Dacă aş comenta acest poem am senzaţia că aş strica ceva. Oricum, te transpune într-o atmosferă ireală cu multă, foarte multă, poezie. Tot cu multă consideraţie, felicitări pentru bucuria poeziei.
era și este o accentuare a faptului că este alt fel de mâncare. asta se halește direct cu polonicu' și se înghite fără ca papilele gustative să apuce să intre la idei. :))))
"marite crai".. credeam ca nu citesc bine. iata ca a reusit cineva sa ma faca sa rid astazi. bine, cum doresti tu dar in principiu incercam sa pastram paginile si categoriile corect. asta reprezinta un avantaj si pentru tine. in ce priveste HCODE nu cred ca e chiar asa de greu pe cit se pare mai ales daca stii HTML
Interesanta idee, mi-a placut. Remarc indeosebi pasajul median al textului. "ai lăsat să intre ziua de azi ca un muncitor ilegal a venit noaptea și-a lăsat sculele la ușă și a ațipit i-am spus să se trezească mă gîndeam la tine și la datoria mea de cuvinte l-am pus să-ți tatueze ore în șir trupul cu sîngele constelațiilor care treceau inconștiente pe deasupra noastră" Incipitul este un pic prea explicativ pe gustul meu si cred ca apoi abuzezi de elementele explicative pe toata durata poemului. Ele diminuaeza senzatia de poezie pe care ti-o poate da lectura. If I were you, as curata din ele si as lasa poezia sa respire prin cititor. Countless "si" "in" "care" plus "cu care" sau "pe care", sunt, majoritatea, eliminabile. Pentru ele s-a nascocit recycle bin-ul. Observ abuzul asta nu doar la tine dar sper ca macar tu te vei corecta intr-o buna zi. D-aia vorbesc in loc sa tac, desi tu poate ca esti, ca mai mereu de alta parere. Andu
Vă găsesc mai cuminte ca nicicând în acest, hai să-i spun, pastel. Textul e natural, parcă nici un vers nu e căutat. Remarc "se chircește și naște
o altă noapte la fel de oarbă ca ea
plină de greieri în păr". La observaţii aş trece unele verbe "prea puternice" ( o aud cum strigă din groapă, IMPLORÂNDU-MĂ/ le DĂRUIE cununa).
"Doar vântul mai trece absent pe acolo" - am avut intenţia să spun că adverbul (absent) e unul neinspirat şi contradictoriu verbului, însă, la o a doua citire, îmi pare chiar reuşit.
adriana, ma bucur ca-ti pot scrie aici unde e un pic mai liniste. :) mie poemul tau mi-a placut, important este, zic eu, ca transmite o stare si, in acest sens, finalul strofei 1 este relevant. nu mi-a placut comparatia ceea cu tigara, e superflua, sa nu zic ca e un drum batatorit si...fumat. as evita fluturii, pasarile le-as opri, "pasari scrum" da imagine, dar ai nevoie, intr-adevar, de o repetitie acolo. e o sugestie doar, sa incerci sa vezi daca poti inlocui fluturii. poate cu banale gaze, poate cu libelule, e nevoie, da, de ceva fragil si inaripat, ca sa fie izbutita trecerea apoi la pasari. cu placerea lecturii, Claudia Radu
Asa-i Vladimir, dar in schimb deranjeaza "italienismele" Ce-i aia "macchiatto con latte"? Apoi mai deranjeaza semnele de punctuatie, in strofa a doua la sfarsit parca ar fi trebuit un semn de intrebare si nu unul de exclamare (oricum, strofa a doua e mai mare decat intreg poemul. Dar, ma rog, un text asa, numai bun de un "gin tonic with tonic" Bobadil.
mă gândesc dacă fuga de și din frenezia omului mulțime poate face cel de-al șaptelea simț chiar un oraș al zeilor, fără să mai fie nevoie de o schimbare spre lhasa? se simte puțină revoltă în spatele textului. îmi place articulația "jumătate în afara timpului / înăuntru lumei".
amintirile vorbesc mai mereu, adăpostite în matricea timpului căruia, noi toți, îi aparținem. și uneori credem pe dos, că timpul ne aparține. uităm atunci că, fără sfiiciune, totul este o simplă vânare de vânt. asta am simțit, citindu-ți poezia, sfiiciunea cu care tu povestești despre momentele lăsate în urmă.
Uuuu, legătura e una foarte-foarte strânsă. Nici vorbă de răzbunare; e un imens, colosal, cosmic cinism. Apoi e ironia absolută a acelui cinism. Dar, însă, ci: abia de aici încolo e chemat cititorul să se poziţioneze faţă de ea. E greu. E greu şi pentru autor acolo.
Nu o văd ca pe o poezie de stare. Ci ca pe o poezie înconjurată de stări.
Da, piesa e magnifică. Aici e doar un fragment.
Mulţumesc că ai trecut. Eram foarte curios de păreri.
elizee, mă bucur că ţi-a plăcut. uneori poeziile mele sunt uşor patetice datorită stilului confesiv. te aştept oricând şi orice semn lăsat va fi o mare bucurie pentru mine.
Virgil, orice părere e binevenită. o să mă gândesc la observaţiile tale şi poate reuşesc să-i dau o formă nouă. îţi mulţumesc pentru semn.
Și eu am râs amintindu-mi sceneta respectivă, apoi imediat am plâns pentru că Silvia îl dă pe Omar Khayyam la crez artistic... cam la asta mă refeream eu când ziceam despre 'ridicarea nivelului'... așa-i Virgil, asta nu se poate face la comandă, câtă vreme ființe ca Silvia și apoi mai vine și altul pe care ar trebui să îl respect și pică în asemenea gheene ale gândirii, la urma urmei urmei aici ce e? un site de literatură sau un sanatoriu de reabilitare în care scriem poezii tâmpite și dovedim că suntem perfect treji??
În rest îmi place să ma las făcut pe ocară pe aici de oameni care habar nu au nici nici cine sunt nici ce fac... nu-mi pasă, lor însă ar trebui să le pese pentru că de fapt ei se fac de râs acolo unde se râde mai tare, pentru că se râde la urmă.
Cât privește 'creațiile mele' pentru că a fost făcută o referire aici, nu am mai scris ceva nou de vreo doi ani, deocamdată mă concentrez asupra volumului pe care îl voi publica probabil cândva la începutul verii, el conține ceea ce a fost perioada acelei minunate agore poetice (2004-2007, Virgil sigur ți-o amintești) și care mi-a marcat începuturile literare. Probabil va fi o trilogie, dar nu vreau sa dezvălui mai mult acum. În rest, revin la ideea de bază, anume cât de mult mi-ar plăcea să văd cum se ridică nivelul calitativ al postărilor literare aici pe Hermeneia, un site care înseamnă foarte mult pentru mine. Și să nu mai văd intevenții cretine (scuzați termenul dar nu găsesc un sinonim mai simpatic) care mă 'suspectează' că aș fi altcineva. Cine are dubii să pună mâna pe telefon, am mai spus asta.
am incredere si sper ca doamna Bitere nu se va comporta ca ""cu un „puștan” de liceu"", cum v-ati grabit s-o inmatriculati si cum v-ati dori poate sa reiasa din "experiment". nu ma impac prea bine cu argumentele (din punct de vedere literar) folosite de doamna Bitere la acordarea penitelor sub texte, dar nu le-a expediat precum dumneavoastra in aceste 4 "exemplificari", prin urmare increderea mea, sper ca se observa, se bazeaza pe ceva. si mi se mai pare ca doamna Bitere pune suflet in ceea ce face pe acest site si nu stiu cati astfel de oameni sunt pe aici, iata inca un argument pentru rezolvarea acestui mic conflict. sper sa revina asupra deciziei si sper ca si dumneavoastra. legat de text, mi se pare un pic abuziva repetarea "poate nu sîntem acolo unde ar trebui să fim", atat in sine, dar mai ales din pricina versurilor astora: ""poate nu sîntem cînd ar trebui să fim de aceea este din ce în ce mai incomod să ne odihnim între subiect și predicat"" (pt ca mi se pare din alt film "odihnim între subiect și predicat", nu merge in acest poem, it can't fit in. il coboara in abstract) ""poate nu sîntem cine ar trebui să fim iar trezindu-ne nu spunem nimănui nimic sperînd să nu se afle nevinovata noastră eroare"" ("sperînd să nu se afle nevinovata noastră eroare" - pus acolo, la final de poem, imi suna patetic)
prima strofa parca ar fi scrisa de "chiorul colorat in rasarit" a doua autoidentifica "artistul": "sunt biet pustiu" iar in a treia artistul stranuta in asteptarea asteptarii. m-a apucat asa, dintr-o data o ...ciuda hoata pe tine.
Ai idei si imagini bune in text. Cam asa si inca mai trebuie taiat: poemele sunt niște frunze iar noi o specie atipică de viermi de mătase când îmi apeși pleoapele stelele verzi și cele violet devin minuscule roți ale unui mecanism pe care l-am văzut în desenele lui da vinci uneori mâinile tale se transforma într-un telescop prin el privesc cerul strivindu-mi propriile patimi aș vrea sa te cunosc în pielea cu care ai venit pe lume peste care toți au încercat să mai așeze una și totuși ar fi zile când ai întâmpina răsăritul îmbrăcată în alb ieșind în fața casei cu brațele deschise nu ai simțit nevoia niciodată să așezi pe un pervaz, cana cu vin și un colac proaspăt pentru ca soarele trecând prin dreptul ferestrei să guste din ele? te mângâiam din tine venea un foșnet de iarbă
îmi place cum ai figurat această trecere adevărată, rafală a prezenței ce prăvălește limbajul absenței ca pe un alt turn babel, mia de ani e simbol al atingerii eternității a cărei mișcare de învăluire întoarce, pogoară cerul-împărăție ce aduce corporalitatea euharistică a limbajului (cuvânt făcut trup).
Multumesc, Adrian. Ce ti-e si cu percepțiile astea. Eu chiar eram "mandra de mine" penrru ca am terminat textul si n-am pus nici o steluta. De obicei vad si eu ruperile si aici mi s-a parut ca nu prea sunt. Dar, dupa cum se observa, nu e bine sa fii prea sigur :))
si mie mi se pare acum "plimba limba" cam imbarligat. voi gasi o formula mai bune. multumesc si, cum spuneam, chiar daca textul este scris cu luni in urma, este important pentru mine. apreciez faptul ca va spune ceva. e important sa stiu asta de la voi.
textul a fost evidențiat și acest act doresc să-l motivez puțin, tentată de a fi poate mai puțin obiectivă câteodată (poate și cunoscând majoritatea poemelor Luminiței Suse precum și evoluția lor de-a lungul timpului): palimpsestul acesta e mult mai vechi decât s-ar putea scrie...venit din alte toamne în care speranțele respirau vitralii spre lumile albastre ale irealului. e mult mai nostalgic și sfâșietor decât s-ar părea asemeni unei tumori vechi uitate. planurile metaforelor au un subtil crescendo cu tentă fină ironică, dar păstrând ceva din universul grafic al stampelor japoneze (metamorfoze nocturne incerte dar din nefericire inevitabile - liniile frânte de cocori spre comune gâște sălbatice ale locurilor noastre atât de comune): "caligrafiază cuneiformele trecerii prin ideograma diurnă" până la spațiile inospitaliere, noi, agresive aproape, din alte lumi conflictuale: "arțarii își dau foc greierii se îneacă prin ambră lichefiată" sfârșitul este însă atât de aproape, abreviat/abreviant, inevitabil și malign ca într-un ultim palimpsest in-folio închis fatalmente în unicul loc imposibil, atât de expus, atât de vulnerabil: "evanghelia inimii" (metaforă cu totul specială) "toamna transcrie fosile din piatră în evanghelia inimii sfielnic abreviind iubirea din urmă" inevitabilis...
Domnule Virgil Titarenco, nu stiu cum ati facut, le-ati invartit si tot la regulament ati ajuns. Dar aveti dreptate, chiar daca observatiile mele au fost facute si de un moderator al Hermeneia. Va rog sa ma intelegeti, eu comentez orice creatie de-a dumenavoastra ca si cand ar fi scrisa de orisicine. Un text poate fi scris lamentabil, altul poate fi mediocru (ca si in cazul de fata), altul poate fi deosebit (asa cum l-am comentat pe cel cu Poetul I). Va rog sa nu va asteptati din partea mea sa spun la fiecare text: ce frumos scrie Virgil Titarenco! Mai mult de atat, cred ca trebuie sa respectati oipinia fiecarui cititor, fiecare intelege cum vrea, cum poate si cum ii place. Asta nu inseamna ca cititorul trebuie insultat, intrucat contravine regulilor de bun simt si chiar si regulilor Hermeneia, pe care si dumenavoastra trebuie sa le respectati. Va doresc toate cele bune.
multa dreptate ai Adriana. nici macar nu mi-am imaginat ca ar merita o penita dar am simtit nevoia sa il scriu. si e foarte posibil sa fie un crochiu pe care il voi folosi mai tirziu la altceva Corina, e interesanta sugestia ta. nu mi-a trecut prin mine, cum nu imi trec multe. e interesanta si ideea cum ca eul tau (poetic sau artistic) ar putea intra in universul eului meu poetic. iata un subiect de scifi (sau mai degraba de arta fantastica) ce poate duce la alte proiecte. da, e paradoxal, (nu?) sa incep cu "probabil" si sa inchei cu "siguranta". poate exista mai multe unghiuri din care ar putea fi dezvoltata ideea. ai dreptate.
Doar "semănam tot mai mult cu oglinda" e îndrăzneț ca idee. În rest nimic nou pe frontul poeziei. Un text simpluț, de memorie a unei dimineți, dacă spui.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Dacă aş comenta acest poem am senzaţia că aş strica ceva. Oricum, te transpune într-o atmosferă ireală cu multă, foarte multă, poezie. Tot cu multă consideraţie, felicitări pentru bucuria poeziei.
pentru textul : O să mori carioca deMultumesc.
pentru textul : Algoritm Literar nr.5 deera și este o accentuare a faptului că este alt fel de mâncare. asta se halește direct cu polonicu' și se înghite fără ca papilele gustative să apuce să intre la idei. :))))
pentru textul : Alt fel de iubire de"marite crai".. credeam ca nu citesc bine. iata ca a reusit cineva sa ma faca sa rid astazi. bine, cum doresti tu dar in principiu incercam sa pastram paginile si categoriile corect. asta reprezinta un avantaj si pentru tine. in ce priveste HCODE nu cred ca e chiar asa de greu pe cit se pare mai ales daca stii HTML
pentru textul : dimineață la nice deam eu senzatia sau fotografia era in alta tonalitate. daca e asa, cred ca atunci imi placea mai mult. dar poate nu era. cine stie..
pentru textul : Te iubesc dus-întors deInteresanta idee, mi-a placut. Remarc indeosebi pasajul median al textului. "ai lăsat să intre ziua de azi ca un muncitor ilegal a venit noaptea și-a lăsat sculele la ușă și a ațipit i-am spus să se trezească mă gîndeam la tine și la datoria mea de cuvinte l-am pus să-ți tatueze ore în șir trupul cu sîngele constelațiilor care treceau inconștiente pe deasupra noastră" Incipitul este un pic prea explicativ pe gustul meu si cred ca apoi abuzezi de elementele explicative pe toata durata poemului. Ele diminuaeza senzatia de poezie pe care ti-o poate da lectura. If I were you, as curata din ele si as lasa poezia sa respire prin cititor. Countless "si" "in" "care" plus "cu care" sau "pe care", sunt, majoritatea, eliminabile. Pentru ele s-a nascocit recycle bin-ul. Observ abuzul asta nu doar la tine dar sper ca macar tu te vei corecta intr-o buna zi. D-aia vorbesc in loc sa tac, desi tu poate ca esti, ca mai mereu de alta parere. Andu
pentru textul : downloadez poezii deeu nu am vazut pe nimeni pe acest site sa explice toate cuvintele noi pe care le foloseste. asa ca sa fie civilizat.
pentru textul : acatist deVă găsesc mai cuminte ca nicicând în acest, hai să-i spun, pastel. Textul e natural, parcă nici un vers nu e căutat. Remarc "se chircește și naște
o altă noapte la fel de oarbă ca ea
plină de greieri în păr". La observaţii aş trece unele verbe "prea puternice" ( o aud cum strigă din groapă, IMPLORÂNDU-MĂ/ le DĂRUIE cununa).
"Doar vântul mai trece absent pe acolo" - am avut intenţia să spun că adverbul (absent) e unul neinspirat şi contradictoriu verbului, însă, la o a doua citire, îmi pare chiar reuşit.
pentru textul : o poveste cu zile și nopți de...a uitasem, felicitări pentru implicarea lui Eminem! Nu ar trebui pe alocuri ghilimele?:)
pentru textul : Tunel de liniște deadriana, ma bucur ca-ti pot scrie aici unde e un pic mai liniste. :) mie poemul tau mi-a placut, important este, zic eu, ca transmite o stare si, in acest sens, finalul strofei 1 este relevant. nu mi-a placut comparatia ceea cu tigara, e superflua, sa nu zic ca e un drum batatorit si...fumat. as evita fluturii, pasarile le-as opri, "pasari scrum" da imagine, dar ai nevoie, intr-adevar, de o repetitie acolo. e o sugestie doar, sa incerci sa vezi daca poti inlocui fluturii. poate cu banale gaze, poate cu libelule, e nevoie, da, de ceva fragil si inaripat, ca sa fie izbutita trecerea apoi la pasari. cu placerea lecturii, Claudia Radu
pentru textul : dispersie deAsa-i Vladimir, dar in schimb deranjeaza "italienismele" Ce-i aia "macchiatto con latte"? Apoi mai deranjeaza semnele de punctuatie, in strofa a doua la sfarsit parca ar fi trebuit un semn de intrebare si nu unul de exclamare (oricum, strofa a doua e mai mare decat intreg poemul. Dar, ma rog, un text asa, numai bun de un "gin tonic with tonic" Bobadil.
pentru textul : Love song deadrian, cred ca ar fi bine sa scoti a doua imagine
pentru textul : Ambrozia dialogului decadent demă gândesc dacă fuga de și din frenezia omului mulțime poate face cel de-al șaptelea simț chiar un oraș al zeilor, fără să mai fie nevoie de o schimbare spre lhasa? se simte puțină revoltă în spatele textului. îmi place articulația "jumătate în afara timpului / înăuntru lumei".
pentru textul : a șaptea întâmplare deerata noianul de clone...
pentru textul : Răsare deamintirile vorbesc mai mereu, adăpostite în matricea timpului căruia, noi toți, îi aparținem. și uneori credem pe dos, că timpul ne aparține. uităm atunci că, fără sfiiciune, totul este o simplă vânare de vânt. asta am simțit, citindu-ți poezia, sfiiciunea cu care tu povestești despre momentele lăsate în urmă.
am trecut cu plăcere! :)
pentru textul : când te aşezi la masă amintirile se aşază şi ele deUuuu, legătura e una foarte-foarte strânsă. Nici vorbă de răzbunare; e un imens, colosal, cosmic cinism. Apoi e ironia absolută a acelui cinism. Dar, însă, ci: abia de aici încolo e chemat cititorul să se poziţioneze faţă de ea. E greu. E greu şi pentru autor acolo.
Nu o văd ca pe o poezie de stare. Ci ca pe o poezie înconjurată de stări.
Da, piesa e magnifică. Aici e doar un fragment.
Mulţumesc că ai trecut. Eram foarte curios de păreri.
pentru textul : O viaţă perfectă deelizee, mă bucur că ţi-a plăcut. uneori poeziile mele sunt uşor patetice datorită stilului confesiv. te aştept oricând şi orice semn lăsat va fi o mare bucurie pentru mine.
Virgil, orice părere e binevenită. o să mă gândesc la observaţiile tale şi poate reuşesc să-i dau o formă nouă. îţi mulţumesc pentru semn.
Lyset
pentru textul : e prea mult? deȘi eu am râs amintindu-mi sceneta respectivă, apoi imediat am plâns pentru că Silvia îl dă pe Omar Khayyam la crez artistic... cam la asta mă refeream eu când ziceam despre 'ridicarea nivelului'... așa-i Virgil, asta nu se poate face la comandă, câtă vreme ființe ca Silvia și apoi mai vine și altul pe care ar trebui să îl respect și pică în asemenea gheene ale gândirii, la urma urmei urmei aici ce e? un site de literatură sau un sanatoriu de reabilitare în care scriem poezii tâmpite și dovedim că suntem perfect treji??
pentru textul : Între Orfeu şi Euridice deÎn rest îmi place să ma las făcut pe ocară pe aici de oameni care habar nu au nici nici cine sunt nici ce fac... nu-mi pasă, lor însă ar trebui să le pese pentru că de fapt ei se fac de râs acolo unde se râde mai tare, pentru că se râde la urmă.
Cât privește 'creațiile mele' pentru că a fost făcută o referire aici, nu am mai scris ceva nou de vreo doi ani, deocamdată mă concentrez asupra volumului pe care îl voi publica probabil cândva la începutul verii, el conține ceea ce a fost perioada acelei minunate agore poetice (2004-2007, Virgil sigur ți-o amintești) și care mi-a marcat începuturile literare. Probabil va fi o trilogie, dar nu vreau sa dezvălui mai mult acum. În rest, revin la ideea de bază, anume cât de mult mi-ar plăcea să văd cum se ridică nivelul calitativ al postărilor literare aici pe Hermeneia, un site care înseamnă foarte mult pentru mine. Și să nu mai văd intevenții cretine (scuzați termenul dar nu găsesc un sinonim mai simpatic) care mă 'suspectează' că aș fi altcineva. Cine are dubii să pună mâna pe telefon, am mai spus asta.
am incredere si sper ca doamna Bitere nu se va comporta ca ""cu un „puștan” de liceu"", cum v-ati grabit s-o inmatriculati si cum v-ati dori poate sa reiasa din "experiment". nu ma impac prea bine cu argumentele (din punct de vedere literar) folosite de doamna Bitere la acordarea penitelor sub texte, dar nu le-a expediat precum dumneavoastra in aceste 4 "exemplificari", prin urmare increderea mea, sper ca se observa, se bazeaza pe ceva. si mi se mai pare ca doamna Bitere pune suflet in ceea ce face pe acest site si nu stiu cati astfel de oameni sunt pe aici, iata inca un argument pentru rezolvarea acestui mic conflict. sper sa revina asupra deciziei si sper ca si dumneavoastra. legat de text, mi se pare un pic abuziva repetarea "poate nu sîntem acolo unde ar trebui să fim", atat in sine, dar mai ales din pricina versurilor astora: ""poate nu sîntem cînd ar trebui să fim de aceea este din ce în ce mai incomod să ne odihnim între subiect și predicat"" (pt ca mi se pare din alt film "odihnim între subiect și predicat", nu merge in acest poem, it can't fit in. il coboara in abstract) ""poate nu sîntem cine ar trebui să fim iar trezindu-ne nu spunem nimănui nimic sperînd să nu se afle nevinovata noastră eroare"" ("sperînd să nu se afle nevinovata noastră eroare" - pus acolo, la final de poem, imi suna patetic)
pentru textul : poate demi a placut ideea textului, mai ales finalul. desi nu ador unele sintagme, un text bun
pentru textul : Dezordine deIl faut visiter cette galerie américaine à Paris. Merçi!
pentru textul : Blue Square - Washington, Russie, Paris deprima strofa parca ar fi scrisa de "chiorul colorat in rasarit" a doua autoidentifica "artistul": "sunt biet pustiu" iar in a treia artistul stranuta in asteptarea asteptarii. m-a apucat asa, dintr-o data o ...ciuda hoata pe tine.
pentru textul : mai departe decât tristețea deAi idei si imagini bune in text. Cam asa si inca mai trebuie taiat: poemele sunt niște frunze iar noi o specie atipică de viermi de mătase când îmi apeși pleoapele stelele verzi și cele violet devin minuscule roți ale unui mecanism pe care l-am văzut în desenele lui da vinci uneori mâinile tale se transforma într-un telescop prin el privesc cerul strivindu-mi propriile patimi aș vrea sa te cunosc în pielea cu care ai venit pe lume peste care toți au încercat să mai așeze una și totuși ar fi zile când ai întâmpina răsăritul îmbrăcată în alb ieșind în fața casei cu brațele deschise nu ai simțit nevoia niciodată să așezi pe un pervaz, cana cu vin și un colac proaspăt pentru ca soarele trecând prin dreptul ferestrei să guste din ele? te mângâiam din tine venea un foșnet de iarbă
pentru textul : pentru tine aș decupa o felie de cer deîmi place cum ai figurat această trecere adevărată, rafală a prezenței ce prăvălește limbajul absenței ca pe un alt turn babel, mia de ani e simbol al atingerii eternității a cărei mișcare de învăluire întoarce, pogoară cerul-împărăție ce aduce corporalitatea euharistică a limbajului (cuvânt făcut trup).
pentru textul : Bilet în ușă deMultumesc, Adrian. Ce ti-e si cu percepțiile astea. Eu chiar eram "mandra de mine" penrru ca am terminat textul si n-am pus nici o steluta. De obicei vad si eu ruperile si aici mi s-a parut ca nu prea sunt. Dar, dupa cum se observa, nu e bine sa fii prea sigur :))
pentru textul : casele cu acoperișuri roșii desi mie mi se pare acum "plimba limba" cam imbarligat. voi gasi o formula mai bune. multumesc si, cum spuneam, chiar daca textul este scris cu luni in urma, este important pentru mine. apreciez faptul ca va spune ceva. e important sa stiu asta de la voi.
pentru textul : dorina detextul a fost evidențiat și acest act doresc să-l motivez puțin, tentată de a fi poate mai puțin obiectivă câteodată (poate și cunoscând majoritatea poemelor Luminiței Suse precum și evoluția lor de-a lungul timpului): palimpsestul acesta e mult mai vechi decât s-ar putea scrie...venit din alte toamne în care speranțele respirau vitralii spre lumile albastre ale irealului. e mult mai nostalgic și sfâșietor decât s-ar părea asemeni unei tumori vechi uitate. planurile metaforelor au un subtil crescendo cu tentă fină ironică, dar păstrând ceva din universul grafic al stampelor japoneze (metamorfoze nocturne incerte dar din nefericire inevitabile - liniile frânte de cocori spre comune gâște sălbatice ale locurilor noastre atât de comune): "caligrafiază cuneiformele trecerii prin ideograma diurnă" până la spațiile inospitaliere, noi, agresive aproape, din alte lumi conflictuale: "arțarii își dau foc greierii se îneacă prin ambră lichefiată" sfârșitul este însă atât de aproape, abreviat/abreviant, inevitabil și malign ca într-un ultim palimpsest in-folio închis fatalmente în unicul loc imposibil, atât de expus, atât de vulnerabil: "evanghelia inimii" (metaforă cu totul specială) "toamna transcrie fosile din piatră în evanghelia inimii sfielnic abreviind iubirea din urmă" inevitabilis...
pentru textul : palimpsest de toamnă deDomnule Virgil Titarenco, nu stiu cum ati facut, le-ati invartit si tot la regulament ati ajuns. Dar aveti dreptate, chiar daca observatiile mele au fost facute si de un moderator al Hermeneia. Va rog sa ma intelegeti, eu comentez orice creatie de-a dumenavoastra ca si cand ar fi scrisa de orisicine. Un text poate fi scris lamentabil, altul poate fi mediocru (ca si in cazul de fata), altul poate fi deosebit (asa cum l-am comentat pe cel cu Poetul I). Va rog sa nu va asteptati din partea mea sa spun la fiecare text: ce frumos scrie Virgil Titarenco! Mai mult de atat, cred ca trebuie sa respectati oipinia fiecarui cititor, fiecare intelege cum vrea, cum poate si cum ii place. Asta nu inseamna ca cititorul trebuie insultat, intrucat contravine regulilor de bun simt si chiar si regulilor Hermeneia, pe care si dumenavoastra trebuie sa le respectati. Va doresc toate cele bune.
pentru textul : cîntec pentru ploaie demulta dreptate ai Adriana. nici macar nu mi-am imaginat ca ar merita o penita dar am simtit nevoia sa il scriu. si e foarte posibil sa fie un crochiu pe care il voi folosi mai tirziu la altceva Corina, e interesanta sugestia ta. nu mi-a trecut prin mine, cum nu imi trec multe. e interesanta si ideea cum ca eul tau (poetic sau artistic) ar putea intra in universul eului meu poetic. iata un subiect de scifi (sau mai degraba de arta fantastica) ce poate duce la alte proiecte. da, e paradoxal, (nu?) sa incep cu "probabil" si sa inchei cu "siguranta". poate exista mai multe unghiuri din care ar putea fi dezvoltata ideea. ai dreptate.
pentru textul : da probabil deDoar "semănam tot mai mult cu oglinda" e îndrăzneț ca idee. În rest nimic nou pe frontul poeziei. Un text simpluț, de memorie a unei dimineți, dacă spui.
pentru textul : De dimineață dePagini