M-am gîndit mult ce înseamnă "atunci" pentru mine și mi-am dat seama că "atunci" a fost o zi ploiasă în care nici eu nu prea înțelegeam ce se întîmplă, aveam doar șase ani. Era o aniversare și cineva lipsea de la masă. Atunci am comis această primă infracțiune, arăta un pic diferită atunci, dar în esența ei este aceeași. Viața mea a luat un cu totul alt curs și mult timp nu am mai comis fapte de acest gen. A rămas într-un cotlon ghemuită doar foamea pentru povești, deși... am crezut că m-am cumințit dar aniversarea aceea... Locul de la masă Aniversarea A rămas un loc liber la masă, un loc gol; de-acolo pleacă tăcerea întrebîndu-l pe fiecare din casă nu ești tu? În odaia plină de oaspeți un copil tot caută ceva, ceva ce-a pierdut; un gînd zace-n flori dar ele nu vor sau nu pot să-i vorbească și el plînge neștiind ce-a pierdut A mai crescut între timp a învățat că lumea caută de multe ori să îți ia acel ceva la care ții tu cel mai mult, a reușit s-o înfrunte și luptînd s-o oblige să-i dea înapoi tot ce i-a luat dar nu poate nicicum să găsească tăcerea celui plecat de la masă și eu, nu pot să-l fac să vorbească pe-acest copil sălbatic și mut. (publicată pe acest site la 12.05.2006, 23.08.06). Îmi pare rău că acest text nu este reprezentativ, dar nu pot minți postînd altul. Mulțumesc, Solomon.
cu toate ca nu-mi plac clepsidrele, poemul e plin de farmec si musteste de imagini reusite.
remarc strofele 3,4,5,6, indeosebi 5, pe care autorul (din cochetarie?) a pus-o intre paranteze. si-i sta bine asa...oricum, eu m-am recunoscut in fotografia de-acolo.
nu prea am inteles ce e cu luna sufocata...dar promit sa insist.:)
interesant. nu știam că se mai scrie despre mitul iubirii. și chiar bine. cînd am citit textul acesta, ca de altfel și alte texte ale lui adrian, îmi reține atenția modul acesta oarecum brusc și totuși neostentativ de a rupe ritmul. chiar dacă puțin desuet, mi-a plăcut și începutul „Demult, demult,// când în piept mi-alergau herghelii, arbori, colibri şi tămâie,”. remarc „Când lumea s-a stricat ca un ceas uitat într-un taxi,// un icnet am mai scos, doar atât,”. ar fi interesant de ascultat recitată.
O istorie hazlie ce a reușit să mă captiveze și să-mi "reactiveze" nostalgia poate și prin legăturile sufletești de alt ordin...În plus mi-ai adus aminte indirect de Sofia Vicoveanca, această voce de aur a Bucovinei, neegalată, legată de copilăria mea... Revenind la text, darul tău de a povesti însă este ieșit din comun și există o ușurință nativă de invidiat în a relata, expune, descrie o altă lume de care ești legat cu toate firele nevăzute ale ființei tale oriunde te-ai afla. Ar trebui să fructifici acest dar. Aștept continuarea. Un typo: "ânchise" în " Se ridică, șovăitor, în picioare, îl ânchise și privi pe fereastră, în curte."
Mi-a plăcut poemul chiar dacă acel „isus nu s-a născut / decît / ca să poată muri” s-a mai spus şi deci nu este ceva nou, cu toate că, unora le este necesar a li se repeta zi de zi şi chiar în fiecare minut acest adevăr. Nu vreau să se înţeleagă că acuz pe cineva. Mă refer doar că s-a mai spus chiar dacă nu în acelaşi fel şi nu în poiezie. Cezar
Cred că s-ar putea găsi o comparaţie mai bună - inedită, expresivă - decât "fereastra", vizavi de "transparenţă", chiar dacă ea - "fereastra" - mulează, ulterior, tematic. Această mulare se poate face şi pe alte coordonate, cum ar fi sugestia. Ar putea lipsi lejer "să zboare". Adică aşa:
"mi-am lăsat vrăbiile de pe umeri [...]
tot mai sus" - câştigându-se, din nou, la capitolul sugestie.
Aş reformula şi la "coasta cerului" (metaforă în genitiv - lejeră, oarecum superficială), şi aş înclocui un "semn" din cele două din final.
Dacă vei face oareşce retuşări, apasă "atenţie editor", te rog. Oricum, faţă de prima variantă este mai bună.
Virgil, mulțumesc, da, ai sesizat bine, în ultimul timp îmi exprim altfel stările. Și, da, ai dreptate cu ultimele 2 versuri, ies din ritmul ansamblului. O să văd cum fac, ori renunț, ori le modific. Mulțumesc și pentru foto alăturată poeziei de pe prima pagină, este acordată foarte fin la ceea ce am este scris.
înțeleg ce simți, Virgil, poate așa m-am făcut și eu înțeles... îți mulțumesc frumos de semn și de maniera lui.
Ionuț, bine ai revenit pe Hermeneia. Mă bucur că după ce te-a luat la mișto Alex Ștefănescu într-o emisiune pe TVR Cultural, tu mai scrii și o faci din suflet. apreciez asta!
mă bucură orice semn al tău Cristina! eu mă exprim cum pot doar să pot transmite ce simt. mulțumesc cu drag!
evident titlul promite foarte mult. textul insa nu prea satisface asteptarile. cam prea opzecist pe alocuri.
daca imi permiti, varianta mea:
cu sufletul împinge
se ţine cu pumnii încleştaţi de cer
strigă şi se zvârcoleşte a naştere
pe fiece pală de vânt
numele
îl pronunţă glorie în destinul tatălui
mamă pătrunzând secretul
oboseala e vrăşmăşia imperfecţiunilor dintre cuvinte
privirea ei în zborul unor lebede
inima arde
cu sufletul împinge
Multumesc, Marina. Cred ca se subintelege ca este vorba de cartea 'mea' (inca nescrisa).:) Totusi, o sa ma mai gandesc cum formulez acolo. M-as bucura sa-mi semnalezi si celelalte asperitati. E o idee - dar sa vedem cat de faina se va dovedi.:) Profetule, ce sa-ti zic, nici comentariul tau nu e departe de finalul meu. Eu il pot sterge, dar tu mai poti ? :)
Poem pur și simplu, ce confirmă că viața este poezie, se trăiește, ea este cea care ne scrie. Remarc versurile "durerea/ din izbitura fulgului de pământ" și "pe trupul tău strălucește/odihna " Și finalul, evident... cum să rămâi insensibil la așa ceva? Am citit de mai multe ori versul al doilea pentru că e ceva la care mă gândisem și eu pentru o poezie - sudura fulgilor de nea pe frunte. Un amestec insolit de rece și fierbinte. A doua strofă îmi pare oarecum tangențială contextului. A treia... ar fi o impietate s-o comentez. În concluzie - un poem al gesturilor simple, suspecte de frumusețe interioară. Penița nu este pentru aspectul artistic ci pentru ceea ce evocă: simetrii din spațiul comun al trăirilor umane.
...îmi vine să spun superb! dar mai bine pun o peniță:)! foarte frumoasă, Virgil. cel mai mult mi-a rămas comparația asta: mă despică timpul ca pe un măr. am o zi frumoasă, nu mi-o stricați, oameni buni:)!
nu ma supar Adriana. dimpotriva. ma bucura trecerea ta:)am facut ceva modificari. la imbracata era initial sa dorm iepureste. am schimbata stii tu de ce :)
te astept cu drag
(translation for Marina’s poem) sometimes the mountains that deliver walls dream of women's breath the youth impregnates the stone becoming tombstone over butterflies’ sleep sometimes the walls that deliver death stretch across gestating dreams you freely consent to being the helpless prey chained within abdication of shadows
draga Gorun, iti scriu din El Paso, Texas, pe granita cu Mexicul. Am deschis Hermeneia sa va ce s-a mai scris si m-a intimplinat textul "Si de ai fost profet atitea ori". Zimbesc. Va fi un an puternic. Se simte in aer. Un aer tare.
Să ştii că părerea ta contează foarte mult pentru mine. Cred că eu m-am exprimat în grabă. În epoca mea veche, adică de piatră, am păţit ceva neplăcut chiar aici pe Hermeneia, am modificat un text la sugestia unui critic destul de cunoscut şi am fost ironizat pentru această slăbiciune de alt critic de aici şi mai cunoscut. Atunci am luat hotărârea să ţin cont de toate părerile şi la sfârşit să iau o hotărâre în funcţie de aceste păreri. Aşa că recunosc faptul că am fost în răspuns destul de neclar. Cu prietenie, Ioan.
Salut ! Un text relativ bun cu mici "carente". Titlul este interesant, atrage prin acea inverisune de idee. In inceput ai o cacofonie destul de sacaitoare "facuse sete", poate poti sa modelezi un pic versul. Urmeaza iar o idee buna prin a "nimeri in genunchii altuia"... o constructie interesanta si oarecum surprinzatoare. Formularea din versul "a spune... echivaleaza" imi pare ca suna prea fortat. Tu mentii o tema, creezi o atmosfera si o strici prin uzitarea unor temeni ce tin mai mult de explicativ neologic. O alta idee care imi suna mai degraba ilar :"uneori iubesc până îmi fulegeră între dinți". Nu stiu ce ai vrut sa spui excat prin el. Finalul este unul foate bun...parerea mea ! Poate ai mai putea lucra putin in punctele amintite anterior. Ialin
textul are o putere a lui.chiar un fel de stângăcie care îmi place. observațiile de mai sus sunt și ele destul de pertinente. ( ...ca un stilou...la capătul ultimei foi, poate).
în rest, ca idei filozofice (după moarte și nimicul lipsește), nu vreau să comentez. mă interesează doar realizarea artistică. mi-ar fi plăcut mai mult ”nimicul se încordează gata să mă cuprindă”, sugerând acțiune, dar și ezitare, pregătire.
un text în care remarcabil cum nu devin plictisitoare, redudante, repetițiile.
chiar ma intreb cum scrie katia kelaro poezie. fiindca e interesant sa o citesti. pe alocuri are unele chestii mai aiurea, precum chestia cu piroga sau chestia cu foc! am doua impresii, una ca citeste foarte mult, poate prea mult si e prea plina de cuvinte si imagini care o cam dau peste cap, doi ca ii place sa picteze cu cuvinte, chiar daca uneori mai scapa cite o culoare disonanta. in general insa ii lipseste "the story line", ceea ce as zice e un pacat geneal feminin, femeile simt mai mult decit pot sa inteleaga. ok, acum toata lumea o sa ma acuze de misoginism...:)
Recunosc că în primul text am alternat două poezii și nu mi-a ieșit deloc bine, o să țin cont de sfaturile tale și sper într-o zi să mă pot detașa de scrierile megaîndoliate,super complexe.Oricum mulțumesc de trecere și sfaturi chiar aveam nevoie.o zi frumoasă Adrian,
Excelent logos, amintindu-mi iremediabil de acel superb Dinescian "sunt tanar Doamna, tanar, buna seara". Vad aici in forma "slefuita" aceasta capacitate remarcabila a Ioanei (este de fapt un talent) de a reda poezia in forma ei scenarista, de a pune cititorul sa traiasca un adevarat "eveniment poetic" (imi cer scuze pentru ghilimele, dar nu stiu inca cum anume as putea folosi underline si bold pe Hermeneia, poate ma indruma cineva - trebuie sa inserez pur si simplu codul html sau exista un interpretor interpus?) printr-o participare cat mai directa. Si imi amintesc primele mele "experiente" de cititor de poezie semnata Ioana Barac Grigore, cand eram confuzat de abundenta de miscare, de termeni care mi se pareau uneori chiar neadecvati unui limbaj poetic cu care eram eu obisnuit pana atunci (bine, asta se intampla cam demult) - si Ioana stie ca de multe ori am reactionat destul de virulent :-) Acum iata ce face timpul din om! Imi place sa citesc Ioana Barac! Imi amintesc de o spusa de-a mucalitului Mark Twain "when I was 13, I thought my father was stupid and that he couldn't understand anything from what I was. But when I was 20, I was amazed how much the old man could have learned in only 7 years!" Inca si mai interesanta este aici dedublarea personajului care este realizata la fel, prin miscare, prin dialog si nu prin metafore statice si uneori obositoare. Citind poemul nu poti sa nu o indragesti pe aceata femeie, madame B, careia cu atata fervoare i se adreseaza autoarea, rugand-o "sa nu" - aceasta negatie iarasi ii reuseste Ioanei, este imperativa fara insa sa epateze (poate mai putin in "sunteti o vaca proasta doamna" - care e cam aiurea :-) si aduce cititorul intr-o pozitie chiar etica... Un text pe care il vad cu ochi buni, pe care il insemnez si caruia ii voi darui, fara sa ma astept la niciun comentariu in schimb, pe "Laura" mea... (va urma) Andu
Nu înțeleg de ce textul acesta e considerat (în primul rând de către autorul său) un experiment. Nu se experimentează nimic aici (exceptând cazul când prin experiment s-ar înțelege doar un lucru indecis sau nefinisat). E un poem animat de o anume revoltă, cam verbios, romantic în substanță, aspirații și atitudine, care mai trebuie decantat. În orice caz, e departe de a fi o capodoperă! Glumesc, desigur. Și îmi pare rău că trebuie să precizez asta, dar am observat că multă lume e lipsită de simțul umorului. Și al jocului. Fiindcă, la urma urmei, noi ne jucăm aici. E drept că o facem într-un mod serios. Poate chiar mai serios decât ar trebui.
mașina nu se justifică acolo, decît ca un soi de ancoră. era suficient că apare computerul în sensul ăsta. orice-ul dublat scîrțîie. de la oglinzi încolo e chiar frumos... mă gîndesc la un ceai cu lună. și la un titlu romînesc.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
M-am gîndit mult ce înseamnă "atunci" pentru mine și mi-am dat seama că "atunci" a fost o zi ploiasă în care nici eu nu prea înțelegeam ce se întîmplă, aveam doar șase ani. Era o aniversare și cineva lipsea de la masă. Atunci am comis această primă infracțiune, arăta un pic diferită atunci, dar în esența ei este aceeași. Viața mea a luat un cu totul alt curs și mult timp nu am mai comis fapte de acest gen. A rămas într-un cotlon ghemuită doar foamea pentru povești, deși... am crezut că m-am cumințit dar aniversarea aceea... Locul de la masă Aniversarea A rămas un loc liber la masă, un loc gol; de-acolo pleacă tăcerea întrebîndu-l pe fiecare din casă nu ești tu? În odaia plină de oaspeți un copil tot caută ceva, ceva ce-a pierdut; un gînd zace-n flori dar ele nu vor sau nu pot să-i vorbească și el plînge neștiind ce-a pierdut A mai crescut între timp a învățat că lumea caută de multe ori să îți ia acel ceva la care ții tu cel mai mult, a reușit s-o înfrunte și luptînd s-o oblige să-i dea înapoi tot ce i-a luat dar nu poate nicicum să găsească tăcerea celui plecat de la masă și eu, nu pot să-l fac să vorbească pe-acest copil sălbatic și mut. (publicată pe acest site la 12.05.2006, 23.08.06). Îmi pare rău că acest text nu este reprezentativ, dar nu pot minți postînd altul. Mulțumesc, Solomon.
pentru textul : ce am scris "atunci" decu toate ca nu-mi plac clepsidrele, poemul e plin de farmec si musteste de imagini reusite.
remarc strofele 3,4,5,6, indeosebi 5, pe care autorul (din cochetarie?) a pus-o intre paranteze. si-i sta bine asa...oricum, eu m-am recunoscut in fotografia de-acolo.
nu prea am inteles ce e cu luna sufocata...dar promit sa insist.:)
pentru textul : Clepsidre deinteresant. nu știam că se mai scrie despre mitul iubirii. și chiar bine. cînd am citit textul acesta, ca de altfel și alte texte ale lui adrian, îmi reține atenția modul acesta oarecum brusc și totuși neostentativ de a rupe ritmul. chiar dacă puțin desuet, mi-a plăcut și începutul „Demult, demult,// când în piept mi-alergau herghelii, arbori, colibri şi tămâie,”. remarc „Când lumea s-a stricat ca un ceas uitat într-un taxi,// un icnet am mai scos, doar atât,”. ar fi interesant de ascultat recitată.
pentru textul : Mit deO istorie hazlie ce a reușit să mă captiveze și să-mi "reactiveze" nostalgia poate și prin legăturile sufletești de alt ordin...În plus mi-ai adus aminte indirect de Sofia Vicoveanca, această voce de aur a Bucovinei, neegalată, legată de copilăria mea... Revenind la text, darul tău de a povesti însă este ieșit din comun și există o ușurință nativă de invidiat în a relata, expune, descrie o altă lume de care ești legat cu toate firele nevăzute ale ființei tale oriunde te-ai afla. Ar trebui să fructifici acest dar. Aștept continuarea. Un typo: "ânchise" în " Se ridică, șovăitor, în picioare, îl ânchise și privi pe fereastră, în curte."
pentru textul : Fiarele (I) deVă mulțumesc pentru comentarii, voi lua în considerație sugestiile primite, atât cât va fi necesar.
pentru textul : all the way home deMi-a plăcut poemul chiar dacă acel „isus nu s-a născut / decît / ca să poată muri” s-a mai spus şi deci nu este ceva nou, cu toate că, unora le este necesar a li se repeta zi de zi şi chiar în fiecare minut acest adevăr. Nu vreau să se înţeleagă că acuz pe cineva. Mă refer doar că s-a mai spus chiar dacă nu în acelaşi fel şi nu în poiezie. Cezar
pentru textul : isus nu s-a născut de crăciun de... ca să nu o mai lungim, Bianca, Dror mi-e prieten. Hermeneia poate sta liniștită . Vrei și tu un fax al prieteniei noatre?:)
pentru textul : Ciocolată cu lapte și glosar deCred că s-ar putea găsi o comparaţie mai bună - inedită, expresivă - decât "fereastra", vizavi de "transparenţă", chiar dacă ea - "fereastra" - mulează, ulterior, tematic. Această mulare se poate face şi pe alte coordonate, cum ar fi sugestia. Ar putea lipsi lejer "să zboare". Adică aşa:
"mi-am lăsat vrăbiile de pe umeri [...]
tot mai sus" - câştigându-se, din nou, la capitolul sugestie.
Aş reformula şi la "coasta cerului" (metaforă în genitiv - lejeră, oarecum superficială), şi aş înclocui un "semn" din cele două din final.
Dacă vei face oareşce retuşări, apasă "atenţie editor", te rog. Oricum, faţă de prima variantă este mai bună.
pentru textul : chipul de umbră deVirgil, mulțumesc, da, ai sesizat bine, în ultimul timp îmi exprim altfel stările. Și, da, ai dreptate cu ultimele 2 versuri, ies din ritmul ansamblului. O să văd cum fac, ori renunț, ori le modific. Mulțumesc și pentru foto alăturată poeziei de pe prima pagină, este acordată foarte fin la ceea ce am este scris.
pentru textul : stâlpnica deMultumesc de sugestii,dm Titarenco. Să recunosc , nu prea am practicat acest gen de poezie , dar mă stradui, ţinand cont de observatii.
Totem , ai dreptate , neatenţia mea a cauyat eroarea din titlu, în rest mă voi mai gândi
pentru textul : Zborul deînțeleg ce simți, Virgil, poate așa m-am făcut și eu înțeles... îți mulțumesc frumos de semn și de maniera lui.
pentru textul : poate are un nume mai frumos ca al meu deIonuț, bine ai revenit pe Hermeneia. Mă bucur că după ce te-a luat la mișto Alex Ștefănescu într-o emisiune pe TVR Cultural, tu mai scrii și o faci din suflet. apreciez asta!
mă bucură orice semn al tău Cristina! eu mă exprim cum pot doar să pot transmite ce simt. mulțumesc cu drag!
evident titlul promite foarte mult. textul insa nu prea satisface asteptarile. cam prea opzecist pe alocuri.
daca imi permiti, varianta mea:
cu sufletul împinge
se ţine cu pumnii încleştaţi de cer
strigă şi se zvârcoleşte a naştere
pe fiece pală de vânt
numele
îl pronunţă glorie în destinul tatălui
mamă pătrunzând secretul
oboseala e vrăşmăşia imperfecţiunilor dintre cuvinte
pentru textul : poem falus deprivirea ei în zborul unor lebede
inima arde
cu sufletul împinge
Multumesc, Marina. Cred ca se subintelege ca este vorba de cartea 'mea' (inca nescrisa).:) Totusi, o sa ma mai gandesc cum formulez acolo. M-as bucura sa-mi semnalezi si celelalte asperitati. E o idee - dar sa vedem cat de faina se va dovedi.:) Profetule, ce sa-ti zic, nici comentariul tau nu e departe de finalul meu. Eu il pot sterge, dar tu mai poti ? :)
pentru textul : Spune-mi, Copilărie dePoem pur și simplu, ce confirmă că viața este poezie, se trăiește, ea este cea care ne scrie. Remarc versurile "durerea/ din izbitura fulgului de pământ" și "pe trupul tău strălucește/odihna " Și finalul, evident... cum să rămâi insensibil la așa ceva? Am citit de mai multe ori versul al doilea pentru că e ceva la care mă gândisem și eu pentru o poezie - sudura fulgilor de nea pe frunte. Un amestec insolit de rece și fierbinte. A doua strofă îmi pare oarecum tangențială contextului. A treia... ar fi o impietate s-o comentez. În concluzie - un poem al gesturilor simple, suspecte de frumusețe interioară. Penița nu este pentru aspectul artistic ci pentru ceea ce evocă: simetrii din spațiul comun al trăirilor umane.
pentru textul : dj remember II de...îmi vine să spun superb! dar mai bine pun o peniță:)! foarte frumoasă, Virgil. cel mai mult mi-a rămas comparația asta: mă despică timpul ca pe un măr. am o zi frumoasă, nu mi-o stricați, oameni buni:)!
pentru textul : antiplatonice V denu ma supar Adriana. dimpotriva. ma bucura trecerea ta:)am facut ceva modificari. la imbracata era initial sa dorm iepureste. am schimbata stii tu de ce :)
pentru textul : rânduri fără poezie dete astept cu drag
LOL. și eu care am crezut întotdeauna că sînt Neo. But I guess is taken. LOL
pentru textul : Steve de(translation for Marina’s poem) sometimes the mountains that deliver walls dream of women's breath the youth impregnates the stone becoming tombstone over butterflies’ sleep sometimes the walls that deliver death stretch across gestating dreams you freely consent to being the helpless prey chained within abdication of shadows
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 4 dedraga Gorun, iti scriu din El Paso, Texas, pe granita cu Mexicul. Am deschis Hermeneia sa va ce s-a mai scris si m-a intimplinat textul "Si de ai fost profet atitea ori". Zimbesc. Va fi un an puternic. Se simte in aer. Un aer tare.
pentru textul : Si de ai fost deSă ştii că părerea ta contează foarte mult pentru mine. Cred că eu m-am exprimat în grabă. În epoca mea veche, adică de piatră, am păţit ceva neplăcut chiar aici pe Hermeneia, am modificat un text la sugestia unui critic destul de cunoscut şi am fost ironizat pentru această slăbiciune de alt critic de aici şi mai cunoscut. Atunci am luat hotărârea să ţin cont de toate părerile şi la sfârşit să iau o hotărâre în funcţie de aceste păreri. Aşa că recunosc faptul că am fost în răspuns destul de neclar. Cu prietenie, Ioan.
pentru textul : clona demulţumesc de opinie. Am să ţin cont de ea.
Eugen
01.06.2012;
pentru textul : Conul de umbră de01:32
Salut ! Un text relativ bun cu mici "carente". Titlul este interesant, atrage prin acea inverisune de idee. In inceput ai o cacofonie destul de sacaitoare "facuse sete", poate poti sa modelezi un pic versul. Urmeaza iar o idee buna prin a "nimeri in genunchii altuia"... o constructie interesanta si oarecum surprinzatoare. Formularea din versul "a spune... echivaleaza" imi pare ca suna prea fortat. Tu mentii o tema, creezi o atmosfera si o strici prin uzitarea unor temeni ce tin mai mult de explicativ neologic. O alta idee care imi suna mai degraba ilar :"uneori iubesc până îmi fulegeră între dinți". Nu stiu ce ai vrut sa spui excat prin el. Finalul este unul foate bun...parerea mea ! Poate ai mai putea lucra putin in punctele amintite anterior. Ialin
pentru textul : fiecare oră are la dispoziție un om detextul are o putere a lui.chiar un fel de stângăcie care îmi place. observațiile de mai sus sunt și ele destul de pertinente. ( ...ca un stilou...la capătul ultimei foi, poate).
pentru textul : p.s deîn rest, ca idei filozofice (după moarte și nimicul lipsește), nu vreau să comentez. mă interesează doar realizarea artistică. mi-ar fi plăcut mai mult ”nimicul se încordează gata să mă cuprindă”, sugerând acțiune, dar și ezitare, pregătire.
un text în care remarcabil cum nu devin plictisitoare, redudante, repetițiile.
Silviu, mulţam!
Bobadil, d-le Manolescu, ok, e un text slab. Altfel, mă bucur să vă văd extaziaţi de acest fapt. E bine că mai există şi astfel de lucruri.
pentru textul : Zugzwang dechiar ma intreb cum scrie katia kelaro poezie. fiindca e interesant sa o citesti. pe alocuri are unele chestii mai aiurea, precum chestia cu piroga sau chestia cu foc! am doua impresii, una ca citeste foarte mult, poate prea mult si e prea plina de cuvinte si imagini care o cam dau peste cap, doi ca ii place sa picteze cu cuvinte, chiar daca uneori mai scapa cite o culoare disonanta. in general insa ii lipseste "the story line", ceea ce as zice e un pacat geneal feminin, femeile simt mai mult decit pot sa inteleaga. ok, acum toata lumea o sa ma acuze de misoginism...:)
pentru textul : trandafirul guarani deRecunosc că în primul text am alternat două poezii și nu mi-a ieșit deloc bine, o să țin cont de sfaturile tale și sper într-o zi să mă pot detașa de scrierile megaîndoliate,super complexe.Oricum mulțumesc de trecere și sfaturi chiar aveam nevoie.o zi frumoasă Adrian,
pentru textul : Ars de tăcerea nemărginirii deExcelent logos, amintindu-mi iremediabil de acel superb Dinescian "sunt tanar Doamna, tanar, buna seara". Vad aici in forma "slefuita" aceasta capacitate remarcabila a Ioanei (este de fapt un talent) de a reda poezia in forma ei scenarista, de a pune cititorul sa traiasca un adevarat "eveniment poetic" (imi cer scuze pentru ghilimele, dar nu stiu inca cum anume as putea folosi underline si bold pe Hermeneia, poate ma indruma cineva - trebuie sa inserez pur si simplu codul html sau exista un interpretor interpus?) printr-o participare cat mai directa. Si imi amintesc primele mele "experiente" de cititor de poezie semnata Ioana Barac Grigore, cand eram confuzat de abundenta de miscare, de termeni care mi se pareau uneori chiar neadecvati unui limbaj poetic cu care eram eu obisnuit pana atunci (bine, asta se intampla cam demult) - si Ioana stie ca de multe ori am reactionat destul de virulent :-) Acum iata ce face timpul din om! Imi place sa citesc Ioana Barac! Imi amintesc de o spusa de-a mucalitului Mark Twain "when I was 13, I thought my father was stupid and that he couldn't understand anything from what I was. But when I was 20, I was amazed how much the old man could have learned in only 7 years!" Inca si mai interesanta este aici dedublarea personajului care este realizata la fel, prin miscare, prin dialog si nu prin metafore statice si uneori obositoare. Citind poemul nu poti sa nu o indragesti pe aceata femeie, madame B, careia cu atata fervoare i se adreseaza autoarea, rugand-o "sa nu" - aceasta negatie iarasi ii reuseste Ioanei, este imperativa fara insa sa epateze (poate mai putin in "sunteti o vaca proasta doamna" - care e cam aiurea :-) si aduce cititorul intr-o pozitie chiar etica... Un text pe care il vad cu ochi buni, pe care il insemnez si caruia ii voi darui, fara sa ma astept la niciun comentariu in schimb, pe "Laura" mea... (va urma) Andu
pentru textul : libido sciendi pour Mme B deNu înțeleg de ce textul acesta e considerat (în primul rând de către autorul său) un experiment. Nu se experimentează nimic aici (exceptând cazul când prin experiment s-ar înțelege doar un lucru indecis sau nefinisat). E un poem animat de o anume revoltă, cam verbios, romantic în substanță, aspirații și atitudine, care mai trebuie decantat. În orice caz, e departe de a fi o capodoperă! Glumesc, desigur. Și îmi pare rău că trebuie să precizez asta, dar am observat că multă lume e lipsită de simțul umorului. Și al jocului. Fiindcă, la urma urmei, noi ne jucăm aici. E drept că o facem într-un mod serios. Poate chiar mai serios decât ar trebui.
pentru textul : radiere deo poezie care se remarca doar prin limba "româno-americana" în care e scrisa :))
pentru textul : Un lup tăiat în jumate demașina nu se justifică acolo, decît ca un soi de ancoră. era suficient că apare computerul în sensul ăsta. orice-ul dublat scîrțîie. de la oglinzi încolo e chiar frumos... mă gîndesc la un ceai cu lună. și la un titlu romînesc.
pentru textul : dark glaze dePagini