sincretismul artelor... combinatorică de muzică, poezie, arhitectură și eros... de la ,,Clavecinul bine temperat''al lui Bach la Nocturnele lui Chopin si de la preludiile lui Debussy la pianul atonal al eului liric remarcam o traversare a stilurilor artistice ...dinspre barocul muzical catre postmodernismul poetic... asocierea ritmurilor sincopate dintr-o partitură cu cele ale trupurilor, salturile intervalice aparent aleatorii... ca niste strigate de placere... gemete in doi... registrul grav al pianului sugerând o penetrare adanca, deplina, o golire a sinelui pentru a se regasi in celalalt... *pentru sugestie si culoare timbrală, pentru excentricul concert de percutie pian & talgere(pianul e considerat tot un astfel de instrument ), pentru forta cu care muzica devine eros, erosul -vers, versul ..sculptura.. iar trupurile lirice un basorelief, un strop de penita...
Da, a fost o simpla neatentie. nefiirea aia acolo este cu sensul de anulare existentei, inainte de inceput etc. etc. Multumesc ca ai revenit, explicatiile nu mai erau necesare, dar multumesc oricum. :)
poezie e categoric. banala... depinde de alegerea stachetei. as indrazni a zice ca la standardul grupului nu-mi pare banala, dar nu polemizam. apoi daca oferi asa de multe scuze pentru o observatie intr-adevar banala, la urma urmei tipicara, ma faci sa ma simt jenat si sa ma abtin. ;-)
Thanks, bro'!
Just stay out of my "eighties", and be blessed!
Am putea polemiza despre limba română, despre poezie, estetică, whatever-you-want(!), undeva-cândva...
un text calm, linistit, poate putin trist ca un fel de poveste provincial-feminina, secunda. M-a facut sa ma intreb cine este Ea. Sau poate esti tu in oglinda...
finalu-mi place de-a binelea! prima parte mi se pare impopotonata rau... adica mai rau decat permite "legea":) sunt imagini faine si acolo, nu zic nu! finalul ar putea fi cheia textului, cu conditia sa mai simplifici. zic eu, chiar daca nu stiu cum as face asta:) spor in toate cele bune!
Ma incinta :-) (incanta) entuziasmul Marinei Nicolaev care crede ca exista atatea "idei". Eu zic ca deocamdata exista niste oameni care cred in poezie si pun osul la treaba in slujba acesteia. Si mai sper ca ei (oamenii acestia) sa nu inceteze sa creada si sa puna osul la treaba in rastimpul vietii noastre. Oameni buni, cum bine ii numeste Virgil intr-una dintre fotografii. Bobadil.
Domnule Dinu,
Aveți o mare concentrare de imagini interesante aici. Bănuiesc că sunt produsul imaginației combinată cu o acuitate deosebită și o erudiție evidentă. Firul liric e dozat rațional despre care unii ar spune că în detrimentul fiorului poetic. Pe mine nu mă deranjează. Mi-ați captat atenția odată cu titlul și ce am citit a fost la același nivel. Remarc versul toate mirajele au geometrii relative Aș tăia versul 2, este inutilă referirea la chiromanție. Am aflat un cuvânt nou - cantilenă - mulțumesc.
"ultimul frig", da? Am să revin cu amănunte, trebuie poposit mai atent la tine. Nu prea înțeleg ce-i cu gaura cheii; mi se pare cel puțin bizar ca cineva să sufle pe-acolo, nu e un gest prea poetic. Poate mă lămurești. Finalul sună bine de tot... cu corectura (probabil) de rigoare.
Un site de gen isi expune politica in legatura cu anumite practici, limbaje etc. In momentul in care alegi sa postezi pe acel site este evident ca ai luat la cunostinta toate aspectele. Ca sa citez un amic... "daca ai intrat la om in casa si iti spune sa te descalti, te supui". Atata timp cat regulamentul Hermeneia are in vedere absenta sintagmelor cu tenta vulgara nu inteleg care este problema. Nu e nimeni obligat sa posteze. Cei care o fac in schimb, trebuie sa respecte un set de reguli. Simplu ! Ialin
Imi plac povestile tale Elia si daca as mai avea un copil de scoala primara (am avut unul candva, o fata, acum vreo zece ani, acum ma uit la ea inalta si frumoasa si vorbim despre pink floyd, astronomie si cambridge) i-as citi povestile tale, cred ca le-ar sta foarte bine intr-o carte cu coperti luminoase. Andu
Asta nu-mi place; nu-mi place cum construiesti poemul si cum vin versurile astea, prima strofa, de fapt primele 2 strofe puteau functiona foarte bin si ca posibile replici intre ( pentru nebun ) nebun si ceilalti. Nebun, nebun, bine, dar eu nu inteleg totul aci. El nu dirijeaza, el Nu face, el nu drege, Dar are un ceas si uneori, deci nu de obicei fata chestia asta, doar uneori ii deschide capacul. Atunci de ce-i nebun? Era nebuna daca oprea oamenii pe strada si le arata ceasul si zicea replica aia cu amintirile. Atunci da. Dar altfel nu inteleg. Iar faza cu foaia soioasa iar nu o prcep, ce vrea sa fie foaia si de ce ti-o flutura pe sub nas? Indoituri aproape destramtate deja e exagerat, prea mult dus in derizoriu, prea mult exces. In urmatoarele doua strofe nu-mi place paratraznet, iar este exagerat, referintele dali etc, e prea uzata imaginea. Sunt multe de zis si eu sunt obosita acum :). Dar daca ai mai multa grija, cu singuranta textele tale vor fi asa cum trebuie.
Lucian, ma faci sa zambesc... intentia mea NU a fost aceea de a-ti desfiinta textul! ar fi, dealtfel, extrem de dificil, nu am astfel de puteri si nici nu mi le-as dori! "cea ce ai considerat tu a fi de indreptat, in opinia mea nu este atat de daunator poemului."[I/] iti respect opinia, autorul este Dumnezeu printre cuvintele sale, noi - niste bieti ingeri carcotasi. "despre urmatoarea strofa, ce sa mai zic?ai desfintat/o scurt, remarcand doar pitueta din penultima strofa, iar eu am inteles ca poemul - din care a ramas doar pirueta - ar trebui rescris, reformulat, regandit intru totul." NU. faptul ca nu am poposit mai mult asupra acelei strofe nu insemna ca e nula valoric, ci ca acolo nu am avut nimic de obiectat. Te rog mult, nu cauta nespuse in spusele mele, altfel nu ajungem nicaieri. Ok...admit ca eu nu m-am exprimat indeajuns de limpede, ca am subliniat mai apasat fragmentele care, in opinia mea de cititor, putea fi tratate altfel...admit pana si faptul ca tu ai fost obosit, poate, si mai putin dispus sa primesti un feedback de acest fel. Toti avem astfel de zile. amical, Sancho
eu sînt mai degrabă înclinat să cred că Andu trece printr-o criză. De idei. Sau poate de imaginație. Și în momente din acestea intră în panică și aruncă orice are la îndemînă. Cam ca atunci cînd ești într-un balon și intri în picaj. Probabil că asta ar putea funcționa drept justificare pentru forma pe care o iau eforturile lui. Dar cine mai caută zilele astea să găsească justificări. Survival is everything. I guess...
poemul ăsta al tău...incredibil de simplu și totuși, atât de profund, atât de viu, m-a uns pe suflet, cum se spune. poate că ana cea din final e cea care a țesut perdeaua prin care să se poată filtra discret poemul acesta dinspre lume spre tine și mai apoi dinspre tine spre noi...cinste anei!
Lucian, e ceva mai altfel în poezia asta. Am impresia că ai început să scrii, să lași construcțiile care, mie cel puțin, mi se păreau artificiale la tine. Chiar dacă nu e foarte originală în totul, e o puternică notă de trăire puternică aici. Iar ultima strofă, cu excepția ultimului vers, reușește să transmită foarte bine, imaginile aici sunt autentice și se prăvălesc ca un munte peste cititor. De ce spun cu excepția ultimului vers: pentru ca aici enumerația deja e obositoare, iar "mii de sori" e chiar... banal.
Alina, știam demult că ar trebui să schimb ceva în maniera de a scrie. Nu știu dacă voi face schimbări fundamentale, dar întotdeauna voi ține cont de părerea cititorilor. Titlul inițial a fost ”glisare”, apoi am simțit că s-ar potrivi cel de față. Voi vedea. Mulțumesc pentru semn.
Virgil, cred că în principiu ai dreptate, aici și aiurea este vorba de armonia între formă și fond. Echilibrul este fragil: modificând, șlefuind, e posibil, însă, să stric totul. Dacă aș putea sta pe apă ca o libelulă, unduind-o doar, ar fi cool. Toate cele bune!
Toți visăm la un Oz și pentru fiecare există alte coordonate, o inerentă voluptate perversă a detaliilor, dincolo de stațiile de metrou iluzorii și iepurii din joben, într-o patetică stare de euforie. Lucrurile mici menite să creeze puzzle-ul cuvintelor mari devin subordonate unui spleen existențial atrofiat. Câte lucruri putem dori și care sunt prioritățile noțiunii de fericire? "Eu visez iepuri și un joben. Și o masă caldă pe zi." Treptat o lume nouă, frumos articulată în ecuațiile ei, imprimă un cuplu bipolar al momentului "azi-acum-el-ea" exponent filosofiei devenite tot mai casnică. "Am învățat să ghicesc viitorul în cartele de metrou. Una din zece călătorii se sfîrșește cu mine ezitînd." Dar iluzia glisează în miezul lucrurilor, are gustul savuros al aventurii și happy-end-ului promis: "Iubita mea o să trăiască veșnic are părul lung cît două stații de metrou". Undeva textul îmi amintește de Nichita și iubita lui cu "părul lung și negru și-l intinde de la ușă pân' la pat" sau cam așa ceva, poate într-o altă variantă pe care Poetul o recita cândva în altă viață, la poarta adolescenței.
eu zic sa ne calmam si sa facem un pas inapoi. nu am citit toate comentariile si cu atit mai putin nu le-am analizat. as vrea insa sa nu aducem in hermeneia posibile conflicte din exterior. am sa citesc si am sa imi exprim parerea.
M-ai trimis cu gândul la Bonnie & Clide, un film aș spune eu de referință, numai că de data aceasta spargerea ar fi la cea mai parșivă bancă din lume, aceea a timpului. Să nu dai vina pe mine că ți-am dat idei! Eu sunt de partea legii, știi? ;-) Interesant. Un altfel de Vladimir aici. Și totuși... nu ne păcălești, șarpele acela de metal îmi face impresia că undeva se pregătește o trecere.
poemul pare a avea două părți și două mesaje. prima parte se constituie într-o explicare a primelor trei rânduri care alcătuiesc o definiție a iubirii fantastic de frumoasă. îmi permit să rescriu aici aceste rânduri: "există un simț al onoarei ce însoțește iubirea /dacă nu suntem capabili să o ridicăm cu ambele mâini ca pe o sabie/e bine să nu înceapă lupta." versurile următoare sunt pline de fantasme literare ca: "azi mi-au extirpat din rinichiul drept un om". "niciodată nu am iubit atât de mult stropul de vin/din arcul cu săgeți", "noaptea își ia rămas bun de la mine ca o mamă căreia/îi pleacă fiul", "se vor deschide rănile ca o carte". partea a doua, datorită titlului, face referire la femeia compartă cu o armă medievală, ce strălucește prin mânuirea luptătorului, dar și prin cele două tăișuri ce le poartă. apreciez novatoarea idee de a vedea în femeie atât acuratețea ce o definește cât și faptul că valorea ei crește și este pusă în evidență de cel care o iubește/o posedă. pentru aceasta acord cu bucurie și plăcere, deși este prea puțin, o peniță literară. femeia sabie!!! cu sinceră prețuire, mircea.
Eu am "văzut" altfel "cutia cu nisip". Însă timpul nu mi-a permis să realizez ce am vrut, așa că pe parcurs am renunțat, poate cândva voi reveni. Fiecare percepe în mod propriu și e normal. Nu dau idei despre ce ar merge în cutia cu nisip, cred că însăși ideea de "cutie cu nisip" permite fiecăruia, liber, să își imagineze. Ela, despre crearea de forme, de acord, dar cred că orice text, de la poezie, proză, visual poetry se rezumă exact la ce ai spus tu mai înainte.
nu stiu ce e de penita in articolul de mai sus! si nu inteleg daca articolelor le pot fi acordate penita, intru cat penita este o recunoastere a inspiratiei unui autor si a transmiterii a ceva peste calitatea liniara a scrierilor postate. nimic din acestea in articolul de mai sus care este circulat de pe un site literar pe altul, si pe deasupra a mai fost discutat anul trecut intr-o alta postare. cat priveste textul in sine, are parti bune, pe alocuri pretioase (din punctul de vedere al autorului), pe alocuri pretentioase (in pofida negarii autorului), dar si locuri unde da cu batu-n balta (" Ceea a ce pot fi mărturie e lipsa magnilocvenței la un om cu sufletul cald...")
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
sincretismul artelor... combinatorică de muzică, poezie, arhitectură și eros... de la ,,Clavecinul bine temperat''al lui Bach la Nocturnele lui Chopin si de la preludiile lui Debussy la pianul atonal al eului liric remarcam o traversare a stilurilor artistice ...dinspre barocul muzical catre postmodernismul poetic... asocierea ritmurilor sincopate dintr-o partitură cu cele ale trupurilor, salturile intervalice aparent aleatorii... ca niste strigate de placere... gemete in doi... registrul grav al pianului sugerând o penetrare adanca, deplina, o golire a sinelui pentru a se regasi in celalalt... *pentru sugestie si culoare timbrală, pentru excentricul concert de percutie pian & talgere(pianul e considerat tot un astfel de instrument ), pentru forta cu care muzica devine eros, erosul -vers, versul ..sculptura.. iar trupurile lirice un basorelief, un strop de penita...
pentru textul : preludiu I deDa, a fost o simpla neatentie. nefiirea aia acolo este cu sensul de anulare existentei, inainte de inceput etc. etc. Multumesc ca ai revenit, explicatiile nu mai erau necesare, dar multumesc oricum. :)
pentru textul : În tăcere sunt denu am apucat anul acesta să-i scriu si eu Moșului! dar mă regăsesc în scrisoarea ta. La muţi ani tuturor!
pentru textul : trei crai de la răsărit depoezie e categoric. banala... depinde de alegerea stachetei. as indrazni a zice ca la standardul grupului nu-mi pare banala, dar nu polemizam. apoi daca oferi asa de multe scuze pentru o observatie intr-adevar banala, la urma urmei tipicara, ma faci sa ma simt jenat si sa ma abtin. ;-)
pentru textul : nici măcar elena deThanks, bro'!
pentru textul : ROTUND deJust stay out of my "eighties", and be blessed!
Am putea polemiza despre limba română, despre poezie, estetică, whatever-you-want(!), undeva-cândva...
fiecare se definește cum vrea!
pentru textul : Scrisoare de toamnă deun text calm, linistit, poate putin trist ca un fel de poveste provincial-feminina, secunda. M-a facut sa ma intreb cine este Ea. Sau poate esti tu in oglinda...
pentru textul : expression definalu-mi place de-a binelea! prima parte mi se pare impopotonata rau... adica mai rau decat permite "legea":) sunt imagini faine si acolo, nu zic nu! finalul ar putea fi cheia textului, cu conditia sa mai simplifici. zic eu, chiar daca nu stiu cum as face asta:) spor in toate cele bune!
pentru textul : din cartea eclesiastului deamu uitat: dacă textul trebuie trimis în șantier te rog să nu eziți. nu are importanță cine la scris.
pentru textul : oolong tea deMa incinta :-) (incanta) entuziasmul Marinei Nicolaev care crede ca exista atatea "idei". Eu zic ca deocamdata exista niste oameni care cred in poezie si pun osul la treaba in slujba acesteia. Si mai sper ca ei (oamenii acestia) sa nu inceteze sa creada si sa puna osul la treaba in rastimpul vietii noastre. Oameni buni, cum bine ii numeste Virgil intr-una dintre fotografii. Bobadil.
pentru textul : HERMEGAL - galeria foto a comunitătii literare Hermeneia.com deDomnule Dinu,
pentru textul : geometrii relative deAveți o mare concentrare de imagini interesante aici. Bănuiesc că sunt produsul imaginației combinată cu o acuitate deosebită și o erudiție evidentă. Firul liric e dozat rațional despre care unii ar spune că în detrimentul fiorului poetic. Pe mine nu mă deranjează. Mi-ați captat atenția odată cu titlul și ce am citit a fost la același nivel. Remarc versul toate mirajele au geometrii relative Aș tăia versul 2, este inutilă referirea la chiromanție. Am aflat un cuvânt nou - cantilenă - mulțumesc.
"ultimul frig", da? Am să revin cu amănunte, trebuie poposit mai atent la tine. Nu prea înțeleg ce-i cu gaura cheii; mi se pare cel puțin bizar ca cineva să sufle pe-acolo, nu e un gest prea poetic. Poate mă lămurești. Finalul sună bine de tot... cu corectura (probabil) de rigoare.
pentru textul : azi e frig dezile de moină –
din ultimul țurțure
picură soare
într-un colț al grădinii
pentru textul : Renga deau apărut ghiocei
Un site de gen isi expune politica in legatura cu anumite practici, limbaje etc. In momentul in care alegi sa postezi pe acel site este evident ca ai luat la cunostinta toate aspectele. Ca sa citez un amic... "daca ai intrat la om in casa si iti spune sa te descalti, te supui". Atata timp cat regulamentul Hermeneia are in vedere absenta sintagmelor cu tenta vulgara nu inteleg care este problema. Nu e nimeni obligat sa posteze. Cei care o fac in schimb, trebuie sa respecte un set de reguli. Simplu ! Ialin
pentru textul : Paneraș cu ouă deam nevoie de critici la poezia asta as vrea sa o fac buna astept, multumesc
pentru textul : Oglinzi deImi plac povestile tale Elia si daca as mai avea un copil de scoala primara (am avut unul candva, o fata, acum vreo zece ani, acum ma uit la ea inalta si frumoasa si vorbim despre pink floyd, astronomie si cambridge) i-as citi povestile tale, cred ca le-ar sta foarte bine intr-o carte cu coperti luminoase. Andu
pentru textul : Roșu deAsta nu-mi place; nu-mi place cum construiesti poemul si cum vin versurile astea, prima strofa, de fapt primele 2 strofe puteau functiona foarte bin si ca posibile replici intre ( pentru nebun ) nebun si ceilalti. Nebun, nebun, bine, dar eu nu inteleg totul aci. El nu dirijeaza, el Nu face, el nu drege, Dar are un ceas si uneori, deci nu de obicei fata chestia asta, doar uneori ii deschide capacul. Atunci de ce-i nebun? Era nebuna daca oprea oamenii pe strada si le arata ceasul si zicea replica aia cu amintirile. Atunci da. Dar altfel nu inteleg. Iar faza cu foaia soioasa iar nu o prcep, ce vrea sa fie foaia si de ce ti-o flutura pe sub nas? Indoituri aproape destramtate deja e exagerat, prea mult dus in derizoriu, prea mult exces. In urmatoarele doua strofe nu-mi place paratraznet, iar este exagerat, referintele dali etc, e prea uzata imaginea. Sunt multe de zis si eu sunt obosita acum :). Dar daca ai mai multa grija, cu singuranta textele tale vor fi asa cum trebuie.
pentru textul : morile de vânt nu au ecou deLucian, ma faci sa zambesc... intentia mea NU a fost aceea de a-ti desfiinta textul! ar fi, dealtfel, extrem de dificil, nu am astfel de puteri si nici nu mi le-as dori! "cea ce ai considerat tu a fi de indreptat, in opinia mea nu este atat de daunator poemului."[I/] iti respect opinia, autorul este Dumnezeu printre cuvintele sale, noi - niste bieti ingeri carcotasi. "despre urmatoarea strofa, ce sa mai zic?ai desfintat/o scurt, remarcand doar pitueta din penultima strofa, iar eu am inteles ca poemul - din care a ramas doar pirueta - ar trebui rescris, reformulat, regandit intru totul." NU. faptul ca nu am poposit mai mult asupra acelei strofe nu insemna ca e nula valoric, ci ca acolo nu am avut nimic de obiectat. Te rog mult, nu cauta nespuse in spusele mele, altfel nu ajungem nicaieri. Ok...admit ca eu nu m-am exprimat indeajuns de limpede, ca am subliniat mai apasat fragmentele care, in opinia mea de cititor, putea fi tratate altfel...admit pana si faptul ca tu ai fost obosit, poate, si mai putin dispus sa primesti un feedback de acest fel. Toti avem astfel de zile. amical, Sancho
pentru textul : Lângă fereastra veche deeu sînt mai degrabă înclinat să cred că Andu trece printr-o criză. De idei. Sau poate de imaginație. Și în momente din acestea intră în panică și aruncă orice are la îndemînă. Cam ca atunci cînd ești într-un balon și intri în picaj. Probabil că asta ar putea funcționa drept justificare pentru forma pe care o iau eforturile lui. Dar cine mai caută zilele astea să găsească justificări. Survival is everything. I guess...
pentru textul : Eminescu depoemul ăsta al tău...incredibil de simplu și totuși, atât de profund, atât de viu, m-a uns pe suflet, cum se spune. poate că ana cea din final e cea care a țesut perdeaua prin care să se poată filtra discret poemul acesta dinspre lume spre tine și mai apoi dinspre tine spre noi...cinste anei!
pentru textul : dacă aș fi perdea deLucian, e ceva mai altfel în poezia asta. Am impresia că ai început să scrii, să lași construcțiile care, mie cel puțin, mi se păreau artificiale la tine. Chiar dacă nu e foarte originală în totul, e o puternică notă de trăire puternică aici. Iar ultima strofă, cu excepția ultimului vers, reușește să transmită foarte bine, imaginile aici sunt autentice și se prăvălesc ca un munte peste cititor. De ce spun cu excepția ultimului vers: pentru ca aici enumerația deja e obositoare, iar "mii de sori" e chiar... banal.
pentru textul : Talpă stricată deAlina, știam demult că ar trebui să schimb ceva în maniera de a scrie. Nu știu dacă voi face schimbări fundamentale, dar întotdeauna voi ține cont de părerea cititorilor. Titlul inițial a fost ”glisare”, apoi am simțit că s-ar potrivi cel de față. Voi vedea. Mulțumesc pentru semn.
Virgil, cred că în principiu ai dreptate, aici și aiurea este vorba de armonia între formă și fond. Echilibrul este fragil: modificând, șlefuind, e posibil, însă, să stric totul. Dacă aș putea sta pe apă ca o libelulă, unduind-o doar, ar fi cool. Toate cele bune!
pentru textul : oniromahie deToți visăm la un Oz și pentru fiecare există alte coordonate, o inerentă voluptate perversă a detaliilor, dincolo de stațiile de metrou iluzorii și iepurii din joben, într-o patetică stare de euforie. Lucrurile mici menite să creeze puzzle-ul cuvintelor mari devin subordonate unui spleen existențial atrofiat. Câte lucruri putem dori și care sunt prioritățile noțiunii de fericire? "Eu visez iepuri și un joben. Și o masă caldă pe zi." Treptat o lume nouă, frumos articulată în ecuațiile ei, imprimă un cuplu bipolar al momentului "azi-acum-el-ea" exponent filosofiei devenite tot mai casnică. "Am învățat să ghicesc viitorul în cartele de metrou. Una din zece călătorii se sfîrșește cu mine ezitînd." Dar iluzia glisează în miezul lucrurilor, are gustul savuros al aventurii și happy-end-ului promis: "Iubita mea o să trăiască veșnic are părul lung cît două stații de metrou". Undeva textul îmi amintește de Nichita și iubita lui cu "părul lung și negru și-l intinde de la ușă pân' la pat" sau cam așa ceva, poate într-o altă variantă pe care Poetul o recita cândva în altă viață, la poarta adolescenței.
pentru textul : oz deAdriana multumesc de feed-back.
pentru textul : tango desă fiu mie îmi place să fiu "înjurat". Dar cu bun simț, cu ascultarea preopinentului și, mai ales, cu talent
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deeu zic sa ne calmam si sa facem un pas inapoi. nu am citit toate comentariile si cu atit mai putin nu le-am analizat. as vrea insa sa nu aducem in hermeneia posibile conflicte din exterior. am sa citesc si am sa imi exprim parerea.
pentru textul : Viraj mult prea strâns deM-ai trimis cu gândul la Bonnie & Clide, un film aș spune eu de referință, numai că de data aceasta spargerea ar fi la cea mai parșivă bancă din lume, aceea a timpului. Să nu dai vina pe mine că ți-am dat idei! Eu sunt de partea legii, știi? ;-) Interesant. Un altfel de Vladimir aici. Și totuși... nu ne păcălești, șarpele acela de metal îmi face impresia că undeva se pregătește o trecere.
pentru textul : Drumul mătăsii depoemul pare a avea două părți și două mesaje. prima parte se constituie într-o explicare a primelor trei rânduri care alcătuiesc o definiție a iubirii fantastic de frumoasă. îmi permit să rescriu aici aceste rânduri: "există un simț al onoarei ce însoțește iubirea /dacă nu suntem capabili să o ridicăm cu ambele mâini ca pe o sabie/e bine să nu înceapă lupta." versurile următoare sunt pline de fantasme literare ca: "azi mi-au extirpat din rinichiul drept un om". "niciodată nu am iubit atât de mult stropul de vin/din arcul cu săgeți", "noaptea își ia rămas bun de la mine ca o mamă căreia/îi pleacă fiul", "se vor deschide rănile ca o carte". partea a doua, datorită titlului, face referire la femeia compartă cu o armă medievală, ce strălucește prin mânuirea luptătorului, dar și prin cele două tăișuri ce le poartă. apreciez novatoarea idee de a vedea în femeie atât acuratețea ce o definește cât și faptul că valorea ei crește și este pusă în evidență de cel care o iubește/o posedă. pentru aceasta acord cu bucurie și plăcere, deși este prea puțin, o peniță literară. femeia sabie!!! cu sinceră prețuire, mircea.
pentru textul : de vorbă cu o sabie deEu am "văzut" altfel "cutia cu nisip". Însă timpul nu mi-a permis să realizez ce am vrut, așa că pe parcurs am renunțat, poate cândva voi reveni. Fiecare percepe în mod propriu și e normal. Nu dau idei despre ce ar merge în cutia cu nisip, cred că însăși ideea de "cutie cu nisip" permite fiecăruia, liber, să își imagineze. Ela, despre crearea de forme, de acord, dar cred că orice text, de la poezie, proză, visual poetry se rezumă exact la ce ai spus tu mai înainte.
pentru textul : karuna denu stiu ce e de penita in articolul de mai sus! si nu inteleg daca articolelor le pot fi acordate penita, intru cat penita este o recunoastere a inspiratiei unui autor si a transmiterii a ceva peste calitatea liniara a scrierilor postate. nimic din acestea in articolul de mai sus care este circulat de pe un site literar pe altul, si pe deasupra a mai fost discutat anul trecut intr-o alta postare. cat priveste textul in sine, are parti bune, pe alocuri pretioase (din punctul de vedere al autorului), pe alocuri pretentioase (in pofida negarii autorului), dar si locuri unde da cu batu-n balta (" Ceea a ce pot fi mărturie e lipsa magnilocvenței la un om cu sufletul cald...")
pentru textul : Calistrat Costin în galaxia mea! dePagini