Asta-i tot şpilul, Virgil. Prietenul meu Dan Farcaş, în „Labirintul cunoaşterii”, vorbeşte despre „adevărul pluralist” (al religiilor, artelor, filosofiilor, matematicii, ştiinţelor…). Important este ca „învârtindu-te în jurul cozii” să poţi sugera ceva, o ieşire măcar. Pe care, referindu-mă la mine, n-am găsit-o încă. Îmi vin în minte următoarele. Învârtindu-mă pe o stradă oarecare pe care trece foarte rar câte cineva, la un moment dat apare un ins. Fericit îl întreb: Nu vă supăraţi, caut „Intrarea Ieşirii.” Nu mă supăr, căutaţi-o…. Fericiţi cei care au avut şansa să o găsească. Sau măcar să le facă impresia că au găsit-o. Din motivul ăsta tot încerc să construiesc şi dărâm; şi o iau de la capăt. Într-o construcţie-deconstrucţie ce pare perpetuă. Uneori, poate cam des, o mai dau şi în bară (de exemplu, cu „mulsul vacii”). Ei şi. Pentru unii devine plictisitor. Şi, tot uneori, sper nu prea des şi enervant. Pentru mine este însă extrem de interesant.
Dar destul despre mine. Desenul acesta care mi-a fost dedicat şi pentru care nu ştiu cum să-i mulţumesc autorului, nu cred că sugerează ceva gen „Escher” cu ale lui benzi möbius. Ci, mai curând (îmi place să cred), un fel de „Scară a lui Iacob”. Pe care, dacă reuşeşti s-o urci, o arunci.
E ceva interesant cu textul ăsta. Mărturisesc că îmi place, are ceva natural, ne-artificializat. Sună chiar a declarație autentică. Există un fel de farmec inconfundabil al fetelor surprinse de iubire. Pe de altă parte sună însă pe alocuri puțin copilărește-„cheesy”. Sau poate așa percep eu. E greu să vorbești „despre dragoste” fără să cazi fie în intimisme, fie în platitudini. Despre Dumnezeu, sex și dragoste este foarte greu să scrii bine. Ți-o spune unul care se chinuie cu asta. Dar e un text care te face să te rentorci la el. Ți-am spus, nu?, că e ceva interesant cu textul ăsta.
Nu înţeleg echivocul...text bun fără valoare literară. Mulţumesc din politeţe pentru lectură.
Este un text autobiografic, nu un jurnal propriuzis şi cred că pe diverse siteuri ar fi trebuit să existe poate şi categoria auto/biografice şi memorii.
Eu îmi amintesc în această categorie, din ceea ce am citit sau răsfoit doar...memoriile lui Casanova, memoriile lui Churchill, "Amintirile unei fete cuminţi" de Simone de Beauvoir şi "Povestea vieţii mele" de George Sand. Acestea au desigur valoare literară, nu ştiu pe care îl preferi. Valoarea se cucereşte în timp.
Desigur un Jurnal ca acela al lui sau Noica se impune probabil fără discuţie. Cât despre jurnalul lui Julien Green nu pot spune deocandată nimic.
avand in vedere ca-s in sesiune si-ar fi trebuit sa invat si nu sa citesc literatura... e un compliment. M-a prins textul. E o mana exersata in spate, se vede. Nu incarca inutil, descrie sugestiv din putine linii esentialul. Mi-a placut atmosfera sumbra, de hotel ieftin. Si totul credeam ca va merge perfect. Dar nu-mi place finalul. Pur si simplu.. nu-mi place. E prea lumesc, prea stire de la ora 5.
Cel care-l ucide trebuia sa fie un tip de la bar, care-l vede asa cum si-a vazut si el prima victima, ca pe-un animal, sa fie un cerc inchis. :) Puteam sa jur ca asa se incheie.
Spor la scris, va mai citesc. Aveti o mana buna.
Bobadile, toamna e faina pe-aici. Am vin, am si horinca de Maranures. Desigur, unora nu le place estetica de pomelnic a versurilor mele. Dar intreb: cand cartea apare tiparita, o mai mai poate opri internetul? "Bocitorii.Asteptatorul" a aparut in 1000 de exemplare. Urmatoarea carte va fi 10.000 de exemplare. Sunt un scriitor mare ori un infatuat ca atatia bilboroci in ziua de azi? Si cand imi amintesc de volumul V din "O istorie a literaturii romane" a lui Ion Rotaru, unde nu gasesc safire si altceva dar ma vad pe mine batran, imi vine sa rad. Cum si scriam in cartea asta ce ti-o voi da: "si-mi vine sa rad". Pacat ca Profetul n-a vrut sa-mi dea o adresa postala, desi l-am rugat. Oare se teme ca-l voi asasina in America? Si gata, ca "contravin regulamentului". Dancus
Nuştiu exact ce nu-i bine, dar ceva nu sună bine de asta mi s-au părut în plus. Ştiu originalul şi ştiu perfect ce-i cu "mas" dar e ca şi cum ai fi sărit din context, atât doar. Într-un fel totuşi pare scuzabilă deoarece e pusă între paranteze
Cezar
bravo, domnule poetule! si ce titlu ai gasit... de fapt, nu, ce titlu te-a gasit! abia astept sa te citesc cu voce tare, de pe hartie! sau sa te recitesc pe alocuri, pe alocurile "hermeneice":) Ma bucur ca ai dat lumii inca o carte buna de poezie! cele bune, viata din belsug!
nu stiu de ce mi se pare o continuare la poezia ,,imi este teamă de femeie''... as mai lucra finalul, mi se pare slabut. banale ultimele 2 versuri, strica atmosfera creata frumos pana acolo. am o intrebare: daca ignoram distantele inseamna ca de fapt ne putem atinge, conventional sau nu... atunci de ce urmează ,,dar daca ne-am putea atinge''? nu inteleg... poate ca ar fi de fapt.. nu ignoram distantele.. zic si eu ca un poet incepator...
eu am auzit că există și un Dumnezeu al poeților. Alma, sunt sigură că te cunoaște... nu deranjează repetiția cuvântului "dumnezeu" și nici a numelui David, dimpotrivă, dă forță poemului și îi acordă un farmec aparte. m-au impresionat mult primele două versuri din ultima strofă. în rest,...îți dau dreptate "pasărea-dumnezeu poartă cu sine toate anulatele zboruri". sunt două cuvinte pe care nu ți le-am spus niciodată: te citesc cu plăcere și de cele mai multe ori după ce citesc... Dumnezeu e roșu... mulțumesc. Madim
Corect, e nepoetic pân' la dumnezeu. Mă găsisem să-i fac eu masaj cardiac ușii (apăs cu mâinile împreunate ușa/camerei/unu doi trei patru cinci) și apoi îi treceam aer în plămâni (acum suflu pe gaura cheii). Trebuie, fără îndoială, poposit mai atent la mine :). Mulțumesc pentru comentariu și pentru atenționare.
Virgil: Serpantina, cam lunga, ce-i drept, isi are izvorul intr-o imagine postata de dumneavoastra.Cu ocazia asta am aflat simbolistica diverselor lucruri indiene (o parte) Emil: Imagini inedite, altele -clisee mai putin interesante, zboara prin fata ferestrei.Amestec de bun si rau, de dulce si amar, asa cum este si viata. Multumesc tuturor pentru bunavointa si pentru sugestii.
textul nu e prost dar parerea mea este ca mai trebuie lucrat la cizelarea lui si mai ales ar trebui curatat de prea multele "ca un", "ca o", "pentru ca", "ca sa", etc... se vede ca autorul simte elementul poetic dar mai trebuie lucrat la modul in care ideea este pusa in text.
Prea multă retorică. Prea multă sofisticare. Am sa repet pana am sa obosesc: poezia nu se face nici din idei si nici din cuvinte, ci din sentimente (N. Stanescu). Lucru pe care, la inceput, nici chiar Nichita nu-l făcea. Dar apoi „trăia” într-o stare „poetică” continuă. Și nu numai cȃnd scria. La el tehnica, excepțională (ca și la alți poeti mari) era, automat, subsumată, în mod fericit și aproape de potența maximă, „panoramei sentimentelor”. Textele pe care le citesc în ultimul timp – cu pretenții de a fi „poezii” (nu numai pe internet) – (cu foarte rare excepții) nu sunt decȃt, pur și simplu, căutări obsedante de ceva „nou” care să șocheze – ca formă sau/și fond (vorbesc aici și de cele scrise de mine și în același sens; dar cel putin, sunt suficient de lucid sa nu cred că produc „poezii”). Din „receptor” de „poezie” cred că, în curȃnd voi deveni „misogin” în raport cu dȃnsa; și nu din cauza ei, celei adevărate; ci pentru fardurile și zorzoanele care o mȃnjesc din toate părțile. Mai degrabă prefer textele lui Baudrillard. Care „trăiesc”, pȃnă la exasperare, „Condiția postmodernistă”. Care îmi repugnă dar nu pot să nu o „percep” cum „tȃșnește” tragic din umbra acelor texte. Așa cum o făcea, pe timpuri, un Poe sau Rimbaud dar, atunci, împotriva „conditiei moderniste”; în ciuda unui Mallarme sau Varlaine care, și ei, umblau la tot soiul de «subtilități» tehnice, inovatoare, mai puțin Baudelaire. Bat, probabil, prea mult cȃmpii. Dar și textul de față, care a provocat atȃtea discuții, mi-a prilejuit cele scrise mai sus. Nu se scrie nici aici „poezie”; se vorbește numai „despre” ea. Si discuțiile, în situația asta, pot continua la nesfȃrșit. Poeții – iar cu rare excepții – devenind „critici literari” (cand incearca sa scrie „poezie”), adică poeți ratați; și, cu atȃt mai mult, cȃnd o comentează (in fel si chip).
labirintică imagine în contrast oarecum cu notația personală, directă și convingătoare aș spune eu, trecând peste acel "șantaja" din penultimul vers, finalul deschide și apropie
Este un poem de stare cu o tentă ușor postmodernistă, ușor ironică (multe din poemele tale au un simț al umorului adânc și de calitate, mai ales cele din ciclul Ludice). Am reținut în mod special versurile: "un multiplu indivizibil" (un oximoron perfect), "de parcă de prieteni / aș duce eu lipsă / și nu ar fi nopțile mele în plus", desemnate ca secvențe, flashuri bine realizate. Apropos de filmografie, versul "cu o șansă la un milion" mi-a amintit de o replică memorabilă din "Dumb & Dumber": "Lloyd: What are the chances of a guy like you and a girl like me... ending up together?", "Mary: Not good.", "Lloyd: You mean, not good like one out of a hundred?", "Mary: I'd say more like one out of a million.", "Lloyd: So you're telling me there's a chance.". Aici se mai poate lucra. La fel și versurile în care "harta" este repetată prea demonstrativ.
Aranca, scuze, nu mi-am dat seama ca este o poezie si inca dintr-un volum tocmai din 2002. Eu (poate si ceilalti comentatori) am crezut ca e o ghicitoare vizuala. Bobadil.
Marga,
în viziunea mea nici una nici alta dar interpretările tale sînt incitante. interogația are un rol fundamental în comportamentul uman și cred că această stare de curiozitate sau indecizie nu se va epuiza vreodată.
și chiar dacă pînă la zei eu mai am un singur li tot sînt curios așa că voi aștepta cu interes poemul tău. mulțumesc.
Adriana, vreau să-ţi mulţumesc tare de tot pt. acest comentariu elaborat şi o spun fără nici o umbră de ironie. Nu sunt dintre cei ce se pierd cu firea, în consecinţă comentariile negative, ironice şi sau depreciative nu mă demoralizează ci mă fortifică şi mă ambiţionează să mă autodepăşesc. Acest text, ca şi cel postat înainte sunt texte mai vechi; de mult nu mai scriu în această manieră. Dar am vrut să aud în legătură cu ele câteva păreri. Sînt de acord cu tine când spui că există anumite stângăcii în exprimare. L-am revizuit de mai multe ori şi nu am mai putut să introduc nici un fel de modificări.
Am încercat pe cât posibil să evit rima facilă(Verb-verb; adjectiv-adjectiv), dar şi pe cea artificială sau căutată şi cred că mi-a reuşit într-o oarecare măsură.
Totuşi miza nu a fost pusă pe rimă, ci pe conţinut. Scriu din plăcere şi pun suflet în ceea ce scriu.
Îmi pare nespus de rău că textul nu îţi transmite nimic. În schimb mie, când mă gândesc la perioada în care a fost conceput, îmi transmite multe lucruri.
Oricum, sper ca următoarele texte să îţi transmită măcar un dram de emoţie.
Un text dur ca transmitere, dar nu prea estetic. Puţintel cam la vedere, dacă autorul îmi permite o astfel de remarcă. Dar totuşi, m-a reţinut în el câteva clipe. Şi cred că acesta e unul dintre ţelurile poeziei.
Cred că perfectul simplu, pers. a II-a sg, pentru "a agonisi" este agonisişi, iar mai mult ca perfectul, agonisiseşi. Deci forma folosită de tine ar fi greşită. Repet, cred.
Marina, multumesc de comentariu si opinii, insa nu vad nicicum corelatia dintre cuvintele lui Marmeladov si poezie. Oricum, e bine ca a stranit reactii diverse, atat pro cat si contra - inseamna ca e un text deschis. si asta ma bucura. Luminita - tu ai un fel anume de a ma citi. reverentza. da, buna observatia ta despre receptare, exact la asa ma gandeam si eu confruntand opiniile variate.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
îmi cer scuze dna Adriana...
pentru textul : căciula cu patru bilețele deAsta-i tot şpilul, Virgil. Prietenul meu Dan Farcaş, în „Labirintul cunoaşterii”, vorbeşte despre „adevărul pluralist” (al religiilor, artelor, filosofiilor, matematicii, ştiinţelor…). Important este ca „învârtindu-te în jurul cozii” să poţi sugera ceva, o ieşire măcar. Pe care, referindu-mă la mine, n-am găsit-o încă. Îmi vin în minte următoarele. Învârtindu-mă pe o stradă oarecare pe care trece foarte rar câte cineva, la un moment dat apare un ins. Fericit îl întreb: Nu vă supăraţi, caut „Intrarea Ieşirii.” Nu mă supăr, căutaţi-o…. Fericiţi cei care au avut şansa să o găsească. Sau măcar să le facă impresia că au găsit-o. Din motivul ăsta tot încerc să construiesc şi dărâm; şi o iau de la capăt. Într-o construcţie-deconstrucţie ce pare perpetuă. Uneori, poate cam des, o mai dau şi în bară (de exemplu, cu „mulsul vacii”). Ei şi. Pentru unii devine plictisitor. Şi, tot uneori, sper nu prea des şi enervant. Pentru mine este însă extrem de interesant.
Dar destul despre mine. Desenul acesta care mi-a fost dedicat şi pentru care nu ştiu cum să-i mulţumesc autorului, nu cred că sugerează ceva gen „Escher” cu ale lui benzi möbius. Ci, mai curând (îmi place să cred), un fel de „Scară a lui Iacob”. Pe care, dacă reuşeşti s-o urci, o arunci.
pentru textul : gorunul cunoaşterii deE ceva interesant cu textul ăsta. Mărturisesc că îmi place, are ceva natural, ne-artificializat. Sună chiar a declarație autentică. Există un fel de farmec inconfundabil al fetelor surprinse de iubire. Pe de altă parte sună însă pe alocuri puțin copilărește-„cheesy”. Sau poate așa percep eu. E greu să vorbești „despre dragoste” fără să cazi fie în intimisme, fie în platitudini. Despre Dumnezeu, sex și dragoste este foarte greu să scrii bine. Ți-o spune unul care se chinuie cu asta. Dar e un text care te face să te rentorci la el. Ți-am spus, nu?, că e ceva interesant cu textul ăsta.
pentru textul : Moonlight redemption deMult succes, nu pot decat sa-i invidiez pe cei care vor fi acolo. Oricat mi-as dori, mi-e imposibil sa ajung...
pentru textul : Virtualia Zece deNu înţeleg echivocul...text bun fără valoare literară. Mulţumesc din politeţe pentru lectură.
pentru textul : Copil în secolul douăzeci deEste un text autobiografic, nu un jurnal propriuzis şi cred că pe diverse siteuri ar fi trebuit să existe poate şi categoria auto/biografice şi memorii.
Eu îmi amintesc în această categorie, din ceea ce am citit sau răsfoit doar...memoriile lui Casanova, memoriile lui Churchill, "Amintirile unei fete cuminţi" de Simone de Beauvoir şi "Povestea vieţii mele" de George Sand. Acestea au desigur valoare literară, nu ştiu pe care îl preferi. Valoarea se cucereşte în timp.
Desigur un Jurnal ca acela al lui sau Noica se impune probabil fără discuţie. Cât despre jurnalul lui Julien Green nu pot spune deocandată nimic.
avand in vedere ca-s in sesiune si-ar fi trebuit sa invat si nu sa citesc literatura... e un compliment. M-a prins textul. E o mana exersata in spate, se vede. Nu incarca inutil, descrie sugestiv din putine linii esentialul. Mi-a placut atmosfera sumbra, de hotel ieftin. Si totul credeam ca va merge perfect. Dar nu-mi place finalul. Pur si simplu.. nu-mi place. E prea lumesc, prea stire de la ora 5.
Cel care-l ucide trebuia sa fie un tip de la bar, care-l vede asa cum si-a vazut si el prima victima, ca pe-un animal, sa fie un cerc inchis. :) Puteam sa jur ca asa se incheie.
pentru textul : Mers de rac spre Dumnezeu deSpor la scris, va mai citesc. Aveti o mana buna.
Bobadile, toamna e faina pe-aici. Am vin, am si horinca de Maranures. Desigur, unora nu le place estetica de pomelnic a versurilor mele. Dar intreb: cand cartea apare tiparita, o mai mai poate opri internetul? "Bocitorii.Asteptatorul" a aparut in 1000 de exemplare. Urmatoarea carte va fi 10.000 de exemplare. Sunt un scriitor mare ori un infatuat ca atatia bilboroci in ziua de azi? Si cand imi amintesc de volumul V din "O istorie a literaturii romane" a lui Ion Rotaru, unde nu gasesc safire si altceva dar ma vad pe mine batran, imi vine sa rad. Cum si scriam in cartea asta ce ti-o voi da: "si-mi vine sa rad". Pacat ca Profetul n-a vrut sa-mi dea o adresa postala, desi l-am rugat. Oare se teme ca-l voi asasina in America? Si gata, ca "contravin regulamentului". Dancus
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș deMă bucur şi totodată sunt onorat că ai găsit ceva interesant în acest poem.
pentru textul : alunecări printre gene deNuştiu exact ce nu-i bine, dar ceva nu sună bine de asta mi s-au părut în plus. Ştiu originalul şi ştiu perfect ce-i cu "mas" dar e ca şi cum ai fi sărit din context, atât doar. Într-un fel totuşi pare scuzabilă deoarece e pusă între paranteze
pentru textul : Fiind ciumeg, bodegi cutreieram deCezar
bravo, domnule poetule! si ce titlu ai gasit... de fapt, nu, ce titlu te-a gasit! abia astept sa te citesc cu voce tare, de pe hartie! sau sa te recitesc pe alocuri, pe alocurile "hermeneice":) Ma bucur ca ai dat lumii inca o carte buna de poezie! cele bune, viata din belsug!
pentru textul : Sebastian ȘUFARIU... cel nebun după poezie denu stiu de ce mi se pare o continuare la poezia ,,imi este teamă de femeie''... as mai lucra finalul, mi se pare slabut. banale ultimele 2 versuri, strica atmosfera creata frumos pana acolo. am o intrebare: daca ignoram distantele inseamna ca de fapt ne putem atinge, conventional sau nu... atunci de ce urmează ,,dar daca ne-am putea atinge''? nu inteleg... poate ca ar fi de fapt.. nu ignoram distantele.. zic si eu ca un poet incepator...
pentru textul : omul/nisip desemnificativ text. ma mir ca nu a fost observat de mai multa lume
pentru textul : Imn mistic deeu am auzit că există și un Dumnezeu al poeților. Alma, sunt sigură că te cunoaște... nu deranjează repetiția cuvântului "dumnezeu" și nici a numelui David, dimpotrivă, dă forță poemului și îi acordă un farmec aparte. m-au impresionat mult primele două versuri din ultima strofă. în rest,...îți dau dreptate "pasărea-dumnezeu poartă cu sine toate anulatele zboruri". sunt două cuvinte pe care nu ți le-am spus niciodată: te citesc cu plăcere și de cele mai multe ori după ce citesc... Dumnezeu e roșu... mulțumesc. Madim
pentru textul : deuteronomia deCorect, e nepoetic pân' la dumnezeu. Mă găsisem să-i fac eu masaj cardiac ușii (apăs cu mâinile împreunate ușa/camerei/unu doi trei patru cinci) și apoi îi treceam aer în plămâni (acum suflu pe gaura cheii). Trebuie, fără îndoială, poposit mai atent la mine :). Mulțumesc pentru comentariu și pentru atenționare.
pentru textul : azi e frig deVirgil: Serpantina, cam lunga, ce-i drept, isi are izvorul intr-o imagine postata de dumneavoastra.Cu ocazia asta am aflat simbolistica diverselor lucruri indiene (o parte) Emil: Imagini inedite, altele -clisee mai putin interesante, zboara prin fata ferestrei.Amestec de bun si rau, de dulce si amar, asa cum este si viata. Multumesc tuturor pentru bunavointa si pentru sugestii.
pentru textul : In dar: mandala detextul nu e prost dar parerea mea este ca mai trebuie lucrat la cizelarea lui si mai ales ar trebui curatat de prea multele "ca un", "ca o", "pentru ca", "ca sa", etc... se vede ca autorul simte elementul poetic dar mai trebuie lucrat la modul in care ideea este pusa in text.
pentru textul : fragmentul unu din adevărata mea dragoste deunde sunt doi romani sunt trei pareri. Romani 11 este foarte clar. dar ma opresc aici.
pentru textul : psalm dePrea multă retorică. Prea multă sofisticare. Am sa repet pana am sa obosesc: poezia nu se face nici din idei si nici din cuvinte, ci din sentimente (N. Stanescu). Lucru pe care, la inceput, nici chiar Nichita nu-l făcea. Dar apoi „trăia” într-o stare „poetică” continuă. Și nu numai cȃnd scria. La el tehnica, excepțională (ca și la alți poeti mari) era, automat, subsumată, în mod fericit și aproape de potența maximă, „panoramei sentimentelor”. Textele pe care le citesc în ultimul timp – cu pretenții de a fi „poezii” (nu numai pe internet) – (cu foarte rare excepții) nu sunt decȃt, pur și simplu, căutări obsedante de ceva „nou” care să șocheze – ca formă sau/și fond (vorbesc aici și de cele scrise de mine și în același sens; dar cel putin, sunt suficient de lucid sa nu cred că produc „poezii”). Din „receptor” de „poezie” cred că, în curȃnd voi deveni „misogin” în raport cu dȃnsa; și nu din cauza ei, celei adevărate; ci pentru fardurile și zorzoanele care o mȃnjesc din toate părțile. Mai degrabă prefer textele lui Baudrillard. Care „trăiesc”, pȃnă la exasperare, „Condiția postmodernistă”. Care îmi repugnă dar nu pot să nu o „percep” cum „tȃșnește” tragic din umbra acelor texte. Așa cum o făcea, pe timpuri, un Poe sau Rimbaud dar, atunci, împotriva „conditiei moderniste”; în ciuda unui Mallarme sau Varlaine care, și ei, umblau la tot soiul de «subtilități» tehnice, inovatoare, mai puțin Baudelaire. Bat, probabil, prea mult cȃmpii. Dar și textul de față, care a provocat atȃtea discuții, mi-a prilejuit cele scrise mai sus. Nu se scrie nici aici „poezie”; se vorbește numai „despre” ea. Si discuțiile, în situația asta, pot continua la nesfȃrșit. Poeții – iar cu rare excepții – devenind „critici literari” (cand incearca sa scrie „poezie”), adică poeți ratați; și, cu atȃt mai mult, cȃnd o comentează (in fel si chip).
pentru textul : downloadez poezii delabirintică imagine în contrast oarecum cu notația personală, directă și convingătoare aș spune eu, trecând peste acel "șantaja" din penultimul vers, finalul deschide și apropie
pentru textul : fluturele metalic deEste un poem de stare cu o tentă ușor postmodernistă, ușor ironică (multe din poemele tale au un simț al umorului adânc și de calitate, mai ales cele din ciclul Ludice). Am reținut în mod special versurile: "un multiplu indivizibil" (un oximoron perfect), "de parcă de prieteni / aș duce eu lipsă / și nu ar fi nopțile mele în plus", desemnate ca secvențe, flashuri bine realizate. Apropos de filmografie, versul "cu o șansă la un milion" mi-a amintit de o replică memorabilă din "Dumb & Dumber": "Lloyd: What are the chances of a guy like you and a girl like me... ending up together?", "Mary: Not good.", "Lloyd: You mean, not good like one out of a hundred?", "Mary: I'd say more like one out of a million.", "Lloyd: So you're telling me there's a chance.". Aici se mai poate lucra. La fel și versurile în care "harta" este repetată prea demonstrativ.
pentru textul : mr bright deDraga Marina, multumesc de trecere. Si pentru sinceritate. Violeta
pentru textul : Șoapte deDoamnelor,
pentru textul : prezentul simplu devă mulțumesc frumos. sînt onorat! pot să spun așa- o furnică duce-n spate trei penițe jumătate?
Aranca, scuze, nu mi-am dat seama ca este o poezie si inca dintr-un volum tocmai din 2002. Eu (poate si ceilalti comentatori) am crezut ca e o ghicitoare vizuala. Bobadil.
pentru textul : cine-mi va deschide defrumos, limpede, direct. imi plac cateva imagini indeosebi. nu spun care. insa, pt limbaj, atmosfera si traducere, penita. felicitari
pentru textul : Sonet I de Pablo Neruda deMarga,
pentru textul : punctus interrogativus deîn viziunea mea nici una nici alta dar interpretările tale sînt incitante. interogația are un rol fundamental în comportamentul uman și cred că această stare de curiozitate sau indecizie nu se va epuiza vreodată.
și chiar dacă pînă la zei eu mai am un singur li tot sînt curios așa că voi aștepta cu interes poemul tău. mulțumesc.
Adriana, vreau să-ţi mulţumesc tare de tot pt. acest comentariu elaborat şi o spun fără nici o umbră de ironie. Nu sunt dintre cei ce se pierd cu firea, în consecinţă comentariile negative, ironice şi sau depreciative nu mă demoralizează ci mă fortifică şi mă ambiţionează să mă autodepăşesc. Acest text, ca şi cel postat înainte sunt texte mai vechi; de mult nu mai scriu în această manieră. Dar am vrut să aud în legătură cu ele câteva păreri. Sînt de acord cu tine când spui că există anumite stângăcii în exprimare. L-am revizuit de mai multe ori şi nu am mai putut să introduc nici un fel de modificări.
Am încercat pe cât posibil să evit rima facilă(Verb-verb; adjectiv-adjectiv), dar şi pe cea artificială sau căutată şi cred că mi-a reuşit într-o oarecare măsură.
Totuşi miza nu a fost pusă pe rimă, ci pe conţinut. Scriu din plăcere şi pun suflet în ceea ce scriu.
Îmi pare nespus de rău că textul nu îţi transmite nimic. În schimb mie, când mă gândesc la perioada în care a fost conceput, îmi transmite multe lucruri.
Oricum, sper ca următoarele texte să îţi transmită măcar un dram de emoţie.
Cu stimă şi prietenie,
pentru textul : Deşertul indigo deEugen
frumoasă! dar nu îmi place finalul. eu m-aș fi oprit la destul de verzi. până acolo e de remarcat.
pentru textul : de n luate câte două degând bun!
multam domnule mannolescu. ce sa zic, textul de fata e scris in joaca. e reconfortant sa stiu ca a iesit cat de cat bine. :)
pentru textul : epitaful unei zile deUn text dur ca transmitere, dar nu prea estetic. Puţintel cam la vedere, dacă autorul îmi permite o astfel de remarcă. Dar totuşi, m-a reţinut în el câteva clipe. Şi cred că acesta e unul dintre ţelurile poeziei.
Cred că perfectul simplu, pers. a II-a sg, pentru "a agonisi" este agonisişi, iar mai mult ca perfectul, agonisiseşi. Deci forma folosită de tine ar fi greşită. Repet, cred.
Mai citim. O seară plăcută!
pentru textul : Black jack deMarina, multumesc de comentariu si opinii, insa nu vad nicicum corelatia dintre cuvintele lui Marmeladov si poezie. Oricum, e bine ca a stranit reactii diverse, atat pro cat si contra - inseamna ca e un text deschis. si asta ma bucura. Luminita - tu ai un fel anume de a ma citi. reverentza. da, buna observatia ta despre receptare, exact la asa ma gandeam si eu confruntand opiniile variate.
pentru textul : poveste cu nuferi dePagini