și cu asta am spus tot. Dar nu știu ce părere are dl Titarenco referitor la afirmația „F. Villon scria, în secolul al 13-lea, mai bine decât tot site-ul hermeneia la un loc.” Vă lămuriți domniile voastre, presupun că va fi nevoie de o revoluție (destul de sângeroasă) pe acest site sau de butonul Selfdestruct! Mult succes!
: chiar suferiti de o patima personala. eu unul nu am nimic, viata este scurta sa lasam rautatile. parerea dumneavoastra, minima, insignifianta, nu o sa o bag in seama. mai treceti, dar ceva mai argumentat si fara mistouri de otv. domnul Daniel Corbu nu mi-a publicat volumul de capul domniei sale, a fost un concurs, din fericire pentru mine nu singurul pe care l-am castigat. va rog frumos sa nu mai faceti spume in subsolul poeziilor mele, de acum nu o sa va mai raspund la astfel de comentarii deplorabile.
imaginea dedubleaza poemul, care alterneaza intre versuri picturale, creatoare de atmosfera si versuri ce formeaza, duc pana la capat si apoi afara, inspre cititor, senzatiile. mi-a placut mai ales coborarea orasului sub pamant, prin miile de tuneluri ce mai mult indeparteaza decat apropie. cu prietenie, kranich
...și cu adevărat frumos, poetic. Eu unul sunt mereu intrigat de ce limba noastră românească parcă sună mai bine atunci când este îmblânzită de arhaisme și de ce ne place mereu și mereu metafora.
Nu este genul meu, dar textul stă în picioare. De modificat cumva, zic și eu, ultimul vers al primei strofe care mi se pare cam neinspirat în raport cu restul poemului 'și tu iar nu plătești la urmă'... adică? Nu plătești deloc sau poate plătești în avans...
confund poezia? cu ce, daca nu te superi? dar daca reactionezi asa transant la observatii, desigur exista riscul sa nu le mai primesti. nu am pretentia ca am dreptate absoluta dar nici nu cred ca tu ai chiar atit de multa "siguranta", iar daca o ai, atunci e cam grav
Maia Cusco, iarta-ma ca te intreb asa, direct, dar n-am gasit o formula politicoasa pentru aceasta intrebare existentiala care ma framanta dupa ce am citit chiar tot ce ai postat pe aici (nu m-am chinuit prea tare, recunosc): "tu barbat esti ori femeie esti?" In rest sper ca stii cum vine treaba cu experimentele astea. Eu de aici, din acest experiment nu am inteles pe ce anume sa pun accentul, pe limbaj (ca dezvoltare a limbii) sau pe imagine (ca dezvoltare a limbajului). Cred ca macar o indicatie ceva, in acest sens, ar fi fost binevenita. Dar ma rog, "Orele-si venin incarne"... iau cu mine versul asta. Andu
Bun (re)găsit Virgil. Încep prin a-mi cere scuze pentru reacția mea la ștergerea fostului cont de autor. Se pare că nu doar la mine răspunsurile voastre pe mail intră la coșul de gunoi. N-am căutat acolo și credeam că nu am fost acceptat, de unde și neînțelegerea. În fine, de data asta am căutat peste tot și bine am făcut pentru că, iată, contul meu e activ. Ergo, îmi fac mea culpa și mă bucur să fiu membru al comunității Hermeneia. Sper să fie într-un ceas bun și spre un reciproc folos, autor-cititori. Cu mulțumiri pentru aprecierea textului de față, amical...de cursă lungă, George cel Asztalos
se pot pune texte pina pe 7 aprilie la "nepublicate", adica practic invizibile pina atunci desi prezente pe profilul personal (imi stiu textele mai in siguranta pe hermeneia decit pe propriul computer, nu de alta)
poetul hunedorean Ioan Evu mi-a fost si imi este apropiat, il apreciez si il respect pentru toata creatia lui literara si pentru caracterul lui integru, nu te fenteaza memoria Paul :)
cat despre "revenire", eu sunt si am fost mereu aici, nu las urme dar sunt cu ochii pe voi, citesc cu placere ce scrieti, am texte preferate, poeti preferati pe care ii citesc cu interes;
de scris mai scriu dar de postat e mai greu, textele mele nu mai prea trec de cenzura proprie :) cu toate astea sper sa ne mai auzim pe-aici,
inspiratie si numai bine iti doresc!
multumesc, silvia.
aveam mari indoieli in legatura cu poezia asta, de fapt intotdeauna am, cate-o surpriza ca asta ma face sa merg mai departe. in fiecare zi imi spun ca ma opresc, probabil ca greseala e ca-mi spun. :o)
"Paix sur la terre aux hommes de bonne volonté"... Cred că nimeni nu și-a făcut timpul de a face lucrurile cum trebuie, iar aceasta este chiar una din problemele "fantasticii noastre lumi moderne" :) Iața traducerea la franceza : Au bout de mon sang noir qui coule se trouve ma peau je n’entends plus que les oiseaux dans la ferme ma guerre s’est tue… Nous nous replions dans la tristesse, seul l’éclat du corbeau trouble un horizon et derrière tes nuits emplies de jouets tout comme une épingle qui aiguise tes rêves personne ne peut sentir toutes ces coutures innommées de peur, j’ai porté le deuil, humble en moi-même, et dans vos bras de papier je grandis comme les enchantements.
Aham... spilul e ca pana la urma vorbirea aceasta despre fereastra este de fapt un soi de descantec menit sa declanseze tocmai disparitia acesteia... alchimie curata aici :)
nu știu decât că pe mine mă deranjează versul: în gustul sărutului tău era seară, poate pentru că "gustul sărutului" diminuează spre un loc comun, iar restul nu salvează ci îndulcește mai mult. e singurul vers ce pare o slăbiciune strict auctorială, de moment. în rest îmi place poemul cât și intriga, simpatica premoniție, cât și imaginea de trupuri răsturnate printre parfumuri după calamitate, imagine inedită și frumoasă. atent, cu gânduri bune, paul
ce pot sa spun, vlad? un titlu foartetare, pe gustul meu, aproape ca merge ca titlu de volum.
iar daca titlul e o frumusete, vizuala e o sarbatoare, o duminica, cum zici tu. Si nu e grabnica deloc, desi dezvelirea "statuii" presupune o privire asupra suprafetei lucrurilor.
cu ce sa incep? cu gestul socratic al acestei viitoare diotima? sau vesnica diotima care-si intoarce privirea mai mult catre sine? e un gest atat de firesc pt o femeie dar incapabil de reprodus pt un barbat! (boba poate incerca cat doreste! boba fiind orice poet virtual)
sau sa vorbesc despre acest albastru ca principiu al cerului? al transfigurarii simplului corp in trup, adica in arta? insusi nietzsche vazandu-l ar fi urcat scara, crezand ca e scara lui Iacob! e un albastru care agreseaza ochiul, iti vine sa -l scoti si sa stergi cu el zidul ala. sau sa lasi sa cada picaturile alea nu spun de unde! cred ca orice alta culoare, orice finisare ar fi daunat aici.
daca e o sarbatoare a formelor si a faptului-de- a- fi- aici -acum e si o neputinta aici. Ea, vesnica Ea, aproape ca ni se refuza, desi se arata in toata splendoarea sa. O dialectica asadar care conduce spre adevar doar pe cel implicat si absorbit in munca sa de zidire.
acum sa vorbesc despre ziditor, desi n-am zis un cuvant despre mantia neagra a evei (rochie? robă? sac menajer,in care ea va fi cat mai curand uitata?) ce pot sa spun asadar despre el? la fel, intors cu spatele, preluand deci din gestul Modelului (aceeasi mana ridicata de ex,)descult pentru ca pamantul pe care ea calca e sfant (arta a implicat mereu fiorul sacru), suspendat intre cer si pamant, nici om nici zeu, vesnic in cautare, dar cu sete de repaos este asadar functionarul umanitatii. De aici costumul, uniforma, nepotrivit pt cineva care picteaza care impodobeste dupa propria viziune lucrurile iubite. Dar absolut in acord cu pasiunea sa pentru poesis. e si o ironie aici (daca mi permiti) fiind descult, cand stim ca barbatii fac sex cu ciorapii in picioare...
iar ca sa pun in paranteza toata ac teorie despre arta si frumos, (caci ce vede barbarul aici daca nu o tanara goala si un barbat urcat pe ea practicand jocuri sexuale cu vopsea si alea alea!?!)intreb: despre ce e vorba aici pana la urma? pana la urma, ce sens are actul de a crea? e o spoiala sau o viziune a sentimentelor? un act pervers, sado-maso, sau unul sublim? cand sunt eu cel de pe scara si cand sunt cel dezvelit si iubit asa cum sunt? si cand este mai greu?
...probabil că ești capabilă să emiți păreri strict impersonale ceea ce m-a fascinat întotdeauna la tine...:)! de obicei găselnițele le-am abandonat pe când scriam ceva mai ... agrest . cât despre exploatare, hai să vorbim ca marii moșieri... tu chiar crezi că ai comentat poezia?:) eu cred că nici nu ai înțeles-o, dar aceasta e umila mea părere, impersonală:)! thks for a big smile, Marina! atent, cu gânduri bune, din concediu, vesel, prea vesel, paul
ne despart. în clocotul gândurilor mai scapă cîte-o bulă de aer.
oricum, poemul stă. simplu, compact, transmisiv de stări, aşa cum şi ceilalţi comentatori au spus. început bine, încheiat şi mai bine. merită evidenţiat.
Sebi, paralela cu "Desculţ" e justificată. Da, există asemănări, dar, aşa cum spuneai, există şi diferenţe decisive. În afară de latura socială de care pomeneai, există şi detaşarea specifică rememorării, ceea ce, în "Desculţ" nu există. Fragmentul de mai sus este o amintire a personajului principal, de când el avea şapte ani, aşadar, aici e un stil (naiv, inocent...) episodic. Acţiunea se petrece însă în prezent, când el are 30 de ani. Stilul general este altul.
Mulţumindu-ţi...
pur si simplu pentru zilele care sînt în plus si pentru vorbești cu oameni care nu există si pentru și ți se face greață de concluzii / ți se face greață să ai dreptate si pentru tot restul
m-am gandit sa zic sa-ti zic ca am citit poezia de mai multe ori. si nu ma pot abtine sa iti spun ca ... poeziile tale trec peste mine ca un uragan. dupa ce trece te miri cum de-a ramas ceva in picioare. m-a cutremurat masina aia de cusut... si m-a pus pe ganduri si finalul care pare sa-ti zica "i'm ok" dar care ma face sa ma intreb daca eu sunt de fapt asa.
emiemi, ma faci sa zambesc. in primul rand pentru delicatetea cu care te/ai apropiat de proza mea. e acea chestie care pe agonia ar fi fost un fel de ,,personale''. am percutat ideea ca n/o sa progresez niciodata. daca tot mi/ai dat verdictul nu te mai obosi altadata sa treci pe pagina mea.imi place de/o vreme intunericul. in ceea ce priveste alaturarea submarinului duci lipsa de imaginatie, un submarin apartine adancurilor iar cerbul, inaltimilor.un cerb poate zbura uneori deasupra catedralei gandurilor proprii, e drept ca ,,poemul'' e scris in tehnica,, versetului'' adica fiecare fragment poate fi dezvoltat sau poate constitui un poem in sine. nu ai citit bine incadrarea...e proza si mai ales jurnal, iar jurnalul ne absolva de coerenta discursului, sunt notatii de gand ...ca sa fie poem trebuie prelucrat..ceea ce ai citit e in stare bruta. sceptica la progres si extrem de refractara, katya
dupa "Trupul gol al desertului" al Marlenei Braester mi-e greu sa rezonez... ma intreb de ce sint doua haiku-ri? al doilea ar fi mai interesant, dar valsul care ma duce simbolistic vorbind la Strauss, parca nu are tangenta cu desertul.... scrie fara haiku despre desert. asa cum il simti tu cu adevarat. ce spui?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
și cu asta am spus tot. Dar nu știu ce părere are dl Titarenco referitor la afirmația „F. Villon scria, în secolul al 13-lea, mai bine decât tot site-ul hermeneia la un loc.” Vă lămuriți domniile voastre, presupun că va fi nevoie de o revoluție (destul de sângeroasă) pe acest site sau de butonul Selfdestruct! Mult succes!
pentru textul : Anotimp depoate explici celor ce te citesc şi ce este senyru într-un scurt eseu
pentru textul : Criza de: chiar suferiti de o patima personala. eu unul nu am nimic, viata este scurta sa lasam rautatile. parerea dumneavoastra, minima, insignifianta, nu o sa o bag in seama. mai treceti, dar ceva mai argumentat si fara mistouri de otv. domnul Daniel Corbu nu mi-a publicat volumul de capul domniei sale, a fost un concurs, din fericire pentru mine nu singurul pe care l-am castigat. va rog frumos sa nu mai faceti spume in subsolul poeziilor mele, de acum nu o sa va mai raspund la astfel de comentarii deplorabile.
pentru textul : zdrențuim deimaginea dedubleaza poemul, care alterneaza intre versuri picturale, creatoare de atmosfera si versuri ce formeaza, duc pana la capat si apoi afara, inspre cititor, senzatiile. mi-a placut mai ales coborarea orasului sub pamant, prin miile de tuneluri ce mai mult indeparteaza decat apropie. cu prietenie, kranich
pentru textul : smog de...și cu adevărat frumos, poetic. Eu unul sunt mereu intrigat de ce limba noastră românească parcă sună mai bine atunci când este îmblânzită de arhaisme și de ce ne place mereu și mereu metafora.
pentru textul : nemişcaţi deNu este genul meu, dar textul stă în picioare. De modificat cumva, zic și eu, ultimul vers al primei strofe care mi se pare cam neinspirat în raport cu restul poemului 'și tu iar nu plătești la urmă'... adică? Nu plătești deloc sau poate plătești în avans...
confund poezia? cu ce, daca nu te superi? dar daca reactionezi asa transant la observatii, desigur exista riscul sa nu le mai primesti. nu am pretentia ca am dreptate absoluta dar nici nu cred ca tu ai chiar atit de multa "siguranta", iar daca o ai, atunci e cam grav
pentru textul : shortcut to L.L. deVirgil, cred că ai lucrat la site şi apar pe prima pagină texte din 2007. nimic recent, nada. am vrut să postez un text, mai aştept vasăzică. dinu.
pentru textul : The State of Hermeneia deMaia Cusco, iarta-ma ca te intreb asa, direct, dar n-am gasit o formula politicoasa pentru aceasta intrebare existentiala care ma framanta dupa ce am citit chiar tot ce ai postat pe aici (nu m-am chinuit prea tare, recunosc): "tu barbat esti ori femeie esti?" In rest sper ca stii cum vine treaba cu experimentele astea. Eu de aici, din acest experiment nu am inteles pe ce anume sa pun accentul, pe limbaj (ca dezvoltare a limbii) sau pe imagine (ca dezvoltare a limbajului). Cred ca macar o indicatie ceva, in acest sens, ar fi fost binevenita. Dar ma rog, "Orele-si venin incarne"... iau cu mine versul asta. Andu
pentru textul : nemai deBun (re)găsit Virgil. Încep prin a-mi cere scuze pentru reacția mea la ștergerea fostului cont de autor. Se pare că nu doar la mine răspunsurile voastre pe mail intră la coșul de gunoi. N-am căutat acolo și credeam că nu am fost acceptat, de unde și neînțelegerea. În fine, de data asta am căutat peste tot și bine am făcut pentru că, iată, contul meu e activ. Ergo, îmi fac mea culpa și mă bucur să fiu membru al comunității Hermeneia. Sper să fie într-un ceas bun și spre un reciproc folos, autor-cititori. Cu mulțumiri pentru aprecierea textului de față, amical...de cursă lungă, George cel Asztalos
pentru textul : Tată de duminică deHialin, multumesc pentru parere. Poate fi si asa cum spui tu. Voi fi mai atenta! :-).
pentru textul : 20 de minute despre mine dese pot pune texte pina pe 7 aprilie la "nepublicate", adica practic invizibile pina atunci desi prezente pe profilul personal (imi stiu textele mai in siguranta pe hermeneia decit pe propriul computer, nu de alta)
pentru textul : Concurs de poezie: ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” depoetul hunedorean Ioan Evu mi-a fost si imi este apropiat, il apreciez si il respect pentru toata creatia lui literara si pentru caracterul lui integru, nu te fenteaza memoria Paul :)
pentru textul : înainte de tăcere decat despre "revenire", eu sunt si am fost mereu aici, nu las urme dar sunt cu ochii pe voi, citesc cu placere ce scrieti, am texte preferate, poeti preferati pe care ii citesc cu interes;
de scris mai scriu dar de postat e mai greu, textele mele nu mai prea trec de cenzura proprie :) cu toate astea sper sa ne mai auzim pe-aici,
inspiratie si numai bine iti doresc!
multumesc, silvia.
pentru textul : Solniţa de hârtie făcută de tante deaveam mari indoieli in legatura cu poezia asta, de fapt intotdeauna am, cate-o surpriza ca asta ma face sa merg mai departe. in fiecare zi imi spun ca ma opresc, probabil ca greseala e ca-mi spun. :o)
"Paix sur la terre aux hommes de bonne volonté"... Cred că nimeni nu și-a făcut timpul de a face lucrurile cum trebuie, iar aceasta este chiar una din problemele "fantasticii noastre lumi moderne" :) Iața traducerea la franceza : Au bout de mon sang noir qui coule se trouve ma peau je n’entends plus que les oiseaux dans la ferme ma guerre s’est tue… Nous nous replions dans la tristesse, seul l’éclat du corbeau trouble un horizon et derrière tes nuits emplies de jouets tout comme une épingle qui aiguise tes rêves personne ne peut sentir toutes ces coutures innommées de peur, j’ai porté le deuil, humble en moi-même, et dans vos bras de papier je grandis comme les enchantements.
pentru textul : ...I'm growing like spells... deAham... spilul e ca pana la urma vorbirea aceasta despre fereastra este de fapt un soi de descantec menit sa declanseze tocmai disparitia acesteia... alchimie curata aici :)
pentru textul : cu litere mici, fericirea deoricît de „suprarealist” aș încerca să citesc textul acesta tot nu reușesc să găsesc o legătură între titlu și el. și am căutat.
pentru textul : seara cu ochi de scoica denu știu decât că pe mine mă deranjează versul: în gustul sărutului tău era seară, poate pentru că "gustul sărutului" diminuează spre un loc comun, iar restul nu salvează ci îndulcește mai mult. e singurul vers ce pare o slăbiciune strict auctorială, de moment. în rest îmi place poemul cât și intriga, simpatica premoniție, cât și imaginea de trupuri răsturnate printre parfumuri după calamitate, imagine inedită și frumoasă. atent, cu gânduri bune, paul
pentru textul : california I dece pot sa spun, vlad? un titlu foartetare, pe gustul meu, aproape ca merge ca titlu de volum.
iar daca titlul e o frumusete, vizuala e o sarbatoare, o duminica, cum zici tu. Si nu e grabnica deloc, desi dezvelirea "statuii" presupune o privire asupra suprafetei lucrurilor.
cu ce sa incep? cu gestul socratic al acestei viitoare diotima? sau vesnica diotima care-si intoarce privirea mai mult catre sine? e un gest atat de firesc pt o femeie dar incapabil de reprodus pt un barbat! (boba poate incerca cat doreste! boba fiind orice poet virtual)
sau sa vorbesc despre acest albastru ca principiu al cerului? al transfigurarii simplului corp in trup, adica in arta? insusi nietzsche vazandu-l ar fi urcat scara, crezand ca e scara lui Iacob! e un albastru care agreseaza ochiul, iti vine sa -l scoti si sa stergi cu el zidul ala. sau sa lasi sa cada picaturile alea nu spun de unde! cred ca orice alta culoare, orice finisare ar fi daunat aici.
daca e o sarbatoare a formelor si a faptului-de- a- fi- aici -acum e si o neputinta aici. Ea, vesnica Ea, aproape ca ni se refuza, desi se arata in toata splendoarea sa. O dialectica asadar care conduce spre adevar doar pe cel implicat si absorbit in munca sa de zidire.
acum sa vorbesc despre ziditor, desi n-am zis un cuvant despre mantia neagra a evei (rochie? robă? sac menajer,in care ea va fi cat mai curand uitata?) ce pot sa spun asadar despre el? la fel, intors cu spatele, preluand deci din gestul Modelului (aceeasi mana ridicata de ex,)descult pentru ca pamantul pe care ea calca e sfant (arta a implicat mereu fiorul sacru), suspendat intre cer si pamant, nici om nici zeu, vesnic in cautare, dar cu sete de repaos este asadar functionarul umanitatii. De aici costumul, uniforma, nepotrivit pt cineva care picteaza care impodobeste dupa propria viziune lucrurile iubite. Dar absolut in acord cu pasiunea sa pentru poesis. e si o ironie aici (daca mi permiti) fiind descult, cand stim ca barbatii fac sex cu ciorapii in picioare...
iar ca sa pun in paranteza toata ac teorie despre arta si frumos, (caci ce vede barbarul aici daca nu o tanara goala si un barbat urcat pe ea practicand jocuri sexuale cu vopsea si alea alea!?!)intreb: despre ce e vorba aici pana la urma? pana la urma, ce sens are actul de a crea? e o spoiala sau o viziune a sentimentelor? un act pervers, sado-maso, sau unul sublim? cand sunt eu cel de pe scara si cand sunt cel dezvelit si iubit asa cum sunt? si cand este mai greu?
so, jos palaria, maestre!
pentru textul : o privire grabnică asupra trupului tău deo repetitie nu e intotdeauna o gafa.
pentru textul : december spleen de...probabil că ești capabilă să emiți păreri strict impersonale ceea ce m-a fascinat întotdeauna la tine...:)! de obicei găselnițele le-am abandonat pe când scriam ceva mai ... agrest . cât despre exploatare, hai să vorbim ca marii moșieri... tu chiar crezi că ai comentat poezia?:) eu cred că nici nu ai înțeles-o, dar aceasta e umila mea părere, impersonală:)! thks for a big smile, Marina! atent, cu gânduri bune, din concediu, vesel, prea vesel, paul
pentru textul : culoare de întoarcere comună dene despart. în clocotul gândurilor mai scapă cîte-o bulă de aer.
pentru textul : schit deoricum, poemul stă. simplu, compact, transmisiv de stări, aşa cum şi ceilalţi comentatori au spus. început bine, încheiat şi mai bine. merită evidenţiat.
Sebi, paralela cu "Desculţ" e justificată. Da, există asemănări, dar, aşa cum spuneai, există şi diferenţe decisive. În afară de latura socială de care pomeneai, există şi detaşarea specifică rememorării, ceea ce, în "Desculţ" nu există. Fragmentul de mai sus este o amintire a personajului principal, de când el avea şapte ani, aşadar, aici e un stil (naiv, inocent...) episodic. Acţiunea se petrece însă în prezent, când el are 30 de ani. Stilul general este altul.
pentru textul : Leagănul roşu (fragment roman - 2 -) deMulţumindu-ţi...
gresesile din text. si revezi titlul, nu merge deloc
pentru textul : Risipitorul de bani depur si simplu pentru zilele care sînt în plus si pentru vorbești cu oameni care nu există si pentru și ți se face greață de concluzii / ți se face greață să ai dreptate si pentru tot restul
pentru textul : aleph sau prima teorie a incompatibilității dem-am gandit sa zic sa-ti zic ca am citit poezia de mai multe ori. si nu ma pot abtine sa iti spun ca ... poeziile tale trec peste mine ca un uragan. dupa ce trece te miri cum de-a ramas ceva in picioare. m-a cutremurat masina aia de cusut... si m-a pus pe ganduri si finalul care pare sa-ti zica "i'm ok" dar care ma face sa ma intreb daca eu sunt de fapt asa.
in fine, intelegi tu.
pentru textul : în care discul se zgârie deemiemi, ma faci sa zambesc. in primul rand pentru delicatetea cu care te/ai apropiat de proza mea. e acea chestie care pe agonia ar fi fost un fel de ,,personale''. am percutat ideea ca n/o sa progresez niciodata. daca tot mi/ai dat verdictul nu te mai obosi altadata sa treci pe pagina mea.imi place de/o vreme intunericul. in ceea ce priveste alaturarea submarinului duci lipsa de imaginatie, un submarin apartine adancurilor iar cerbul, inaltimilor.un cerb poate zbura uneori deasupra catedralei gandurilor proprii, e drept ca ,,poemul'' e scris in tehnica,, versetului'' adica fiecare fragment poate fi dezvoltat sau poate constitui un poem in sine. nu ai citit bine incadrarea...e proza si mai ales jurnal, iar jurnalul ne absolva de coerenta discursului, sunt notatii de gand ...ca sa fie poem trebuie prelucrat..ceea ce ai citit e in stare bruta. sceptica la progres si extrem de refractara, katya
pentru textul : hurricane plane dechestiile astea dau impresia de mimare si de reluare a unor teme de dragul reluarii. sutienul push-up trebuie musai sa fie doar pentru un san.
pentru textul : darul de smirnă desorry Margas dar tot nu înțeleg de ce ți-ai cumpărat dolari. de ce nu ți-ai cumpărat euroi? și nu mai erai nevoită să dai vina pe greenspan. ;)
pentru textul : Crăciun crizat - 2011 dedupa "Trupul gol al desertului" al Marlenei Braester mi-e greu sa rezonez... ma intreb de ce sint doua haiku-ri? al doilea ar fi mai interesant, dar valsul care ma duce simbolistic vorbind la Strauss, parca nu are tangenta cu desertul.... scrie fara haiku despre desert. asa cum il simti tu cu adevarat. ce spui?
pentru textul : Dunele goale deAm zambit citindu-va comentariile. Va multumesc pentru semne, Francisc si Alma.
pentru textul : 2 a.m. dePagini