în prima strogă, și ai „răbufnit” spectaculos în cea de a doua.
felicitări!
pentru textul : corespondență de septembrie deSilvia, ai punctat bine cu "trăiri absolut unice,proprii individului", pentru că, în concepţia mea, cam despre asta este vorba în poezie: un poet, în măsura în care este unul veritabil, are teribilă nevoie de autocenzură, dar nu una înţeleasă ca simpla cenzurare a fragmentelor/textelor pe bază estetică, ci una cu sensul de selecţie a stărilor/emoţiilor care îi sunt mai mult decât specifice lui, şi numai lui, şi numai lui. :). El trebuie să culeagă, sa adune vibraţiile irepetabile, nu unice; el trebuie să inmagazineze undeva în suflet starea irepetabilă si specifica numai lui, starea irepetabilă dintr-un fenomen. Apoi, să-i traducă inefabilul prin instrumentele sale lirice. Când (rar, foarte rar!) aceste acţiuni se suprapun în timp, avem de-a face cu poezia inspirată ori chiar revelată. Deplasându-mă scurt - această este eroarea pe care o facem mulţi (destul de des şi eu) - considerăm că orice stare, orice emoţie este demnă de-a fi scrisă. Dar nu e aşa. Mulţi consideră că poezia e mişcare, eu aş spune că e mai degrabă neclintire... dar mai vorbim pe această temă. Mulţumesc pentru citire şi comentariu.
În final, las pentru toţi cei care au trei minute la dispoziţie un link cu piesa pe care eu o consider ca fiind cea mai... din câte am ascultat. De fiecare dată, se asculta altfel. Pe melodia asta am scris destule texte, inclusiv cel de faţă. Enjoy! :)
http://www.youtube.com/watch?v=KfKRSVQf-nM
pentru textul : Umbră în carne de sărbătoare depare a fi un text care se incapataneaza sa vorbeasca despre inmormantare, fara a spune ceva despre moarte. un fel de liniste urata si galbena. bine scris, bineinteles! "ca un stilou de cerneala", parca asta nu are chef sa bata cu restul:) zile bune!
pentru textul : p.s deBianca, pai eu cred ca la final nu merge "Nu am spus nimic nimănui despre zilele și nopțile împărțite între cele două droguri..." si ar fi mai bine zis "nu am spus nimic nimanui pana acum despre ...." In rest, o lectura placuta si rafinata. Ma pui pe ganduri or what? Andu
pentru textul : Fără oglindă. Muscari. deFoarte frumos şi foarte sensibil. Dar fără "improbabile adieri" şi fără "în limba orelor". Afectate şi filosofante...
pentru textul : copacul dinăuntru deUn text a cărui calitate constă, în primul rând, în a fi agreabil, printr-un umor destul de bine dozat. E mai curând o schiţă cu tentă satirică şi parodică decât un eseu. Cât priveşte "notele" finale, acestea constituie, de fapt (ca să fiu acribios!), un "glosar".
pentru textul : un fel de autobiografie deMulţmesc pentru încurajare.
pentru textul : mama primenea cerul într-un trunchi de salcie dedemitizarea este, aici, o sinteza hegeliana, care, prin autonegare si autoironizare, pastreaza/imbogateste intreaga fiinta. este vorba de iubi si altfel, tot asa cum a muri presupune negarea care se lasa integrata de viata in sine. miracolul, acolo unde se face prezent solicita o depasire a perspectivelor pentru a privi impreuna si a te imbucura de acel a-fi-intru-ființă. ma bucur ca ai inteles bine :) multumesc
pentru textul : podul suspinelor deMultumesc, Aranca. Ai mare dreptate cu atmosfera daliniana. Sugestia cu locuirea metaforei mi-a dat de gandit. Mersi de primire!
pentru textul : un pește-arlechin în deșertul-pâlnie deun poem pe care să mărturisesc, îl așteptam demult... de pe vremea celor cu yerba-mate... în care Virgil folosește vocea lui distinctă nu neapărat ludică (deși bate în idei acolo, la acea ușă desupra căreia arde o lumină roșiatică inefabil moștenită de alți boemi rătăciți în noapte) dar vocea lui este altfel, este suculentă, aș zice umorală... oricum... este zemoasă!
pentru textul : ca din greșeală denu mi-a plăcut primul vers și l-aș rescrie a venit vremea să-i spun copacului, pentru a rămâne în nota meditativă care îl prinde atât de bine pe autor în acest peisaj umoral-ludic
mulțumesc pentru lectură
mulţumesc, o să mă mai gândesc.
acolo, la soarele cu pălăria pe ochi, e o aluzie la nepăsarea acestuia faţă de durerea din jur.
pentru textul : tablou cu mii de culori deDomnule Mircea, poezia incepe de la "ascultând ploaia primordială care te face să te simți bine..." Cu ocazia sărbătorilor aveți din partea mea o peniță de aur. La mulți ani Mahmoud Djamal
pentru textul : casa de pe colină deda, interesanta aceasta aparitie. uneori mi se face dor de Dunarea la Cazane si de oamenii de acolo. era peste bun cindva. nu stiu de ce mi se pare tragic textul.
pentru textul : dunărea în inimi dedupa parerea mea acesta este un text tipic pentru urmatoarea situatie: autorul are un anumit talent al jocului cu metaforele dar este intr-o cumplita criza de idei si crede ca e suficient sa arunci cu cuvinte si cu imagini ca si cum ai arunca cioburi de oglinda ca sa faci poezie. ei bine parerea mea este ca nu e.
pentru textul : invazia de"implus prea putin crestin"?? imi imaginez ca te referi la mine. trec peste faptul ca nu imi imaginez cum poti tu evalua cit sint eu de crestin sau nu (sau gesturile mele) - daca crestinismul se poate cuantifica cumva - dar ma tem ca printr-o astfel de logica nici Hristos nu ar fi crestin. doar el a avut "impulsul" de a-i numi pe farisei "morminte varuite", sau Ioan Botezatorul care i-a numit pe preoti si pe carturarii sau teologii iudei de atunci "pui de napirci". Deci, sincer, am rezerve in a "abuza" de indemnul lui Hristos de a nu "arunca cu piatra" sau a-ti scoate "mai intii birna" din ochiul tau. Fiecare din aceste recomandari sau porunci le-a dat Isus intr-un anumit context si cu siguranta ca o hermeneutica adecvata si corecta a textului biblic te poate face sa intelegi la ce anume s-a referit El atunci cind le-a spus. Sa nu uitam ca oricine poate abuza de Scriptura ca sa justifice orice sau sa condamne orice. Personal nu cred ca Dumnezeul Vechiului si Noului Testament a incurajat vreodata pe nimeni sa tolereze sau sa musamalizeze tradarea, minciuna, ipocrizia si lasitatea. Pur si simplu imi este imposibil sa citesc cu mintea deschisa textul Scripturii si sa ajung la asa o concluzie. Evident ca biserica institutionalizata (de orice confesiune) a avut intoteauna motive sa gaseasca hermeneutici adecvate pentru a sluji intereselor ei si a-si proteja angajatii sau loialii. Asa cum spuneam mai sus, cu Scriptura se poate face orice daca chiar vrei sa o faci. Asta insa nu inseamna ca esti iluminat de Spiritul ei sau ii esti loial Autorului ei. Poate ii esti loial unei anumite institutii religioase dar nu Autorului Scripturii. Sa nu amestecam lucrurile. In alta ordine de idei pe mine nu ma enerveaza nimic, dar absolut nimic. Sint chiar foarte calm. S-ar putea sa te enerveze pe tine de vreme ce ma si acuzi de "dovada suprema de mindrie". Banuiesc ca ai o anumita autoritate de la Dumnezeu sa o faci, fiindca daca nu, atunci e ridicol iar cel ce ar trebui sa puna emoticonul sint eu. "Un crestin autentic iarta si lasa lui Dumnezeu "sansa" de a judeca si a plati" mi se pare o afirmatie care porneste de la o intentie buna dar sfirseste intr-o mlastina a compromisului in care sub masca sau pretextul faptului ca "numai Dumnezeu are dreptul sa judece" ne putem balaci (indeosebi slujitorii bisericii) in orice mizerie morala ca oricum nu ne poate judeca nimeni iar Dumnezeu "e bun si iarta". Hai sa fim seriosi. Citind Scriptura imi este imposibil sa imi imaginez o astfel de argumentare. Sint prea multe, mult prea multe situatiile atit in Vechiul cit si in Noul Testament cind Dumnezeu si "oamenii lui" autentici(sic!) au condamnat fatarnicia si decaderea preotilor, saducheilor, carturarilor, profetilor mincinosi, fariseilor, etc, etc. E imposibil sa iti fundamentezi o teologie pe Scriptura si sa ajungi la alta concluzie. Sau cel putin asta e parerea mea si nu cred ca trebuie neaparat sa fii "mindru" ca sa o ai. Eu cred ca e suficient ca sa ai bun simt intelectual si calauzirea Duhului lui Dumnezeu. In ce priveste ultima intrebare, iti pot spune, dragul meu, ca eu sint crestin. Din cauza asta nu pot avea nevoie de preoti. Daca eram evreu pina la prima venire a lui Hristos, as fi avut nevoie de preotia levitica. Odata cu venirea lui Hristos insa acea preotie s-a incheiat (asa cum probabil stii) si (atit cit pot intelege eu din epistola catre Evrei) ma aflu sub "jurisdictia" "rinduielii lui Melhisedec" al carei mare preot este Hristos. Banuiesc ca iti dai seama ca de vreme ce Il am pe Hristos ca Mare Preot ar fi chiar o prostie sa ma mai intereseze "alt fel" de preoti, daca nu chiar o blasfemie la adresa Lui (cel putin pentru mine). Evident ca mai exista si ideea, oarecum metaforica, a preotiei universale conform careia toti crestinii sint "o preotie imparateasca". Dar asa cum spuneam, expresia este relativ metaforica si daca vrei poti citi intr-una din epistolele lui Petru despre asta. El foloseste expresia si o explica oarecum. Am impresia ca si Pavel o face intr-un anumit loc dar nu imi amintesc exact in clipa asta. Sper ca ti-am satisfacut curiozitatea.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deincepe fain si te indeamna sa o iei la goana (chiar cu roaba si tot da bine), dar se termina oarecum impiedicat, de parca te-ai grabit la pet-ul cu pricina:) sunt convins ca stii despre ce e vorba, dar ai ramas sa modifici cand va fi sa fie. sau nu?
pentru textul : pseudopatriarhale II deo poezie la fel de sărată ca sarea slăvită la ospeţe. îmi pare că transmite excepţional starea, fără fasoane şi alambicuri. cred că este suficientă motivaţia pentru:
pentru textul : Mere târzii dePagini