" Dar n-o să te îmbrățișez niciodată, tată. Și nu voi purta niciodată ceas. N-am nevoie." Părerea mea ar fi să nu scoți de aici referirea la ceas (dacă aceasta a fost prima). Impactul este mai mare decât la final. Deși repetarea pe mine nu m-a deranjat, cred chiar că își are rostul ei, conține ideea de bază a textului, pe care ai reușit s-o pui în valoare (așadar, nu-ți voi face pe plac, tată, pentru că întotdeauna te-a interesat mai mult cadoul pe care mi l-ai dat, decât cee ce simțeam). Textul tău m-a impresionat prin luciditate, un soi de resemnare, transmise destul de bine în cuvinte.
Un poem lucrat, amintindu-mi de J.R.Kipling, un "ars vivendi" greu de urmat in timpul nostru bantuit de pragmatism. I-am remarcat melodicitatea; si totusi, dupa parerea mea, sunt cateva note discordante aici. Acei acarieni, de pilda...si apoi trecerea aceea de la general la particular din ultima strofa. "Ascultă Babele și crede, înclină-te durerii lor"...Cristi, daca reciti poezia asta, s-ar putea sa starnesti niste zambete cu acest vers, intelegi, sper, ce vreau sa spun. si "Când te privești pe vârful Omu, să fie-n tine cer și om! " Jocul de cuvinte nu prea are efectul scontat; si apoi, varful Omu nu-i Olimp, nici Pamir...nici macar Everest. ai si o expresie care m-a costat o grimasa: "dragostea universala"!!...:) dar sa nu uit - bine-ai venit pe Hermeneia si mult succes.
nu, ultima propozitie este o vorba de-a mea despre palimpsest tot am rezerve deși nu era nevoie să îmi dai definiția. asta știam și eu. ce nu agreez neaparat este existența lui acolo. dar banuiesc ca fiecare cu nevoia lui de cuvinte
cred ca mai poti lucra asupra primei strofe. ai prea multe cuvinte de legatura si niste expresii care ingreuneaza ideea, pe alocuri.
eu o vad asa:
"Domnul Ghecev aşteaptă ce e mai rău de la viaţă,
Cum ar fi adevărurile despre care nu se vorbeşte.
Mereu apare o circumstanţă care (inventeaza) ofera
O altă scuză, nişte (bariere) impulsuri ce mută cursorul.
Domnul Ghecev ştie că moartea niciodată
Nu (se apropie nervos) latră, te izbeşte cu totul
Atunci frica îngheaţă
înainte să scoată un scîncet, (ca să rupă din tine respiraţia,
Ce tinde să-şi întregească cercul,
Să soarbă lumina.) înainte
Să înghită lumină.
dar mi-au placut mult celelalte strofe. mai ales drama din fructiera si rugaciunile - versuri incrustate in aer.
Foarte frumos poemul dumneavoastră ludic, cu aerul lui molcom de ,,dolce farniente'' și de secol al XIX-lea moldovenesc (cuconet, fenetre, melancolique), dar care conține și elemente urmuziene. Am avut, la lectură, câteva momente de delectare. Reușite formulările ,,clipi din urechi'', ,,un boem despre sex'', mai ales ultima. Cu stimă, Petru Dincă
am citit aici un poem foarte bun însoțit din păcate de niște comentarii (cele de mai sus) tehniciste și scoase din contextul poetic al textului
un poem nu e un cadavru ca să-l diseci ca la morgă mai ales când o faci cu niște cuțite de bucătărie
acest poem e viu, trăiește de la început până la sfârșit
o lectură rafinată, poate doar ușor prea încărcată simbolistic (pentru gustul meu, desigur)
Felicitări!
Mariana, multumesc frumos pentru comentariul tau. Adevarul e ca dupa ce am postat poemul, am mai umblat un pic la el, dar pana la urma l-am pus din nou exact asa cum l-am scris prima data. Da, cred ca e mai bine cu substantivul articulat in primul vers iar la pleonasm, stiu teoria, dar cred ca am dorit o accentuare. o sa ma mai gandesc. in rest, ma bucur ca ti-a placut, transmis ceva si-ti multumesc pentru cuvintele frumoase si semn.
Am câţiva autori pe care îi urmăresc cu multă plăcere şi interes. Adrian, este unul dintre ei, întâmplător este şi poet, adică scrie.
Am să copiez din textul lui - pentru că are multe imagini vizuale, de interior, stări adânci, descrieri, etc., cu riscul să nu bat câmpii, mă opresc aici, exemplific hic et nunc, câteva:
"Spectator de ocazie,
primesc adânc, în piept, momentul:
acest fariseu în chip de vădană tânără;
ochi blonzi, căzuţi în lagune ţâşnitoare,
unghii pline de mov arcuit,
pulpe goale, groase, de bronz, întinse de tocuri."
"Ca un drum tăiat alb peste câmp,
către gară,
ca o noapte cu salcâmi despletiţi
peste vis."
Pretextul din prima strofă e mult mai reușit decât restul poemului. Și mă refer la versurile: "mă doare umărul cred că îmi va crește de acolo un om fratele meu de întuneric desfigurat și iubit toți au continuarea lor" Și mai ales la "toți au continuarea lor". Poate ar fi o sugestie de a continua aceeași linie (adică fără "să înjuri").
nu am o părere prea bună despre ceea ce scriu, în general. poate, voi reuși să rup unele tipare în care am intrat, sau poate că nu. oricum voi încerca. sper și în ajutorul prietenilor. ți-aș mulțumi, dar nu am pentru ce!
Extras din Regulamentul H: 25.3. să evite pe cît posibil formularea de aprecieri la adresa persoanei autorului textului sau la adresa persoanei altui comentator al textului;
Domnule Oprea Serafim, tot în spiritul urării de bun venit pe care am făcut-o sub primul dumneavoastră text, sunt nevoită să precizez că Hermeneia încurajează polemica literară și comentariile cu privire doar la texte și nu opiniile despre persoana autorului sau a altui comentator.
cu tot respectul unui dialog,Dorel, cred că dvs. nu ați citit atent ceea ce constituia preambulul acestui simplu comentariu. spuneați recent și sunt de acord: Conceptele sunt utilizabile (pentru moment). Chestiunea e să nu facem (cum se mai face) din ele un criteriu de valoare: optzecismul e bun sau e rău(...) vi se pare că am sublimat vreun curent literar? eh, retoric și eu. și revin, eu constatam doar raportându-mă echidistant la aceste "concepte", că poemul e șubred pentru că are clișee de construcție ale curentelor enumerate,iar mai apoi din motivele ulterior înșiruite, fapt ce se vede clar, dacă plecați de la premiza că nu e decât o opinie atendențioasă, a mea, sub acest text, pe care dacă l-ați postat vi-l asumați. cât despre prejudecăți, nu le am eu, chiar nu mă interesează probabilitățile pe care vi le puneți, cu atât mai puțin ghicitorile. însă le trec sub semnul ludicului. Cu împărțirea timpului stau și eu prost, nu însă când e vb. să vă citesc aici și să vă cunosc reperele literare evaluative. Am revenit în speranța că mă voi face înțeles. Dar acest fapt nu mai depinde de mine.
zimbesc. e un fel de compliment cu ciudat (ca sa ma abtin sa spun altfel) ce scrie aici sixtus. evident inseamna ca nu ii place ce scriu eu sau cum scriu eu. probabil (daca ar fi sa fiu ironic) as putea spune ca problema cu tehnica se trage de la inginerie. si aici sint tentat sa ii dau dreptate. n-am vocatie tehnica. sau cum ar spune cineva, trag liniile mult prea groase. de fapt oriana nu face decit sa sublinieze si mai mult asta. desi cele doua comentarii par a se contrazice. redundante, stingacii. parantezele drepte nu stiu daca au vreun rost. e o tehnica proasta, cum spuneam mai sus.
Interesant si intrigant in acelasi timp. Pentru ca toata aceasta perindare aproape cinematografica din mintea copilului (scuze, i-am uitat numele, dar ce conteaza) face parca mai degraba sa te convinga de ce limba romana este ca una din acele duminici fascinante ale copilariei lui. Pentru ca la urma urmei te intrebi de ce a raspuns ca "Nu, limba română nu este ca o duminică”. Avea o parere prea inalta despre limba romana? Ceea ce descrie el ca si "duminicile lui" nu pare neatragator, sau nu pare sa ii fie lui neatragator. Copilul asta ori considera limba romana inferioara duminicilor copilariei lui, ori o considera prea academica, scolastica, teoretica (poate chiar rigida) pentru a putea sa se asemene cu lumea vie, colorata, frematatoare a duminicilor cartierului sau. Intrigant.
Aici parcă mai aveți coerență. Dar tot n-a prea ieșit. Am observat că aveți o obsesie cu venele. La fel cu ”delir”, ”isterie”, sau de prin zona ”cadavru”, ”mormânt”, ”oase”, ”mort”, ”sânge”, ”îmbălsămare”, ”fantome”; eu aș zice să căutați poezia și prin alte părți. Zău că v-ar prinde bine.
un poem remarcabil. pentru mine acest poem este cel mai frumos dintre toate poemele scrise de tine până acum. găsesc atâta emoţie în el, atâta blândeţe încât nu are cum să nu placă. fiecare vers este pus la locul lui, bine strunit, se simte izul uşor al acceptării unei pierderi, de altfel nici nu avea cum să fie hrănit veşnic acel suflet, de aceea îl şi iubim. tot ce e frumos este şi tragic, mă refer în sensul de frumuseţe eternă. am să revin pe text în momentul în care se vor putea acorda peniţe. este un poem tare frumos... şi, ca să fiu dreaptă, în ultimul timp, ici colo dacă am mai citit asa ceva, plin de candoare sufletească. te felicit!
Iertare, Daniela! Aveam impresia că am răspuns...
Poemul e voit patetic, un pic...
Acel ,,ajută-mă" era susţinut de încă vreo patru versuri, dar pe care le-am şters din alte motive. Oricum, observaţiile tale sunt notate, şi îmi vor fi de folos la o nouă revizuire a poemului.
Îţi mulţumesc frumos!
nu m-am referit neaparat numai la sonoritate. dumneavoastra sinteti un estet. si va place sa faceti bijuterii. inclusiv conceptional vorbind. din acest punct de vedere prima strofa este superba. a doua este oarecum intortocheata. este adevarat, forma versificata va constringe la ritm si rima. dar, nu-i asa, tocamai aici sta masochsimul bijutierului...
eu sper că partea a doua este exploziv mai bună pentru că de felul meu sunt un optimist
pentru că în opinia mea acestă primă parte este un text care nu este filozofie (nici măcar chioară) nici proză, nici eseu nici povestire, nici măcar un articol nu este
ce este, habar n-am
însă știu sigur că este un text foarte slab Adrian este uneori atât de îngăduitor
bun (re)venit pe Hermeneia. sper sa fie intr-un ceas bun. desi noi nu ne ocupam de ceasuri rele. un text care se vrea programatic. probabil. totul mi se pare bine, chiar foarte bine. mai putin "că" din penultimul vers. cred ca putea sa lipseasca.
lasă-mă să unesc nopțile mele cu dminețile tale o noapte albă o dimineață toate ca-tr-un joc de puzzle niciodată terminat mi-e frig îți zic cuibărindu-mă într-o iubire trasă de mânecă acoperă răsăritul cu o promisiune mai rotundă decât această zare si hai să repetăm cuminți pe întuneric rolurile unor oameni perfecți
...pentru efortul de a repune frumosul pe tapet. P.S. Poate ca ideea de a mai fragmenta putin eseul nu ar fi rea; un cadru de povestioara l-ar putea face si mai atragator. Ai citeva tipo, dar pe acestea o sa le sesizezi cind mai intri pe text.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
" Dar n-o să te îmbrățișez niciodată, tată. Și nu voi purta niciodată ceas. N-am nevoie." Părerea mea ar fi să nu scoți de aici referirea la ceas (dacă aceasta a fost prima). Impactul este mai mare decât la final. Deși repetarea pe mine nu m-a deranjat, cred chiar că își are rostul ei, conține ideea de bază a textului, pe care ai reușit s-o pui în valoare (așadar, nu-ți voi face pe plac, tată, pentru că întotdeauna te-a interesat mai mult cadoul pe care mi l-ai dat, decât cee ce simțeam). Textul tău m-a impresionat prin luciditate, un soi de resemnare, transmise destul de bine în cuvinte.
pentru textul : Anywhere but here deUn poem lucrat, amintindu-mi de J.R.Kipling, un "ars vivendi" greu de urmat in timpul nostru bantuit de pragmatism. I-am remarcat melodicitatea; si totusi, dupa parerea mea, sunt cateva note discordante aici. Acei acarieni, de pilda...si apoi trecerea aceea de la general la particular din ultima strofa. "Ascultă Babele și crede, înclină-te durerii lor"...Cristi, daca reciti poezia asta, s-ar putea sa starnesti niste zambete cu acest vers, intelegi, sper, ce vreau sa spun. si "Când te privești pe vârful Omu, să fie-n tine cer și om! " Jocul de cuvinte nu prea are efectul scontat; si apoi, varful Omu nu-i Olimp, nici Pamir...nici macar Everest. ai si o expresie care m-a costat o grimasa: "dragostea universala"!!...:) dar sa nu uit - bine-ai venit pe Hermeneia si mult succes.
pentru textul : Din cercul lumilor menirii tale deintim extins:)
pentru textul : înţelegi? denu, ultima propozitie este o vorba de-a mea despre palimpsest tot am rezerve deși nu era nevoie să îmi dai definiția. asta știam și eu. ce nu agreez neaparat este existența lui acolo. dar banuiesc ca fiecare cu nevoia lui de cuvinte
pentru textul : Palimpsest cu păsări deEste aproape acelaşi lucru, Nicholas :) Oricum poemul este în prezent, nu imită slăbiciuni ale copilăriei.
pentru textul : cafeaua de la ora 3 AM decred ca mai poti lucra asupra primei strofe. ai prea multe cuvinte de legatura si niste expresii care ingreuneaza ideea, pe alocuri.
eu o vad asa:
"Domnul Ghecev aşteaptă ce e mai rău de la viaţă,
Cum ar fi adevărurile despre care nu se vorbeşte.
Mereu apare o circumstanţă care (inventeaza) ofera
O altă scuză, nişte (bariere) impulsuri ce mută cursorul.
Domnul Ghecev ştie că moartea niciodată
Nu (se apropie nervos) latră, te izbeşte cu totul
Atunci frica îngheaţă
înainte să scoată un scîncet, (ca să rupă din tine respiraţia,
Ce tinde să-şi întregească cercul,
Să soarbă lumina.) înainte
Să înghită lumină.
dar mi-au placut mult celelalte strofe. mai ales drama din fructiera si rugaciunile - versuri incrustate in aer.
pentru textul : Domnul Ghecev nu doarme deFoarte frumos poemul dumneavoastră ludic, cu aerul lui molcom de ,,dolce farniente'' și de secol al XIX-lea moldovenesc (cuconet, fenetre, melancolique), dar care conține și elemente urmuziene. Am avut, la lectură, câteva momente de delectare. Reușite formulările ,,clipi din urechi'', ,,un boem despre sex'', mai ales ultima. Cu stimă, Petru Dincă
pentru textul : O zi din viața poetului K deam citit aici un poem foarte bun însoțit din păcate de niște comentarii (cele de mai sus) tehniciste și scoase din contextul poetic al textului
pentru textul : călătorii.cioburi.zile deun poem nu e un cadavru ca să-l diseci ca la morgă mai ales când o faci cu niște cuțite de bucătărie
acest poem e viu, trăiește de la început până la sfârșit
o lectură rafinată, poate doar ușor prea încărcată simbolistic (pentru gustul meu, desigur)
Felicitări!
Mariana, multumesc frumos pentru comentariul tau. Adevarul e ca dupa ce am postat poemul, am mai umblat un pic la el, dar pana la urma l-am pus din nou exact asa cum l-am scris prima data. Da, cred ca e mai bine cu substantivul articulat in primul vers iar la pleonasm, stiu teoria, dar cred ca am dorit o accentuare. o sa ma mai gandesc. in rest, ma bucur ca ti-a placut, transmis ceva si-ti multumesc pentru cuvintele frumoase si semn.
pentru textul : clavier deAm câţiva autori pe care îi urmăresc cu multă plăcere şi interes. Adrian, este unul dintre ei, întâmplător este şi poet, adică scrie.
Am să copiez din textul lui - pentru că are multe imagini vizuale, de interior, stări adânci, descrieri, etc., cu riscul să nu bat câmpii, mă opresc aici, exemplific hic et nunc, câteva:
"Spectator de ocazie,
primesc adânc, în piept, momentul:
acest fariseu în chip de vădană tânără;
ochi blonzi, căzuţi în lagune ţâşnitoare,
unghii pline de mov arcuit,
pulpe goale, groase, de bronz, întinse de tocuri."
"Ca un drum tăiat alb peste câmp,
pentru textul : Ca un drum tăiat alb peste câmp către gară decătre gară,
ca o noapte cu salcâmi despletiţi
peste vis."
Sau: scriu un cometnariu ceva mai lung, când să-l postez, oops!, apar delogat. Şi, normal, cometnariul, ioc!
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - IX – dePretextul din prima strofă e mult mai reușit decât restul poemului. Și mă refer la versurile: "mă doare umărul cred că îmi va crește de acolo un om fratele meu de întuneric desfigurat și iubit toți au continuarea lor" Și mai ales la "toți au continuarea lor". Poate ar fi o sugestie de a continua aceeași linie (adică fără "să înjuri").
pentru textul : madame demultumesc pt semnul trecerii tale. inima mea pantecoasa e infierata in poem.
pentru textul : Despachetez, împachetez valiza demultumesc Alina, am mai modificat cite ceva, am mai adaugat ceva. long time, no see...
pentru textul : lodenul alb denu am o părere prea bună despre ceea ce scriu, în general. poate, voi reuși să rup unele tipare în care am intrat, sau poate că nu. oricum voi încerca. sper și în ajutorul prietenilor. ți-aș mulțumi, dar nu am pentru ce!
pentru textul : pastel pentru alecsandri deExtras din Regulamentul H:
25.3. să evite pe cît posibil formularea de aprecieri la adresa persoanei autorului textului sau la adresa persoanei altui comentator al textului;
Domnule Oprea Serafim, tot în spiritul urării de bun venit pe care am făcut-o sub primul dumneavoastră text, sunt nevoită să precizez că Hermeneia încurajează polemica literară și comentariile cu privire doar la texte și nu opiniile despre persoana autorului sau a altui comentator.
pentru textul : de el decu tot respectul unui dialog,Dorel, cred că dvs. nu ați citit atent ceea ce constituia preambulul acestui simplu comentariu. spuneați recent și sunt de acord: Conceptele sunt utilizabile (pentru moment). Chestiunea e să nu facem (cum se mai face) din ele un criteriu de valoare: optzecismul e bun sau e rău(...) vi se pare că am sublimat vreun curent literar? eh, retoric și eu. și revin, eu constatam doar raportându-mă echidistant la aceste "concepte", că poemul e șubred pentru că are clișee de construcție ale curentelor enumerate,iar mai apoi din motivele ulterior înșiruite, fapt ce se vede clar, dacă plecați de la premiza că nu e decât o opinie atendențioasă, a mea, sub acest text, pe care dacă l-ați postat vi-l asumați. cât despre prejudecăți, nu le am eu, chiar nu mă interesează probabilitățile pe care vi le puneți, cu atât mai puțin ghicitorile. însă le trec sub semnul ludicului. Cu împărțirea timpului stau și eu prost, nu însă când e vb. să vă citesc aici și să vă cunosc reperele literare evaluative. Am revenit în speranța că mă voi face înțeles. Dar acest fapt nu mai depinde de mine.
pentru textul : Scrisoare de(personal, îmi pare o găselniţă bună acest "sieţi")
pentru textul : poem dezimbesc. e un fel de compliment cu ciudat (ca sa ma abtin sa spun altfel) ce scrie aici sixtus. evident inseamna ca nu ii place ce scriu eu sau cum scriu eu. probabil (daca ar fi sa fiu ironic) as putea spune ca problema cu tehnica se trage de la inginerie. si aici sint tentat sa ii dau dreptate. n-am vocatie tehnica. sau cum ar spune cineva, trag liniile mult prea groase. de fapt oriana nu face decit sa sublinieze si mai mult asta. desi cele doua comentarii par a se contrazice. redundante, stingacii. parantezele drepte nu stiu daca au vreun rost. e o tehnica proasta, cum spuneam mai sus.
pentru textul : dark glaze deInteresant si intrigant in acelasi timp. Pentru ca toata aceasta perindare aproape cinematografica din mintea copilului (scuze, i-am uitat numele, dar ce conteaza) face parca mai degraba sa te convinga de ce limba romana este ca una din acele duminici fascinante ale copilariei lui. Pentru ca la urma urmei te intrebi de ce a raspuns ca "Nu, limba română nu este ca o duminică”. Avea o parere prea inalta despre limba romana? Ceea ce descrie el ca si "duminicile lui" nu pare neatragator, sau nu pare sa ii fie lui neatragator. Copilul asta ori considera limba romana inferioara duminicilor copilariei lui, ori o considera prea academica, scolastica, teoretica (poate chiar rigida) pentru a putea sa se asemene cu lumea vie, colorata, frematatoare a duminicilor cartierului sau. Intrigant.
pentru textul : Limba română nu este ca o duminică deAici parcă mai aveți coerență. Dar tot n-a prea ieșit. Am observat că aveți o obsesie cu venele. La fel cu ”delir”, ”isterie”, sau de prin zona ”cadavru”, ”mormânt”, ”oase”, ”mort”, ”sânge”, ”îmbălsămare”, ”fantome”; eu aș zice să căutați poezia și prin alte părți. Zău că v-ar prinde bine.
pentru textul : Stiharul de duminici, poetul de talcioc dede ce se afla acest text la rubrica remarcate?
pentru textul : l’absente deun poem remarcabil. pentru mine acest poem este cel mai frumos dintre toate poemele scrise de tine până acum. găsesc atâta emoţie în el, atâta blândeţe încât nu are cum să nu placă. fiecare vers este pus la locul lui, bine strunit, se simte izul uşor al acceptării unei pierderi, de altfel nici nu avea cum să fie hrănit veşnic acel suflet, de aceea îl şi iubim. tot ce e frumos este şi tragic, mă refer în sensul de frumuseţe eternă. am să revin pe text în momentul în care se vor putea acorda peniţe. este un poem tare frumos... şi, ca să fiu dreaptă, în ultimul timp, ici colo dacă am mai citit asa ceva, plin de candoare sufletească. te felicit!
pentru textul : nu a fost niciodată ceva să nu iasă deIertare, Daniela! Aveam impresia că am răspuns...
pentru textul : Septembrie cu noduri dePoemul e voit patetic, un pic...
Acel ,,ajută-mă" era susţinut de încă vreo patru versuri, dar pe care le-am şters din alte motive. Oricum, observaţiile tale sunt notate, şi îmi vor fi de folos la o nouă revizuire a poemului.
Îţi mulţumesc frumos!
nu m-am referit neaparat numai la sonoritate. dumneavoastra sinteti un estet. si va place sa faceti bijuterii. inclusiv conceptional vorbind. din acest punct de vedere prima strofa este superba. a doua este oarecum intortocheata. este adevarat, forma versificata va constringe la ritm si rima. dar, nu-i asa, tocamai aici sta masochsimul bijutierului...
pentru textul : Da (Vinci) deeu sper că partea a doua este exploziv mai bună pentru că de felul meu sunt un optimist
pentru textul : Un elefant într-o cutie de chibrit depentru că în opinia mea acestă primă parte este un text care nu este filozofie (nici măcar chioară) nici proză, nici eseu nici povestire, nici măcar un articol nu este
ce este, habar n-am
însă știu sigur că este un text foarte slab Adrian este uneori atât de îngăduitor
bun (re)venit pe Hermeneia. sper sa fie intr-un ceas bun. desi noi nu ne ocupam de ceasuri rele. un text care se vrea programatic. probabil. totul mi se pare bine, chiar foarte bine. mai putin "că" din penultimul vers. cred ca putea sa lipseasca.
pentru textul : Canibalism liric delasă-mă să unesc nopțile mele cu dminețile tale o noapte albă o dimineață toate ca-tr-un joc de puzzle niciodată terminat mi-e frig îți zic cuibărindu-mă într-o iubire trasă de mânecă acoperă răsăritul cu o promisiune mai rotundă decât această zare si hai să repetăm cuminți pe întuneric rolurile unor oameni perfecți
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 7 de...pentru efortul de a repune frumosul pe tapet. P.S. Poate ca ideea de a mai fragmenta putin eseul nu ar fi rea; un cadru de povestioara l-ar putea face si mai atragator. Ai citeva tipo, dar pe acestea o sa le sesizezi cind mai intri pe text.
pentru textul : Evolutia Ideii de Frumos denu'ș cum ai făcut, îmi place mai mult decât a mea. facem schimb?:))
pentru textul : (prea)cuvinte de jurnal dePagini