dilul... dar mai bine mai tarziu decat niciodata. Penita este pentru ultimele doua parti ale textului, unde inovatia si impresia artistica sunt mai puternice.
Asta cu Maniri mă face să mă gândesc la reclama aia de la ProFm cu Geta. Cine dracu-i Maniri? Și răspunsul vine: „Bă Maniri-i soră-mea!”.
Ca de obicei, ai idei strong(îmi place strofa din final), dar mi se pare că uneori, voind să ajungi la ideea supremă, „the one” forțezi un pic nota. Versul cu „sudorul” dintre coaste e oarecum amuzant. Este evident unde bați și continuarea e foarte ok, dar... un sudor?
multumesc. asteptam sa se adune toti prietenii si sa ne pupam cu foc! cat despre carte, stii cum e: una la prefectura, una la primarie, doua la trebonal... da sper sa ajunga pt toata lumea
ieri am scris o poezie despre gramatica biblică,
i-am pus în picioare sandale iudaice
şi-am trimis-o în rai
te voi duce de mînă dinaintea soborului
a spus îngerul de serviciu
e vremea să înveți semnele
a chemat în faţă litera tav din alfabetul ebraic
zicându-i:
spune ce scrie-n papyrus.
a poc a lipsa…
.............................................
mii de glasuri, cu ciocane, ciomege şi suliţi
au strigat într-un glas:
să fie răstignită!
ucide-o!
Multe poezii frumoase ai scris in ultima vreme. Pe langa sinceritatea si forta pe care le degaja poemul acesta, mi-a placut in mod deosebit faptul ca nu se stie cine sau ce este Ea. Ar putea fi o femeie, sau doar inchipuirea ei, ar putea fi o iluzie de alta natura sau doar o cruda obsesie. Ar putea fi dragostea (care nu stie sa se supuna regulilor si nici nu se lasa invatata) sau moartea (careia putin ii pasa de ele). Ar putea fi altceva, ce numai tu stii. Asta mi-a placut mie aici, ca vorbesti despre ceea ce cunosti. Cheia poemului, sa inteleg, este in subtitlu? :)
am o curiozitate, Petru, dintre traducătorii lui Verlaine, pe cine preferi: paula romanescu sau g. georgescu?
traducerea ta mi-aș dori să aibă și textul în original, pentru cititori. sper că vei avea bunăvoința să îl postezi.
la nivel tehnic, nimic de reproșat. doar m-aș mai gândi puțin la versul "inima-mi bate-un marș funebru" care diminuează prospețimea vie a translației.
Solomon, te rog sa pastrezi maniere civilizate si fata de celilalti membri ai Hermeneia. Ma indoiesc ca prin astfel de "aprecieri" vei incuraja pe altii sa te mai comenteze
Ionuț, presupune și tu "că comentatorii" (de fapt, antecomentatorii, deoarece, altminteri, te incluzi și pe tine...) nu au auzit de Ferma Animalelor și tu ești "cel mai genial" postcomentator și, în general, tot ceea ce se poate prefixa cu post, inclusiv Postul Crăciunului din care, se pare că, în afară de Sărbători fericite, tu ai înțeles doar că este cu cruce roșie în calendar; dacă tot e roșie (privirea), eu prefer albstrul (de la spirt), e o culoare... mai pravoslavnic-ortodoxă.
autoarea este Mariana Șein Morar, o prietenă de a mea, pictoriță română care locuiește în San Diego. Deci sîntem aproximativ vecini. îi poți vedea o parte din lucrări pe website-ul personal: http://www.sainmorar.com/
„Arlechinul” (http://www.sainmorar.com/HarlequinII.htm) se află în colecția mea personală. no, că m-ai ispitit să mă laud.
mulțumesc pentru observație. am corectat. mă gîndeam la mai multe lucruri deodată și schimbam macazul fără să semnalizez.
Incearca sa eviti comparatiile sau abundenta lor: ca o, ca un, acolo unde este posibil. La fel, rima de genul: tigara / doara, probabil involuntara, asa ti-a iesit din tastatura. Zici in final: "zid de" - suna metalic, zdruncina textul fluid si nu e cazul. Versul "sa fugim" nu e rezistent, asa subtire.
In rest, ce sa zic, e primul text care mi-a placut, vara asta.
de la strofă a două în jos,cel puțin, poezia asta e strălucitoare. încă mă minunez cât de bine se pot îngemăna, în textele tale, acordurile ce mă duc cu gândul la Psalmi cu modulațiile ironiei. "vino, ca o candelă noaptea, pe ape cu fire de iarbă gleznele, mâna să-mi legi deîndată vino, îi strig în ureche, scoală-te și pentru mine o dată țipă, iubito, cât vrei: tu ești cel în care mă caut tu ești acela care odată m-a încăput!" superb!
Cred că în împletitul vestei sunt foarte importante si andrelele folosite! :) Eu am avut norocul să le găsesc pe cele care se potrivesc cu firea mea mai "răsăriteană”, imediat ce m-am oprit din alergare și m-am uitat atent în jur. Acum, nu știu în ce măsură această intervenție a mea este în spirit cartezian, însă pornesc de la unul din aspectele pe care le-ați enunțat, cel al “metafizicii substanței” pe care o văd în felul următor: 1) acceptăm că Manifestarea Universală are o polaritate, un "sus" și un "jos", (de care multe religii s-au folosit ulterior, denaturându-i sensurile, și mă gândesc rapid la “binele și răul” maniheismului, pe care îl întâlnim și morala creștină); polaritate pe care o găsim, firește, reflectată și în “terțul exclus” aristotelic, deși nu cu aplicații general valabile, în opinia mea (însă aici ar fi mult de dezvoltat.) 2) la polul superior se află ESENȚA, al cărei caracter sacru, transcendental, este, sper, în afara oricărei discuții, iar la polul inferior SUBSTANȚA, subiectul discuției noastre; 3) pentru că, în fond, vorbim despre noțiuni atemporale și aspatiale, cred că nu vă deranjează dacă au ceasul înapoi și mă duc mai spre est, până la Hermes Trismegitul, care spune: “Ceea ce este deasupra este și dedesubt și ceea ce este dedesubt este și deasupra, pentru a desăvârși miracolul unui singur lucru” Merg mai departe: Arborele Sefirot are și el, în reprezentarea sa, o polaritate. La polul opus lui Keter, Coroanei, sub celelalteșase arhetipuri, se află al șaptelea (numărul simbolizând cele șapte zile ale Creației) și anume Malkut, sau Împărăția - Creația Divină , în care se vărsa toate celelalte șase ( Înțelepciunea, Inteligența, Îndurarea, Legea, Puterea și Maiestatea). Ea este recipientul în care se adună toate, înainte de a se vărsa, iarăși, în Keter. Deci, avem de-a face nu cu liniaritatea, ci mai degrabă cu un cerc care nu se închide, alcătuind o veșnică spirală ( Guenon are un capitol întreg despre asta în Simbolismul Crucii, iar subiectul este tratat, acolo, cât se poate de matematic). Vedem, deci, ca polul inferior nu este nicidecum unul “profan”, mai degrabă el a ajuns să fie privit astfel dintr-o comoditate a omului care n-a mai știut să înțeleagă miturile și le-a aruncat într-un colț, preferând să le pună în locul lor jucării noi, potrivite modului său de viață. Apoi, stau și mă întreb dacă Sacrul ar fi folosit ca și complementar un element “profan”. De ce – când Nimeni și Nimic nu l-ar fi constrâns spre o astfel de alegere? Si, mai ales, exista, în acele începuturi, ceva care să nu fie Sacru? Acum, revin cu o precizare: prin “metafizic” nu înțeleg “ontologic” sau nu numai “ontologic”, ci și acea cunoaștere pe care o putem avea, dincolo de jocurile raționalului, despre ceea ce este dincolo de planul “existențelor”, adică dincolo de planul celor care nu au în ele însele rațiunea suficientă. Acea “Uimire” spre care tindeau esotericii musulmanii sau – aristotelic vorbind – acele “lucruri pe care nu le putem cunoaște cu mintea” . Dacă am arătat, în linii mari, concepția proprie (deși nu neapărat originală) privind problema substanței, scoțând-o dintre “lucrurile compuse” și situand-o printre concepte, îndrăznesc să încerc o corelație cu Logica Aristotelică, care , până la urmă, nu dă un verdict, ci lasă subiectul deschis - nu interpretărilor de dragul interpretării, cât înțelegerii proprii fiecăruia, funcție de gradul său de permisivitate. Pornim de la: Este adevărat că esența are esență. Este fals că substanța are esență. Dar chiar Aristotel spune, in Met. E 4: “…căci adevărul și falsul nu sunt în lucruri[...] ci în intelect, iar în ce privește conceptele simple nici în acesta.” Sper că limbuția mea feminină nu va oprește din redactarea părții a treia a eseului. P.S.: mâine merg să caut volumul lui Priest, că să pot avea o imagine mai clară asupra felului în care dvs. puneți problema. Să sperăm că din vesta mea nu va ieși un fantazist costum sincretist - din cauză de prea multe andrele!
Alina, probabil că ai vrut să mă rogi frumos să pun anunțul cu Virtualia pe prima pagină.
Nu înțeleg cum adică să nu uit să îi dau nivel de autor lui Leonard. În rest cred că ți-a răspuns foarte bine Vlad.
În orice caz, dacă există cereri la adresa consiliului Hermeneia, toată lumea știe cum să se adreseze lui.
Nu am înțeles de ce este finalul ratat.
Frumușică poezie, dar să știi că mai aveai loc pentru detalii, am avut senzația aceea : când termini o carte (bună) vrei să mai fie, dar ...Dar e de bine! Weekend-plăcut și inspirație cât încape!
textul este frumos, dar nu e unul deosebit. eu sunt mai greu influentat si poate mai impartial. colindul e un cant, un poem al inchinarii la adresa Celui venit din cer. este specific crestinismului si in "colindul camasii albastre" nu vad nimic sanctic, vad un text bine crosetat dar nu un colind. remarc in el acelasi citat, aceleasi versuri remarcate de Virgil. sunt intradevar de evidentiat si ma opresc si eu la ele, fara penita. noi nu prea ne cunoastem dar asta nu ma impiedica, cu bunavointa ta, sa te felicit pentru remarcabilele realizari pe plan profesional, literar si personal si iti doresc in anul care vine mari satisfactii si succese repetate. un an fantastic sa-ti stea la dreapta si o inima multumitoare la stanga.
Am ridicat tonul în tăcere, strigându-i femeii că mi-e iarnă și urlet a pustiu. Cât despre "game minore" - cred că te referi la re minor, mi minor și la minor, adică la gamele care încep cu terța minoră. Glumesc! Am priceput mesajul. Mulțumesc, pentru osteneala de a lăsa un comentariu! Cu amiciție,
poemul ăsta spune povestea nimicului și chiar îmi place.
Cu riscul imaginilor clișeistice re. călăul tău... come on! nu găseai ceva mai bun? discursul e chiar fain... poemul ăsta e ca un benz la care s-a greșit șasiul, în rest totul e la locul lui.
Și dacă mai era cazul să remarc
'o oboseală usturătoare se răsucește microscopic
ca un vierme aducător de somn'
pentru care dau peniță...
Restul e perfectibil, treaba autorului desigur
Merge mai bine verbul la imperfect si in titlu, si in tot poemul. Poem care mi-a amintit de "Un veac de singuratate", care ramane pentru mine cea mai ciudat de interesanta carte din toate timpurile mele. Pentru cine s-a intrebat vreodata cum ar arata un arbore genealogic al personajelor, iata ca l-am gasit aici: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/9/99/Buendia.gif Desi "Un veac..." s-a petrecut in Columbia si imparatul tau e mai mult peruvian. Pizarro il chema pe criminalul spaniol, Francisco Pizarro. Atat ii ducea capul la vremea aceea, sa ucida "in numele Domnului", vapaia din final probabil ca se refera la faptul ca se spune ca Atahualpa a fost condamnat la moarte pe rug, dar, pentru ca intre timp s-a crestinat, a fost iertat la moarte prin spanzurare. Parca acum s-a schimbat mare lucru! Ce vroiam sa spun de fapt e ca poemul tau m-a fascinat pentru ca mi-a amintit de vremurile in care cautam sa invat despre civilizatiile de atunci si de acolo. Un alt Acasa. Poate ca ar trebui sa mai cauti in subconstient si sa continui seria textelor despre acele locuri, sa scrii despre cum credem noi ca ei nu cunosteau roata dar aveam drumuri perfecte si cine stie ce alte lucruri iti vei mai aminti. "Aminti" am scris? :) Subconstientul!
Nu stiu cum reuseste Vlad sa stea departe de toate rautatile, uneori as vrea sa fiu si eu un necunoscut si sa vorbeasca doar textele in locul meu. Nu se poate, insa, pentru ca tin prea mult la identitatea mea. Sunt ceea ce sunt. textul lui Vlad are o durere a lui. O durere a pierderii tradusa in cruce rosie pe calendar. Chiar as fi vrut ca si poetii sa aiba un calendar al lor, cu cruci negre sau rosii, si chiar si zilele muzelor sa fie puse in el. Cu cruce de paianjen. Tragic si comic in acelasi timp, fara a-si trada dumnezeirea, Vlad scrie texte bune. Atata doar, ii cam lipseste curajul de a scoate capul. Batalia lui este mai mult una personala, nu se raporteaza la scara intregii planete. Poate ca asta il opreste sa fie genial.
Ar putea să fie suficient să te rog să revezi ultimul meu comentariu aici, Andu. Tu ce spui? Și să te abții de la a aduce jigniri, mai ales persoanelor care nu sunt prezente aici, indiferent de amicițiile sau antipatiile personale.
iata un poem in care doar ospatul de pe urma ramine prin ruga apelor indepartate, petrecindu-si luminile inevitabil spre Dincolo, sufletelor noastre dislocate de trupuri, pe timpla pecarusilor. un alt registru poetic deosebit.
Silvia, îmi place cum mi-ai numit poemul, chiar dacă nu ştiu exact ce te-a făcut să-l numeşti aşa. Poate că impresia de întortocheat vine de la faptul că nu ştiu să mă fac înţeleasă. Uneori nici eu nu mă înţeleg, aşadar nu am obiecţii când dau impresia unei femei întortocheate. Rafinată, nu poate decât să mă măgulească. Îţi spun şi ţie ce cred şi trebuie să mă crezi. Întâmplarea ne întâmplă, nu ne alege.
da, şi mie îmi place vibraţia emoţională din acest poem care parcă oscilează între visceral şi intelectiv. Am trăit fiecare vers cu sufletul şi mă recunosc pe mine însămi în ele, cu excepţia ultimului vers, pe care l-am citit cu bucurie.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
dilul... dar mai bine mai tarziu decat niciodata. Penita este pentru ultimele doua parti ale textului, unde inovatia si impresia artistica sunt mai puternice.
pentru textul : abac de septembrie deAsta cu Maniri mă face să mă gândesc la reclama aia de la ProFm cu Geta. Cine dracu-i Maniri? Și răspunsul vine: „Bă Maniri-i soră-mea!”.
Ca de obicei, ai idei strong(îmi place strofa din final), dar mi se pare că uneori, voind să ajungi la ideea supremă, „the one” forțezi un pic nota. Versul cu „sudorul” dintre coaste e oarecum amuzant. Este evident unde bați și continuarea e foarte ok, dar... un sudor?
pentru textul : Număratul pe degete deDa, mai vin uneori. Dar trec fără prea multe urme.
pentru textul : Cântec demultumesc. asteptam sa se adune toti prietenii si sa ne pupam cu foc! cat despre carte, stii cum e: una la prefectura, una la primarie, doua la trebonal... da sper sa ajunga pt toata lumea
pentru textul : De la Vaslui citire deFrancisc, mulțumesc pentru urare și pentru atenționare. este vorba de "ultimă", nu?
pentru textul : Sunt contagioasă deiată sugestia:
ieri am scris o poezie despre gramatica biblică,
pentru textul : poezia asta e o erezie dei-am pus în picioare sandale iudaice
şi-am trimis-o în rai
te voi duce de mînă dinaintea soborului
a spus îngerul de serviciu
e vremea să înveți semnele
a chemat în faţă litera tav din alfabetul ebraic
zicându-i:
spune ce scrie-n papyrus.
a poc a lipsa…
.............................................
mii de glasuri, cu ciocane, ciomege şi suliţi
au strigat într-un glas:
să fie răstignită!
ucide-o!
Multe poezii frumoase ai scris in ultima vreme. Pe langa sinceritatea si forta pe care le degaja poemul acesta, mi-a placut in mod deosebit faptul ca nu se stie cine sau ce este Ea. Ar putea fi o femeie, sau doar inchipuirea ei, ar putea fi o iluzie de alta natura sau doar o cruda obsesie. Ar putea fi dragostea (care nu stie sa se supuna regulilor si nici nu se lasa invatata) sau moartea (careia putin ii pasa de ele). Ar putea fi altceva, ce numai tu stii. Asta mi-a placut mie aici, ca vorbesti despre ceea ce cunosti. Cheia poemului, sa inteleg, este in subtitlu? :)
pentru textul : despre ea deşi vibraţie. remarc finalul din cele şase versuri.
da, ce înseamnă "să traversezi spiritele"!
aproape că trece neobservată poezia aceasta şi e păcat.
pentru textul : ursul de ciocolată deam o curiozitate, Petru, dintre traducătorii lui Verlaine, pe cine preferi: paula romanescu sau g. georgescu?
pentru textul : Nenorocul detraducerea ta mi-aș dori să aibă și textul în original, pentru cititori. sper că vei avea bunăvoința să îl postezi.
la nivel tehnic, nimic de reproșat. doar m-aș mai gândi puțin la versul "inima-mi bate-un marș funebru" care diminuează prospețimea vie a translației.
P.S. va recomand Elizabeth Arden . emotia!
pentru textul : avon cosmetics deSolomon, te rog sa pastrezi maniere civilizate si fata de celilalti membri ai Hermeneia. Ma indoiesc ca prin astfel de "aprecieri" vei incuraja pe altii sa te mai comenteze
pentru textul : telegrama deIonuț, presupune și tu "că comentatorii" (de fapt, antecomentatorii, deoarece, altminteri, te incluzi și pe tine...) nu au auzit de Ferma Animalelor și tu ești "cel mai genial" postcomentator și, în general, tot ceea ce se poate prefixa cu post, inclusiv Postul Crăciunului din care, se pare că, în afară de Sărbători fericite, tu ai înțeles doar că este cu cruce roșie în calendar; dacă tot e roșie (privirea), eu prefer albstrul (de la spirt), e o culoare... mai pravoslavnic-ortodoxă.
pentru textul : mă dor tâmplele deautoarea este Mariana Șein Morar, o prietenă de a mea, pictoriță română care locuiește în San Diego. Deci sîntem aproximativ vecini. îi poți vedea o parte din lucrări pe website-ul personal: http://www.sainmorar.com/
pentru textul : de Nașterea Domnului de„Arlechinul” (http://www.sainmorar.com/HarlequinII.htm) se află în colecția mea personală. no, că m-ai ispitit să mă laud.
mulțumesc pentru observație. am corectat. mă gîndeam la mai multe lucruri deodată și schimbam macazul fără să semnalizez.
Incearca sa eviti comparatiile sau abundenta lor: ca o, ca un, acolo unde este posibil. La fel, rima de genul: tigara / doara, probabil involuntara, asa ti-a iesit din tastatura. Zici in final: "zid de" - suna metalic, zdruncina textul fluid si nu e cazul. Versul "sa fugim" nu e rezistent, asa subtire.
In rest, ce sa zic, e primul text care mi-a placut, vara asta.
pentru textul : mă irită vara asta, mă dede la strofă a două în jos,cel puțin, poezia asta e strălucitoare. încă mă minunez cât de bine se pot îngemăna, în textele tale, acordurile ce mă duc cu gândul la Psalmi cu modulațiile ironiei. "vino, ca o candelă noaptea, pe ape cu fire de iarbă gleznele, mâna să-mi legi deîndată vino, îi strig în ureche, scoală-te și pentru mine o dată țipă, iubito, cât vrei: tu ești cel în care mă caut tu ești acela care odată m-a încăput!" superb!
pentru textul : ce fraged adevăr strivești sub sân deCred că în împletitul vestei sunt foarte importante si andrelele folosite! :) Eu am avut norocul să le găsesc pe cele care se potrivesc cu firea mea mai "răsăriteană”, imediat ce m-am oprit din alergare și m-am uitat atent în jur. Acum, nu știu în ce măsură această intervenție a mea este în spirit cartezian, însă pornesc de la unul din aspectele pe care le-ați enunțat, cel al “metafizicii substanței” pe care o văd în felul următor: 1) acceptăm că Manifestarea Universală are o polaritate, un "sus" și un "jos", (de care multe religii s-au folosit ulterior, denaturându-i sensurile, și mă gândesc rapid la “binele și răul” maniheismului, pe care îl întâlnim și morala creștină); polaritate pe care o găsim, firește, reflectată și în “terțul exclus” aristotelic, deși nu cu aplicații general valabile, în opinia mea (însă aici ar fi mult de dezvoltat.) 2) la polul superior se află ESENȚA, al cărei caracter sacru, transcendental, este, sper, în afara oricărei discuții, iar la polul inferior SUBSTANȚA, subiectul discuției noastre; 3) pentru că, în fond, vorbim despre noțiuni atemporale și aspatiale, cred că nu vă deranjează dacă au ceasul înapoi și mă duc mai spre est, până la Hermes Trismegitul, care spune: “Ceea ce este deasupra este și dedesubt și ceea ce este dedesubt este și deasupra, pentru a desăvârși miracolul unui singur lucru” Merg mai departe: Arborele Sefirot are și el, în reprezentarea sa, o polaritate. La polul opus lui Keter, Coroanei, sub celelalteșase arhetipuri, se află al șaptelea (numărul simbolizând cele șapte zile ale Creației) și anume Malkut, sau Împărăția - Creația Divină , în care se vărsa toate celelalte șase ( Înțelepciunea, Inteligența, Îndurarea, Legea, Puterea și Maiestatea). Ea este recipientul în care se adună toate, înainte de a se vărsa, iarăși, în Keter. Deci, avem de-a face nu cu liniaritatea, ci mai degrabă cu un cerc care nu se închide, alcătuind o veșnică spirală ( Guenon are un capitol întreg despre asta în Simbolismul Crucii, iar subiectul este tratat, acolo, cât se poate de matematic). Vedem, deci, ca polul inferior nu este nicidecum unul “profan”, mai degrabă el a ajuns să fie privit astfel dintr-o comoditate a omului care n-a mai știut să înțeleagă miturile și le-a aruncat într-un colț, preferând să le pună în locul lor jucării noi, potrivite modului său de viață. Apoi, stau și mă întreb dacă Sacrul ar fi folosit ca și complementar un element “profan”. De ce – când Nimeni și Nimic nu l-ar fi constrâns spre o astfel de alegere? Si, mai ales, exista, în acele începuturi, ceva care să nu fie Sacru? Acum, revin cu o precizare: prin “metafizic” nu înțeleg “ontologic” sau nu numai “ontologic”, ci și acea cunoaștere pe care o putem avea, dincolo de jocurile raționalului, despre ceea ce este dincolo de planul “existențelor”, adică dincolo de planul celor care nu au în ele însele rațiunea suficientă. Acea “Uimire” spre care tindeau esotericii musulmanii sau – aristotelic vorbind – acele “lucruri pe care nu le putem cunoaște cu mintea” . Dacă am arătat, în linii mari, concepția proprie (deși nu neapărat originală) privind problema substanței, scoțând-o dintre “lucrurile compuse” și situand-o printre concepte, îndrăznesc să încerc o corelație cu Logica Aristotelică, care , până la urmă, nu dă un verdict, ci lasă subiectul deschis - nu interpretărilor de dragul interpretării, cât înțelegerii proprii fiecăruia, funcție de gradul său de permisivitate. Pornim de la: Este adevărat că esența are esență. Este fals că substanța are esență. Dar chiar Aristotel spune, in Met. E 4: “…căci adevărul și falsul nu sunt în lucruri[...] ci în intelect, iar în ce privește conceptele simple nici în acesta.” Sper că limbuția mea feminină nu va oprește din redactarea părții a treia a eseului. P.S.: mâine merg să caut volumul lui Priest, că să pot avea o imagine mai clară asupra felului în care dvs. puneți problema. Să sperăm că din vesta mea nu va ieși un fantazist costum sincretist - din cauză de prea multe andrele!
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deAlina, probabil că ai vrut să mă rogi frumos să pun anunțul cu Virtualia pe prima pagină.
pentru textul : să nu îți faci prieteni deNu înțeleg cum adică să nu uit să îi dau nivel de autor lui Leonard. În rest cred că ți-a răspuns foarte bine Vlad.
În orice caz, dacă există cereri la adresa consiliului Hermeneia, toată lumea știe cum să se adreseze lui.
Nu am înțeles de ce este finalul ratat.
aceasta este o proza in versuri?...sau ma insel eu? daca da, atunci te astept si cu o poezie "Despre Cezara".
pentru textul : Despre Cezara deFrumușică poezie, dar să știi că mai aveai loc pentru detalii, am avut senzația aceea : când termini o carte (bună) vrei să mai fie, dar ...Dar e de bine! Weekend-plăcut și inspirație cât încape!
pentru textul : aveam amîndoi febră și era martie detextul este frumos, dar nu e unul deosebit. eu sunt mai greu influentat si poate mai impartial. colindul e un cant, un poem al inchinarii la adresa Celui venit din cer. este specific crestinismului si in "colindul camasii albastre" nu vad nimic sanctic, vad un text bine crosetat dar nu un colind. remarc in el acelasi citat, aceleasi versuri remarcate de Virgil. sunt intradevar de evidentiat si ma opresc si eu la ele, fara penita. noi nu prea ne cunoastem dar asta nu ma impiedica, cu bunavointa ta, sa te felicit pentru remarcabilele realizari pe plan profesional, literar si personal si iti doresc in anul care vine mari satisfactii si succese repetate. un an fantastic sa-ti stea la dreapta si o inima multumitoare la stanga.
pentru textul : colindul cămășii albastre deAm ridicat tonul în tăcere, strigându-i femeii că mi-e iarnă și urlet a pustiu. Cât despre "game minore" - cred că te referi la re minor, mi minor și la minor, adică la gamele care încep cu terța minoră. Glumesc! Am priceput mesajul. Mulțumesc, pentru osteneala de a lăsa un comentariu! Cu amiciție,
pentru textul : Recidivare în tăcere depoemul ăsta spune povestea nimicului și chiar îmi place.
pentru textul : scrisoare neterminată deCu riscul imaginilor clișeistice re. călăul tău... come on! nu găseai ceva mai bun? discursul e chiar fain... poemul ăsta e ca un benz la care s-a greșit șasiul, în rest totul e la locul lui.
Și dacă mai era cazul să remarc
'o oboseală usturătoare se răsucește microscopic
ca un vierme aducător de somn'
pentru care dau peniță...
Restul e perfectibil, treaba autorului desigur
Merge mai bine verbul la imperfect si in titlu, si in tot poemul. Poem care mi-a amintit de "Un veac de singuratate", care ramane pentru mine cea mai ciudat de interesanta carte din toate timpurile mele. Pentru cine s-a intrebat vreodata cum ar arata un arbore genealogic al personajelor, iata ca l-am gasit aici: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/9/99/Buendia.gif Desi "Un veac..." s-a petrecut in Columbia si imparatul tau e mai mult peruvian. Pizarro il chema pe criminalul spaniol, Francisco Pizarro. Atat ii ducea capul la vremea aceea, sa ucida "in numele Domnului", vapaia din final probabil ca se refera la faptul ca se spune ca Atahualpa a fost condamnat la moarte pe rug, dar, pentru ca intre timp s-a crestinat, a fost iertat la moarte prin spanzurare. Parca acum s-a schimbat mare lucru! Ce vroiam sa spun de fapt e ca poemul tau m-a fascinat pentru ca mi-a amintit de vremurile in care cautam sa invat despre civilizatiile de atunci si de acolo. Un alt Acasa. Poate ca ar trebui sa mai cauti in subconstient si sa continui seria textelor despre acele locuri, sa scrii despre cum credem noi ca ei nu cunosteau roata dar aveam drumuri perfecte si cine stie ce alte lucruri iti vei mai aminti. "Aminti" am scris? :) Subconstientul!
pentru textul : este dimineață în peru deNu stiu cum reuseste Vlad sa stea departe de toate rautatile, uneori as vrea sa fiu si eu un necunoscut si sa vorbeasca doar textele in locul meu. Nu se poate, insa, pentru ca tin prea mult la identitatea mea. Sunt ceea ce sunt. textul lui Vlad are o durere a lui. O durere a pierderii tradusa in cruce rosie pe calendar. Chiar as fi vrut ca si poetii sa aiba un calendar al lor, cu cruci negre sau rosii, si chiar si zilele muzelor sa fie puse in el. Cu cruce de paianjen. Tragic si comic in acelasi timp, fara a-si trada dumnezeirea, Vlad scrie texte bune. Atata doar, ii cam lipseste curajul de a scoate capul. Batalia lui este mai mult una personala, nu se raporteaza la scara intregii planete. Poate ca asta il opreste sa fie genial.
pentru textul : iertarea după Simion deAr putea să fie suficient să te rog să revezi ultimul meu comentariu aici, Andu. Tu ce spui? Și să te abții de la a aduce jigniri, mai ales persoanelor care nu sunt prezente aici, indiferent de amicițiile sau antipatiile personale.
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deiata un poem in care doar ospatul de pe urma ramine prin ruga apelor indepartate, petrecindu-si luminile inevitabil spre Dincolo, sufletelor noastre dislocate de trupuri, pe timpla pecarusilor. un alt registru poetic deosebit.
pentru textul : Din alta toamna ma infrupt deDa, e un poem suprarealist reușit, un tragic convertit, plăcut visat!
pentru textul : colivia de oțel deSilvia, îmi place cum mi-ai numit poemul, chiar dacă nu ştiu exact ce te-a făcut să-l numeşti aşa. Poate că impresia de întortocheat vine de la faptul că nu ştiu să mă fac înţeleasă. Uneori nici eu nu mă înţeleg, aşadar nu am obiecţii când dau impresia unei femei întortocheate. Rafinată, nu poate decât să mă măgulească. Îţi spun şi ţie ce cred şi trebuie să mă crezi. Întâmplarea ne întâmplă, nu ne alege.
pentru textul : mult-prea-întâmplarea delucian, te rog, fa-ma sa inteleg ce anume pare fortat in poem. m-ar ajuta.
pentru textul : Minunata Digestie a Balenei Ucigașe deda, şi mie îmi place vibraţia emoţională din acest poem care parcă oscilează între visceral şi intelectiv. Am trăit fiecare vers cu sufletul şi mă recunosc pe mine însămi în ele, cu excepţia ultimului vers, pe care l-am citit cu bucurie.
pentru textul : de la dreapta la stânga dePagini