imi place ca ai inceput poezia cu 'si' la fel, mi se pare interesanta ideea cu 'pauza cat moartea' totusi, in strofa a 2a, nu imi place faptul ca ai folosit persoana 1 plural si nici rima dintre 'vedem' si 'putem'. aduce a versuri voltaj si nu a poezie. in loc de 'vorbele Lui' as fi spus 'cuvintele Lui'; s-ar naste astfel o antiteza ce ar pune accentul pe ideea ta. iar in loc de 'voi spuneti' as scrie 'tu spui' sunt foarte critica.... dar sa stii: chiar mi-a placut poezia ta. te mai citesc, silviana
sincer vorbind mă aşteptam la ceva mai mult. nu ştiu de ce. poate pentru că titlul promitea atît de mult. şi chiar o anumită parte a textului promite.
dar mi se pare prea facil şi poate prea "reportericeşte" continuată în partea a doua. adică, să mă explic... imaginea cu "tatăl ei neglijent/ obișnuia să apese un pic prea tare/ creionul pe hârtie" este remarcabilă. este poetică. te lasă aşa atîrnat în inefabilul acela pe care eu îl identific cu poezia. dar partea cu "firicelul de sînge" sau cu "lungul şir de violuri", sau cu "pentru ultima oară sălbatic/ doar în gură" mi se par, aşa cum spuneam, reportericeşti cam "a la Evenimentul Zilei" pe vremea cînd trăiam eu in România. Şi e riscant, devii vulnerabil, dacă nu ştii să te joci cu focul acesta al şocantului reportericesc. Iar chestia asta este validă (în opinia mea) cu privire la orice chestiune încărcată emoţional. Fie că este vorba de religios, erotic, scabros, macabru, etc. E foarte greu să faci poezie cu aşa ceva fără să fii înghiţit de cîmpul electromagnetic al elementului "încărcat". Din păcate foarte puţină lume pricepe chestia asta. Tocmai de aceea există atîţia sudo-douămiişti sau sudo-realişti şi atît de multe texte sudo-religioase care chiar cad în penibil. Dar asta e o altă poveste.
Încă aştept. Mai multă exigenţă.
Virgil, se spune despre o limbă vorbită că are o ortografie fonetică (sau mai precis fonemică) atunci cînd relația dintre forma scrisă și forma pronunțată este regulată, în sensul că dacă se cunoaște un set de reguli orice cuvînt scris poate fi pronunțat corect și orice cuvînt vorbit poate fi scris corect. Româna este într-o bună măsură o astfel de limbă. Ştii tu vremurile Şcolii Ardelene, ale Daciei Literare (Kogălniceanu) şi Titu Maioresciene... cam pe calea asta merg eu. Când vreau, desigur:)!
Marga, eu credeam că eşti ceva mai rafinată. În fine, aceeaşi impresie o aveam şi despre grătarul de care-mi curăţam bocancii, asta până mi-am rupt talpa-n el. Dacă tot nu poţi comenta un text fără să te legi de icşi/i greci, măcar încearcă să fii ironică alături de cineva de calibrul tău, căci fineţea ta de buldozer merită. Sau, dacă nu se şi nu se poate, împleteşte un goblen, un episod de telenovelă, scoate-te-n parc, şi revino.
Astea fiind spuse, am să te rog să te limitezi în a comenta textul, fără să te legi de alte persoane. Acesta este un dublu avertisment. Unu pentru tine, altul pentru mine. :)
Desigur, ai dreptate Virgile. Comentariul meu anterior a fost voit rautacios (eu sper ca totusi tu ai priceput ce era de priceput). Matei, multumesc. Bobadil.
Scuze, Virgil! Am observat textul în prima pagină în secunda doi și am editat imediat comentariul anterior.
De acord că se citește mai ușor cu spațierea actuală. Eu mă gândeam că ocupă prea mult spațiu, dar dacă asta nu e o problemă, dpmdv e ok.
am incercat sa identific Frica - dar pesemne ca sunt intr-una din zilele mele de relaxare;n-am reusit, insa mi-a atras atentia finalul: "urcă mai departe acolo unde ai găurile gata șlefuite pentru moarte și trece prin ele ca o frînghie prin scobitura tendonului legîndu-te de tine însuți tot mai strîns" as inlocui formularea "va trece cu calul peste mormîntul tău" cu "isi va trece calul peste mormantul tau"...din motive evidente (zic eu).
ok, Luminita, sint onorat de prezenta si atentie. penita o iau si o asez in biblioteca.
versul 4 ramane asa cum este din cauza muzicalitatii. in haosul produs in urma electrocutarii, pestii sint dezorientati, neputand sa-si recunoasca mama. "care li-e mama" e mai unduios spus decat cine le e mama. parerea mea. dar cu siguranta, in trecerea timpului si inaintea asezarii textelor mele intr-un viitor volum voi reveni asupra lui (lor) cu schimbarile de rigoare.
Sunt câteva locuri comune, deși la prima lectură se trece ușor peste ele: - bulevard imens - ovații înflăcărate - cu rigla - dezvățate de lacrimi - stație de metrou pustiu (pustie?) Finalul mi se pare ok. Ideea e de apreciat. Mi-a plăcut să citesc poemul tău.
De data asta, nu, Paul. Ideea cu care se porneşte la drum este mai degrabă lipsă, imaginea, care altădată era admirabilă, e absentă, iar unde totuşi există, e ştearsă, adâncimea de după detaşarea mimată (cu care, personal, mă obişnuisem) nu e la fel de perceptibilă etc. Cel puţin din pedeveul meu de vedere, nimic notabil aici.
În opinia mea, poezia e stare de grație și alchimie a formelor și fondurilor. Poate fi și un manifest, o formă de expresie, un tabiet, în fine, multe alte noțiuni. Consider că are dublu rost, cel al redescoperirii de sine a creatorului în scopul reinventarii și cel al îmblânzirii umanității, prin ideile evocate. Cum ar arăta lumea fără poezie? Searbădă. Poezia pornește din pasiunea umană, din trăirile exacerbate, și, cel mai important, din sensibilitate. Atâta timp cât se râde și se plânge poezia e fertilă. Chiar și cei care nu au capacitatea de a-și reda trăirile pe hârtie, sentimentele lor vibrează și ei simt asta ca o poezie. Poezia este o melodie interioară. Sunt multe întrebări și multe răspunsuri potențiale. Pot doar să mă mai opresc asupra întrebării: Nu cumva este o prostie? Cu certitudine, mulți consideră asta. Frustrările îi reduc pe oameni la neputință, la tăcere, la negare, baricadare în ei înșiși, datorită fricii de fi sinceri, în primul rând cu ei înșiși. Personal, mi se spune de apropiați că pierd timpul cu tâmpenii. Pentru mulți poezia e o tâmpenie, o grotă în care se pierd de la primul cuvânt sau de la titlu.
Poemul acesta mi se potriveste. Abia venit din Albania - traiesc senzatia unei ruperi fiintiale. Evident, am scris despre timpul petrecut acolo. Acest poem insa e dureros. M-a trimis acolo de unde am plecat. Incredibil mod de-a exprima intr-un poem frustrarea, dezamagirea, mila si revolta - cel putin asa am perceput eu acest text. Pentru sinteza de sentimente - o penita. Dancus
Silvia, mă bucură faptul că ai reușit să fii fericită. din cauza acestui text. măcar și cîteva minute. probabil este mai mult decît am așteptat de la el. desigur, titlul s-ar putea să dezamăgească dar (cel puțin în mintea mea) are o legătură cu textul. text care, criptic poate, s-a vrut inspirat din ceea ce duminica trecută s-a „sărbătorit” în partea de vest a lumii. adică ceea ce popular se numește „floriile”. un eveniment care pentru mine reprezintă exemplul tipic al nesărbătorii. pentru că oare cum are trebui numită ziua cînd toată lumea sărbătorește iar cel sărbătorit plînge...
Vă anunțăm că lansarea de la Cluj va avea loc la ora 13, la Polul Cultural (undeva lângă Teatru și chiar în centru, mi s-a indicat). La Iași, lansarea va avea loc în Sala Pod Pogor, la Casa Pogor din Copou, începând cu ora 17. Vă așteptăm cu drag!
da, iată un text foarte bun pe care l-am citit astăzi. aș zice chiar o scriitură matură. și cînd mă gîndesc că pentru Djamal limba română nu este limba maternă sînt impresionat de două ori mai mult. pentru că textul reușeșete atît ca atmosferă și formă cît și prin capacitatea de a nu spune mai mult decît trebuie. mai mult decît atît, a te aventura să polemizezi despre patrie și religie și să o faci (aș zice eu) în vîna Anei Blandiana (cu al ei „popor vegetal”) este remarcabil. felicitări Djamal.
nu opiniile erau baiu la comentariile tale. m-a intrigat faptul că ai refuzat să intri în atmosferă (clar că nu era nici o obligație în dorecția asta!)... la urma urmei era ușor de observat că textul în sine nu e mare lucru. frumusețea consta în abilitatea lui Virgil de a întoarce poezia cu susul în jos și rămânearea ei pe verticală. de-asta am și mulțumit pentru jumatea de peniță. În fine, ai priceput și ce nu am scris. zile faine!
"lumânarea îmi rămâne cel mai fidel dintre cititori"
ei, nici chiar aşa d-le Caragea.
eu încă vă mai citesc şi las un semn de apreciere pentru
" suflete pierdute
ca florile-n oceane
de furtuni"
two things... one, te rog lasa-ma moale cu toate laudaroseniile astea care, pe bune, ma afecteaza la fel de mult ca si ultima stea din Alpha Centauri. Pe bune ca nu ma intereseaza daca ai sau nu ai polemizat cu Manolescu sau Popescu sau Basescu sau alti autori "de prim-plan" (habar nu am ce o fi aia). Aici, pentru Hermeneia si pentru mine sinteti toti egali. Absolut egali. Poti sa fii si Buda sau Omar Khayam ca tot nu imi pasa. Ai priceput. O fi in Romania cu temenele si cu pozitii in fata sau alte nepotisme dar nu aici. Aici exista un regulament, pe care eu (si nu numai) il consider de bun simt, si tuturor ni se cere sa il respectam mai ales in spiritul lui. two, am mai spus cred ca de o groaza de ori, nu ma deranjeaza conflictele. Nu ma deranjeaza luptele. Dar trebuie sa respecte doua conditii: A. - sa fie la obiect si sa respecte conditiile de limbaj ale Hermeneia. B. - sa nu contina atacuri la persoana (adica sa nu fie la subiect). Cu alte cuvinte nu ma intereseaza ce faci si pe cine si cum vrei sa pui dumneata la punct. Daca respecti conditiile de mai sus poti sa faci ce vrei pe Hermeneia. Insa inceteaza sa te mai dai mare pentru ca nu reusesti decit sa te dai ridicol. Nu e nevoie sa imi multumesti pentru sfat. Nu incerc decit sa asigur un spatiu de discutie si polemica inteligenta, eleganta si interesanta pe hermeneia. Atit.
cred ca este cu adevarat interesant, dincolo de textul in sine, imaginarul autoarei... chiar daca insuficient valorizat prin mijloace estetice.
Oricum am gasit cateva formulari care exced aria banalului zis el si poetic...
îmi cer iertare dacă am deranjat, am tulburat sau am fost evaziv în exprimare. de asemenea, îmi cer iertare celor ce se cred jigniți în orice fel de acest text. a fost inspirat de citirea unui eseu scris de Borges: "Biathanatos".
Scrisesem un comentariu mai elaborat. Din greșală însă acesta nu s-a salvat. A rămas doar titlul, suficient aș spune, dar doresc totuși să fac o remarcă, ceea ce Marga a numit exprimare agramată, este de fapt un limbaj arhaic de o mare frumusețe, dobândit probabil din obișnuința de a traduce, cu mare grijă pentru respectarea cadenței, a prozodiei dar și a expresiei lirice, a unor vechi texte englezești. De asemenea am citit multe texte ale acestui autor, poate că versurile în sine nu constituie o noutate absolută, spun asta și în lumina unor antologii de vechi texte englezești răsfoite cu mare drag, dar câte texte sunt astfel? Am apreciat migala, talentul, sensibilitatea autorului, dar și acel ceva cu care rămâi atunci când citești cu voce tare aceste ”rânduri fumegânde”, par smulse din durere, dintr-o trăire profundă, sinceră și autentică.
Nu am acordat niciodată penițe fără a avea argumente, fără o convingere autentică. Nu disec textele, nu fac analize stilistice, sintactice și morfologice, consider că am depășit momentul. Din păcate poate, sau din fericire, nu știu, de cele mai multe ori nu revin pentru a-mi preciza punctele divergente de vedere, tocmai spre a nu genera inutile polemici; îmi lipsește aplombul, nu cred că dețin eu etalonul unui text desăvârșit și recunosc, părerea mea este pur și simplu subiectivă. Nu am privit textul prin ochii cititorului zilelor noastre ci prin acela al cititorului dintotdeauna. Este mult talent aici, autentic. Părerea mea.
nici nu ştiu dacă acest text este intrigant sau încurcat. pentru că totuşi eu încerc să fac o legătură cu celebra băutură "care îţi dă aripi". şi nu găsesc. "virtualmente" mi se pare oarecum forţat acolo. caut red bull.
dacă tot te-ai băgat ca musca-n lapte făcând un comentariu la comentariu în loc să-ţi spui părerea despre text, îţi propun să-l faci editor pe Bobadil. Te plângeai că toţi editorii te-au părăsit (oare de ce?) şi Bobadil se oferise să ocupe acest post.
Dacă tu crezi că acum cazierul lui literar este curat şi crezi în onestitatea, obiectivitatea şi echilibrul lui mintal, fă-o ! Este o persoană cultivată, inteligentă, are timp liber după cum se vede şi este relativ supus. Ce spui ?
Injuratura cu pricina: Caragea, nu mai șantaja emoțional oameni pe care îi respect! îți promit că vei fi invizibil pentru mine! dacă erai inteligent răspundeai ca Vlad și Silvia:) la un pamflet...
Tu m-ai facut prost pe fata Yester, mai mult de atat,in comentariul actual, ma insulti din nou, pocindu-mi pseudonimul literar.
Propun sa fii dat afara pentru injurii repetate, conform regulamentului. Fata de ceilalti musafiri, tu esti un musafir needucat.
Dar banuiesc ca vei scapa nepenalizat, pentru ca esti in relatii bune cu gazda. Dar tot needucat ramai.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
imi place ca ai inceput poezia cu 'si' la fel, mi se pare interesanta ideea cu 'pauza cat moartea' totusi, in strofa a 2a, nu imi place faptul ca ai folosit persoana 1 plural si nici rima dintre 'vedem' si 'putem'. aduce a versuri voltaj si nu a poezie. in loc de 'vorbele Lui' as fi spus 'cuvintele Lui'; s-ar naste astfel o antiteza ce ar pune accentul pe ideea ta. iar in loc de 'voi spuneti' as scrie 'tu spui' sunt foarte critica.... dar sa stii: chiar mi-a placut poezia ta. te mai citesc, silviana
pentru textul : Primul martir desincer vorbind mă aşteptam la ceva mai mult. nu ştiu de ce. poate pentru că titlul promitea atît de mult. şi chiar o anumită parte a textului promite.
pentru textul : scurtă istorie a unui viol dedar mi se pare prea facil şi poate prea "reportericeşte" continuată în partea a doua. adică, să mă explic... imaginea cu "tatăl ei neglijent/ obișnuia să apese un pic prea tare/ creionul pe hârtie" este remarcabilă. este poetică. te lasă aşa atîrnat în inefabilul acela pe care eu îl identific cu poezia. dar partea cu "firicelul de sînge" sau cu "lungul şir de violuri", sau cu "pentru ultima oară sălbatic/ doar în gură" mi se par, aşa cum spuneam, reportericeşti cam "a la Evenimentul Zilei" pe vremea cînd trăiam eu in România. Şi e riscant, devii vulnerabil, dacă nu ştii să te joci cu focul acesta al şocantului reportericesc. Iar chestia asta este validă (în opinia mea) cu privire la orice chestiune încărcată emoţional. Fie că este vorba de religios, erotic, scabros, macabru, etc. E foarte greu să faci poezie cu aşa ceva fără să fii înghiţit de cîmpul electromagnetic al elementului "încărcat". Din păcate foarte puţină lume pricepe chestia asta. Tocmai de aceea există atîţia sudo-douămiişti sau sudo-realişti şi atît de multe texte sudo-religioase care chiar cad în penibil. Dar asta e o altă poveste.
Încă aştept. Mai multă exigenţă.
Virgil, se spune despre o limbă vorbită că are o ortografie fonetică (sau mai precis fonemică) atunci cînd relația dintre forma scrisă și forma pronunțată este regulată, în sensul că dacă se cunoaște un set de reguli orice cuvînt scris poate fi pronunțat corect și orice cuvînt vorbit poate fi scris corect. Româna este într-o bună măsură o astfel de limbă. Ştii tu vremurile Şcolii Ardelene, ale Daciei Literare (Kogălniceanu) şi Titu Maioresciene... cam pe calea asta merg eu. Când vreau, desigur:)!
pentru textul : mersi pentru intenţia de ţigară deMarga, eu credeam că eşti ceva mai rafinată. În fine, aceeaşi impresie o aveam şi despre grătarul de care-mi curăţam bocancii, asta până mi-am rupt talpa-n el. Dacă tot nu poţi comenta un text fără să te legi de icşi/i greci, măcar încearcă să fii ironică alături de cineva de calibrul tău, căci fineţea ta de buldozer merită. Sau, dacă nu se şi nu se poate, împleteşte un goblen, un episod de telenovelă, scoate-te-n parc, şi revino.
Astea fiind spuse, am să te rog să te limitezi în a comenta textul, fără să te legi de alte persoane. Acesta este un dublu avertisment. Unu pentru tine, altul pentru mine. :)
pentru textul : dade I - varianta 2 deDesigur, ai dreptate Virgile. Comentariul meu anterior a fost voit rautacios (eu sper ca totusi tu ai priceput ce era de priceput). Matei, multumesc. Bobadil.
pentru textul : Eminescu demultumesc doamna Cristina, Miha si GDToma pentru aplecarea asupra textului meu.
pentru textul : darul de smirnă deScuze, Virgil! Am observat textul în prima pagină în secunda doi și am editat imediat comentariul anterior.
pentru textul : Oameni moderni deDe acord că se citește mai ușor cu spațierea actuală. Eu mă gândeam că ocupă prea mult spațiu, dar dacă asta nu e o problemă, dpmdv e ok.
Intr-adevar o idee excelenta. care combina un sit interactiv cu o revista on line. Felicitari
pentru textul : Secțiunea arhiva HERMENEIA.COM deam incercat sa identific Frica - dar pesemne ca sunt intr-una din zilele mele de relaxare;n-am reusit, insa mi-a atras atentia finalul: "urcă mai departe acolo unde ai găurile gata șlefuite pentru moarte și trece prin ele ca o frînghie prin scobitura tendonului legîndu-te de tine însuți tot mai strîns" as inlocui formularea "va trece cu calul peste mormîntul tău" cu "isi va trece calul peste mormantul tau"...din motive evidente (zic eu).
pentru textul : grey surprise deok, Luminita, sint onorat de prezenta si atentie. penita o iau si o asez in biblioteca.
versul 4 ramane asa cum este din cauza muzicalitatii. in haosul produs in urma electrocutarii, pestii sint dezorientati, neputand sa-si recunoasca mama. "care li-e mama" e mai unduios spus decat cine le e mama. parerea mea. dar cu siguranta, in trecerea timpului si inaintea asezarii textelor mele intr-un viitor volum voi reveni asupra lui (lor) cu schimbarile de rigoare.
pentru textul : timpul s-a scurs în pahare deşi mulţumesc pentru reconsiderarea refugiului sepiei mele,pântecul,care,în imaginaţia mea,devine un fel de acvariu fluorescent.
pentru textul : o inimă ca o sepie deSunt câteva locuri comune, deși la prima lectură se trece ușor peste ele: - bulevard imens - ovații înflăcărate - cu rigla - dezvățate de lacrimi - stație de metrou pustiu (pustie?) Finalul mi se pare ok. Ideea e de apreciat. Mi-a plăcut să citesc poemul tău.
pentru textul : Forme de empatie deDe data asta, nu, Paul. Ideea cu care se porneşte la drum este mai degrabă lipsă, imaginea, care altădată era admirabilă, e absentă, iar unde totuşi există, e ştearsă, adâncimea de după detaşarea mimată (cu care, personal, mă obişnuisem) nu e la fel de perceptibilă etc. Cel puţin din pedeveul meu de vedere, nimic notabil aici.
pentru textul : animalul de pradă al resemnării deÎn opinia mea, poezia e stare de grație și alchimie a formelor și fondurilor. Poate fi și un manifest, o formă de expresie, un tabiet, în fine, multe alte noțiuni. Consider că are dublu rost, cel al redescoperirii de sine a creatorului în scopul reinventarii și cel al îmblânzirii umanității, prin ideile evocate. Cum ar arăta lumea fără poezie? Searbădă. Poezia pornește din pasiunea umană, din trăirile exacerbate, și, cel mai important, din sensibilitate. Atâta timp cât se râde și se plânge poezia e fertilă. Chiar și cei care nu au capacitatea de a-și reda trăirile pe hârtie, sentimentele lor vibrează și ei simt asta ca o poezie. Poezia este o melodie interioară. Sunt multe întrebări și multe răspunsuri potențiale. Pot doar să mă mai opresc asupra întrebării: Nu cumva este o prostie? Cu certitudine, mulți consideră asta. Frustrările îi reduc pe oameni la neputință, la tăcere, la negare, baricadare în ei înșiși, datorită fricii de fi sinceri, în primul rând cu ei înșiși. Personal, mi se spune de apropiați că pierd timpul cu tâmpenii. Pentru mulți poezia e o tâmpenie, o grotă în care se pierd de la primul cuvânt sau de la titlu.
pentru textul : Ce rost are poezia? dePoemul acesta mi se potriveste. Abia venit din Albania - traiesc senzatia unei ruperi fiintiale. Evident, am scris despre timpul petrecut acolo. Acest poem insa e dureros. M-a trimis acolo de unde am plecat. Incredibil mod de-a exprima intr-un poem frustrarea, dezamagirea, mila si revolta - cel putin asa am perceput eu acest text. Pentru sinteza de sentimente - o penita. Dancus
pentru textul : concert fără orchestră și pian deSilvia, mă bucură faptul că ai reușit să fii fericită. din cauza acestui text. măcar și cîteva minute. probabil este mai mult decît am așteptat de la el. desigur, titlul s-ar putea să dezamăgească dar (cel puțin în mintea mea) are o legătură cu textul. text care, criptic poate, s-a vrut inspirat din ceea ce duminica trecută s-a „sărbătorit” în partea de vest a lumii. adică ceea ce popular se numește „floriile”. un eveniment care pentru mine reprezintă exemplul tipic al nesărbătorii. pentru că oare cum are trebui numită ziua cînd toată lumea sărbătorește iar cel sărbătorit plînge...
pentru textul : nesărbătoare deVă anunțăm că lansarea de la Cluj va avea loc la ora 13, la Polul Cultural (undeva lângă Teatru și chiar în centru, mi s-a indicat). La Iași, lansarea va avea loc în Sala Pod Pogor, la Casa Pogor din Copou, începând cu ora 17. Vă așteptăm cu drag!
pentru textul : Lansarea volumului Mirabile Dictu deda, iată un text foarte bun pe care l-am citit astăzi. aș zice chiar o scriitură matură. și cînd mă gîndesc că pentru Djamal limba română nu este limba maternă sînt impresionat de două ori mai mult. pentru că textul reușeșete atît ca atmosferă și formă cît și prin capacitatea de a nu spune mai mult decît trebuie. mai mult decît atît, a te aventura să polemizezi despre patrie și religie și să o faci (aș zice eu) în vîna Anei Blandiana (cu al ei „popor vegetal”) este remarcabil. felicitări Djamal.
pentru textul : Mut denu opiniile erau baiu la comentariile tale. m-a intrigat faptul că ai refuzat să intri în atmosferă (clar că nu era nici o obligație în dorecția asta!)... la urma urmei era ușor de observat că textul în sine nu e mare lucru. frumusețea consta în abilitatea lui Virgil de a întoarce poezia cu susul în jos și rămânearea ei pe verticală. de-asta am și mulțumit pentru jumatea de peniță. În fine, ai priceput și ce nu am scris. zile faine!
pentru textul : anti-înger de"lumânarea îmi rămâne cel mai fidel dintre cititori"
pentru textul : Sunt clona umbrei mele deei, nici chiar aşa d-le Caragea.
eu încă vă mai citesc şi las un semn de apreciere pentru
" suflete pierdute
ca florile-n oceane
de furtuni"
two things... one, te rog lasa-ma moale cu toate laudaroseniile astea care, pe bune, ma afecteaza la fel de mult ca si ultima stea din Alpha Centauri. Pe bune ca nu ma intereseaza daca ai sau nu ai polemizat cu Manolescu sau Popescu sau Basescu sau alti autori "de prim-plan" (habar nu am ce o fi aia). Aici, pentru Hermeneia si pentru mine sinteti toti egali. Absolut egali. Poti sa fii si Buda sau Omar Khayam ca tot nu imi pasa. Ai priceput. O fi in Romania cu temenele si cu pozitii in fata sau alte nepotisme dar nu aici. Aici exista un regulament, pe care eu (si nu numai) il consider de bun simt, si tuturor ni se cere sa il respectam mai ales in spiritul lui. two, am mai spus cred ca de o groaza de ori, nu ma deranjeaza conflictele. Nu ma deranjeaza luptele. Dar trebuie sa respecte doua conditii: A. - sa fie la obiect si sa respecte conditiile de limbaj ale Hermeneia. B. - sa nu contina atacuri la persoana (adica sa nu fie la subiect). Cu alte cuvinte nu ma intereseaza ce faci si pe cine si cum vrei sa pui dumneata la punct. Daca respecti conditiile de mai sus poti sa faci ce vrei pe Hermeneia. Insa inceteaza sa te mai dai mare pentru ca nu reusesti decit sa te dai ridicol. Nu e nevoie sa imi multumesti pentru sfat. Nu incerc decit sa asigur un spatiu de discutie si polemica inteligenta, eleganta si interesanta pe hermeneia. Atit.
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece decred ca este cu adevarat interesant, dincolo de textul in sine, imaginarul autoarei... chiar daca insuficient valorizat prin mijloace estetice.
pentru textul : Cântec pentru Ulma deOricum am gasit cateva formulari care exced aria banalului zis el si poetic...
îmi cer iertare dacă am deranjat, am tulburat sau am fost evaziv în exprimare. de asemenea, îmi cer iertare celor ce se cred jigniți în orice fel de acest text. a fost inspirat de citirea unui eseu scris de Borges: "Biathanatos".
pentru textul : Hristos s-a sinucis deScrisesem un comentariu mai elaborat. Din greșală însă acesta nu s-a salvat. A rămas doar titlul, suficient aș spune, dar doresc totuși să fac o remarcă, ceea ce Marga a numit exprimare agramată, este de fapt un limbaj arhaic de o mare frumusețe, dobândit probabil din obișnuința de a traduce, cu mare grijă pentru respectarea cadenței, a prozodiei dar și a expresiei lirice, a unor vechi texte englezești. De asemenea am citit multe texte ale acestui autor, poate că versurile în sine nu constituie o noutate absolută, spun asta și în lumina unor antologii de vechi texte englezești răsfoite cu mare drag, dar câte texte sunt astfel? Am apreciat migala, talentul, sensibilitatea autorului, dar și acel ceva cu care rămâi atunci când citești cu voce tare aceste ”rânduri fumegânde”, par smulse din durere, dintr-o trăire profundă, sinceră și autentică.
pentru textul : Rânduri fumegânde deNu am acordat niciodată penițe fără a avea argumente, fără o convingere autentică. Nu disec textele, nu fac analize stilistice, sintactice și morfologice, consider că am depășit momentul. Din păcate poate, sau din fericire, nu știu, de cele mai multe ori nu revin pentru a-mi preciza punctele divergente de vedere, tocmai spre a nu genera inutile polemici; îmi lipsește aplombul, nu cred că dețin eu etalonul unui text desăvârșit și recunosc, părerea mea este pur și simplu subiectivă. Nu am privit textul prin ochii cititorului zilelor noastre ci prin acela al cititorului dintotdeauna. Este mult talent aici, autentic. Părerea mea.
nici nu ştiu dacă acest text este intrigant sau încurcat. pentru că totuşi eu încerc să fac o legătură cu celebra băutură "care îţi dă aripi". şi nu găsesc. "virtualmente" mi se pare oarecum forţat acolo. caut red bull.
pentru textul : Red Bull debineinteles
pentru textul : Ad dedacă tot te-ai băgat ca musca-n lapte făcând un comentariu la comentariu în loc să-ţi spui părerea despre text, îţi propun să-l faci editor pe Bobadil. Te plângeai că toţi editorii te-au părăsit (oare de ce?) şi Bobadil se oferise să ocupe acest post.
Dacă tu crezi că acum cazierul lui literar este curat şi crezi în onestitatea, obiectivitatea şi echilibrul lui mintal, fă-o ! Este o persoană cultivată, inteligentă, are timp liber după cum se vede şi este relativ supus. Ce spui ?
pentru textul : încă o zi perfectă decongluență sau congruență?
pentru textul : fugara defrumos spus: „şi orice poveste începe să-şi lege candoarea de mirt a minunii”.
http://hermeneia.com/content/am_avut_un_vis
Injuratura cu pricina: Caragea, nu mai șantaja emoțional oameni pe care îi respect! îți promit că vei fi invizibil pentru mine! dacă erai inteligent răspundeai ca Vlad și Silvia:) la un pamflet...
Tu m-ai facut prost pe fata Yester, mai mult de atat,in comentariul actual, ma insulti din nou, pocindu-mi pseudonimul literar.
Propun sa fii dat afara pentru injurii repetate, conform regulamentului. Fata de ceilalti musafiri, tu esti un musafir needucat.
Dar banuiesc ca vei scapa nepenalizat, pentru ca esti in relatii bune cu gazda. Dar tot needucat ramai.
pentru textul : sebi cel nebun după poezie deeste foarte bine ca esti de acord cu mine, lucrurile imi sunt sfinte. :P bine ai venit in locuinta mea plina de ingeri decapitati!
pentru textul : Lovitură de rafturi dePagini