Dragă Bobadil, dacă nu îți place regulamentul, care este parte a site-ului, de ce mai stai pe Hermeneia? De ce nu pleci? Că internetu' e mare și sînt suficiente locuri unde e ca maidanu', adică fără reguli. Nu e obligatoriu să stai aici, sau să postezi aici, sau să comentezi aici. Sau cu alte cuvinte să profiți de Hermeneia fără să o respecți, ca și cum ar fi ograda ta. Știu ce îmi vei răspunde. Că Hermeneia nu e nimic fără membrii ei. Și în parte e adevărat. Dar așa cum nu e bine să existe o dictatură a celui care ți-a oferit acest spațiu ție (pentru că nu îți aparține ci este al lui), tot așa nu e bine să fie nici o dictatură a membrilor acestui site. Fiindcă toți avem morbul ăsta al dominării și al abuzului. Privește la Ovidiu Nacu cît de lipsit de bun simț răspunde cuiva care îi atrage frumos atenția că a încălcat un regulament pe care el s-a angajat să îl respecte. Nu l-a obligat absolut nimeni. Deci în esență dumnealui se complace să fie un mincinos, adică un șarlatan, adică un om care promite una și face alta. Noi, în consiliul hermeneia ne dăm de ceasu' morții cum să aplicăm regulamentul cît mai "civilizat" posibil și să facem tot ce se poate atît pentru membri cît și pentru bunul mers al site-ului iar oameni ca voi nu fac decît să scuipe în efortul nostru. Habar n-ai tu Bobadile de cîte ori am fost cu spatele la zid în consiliu și mi s-a reproșat că te protejez, că nu îți anulez contul pentru nenumărate abateri. Se pare, așa cum văd eu acum. că atît tu cît și Ovidiu vă chinuiți pe hermeneia. Că este un mediu care vă opresează, vă abuzează. De ce nu plecați dragii mei? Nu vă reține nimeni. NIMENI NU A FOST, NU ESTE ȘI NU VA FI INVITAT VREODATĂ pe hermeneia și NIMENI NU VA FI ȚINUT CU FORȚA. Dar așa cum nimeni nu vă impune principiile lui, aveți vă rog, minimul bun simț și nu ne impuneți "principiile" voastre. Pentru că nu ne interesează. Cel puțin pe mine nu mă interesează. Eu am făcut Hermeneia, și am făcut-o să funcționeze după niște principii care mi s-au părut mie foarte importante. Și cîtă vreme îmi aparține, bănuiesc că am tot dreptul să o păstrez așa. Nu am să mai perorez pe eterna lipsă de respect a românilor față de reguli și o societate civilizată. Pentru că e inutil. A murit și sărmanu' Brucan și lucrurile tot așa au rămas. Mizerie, manele și mîrlănie. Manipulare, mitocănie și mojicie. Vă plac, luați-le domnilor în brațe! Luați-le și plecați cu ele. Nu ne mai agasați. Nu ne interesează. Drum bun.
mi-a placut indeosebi finalul. atat de ironic si de cinic- perfect. nici nu putea fi altfel; plictisul, boala, starea de bine/ rau, mizerie, toate fac parte din viata, dar indiferent cand sau cum vin toate astea, ea merge mai departe. isi are cursul ei nederanjat si nestiut de nimeni.
plimbarile cu trenul pot fi un chin( cel mai adesea pentru mine is), dar ce am observat, asa cum asa frumos ai redat si tu aici, de cele mai multe ori imaginile care apar parca pe furis, au capacitatea sa-ti readuca in memorie pana si cele mai uitate lucruri inmagazinate in tine.)
Aranca, ciudat, aceeasi senzatia am avut si eu... ca nu apare intre idei conexiunea, mi-am pus lentile maritoare... si am restrans putin imaginea, mai multe nu pot face deocamdata. multumesc de pareri! Sarbatori fericite tie si celor dragi!
minunat acest text. se tot scrie de micile minuni, de lucrurile mici in general, dar cred ca putine texte reusesc sa surprinda atat de bine naturaletea si simplitatea. cu o singura exceptie, versul cu filmul uitat, care imi pare din...alt film...tocmai pentru ca e uitat, imi da o senzatie de prafuit. In rest, imi place mult cum contrapunctezi cu ajutorul focilor si al cremei hidratante si cum eliberezi detensionezi exact acolo unde discursul risca sa cada in "prea mult". Felicitari! Din punctul meu de vedere, e de penita.
Odată - în același timp; odată - cândva; o dată - o singură dată. Și: "odată cu". Din câte știam eu. S-or mai fi modificat între timp. Simpatică și parodia lui mc2, păcat că nu toate strofele sunt reușite.
"în timp ce încă în umbra mea
aştept sfârşitul acestor nedreptăţi,
pentru care, în mod inevitabil,
trebuie să mor pentru ca lumea să trăiască.
Păstrez deschise aceste rane ale existenţei mele
la care am fost condamnat şi trebuie să sufăr"...
mai la vale, dam de-o paranteza care inchide ceva...nedeschis.
Silv , minunate asocieri. Ar trebui sa construim noi doi un perpetuum mobile poetic. Pe o parte se baga cuvinte, prin orificiul exhaustiv ies poeme la cerere. Un soldat ar capata instructiuni cum sa castige un razboi, o studenta cel mai focos catren de iubire, un calator notele secrete ale lui Vasco DeGama .Cind ne punem pe treaba?
Marina, spui tu că: a) "tehnic", sunt prea mulți ''ți"...; tot tehnic, spun eu că sunt 3, adresativul fiind la persoana a 2-a (poate întâmplător, poate nu) și că: b) sunt prea mulți de "Mamei"...; este al 2-lea; poate că mai sunt, poate că nu; "mult" în raport cu CE? "își duc ingerii de aripi prin odaile de oaspeti luminate si mai putin pe cei dragi..."; eu spun că e invers; nu cred în "materialitatea îngerilor", ci numai în conceptualizarea lor (mistică sau nu); cred, în schimb, chiar foarte mult, în "cei dragi". apropo, la mine, "mamă" este tot un concept; nu contează în raport cu Ce, însă poate contează DE CE...
A vorbi filosofico-poetic, o fac toti filosofii de marca, iar poetico-filosofic, mai greu pentru ca ei cred in ceea ce spun fara nicio umbra de indoiala.
A vorbi mistico-filosofic este, de asemenea, greu din cauza indoielii; ca si mistico-poetic, dar din alt motiv, usor de dedus.
Am epuizat toate posibilitatile? Nici nu mi-am propus.
Virgil, nu știu dacă ai reușit să redai ceea ce bănuiesc că ți-ai propus, sau, mai curând, de la ceea ce ai plecat. Îmi pare încărcată poezia (ex: drumul acela de noapte în orașul dizolvat în ploaie, se strâng mănunchi deasupra pământului etc), parcă nu este spațiu de respiro pentru imaginație... ce mi-a plăcut, și de aceea cred că merită să reiei, dacă vei simți cândva necesar: tendința de ieșire din inerție, dansul aproape mistic al sunetelor (de fapt, de-aici încolo parcă e altceva), ca o invocare a unui ce menit să zguduie din temelii conceptele de coșmar - coșmarul nemișcării; imaginația care trasează cercuri plecând din același punct. A, și să nu uit, desigur, arderea din final. Fără flacără, nu?
potopul de la facerea textului. o petrecere care n-a fost, dar la care nu s-a ajuns. visul se transformă în trecut iar trecutul în apă. apă care ascunde temerea și frica. frunza de salcie o văd străină de text, poate și despărțirea dintre lună și lacrimă forțează în patetic explicit.
este adevarat ce spui. de aici si capabilitatea blestemului de a nega si de a solicita ascultarea/tacerea. nu doar a supraveghea si a pedepsi ci si a recunoaste in limita o solutie a solidaritatii. ptr ca dincolo, nimicul isi face simtita prezenta si atrage. ma gandesc insa ca functia magica a cuvintelor inca are aplicabilitate. si, cel putin din prudenta, sa nu-l rostim. daca temeiul temeiului trairii -ceea ce ne mentine in viata- este raul metafizic? ironia sortii este infinita, ca universul. dar asa ceva nu putem accepta, ptr ca nu putem trai la margine.... multumesc din nou
discutiile despre forma limbii romane, cine si cum hotaraste aceasta si toate celelalte accesorii formale ale literaturii nu ar trebui sa ne preocupe pe noi aici prea mult. oricum unii le respecta altii nu iar un autor bun isi va permite mereu sa le ignore doar mediocrii merg dupa regulile stricte te felicit virgil pentru efortul pe care il investesti in hermeneia si iti doresc numai bine, eu sunt unul dintre primii hermenei si imi voi desfasura in continuare o parte a activitatii mele literare aici. cred ca problema cea mai importanta cu noua versiune ar fi cresterea calitatii literare a materialului postat. site-ul trebuie sa devina un mediu cat mai propice postarii de texte literare tot mai valoroase in acest sens deci, succes tuturor Andu
Raul, eu te încurajez să scrii, mai mult îți spun că te voi și citi pe aici pe Hermeneia sau pe unde vei mai scrie și unde am acces.
Ai talent... și deși deocamdată scrii sub influențe clar identificabile, clasice, ești genul de poet pe care aș paria cu mana mea dreaptă, cea nu atât de bobadilică deci.
În poemul de față totuși aș renunța la vocativul psalmic din final... sună ca nuca în perete, părerea mea.
Keep on the good work.
Andu
typo scuze 'frustrările'
... Și deci prea previzibil aș putea adăuga dacă tot am ajuns la P.S. ceea ce pe unii i-ar putea conduce la ideea că nu te duce mintea prea departe. Cu ideea asta tu, poete, ar trebui să lupți cu arma ta de membru USR filiala Tecuci, adică prin scris.
Adică să demonstrezi că nu ești prost așa cum pari.
Nicodeme, mai ca imi placu insiruirea de jivine astrale cu care ai asezonat starile acestui poem... dar dromaderul ala din final care rimeaza cu cerul e fortat. Sugerez asa: ii leg de buze un cant egal cu setea ..... ea-ngenuncheaza grav (de unde ai scos forma asta ingenunche?) sorbind pecetea .... Ce zici? Nu neaparat varianta mea, dar ceva mai aproape de adevarul poetic si dau penita meritata.
mi-a placut senzatia de sublimare pe care ti-o creeaza. aproape te vedeam in Neghev. ultimul vers nu mi se pare reusit (poate in traducerea romaneasca)
dragoste absoluta, cea care iarta greselile indragostitilor. un poem in care autoarea se schiteaza in primele strofe pe sine, apoi ceva despre marea iubire. se pierde, se imprastie ideile, se amesteca aici pana la confuzie mesajul. clara ramana iubirea, atat cat poate fi intr/un desen rapid in cuvinte.
cred ca sunt unele dintre cele mai "poetice" scrisori citite de multa vreme. dvs le ...aratati drept scrisori eu le vad poezii, cam cum se vad si cele ale lui Ginsberg , Borrroughs, Brautigan. ba mai mult asa cred ca ar trebui sa arate poezia.cam asa.Doua texte vii. Dupa care speri sa nu "se vindece"...nimeni de poezie.
Alma, în comentariile mele chiar nu am jignit pe niciunul dintre cei aleși. Și dacă într-adevăr ți-ai asumat ce ai scris, ca și efectele asupra oamenilor, ok. Nu se vrea loc "călduț", dar nici stârnirea unei false competiții. Nici "dezbină și condu". Etc. Alma, hai să punem punct. E alegerea ta, mergi mai departe.
Cred ca radacina latina, mai bogata in sensuri se potriveste textului care e mai degraba o calatorie intre organic si tehnologic (acel virusuri interesant si atent cautat a se nepotrivi cu virusi, varianta corecta in materie de computere) pe care insa o ratezi spre final cazand in apolinic. Remarc si eu "apa întindea mâinile să mă spele", formularea care e varful de gama a colectiei tale.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Dragă Bobadil, dacă nu îți place regulamentul, care este parte a site-ului, de ce mai stai pe Hermeneia? De ce nu pleci? Că internetu' e mare și sînt suficiente locuri unde e ca maidanu', adică fără reguli. Nu e obligatoriu să stai aici, sau să postezi aici, sau să comentezi aici. Sau cu alte cuvinte să profiți de Hermeneia fără să o respecți, ca și cum ar fi ograda ta. Știu ce îmi vei răspunde. Că Hermeneia nu e nimic fără membrii ei. Și în parte e adevărat. Dar așa cum nu e bine să existe o dictatură a celui care ți-a oferit acest spațiu ție (pentru că nu îți aparține ci este al lui), tot așa nu e bine să fie nici o dictatură a membrilor acestui site. Fiindcă toți avem morbul ăsta al dominării și al abuzului. Privește la Ovidiu Nacu cît de lipsit de bun simț răspunde cuiva care îi atrage frumos atenția că a încălcat un regulament pe care el s-a angajat să îl respecte. Nu l-a obligat absolut nimeni. Deci în esență dumnealui se complace să fie un mincinos, adică un șarlatan, adică un om care promite una și face alta. Noi, în consiliul hermeneia ne dăm de ceasu' morții cum să aplicăm regulamentul cît mai "civilizat" posibil și să facem tot ce se poate atît pentru membri cît și pentru bunul mers al site-ului iar oameni ca voi nu fac decît să scuipe în efortul nostru. Habar n-ai tu Bobadile de cîte ori am fost cu spatele la zid în consiliu și mi s-a reproșat că te protejez, că nu îți anulez contul pentru nenumărate abateri. Se pare, așa cum văd eu acum. că atît tu cît și Ovidiu vă chinuiți pe hermeneia. Că este un mediu care vă opresează, vă abuzează. De ce nu plecați dragii mei? Nu vă reține nimeni. NIMENI NU A FOST, NU ESTE ȘI NU VA FI INVITAT VREODATĂ pe hermeneia și NIMENI NU VA FI ȚINUT CU FORȚA. Dar așa cum nimeni nu vă impune principiile lui, aveți vă rog, minimul bun simț și nu ne impuneți "principiile" voastre. Pentru că nu ne interesează. Cel puțin pe mine nu mă interesează. Eu am făcut Hermeneia, și am făcut-o să funcționeze după niște principii care mi s-au părut mie foarte importante. Și cîtă vreme îmi aparține, bănuiesc că am tot dreptul să o păstrez așa. Nu am să mai perorez pe eterna lipsă de respect a românilor față de reguli și o societate civilizată. Pentru că e inutil. A murit și sărmanu' Brucan și lucrurile tot așa au rămas. Mizerie, manele și mîrlănie. Manipulare, mitocănie și mojicie. Vă plac, luați-le domnilor în brațe! Luați-le și plecați cu ele. Nu ne mai agasați. Nu ne interesează. Drum bun.
pentru textul : Doină demi-a placut indeosebi finalul. atat de ironic si de cinic- perfect. nici nu putea fi altfel; plictisul, boala, starea de bine/ rau, mizerie, toate fac parte din viata, dar indiferent cand sau cum vin toate astea, ea merge mai departe. isi are cursul ei nederanjat si nestiut de nimeni.
pentru textul : cerul vânăt mă doare timid a bătătură deplimbarile cu trenul pot fi un chin( cel mai adesea pentru mine is), dar ce am observat, asa cum asa frumos ai redat si tu aici, de cele mai multe ori imaginile care apar parca pe furis, au capacitatea sa-ti readuca in memorie pana si cele mai uitate lucruri inmagazinate in tine.)
Aranca, ciudat, aceeasi senzatia am avut si eu... ca nu apare intre idei conexiunea, mi-am pus lentile maritoare... si am restrans putin imaginea, mai multe nu pot face deocamdata. multumesc de pareri! Sarbatori fericite tie si celor dragi!
pentru textul : cel mai frumos idol nu există deminunat acest text. se tot scrie de micile minuni, de lucrurile mici in general, dar cred ca putine texte reusesc sa surprinda atat de bine naturaletea si simplitatea. cu o singura exceptie, versul cu filmul uitat, care imi pare din...alt film...tocmai pentru ca e uitat, imi da o senzatie de prafuit. In rest, imi place mult cum contrapunctezi cu ajutorul focilor si al cremei hidratante si cum eliberezi detensionezi exact acolo unde discursul risca sa cada in "prea mult". Felicitari! Din punctul meu de vedere, e de penita.
pentru textul : everyday things deeh, nu mai bine potaie?:) pe sistemul:
noi frații tăi potaie
pentru textul : ieși afară javră ordinară deo să-ți dăm o bătaie
de-o să ne pomenești
Odată - în același timp; odată - cândva; o dată - o singură dată. Și: "odată cu". Din câte știam eu. S-or mai fi modificat între timp. Simpatică și parodia lui mc2, păcat că nu toate strofele sunt reușite.
pentru textul : două mâini de"în timp ce încă în umbra mea
aştept sfârşitul acestor nedreptăţi,
pentru care, în mod inevitabil,
trebuie să mor pentru ca lumea să trăiască.
Păstrez deschise aceste rane ale existenţei mele
la care am fost condamnat şi trebuie să sufăr"...
mai la vale, dam de-o paranteza care inchide ceva...nedeschis.
pentru textul : departe de pielea mea deSilv , minunate asocieri. Ar trebui sa construim noi doi un perpetuum mobile poetic. Pe o parte se baga cuvinte, prin orificiul exhaustiv ies poeme la cerere. Un soldat ar capata instructiuni cum sa castige un razboi, o studenta cel mai focos catren de iubire, un calator notele secrete ale lui Vasco DeGama .Cind ne punem pe treaba?
pentru textul : Mireasa Mecanică demlțumesc pentru apreciere, Actaeon. ai intuit bine forma, este vorba despre cer acolo... Madim
pentru textul : Scrie în locul meu de"Şi în farmecul vieţii-mi
Nu ştiam că-i tot aceea
De te razimi de o umbră
Sau de crezi ce-a zis femeia."
Şi-n acel moment, până şi cele mai joase forme de ambiţie poetică dispar.
pentru textul : Să te ferească dumnezeu de lacrima femeii deMarina, spui tu că: a) "tehnic", sunt prea mulți ''ți"...; tot tehnic, spun eu că sunt 3, adresativul fiind la persoana a 2-a (poate întâmplător, poate nu) și că: b) sunt prea mulți de "Mamei"...; este al 2-lea; poate că mai sunt, poate că nu; "mult" în raport cu CE? "își duc ingerii de aripi prin odaile de oaspeti luminate si mai putin pe cei dragi..."; eu spun că e invers; nu cred în "materialitatea îngerilor", ci numai în conceptualizarea lor (mistică sau nu); cred, în schimb, chiar foarte mult, în "cei dragi". apropo, la mine, "mamă" este tot un concept; nu contează în raport cu Ce, însă poate contează DE CE...
pentru textul : dor de vis de mamă deA vorbi filosofico-poetic, o fac toti filosofii de marca, iar poetico-filosofic, mai greu pentru ca ei cred in ceea ce spun fara nicio umbra de indoiala.
pentru textul : Nihilismul şi Cotitura lingvistică deA vorbi mistico-filosofic este, de asemenea, greu din cauza indoielii; ca si mistico-poetic, dar din alt motiv, usor de dedus.
Am epuizat toate posibilitatile? Nici nu mi-am propus.
Virgil, nu știu dacă ai reușit să redai ceea ce bănuiesc că ți-ai propus, sau, mai curând, de la ceea ce ai plecat. Îmi pare încărcată poezia (ex: drumul acela de noapte în orașul dizolvat în ploaie, se strâng mănunchi deasupra pământului etc), parcă nu este spațiu de respiro pentru imaginație... ce mi-a plăcut, și de aceea cred că merită să reiei, dacă vei simți cândva necesar: tendința de ieșire din inerție, dansul aproape mistic al sunetelor (de fapt, de-aici încolo parcă e altceva), ca o invocare a unui ce menit să zguduie din temelii conceptele de coșmar - coșmarul nemișcării; imaginația care trasează cercuri plecând din același punct. A, și să nu uit, desigur, arderea din final. Fără flacără, nu?
pentru textul : inerție a zilei deîmi cer scuze pentru dezacorduri și celelalte scăpări...sunt prea multe să le menționez pe fiecare în parte.
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) depotopul de la facerea textului. o petrecere care n-a fost, dar la care nu s-a ajuns. visul se transformă în trecut iar trecutul în apă. apă care ascunde temerea și frica. frunza de salcie o văd străină de text, poate și despărțirea dintre lună și lacrimă forțează în patetic explicit.
pentru textul : Flash back denu, îți zic eu, ăsta ți-o ieșit din plin. eu simt chestii de astea
pentru textul : how sweet the sound deeste adevarat ce spui. de aici si capabilitatea blestemului de a nega si de a solicita ascultarea/tacerea. nu doar a supraveghea si a pedepsi ci si a recunoaste in limita o solutie a solidaritatii. ptr ca dincolo, nimicul isi face simtita prezenta si atrage. ma gandesc insa ca functia magica a cuvintelor inca are aplicabilitate. si, cel putin din prudenta, sa nu-l rostim. daca temeiul temeiului trairii -ceea ce ne mentine in viata- este raul metafizic? ironia sortii este infinita, ca universul. dar asa ceva nu putem accepta, ptr ca nu putem trai la margine.... multumesc din nou
pentru textul : crucile deprea bine. am modificat. multumesc!
pentru textul : a consequence dediscutiile despre forma limbii romane, cine si cum hotaraste aceasta si toate celelalte accesorii formale ale literaturii nu ar trebui sa ne preocupe pe noi aici prea mult. oricum unii le respecta altii nu iar un autor bun isi va permite mereu sa le ignore doar mediocrii merg dupa regulile stricte te felicit virgil pentru efortul pe care il investesti in hermeneia si iti doresc numai bine, eu sunt unul dintre primii hermenei si imi voi desfasura in continuare o parte a activitatii mele literare aici. cred ca problema cea mai importanta cu noua versiune ar fi cresterea calitatii literare a materialului postat. site-ul trebuie sa devina un mediu cat mai propice postarii de texte literare tot mai valoroase in acest sens deci, succes tuturor Andu
pentru textul : hermeneia 2.0 deRaul, eu te încurajez să scrii, mai mult îți spun că te voi și citi pe aici pe Hermeneia sau pe unde vei mai scrie și unde am acces.
pentru textul : mâinile mele muguri de moarte deAi talent... și deși deocamdată scrii sub influențe clar identificabile, clasice, ești genul de poet pe care aș paria cu mana mea dreaptă, cea nu atât de bobadilică deci.
În poemul de față totuși aș renunța la vocativul psalmic din final... sună ca nuca în perete, părerea mea.
Keep on the good work.
Andu
typo scuze 'frustrările'
pentru textul : mersi pentru intenţia de ţigară de... Și deci prea previzibil aș putea adăuga dacă tot am ajuns la P.S. ceea ce pe unii i-ar putea conduce la ideea că nu te duce mintea prea departe. Cu ideea asta tu, poete, ar trebui să lupți cu arma ta de membru USR filiala Tecuci, adică prin scris.
Adică să demonstrezi că nu ești prost așa cum pari.
Nicodeme, mai ca imi placu insiruirea de jivine astrale cu care ai asezonat starile acestui poem... dar dromaderul ala din final care rimeaza cu cerul e fortat. Sugerez asa: ii leg de buze un cant egal cu setea ..... ea-ngenuncheaza grav (de unde ai scos forma asta ingenunche?) sorbind pecetea .... Ce zici? Nu neaparat varianta mea, dar ceva mai aproape de adevarul poetic si dau penita meritata.
pentru textul : schit demi-a placut senzatia de sublimare pe care ti-o creeaza. aproape te vedeam in Neghev. ultimul vers nu mi se pare reusit (poate in traducerea romaneasca)
pentru textul : קצב העולמות בעבר ובעתיד המדבר dedragoste absoluta, cea care iarta greselile indragostitilor. un poem in care autoarea se schiteaza in primele strofe pe sine, apoi ceva despre marea iubire. se pierde, se imprastie ideile, se amesteca aici pana la confuzie mesajul. clara ramana iubirea, atat cat poate fi intr/un desen rapid in cuvinte.
pentru textul : crochiu în oglindă demultumesc. :)
pentru textul : cumpăna pe un fir de nisip deesti reprimit cu bratele deschise.
pentru textul : să ne rugăm deAi asociat liceul cu umbra și cuibul. Interesant. Se repetă inutilul. Nu contează, însă.
pentru textul : ascult jazzul singur și plouă decred ca sunt unele dintre cele mai "poetice" scrisori citite de multa vreme. dvs le ...aratati drept scrisori eu le vad poezii, cam cum se vad si cele ale lui Ginsberg , Borrroughs, Brautigan. ba mai mult asa cred ca ar trebui sa arate poezia.cam asa.Doua texte vii. Dupa care speri sa nu "se vindece"...nimeni de poezie.
pentru textul : scrisoare din Puerto Vallarta deAlma, în comentariile mele chiar nu am jignit pe niciunul dintre cei aleși. Și dacă într-adevăr ți-ai asumat ce ai scris, ca și efectele asupra oamenilor, ok. Nu se vrea loc "călduț", dar nici stârnirea unei false competiții. Nici "dezbină și condu". Etc. Alma, hai să punem punct. E alegerea ta, mergi mai departe.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deCred ca radacina latina, mai bogata in sensuri se potriveste textului care e mai degraba o calatorie intre organic si tehnologic (acel virusuri interesant si atent cautat a se nepotrivi cu virusi, varianta corecta in materie de computere) pe care insa o ratezi spre final cazand in apolinic. Remarc si eu "apa întindea mâinile să mă spele", formularea care e varful de gama a colectiei tale.
pentru textul : inventar dePagini