O polemică între idei, fără atingeri al persoană, e constructivă. atâta vreme cît se păstrează buna simțire și gândire. Am idei frumoase. Când sunt necesare, le rostesc. Cu timpul. :)
mi-a placut felul in care ai spus povestea asta. mai ales aici :
"când se termină
cerul, să te întorci la mine."
si adevarul este ca mi se pare destul de greu sa scrii pe tema asta o poezie care sa impresioneze ca forma - sa spunem - mame, plecari definitive, pasari.
pe scurt, nu vreau sa fac un comentariu prea elaborat. mi-a placut pentru ca atinge partea sensibila, dar aduce si unele imagini de mare frumusete.
nu stiu insa daca versul "toamna asta e ca un diavol" este tocmai inspirat. cel putin mie imi pare ca ai fi putut pune problema altfel, fara sa pierzi sensul. "diavol" este un cuvant cam mare. sau poate asta a fost intentia.
O să sune ciudat, dar eu mă bucur și când nu-mi comentezi un text, în sensul în care mă gândesc "well, dacă n-a spus nimic, it can't be that bad". Știu că ești pretențios și îți multumesc pentru observațiile făcute acum. O să văd de unde elimin o referire la ofițer și medic.
Marina, randurile adaugate de tine sunt foarte bine-venite. Iti multumesc frumos. Cat despre reproducerea copertei sa-mi fie iertata ignoranta, m-am tot uitat pe pagina dar nu mi-am dat seama cum pot atasa o fotografie. Daca te rog frumos poate imi spui tu cum sa procedez. Recomand iubitorilor de poezie si "Scrisori din Arcadia" - e o carte traumatizanta dar f buna. "Scrisori din Arcadia" si "Dilecta" difera f mult intre ele dar sunt convinsa ca vor fi apreciate de adevaratii degustatori de poezie. Si din celelalte volume ale lui Soviany am citit dar acestea doua m-au impresionat cel mai mult. Marina, iti multumesc pentru comentariu. Te mai astept. Violeta
ma bucur ca v-a placut acest scenariu imaginar.in capul meu este si o mica persoana care atunci cand scrie, cam refuza sa fie totally mature si îi plac povestile.de aici si textele de genul acesta :) multumesc frumos.
Și eu care credeam că aici se discută doar despre texte, despre literatură, și nu despre ce au mai făcut unii sau alții, ce li s-a mai întâmplat și ce nu, și dacă e adevărat sau nu, mint sau spun adevărul sau ce importanță are, oricum, ce s-a mai vândut și pe unde... Se vede treaba că nu e chiar așa... lupii își schimbă părul, dar năravul ba, întocmai ca în proverb...și harta nu e același lucru cu teritoriul. Păi dacă tot sunt provocată din nou la discuții în afară de text, să-mi spun și eu părerea, că tot trăim într-o țară liberă. Eu cred că unora le-ar trebui câte-o oglindă, una metaforică, bineînțeles, ca să vadă din când în când cine sunt ei de fapt și de ce nu, ce scriu ei. Se-ntâmplă uneori ca astfel de oameni să mai și scrie, să mai lase și semne, chiar dacă au fost invitați să n-o mai facă. Asta, deja, ține de o noțiune care probabil că la unii lipsește cu desăvârșire, întocmai cum spune Caragiale. Sper că moderatorul acestui sit va interveni înainte să se transforme totul aici, pe pagina mea, din nou în altceva decât ceea ce ar trebui. Sau ar trebui să retrag din nou textul, pentru că nu știu cine l-a citit și, ah, s-a găsit să se caute pe sine, să se identifice și să-și găsească locul chiar pe pagina mea...Măi să fie...
Cred ca polemica la care se gandea Andu ar putea fi formulata astfel: daca incalcarea regulilor in literatura este justificata. Iar modul in care a formulat-o, implica, cred, adeziunea lui pentru DA, aducand un exemplu din actualitatea literara si anume Charles Bukowski. Aceasta inclinatie de a vedea literatura si implicit arta “adevarata” ca existand in afara regulilor, a dogmatismului literar se justifica astazi intr-o lume hyperreala/consumista/postmodernista etc prin interogatia referitoare la utilitatea scrierii (util in sensul pragmatismului lui W James), un raspuns posibil si universal valabil fiind acela ca literatura are o existenta autentica in special prin capacitatea ei de a vechicula concepte, idei umaniste, punand a priori omul si nu haina care il acopera. In favoarea acestei idei – ca “literatura exista fara reguli”- care sugereaza conditia de posibilitate a oricarui act creator, care defineste astfel actul uman in esenta sa, aduc urmatoarele argumente: Argumentul 1: actul literar fiind un act creator reprezinta un mod al omului de situare in “luminisul Fiintei” (Dasein ul lui Heidegger). Adica, a crea prin scris presupune mereu o depasire a conditiei de obiect, a impersonalului si grijii cotidiene, un proiect, un mod de exprimare a propriei fiinte. Insa, o exprimare adecvata a sinelui nu e posibila decat prin acest recurs la sinceritate, la aratarea de sine, ceea ce in inefabilitatea sa infinita, presupune un risc si implicit posibilitatea ratarii ca scriitor si om. De aici, necesitatea de a depasi comunul, existenta sigura de tip animal, dupa cum preciza Blaga, pentru exprimarea individualului, ceea ce nu e posibil fara depasirea regulilor acceptate de comunitatea artistica. Orice mare creator s-a impus prin preluarea ideilor general acceptate, prin negarea lor si imbogatirea fondului literar cu propria sa individualitate. Ne putem aminti de ce a insemnat, la vremea lor, un Goethe, un Baudelaire, un Apollinaire sau chiar Eminescu in cultura noastra. Argumentul 2, strans legat de primul il formulez astfel: actul literar in sine este un act al nonconformitatii, al nebuniei obisnuite, al gratuitatii si revendicarii unui real cizelabil. Mai mult decat orice actiune umana, actul literar este unul al aporiilor: textul revendica totul ( de la limbajul aforistic pana la literatura filosofica nedigerabila) dar nu ofera in schimb decat propria sa fiinta, poate nega indoindu-se de orice cutuma literara sau nu, dar nu ofera alternative sociale, se poate revolta, fara a construi ceva in schimb samd. O constiinta artistica permite detinatorului ei depasirea acestor dileme valabile la nivelul simtului comun, un mod generos de a fi intr o lume complexa si nesigura. Aceasta specificitate a actului literar (dar nu numai) justifica negarea regulilor, depasirea moralei de sclavi ai sistemului (literar dar nu numai) in vederea comunicarii adevarului personal, in acord cu al celuilalt, pana la un punct. Limbajul literaturii descrie progresul ideatic al unei epoci, putand imprima o directie, un drum, cand, la randul sau, devine regula de conduita, adica de a scrie si de a te conforma mesajului scris. Aici, amintesc doar de teza lui Thomas Mann din Doctor Faustus, unde impune modelul geniului ca exemplar pentru specia umana; model inclasabil, sustras oricarei scheme explicative si oricarei norme. Argumentul 3 ( si inchei ca sa nu plictisesc prea mult): actul literar este a priori un spatiu al libertatii. Reprezinta astazi unul din putinele instrumente legitime de manifestare a eului, in integralitatea sa, intr-o lume a controlului reciproc si al cenzurii de orice natura. Daca spatial religios sau cel filosofic sunt limitate, primul, prin nevoia omului de raportare la divin sau nu, cel filosofic, prin accesibilitatea sa redusa, spatiul literar este unul al democratiei, al reconstructiei continue, al juisarii dincolo de rational, al debuseului si permisivitatii unei inocenti recuperabile. Iar aici l-as reaminti pe monsieur Charles, care descrie realul in nuditatea sa spendida si fascinanta. In concluzie, plecand de la specificul uman, si anume acela de a fi creator, trecand prin specificul actului creator literar, -unul al noconformismului, si continuand cu legitimitatea libertatii creatoare si chiar al abuzului de libertate, consider ca incalcarea regulilor in literatura este nu doar justificata, ci mereu dezirabila pentru evitarea unei inchistari si a neadecvarii paradigmei personale si literare la realul in continua re-creere.
mare aveti dreptate in ce priveste antagonismul dintre textul asta si poemul Anei Blandiana, l-am constientizat si eu, dar abia la recitire. chiar ma intrebam daca e sesizabil...uite ca este. :)
penitele nu sunt, deocamdata, or sa apara si ele. sper. dar musulmanii spun ca intentia e mai presus de fapta, asa ca nu-mi ramane decat sa va multumesc.
e doar un experiment.. multumesc pentru opinii, daca sunteti draguta imi spuneti concret ce va deranjeaza la versul patru ,aripile tale ar mai bune ca pelerina, ca sa stiu ce sa corectez.
e stilul tau dar poate ca n-ar fi rau sa eviti abundenta asta de adjective plasate inaintea substantivului si articulate hotarit. e.g. "albele ovale", "verzuiul ochi", "galbene ovale", mi se pare semnificativa senzatia de rotund si de umed gelations pe care o sugereaza textul
Claudia, am citit textul și sper că totul este în ordine cu tine și cu puiul tău.
Nu cred că te aștepți să-ți povestesc ceva despre valoarea textului că doar ne cunoaștem de atâta vreme.
Însă în altă ordine de idei, chiar nu știam că pe Hermeneia se pot acorda penițe așa, simplu, pentru că 'doare' un text. Iar dacă nici măcar nu contează UNDE 'doare' textul respectiv, eu mă angajez să acord multe penițe de acum încolo.
Oricum, până una alta, acord și eu o peniță pentru că într-adevăr, recunosc, textul ăsta doare.
Doare domnule cititor, ia un antinevralgic înainte să îl citești.
mie primul şi al doilea îmi plac mai mult. Primul chiar are şi încărcătură filozofică şi al doilea la fel, dar parcă mai puţin. Al treilea este prea abrupt. Adică primul vers nu prea e legat de următoarele şi este prea vag. În haiku se caută legături mai directe dar şi tranziţii fine între imagini semnificative.
nu știu de ce ajungînd la final am citit - iar dinăuntru suflările noastre calde/desenează pe geamuri/flori de gheață. precizez nu e o sugestie, pur și simplu așa am citit eu. abia după am văzut că e altfel.
în general, o abordare despre care am scris în alt comentariu.
am facut mici modificari, efectiv nu gasesc alte iesiri. dar sunt excelente sugestiile, am vazut imediat ca erau niste probleme acolo, nu stiu cum de mi-au scapat.
multumesc, virgil, si pentru incurajari.
frumoasa contemplare din spatele unui lirism de maniera autentica, de aici „umbra ta ratacind pe poteci” , se vede luminata de torta tamaduitoare a aducerilor aminte ... dar tu stii ca „departele” nu exista, poate doar o saracie de viata... mi-a placut sa te regasesc in culori nostalgice, te prinde culoarea serii...
un text care mă ispitește să fiu ironic. o fi cald în românia, sau așa mi s-a spus. dar nu cred că face bine la poezie. un text care cel puțin pe mine nu mă convinge că trece prea mult dincolo de epidermă. și e și scris se pare în grabă. iar graba nu satisface nici măcar în poezie.
O seară deosebită. Felicitări! Un fapt minunat că proiectul Hermeneia live nu a fost dat uitării. Este o inovație în marele câștig al celor bolnavi de dorul poeziei.
Sărbători fericite!
Uite, am mai modificat cate ceva, Momentan, mie mi se pare mai bine, Si chiar daca nu e.. cred ca asa o sa ramana o bucata de vreme pana o sa-l pot judeca, asa, mai la rece.. Tu ce zici?.. :)
...Am mai ascultat o dată fişierul, confirmându-mi-se astfel o primă impresie: vocea celui care recita este asemănătoare spre foarte asemănătoare cu cea a lui Cristian Tudor Popescu :). Paranteză: bineînţeles, nu atunci când acum-câteva-cuvinte-numitul începe să ţipe :)
ideile sint interesante dar redarea lasa de dorit. imi este greu de imaginat un text cu o astfel de inclinatie filosofica realizat cu rima. cel putin eu nu il pot vedea asa. dar ideile, dar si incercarea de estompare a lor, par interesante
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
O polemică între idei, fără atingeri al persoană, e constructivă. atâta vreme cît se păstrează buna simțire și gândire. Am idei frumoase. Când sunt necesare, le rostesc. Cu timpul. :)
pentru textul : Piano e fragile decred ca aceasta depinde de fiecare. mulţumesc pentru citire
pentru textul : yin și yang demulțam! confuzia ta, Ioana, chiar mă onorează...
pentru textul : al doilea psalm mondial deam să iau în considerare observațiile tale.
mi-a placut felul in care ai spus povestea asta. mai ales aici :
"când se termină
cerul, să te întorci la mine."
si adevarul este ca mi se pare destul de greu sa scrii pe tema asta o poezie care sa impresioneze ca forma - sa spunem - mame, plecari definitive, pasari.
pe scurt, nu vreau sa fac un comentariu prea elaborat. mi-a placut pentru ca atinge partea sensibila, dar aduce si unele imagini de mare frumusete.
nu stiu insa daca versul "toamna asta e ca un diavol" este tocmai inspirat. cel putin mie imi pare ca ai fi putut pune problema altfel, fara sa pierzi sensul. "diavol" este un cuvant cam mare. sau poate asta a fost intentia.
pentru textul : ultima țigară deFoarte frumoase versuri. In numele Edithei, multumesc.
pentru textul : Edith Piaf deO să sune ciudat, dar eu mă bucur și când nu-mi comentezi un text, în sensul în care mă gândesc "well, dacă n-a spus nimic, it can't be that bad". Știu că ești pretențios și îți multumesc pentru observațiile făcute acum. O să văd de unde elimin o referire la ofițer și medic.
pentru textul : un vag miros de pâine deprima strofa parca vrea sa spuna ceva. celelalte - vorbesc in gol.
pentru textul : în umbra părului tău deMarina, randurile adaugate de tine sunt foarte bine-venite. Iti multumesc frumos. Cat despre reproducerea copertei sa-mi fie iertata ignoranta, m-am tot uitat pe pagina dar nu mi-am dat seama cum pot atasa o fotografie. Daca te rog frumos poate imi spui tu cum sa procedez. Recomand iubitorilor de poezie si "Scrisori din Arcadia" - e o carte traumatizanta dar f buna. "Scrisori din Arcadia" si "Dilecta" difera f mult intre ele dar sunt convinsa ca vor fi apreciate de adevaratii degustatori de poezie. Si din celelalte volume ale lui Soviany am citit dar acestea doua m-au impresionat cel mai mult. Marina, iti multumesc pentru comentariu. Te mai astept. Violeta
pentru textul : Erosul Dilectei dema bucur ca v-a placut acest scenariu imaginar.in capul meu este si o mica persoana care atunci cand scrie, cam refuza sa fie totally mature si îi plac povestile.de aici si textele de genul acesta :) multumesc frumos.
pentru textul : corpuri neutre / fantasia & poesia deMultam de acest poem. Citindu-l - am avut impresia ca stau singur cuc in univers, ceea ce-mi doresc de multa vreme. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : Poem cu umbre deȘi eu care credeam că aici se discută doar despre texte, despre literatură, și nu despre ce au mai făcut unii sau alții, ce li s-a mai întâmplat și ce nu, și dacă e adevărat sau nu, mint sau spun adevărul sau ce importanță are, oricum, ce s-a mai vândut și pe unde... Se vede treaba că nu e chiar așa... lupii își schimbă părul, dar năravul ba, întocmai ca în proverb...și harta nu e același lucru cu teritoriul. Păi dacă tot sunt provocată din nou la discuții în afară de text, să-mi spun și eu părerea, că tot trăim într-o țară liberă. Eu cred că unora le-ar trebui câte-o oglindă, una metaforică, bineînțeles, ca să vadă din când în când cine sunt ei de fapt și de ce nu, ce scriu ei. Se-ntâmplă uneori ca astfel de oameni să mai și scrie, să mai lase și semne, chiar dacă au fost invitați să n-o mai facă. Asta, deja, ține de o noțiune care probabil că la unii lipsește cu desăvârșire, întocmai cum spune Caragiale. Sper că moderatorul acestui sit va interveni înainte să se transforme totul aici, pe pagina mea, din nou în altceva decât ceea ce ar trebui. Sau ar trebui să retrag din nou textul, pentru că nu știu cine l-a citit și, ah, s-a găsit să se caute pe sine, să se identifice și să-și găsească locul chiar pe pagina mea...Măi să fie...
pentru textul : se-ntâmplă uneori deCred ca polemica la care se gandea Andu ar putea fi formulata astfel: daca incalcarea regulilor in literatura este justificata. Iar modul in care a formulat-o, implica, cred, adeziunea lui pentru DA, aducand un exemplu din actualitatea literara si anume Charles Bukowski. Aceasta inclinatie de a vedea literatura si implicit arta “adevarata” ca existand in afara regulilor, a dogmatismului literar se justifica astazi intr-o lume hyperreala/consumista/postmodernista etc prin interogatia referitoare la utilitatea scrierii (util in sensul pragmatismului lui W James), un raspuns posibil si universal valabil fiind acela ca literatura are o existenta autentica in special prin capacitatea ei de a vechicula concepte, idei umaniste, punand a priori omul si nu haina care il acopera. In favoarea acestei idei – ca “literatura exista fara reguli”- care sugereaza conditia de posibilitate a oricarui act creator, care defineste astfel actul uman in esenta sa, aduc urmatoarele argumente: Argumentul 1: actul literar fiind un act creator reprezinta un mod al omului de situare in “luminisul Fiintei” (Dasein ul lui Heidegger). Adica, a crea prin scris presupune mereu o depasire a conditiei de obiect, a impersonalului si grijii cotidiene, un proiect, un mod de exprimare a propriei fiinte. Insa, o exprimare adecvata a sinelui nu e posibila decat prin acest recurs la sinceritate, la aratarea de sine, ceea ce in inefabilitatea sa infinita, presupune un risc si implicit posibilitatea ratarii ca scriitor si om. De aici, necesitatea de a depasi comunul, existenta sigura de tip animal, dupa cum preciza Blaga, pentru exprimarea individualului, ceea ce nu e posibil fara depasirea regulilor acceptate de comunitatea artistica. Orice mare creator s-a impus prin preluarea ideilor general acceptate, prin negarea lor si imbogatirea fondului literar cu propria sa individualitate. Ne putem aminti de ce a insemnat, la vremea lor, un Goethe, un Baudelaire, un Apollinaire sau chiar Eminescu in cultura noastra. Argumentul 2, strans legat de primul il formulez astfel: actul literar in sine este un act al nonconformitatii, al nebuniei obisnuite, al gratuitatii si revendicarii unui real cizelabil. Mai mult decat orice actiune umana, actul literar este unul al aporiilor: textul revendica totul ( de la limbajul aforistic pana la literatura filosofica nedigerabila) dar nu ofera in schimb decat propria sa fiinta, poate nega indoindu-se de orice cutuma literara sau nu, dar nu ofera alternative sociale, se poate revolta, fara a construi ceva in schimb samd. O constiinta artistica permite detinatorului ei depasirea acestor dileme valabile la nivelul simtului comun, un mod generos de a fi intr o lume complexa si nesigura. Aceasta specificitate a actului literar (dar nu numai) justifica negarea regulilor, depasirea moralei de sclavi ai sistemului (literar dar nu numai) in vederea comunicarii adevarului personal, in acord cu al celuilalt, pana la un punct. Limbajul literaturii descrie progresul ideatic al unei epoci, putand imprima o directie, un drum, cand, la randul sau, devine regula de conduita, adica de a scrie si de a te conforma mesajului scris. Aici, amintesc doar de teza lui Thomas Mann din Doctor Faustus, unde impune modelul geniului ca exemplar pentru specia umana; model inclasabil, sustras oricarei scheme explicative si oricarei norme. Argumentul 3 ( si inchei ca sa nu plictisesc prea mult): actul literar este a priori un spatiu al libertatii. Reprezinta astazi unul din putinele instrumente legitime de manifestare a eului, in integralitatea sa, intr-o lume a controlului reciproc si al cenzurii de orice natura. Daca spatial religios sau cel filosofic sunt limitate, primul, prin nevoia omului de raportare la divin sau nu, cel filosofic, prin accesibilitatea sa redusa, spatiul literar este unul al democratiei, al reconstructiei continue, al juisarii dincolo de rational, al debuseului si permisivitatii unei inocenti recuperabile. Iar aici l-as reaminti pe monsieur Charles, care descrie realul in nuditatea sa spendida si fascinanta. In concluzie, plecand de la specificul uman, si anume acela de a fi creator, trecand prin specificul actului creator literar, -unul al noconformismului, si continuand cu legitimitatea libertatii creatoare si chiar al abuzului de libertate, consider ca incalcarea regulilor in literatura este nu doar justificata, ci mereu dezirabila pentru evitarea unei inchistari si a neadecvarii paradigmei personale si literare la realul in continua re-creere.
pentru textul : some rule rules some rules dema bucur ca v-a placut. chiar ma bucur.
mare aveti dreptate in ce priveste antagonismul dintre textul asta si poemul Anei Blandiana, l-am constientizat si eu, dar abia la recitire. chiar ma intrebam daca e sesizabil...uite ca este. :)
penitele nu sunt, deocamdata, or sa apara si ele. sper. dar musulmanii spun ca intentia e mai presus de fapta, asa ca nu-mi ramane decat sa va multumesc.
pentru textul : urâtă şi liberă. cursa de şoareci dee doar un experiment.. multumesc pentru opinii, daca sunteti draguta imi spuneti concret ce va deranjeaza la versul patru ,aripile tale ar mai bune ca pelerina, ca sa stiu ce sa corectez.
pentru textul : Înger netrebnic denu este "camera cu ceață"?
pentru textul : rotații deIată omul!
pentru textul : respir dee stilul tau dar poate ca n-ar fi rau sa eviti abundenta asta de adjective plasate inaintea substantivului si articulate hotarit. e.g. "albele ovale", "verzuiul ochi", "galbene ovale", mi se pare semnificativa senzatia de rotund si de umed gelations pe care o sugereaza textul
pentru textul : Septembrie, începuturi deClaudia, am citit textul și sper că totul este în ordine cu tine și cu puiul tău.
pentru textul : moartea nu are deNu cred că te aștepți să-ți povestesc ceva despre valoarea textului că doar ne cunoaștem de atâta vreme.
Însă în altă ordine de idei, chiar nu știam că pe Hermeneia se pot acorda penițe așa, simplu, pentru că 'doare' un text. Iar dacă nici măcar nu contează UNDE 'doare' textul respectiv, eu mă angajez să acord multe penițe de acum încolo.
Oricum, până una alta, acord și eu o peniță pentru că într-adevăr, recunosc, textul ăsta doare.
Doare domnule cititor, ia un antinevralgic înainte să îl citești.
mie primul şi al doilea îmi plac mai mult. Primul chiar are şi încărcătură filozofică şi al doilea la fel, dar parcă mai puţin. Al treilea este prea abrupt. Adică primul vers nu prea e legat de următoarele şi este prea vag. În haiku se caută legături mai directe dar şi tranziţii fine între imagini semnificative.
pentru textul : haikuri de baltă denu știu de ce ajungînd la final am citit - iar dinăuntru suflările noastre calde/desenează pe geamuri/flori de gheață. precizez nu e o sugestie, pur și simplu așa am citit eu. abia după am văzut că e altfel.
în general, o abordare despre care am scris în alt comentariu.
pentru textul : simulator de linişte deam facut mici modificari, efectiv nu gasesc alte iesiri. dar sunt excelente sugestiile, am vazut imediat ca erau niste probleme acolo, nu stiu cum de mi-au scapat.
pentru textul : Ratare cu mingi verzi demultumesc, virgil, si pentru incurajari.
frumoasa contemplare din spatele unui lirism de maniera autentica, de aici „umbra ta ratacind pe poteci” , se vede luminata de torta tamaduitoare a aducerilor aminte ... dar tu stii ca „departele” nu exista, poate doar o saracie de viata... mi-a placut sa te regasesc in culori nostalgice, te prinde culoarea serii...
pentru textul : Săgeți în piept deun text care mă ispitește să fiu ironic. o fi cald în românia, sau așa mi s-a spus. dar nu cred că face bine la poezie. un text care cel puțin pe mine nu mă convinge că trece prea mult dincolo de epidermă. și e și scris se pare în grabă. iar graba nu satisface nici măcar în poezie.
pentru textul : fahrenheit game deO seară deosebită. Felicitări! Un fapt minunat că proiectul Hermeneia live nu a fost dat uitării. Este o inovație în marele câștig al celor bolnavi de dorul poeziei.
pentru textul : Virtualia XII - Cenaclu Live pe Hermeneia.com deSărbători fericite!
Gaudi nu stia arhitectura.Sa imi arati tatuajul.
pentru textul : Art Nouveau debune, ultima si penultima.
pentru textul : bîze II deUite, am mai modificat cate ceva, Momentan, mie mi se pare mai bine, Si chiar daca nu e.. cred ca asa o sa ramana o bucata de vreme pana o sa-l pot judeca, asa, mai la rece.. Tu ce zici?.. :)
pentru textul : auto - market deîn fel şi chip. e grav dacă ajunge la os!
pentru textul : suntem trei decel mai mult mi-a plăcut strofa a doua.
...Am mai ascultat o dată fişierul, confirmându-mi-se astfel o primă impresie: vocea celui care recita este asemănătoare spre foarte asemănătoare cu cea a lui Cristian Tudor Popescu :). Paranteză: bineînţeles, nu atunci când acum-câteva-cuvinte-numitul începe să ţipe :)
pentru textul : Bilet să te găsească deideile sint interesante dar redarea lasa de dorit. imi este greu de imaginat un text cu o astfel de inclinatie filosofica realizat cu rima. cel putin eu nu il pot vedea asa. dar ideile, dar si incercarea de estompare a lor, par interesante
pentru textul : Vorbitor cu zeii dePagini