Hmmm... cam încărcată poezia. Cu alte cuvinte, pare artificială, din dorința de subliniere a stării. Am reținut "concasorul de vise", ca și ultima strofă. Nu am înțeles cu cine face acordul verbul la plural in strofa a doua, iar ideea repetată, practic, a concasorului din strofa a doua cu mașina de tocat din strofa a treia nu e prea benefică. Cred că tinzi către un stil ermetic, poate de aici și senzația mea de aglomerare.

Aceeaşi problemă privind postarea textelor. Îmi cer scuze că am intrat aici.

secretul titlului l-a elucidat deja Marina ...ombra mai fu, arie din opera Xerxe de Haendel. odată trasă umbra de după cortină apar persoonajele /(alaturi de umbra sunt 6) ca in teatrul lui luigi pirandello ...un poem asadar pirandellian. prologul e substituit de masurile introductive. /nu e nevoie să asculți acustica străzilor e sub demnitatea jobenului milord și dacă brusc simți dor fii mulțumit e mai bine decât să ți se facă iar nă sub baston/ simt o asemanare izbitoare cu alte versuri /colombini într-un salt mortal-poeții mylord, în fiecare suflet e un tron de rege coroană și sceptru așteptând în ultimii stropi ai zilei un pumnal se spală în nisip/ preluate dintr-un poem ce poarta chiar titlul ,,joben''. forma poemului e pentastrofica, fiecare purtand un titlu semnificativ:1. definiții, 2.axiomă, 3.teorema simbiozei, 4.demon_strație prin reducere la absurd, 5.corola_r *legi matematice in slujba poeticului, personal nu sunt de acord cu fragmentul /începe încălzirea cu definirea femeii/ pare sportiv insa in detrimentul muschiului poetic /panis angelicus fit panis hominum / e o parafrază din /panis angelicum fit panis dominum /(ce constituie penultima strofa dintr-un imn sacru celor interesati le recomand creatia lui cesar franck-panis angelicus si chiar interpretarea lui pavarotti) remarc /axiomă] ea poartă șarpele la vedere încolăcit în jurul umerilor șal lasciv rece ca brațul tău îngropând șampania nopții în asfaltul fierbinte o scormonește cu dinții sub clavicula de oțel botul însângerat cu mag mă d oare/ (nu trebuie demonstrata ca orice axioma care se respecta) si de asemeni /[teorema simbiozei] nu se poate trăi cu ea și nici fără este o iubită incomodă capricioasă greu de răvășit are rochii cusute până la glezne cu decolteuri adunate nod sub lobul urechii te previne nu se poate decât una din două alternative îi urăști sau iubești șarpele cu aceeași patimă ne stăpân ită/ dp meu de vedere aici e inima poemului, restul e tehinca bulgarelui de zapadă *simt folosirea unui alt fragment muzical de o intensitate aparte /pieta Signore/ intr-o nuanta usor peiorativa. *remarc eul liric spectator implicat si comentator ironic al unei drame petrecute sub ochii sai, intertextul e o tesatura fluida de da-uri si alte da-uri codificate si decodificate subiectiv. *e un poem replica ad musica dar fin si inteligent construit, un domino de dame in care eu-l masculin e privit cu compatimire, o dominare a femeii care /atunci nu mai e nimic de demonstrat cântă pietà signore volgi i tuoi sguardi sopra di me/ *nu stiu ce e advilul insa nu m-a impiedicat sa dau penita in semn de admiratie poetica autoarei. sapphire, Multumita? *sa nu uit: cantabilitatea poemului e data de abundenta vocalelor inchise si a consoanelor siflante. poate fi vazut ca un recitativ interpretat ad libitum e molto rubato. katya kelaro

de ce ti se pare tie ca as contesta penita asta? nicidecum si nici nu vreau sa te invinovatesti singura pentru acest gest. ce naiba, doar nu am dat in mintea copiilor sa ma adresez unor consilii virtuale pentru niste penite virtuale. era doar un dialog bazat pe niste idei. faptul ca te-am provocat la niste raspunsuri si faptul ca reactionat berbeceste ma amuza. sa ne destindem deci. lasa-i pe profesori, aia te invata cum sa ramai mereu sub ei...

impresia mea? e un text oarecum contemplativ, dar nu spune prea mult. sper sa mai incerci

Bine aţi punctat aici. Evoluţia e vizibilă. Eu remarc şi ideea, limbajul bine structurat, chiar economia de cuvinte fără a pierde înţelesul. Dănuţ scrie bine, merită citit. Transmite excelent starea momentului şi induce imagini deosebite. Cît priveşte traducerile, sînt bune, chiar savuroase.
LIM.

acum îmi place. pentru că îmi place mult, regăsindu-mă pe mine în postură auctorială. despre idee, imagini tra la la nu mai e cazul să vorbesc.

Și dacă ceea ce am afirmat te-a făcut să te simți jignită - indiferent că intenția mea nu are legătură cu asta, sper să poți înțelege măcar ce am dorit să comunic și să îmi ierți sinceritatea, în caz că a deranjat. Crede-mă că sunt multe utile în ce am spus până acum pe pagina ta. Și știu că le percepi. Dacă nu îmi păsa, tăceam. Așa cum am tăcut mult timp. Și dacă voi tăcea de acum înainte, este fiindcă e mai bine pentru moment. Prin urmare, consider că ce am avut de comunicat aici, am încheiat. Rost pentru întrebări nu mai este. Iar "polemic-brainstorming" - scuze pt invenția acestei sintagme, în caz că nu există - nu mă caracterizează și nu o voi interioriza niciodată. Vlad Turbure are dreptate în ce scrie. Fiindcă eu ți-am dat bună toată ziua mult timp. Și mă așteptam la același lucru, pe orice coordonate. Și ceea ce e bun, va dăinui. Deși, evident, că și răul poate dăinui. Ce-ar fi să fim dincolo de ele?

după îndelungată gândire (cam zece minute), am decis să păstrez, cel puțin deocamdată, varianta inițială. nu din încăpățînare, nici din orgolui, ci pentru că acel „se târăște”, așa singur-singurel, mi se pare prea dur și, parcă, mai puțin... plastic.

mă gândesc, însă, să aleg între celelalte două variante rămase în discuție - una a mea, alta sugerată de tine.
deși... parcă se repetă aceeași ideea, îmbrăcată în altă hăinuță. :)

o să văd.
Mulțumesc mult, Mariana.

draga Tincuta, cu siguranta alergiile sint rele si neplacute. Personal ma indoiesc ca poti face alergie de la yerba mate. Poate e de la altceva. Eu zic sa mergi sa te cauti.

Îmi place finalul şi aş reformula începutul din motive soresciene. ("Mă întorc cu faţa la perete/ Şi le spun prietenilor îndureraţi/ Mă întorc repede").

(felicitări pentru premiul de la Târgovişte!)

Adrian, îmi place foarte mult stilul tău în scris. Îmi place în acest text cum derulezi povestea cu tot „tacâmul” ei – poftiţi, ne îndeamnă autorul, luaţi cu voi şi lingurile de argint! Se va servi borşul lui tata! E bine că stăm la masă, e bine că Ispirescu e prezent cu lumea lui de basm (P. Ispirescu este un povestitor matur al copiilor, după părerea mea, nu scapă nimeni nepedepsit în basmele lui, şi ce pedepse... adică, numai dacă ne gândim cum fiii de împărat sunt pedepsiţi, chiar de împăraţi – tată pentru ei, te apucă groaza pe la vreo opt ani...
Metafora foarte bine plasată după o poveste clasică, fără efect acum, în prima parte, evident voit, exact cum vine ea, naturală.
“Soră-mii i-a rămas mic şorţul, ori e mare.Oricum,tata acoperă albastru boxa aia făcută dintr-un sertar; cu degetele belite de cuie, pune fir pe fir, învârte încet butonul, înjură, învârte iar...”
şi minunata combinaţie: “ca păsări de plastic sub cer faianţat, vocii i-au crescut ochii.”
Apoi, imaginea cu tata, sora, strânsul mâinii, efectul psihologic lucrează intens – suntem martori, servim “borş”, lângă noi se derulează o scenă, fiecare este urmărit şi toţi ştiu că EL e tata: Na-vă, poate vă mai trece dracu’ foamea,…/… iî cere mamei un castron cu borş./ Mamei îi râde movul din jurul ochiului – tablou static; pe stop cadru, … mă strânge uşor de mână,/eu, pe soră-mea”. superb calup de imagini atât statice cât şi în mişcare doar pe retină.
“Cade noaptea cu surcele albe,/cât jumate de om, zăpada,/” – povestea copilului curat, sufletul curat – „zăpada”, „surcelele albe” – inocenţa, jocul de cuvinte doar pentru atmosferă pentru ca cititorul să poată trăi copilul din el şi să înţeleagă râsul rece, uşor ironic la o vârstă la care ironia înseamnă nu mai mult decât nişte „pantaloni rupţi în genunchi”: „râde la mine, îi simt râsul prin pantalonii rupţi în genunchi;”
“ledul din capul cutiei” – întunericul, frica sugerată prin contrast, teamă/curaj, oximoronic prin efectul invers psihologic redat foarte clar prin „şi ce”, mai de parte „ba da, ba nu, ei, şi?”
Repetiţia verbului foială prezentă în ultimile două strofe: Se foieşte tata./ Se foieşte mama./ Mă foiesc./ singurul care înjură de două ori este tata: “Se foieşte mama. Înjură tata./ … Mă foiesc. Înjură tata.”, copilul o singură dată în gând de teamă de tata când începe şi el a se foi: “Se foieşte tata./Ba nu mi-e foame.” – înjură prin negaţia: „ba nu”. deci, o face şi copilul.
Textul e foarte bun. După părerea mea aş renunţa la unele construcţii pentru o mai bună delimitare a sensurilor în propoziţii şi anume:
“cât un copil şi copilul râde frig” –“ râde frig” rupe cumva stilistic strofa. ai putea înlocui complementul cu punct –“ cât un copil şi copilul râde.” e frig;
“Brr, ce mult alb şi tot negru peste tot” – la fel, destul de nefericit stilistic acel “peste tot” (mă refer strict în context. Altfel, este o formă poetică. M-aş opri după “negru”.
Finalul l-am citit aşa: “Nu se mai aude nimic”. Poate ledul.
“Ledul e cumva încă./Mai era ceva în povestea aia.../Nu mai ştiu ce.
Strici povestea pentru că nu eşti în proză.
Sau poate poţi păstra “Nu se mai aude nimic” şi să te opreşti la versul “Ledul e cumva încă” pentru că eu, ca cititor, am înţeles finalul foarte bine, şi am descoperit şi efectul de led, doza de “ambiguitate clară” bine folosită, atât cât trebuie şi de la final încolo, vorba ta, mai trebuie să-mi fac şi eu treaba ca cititor
Eu îţi mai acord o peniţă şi de data aceasta pentru că reuşeşti să faci un cititor să te mai citească şi cred că nu este puţin lucru. ai un stil original şi asta îmi place la tine, Adrian! Succes!
P.S. Mă scuzi dacă nu prea este literar ce am comentat eu aici dar cred totuşi că mă vei scuza în contextul în care nu sunt critic literar.
şi...
bună ziua!:)

ok, cristina, in primul rind nu cred ca ai dreptate ca "nu prea este un haiku". in plus, nu ai facut nimic ca sa demonstrezi asta. si ma tem ca nu esti bine informata daca consideri ca un haiku nu poate contine metafore. le evita dar asta nu inseamna ca nu le poate contine. iti spun si tie ce am mai spus si altora: nu stiu cu cine ai discutat tu despre haiku. eu insa am stat de vorba cu oameni care scriu haiku si care au locuit multi ani in janponia si care sint destul de buni cunoscatori ai culturii si filosofiei japoneze. modul tau "purist" de aboradare (si oarecum dispetuitor - "Faptul că un micropoem are 5-7-5 silabe nu îl transformă în haiku.") nu are nicio legatura cu modul in care gindesc sau simt japonezii. este un mod pe care eu l-as numi simplist. japonezul "simte" haiku. nu il scrie dupa reguli. evident, exista principii si traditii. dar si ele sint ca si traditiile noastre, orientative. a spune ca "cerul de plumb" nu poate exista intr-un haiku dar "cerul plumburiu" da este putin amuzant. in orice caz lucrurile sint mult mai nuantate si mai personalizate decit crezi tu. evident in japonia. probabil nu in europa.

despre link-ul acela. inclin sa ii dau dreptate ralucai. evident nu se pot face reguli pentru orice situatie. dar, daca vrei sa oferi o explicatie si nu esti dispusa sa o scrii, iar un link o ofera in mod clar, atunci probabil este ok sa il folosesti chiar daca si in acest caz este de evitat pentru ca nu as vrea ca hermeneia sa devina un "directory", o colectie de link-uri catre alte site-uri. dar mai ales in cazul cum ai folosit tu link-ul, el este perceput ca o reclama catre un alt site. pentru ca te trimite la o pagina sau la un site intreg fara nicio adresa precisa. ce sa inteleg de aici? ca faci reclama acelui site. pentru ca daca voiai sa oferi o explicatie specifica necesara comentariului tau atunci o faceai. dar nu ai procedat asa. acest principiu se aplica si altor situatii si nu numai la comentariul tau. si vom avea grija mai mult pe viitor.

Mi-a plăcut îmbinarea dintre unele cuvinte cu valențe arhaice cu neologismele.