daca am vreo vina, sa-mi fie iertat. faceti asa cum considerati de cuviinta, dar daca aveti de gind sa ma coboriti la novice, o sa injur toti membrii in stinga si in dreapta pina imi suspendati contul definitiv, fiindca oricum nu o sa mai am dorinta sa activez aici. sunt o persoana educata si, eventual, nu o sa injur pe nimeni, dar o sa va rog politicos sa imi suspendati contul pe termen nedeterminat, lucru pe care il puteti pune in functiune de pe acum, daca hotariti sa ma degradati. si, vedeti, adriana lisandru cu pseudonimul sancho panza, membrul care mi-a acordat penita, este unicul moderator de pe site, si nicidecum nu eu i-am dat aceasta functie destul de importanta. mai amintiti-va ca am avut si texte pe care le-ati apreciat la timpul lor, desi intr-un procent mic, si ca penitele pe care le-am acordat au fost intotdeauna agumentate dupa regulament, si ca nu am jignit pe nimeni. sper ca nu e vorba de faptul cum ca am zis la un text care va apartine ca ar fi prost. nu cred ca e astra, nu va cred in stare. per ansamblu mi/am suportat pedeapsa cu suspendare si nu am incalcat regulamentul pina acum, adica, dupa suspendare, nu am mai primit avertizari. am inceput sa scriu fara abrevieri. pot sa promit sa nu comentez textele care nu/mi plac, sa/mi imbunatatesc calitatea textelor in limita posibilului, si sa renunt la a acorda penite. astea mi le ofera si notiunea de novice, dar nu vreau. dati-mi un termen de incercare, in care eu sa ma straduiesc sa schimb ceva viyibil in activitatea mea literara pe hermneia. ce ziceti? ecaterina
regulamentele s-au inventat ca modalitate de legitimare a coercitiei. iar aceasta impune raportul de subordonare (curat sclavagist, ar spune mai vechii ideologi) dintre subom si supraom. as putea continua, dar stiu ca nu am cu/pt cine... asadar... nene utilizeaza-ti regulamentul precum stii, matale l-ai inventat, matale m-ai retogradat, si tot matale (se vede ca pensia e epoca plicticoasa...) dai commenturi pre langa subiect, asa, sa stie "trepadusii" ce "tare" esti... si iata ca acum, unul dintre ei iti ofera si ocazia sa faci uz brutal de forta ce ti-ai arogat-o. pana la urma, toti profetii vorbesc in numele lui Dumnezeu si adora sa-i pedepseasca pe pacatosi cu plagile Lui.
Textul îmi amintește de Blandiana, nu în sensul de contaminare ideatică, dar în acela, mai plăcut, de creare a unei atmosfere vagi, cețoase, de stări obnubilate de angoase, asezonate cu reminiscențele unui periplu lăuntric prin anotimpurile sufletului: tiparele de greieri, carnea ninsă, sămânța fricii. Regăsesc aceeași maturitate lirică strunită de la început în metaforele tale de debut șarjând obscurul, neprecizatul, muzicalitatea sugestiei: "cvadrige de ceață", insule topindu-se, etc. Mă miră că, deși ai atâtea expoziții, publici atât de puțin pe hârtie. Aș citi ceva S.F. din creația ta, sunt curios cum se descătușează liricul tău pe domeniile imaginației eliberate de daturi ontologice. Unde pot citi poezie sau proză S.F. scrisă de tine? Mă gândesc că trebuie să îți placă Ray Bradbury, cel mai liric scriitor de S.F. din istorie, poetul fantasticului modern. Am dreptate sau nu? :)
Lucian, incearca sa acorzi versului alb un alt ton, mai putin descriptiv/explicit, asta in primul rind. de aceea, daca doresti o parere sincera, personal as evita rimele din a doua strofa. mare atentie la simboluri, tenta freudiana elimina continutul filosofic. cauta sa exprimi forta in final, o chintesenta a intregului poem.
Alma nu-s de acord. Eu cred ca trebuie sa folosim tot diapazonul , toate octavele posibile. Obscenul , senzualul , falsul , sunt conventii inventate, fluctuante in timp si in spatiu. Nimic nu e stabil nici macar valoarea, eu caut doar hedonismul unei biete clipe. Mai vorbim, e necesar....
Dacă erau toate la fel, era de peniţă. Ca şi data trecută (celelalte trei haikuri), nu înţeleg inconstanţa artistică. Dacă primul este aproape pueril (fără supărare!), iar ultimul ratează la constrast, prin supralicitare (natură moartă/gard viu/piţigoi între viu şi mort, dar totuşi viu), al doilea este aproape perfect.
Eh, asta este. Le luăm pe bucăţele. Ne mulţumim şi cu atât. Felicitări pentru nr doi!
ei da, iata o poezie simpla si penetranta, o poezie care nu se mai inchina cuvintelor, ci starii! am totusi niste obiectii - nu foarte importante, dar... -parca diminutivul "cerculet" nu s-ar impune - decat daca nu intentionai o ironie la adresa parafrazei, ceea ce l-ar justifica oarecum; - as fi lasat numai "și o să mai țin minte îndemnul / acesta / paradoxal" - fara adjectiv; - in prima strofa ai un subiect multiplu (prieteni, carti, femei) care, pare-mi-se, nu prea se acorda cu predicatul...mai corect spus, cu pronumele complement. (pe ELE, le), pentru ca prietenii sunt, totusi, de gen masculin. placut. felicitari. si..."paserea"?
Adrian mulțumesc petru trecere și un comentariu care mă face să perseverez,datorită acestui site învăț cum să sciu poezie cu adevărat.M-am ambiționat de multe ori chiar am vrut să renunț dar nu am putut dorința mea este să pot scrie așa cum faceți și voi pe Hermeneia.mulțumesc încă odată pentru atenția acordată poeziei.
finalul pare destul de ciudat, ca sa nu spun... bi.. But, anyway, remarc indeosebi strofa "în zori simt cum crește în mine copilul de sticlă ca o lentilă – zace în piața de flori și de sânge" Imaginea copilului ca o lentila in trupul femeii de sticla este memorabila. Probabil ca s-ar fi putut construi mai mult pe asta. Sau poate sint eu acum lacom dupa imagini care sa ma surprinda.
imi pare rau ca nu place. eu scriu poezie doar de placere. ma asez si fac o fotografie starilor in care ma aflu. scriu de palcere deoarece o parte foarte mare din profitul meu vine din publicarea si vinderea cartilor. cat imi era de atatia ani sa mai strecor cateva brosuri, cateva isbn-uri, si gata eram mare poet. dar eu am ales sa nu fiu asa. de cativa ani ma preumblu pe diverse site-uri si sincer nu am observat prea multe persoane care sa ma miste prin ceea ce scriu. le pot numara pe degetele de la o mana, printre ele e si profetul. in cei 3 sau 4 ani nu am reusit sa ma contrez cu nimeni pentru ca nu m-a interesat. viata mea e frumoasa asa cum e ea. imi pare rau ca nu pot fi mai mult de atat. oricum eu am scriu mai departe. multumesc de comentarii. s.
Un text comun structurat pe alternante bonome de afirmatii prin negatie si superlative mai mult sau mai putin stilistice. Mi-a placut ideea de a plange intr-o limba pe care n-o cunosti. Ialin
revolta sincera. o adevarata descatusare. sunt convins ca te/ai simtit mai bine dupa ce ai tot citit si recit ce ai scris aici. cu respectul cuvenit, mircea.
Îţi dau exemplul meu clar. Am lucrat şapte ani la un roman, în tot acest timp, a trebuit sa evoluez (atât cât m-am priceput) ca scriitoare de proză, şi, culmea sau nu, nici acum nu cred că mi-a reuşit asta pe cât mi-aş fi dorit. Zeci de listări, zeci de corecturi, dezămagire cu privire la ceea ce scriam, văzând ca nu a ieşit tocmai cum aş fi vrut. Acum, după cei 7 ani de muncă asiduă, pot spune că ceva s-a schimbat. De la acea povestire pe care am început-o, destul de timid atunci, adică acum 7 ani de zile. Nu înţelegeam, în unele momente, de ce editurile îmi refuzau scrierea. De ce eşuam. Acum ştiu. Pentru că nu muncisem cât trebuie. Pentru că nu evoluasem, ca scriitoare. Şi aş fi plâns, după orele de muncă, dar nu mă auzea nimeni. Şi nu-mi plăcea de mine atunci, pentru că nu-mi ieşise ce mi-am propus. Mi se părea că muncisem în van. Şi totuşi am mers înainte. Am continuat să scriu. Să lupt. Cu mine insămi, cu faptul că fusesem refuzată în atâtea rânduri. Pentru că viaţa este o luptă. Şi o carte înseamnă, până la urmă, tot o luptă. O luptă cu tine însuţi, să demonstrezi că eşti în stare de ceva, sau să demonstrezi că poţi, ca scriitor. De aceea, daca vrei rezultate, trebuie să trudeşti. De aceea îţi spun că şi poezia, în felul ei, e o luptă. Nu în aceeaşi măsură ca scrierea unui roman, care este cu mult mai solicitantă, şi cei care au dus la bun sfârşit un asemenea proiect ştiu ce spun. Revenind la poezie, tu ştii, cu timpul te perfecţionezi. Citeşti mai mult, evoluezi, ca poet. Asta înseamna luptă! Nu vorbeam în niciun caz despre măşti, un scriitor nu poartă măşti, dar ramane un luptător. E naiv, ca soldatul.
Să ştii că nici eu nu port măşti. Nu am intenţia să fac asta vreodată. Dar o sa rămân, sper, o luptătoare. Şi o sa îmi spun, acum scriu mai uşor o carte, pentru că am învăţat, odată, prometeic, şi plângând, cum să ajung de la rizibil la ceva mai mult de atât.
E adevărat, poţi să gândeşti că până la urmă nu merită. De ce să lupţi? De ce să nu dormi nopţile, de ce să munceşti ani şi ani ca să scrii un roman? Sau, în general. De ce să te documentezi să scrii un eseu foarte bun, sau o proză excelentă, de ce să scrii un poem minunat, care oricum se va pierde în noianul de informaţie de pe net? Oricum, ca scriitor român, nu poţi trăi din literatură. Răspunsul e totuşi la îndemână. Raportandu-te la tine ca om, primeşti satisfacţia. Când, după ani, eşti mulţumit că ai lăsat în urmă ceva, şi că ai muncit pentru asta, că ai crescut odată cu scrierea ta. Că cineva a citit-o. Şi poate că a rămas cu ceva din asta.
Maria, desigur, interpretari pot fi multiple. Dar, cele notate de tine in primul com. sunt cele mai relevante. Multumesc pentru revenire. Scuze pentru lipsa de diacritice in comentariu.
Imagini pline de prospetime, un fel de op art in care sunetele si culorile se contopesc intr-un absolut al luminii. Retinut: " hang drum și ploaie în china/ cerul își scutură ochii de păun".
hello, ma bag si eu in seama, daca nu te superi... firul poeziei e "prea" unitar (daca se poate folosi expresia"... prea gros, realizarea artistica e prea bogata in epitete si insistente fara acoperire... mi se pare ca te invarti in jurul cozii. parerea mea (ca sa citez din clasici) a LEX.
"cui îi mai pasă" - "cândva eu eram centrul" - "toți toți ajung să caute
un chip care să fie în stare" - "iar eu mă îngrop în pagini de subtilități și nimicuri". nu stiu daca mi-a placut ce ai scris, dar sigur mi-a placut cum ai scris. "trecut glorios" pare ratacit pe-acolo, pe de alta parte da o culoare interesanta poeziei. dar asta e poezia:) spor la scris, cele bune!
Subscriu la propunerea lui Acteon, doar că mi se pare mult 5 persoane, cred că 3 e de ajuns, dar Virgil hotărăște. Această echipă să propună "topurile" pentru luna în curs, iar criteriile să fie flexibile și chiar diferite de la o lună la alta (nu în totalitate).
Pentru început, vin cu un citat dintr-un articol, apărut în revista Știință și tehnică, despre profesorul John Polkinghorne, (laureat în anul 2000 al Premiu Templeton), care, după o carieră de cercetare în fizică, (sau tocmai datorită ei) a început o a doua, teologică. Desigur, nu e singurul… Citatul se vrea un mic addagio la punctul 6 al eseului dvs.,ilustrând cumva limita de care vorbiți și inerentele căutări pe care le generează: “Epistemologie și Ontologie: cunoaștere și origine. Polkinghorne a „inventat” o propoziție pe care o repetă atât de des încât soția sa i-a făcut într-o zi cadou un T-shirt pe care imprimase: „epistemologia modelează ontologia”. Și nu este așa? Nu avem atât de des de-a face cu oameni pe care acumularea de informație și cunoștințe în domeniul profesiei lor îi face să-și reconsidere punctul de vedere asupra originii lucrurilor, de la cea a Universului până la cea a vieții însăși, în acord cu ceea ce se consideră a fi mulțimea datelor observaționale și experimentale? Deși...nici cunoștintele, oricât de multe și diverse, nu înseamnă Cunoaștere, nici datele observației sau experimentului nu trebuie sanctificate și valoarea lor absolutizată. Cel puțin pentru un motiv foarte simplu: repetarea experimentului sau a observației, cu alte instrumente și aparatură sau chiar fără a schimbă NIMIC în instrumentarul folosit, va da TOTDEAUNA un alt rezultat. Pentru că CEL PUȚIN UN PARAMETRU este diferit, ori de câte ori se repeta o experiență: timpul.” Voi reveni. Felicitări pentru eseu! :)
Îl recitesc cu aceeași plăcere. Îi dau și peniță, e prea bun și n-ar trebui să-l dai la parodiat. Nu de alta, dar alții scriu pe-aici parodii (a se citi "panarame") crezând că scriu bine și mai sunt și încurajați de editori.
prima strofa mi se pare interesanta in amestecul de mirosuri ale diminetii, mar, cafea, fum de tigara, halena iubitului, cu toate ca nu pot sa scap de locul comun "aroma de mar verde" care a fost mult timp inscriprionata pe toate sampoanele, detergentii si sapunurile romaniei, mai ales ca doar gustul, forma, culoarea deosebesc merele, mirosul este aproape identic la toate. :)
daca ai pastra olfactivul si ai continua poemul pe aceasta linie cred ca ar iesi ceva
Nu toată lumea trebuie să se alinieze şi să poarte uniformă. Când creatorul a răsădit un câmp de flori nu le-a zămislit la fel pe toate. Ceea ce ne fascinează este adeseori tocmai diversitatea creaţiei. Arghezi nu s-a temut să fie el însăşi, amarnic şi scorţos, în ale sale "Flori de mucigai".
Avem în poemul acesta elemente de simbolism. Într-un registru determinat de alte simboluri precum râpă, de câini, de peisajul dezolant în care se află individul în momentul invocării divinităţii, cuvântul "dos" se integrează şi nu deranjează fondului lexical..
Marii creatori nu au intenţionat obligatoriu să fie douămiişti sau optzecişti. Ei au exprimat ceea ce le-a dictat duhul creaţiei în momentul respectiv. Ulterioare modificări pot de multe ori doar să dăuneze lucrării şi a dicta sau sugera cuiva cum să-şi desăvârşească lucruarea, ei bine asta ţine de subiectivismul fiecăruia.
Poemul poartă amprenta originalităţii şi susţin acest punct de vedere.
nu, Aranca, nici nu m-am gândit la versuri pentru copii. dacă versul își găsește atât de ușor rima este pentru că l-am scris simțind că trebuie scris, că voiește să fie așternut pe hârtie, că voiește să se elibereze din gândul, din mintea, din inima mea. acest poem este scris "dintr-o singură suflare", dacă pot spune astfel. mulțumesc pentru trecerile tale.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
poate puțin cam prea multe cuvinte pe alocurea dar are suflet. ceea ce nu e ușor să pui cu adevărat în niște amărîte de litere.
pentru textul : A murit ăla de debarasa mesele dedaca am vreo vina, sa-mi fie iertat. faceti asa cum considerati de cuviinta, dar daca aveti de gind sa ma coboriti la novice, o sa injur toti membrii in stinga si in dreapta pina imi suspendati contul definitiv, fiindca oricum nu o sa mai am dorinta sa activez aici. sunt o persoana educata si, eventual, nu o sa injur pe nimeni, dar o sa va rog politicos sa imi suspendati contul pe termen nedeterminat, lucru pe care il puteti pune in functiune de pe acum, daca hotariti sa ma degradati. si, vedeti, adriana lisandru cu pseudonimul sancho panza, membrul care mi-a acordat penita, este unicul moderator de pe site, si nicidecum nu eu i-am dat aceasta functie destul de importanta. mai amintiti-va ca am avut si texte pe care le-ati apreciat la timpul lor, desi intr-un procent mic, si ca penitele pe care le-am acordat au fost intotdeauna agumentate dupa regulament, si ca nu am jignit pe nimeni. sper ca nu e vorba de faptul cum ca am zis la un text care va apartine ca ar fi prost. nu cred ca e astra, nu va cred in stare. per ansamblu mi/am suportat pedeapsa cu suspendare si nu am incalcat regulamentul pina acum, adica, dupa suspendare, nu am mai primit avertizari. am inceput sa scriu fara abrevieri. pot sa promit sa nu comentez textele care nu/mi plac, sa/mi imbunatatesc calitatea textelor in limita posibilului, si sa renunt la a acorda penite. astea mi le ofera si notiunea de novice, dar nu vreau. dati-mi un termen de incercare, in care eu sa ma straduiesc sa schimb ceva viyibil in activitatea mea literara pe hermneia. ce ziceti? ecaterina
pentru textul : rem deregulamentele s-au inventat ca modalitate de legitimare a coercitiei. iar aceasta impune raportul de subordonare (curat sclavagist, ar spune mai vechii ideologi) dintre subom si supraom. as putea continua, dar stiu ca nu am cu/pt cine... asadar... nene utilizeaza-ti regulamentul precum stii, matale l-ai inventat, matale m-ai retogradat, si tot matale (se vede ca pensia e epoca plicticoasa...) dai commenturi pre langa subiect, asa, sa stie "trepadusii" ce "tare" esti... si iata ca acum, unul dintre ei iti ofera si ocazia sa faci uz brutal de forta ce ti-ai arogat-o. pana la urma, toti profetii vorbesc in numele lui Dumnezeu si adora sa-i pedepseasca pe pacatosi cu plagile Lui.
pentru textul : Doină deTextul îmi amintește de Blandiana, nu în sensul de contaminare ideatică, dar în acela, mai plăcut, de creare a unei atmosfere vagi, cețoase, de stări obnubilate de angoase, asezonate cu reminiscențele unui periplu lăuntric prin anotimpurile sufletului: tiparele de greieri, carnea ninsă, sămânța fricii. Regăsesc aceeași maturitate lirică strunită de la început în metaforele tale de debut șarjând obscurul, neprecizatul, muzicalitatea sugestiei: "cvadrige de ceață", insule topindu-se, etc. Mă miră că, deși ai atâtea expoziții, publici atât de puțin pe hârtie. Aș citi ceva S.F. din creația ta, sunt curios cum se descătușează liricul tău pe domeniile imaginației eliberate de daturi ontologice. Unde pot citi poezie sau proză S.F. scrisă de tine? Mă gândesc că trebuie să îți placă Ray Bradbury, cel mai liric scriitor de S.F. din istorie, poetul fantasticului modern. Am dreptate sau nu? :)
pentru textul : De-a lungul jumătății mele de viață deLucian, incearca sa acorzi versului alb un alt ton, mai putin descriptiv/explicit, asta in primul rind. de aceea, daca doresti o parere sincera, personal as evita rimele din a doua strofa. mare atentie la simboluri, tenta freudiana elimina continutul filosofic. cauta sa exprimi forta in final, o chintesenta a intregului poem.
pentru textul : Stare angelică 1 deAlma nu-s de acord. Eu cred ca trebuie sa folosim tot diapazonul , toate octavele posibile. Obscenul , senzualul , falsul , sunt conventii inventate, fluctuante in timp si in spatiu. Nimic nu e stabil nici macar valoarea, eu caut doar hedonismul unei biete clipe. Mai vorbim, e necesar....
pentru textul : Cuvinte fară stăpîn: cușmă, furcă, drob deExcelentă, excelentă a doua secvenţă:
"ultimul obuz –
pe rama bocancului
o buburuză".
Dacă erau toate la fel, era de peniţă. Ca şi data trecută (celelalte trei haikuri), nu înţeleg inconstanţa artistică. Dacă primul este aproape pueril (fără supărare!), iar ultimul ratează la constrast, prin supralicitare (natură moartă/gard viu/piţigoi între viu şi mort, dar totuşi viu), al doilea este aproape perfect.
Eh, asta este. Le luăm pe bucăţele. Ne mulţumim şi cu atât. Felicitări pentru nr doi!
pentru textul : Haiku ( 2 ) deei da, iata o poezie simpla si penetranta, o poezie care nu se mai inchina cuvintelor, ci starii! am totusi niste obiectii - nu foarte importante, dar... -parca diminutivul "cerculet" nu s-ar impune - decat daca nu intentionai o ironie la adresa parafrazei, ceea ce l-ar justifica oarecum; - as fi lasat numai "și o să mai țin minte îndemnul / acesta / paradoxal" - fara adjectiv; - in prima strofa ai un subiect multiplu (prieteni, carti, femei) care, pare-mi-se, nu prea se acorda cu predicatul...mai corect spus, cu pronumele complement. (pe ELE, le), pentru ca prietenii sunt, totusi, de gen masculin. placut. felicitari. si..."paserea"?
pentru textul : despre închideri deAdrian mulțumesc petru trecere și un comentariu care mă face să perseverez,datorită acestui site învăț cum să sciu poezie cu adevărat.M-am ambiționat de multe ori chiar am vrut să renunț dar nu am putut dorința mea este să pot scrie așa cum faceți și voi pe Hermeneia.mulțumesc încă odată pentru atenția acordată poeziei.
pentru textul : Răsăritul definalul pare destul de ciudat, ca sa nu spun... bi.. But, anyway, remarc indeosebi strofa "în zori simt cum crește în mine copilul de sticlă ca o lentilă – zace în piața de flori și de sânge" Imaginea copilului ca o lentila in trupul femeii de sticla este memorabila. Probabil ca s-ar fi putut construi mai mult pe asta. Sau poate sint eu acum lacom dupa imagini care sa ma surprinda.
pentru textul : Piața de flori deimi pare rau ca nu place. eu scriu poezie doar de placere. ma asez si fac o fotografie starilor in care ma aflu. scriu de palcere deoarece o parte foarte mare din profitul meu vine din publicarea si vinderea cartilor. cat imi era de atatia ani sa mai strecor cateva brosuri, cateva isbn-uri, si gata eram mare poet. dar eu am ales sa nu fiu asa. de cativa ani ma preumblu pe diverse site-uri si sincer nu am observat prea multe persoane care sa ma miste prin ceea ce scriu. le pot numara pe degetele de la o mana, printre ele e si profetul. in cei 3 sau 4 ani nu am reusit sa ma contrez cu nimeni pentru ca nu m-a interesat. viata mea e frumoasa asa cum e ea. imi pare rau ca nu pot fi mai mult de atat. oricum eu am scriu mai departe. multumesc de comentarii. s.
pentru textul : În loc de aplauze deUn text comun structurat pe alternante bonome de afirmatii prin negatie si superlative mai mult sau mai putin stilistice. Mi-a placut ideea de a plange intr-o limba pe care n-o cunosti. Ialin
pentru textul : rogatio derevolta sincera. o adevarata descatusare. sunt convins ca te/ai simtit mai bine dupa ce ai tot citit si recit ce ai scris aici. cu respectul cuvenit, mircea.
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș deCristina,
Îţi dau exemplul meu clar. Am lucrat şapte ani la un roman, în tot acest timp, a trebuit sa evoluez (atât cât m-am priceput) ca scriitoare de proză, şi, culmea sau nu, nici acum nu cred că mi-a reuşit asta pe cât mi-aş fi dorit. Zeci de listări, zeci de corecturi, dezămagire cu privire la ceea ce scriam, văzând ca nu a ieşit tocmai cum aş fi vrut. Acum, după cei 7 ani de muncă asiduă, pot spune că ceva s-a schimbat. De la acea povestire pe care am început-o, destul de timid atunci, adică acum 7 ani de zile. Nu înţelegeam, în unele momente, de ce editurile îmi refuzau scrierea. De ce eşuam. Acum ştiu. Pentru că nu muncisem cât trebuie. Pentru că nu evoluasem, ca scriitoare. Şi aş fi plâns, după orele de muncă, dar nu mă auzea nimeni. Şi nu-mi plăcea de mine atunci, pentru că nu-mi ieşise ce mi-am propus. Mi se părea că muncisem în van. Şi totuşi am mers înainte. Am continuat să scriu. Să lupt. Cu mine insămi, cu faptul că fusesem refuzată în atâtea rânduri. Pentru că viaţa este o luptă. Şi o carte înseamnă, până la urmă, tot o luptă. O luptă cu tine însuţi, să demonstrezi că eşti în stare de ceva, sau să demonstrezi că poţi, ca scriitor. De aceea, daca vrei rezultate, trebuie să trudeşti. De aceea îţi spun că şi poezia, în felul ei, e o luptă. Nu în aceeaşi măsură ca scrierea unui roman, care este cu mult mai solicitantă, şi cei care au dus la bun sfârşit un asemenea proiect ştiu ce spun. Revenind la poezie, tu ştii, cu timpul te perfecţionezi. Citeşti mai mult, evoluezi, ca poet. Asta înseamna luptă! Nu vorbeam în niciun caz despre măşti, un scriitor nu poartă măşti, dar ramane un luptător. E naiv, ca soldatul.
Să ştii că nici eu nu port măşti. Nu am intenţia să fac asta vreodată. Dar o sa rămân, sper, o luptătoare. Şi o sa îmi spun, acum scriu mai uşor o carte, pentru că am învăţat, odată, prometeic, şi plângând, cum să ajung de la rizibil la ceva mai mult de atât.
E adevărat, poţi să gândeşti că până la urmă nu merită. De ce să lupţi? De ce să nu dormi nopţile, de ce să munceşti ani şi ani ca să scrii un roman? Sau, în general. De ce să te documentezi să scrii un eseu foarte bun, sau o proză excelentă, de ce să scrii un poem minunat, care oricum se va pierde în noianul de informaţie de pe net? Oricum, ca scriitor român, nu poţi trăi din literatură. Răspunsul e totuşi la îndemână. Raportandu-te la tine ca om, primeşti satisfacţia. Când, după ani, eşti mulţumit că ai lăsat în urmă ceva, şi că ai muncit pentru asta, că ai crescut odată cu scrierea ta. Că cineva a citit-o. Şi poate că a rămas cu ceva din asta.
Nimic nu e în van.
pentru textul : rupestră/ rupestrian deMaria, desigur, interpretari pot fi multiple. Dar, cele notate de tine in primul com. sunt cele mai relevante. Multumesc pentru revenire. Scuze pentru lipsa de diacritice in comentariu.
Eugen.
pentru textul : Târâtoarea şi târâtura sau şarpele cu două capete deImagini pline de prospetime, un fel de op art in care sunetele si culorile se contopesc intr-un absolut al luminii. Retinut: " hang drum și ploaie în china/ cerul își scutură ochii de păun".
pentru textul : ploaie fără umbrelă pe sunete de hang drum dehello, ma bag si eu in seama, daca nu te superi... firul poeziei e "prea" unitar (daca se poate folosi expresia"... prea gros, realizarea artistica e prea bogata in epitete si insistente fara acoperire... mi se pare ca te invarti in jurul cozii. parerea mea (ca sa citez din clasici) a LEX.
pentru textul : nihil sine deo de-oameni dragi care au fost dar și sunt pentru mine de neegalat-
pentru textul : Friends defrumos mod de a pastra vie amintirea!
Am citit, lasa-mi un timp sa procesez ce ai scris. Ma bucur ca ai raspuns provocarii. :-)
pentru textul : Postmodernism versus New Age - sau invers deatunci retrag. N-am stiut. :)
pentru textul : Oala cu lapte de"cui îi mai pasă" - "cândva eu eram centrul" - "toți toți ajung să caute
pentru textul : consiliere cu freud deun chip care să fie în stare" - "iar eu mă îngrop în pagini de subtilități și nimicuri". nu stiu daca mi-a placut ce ai scris, dar sigur mi-a placut cum ai scris. "trecut glorios" pare ratacit pe-acolo, pe de alta parte da o culoare interesanta poeziei. dar asta e poezia:) spor la scris, cele bune!
placut
pentru textul : aspacardin sau nopţi nedormite deIată şi peniţa, Vlad Turburea. Pe vremea aceea lucra Virgil la ele, frumoasele!
pentru textul : scurt jurnal de călătorie în pîntecul mamei deSubscriu la propunerea lui Acteon, doar că mi se pare mult 5 persoane, cred că 3 e de ajuns, dar Virgil hotărăște. Această echipă să propună "topurile" pentru luna în curs, iar criteriile să fie flexibile și chiar diferite de la o lună la alta (nu în totalitate).
pentru textul : Cel mai, Cea mai dePentru început, vin cu un citat dintr-un articol, apărut în revista Știință și tehnică, despre profesorul John Polkinghorne, (laureat în anul 2000 al Premiu Templeton), care, după o carieră de cercetare în fizică, (sau tocmai datorită ei) a început o a doua, teologică. Desigur, nu e singurul… Citatul se vrea un mic addagio la punctul 6 al eseului dvs.,ilustrând cumva limita de care vorbiți și inerentele căutări pe care le generează: “Epistemologie și Ontologie: cunoaștere și origine. Polkinghorne a „inventat” o propoziție pe care o repetă atât de des încât soția sa i-a făcut într-o zi cadou un T-shirt pe care imprimase: „epistemologia modelează ontologia”. Și nu este așa? Nu avem atât de des de-a face cu oameni pe care acumularea de informație și cunoștințe în domeniul profesiei lor îi face să-și reconsidere punctul de vedere asupra originii lucrurilor, de la cea a Universului până la cea a vieții însăși, în acord cu ceea ce se consideră a fi mulțimea datelor observaționale și experimentale? Deși...nici cunoștintele, oricât de multe și diverse, nu înseamnă Cunoaștere, nici datele observației sau experimentului nu trebuie sanctificate și valoarea lor absolutizată. Cel puțin pentru un motiv foarte simplu: repetarea experimentului sau a observației, cu alte instrumente și aparatură sau chiar fără a schimbă NIMIC în instrumentarul folosit, va da TOTDEAUNA un alt rezultat. Pentru că CEL PUȚIN UN PARAMETRU este diferit, ori de câte ori se repeta o experiență: timpul.” Voi reveni. Felicitări pentru eseu! :)
pentru textul : (3) Câte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Primul intermezzo: Caragiale & fizica cuantică & dialetheismul deUn text frumos, cu iz memorialistic, în ton cu toamna care ne înveleşte tiptil.
"burnița mărunt a bucurești beat și tânăr
străzile reci ne umflau venele" - foarte reuşit semiportret.
"din banii lui de cazare sau
de cantină nu rețin" - "nu reţin" mi se pare redundant.
De bine!
pentru textul : i-am pus numele studenție deÎl recitesc cu aceeași plăcere. Îi dau și peniță, e prea bun și n-ar trebui să-l dai la parodiat. Nu de alta, dar alții scriu pe-aici parodii (a se citi "panarame") crezând că scriu bine și mai sunt și încurajați de editori.
pentru textul : două mâini deprima strofa mi se pare interesanta in amestecul de mirosuri ale diminetii, mar, cafea, fum de tigara, halena iubitului, cu toate ca nu pot sa scap de locul comun "aroma de mar verde" care a fost mult timp inscriprionata pe toate sampoanele, detergentii si sapunurile romaniei, mai ales ca doar gustul, forma, culoarea deosebesc merele, mirosul este aproape identic la toate. :)
daca ai pastra olfactivul si ai continua poemul pe aceasta linie cred ca ar iesi ceva
pentru textul : Dimineață cu mere verzi deNu toată lumea trebuie să se alinieze şi să poarte uniformă. Când creatorul a răsădit un câmp de flori nu le-a zămislit la fel pe toate. Ceea ce ne fascinează este adeseori tocmai diversitatea creaţiei. Arghezi nu s-a temut să fie el însăşi, amarnic şi scorţos, în ale sale "Flori de mucigai".
pentru textul : în rîpa aceea unde mor cîinii și oamenii fără acte deAvem în poemul acesta elemente de simbolism. Într-un registru determinat de alte simboluri precum râpă, de câini, de peisajul dezolant în care se află individul în momentul invocării divinităţii, cuvântul "dos" se integrează şi nu deranjează fondului lexical..
Marii creatori nu au intenţionat obligatoriu să fie douămiişti sau optzecişti. Ei au exprimat ceea ce le-a dictat duhul creaţiei în momentul respectiv. Ulterioare modificări pot de multe ori doar să dăuneze lucrării şi a dicta sau sugera cuiva cum să-şi desăvârşească lucruarea, ei bine asta ţine de subiectivismul fiecăruia.
Poemul poartă amprenta originalităţii şi susţin acest punct de vedere.
nu, Aranca, nici nu m-am gândit la versuri pentru copii. dacă versul își găsește atât de ușor rima este pentru că l-am scris simțind că trebuie scris, că voiește să fie așternut pe hârtie, că voiește să se elibereze din gândul, din mintea, din inima mea. acest poem este scris "dintr-o singură suflare", dacă pot spune astfel. mulțumesc pentru trecerile tale.
pentru textul : Mă duc și mă duc dePagini