am citit textul. mi se pare heteroclit din punctul de vedere al calitatii. nu imi plac sau nu imi spun absolut nimic urmatoarele versur (sau mi se par superflue)i: "al lui și al nostru,", "răsăriturile care nu mai răsar,", "toate, toate pe sufletul meu.", "O să-mi fac o metanie mare, mare", "Doamne miluiește-le!", "dar să rămânem până la final eu mama și tu tatăl lui.", etc. exista si formule demne de atentie precum: "țărâna ușoară de la toate nunțile lor,", "nădejdea coborâtă prin spărtura albastră,", "Mirosul de timbre creează în război mai multă dependență,". deci, opinia mea este ca ar trebui sa te hotarasti cum vrei sa scrii.
e una din cele mai vechi poezii ale mele adica are cam maxim 3 luni, buzunarul cu vise nu are licenta...vreau sa vad textul cu pricina, sa confruntam situatiile... uneori dupa o rezerva uriasa de apa minerala, o gura de ,,apa plata,, e numai buna...si doar recidivez, dar multumesc pentru lectura, cuvant ..sper sa pot confirma intr-o zi sau noapte faptul ca perseverez
zâmbesc, zâmbesc, zâmbesc. sunt sensibil până la maladie:) îmi place reflectarea ta în mine, doar că aș scoate cuvântul albastru(am alergie la el, pentru că e un leitmotiv desuet). peltic și înveselit, încă eu!
Eu am perceput textul ca o satira nereusita la adresa autorilor care valorizeaza poetic simbolul... se poate sa ma fi inselat gandind astfel dar sper ca nu va fi prilej de suparare... am spus candva chiar unei autoare de pe site ca nu merge sa asezi trimiterile mitologice, magice, oculte etc ca pe niste cercei la gatul poemului, ca sa fie credibile trebuie sa izvorasca din sufletul celui care scrie.
E chiar aiurea ceea ce se intampla... recunosc, in subsolul textului lui Ionut Caragea m-am lansat intr-o hai sa o numim polemica cu sus-numitul poet dar pe care am curmat-o de indata ce Sancho Panza ne-a avertizat, cu multa eleganta. Eu zic d-le Ionut Caragea sa continui ceea ce faci, eu ma voi abtine de la comentarii sau referiri la textele sau persoana dumitale. Totusi e absurd sa insinuati ca din cauza mea "locul Dvs. nu e aici", nu credeti? Multumiri editorilor pentru rabdare si cu scuzele de rigoare semnez, Andu
iata ca ai reusit sa ma amuzi Alina. Dar tare pornita te vad. Pe toti. Sau este vorba despre "culoarea aceea albastră-verzuie/ ca un complex de inferioritate bine mascat" ? just asking mie nu imi place E
Tocmai comentasem despre suferinţă ceva mai înainte şi dau apoi de acest text oarecum complementar. Acolo imaginar-meditativ, aici lucid-reflexiv. Între cele două talere, fericire şi suferinţă, se întinde un braţ de balanţă plin de paradoxuri de greutate zero. Imaginaţia şi iluzia atârnând tot imponderabile, imposibil de a influenţa în vreun fel greutatea. Oare? Întrebarea rămâne.
Raluca, 'm.am' 'm-am', sau mamam? E bine că te-ai uitat la poem. Și el s-a uitat la tine.
Dorin, întrebarea ta e filozofică și nu voi pica în această mică virgulă capcană pe care mi-o întinzi pentru că știu că nu aș putea duce prea departe o asemenea discuție, care ar putea fi, de altfel, foarte interesantă.
Cu alt interlocutor însă, cum ar fi dom' profesor Gorun, de exemplu...
Mulțumesc.
If the comment quoted above could become a rule I would very much appreciate your initiative and effort..however, my opinion could be knocked off the perch by the fact that not many members contribute to this site in English, therefore many of the texts posted under lingua would not be commented due to the language-barrier. The American and English sites I usually post on do not have this problem - that goes without saying - but posting here gives me, as a member of Hermeneia, a different kind of buzz. Having said that I hope it puts your mind to rest and whatever action you will/ will not take regarding rules of engagement within lingua department remains fine by me (as long as I can press the 'INTRODUCE PREFERRED CONTENT' button :p).
Marina, cuvintele tale chiar ma incurajeaza. Am momente, tot mai dese, pe fondul unei acute lipse de timp, in care ma indoiesc realmente de finalitatea acestui demers. Sigur ca mi-as dori sa pot slefui aceste poezii pana la a merita atentia unui ilustrator bun. Ramane de vazut in ce masura voi reusi. Deocamdata, iti multumesc pentru sustinere si pentru faptul ca te-ai apropiat cu sufletul de aceste versuri.
émouvoir les passions du lecteur un grand moment de solitude, avant le grand retour, ca doit faire partie de ce qu`on ecouterait encore comme un sang enceint de fortes murailles
mi se pare prea "ziaristica" (ca sa folosesc tipul acuzatiei lui ovyus) expresia "coapsele fetelor de optsprezece ani". de ce optsprezece si nu nouasprezece? si cum ramine cu alea de saptesprezece? (sau acelea sint minore si nu se pot folosi in poezie?.. anyway) remarca (cu) "pantalonii fiului imberb" in contextul textului are vocatia unui mesaj destul de misandrist ( ca sa nu spun bascalios) si ma indoiesc ca multi barbati ar degusta chestia asta .. anyway si oricum devalorizeaza textul "însingurat ca o acvilă rătăcită-n nisipuri" apare ca o rupere de ritm acolo. lasind la o parte faptul ca ideea de acvila in nisipuri pare cam aiurea. ori e sculptura unei acvile si atunci e de piatra (deci oprire in ritm) ori e vie si nu prea iti poti imagina o acvila in sahara. "clipa" care "fosnea fecundata" mai ales "pina in adincul ei", oricit de erotic ar suna, suna de asemeni cam aiurea (ca sa nu spun chiar comic) - si nu cred ca e o problema cu imaginatia mea nici chestia cu "olimpianul" nu prea atrage... pe barbati. dar evident cine sint eu ca sa judec asteptarile ideale ale femeilor. but again, imi aduca aminte de "leonarzi" sau "ramoni" de telenovele. obviously, de gustibus et coloribus non disputandum
Sunt unele creații în fața cărora nu mai ai răgazul să zăbovești în fața lor să le admiri încrustările ornamentale, variațiunile și armoniile, culorile și luminile, pur și simplu ești atras înăuntru ca de o forță magnetică uriașă. Și-n zăbava mea dinlăuntru, văd/aud/simt cuvinte cu miros de mir și cireșii cu rod. Un amestec de eros, de agape, de fileo ca între primii doi miri din eden sau ca aceia din cântarea cântărilor.
Nu pot să nu redau câteva citate:
ţi-am spus că pereţii aceştia sînt prea mari şi nu o să mai am timp să-i miruiesc. e prea departe proschinitarul iar pereţii nu se pot rîndui la miruit ca oamenii. cînd să mai ajung şi la fruntea ta? şi ţi-am mai zis– nu lăsa cutiile cu daruri la vedere. mă istovesc.
şi mai ales de ce laşi cutiuţa în care păstrăm rugăciunile cu capacul deschis? nu am promis noi că o deschidem cînd dă orezul în pîrg şi citim împreună din praznicar?
nu mă dojeni că ţi-am spălat trupul şi te-am învelit. eu nu am cunoscut femeia decît prin prescura întinsă de mîna ei mie.
primeşte-mă acum şi să ne prefacem că pînă la primăvară mai sînt cîteva ore de somn. mîine te voi duce în Okinawa aşa cum ţi-am promis. cireşii vor scînteia în vale pînă vor da în văpaie şi poate de la văpaia asta –sau aievea? - îl vom vedea pe Dumnezeu cum trage prin cer toate ricşele din lume.
La finalul unor astfel de poeme nu felicit autorul, ci spun simplu: mulțumesc, Vlad!
mie nu prea imi place. si nu atat din cauza cliseelor, pt ca ele in sine nu sunt o pb, cat mai ales din cauza taierii versurilor. pt ca suna cautat, cu efect dramatic. si e prea legat de experienta internautica. nu mi multumi. mi-a facut placere
Sighișoara parțial. Este un itinerariu straniu :) al sărbătorilor de iarnă. Îți mulțumesc, Tincuța. Te îmbrățișez și îți doresc mulți ani fericiți și plini de succese!!!
Spirituală parodia (deși nu cunosc textul vizat). Ar merge (mai ales prin ultima strofă) și pentru "Istoria literară la două mâini" a domnului N. Manolescu...
o intentie care poarta o imagine din sine izvorata, ce apare in fata cititorului ca un trist personaj care are intentii conditionate de vreme, amicitii și sine. revenind la aceasta scriere, consider sfarsitul rupt de ceea ce ar dori restul poemului. nu inteleg de ce ziua de luni este sarata in contextul mesajului? si de ce acest vers impetuos "inchide lumina" fara nici un semn ortografic?, care iara pare a voi sa inchida si nu sa sustina mesajul textului.
eu mi-am cumparat si o harta/ a ocupat jumatate de perete/ colegele mele s-a suparat/ le-am citit poezii/ la sfarsit mi-au adus lipici ca sa o fixez cat mai bine... francisc, poate ne dai si noua linkurile alea/ cred ca ne confruntam cu aceeasi problema.
un pahar cu apă
țigara
cravata palidă în geam departe
banalități fatale
caprui lilieci amenințînd bezna
poate oameni
simpli ca mine
jucăm de-a rîndul
învîrtim tăcerea cu ochii în palme
prin gări
păienjeniș de lustre alb-albastre
timp galben
pentru încă o cafea
încă
o
chiar dacă această poezie îmi dă o stare aşa uşoară de tristeţe, citind-o te cuprinde o nostalgie, este un pretext pentru fiecare autor de pe acest site, să-şi pună întrebarea finală - să ne certăm pentru "toate poemele scrise în gând". Vlad Turbure, da mai terminaţi, domnule, cu ciclul acesta cu Simion că mă întristează de fiecare dată peste măsură şi nu este omenesc!
Până atunci vă ofer aur 24 de carate (a se face polisemia la "carate" în caz de apocalipsă -21 mai, nu ştim ora exactă) şi Moartea după Simion să fie cu poetul şi numai cu el, amin! că nu văd ce ar mai putea urma...
Îmi place în mod deosebit acest vers cuminte: "şi mai ales n-am ştiut să cinstesc moartea tatălui meu
punînd înainte iubirea faţă de femeia mea" - mai mult pentru luciditatea din primul vers - "şi mai ales n-am ştiut să cinstesc moartea tatălui meu" de unde deducem metaforizarea "popasului"- "iată de ce singurul popas la care am rîvnit
contemplare şi judecată deopotrivă"
"în oasele celor adormiţi"...
"surâsul ars al stelelor stinse..."au citit fără ce-uri şi îmi sună mai bine.
altfel un poem sensibil care "rămâne o clipă" în suflet.
Younger Sister, as fi curios sa vad cum argumentezi sintagma lirism neconformist. Pentru ca mie mi se pare un text manieristic si de un autobiografism sarcastic. Cineva mi-a reprosat dupa postare ca ar fi trebuit sa scot subtitlul pentru ca se subintelege din text. Raspunsul meu a fost ca numai repetitia obsesiva poate preintimpina greselile de interpretare. Multumesc oricum de semn, chiar daca am remarcat ca nu te numeri printre amatorii de acest gen. In plus, aici nu e vorba de specii literare, ci de stilul unui autor. Asta in opinia mea. Virgil, initial, am vrut sa incadrez textul la experiment pentru ca am incercat sa imbin genurile remarcate si de tine. In plus exista citeva chei in care ar trebui citit acest text, una dintre ele fiind exact moara numita suflet.
asa am simtit-o atunci, asa o simt acum. este cea mai reala poezie din cate am scris. poate ca-i doar efectul stresului, oboselii si asteptarii. nu schimb nimica, nici nu voi schimba vreo data. multam de semn.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Adriana, gruparea lor tematică poate fi diferită. Rămâne bucuria de a scrie la fiecare.
pentru textul : Ghiocelul și vântul deam citit textul. mi se pare heteroclit din punctul de vedere al calitatii. nu imi plac sau nu imi spun absolut nimic urmatoarele versur (sau mi se par superflue)i: "al lui și al nostru,", "răsăriturile care nu mai răsar,", "toate, toate pe sufletul meu.", "O să-mi fac o metanie mare, mare", "Doamne miluiește-le!", "dar să rămânem până la final eu mama și tu tatăl lui.", etc. exista si formule demne de atentie precum: "țărâna ușoară de la toate nunțile lor,", "nădejdea coborâtă prin spărtura albastră,", "Mirosul de timbre creează în război mai multă dependență,". deci, opinia mea este ca ar trebui sa te hotarasti cum vrei sa scrii.
pentru textul : Poem înainte de război demerci Ioana, am modificat. nu am pus urce pentru ca apare in versul urmator dar am folosit altceva
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit dee una din cele mai vechi poezii ale mele adica are cam maxim 3 luni, buzunarul cu vise nu are licenta...vreau sa vad textul cu pricina, sa confruntam situatiile... uneori dupa o rezerva uriasa de apa minerala, o gura de ,,apa plata,, e numai buna...si doar recidivez, dar multumesc pentru lectura, cuvant ..sper sa pot confirma intr-o zi sau noapte faptul ca perseverez
pentru textul : 54321 dezâmbesc, zâmbesc, zâmbesc. sunt sensibil până la maladie:) îmi place reflectarea ta în mine, doar că aș scoate cuvântul albastru(am alergie la el, pentru că e un leitmotiv desuet). peltic și înveselit, încă eu!
pentru textul : Vifor cubist pe notele unui Colind deEu am perceput textul ca o satira nereusita la adresa autorilor care valorizeaza poetic simbolul... se poate sa ma fi inselat gandind astfel dar sper ca nu va fi prilej de suparare... am spus candva chiar unei autoare de pe site ca nu merge sa asezi trimiterile mitologice, magice, oculte etc ca pe niste cercei la gatul poemului, ca sa fie credibile trebuie sa izvorasca din sufletul celui care scrie.
pentru textul : cuvintele sfori ale unghiului drept deE chiar aiurea ceea ce se intampla... recunosc, in subsolul textului lui Ionut Caragea m-am lansat intr-o hai sa o numim polemica cu sus-numitul poet dar pe care am curmat-o de indata ce Sancho Panza ne-a avertizat, cu multa eleganta. Eu zic d-le Ionut Caragea sa continui ceea ce faci, eu ma voi abtine de la comentarii sau referiri la textele sau persoana dumitale. Totusi e absurd sa insinuati ca din cauza mea "locul Dvs. nu e aici", nu credeti? Multumiri editorilor pentru rabdare si cu scuzele de rigoare semnez, Andu
pentru textul : cacofonia sentimentelor deiata ca ai reusit sa ma amuzi Alina. Dar tare pornita te vad. Pe toti. Sau este vorba despre "culoarea aceea albastră-verzuie/ ca un complex de inferioritate bine mascat" ? just asking mie nu imi place E
pentru textul : îmi este teamă de femeie denu am citit sau vazut Bee Season. e una din multele mele lipsuri probabil. dar iata si un avantaj: daca o citeam poate nu mai scriam asta
pentru textul : cuvintele sînt desilvia, da, insa pt nimic in lume n-as arunca cu vreo panza in capul unui sir. omg!
pentru textul : manifest găsit într-un buzunar demulţumesc Adrian pentru sesizare,am corectat,mai mult de atât n-am ce-i face. Sper să fie bine.
pentru textul : Esenţialul e să căştigăm timp deTocmai comentasem despre suferinţă ceva mai înainte şi dau apoi de acest text oarecum complementar. Acolo imaginar-meditativ, aici lucid-reflexiv. Între cele două talere, fericire şi suferinţă, se întinde un braţ de balanţă plin de paradoxuri de greutate zero. Imaginaţia şi iluzia atârnând tot imponderabile, imposibil de a influenţa în vreun fel greutatea. Oare? Întrebarea rămâne.
pentru textul : dopamine I deRaluca, 'm.am' 'm-am', sau mamam? E bine că te-ai uitat la poem. Și el s-a uitat la tine.
pentru textul : nimic despre Nimic deDorin, întrebarea ta e filozofică și nu voi pica în această mică virgulă capcană pe care mi-o întinzi pentru că știu că nu aș putea duce prea departe o asemenea discuție, care ar putea fi, de altfel, foarte interesantă.
Cu alt interlocutor însă, cum ar fi dom' profesor Gorun, de exemplu...
Mulțumesc.
am modificat "devine" cu "ajunge" în versul 4 unde nu îmi plăcea repetiţia lui "de"
pentru textul : interludiu|mîinile deIf the comment quoted above could become a rule I would very much appreciate your initiative and effort..however, my opinion could be knocked off the perch by the fact that not many members contribute to this site in English, therefore many of the texts posted under lingua would not be commented due to the language-barrier. The American and English sites I usually post on do not have this problem - that goes without saying - but posting here gives me, as a member of Hermeneia, a different kind of buzz. Having said that I hope it puts your mind to rest and whatever action you will/ will not take regarding rules of engagement within lingua department remains fine by me (as long as I can press the 'INTRODUCE PREFERRED CONTENT' button :p).
Cheerio!
pentru textul : Costa's deMarina, cuvintele tale chiar ma incurajeaza. Am momente, tot mai dese, pe fondul unei acute lipse de timp, in care ma indoiesc realmente de finalitatea acestui demers. Sigur ca mi-as dori sa pot slefui aceste poezii pana la a merita atentia unui ilustrator bun. Ramane de vazut in ce masura voi reusi. Deocamdata, iti multumesc pentru sustinere si pentru faptul ca te-ai apropiat cu sufletul de aceste versuri.
pentru textul : O depărtare deémouvoir les passions du lecteur un grand moment de solitude, avant le grand retour, ca doit faire partie de ce qu`on ecouterait encore comme un sang enceint de fortes murailles
pentru textul : Un moment cosmique demi se pare prea "ziaristica" (ca sa folosesc tipul acuzatiei lui ovyus) expresia "coapsele fetelor de optsprezece ani". de ce optsprezece si nu nouasprezece? si cum ramine cu alea de saptesprezece? (sau acelea sint minore si nu se pot folosi in poezie?.. anyway) remarca (cu) "pantalonii fiului imberb" in contextul textului are vocatia unui mesaj destul de misandrist ( ca sa nu spun bascalios) si ma indoiesc ca multi barbati ar degusta chestia asta .. anyway si oricum devalorizeaza textul "însingurat ca o acvilă rătăcită-n nisipuri" apare ca o rupere de ritm acolo. lasind la o parte faptul ca ideea de acvila in nisipuri pare cam aiurea. ori e sculptura unei acvile si atunci e de piatra (deci oprire in ritm) ori e vie si nu prea iti poti imagina o acvila in sahara. "clipa" care "fosnea fecundata" mai ales "pina in adincul ei", oricit de erotic ar suna, suna de asemeni cam aiurea (ca sa nu spun chiar comic) - si nu cred ca e o problema cu imaginatia mea nici chestia cu "olimpianul" nu prea atrage... pe barbati. dar evident cine sint eu ca sa judec asteptarile ideale ale femeilor. but again, imi aduca aminte de "leonarzi" sau "ramoni" de telenovele. obviously, de gustibus et coloribus non disputandum
pentru textul : Poezie nudă cu un bărbat deSunt unele creații în fața cărora nu mai ai răgazul să zăbovești în fața lor să le admiri încrustările ornamentale, variațiunile și armoniile, culorile și luminile, pur și simplu ești atras înăuntru ca de o forță magnetică uriașă. Și-n zăbava mea dinlăuntru, văd/aud/simt cuvinte cu miros de mir și cireșii cu rod. Un amestec de eros, de agape, de fileo ca între primii doi miri din eden sau ca aceia din cântarea cântărilor.
Nu pot să nu redau câteva citate:
ţi-am spus că pereţii aceştia sînt prea mari şi nu o să mai am timp să-i miruiesc. e prea departe proschinitarul iar pereţii nu se pot rîndui la miruit ca oamenii. cînd să mai ajung şi la fruntea ta? şi ţi-am mai zis– nu lăsa cutiile cu daruri la vedere. mă istovesc.
şi mai ales de ce laşi cutiuţa în care păstrăm rugăciunile cu capacul deschis? nu am promis noi că o deschidem cînd dă orezul în pîrg şi citim împreună din praznicar?
nu mă dojeni că ţi-am spălat trupul şi te-am învelit. eu nu am cunoscut femeia decît prin prescura întinsă de mîna ei mie.
primeşte-mă acum şi să ne prefacem că pînă la primăvară mai sînt cîteva ore de somn. mîine te voi duce în Okinawa aşa cum ţi-am promis. cireşii vor scînteia în vale pînă vor da în văpaie şi poate de la văpaia asta –sau aievea? - îl vom vedea pe Dumnezeu cum trage prin cer toate ricşele din lume.
La finalul unor astfel de poeme nu felicit autorul, ci spun simplu: mulțumesc, Vlad!
pentru textul : drumul spre Okinawa demie nu prea imi place. si nu atat din cauza cliseelor, pt ca ele in sine nu sunt o pb, cat mai ales din cauza taierii versurilor. pt ca suna cautat, cu efect dramatic. si e prea legat de experienta internautica. nu mi multumi. mi-a facut placere
pentru textul : eşti cea mai aproape depărtare deSighișoara parțial. Este un itinerariu straniu :) al sărbătorilor de iarnă. Îți mulțumesc, Tincuța. Te îmbrățișez și îți doresc mulți ani fericiți și plini de succese!!!
pentru textul : Amzis Adjudecat deSpirituală parodia (deși nu cunosc textul vizat). Ar merge (mai ales prin ultima strofă) și pentru "Istoria literară la două mâini" a domnului N. Manolescu...
pentru textul : feng shui în lucernă dete rog sa adaugi traducerea si sa informezi un editor dupa ce ai facut-o
pentru textul : Caii nu au nici o vină deo intentie care poarta o imagine din sine izvorata, ce apare in fata cititorului ca un trist personaj care are intentii conditionate de vreme, amicitii și sine. revenind la aceasta scriere, consider sfarsitul rupt de ceea ce ar dori restul poemului. nu inteleg de ce ziua de luni este sarata in contextul mesajului? si de ce acest vers impetuos "inchide lumina" fara nici un semn ortografic?, care iara pare a voi sa inchida si nu sa sustina mesajul textului.
pentru textul : gustul alcalin al zilei de luni I deeu mi-am cumparat si o harta/ a ocupat jumatate de perete/ colegele mele s-a suparat/ le-am citit poezii/ la sfarsit mi-au adus lipici ca sa o fixez cat mai bine... francisc, poate ne dai si noua linkurile alea/ cred ca ne confruntam cu aceeasi problema.
pentru textul : Ruines de Rome descurta mea varianta
un pahar cu apă
țigara
cravata palidă în geam departe
banalități fatale
caprui lilieci amenințînd bezna
poate oameni
simpli ca mine
jucăm de-a rîndul
învîrtim tăcerea cu ochii în palme
prin gări
păienjeniș de lustre alb-albastre
timp galben
pentru încă o cafea
încă
o
remarc titlul
pentru textul : Păienjeniş de lustre albastre dechiar dacă această poezie îmi dă o stare aşa uşoară de tristeţe, citind-o te cuprinde o nostalgie, este un pretext pentru fiecare autor de pe acest site, să-şi pună întrebarea finală - să ne certăm pentru "toate poemele scrise în gând". Vlad Turbure, da mai terminaţi, domnule, cu ciclul acesta cu Simion că mă întristează de fiecare dată peste măsură şi nu este omenesc!
Până atunci vă ofer aur 24 de carate (a se face polisemia la "carate" în caz de apocalipsă -21 mai, nu ştim ora exactă) şi Moartea după Simion să fie cu poetul şi numai cu el, amin! că nu văd ce ar mai putea urma...
Îmi place în mod deosebit acest vers cuminte: "şi mai ales n-am ştiut să cinstesc moartea tatălui meu
pentru textul : aşteptarea după Simion depunînd înainte iubirea faţă de femeia mea" - mai mult pentru luciditatea din primul vers - "şi mai ales n-am ştiut să cinstesc moartea tatălui meu" de unde deducem metaforizarea "popasului"- "iată de ce singurul popas la care am rîvnit
contemplare şi judecată deopotrivă"
"în oasele celor adormiţi"...
pentru textul : legământul cel nou de"surâsul ars al stelelor stinse..."au citit fără ce-uri şi îmi sună mai bine.
altfel un poem sensibil care "rămâne o clipă" în suflet.
Younger Sister, as fi curios sa vad cum argumentezi sintagma lirism neconformist. Pentru ca mie mi se pare un text manieristic si de un autobiografism sarcastic. Cineva mi-a reprosat dupa postare ca ar fi trebuit sa scot subtitlul pentru ca se subintelege din text. Raspunsul meu a fost ca numai repetitia obsesiva poate preintimpina greselile de interpretare. Multumesc oricum de semn, chiar daca am remarcat ca nu te numeri printre amatorii de acest gen. In plus, aici nu e vorba de specii literare, ci de stilul unui autor. Asta in opinia mea. Virgil, initial, am vrut sa incadrez textul la experiment pentru ca am incercat sa imbin genurile remarcate si de tine. In plus exista citeva chei in care ar trebui citit acest text, una dintre ele fiind exact moara numita suflet.
pentru textul : pentru liniștea dumneavoastră deasa am simtit-o atunci, asa o simt acum. este cea mai reala poezie din cate am scris. poate ca-i doar efectul stresului, oboselii si asteptarii. nu schimb nimica, nici nu voi schimba vreo data. multam de semn.
pentru textul : viața pescarului dePagini