anna, stii ca am glumit. anticii aveau aceasta idee - a spune razand adevarul. normal ca nu ne impuscam, logic e ca fericirea noastra nu e din lumea aceasta... ma bucura faptul ca vei revedea textul, incepand cu greselile de ortografie. poate insist prea mult, insa lucrul pe text mi se pare esential. se spune ca sadoveanu alerga la tipografie sa inlocuiasca vreun cuvant, fie si-n ultimul moment. voi reveni. e confortabil sa vorbim rational, cu arma la tampla:P no?
Mda, un fel de delir pe care, personal nu prea il pot numi poezie. Un amalgam de imagini fortate, care culmineaza cu un final extrem de fals. Si ca o curiozitate(referindu-ma la titlul), e cumva o incercare de raspuns la adresa comentariilor critice pe textele tale?
Sapphire, e așa cum ai spus, a găsi mereu modalități prin care să prezinți cititorului aceleași idei vechi de când lumea. Dar există aici riscul de a nu fi acceptat, înțeles, pentru că, așa cum scriai mai demult într-un motto, "nu putem vedea decât ceea ce cunoaștem deja". Oricând, oriunde, există loc de mai bine, iar aici mai e de lucrat. Mulțumesc pentru comentariul tău. Ela, voi revedea textul cât de curând, cu prelucrările necesare. Îți mulțumesc. Francisc, ar putea fi și aceea o părere, mulțumesc de trecere.
nu te mai cazni nicodem ca n-ai inteles si nu ai cum sa pricepi. imi pare rau sa fiu nevoit sa iti spun dar nu ai organul poeziei. cel puțin din punctul meu (umil) de vedere. faci valuri degeaba. si iar intri in zona ridicolului.
dragutel. are cam mult exces de zel si forteaza limbajul pe alocuri, dar cauta sa se desprinda de mediocritate. cu un bisturiu atent, s-ar mai curata de cateva bubite si ar suna mai autentic. oricum, furnici cu esapament dracuie metalic e prea mult. de asemenea nu vad rostul explicatiei, nu e nevoie sa faci chestia asta - cand scrii un tecst e suficient sa ti-l asumi, prin asta dai dovada de nesiguranta. de altfel un oarecare tremur se simte cand lungesti.
ma rog, doar o parere.
paul, un poem .... minunat, aș zice în care planurile durerii, reamintirii se îmbină creîndu-mi senzația de ireal, ca și cum ne a-m afla în sufletul tău pe acel /câmp sfințit de o lună plină/ printre /prăștii și pixuri/. mi-a placut și
/nu știu sigur
de mai vorbim sau mai tăcem cine în cine
se aruncă acum
cu brațele deschise/. cred că am să recitesc des poemul :).
pentru aceste versuri deosebite prin forța de sugestie, pentru cuibărirea în poeme, pentru intrarea în lume ca în versuri. apoi nici nu ști cum intri în el pe nerăsuflate cresc copaci stai și îi privești printr-o fereastră vine cineva te prinde de mână prelungește până la tine ore și totul începe să pâlpâie iar nu-ți fie teamă trebuie doar să mărești miza uneori trebuie să ne personalizăm prăpăstiile, să le căptușim cu realitățile noastre, pentru că unde este mai liberă căderea, decât într-o lume în care poți urca? frumos, anna!
Răspunsul meu este NU frate, nu înțeleg!
Nu înțeleg... anume nu înțeleg de ce scrii chestii în care abuzezi de cuvinte... dumnezeu, păsări, copaci, inimă, lipsesc ficatul, plămânii, talpa piciorului și șalele.
Poemul mi se pare siropos la acest capitol.
Apoi, lipsit de structură literară, textul doar epatează.
Părerea mea
Pentru mine Bucureștiul și Maramureșul au însemnat întotdeuna extremele României. Asta mi-a fost percepția și nu rezultatul vreunei complicate analize. O comparație sau o alăturare a lor, pe majoritatea planurilor cred că ar naște lucruri greu de înțeles. De la casele de pe alt tărâm (dacă e și ceață evadezi... fără să vrei) și până la vâltoare, printre turiști des întâlnită vorba: fain aici, da să vii doar în vacanță. Evident, pentru artistul sensibil înseamnă mult mai mult. Cât despre cimitirul de la Săpânța, greu să nu te încerce contradictoriul. Probabil că e o confruntare între două atitudini în fața morții, nimic mai mult. Apoi staticul satului din maramu, îndemn la uitare și acceptare, contrast cu viteza de București și lăsat la urmă parcă a concluzie: verticalul, atât de prezent de la Dealu Ștefăniței și până dincolo, la ruși, cum le-a rămas ălora numele. Asta am cetit eu, restu poate ne spune mai multe autoarea cand o avea timp...
Doamnă, acolo nu e vorba de acord. Acolo e o simplă transformare a unui adjectiv, în adverb + inversiune (ochi închişi subţire - ochi subţire închişi). Fluenţa versului este/ poate fi împiedicată numai în urechile celor cu organul liric atrofiat ori slab dezvoltat.
de cind cu UMBRELE LIMBILOR mi-a lipsit capacitatea de a va acorda atentia cuvenita ca POET....asta ce este? BLASFEMIE? sau forma IPOCRITA de a accepta propria dumneavoastra realitate fata de Dumnezeu si restul lumii electrificate??
Dle Virgil Titarenco, constat, cu bucurie, că sunteți de o promptitudine uluitoare. De fapt, sunteti ubicuu, nimic din ceea ce se posteaza pe hermeneia.com nu ramane neobservat și (chiar) necomentat. Sunteti formidabil! Snteti un proprietar de site atipic. Multumesc pentru vizită și pentru peniță. Mircea Florin Șandru
Cît de fin ai țesut din esență de praf de stele, acest zbor sidefiu, acest dor desprins din negura conștiinței noastre îngropată, sufocată de dogme născute din spaime! Precum vântul din ploaie, precum urletul din tăcere, dragostea pleacă din sfințenie; doar sufletul știe cum să o ia de la capăt, știe cît să dea ca să primească "lumina caldă dinspre răsărit". Mi-a plăcut mult micul tău poem în proză, inefabilul aceastei bijuterii delicate, aproape imposibil de reprodus.
Este prima penita pe care o dau pe siteul asta... Mentionez ca nu sunt de-acord cu "și îmi povestea că la vară va merge-n Italia va înota în Mediterana îi va fi cald și albastru" idee care e in plus. Putea fi prezentata ideea conotativ, este prea explicita. Ialin
Un poem excelent! E un discurs liric de o sinceritate dezarmantă ca o spovedania în faţa unui duhovnic prieten. E o detaşare de sinele văzut ca un străin. E profund introspectiv şi are inserţii mistico-filozofice. La început, când l-am privit, am crezut că nu voi avea răbdare să îl citesc. Acum simt nevoia să îl reiau, să te ascult cum îmi vorbeşti. M-ai câştigat :)
Gidare sacerdotală în "vȃrful" unui locaș de cult (indiferent de religie). Cel care a ajuns Acolo este lăsat singur să capete revelația. Dacă e în stare. Dacă nu - NU.
Andreea, mai degraba: inima Ta este o cutie goala Emil, ar fi fost corect sa reactionezi asa undeva unde s/a comis un atac la persoana, mult mai grav:http://www.hermeneia.com/poezie/3473/, la al 4/lea comentariu. Adriana, si mie mi/a trecut prin minte...
un text plin de ironie la dresa celor care se cred veșnici numai prin faptul că pot gasi rime și le pot așterne în versuri pe hartia virtuala a acestui site si a altora asemenea. se pare că a muri, pentru cei ce scriu, nu este atât de simplu... un poem simpu, dar cu mesaj fin și elegant.
simt talent aici și nu mă sfiesc să o spun! poate trei personaje în unul, așa aș citi eu. oricum te voi mai plictisi cu comentariile mele, asta o știi deja. ai o vârstă frumosă când imaginația sau experiența pot spune ceva. insistă doar, mădă!
stiu ca nu este un text extraordinar, l-am scris gandindu-ma la ceea ce se intampla in tara acum ... in fine, nu o sa explic mai mult, deocamdata atat am reusit, o sa incerc sa revin pe text si sa ma eliberez de unele clisee atunci cand o sa-l pot privi detasat.
oricum textul nu e cu sinucigasi Raluca, unii oameni nu aleg sa se sinucida in nicio circumstanta, nici macar daca nu sunt capabili de a scrie capodopere, iar cu poezia nici eu nu ma joc, doar ca nu toti putem fi genii, unii suntem doar "oameni care scriu"... cat despre "malefic", ai grija ca el are efect de bumerang!
multumesc Paul pentru gandul bun si tie Adrian pentru interventie.
s-auzim numai de bine!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
anna, stii ca am glumit. anticii aveau aceasta idee - a spune razand adevarul. normal ca nu ne impuscam, logic e ca fericirea noastra nu e din lumea aceasta... ma bucura faptul ca vei revedea textul, incepand cu greselile de ortografie. poate insist prea mult, insa lucrul pe text mi se pare esential. se spune ca sadoveanu alerga la tipografie sa inlocuiasca vreun cuvant, fie si-n ultimul moment. voi reveni. e confortabil sa vorbim rational, cu arma la tampla:P no?
pentru textul : boabe de timp deMda, un fel de delir pe care, personal nu prea il pot numi poezie. Un amalgam de imagini fortate, care culmineaza cu un final extrem de fals. Si ca o curiozitate(referindu-ma la titlul), e cumva o incercare de raspuns la adresa comentariilor critice pe textele tale?
pentru textul : Poem perfect previzibil cu multe conjuncții denu există titlu românesc sau neromânesc. există doar titlu
pentru textul : dark glaze dede ce în cutia cu nisip?
pentru textul : Manifeste (1) - Manifestul Partidului Comunist deSapphire, e așa cum ai spus, a găsi mereu modalități prin care să prezinți cititorului aceleași idei vechi de când lumea. Dar există aici riscul de a nu fi acceptat, înțeles, pentru că, așa cum scriai mai demult într-un motto, "nu putem vedea decât ceea ce cunoaștem deja". Oricând, oriunde, există loc de mai bine, iar aici mai e de lucrat. Mulțumesc pentru comentariul tău. Ela, voi revedea textul cât de curând, cu prelucrările necesare. Îți mulțumesc. Francisc, ar putea fi și aceea o părere, mulțumesc de trecere.
pentru textul : pseudo-poems of a zen master denu te mai cazni nicodem ca n-ai inteles si nu ai cum sa pricepi. imi pare rau sa fiu nevoit sa iti spun dar nu ai organul poeziei. cel puțin din punctul meu (umil) de vedere. faci valuri degeaba. si iar intri in zona ridicolului.
pentru textul : california I dedragutel. are cam mult exces de zel si forteaza limbajul pe alocuri, dar cauta sa se desprinda de mediocritate. cu un bisturiu atent, s-ar mai curata de cateva bubite si ar suna mai autentic. oricum, furnici cu esapament dracuie metalic e prea mult. de asemenea nu vad rostul explicatiei, nu e nevoie sa faci chestia asta - cand scrii un tecst e suficient sa ti-l asumi, prin asta dai dovada de nesiguranta. de altfel un oarecare tremur se simte cand lungesti.
pentru textul : Lunea se moare uniform dema rog, doar o parere.
paul, un poem .... minunat, aș zice în care planurile durerii, reamintirii se îmbină creîndu-mi senzația de ireal, ca și cum ne a-m afla în sufletul tău pe acel /câmp sfințit de o lună plină/ printre /prăștii și pixuri/. mi-a placut și
/nu știu sigur
pentru textul : lasoul de aur dede mai vorbim sau mai tăcem cine în cine
se aruncă acum
cu brațele deschise/. cred că am să recitesc des poemul :).
pentru aceste versuri deosebite prin forța de sugestie, pentru cuibărirea în poeme, pentru intrarea în lume ca în versuri. apoi nici nu ști cum intri în el pe nerăsuflate cresc copaci stai și îi privești printr-o fereastră vine cineva te prinde de mână prelungește până la tine ore și totul începe să pâlpâie iar nu-ți fie teamă trebuie doar să mărești miza uneori trebuie să ne personalizăm prăpăstiile, să le căptușim cu realitățile noastre, pentru că unde este mai liberă căderea, decât într-o lume în care poți urca? frumos, anna!
pentru textul : memento deRăspunsul meu este NU frate, nu înțeleg!
pentru textul : înţelegi? deNu înțeleg... anume nu înțeleg de ce scrii chestii în care abuzezi de cuvinte... dumnezeu, păsări, copaci, inimă, lipsesc ficatul, plămânii, talpa piciorului și șalele.
Poemul mi se pare siropos la acest capitol.
Apoi, lipsit de structură literară, textul doar epatează.
Părerea mea
poate, putin, finalul strofei 4 scapa din context, generalizeaza fortat. pare lipit (ultimele 4 versuri). nu-mi pare de acolo...
pentru textul : départs dePentru mine Bucureștiul și Maramureșul au însemnat întotdeuna extremele României. Asta mi-a fost percepția și nu rezultatul vreunei complicate analize. O comparație sau o alăturare a lor, pe majoritatea planurilor cred că ar naște lucruri greu de înțeles. De la casele de pe alt tărâm (dacă e și ceață evadezi... fără să vrei) și până la vâltoare, printre turiști des întâlnită vorba: fain aici, da să vii doar în vacanță. Evident, pentru artistul sensibil înseamnă mult mai mult. Cât despre cimitirul de la Săpânța, greu să nu te încerce contradictoriul. Probabil că e o confruntare între două atitudini în fața morții, nimic mai mult. Apoi staticul satului din maramu, îndemn la uitare și acceptare, contrast cu viteza de București și lăsat la urmă parcă a concluzie: verticalul, atât de prezent de la Dealu Ștefăniței și până dincolo, la ruși, cum le-a rămas ălora numele. Asta am cetit eu, restu poate ne spune mai multe autoarea cand o avea timp...
pentru textul : Săpînţa, mon amour deCred ca motto acela nu prea are ce cauta aici in poezie, ca iese manea asa cu totul. Mai trec cu penita, sa vad daca ai schimbat, intai.
pentru textul : copiii erau fericiți deDoamnă, acolo nu e vorba de acord. Acolo e o simplă transformare a unui adjectiv, în adverb + inversiune (ochi închişi subţire - ochi subţire închişi). Fluenţa versului este/ poate fi împiedicată numai în urechile celor cu organul liric atrofiat ori slab dezvoltat.
pentru textul : Alb şi roşu dede cind cu UMBRELE LIMBILOR mi-a lipsit capacitatea de a va acorda atentia cuvenita ca POET....asta ce este? BLASFEMIE? sau forma IPOCRITA de a accepta propria dumneavoastra realitate fata de Dumnezeu si restul lumii electrificate??
pentru textul : Gând de vecernie deClaudiu Banu a fost membru pe aici, scria cândva, nu mai ştiu nimic de el de câţiva ani. Are o strofă scrisă mai sus.
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur dePentru idee (cu majusculă, poate), dar şi pentru felul în care ai desfăcut-o. Fain!
pentru textul : niciploaia deDle Virgil Titarenco, constat, cu bucurie, că sunteți de o promptitudine uluitoare. De fapt, sunteti ubicuu, nimic din ceea ce se posteaza pe hermeneia.com nu ramane neobservat și (chiar) necomentat. Sunteti formidabil! Snteti un proprietar de site atipic. Multumesc pentru vizită și pentru peniță. Mircea Florin Șandru
pentru textul : Mă voi însura cu o ardeleancă grasă și blândă deMultă căldură, detalii utile, descriere prin filtrul tău poetic. Stârneste un fel de invidie albă :)
pentru textul : Adrian Munteanu- un trubadur tomnatic cu privighetori în suflet deCît de fin ai țesut din esență de praf de stele, acest zbor sidefiu, acest dor desprins din negura conștiinței noastre îngropată, sufocată de dogme născute din spaime! Precum vântul din ploaie, precum urletul din tăcere, dragostea pleacă din sfințenie; doar sufletul știe cum să o ia de la capăt, știe cît să dea ca să primească "lumina caldă dinspre răsărit". Mi-a plăcut mult micul tău poem în proză, inefabilul aceastei bijuterii delicate, aproape imposibil de reprodus.
pentru textul : zborul tău sidefiu deEste prima penita pe care o dau pe siteul asta... Mentionez ca nu sunt de-acord cu "și îmi povestea că la vară va merge-n Italia va înota în Mediterana îi va fi cald și albastru" idee care e in plus. Putea fi prezentata ideea conotativ, este prea explicita. Ialin
pentru textul : partitură pentru singurătate şi orchestră deMersi Ioana
pentru textul : Ciorapii / Les chaussettes deUn poem excelent! E un discurs liric de o sinceritate dezarmantă ca o spovedania în faţa unui duhovnic prieten. E o detaşare de sinele văzut ca un străin. E profund introspectiv şi are inserţii mistico-filozofice. La început, când l-am privit, am crezut că nu voi avea răbdare să îl citesc. Acum simt nevoia să îl reiau, să te ascult cum îmi vorbeşti. M-ai câştigat :)
pentru textul : from scarborough fair with love deGidare sacerdotală în "vȃrful" unui locaș de cult (indiferent de religie). Cel care a ajuns Acolo este lăsat singur să capete revelația. Dacă e în stare. Dacă nu - NU.
pentru textul : Triunghiuri deAndreea, mai degraba: inima Ta este o cutie goala Emil, ar fi fost corect sa reactionezi asa undeva unde s/a comis un atac la persoana, mult mai grav:http://www.hermeneia.com/poezie/3473/, la al 4/lea comentariu. Adriana, si mie mi/a trecut prin minte...
pentru textul : if you go away deun text plin de ironie la dresa celor care se cred veșnici numai prin faptul că pot gasi rime și le pot așterne în versuri pe hartia virtuala a acestui site si a altora asemenea. se pare că a muri, pentru cei ce scriu, nu este atât de simplu... un poem simpu, dar cu mesaj fin și elegant.
pentru textul : balada mortului viu ▒ desimt talent aici și nu mă sfiesc să o spun! poate trei personaje în unul, așa aș citi eu. oricum te voi mai plictisi cu comentariile mele, asta o știi deja. ai o vârstă frumosă când imaginația sau experiența pot spune ceva. insistă doar, mădă!
pentru textul : Between the bars destiu ca nu este un text extraordinar, l-am scris gandindu-ma la ceea ce se intampla in tara acum ... in fine, nu o sa explic mai mult, deocamdata atat am reusit, o sa incerc sa revin pe text si sa ma eliberez de unele clisee atunci cand o sa-l pot privi detasat.
pentru textul : legendă cu oameni de rând deoricum textul nu e cu sinucigasi Raluca, unii oameni nu aleg sa se sinucida in nicio circumstanta, nici macar daca nu sunt capabili de a scrie capodopere, iar cu poezia nici eu nu ma joc, doar ca nu toti putem fi genii, unii suntem doar "oameni care scriu"... cat despre "malefic", ai grija ca el are efect de bumerang!
multumesc Paul pentru gandul bun si tie Adrian pentru interventie.
s-auzim numai de bine!
nu stiu de ce l ai pus aici. e un text bun, mi a placut
pentru textul : pridvorbe de:))
pentru textul : plouă cu dragoste dePagini