exista o adresa de email pentru asta. cred ca ti-am raspuns ori de cite ori m-ai intrebat ceva acolo. nu cred ca e civilizat sa vorbesti despre defecte la nivel de insesctar fara sa le numesti. este doar un mod de a improsca cu noroi. asta vorbeste mai mult despre intentii meschine de denigrare decit despre altceva.

poezia este aşa... ca o fereastră. mai mică ori mai mare, cu perdea sau fără. ce ar trebui să fie? exact aceeaşi fereastră, dar musai prevăzută cu un pervaz.

pe de altă parte poezia e ca peştii. şi dumnealor poeţii se amuză care mai de care cu pescuitul, cu gătitul şi gustatul... alţii doar cu acvariile. mai sînt unii care stau pe marginea unui lac şi încearcă să te convingă că acolo sub păturicea aceea sclipicioasă e peştişorul de aur.

că e poezia stare, obiect, scop sau mijloc eu încă nu m-am dumirit. dar ştiu că mi s-a întămplat uneori să sar cîte-un pervaz, chiar să poposesc acolo puţin şi acele clipe să fie mai mult decît orice set de trei dorinţe împlinite.

cu exceptia finalului mi se pare un text foarte, foarte bun. cred că finalul taie din puterea de până acolo. din punctul meu de vedere, după "geamul unui lupanar" s-ar putea incheia (sau s-ar putea rescrie ultima strofă, pentru că e clară intenția de a focaliza in altă parte).
poemul e condensat, dar respiră foarte frumos. metaforele sunt atent construite si ritmează bine. (cel ami bun exemplu este ultimul vers - superb, de altfel - din prima strofă). strofele 2,3,4 sunt un fel de imersiune in ceea ce deschide acest vers si de aici pana inainte de final e o pendulare frumoasă intre zero si - 1. strofa mea preferată este a 3-a. chiar dac nu prea inteleg rostul gâturilor emo....mă rog.
cum ziceam, cred ca ultima strofă e (mult) perfectibilă.
în rest...chapeau. mi-a plăcut mult.

DOREL, evident că sînt sensibil la părerea ta. și eu m-am gîndit la ce spui. dar totuși mi s-ar părea puțin cam „purist” să exclud „improbabile adieri” sau „limba orelor” de vreme ce accept să păstrez „copacul dinăuntru” sau chiar „vara... ca o femeie frumoasă”. nu crezi?

Vladimir, un poem bun, care pleaca de la un cuvant si construieste mai apoi edificii impunatoare. Imi place fluiditatea versurilor, senzatia ca orice este posibil. Felicitari pentru acest stil. Daca ar trebui sa aleg un cuvant pentru el, i-as spune halucinant. Cred ca se potriveste. petre

Ioana Geacar, iti multumesc pentru apreciere si ma bucura prezenta ta pe hermeneia. Te mai astept Cu respect

Pana la alarmant abecdar suna bine. Dupa... "Doamne Doamne" cu mila. Ritmul se schimba, tenta simpluta care ar dori sa ascunda o idee profunda. Personal as incerca sa reformulez partea aceea. Contextual imbinari de termeni care nu se prea "inghit". Folositi elemnte naturale cu "ramane strict pe zero " si... "poate" . Pai ori e strict ori e poate... Cam confuz... Ialin

mulțam, Paul - trecuși de catifeaua luminii - atras de măcelăria ghețurilor, de sumbru, descântec, potop, precum și eu, odinioară

mai degraba perioada roz-bonbon

Nu am ajuns decât la ziua a treia. 2 mari obiecții: - versificația. Dacă ați decis să folosiț forma clasică, ar fi fost de preferat s-o într-o notă relativ bună. Din acest punct de vedere, textul (cele 3) e ratat. - nu știu cine stă să citească atâț. Poate era mai indicat să le psotați pe rând.

Dragă Bobadil, dacă nu îți place regulamentul, care este parte a site-ului, de ce mai stai pe Hermeneia? De ce nu pleci? Că internetu' e mare și sînt suficiente locuri unde e ca maidanu', adică fără reguli. Nu e obligatoriu să stai aici, sau să postezi aici, sau să comentezi aici. Sau cu alte cuvinte să profiți de Hermeneia fără să o respecți, ca și cum ar fi ograda ta. Știu ce îmi vei răspunde. Că Hermeneia nu e nimic fără membrii ei. Și în parte e adevărat. Dar așa cum nu e bine să existe o dictatură a celui care ți-a oferit acest spațiu ție (pentru că nu îți aparține ci este al lui), tot așa nu e bine să fie nici o dictatură a membrilor acestui site. Fiindcă toți avem morbul ăsta al dominării și al abuzului. Privește la Ovidiu Nacu cît de lipsit de bun simț răspunde cuiva care îi atrage frumos atenția că a încălcat un regulament pe care el s-a angajat să îl respecte. Nu l-a obligat absolut nimeni. Deci în esență dumnealui se complace să fie un mincinos, adică un șarlatan, adică un om care promite una și face alta. Noi, în consiliul hermeneia ne dăm de ceasu' morții cum să aplicăm regulamentul cît mai "civilizat" posibil și să facem tot ce se poate atît pentru membri cît și pentru bunul mers al site-ului iar oameni ca voi nu fac decît să scuipe în efortul nostru. Habar n-ai tu Bobadile de cîte ori am fost cu spatele la zid în consiliu și mi s-a reproșat că te protejez, că nu îți anulez contul pentru nenumărate abateri. Se pare, așa cum văd eu acum. că atît tu cît și Ovidiu vă chinuiți pe hermeneia. Că este un mediu care vă opresează, vă abuzează. De ce nu plecați dragii mei? Nu vă reține nimeni. NIMENI NU A FOST, NU ESTE ȘI NU VA FI INVITAT VREODATĂ pe hermeneia și NIMENI NU VA FI ȚINUT CU FORȚA. Dar așa cum nimeni nu vă impune principiile lui, aveți vă rog, minimul bun simț și nu ne impuneți "principiile" voastre. Pentru că nu ne interesează. Cel puțin pe mine nu mă interesează. Eu am făcut Hermeneia, și am făcut-o să funcționeze după niște principii care mi s-au părut mie foarte importante. Și cîtă vreme îmi aparține, bănuiesc că am tot dreptul să o păstrez așa. Nu am să mai perorez pe eterna lipsă de respect a românilor față de reguli și o societate civilizată. Pentru că e inutil. A murit și sărmanu' Brucan și lucrurile tot așa au rămas. Mizerie, manele și mîrlănie. Manipulare, mitocănie și mojicie. Vă plac, luați-le domnilor în brațe! Luați-le și plecați cu ele. Nu ne mai agasați. Nu ne interesează. Drum bun.

Mi-a plăcut poezia, mai ales versurile:
,,în cameră e cald ca într-o piersică
ridic ochii şi las cartea pe genunchi
se deschide firesc
o altă dimensiune
o studiez atent
...........................
se instalează liniştea
creşte''

Restul poeziei mi se pare că distonează puţin cu această parte peste care pluteşte o atmosferă de reverie şi dolce farniente. Dar poate că tu ai urmărit special aceste treceri de la o stare poetică la alta, remarcate şi de comentatorii de mai sus. Aici e o problemă de viziune artistică, de estetică poetică. O estetică ce poate fi sau nu pe placul cititorilor. Se poate discuta foarte mult pe acest subiect, dar eu o să mă opresc aici. Cu stimă, Petru

dacă era o însemnare de jurnal şi fără poetizările care apar în text, era ok, dar aşa cu toată versificarea, e o chestie în formă de poezie, atât, o chestie în formă de poezie. scuze

Desigur, in fata unui asemenea material (destul de amplu) ai trei alternative: sa taci si sa-ti vezi de treaba (asta face cam toata lumea pe aici, nu?), sa zici si tu ceva acolo ca sa pari destept si sa faci o critica adevarata, material fiind destul slava Domnului. Acum, avand in vedere situatia "de facto" eu aleg varianta a doua desi stiu ca este cea mai nashpa ca sa ma exprim asa, usor sub-cuantic adica bobadilic. Eu am observat demult la Gorun o tendinta de analiza din multiple unghiuri a ceea ce domnia sa numeste, re-numeste si re-denumeste "postmodernism" si poate de aceea am avut o retinere, un fel de senzatie ca aceea cand te strang pantalonii si nu iti mai poti arata argumentele fizice ale virilitatii pana nu ramai cu toate riscurile aferente in curul gol, deci cum spuneam, notiunea de postmodernism cred ca nu are ce cauta intr-o astfel de dezbatere, de altfel foarte interesanta. O caracteristica a logicii lui gorun (si nu e putin lucru dar spun ca exista asa ceva o logica a lui manolescu gorun) este spatiul cantorian din care ea isi trage seva iar eu unul raman un admirator al acestui gen de rebeliune teo-teoretizata. Iar de aici pana la a aborda un subiect de greutatea si importanta celui de aici este probabil distanta de doar cateva volume care, sincer, dac-ar fi, eu le-as citi fara somn. Felicitari si o penita aurie si de la mine. Andu