"polizorul este un obiect absolut inutil" Discutie despre inutil Un grăunte nimerit sub pleoapă trădează o lacrimă un moment trăire. o cantitate de grăunțe bine măsurată compactată și echilibrată în jurul unei idei poate schimba istoria fără acel polizor imens de ură Golgota ar fi arătat la fel?
ma tem ca ai devenit (prea) diplomat, Dorin...:) "candid" este un fel de..."hm..da...interesant..."? spune-mi, te rog, cum vezi imbunatatirile de sintaxa.
frumos text, fără comentarii. ajuns la recomandate pe merit. singurul lucru la care aș cîrcoti este ideea unui dumnezeu care îți vinde gogoși despre viață. el, dimpotrivă, îți oferă viața.
este necesar să fim rebeli, să ieşim din turmă, să ne facem ordine în propria viaţă neţinând cont de o ordine universală, să ne punem ideile pe picioare rupând barierele de orice fel, să nu stăm la îndemâna celor care consideră că pot pune stăpânire pe spiritul uman, cel care rămâne tânăr şi nestăvilit.
mi-a făcut plăcere să aflu despre această doamnă pe care şi eu o cunosc un pic din mediul literar online.
şi sunt de acord cu Dalai-Lama!
vălul mayei?! vin prudent și spun că îmi pare prea alegoric poemul. fii puțin mai darnic (cu poezia și cu cei ce te ''vânează'') și nu mai sădi capcane (vezi maya - te poate duce către india sau america centrală).
Andu, este părerea ta...eşti amabil să o împărtăşeşti cu mine şi îţi doresc din suflet sărbători fericite. Şi celorlalte talente mari şi mici de pe H. Şi oamenilor pur şi simplu de aici. Dar comentariul tău e evaziv, spune multe şi nimic de fapt, aş fi preferat ceva mai concret şi focalizat. Cum adică exagerez în emoţie? Aceasta e doar o poezie naturală şi foarte sinceră, nu este "căutată" cu lampa de veghe. Să nu zici că mă laud :), este vorba doar de modul în care a fost scrisă. Deci e poate prea frustă. În ce priveşte clişeele, nu ai dreptate, zic eu, nici în general şi nici legat de poezia aceasta. Bun, nu-ţi place finalul...este părerea ta, exact cum ai scris şi tu nu e o poezie "căutată".
Momentul de luciditate, atunci cand te intrebi la ce bun si realizezi ca tot musuroiul de dorinte, cautarile mereu in cerc, caruselul de iluzii, toate mastile si personajele iti par drumuri inchise... probabil ca totul se reinventeaza din acelasi loc de unde a inceput candva... umbilicum mundi.
te parafrazez, cu sau fara voia ta: Uite asta eu spun că se numește „să privești atât de departe și în adâncime și mai nu știu cum, că ajungi să nu mai vezi copacii de pădure”... În felul ăsta, în scurt timp, există riscul să ajungi să ai halucinații vizuale/auditive, adică să vezi lucruri acolo unde ele nu există și să nu observi ceva ce se află chiar în preajma ta. Nu, Eugen, in text nu este vorba despre nicio anomalie. nu asta era miza si nici subiectul.
ai idee despre ce e vorba, de fapt? sau doar ai scris si tu ceva, neatent, dupa deraiere, pentru ca asta a fost, nu altceva.
Poemul necesită câteva șlefuiri, întâi voi spune despre ele: "fericirea mea de ceară" - alăturarea cirea-ceară în poezie este, muzical, de evitat. În versurile: "despre iubirea ta ca un loz câștigător când eu niciodată nu joc și mai ales pierd" - aș fi scris: "despre iubirea ta, loz câștigător când eu nu îl joc vreodată/întotdeauna pierd" (e doar un exemplu spontan, poți găsi altă versiune) - fiindcă bruiază acel "ca un" și "când eu niciodată nu ... și mai ales". "singurele cuvinte care fac vară dintr-o dată" - cred că aici lipsește "se", cel puțin așa reiese din titlu, nu cred să fie un artificiu poetic "fac vară". Cred de asemenea că repetiția din versurile finale "nu joc la lotot" este inutilă, are efect redundant. Ce îmi place în acest poem este fluiditatea trăirii, contrastele dintre stări, tonalitatea ușor gravă care alunecă aparent în ludic. Iar dintre versuri am ales: "îți voi scrie.../despre anotimpul făcut din nuiele împletite în care mă balansez până când orizontul se răstoarnă amețit" Ela
Alma, am scris o singura data, dar s-a intrerupt cartela; nu prea am stiut regulile internetului de aici din Vicenza (pe unde umblu in aceste momente) si din nefericire, a iesit cu totul altceva decat intentionam. sper ca Virgil sa nu se supere ca a iesit un comentariu triplu si departe de ceea ce doream sa scriu...nu am laptop-ul cu mine... in sine poemul este reusit, si poate fi perceput asa cum este.
Stimate Nicholas,
Eu nu știu dacă ești 'american' cum zici sau ești doar un român plecat care nu știe prea bine în ce limbă să se exprime. Asta este o dilemă destul de răspândită în diaspora, dar, crede-mă, alții cum ar fi Virgil T sau Luminița S au reușit să rezolve această dilemă mult mai bine decât matale.
Pe 'românește' poemul este plin de prețiozități inutile, alunecă între sublim și ridicol absolut derutant pentru chiar și o cititoare binevoitoare, așa ca mine.
Iar ultima strofă este o mostră de varză post-modernistă, ceva de genul 'care nu pricepeți sunteți proști, dar nu atât de proști încât să nu căscați gura''.
Vă recomand sincer ieșirea cât mai rapidă din această schizofrenie literară... ori sunteți român, ori sunteți american Domnule Dinu... scrieți ca atare!
Că n-oți fi Mafalda.
Matei, in chat-ul de la Craciun eu am fost cel ce ti-a spus despre mulsul caprelor. Imi pare rau si imi cer scuze. Sincer. Tu mi-ai raspuns ca mai bine la mulsul caprelor decat la mila altora, eu intelegand ca eu as trai din mila altora, ceea ce nu e adevarat. In cei peste 30 de ani de cand sint in America, nu exagerez, dar cred ca am dat din veniturile mele peste 100,000.00 de dolari donatii pentru diferite cauze umanitare. Multi din banii acestia au fost trimisi in Romania. Am publicat aici in State o carte, vreo 200 de exemplare au ajuns in Romania si le-am dat pe gratis. Informatia asta e in plus, o stiu, nu trebuia s-o vantur. Ceea ce e bine de spus si de receptionat este faptul ca uneori fiecaruia dintre noi ne sare capacul, ne lasam purtati de orgolii, mai zicem una, mai zicem alta, la suparare, Virgil incluzandu-se, si poate el cel mai mult. El nu suporta contrazicerea ci ii place mult gadilarea la burta.
Si in cazul de fata, e normal sa apere Hermeneia si ajutorii sai. Eu am mult respect, pentru Vlad, desi nu-l cunosc, dar imi dau seama ca e un om exceptional. In disputa aceasta, Matei, tu n-ai dreptate. Eu daca as fi in locul tau mi-as cere scuze.
Virgil, recomand, (ca un om secundar pe site, stiu ca nu am nici cea mai mica greutate in ochii tai, ceea ce mi-e absolut indiferent,) ca dupa ce Matei isi va cere scuze de la Vlad, si stiu ca o va face, sa stergi acest text informativ. Te-ai plans prea mult in el si smiorcaiala asta ti-a adus 5 penite pe nedrept. E clar pentru toata lumea ca aici autorul (si efortul lui) a fost impenitat si e jenant. Fii si tu drept cu tine insuti, aici e momentul.
sunt de acord cu stefan. aproape ca altfel n-as fi avut incredere in impactul pe care l-a avut asupra mea. cred ca un pic curatata poate sa-si pastreze puterea de impact fara a mai provoca poticniri. incearca sa nu scrii gandindu-te la ce asteapta altii de la tine, altfel poezia capata nuante teribiliste si se simt intotdeauna. asta mi-o spun si mie, dealtfel.
Un poem bun, sunt intru totul de acord cu aprecierea acordata de yester (un om care evolueaza constant neincetat si neperturbat) nostalgie&spleen induse printr-un nivel discursiv, o parte quasiconfesiva dar mai ales realitatea imbibata de ceea ce suntem. Daca ar fi sa adaug ceva cu umilinta ar fi doar excelenta depictare a extravagantei frustrarii maternale purificata insa prin katharsisul tainei paternale privind despartirea pamantului de ape. Sigur ar mai fi cateva lucruri de spus de exemplu excluziunea ca principiu de baza al numerologiei mistice apoi geometria in asocierea cu viata si moartea Bravos, Andu
nu ştiu dacă limbi de şarpe este exprimarea cea mai bună. după câte ştiu, şarpele n-are mai multe limbi.
poate limbă de şarpe, sau limbi de şerpi. înţeleg degetele, dar nu ca nişte limbi de şarpe. e ca şi când ai spune: şi chiar eu aş fi diferiţi.
Hanny, David este și regele meu, dar desigur că tu nu vei putea pricepe asta pentru că, nu-i așa, nu te pricepi la mesajul criptic. Și nu cred că ar fi fost homosexual, nu există în Scriptură nimic care să sugereze asta, bineînțeles dacă nu vrei să confunzi prietenia dintre doi bărbați cu homosexualitatea. Dar oare poate pricepe o femeie prietenia dintre doi bărbați?... mă îndoiesc...
dragul meu, eu comentez probabil aproape orice aici pe Hermeneia.com nu am nici o rezerva sau prejudecata fata de nici un tip de literatura acest text, in acest caz incepe sa sune a hai-ku. asculta-l si tu...
Un exemplu bun de cum poate ingineria sa strice poezia. Repetitia este un procedeu folosit de cand lumea si pamantul in poezie pentru a sublinia, a ingrosa sa spun astfel. Insa ceea ce face diferenta de care vorbeam intre un poet si un inginer este ce cuvant foloseste pentru a fi repetat. "Suficient" este un termen ingineresc, tehnic, el se refera la cantitati exacte calculate pentru a satisface anumite nevoi (necesitati). Ia sa incercam sa inlocuim in poemul domnului inginer pe "suficient" cu "destul" si sa vedem ce ar iesi: "nu am niciodată destul de multi blugi destul de multe masini destule computere destule laptop-uri nu am niciodată destul de multe cărti destule programe pe computer destul de multe pixuri destul de multe dictionare nu am destul de multe discuri dvd-uri mp3-uri aparate de fotografiat nu am destule pensule vopsele surubelnite destule lucruri vechi si (aici mergea inca un destule, zau) lucruri noi destule ore de noapte si (fara si) nici destule ore de zi nu am destul de multe cutii destule condimente arome exotice nu am destule variante nici destule dezamăgiri nu am niciodată destul de multe răspunsuri nici destul de multe amintiri nu mai am destule (de multe) zile de trăit (niciodată)" Huh? Andu
da...recunosc că nu este-nici acesta- un text "lucrat"...cules din suflet și atât!...acum aș scoate și eu "buzele noastre"...și poate aș mai adăuga ceva...sau nu... mă bucur că a răsunat cumva textul meu și mulțumesc!
Silvia, chiar îmi lipsea prezența ta sub textele mele... Am zâmbit un pic... Apoi am devenit serios și mi-am dat seama că nu știu cum să iau în brațe un poem. Desigur nu e fatală chestia... M-a bucurat trecerea ta, ca pe vremuri când dădeam nas în nas pe lira:) Mulțumesc frumos!
p/s verbul în care mă înec "a lăsa" e tot la impersonal, deci nu eu, nu eu:)
Mariana, tu pui sufletul și acoperi cu el defectele de tonalitate ale acestui poem. Dar o faci atât de frumos încât aș prefera ca vizitatorii să citească mai întâi comentariul tău apoi poemul. Pe mine mă bucură fiecare trecere a ta. E ca o strângere de mână într-un moment dificil al vieții mele. Și fiecare poem, că e mai dulce , mai rezonabil , sau cum o fi el, are nevoie de oameni ca tine. Oameni frumoși care să încurajeze. Îți mulțumesc! Iar pentru urare dublez gratitudinea:)!
Foarte posibil sa dau cu bata in balta prin faptul ca habar n-am despre ce este dincolo de vers, de trairea poetului... sub aspect strict formal am ales sa scriu un alt scenariu in care am diminuat armonia gesturilor celor doua personaje (acel "noi") optand pentru descrierea din afara a unui posibil dialog al disonantelor... mai bine tac si... cu fiecare zi între noi păienjeniș de gesturi intuite meschin iubire nepotrivită zilei luciditate-n delir ma scutur dimineața de vise în piele de manz ne mușcăm trupurile apoi le bandajam cu orgolii albastre zburăm deasupra orașului în mașinile noastre lucitoare vorbim despre scheletul giocondei sfidînd distanță dintre noi hohotesc privindu-te discret în ochi tu imi arati lutul din aripi ne prăbușim între ganduri ca intr-un lagăr
pi punct es: şi nici măcar nu am spus nimic despre "fontă dură", despre aparentul subiect multiplu din "Mama mea, bătrâna sobă din fontă, îmi ghida" pentru că, bănuiesc, mama nu este soba, sau despre graniţa foarte fină (până la inexistenţă) dintre "a şuiera" şi "a fluiera"...
Scuze, Mariana. Sper să nu mai fie greseli, acum.
Lea, ma bucur daca textele mele iti plac. Da, stiu ca sunt cam sumbre, ele sunt cealalta față a medaliei :). Multumesc pentru semn, te mai astept cu pareri sau impresii.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"polizorul este un obiect absolut inutil" Discutie despre inutil Un grăunte nimerit sub pleoapă trădează o lacrimă un moment trăire. o cantitate de grăunțe bine măsurată compactată și echilibrată în jurul unei idei poate schimba istoria fără acel polizor imens de ură Golgota ar fi arătat la fel?
pentru textul : polizorul dema tem ca ai devenit (prea) diplomat, Dorin...:) "candid" este un fel de..."hm..da...interesant..."? spune-mi, te rog, cum vezi imbunatatirile de sintaxa.
pentru textul : Niciun semn de la tine defrumos text, fără comentarii. ajuns la recomandate pe merit. singurul lucru la care aș cîrcoti este ideea unui dumnezeu care îți vinde gogoși despre viață. el, dimpotrivă, îți oferă viața.
pentru textul : laparovision deeste necesar să fim rebeli, să ieşim din turmă, să ne facem ordine în propria viaţă neţinând cont de o ordine universală, să ne punem ideile pe picioare rupând barierele de orice fel, să nu stăm la îndemâna celor care consideră că pot pune stăpânire pe spiritul uman, cel care rămâne tânăr şi nestăvilit.
pentru textul : oameni de valoare in umbra modestiei - Angela Nache Mamier demi-a făcut plăcere să aflu despre această doamnă pe care şi eu o cunosc un pic din mediul literar online.
şi sunt de acord cu Dalai-Lama!
vălul mayei?! vin prudent și spun că îmi pare prea alegoric poemul. fii puțin mai darnic (cu poezia și cu cei ce te ''vânează'') și nu mai sădi capcane (vezi maya - te poate duce către india sau america centrală).
pentru textul : candelabrele deAndu, este părerea ta...eşti amabil să o împărtăşeşti cu mine şi îţi doresc din suflet sărbători fericite. Şi celorlalte talente mari şi mici de pe H. Şi oamenilor pur şi simplu de aici. Dar comentariul tău e evaziv, spune multe şi nimic de fapt, aş fi preferat ceva mai concret şi focalizat. Cum adică exagerez în emoţie? Aceasta e doar o poezie naturală şi foarte sinceră, nu este "căutată" cu lampa de veghe. Să nu zici că mă laud :), este vorba doar de modul în care a fost scrisă. Deci e poate prea frustă. În ce priveşte clişeele, nu ai dreptate, zic eu, nici în general şi nici legat de poezia aceasta. Bun, nu-ţi place finalul...este părerea ta, exact cum ai scris şi tu nu e o poezie "căutată".
pentru textul : fotografie de grup cu pescari deMomentul de luciditate, atunci cand te intrebi la ce bun si realizezi ca tot musuroiul de dorinte, cautarile mereu in cerc, caruselul de iluzii, toate mastile si personajele iti par drumuri inchise... probabil ca totul se reinventeaza din acelasi loc de unde a inceput candva... umbilicum mundi.
pentru textul : țesut viu dete parafrazez, cu sau fara voia ta: Uite asta eu spun că se numește „să privești atât de departe și în adâncime și mai nu știu cum, că ajungi să nu mai vezi copacii de pădure”... În felul ăsta, în scurt timp, există riscul să ajungi să ai halucinații vizuale/auditive, adică să vezi lucruri acolo unde ele nu există și să nu observi ceva ce se află chiar în preajma ta. Nu, Eugen, in text nu este vorba despre nicio anomalie. nu asta era miza si nici subiectul.
ai idee despre ce e vorba, de fapt? sau doar ai scris si tu ceva, neatent, dupa deraiere, pentru ca asta a fost, nu altceva.
pentru textul : terorism individual* dePoemul necesită câteva șlefuiri, întâi voi spune despre ele: "fericirea mea de ceară" - alăturarea cirea-ceară în poezie este, muzical, de evitat. În versurile: "despre iubirea ta ca un loz câștigător când eu niciodată nu joc și mai ales pierd" - aș fi scris: "despre iubirea ta, loz câștigător când eu nu îl joc vreodată/întotdeauna pierd" (e doar un exemplu spontan, poți găsi altă versiune) - fiindcă bruiază acel "ca un" și "când eu niciodată nu ... și mai ales". "singurele cuvinte care fac vară dintr-o dată" - cred că aici lipsește "se", cel puțin așa reiese din titlu, nu cred să fie un artificiu poetic "fac vară". Cred de asemenea că repetiția din versurile finale "nu joc la lotot" este inutilă, are efect redundant. Ce îmi place în acest poem este fluiditatea trăirii, contrastele dintre stări, tonalitatea ușor gravă care alunecă aparent în ludic. Iar dintre versuri am ales: "îți voi scrie.../despre anotimpul făcut din nuiele împletite în care mă balansez până când orizontul se răstoarnă amețit" Ela
pentru textul : Cuvinte care se fac vară deAlma, am scris o singura data, dar s-a intrerupt cartela; nu prea am stiut regulile internetului de aici din Vicenza (pe unde umblu in aceste momente) si din nefericire, a iesit cu totul altceva decat intentionam. sper ca Virgil sa nu se supere ca a iesit un comentariu triplu si departe de ceea ce doream sa scriu...nu am laptop-ul cu mine... in sine poemul este reusit, si poate fi perceput asa cum este.
pentru textul : o lățime de masă deStimate Nicholas,
pentru textul : semper idem deEu nu știu dacă ești 'american' cum zici sau ești doar un român plecat care nu știe prea bine în ce limbă să se exprime. Asta este o dilemă destul de răspândită în diaspora, dar, crede-mă, alții cum ar fi Virgil T sau Luminița S au reușit să rezolve această dilemă mult mai bine decât matale.
Pe 'românește' poemul este plin de prețiozități inutile, alunecă între sublim și ridicol absolut derutant pentru chiar și o cititoare binevoitoare, așa ca mine.
Iar ultima strofă este o mostră de varză post-modernistă, ceva de genul 'care nu pricepeți sunteți proști, dar nu atât de proști încât să nu căscați gura''.
Vă recomand sincer ieșirea cât mai rapidă din această schizofrenie literară... ori sunteți român, ori sunteți american Domnule Dinu... scrieți ca atare!
Că n-oți fi Mafalda.
Matei, in chat-ul de la Craciun eu am fost cel ce ti-a spus despre mulsul caprelor. Imi pare rau si imi cer scuze. Sincer. Tu mi-ai raspuns ca mai bine la mulsul caprelor decat la mila altora, eu intelegand ca eu as trai din mila altora, ceea ce nu e adevarat. In cei peste 30 de ani de cand sint in America, nu exagerez, dar cred ca am dat din veniturile mele peste 100,000.00 de dolari donatii pentru diferite cauze umanitare. Multi din banii acestia au fost trimisi in Romania. Am publicat aici in State o carte, vreo 200 de exemplare au ajuns in Romania si le-am dat pe gratis. Informatia asta e in plus, o stiu, nu trebuia s-o vantur. Ceea ce e bine de spus si de receptionat este faptul ca uneori fiecaruia dintre noi ne sare capacul, ne lasam purtati de orgolii, mai zicem una, mai zicem alta, la suparare, Virgil incluzandu-se, si poate el cel mai mult. El nu suporta contrazicerea ci ii place mult gadilarea la burta.
Si in cazul de fata, e normal sa apere Hermeneia si ajutorii sai. Eu am mult respect, pentru Vlad, desi nu-l cunosc, dar imi dau seama ca e un om exceptional. In disputa aceasta, Matei, tu n-ai dreptate. Eu daca as fi in locul tau mi-as cere scuze.
Virgil, recomand, (ca un om secundar pe site, stiu ca nu am nici cea mai mica greutate in ochii tai, ceea ce mi-e absolut indiferent,) ca dupa ce Matei isi va cere scuze de la Vlad, si stiu ca o va face, sa stergi acest text informativ. Te-ai plans prea mult in el si smiorcaiala asta ti-a adus 5 penite pe nedrept. E clar pentru toata lumea ca aici autorul (si efortul lui) a fost impenitat si e jenant. Fii si tu drept cu tine insuti, aici e momentul.
pentru textul : starea hermeneia deÎnainte să-l mai folosiţi, vă rog să citiţi câteva informaţii despre butonul "atenţie editor".
pentru textul : Amurgul deschide o fereastră înlăuntru desunt de acord cu stefan. aproape ca altfel n-as fi avut incredere in impactul pe care l-a avut asupra mea. cred ca un pic curatata poate sa-si pastreze puterea de impact fara a mai provoca poticniri. incearca sa nu scrii gandindu-te la ce asteapta altii de la tine, altfel poezia capata nuante teribiliste si se simt intotdeauna. asta mi-o spun si mie, dealtfel.
pentru textul : după-amiază de sâmbătă deUn poem bun, sunt intru totul de acord cu aprecierea acordata de yester (un om care evolueaza constant neincetat si neperturbat) nostalgie&spleen induse printr-un nivel discursiv, o parte quasiconfesiva dar mai ales realitatea imbibata de ceea ce suntem. Daca ar fi sa adaug ceva cu umilinta ar fi doar excelenta depictare a extravagantei frustrarii maternale purificata insa prin katharsisul tainei paternale privind despartirea pamantului de ape. Sigur ar mai fi cateva lucruri de spus de exemplu excluziunea ca principiu de baza al numerologiei mistice apoi geometria in asocierea cu viata si moartea Bravos, Andu
pentru textul : Albe&reci denu ştiu dacă limbi de şarpe este exprimarea cea mai bună. după câte ştiu, şarpele n-are mai multe limbi.
pentru textul : Altfel depoate limbă de şarpe, sau limbi de şerpi. înţeleg degetele, dar nu ca nişte limbi de şarpe. e ca şi când ai spune: şi chiar eu aş fi diferiţi.
Hanny, David este și regele meu, dar desigur că tu nu vei putea pricepe asta pentru că, nu-i așa, nu te pricepi la mesajul criptic. Și nu cred că ar fi fost homosexual, nu există în Scriptură nimic care să sugereze asta, bineînțeles dacă nu vrei să confunzi prietenia dintre doi bărbați cu homosexualitatea. Dar oare poate pricepe o femeie prietenia dintre doi bărbați?... mă îndoiesc...
pentru textul : deuteronomia dedragul meu, eu comentez probabil aproape orice aici pe Hermeneia.com nu am nici o rezerva sau prejudecata fata de nici un tip de literatura acest text, in acest caz incepe sa sune a hai-ku. asculta-l si tu...
pentru textul : Colțul obscur deeu am fost sincer, tu esti ironica. nimic mai simplu în a demostra (desi n-ar fi nevoie) paralelismul incompatibilitatii. o zi frumoasa, totusi.
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea deUn exemplu bun de cum poate ingineria sa strice poezia. Repetitia este un procedeu folosit de cand lumea si pamantul in poezie pentru a sublinia, a ingrosa sa spun astfel. Insa ceea ce face diferenta de care vorbeam intre un poet si un inginer este ce cuvant foloseste pentru a fi repetat. "Suficient" este un termen ingineresc, tehnic, el se refera la cantitati exacte calculate pentru a satisface anumite nevoi (necesitati). Ia sa incercam sa inlocuim in poemul domnului inginer pe "suficient" cu "destul" si sa vedem ce ar iesi: "nu am niciodată destul de multi blugi destul de multe masini destule computere destule laptop-uri nu am niciodată destul de multe cărti destule programe pe computer destul de multe pixuri destul de multe dictionare nu am destul de multe discuri dvd-uri mp3-uri aparate de fotografiat nu am destule pensule vopsele surubelnite destule lucruri vechi si (aici mergea inca un destule, zau) lucruri noi destule ore de noapte si (fara si) nici destule ore de zi nu am destul de multe cutii destule condimente arome exotice nu am destule variante nici destule dezamăgiri nu am niciodată destul de multe răspunsuri nici destul de multe amintiri nu mai am destule (de multe) zile de trăit (niciodată)" Huh? Andu
pentru textul : nu am niciodată suficient de mulți blugi deda...recunosc că nu este-nici acesta- un text "lucrat"...cules din suflet și atât!...acum aș scoate și eu "buzele noastre"...și poate aș mai adăuga ceva...sau nu... mă bucur că a răsunat cumva textul meu și mulțumesc!
pentru textul : Bilet pe o toamnă destimabililor doieditori
pentru textul : mihai viteazu decu respect mă aplec asupra atenției Dvs
și vă mulțumesc răsucind cheia
o să vă doară puțin
dar nu o să curgă sânge
bingo. bingo!uite asa imi place mult mult. am cazut in capcana iluziei. am vazut o camera care nu era, si chiar multe altele. super.
pentru textul : crochiu I deSilvia, chiar îmi lipsea prezența ta sub textele mele... Am zâmbit un pic... Apoi am devenit serios și mi-am dat seama că nu știu cum să iau în brațe un poem. Desigur nu e fatală chestia... M-a bucurat trecerea ta, ca pe vremuri când dădeam nas în nas pe lira:) Mulțumesc frumos!
p/s verbul în care mă înec "a lăsa" e tot la impersonal, deci nu eu, nu eu:)
Mariana, tu pui sufletul și acoperi cu el defectele de tonalitate ale acestui poem. Dar o faci atât de frumos încât aș prefera ca vizitatorii să citească mai întâi comentariul tău apoi poemul. Pe mine mă bucură fiecare trecere a ta. E ca o strângere de mână într-un moment dificil al vieții mele. Și fiecare poem, că e mai dulce , mai rezonabil , sau cum o fi el, are nevoie de oameni ca tine. Oameni frumoși care să încurajeze. Îți mulțumesc! Iar pentru urare dublez gratitudinea:)!
pentru textul : sar peste novembre deFoarte posibil sa dau cu bata in balta prin faptul ca habar n-am despre ce este dincolo de vers, de trairea poetului... sub aspect strict formal am ales sa scriu un alt scenariu in care am diminuat armonia gesturilor celor doua personaje (acel "noi") optand pentru descrierea din afara a unui posibil dialog al disonantelor... mai bine tac si... cu fiecare zi între noi păienjeniș de gesturi intuite meschin iubire nepotrivită zilei luciditate-n delir ma scutur dimineața de vise în piele de manz ne mușcăm trupurile apoi le bandajam cu orgolii albastre zburăm deasupra orașului în mașinile noastre lucitoare vorbim despre scheletul giocondei sfidînd distanță dintre noi hohotesc privindu-te discret în ochi tu imi arati lutul din aripi ne prăbușim între ganduri ca intr-un lagăr
pentru textul : despre scheletul giocondei depi punct es: şi nici măcar nu am spus nimic despre "fontă dură", despre aparentul subiect multiplu din "Mama mea, bătrâna sobă din fontă, îmi ghida" pentru că, bănuiesc, mama nu este soba, sau despre graniţa foarte fină (până la inexistenţă) dintre "a şuiera" şi "a fluiera"...
pentru textul : ceainicul desugestiv. ce frumos apus în care ultima rază este zdrobită.
pentru textul : Haiku în vie depotrivite cuvinte pentru o astfel de imagine!
Scuze, Mariana. Sper să nu mai fie greseli, acum.
pentru textul : auto - market deLea, ma bucur daca textele mele iti plac. Da, stiu ca sunt cam sumbre, ele sunt cealalta față a medaliei :). Multumesc pentru semn, te mai astept cu pareri sau impresii.
un poem scris la foc târziu. noaptea, când predomionă sentimentele. nu o să îți justific ceea ce am spus, pentru că simt la fel.
pentru textul : tu trează nămeți deAlma, am corectat si am modificat. Multumesc de atentionare. :) Da, a patra dimensiune ar putea fi ideea de timp.
pentru textul : labirinturi existentiale dePagini