parcă si văd o plajă pustie, ca-n februarie, nisipul zgrunturos, valurile plumburii si tipetele pescărusilor propagate prin vîntul puternic, sec si rece. finalul iar mi se pare foarte reusit cele mai simple lucruri îmbătrînesc singure în februarie
într-adevar, excelent! o Poezie. Ceva cum nu am mai citit de mult. Citind-o aproape ca nu puteam sa ii gasesc defecte si ma surprindea la fiecare vers. Ma surprindea, si asta nu e lucru de șagă. Mai ales că eu mă plictisesc repede. Chiar aș fi curios să pot ști ce se petrecea în viața autorului cînd a scris asta. Aș da orice să stau întins, sa închid ochii și cineva să mi-o recite. Un text care se apropie de perfecțiune. Și de intrarea într-un volum.
draga Ela, in ce am scris mai sus nu m-am referit la comentariul tau adresat Arancai, ci la ultimul, cel cu scuzele. Poate am fost putin prea dur in ce am scris dar nu s-a vrut decit o simpla atentionare. Ideea este, asa cum am spus, ca am vrea sa nu mai existe "comentarii" de 2-3-4 cuvinte. Aici as vrea sa precizez ca nu stam cu ruleta sa masuram pe nimeni dar am prefera raspunsuri nu doar dialogari de genul "mi-a placut", "multumesc, te citesc", "scuze, am vrut sa spun rada-baba", etc Evident se naste intrebarea ce facem cu multumirile si cu eratele. Raspunsul nostru ar fi ca sa integati multumirile intr-un raspuns mai elaborat sau eventual cel mult intr-un raspuns de multumire comun la sfirsitul saptaminii sau cind considerati ca este cazul. In ce priveste eratele, asa cum spuneam, recomandam atentie si eventual integrarea lor in raspunsuri. Daca nu se poate, e ok oricum, dar in principiu descurajam raspunsurile scurte si laconice. Cam asta ar fi ideea. No bitter feelings
poemul mi se pare unul reușit, însă titlul nu mi se pare potrivit
aș sugera ceva mai tranșant, care să aducă cititorul mai aproape de mesaj cum ar fi
în capul calului
sau poate și mai bine
în crupa calului
sau și mai bine
în pupila calului
.. pentru ca calul să intre biruitor, de aceea!
părerea mea
intr-o zi pasarile pe care le-a hranit impreuna vor murii de la ele insile si-ntr-o zi toate cuvintele de dragoste se vor fi spus, intr-o zi toate scrisorile vor fi arse de batrinetea sentimentelor sau vor fi putrezit in mocirla obisnuintei, intr-o zi vom blestema potecile pe care-am calcat cind ne-a trezit doi si-apoi unul si-ntr-o zi vom fi asa de sinugri impreuna ca vom voi sa fi sugrumat toate pasarile sa fi ars totul si sa nu ne fi stiut.Intr-o zi ingerii se vor indura de noi dindu-ne uitarea sau cine stie, poate " doctorul" ne va duce intr-o lume mai buna. Intr-o zi...
un text care mă ispitește să fiu ironic. o fi cald în românia, sau așa mi s-a spus. dar nu cred că face bine la poezie. un text care cel puțin pe mine nu mă convinge că trece prea mult dincolo de epidermă. și e și scris se pare în grabă. iar graba nu satisface nici măcar în poezie.
Eu stiu Dorine ca vrei sa spui ca semeni cu Keanu Reeves dar probabil ca aduci aici mai degraba cu Al Pacino. Problema e insa sufletul. Si aia nu se vede in poza.
sister, din start s-a pornit de la conventia asta: consuelo se imbraca in mai multe haine, nu ai ce-i face. asta este marea pasiune a personajului: sa poarte mai multe haine de-o data si sa faca parada de asta mereu. este un fel de senzulitate pe care si-o asuma precum un balaur cu mai multe capete, in deplina concordanta cu fiecare cap in parte, sau la gramada, democratic, care papa oameni sau alte jivine, fara sa-i fie foame, mai mult de dragul spectacolului, sau pentru a ferici celelalte capete. problema este daca victima (hrana, deci, sau jucaria) este de acord sa fie mancata de toate capetele sau doar de unul dintre ele. daca si hrana este in asentimentul divertismentului televizat si este pregatita pentru a sangera in mai multe guri o data, nu poate exista deceptie sau o neacoperire a lipsei intr-un scenariu reusit de telenovela. nu cred ca pot fi mai multe capte in univers decat deja sunt... sunt toate luate in calcul. iti multumesc pentru atentionare, sister. deja, ii luasem personajului b balonzaid de tabla cu cifru, asa ca masacrul va avea zimtii intregi si nimeni nu va revendica nimic altceva decat o colita in clasor, luata la schimb, deci printr-o corecta tranzactie. pana la urma, un strop de dramatism in dramatizare nu strica... in ceea ce-l priveste pe adrian, este un scriitor minunat, cu multa fantezie si sigur ca si un minunat gentleman. almost my favourite. :)
„...eul masculin la andropauză. cred totuși că puteți mai mult decât duios șurubul, gara, trenul... e un miorlau jalnic. și poate chiar vulgar... prefer întoarcerea la ruinele medievale , la simboluri..” Stimată doamnă K, se pare că ai intrat în criză de imaginație. Dacă tot ne apucăm de pamfletăreală, care izbucnește, cȃnd nu te aștepți și se mută din parlament pe aici, atunci eu aș fi început cam așa: „se pare că autorul a avut seara o criză de prostată și i-a bufnit lirismul pe nas cȃnd s-a trezit dimineața…etc”. La rȃndul meu, aș spune că, atunci cȃnd te-am văzut întȃiași dată pentru prima oară (anul acesta), daca andropauza nu mi s-ar fi consumat cu mult înainte, precis aș fi intrat în ea (văzȃnd cum arăți – mătăluță crezi că „bine”; eu, invers) și aș fi avut visuri pervers-erotice precum Hieronusmus Bosh în „Grădina Desfătărilor” (că tot îți place atȃta Evul Mediu - și mie, de asemenea). Stop. Că ne dau afară, pe amȃndoi, cerberii de pe Hermeneia. Cȃt privește „producția” mea - pentru că, totuși, ea a provocat schimbul de amabilități de mai sus - las-o, doamnă în pace, dacă nu ești în stare s-o demontezi la rece și fără parapon. Așa proastă cum e – și, aici suntem de acord că e proastă – te anunț, autocritic, că nu o voi șterge de pe Hermeneia, lăsȃnd-o posterității drept mostră de cum nu trebuie să se scrie poezie. Ȋn încheiere, înainte de a-ți ura toate cele bune, îmi permit, în nemernicia mea, să-ți sugerez totuși ca, atunci cȃnd te uiți în oglindă, să-ți micșorezi imaginea la dimensiunea originalului, pentru că, cel puțin deocamdată, după umila mea părere, nu ai ajuns (încă) la genialitate – lucru care ți-l doresc. P.S. Dacă cei care vor citi aceste rȃnduri nu au simțul umorului (chiar și cȃnd acesta poate fi de proastă calitate - în cazul de față, la ambii preopinenți) atunci nu este vina noastră. Iar poezia mea, chiar e proastă și Katya are dreptate. Dar dacă privin cu detașare lucrurile cred că, din cȃnd în cȃnd, un limbaj puțin mai colorat nu strică nici pe Hermeneia. Asta în măsura în care K și subsemnatul, ambii – și nici unul dintre noi – nu se formalizează.
mi-ar placea sa cred ca indiferent de cine sau ce ti-ar fi inspirat acest text, targetul lui nu este un singur om.
si
cred ca poti pune in discutie subiectul la dezbateri. patriotismul este si va fi mereu o tema de dezbateri artistice si culturale, indiferent cum e tratat.
bobadil, aici se cere doar relexare și răbdare. atît. 17 am, firește. nu prea l-am citit pe labiș, dacă să fiu sinceră, or că nu-l țin minte. merci de oprire.
Virgil, mulțumesc. Tu știi bine ce înseamnă haiku, cum se scrie, cum se interpretează, motiv pentru care aprecierile și criticile au mare valoare pentru mine. Mi-a plăcut tare mult interpretarea!
Ai mai împenițat :) un haiku aici http://hermeneia.com/content/poezie/haiku_3. Mulțumesc din nou!
Cât despre sintagma „noaptea dintre ani”, aș putea spune că e atât de intrată în uz, încât își pierde nuanța metaforică, ba chiar e expresia care denumește noaptea când se intră în noul an. Cred că și-a câștigat statutul de locuțiune substantivală. O să mai cercetez.
Cristi, eu am fost deschis cu tine. Poate sint eu de vina. Pentru ca sint un om simplu. De fapt sint asa de simplu ca uneori ma confund pe strada cu mine insumi. Si oamenii simpli citesc si daca nu pricep, nu pricep. Dar abscons e termenul pentru ca atunci cind am ridicat capul nu stiam de unde am venit. Sau poate e si asta un efect poetic si mi-a scapat mie. As mai adauga ceva, repetitia chakrelor te face sa vrei sa vezi ceva si tu tocmai aici inseli asteptarile. Poate daca nu pomeneai...
Orice user are dreptul să atenționeze colegii dacă observă o încălcare a regulamentului. Îmi place să cred că aceasta se întâmplă neintenționat, din neatenție sau din neștiință. Comunicăm cu bunăvoință și totul se rezolvă, tot cu bunăvoință.
Dacă ai observat ceva, indicat ar fi să mergi la pagina respectivă și să exprimi opinia ta într-un comentariu.
Acuzația sau insinuarea „Mie mi se pare că unii au voie să evite regulamentul” nu o voi lua ca atare, ci doar ca pe un semnal că mi-a scăpat ceva. Mea culpa.
PS. Prefer „Mariana” :) (... obișnuința, ce să-i faci?!)
nu, Aranca, nici nu m-am gândit la versuri pentru copii. dacă versul își găsește atât de ușor rima este pentru că l-am scris simțind că trebuie scris, că voiește să fie așternut pe hârtie, că voiește să se elibereze din gândul, din mintea, din inima mea. acest poem este scris "dintr-o singură suflare", dacă pot spune astfel. mulțumesc pentru trecerile tale.
Va mulțumesc amândurora pentru aprecieri și mă bucură sincer receptivitatea dvs. față de poezia care se bazează și pe altceva decât pe reflexul condiționat pe care-l generează ultimul stil liric. Cât despre majuscule, ele se datorează unei limitări de ordin tehnic: n-am știut cum sa utilizez aici italicele, spre a marca, în fond, niște citate (din Al. Philippide, Arghezi și - singurul recognoscibil pentru oricine - Eminescu). Altfel spus, n-aș fi vrut să mă suspecteze cineva de plagiat, așa că am preferat să STRIG ca sunt citate. Altminteri, e limpede că pe Hermeneia sunt oameni deloc naivi.
Pt. Călin, am remarcat că încerci să desluşeşti ceea ce se ascunde în spatele cortinei semnificaţiilor. Aş vrea să abordez mai pe larg acest subiect. Poate într-un material mai amplu.
Pt. Cristina. Dacă spui că sunt răutăcios te asigur că nu ai dreptate. Eu nu mă leg de greşelile de punctuaţie care sunt doar nişte scăpări datorate grabei. În ce priveşte ce- urile ţi-am dat dreptate atunci când ai avut dreptate. Dacă poezia ta nu era interesantă tăceam. Fără prejudecăţi şi cu simpatie.
hialin, iți mulțumesc pentru timpul și atenția cu care te-ai aplecat asupra poemului. observațiile tale explicite m-au făcut să schimb poemul acolo unde mi-ai atras atenția. totuși rămân "explicit" în mod voit în ceea ce privește "penetrarea ființei". așa voiam aici sune versul, ca mesajul să fie cât mai clar și cât mai concis. iată și noua versiune a poemului: Este ca și cum te-ai privi în oglindă când mori. Un fel de cer plin de jur împrejur de sori, vârtejuri de foc, Care tulbură apele până fierb și până scot limba de căldură, Sau cum pământul și-ar vomita din sine propria zgură. O penetrare a ființei cu lobul ochiului stâng sub coastă Prin care inima își vede frângându-se o aripă vastă Lovită de turbare, lovită de pecingine și de alte boli, Sau un fel de furtună a mării ori zbaterea fluturilor. În visul părtinitor al somnului se scufundă noaptea, Un copil botezat în apă într-o cristelniță de piatră. Sap gropi în gropi tot mai adânci. Călău de o viață. În haina roșie a pustiului port riduri de umbre pe față.
mă măgulești snowdon king. nu știam că te am de fan. dar e măgulitor să știi că cineva îți urmărește persoana, gestica, timbrul vocii. ohohooo! ai grijă cu declarații din astea că lumea mai intră și la bănuieli. anyway, mă măgulești. și ce este rău în a avea fun? deși nu îmi imaginez să fi spus asta. dar dacă mi-o poți arăta într-o înregistrare mai vorbim. în orice caz, de unde știi tu că răspunsul acela este exhaustiv? de ce ar trebui să fiu exhibiționist (ca tine probabil) și să îmi flutur plîngăcios tot interiorul meu înaintea unui auditoriu? chestia asta cu ridicatul fustelor (care văd că pe tine te pasionează) mie îmi repugnă. mi se pare absurd să îmi pretinzi să am aceleași preferințe dubioase pentru „destăinuiri grandomaniacale” precum ionuț caragea. ceea ce mă miră este faptul că nu îți dai seama că mai toată lumea rîde (și rîdea și la val david) privind acest comportament la tine. dar dacă ții cu tot dinadinsul să fii clown e ok pentru mine. dar nu te amăgi că oamenii te-ar privi ca pe un fel de geniu neînțeles. asta dacă vrei să locuiești în mijlocul realității și nu într-o fantasmagorie pe care cu grație ți-o imaginezi. cînd mi-am lansat volumul la cluj și la iași am spus poate ceva mai mult. oricum la val david nu mă aflam între prieteni. iar eu, probabil este deja evident, nu mă deschid între străini.
mă măgulești cu siguranță și cînd mă compari cu sorescu, eminescu, corbu, cărtărescu sau buchovski. chiar dacă sub o formă paternal-dojenitoare, alăturarea îmi face cinste dar nu o iau în serios. sînt convins că sînt destui care abia așteaptă acum să facă mișto despre acest lucru.
apreciez, așa cum am spus, interesul tău pentru „opera” mea. dar există și persoane ceva mai calificate care și-au exprimat opinia. și, by the way, nu le-am cumpărat-o. dar îți spun deschis, nu mă prea afectează. am mai spus-o, nu sînt poet. iar motivele pentru care scriu sînt foarte personale (dacă poate fi folosit superlativul..). dincolo de unde îți este ție îngăduit să o faci pe paparazzo.
mie cel mai mult îmi place imaginea cu mina explodând, în ciuda părerilor anterioare. E o opinie doar. Eu cred că poezia sigur nu e experiment, deşi receptarea ei are anumite variabile, ca în experimente.
am rezerve mari fata de textul acesta. cu siguranță alina manole știe să scrie poezie. dar aici nu. singurul vers care rămîne este cel care a devenit și titlu. de fapt aș spune, cum se spune, că e păcat de titlu pentru așa un text. uite cum mă mir eu că la unii le ies titlurile așa bine, că la mine nici titlurile nu mai ies. e acesta semnul sfîrșitului?
e dificil sa numesti textul acesta poezie. incercarea aceea ciudata de rima folosind repetitia mi se pare foarte nefericita. apoi daca se incearca o astfel de rima lipsa unui ritm adecvat face textul greu de citit. si l-am citit de doua ori. text foarte slab.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
parcă si văd o plajă pustie, ca-n februarie, nisipul zgrunturos, valurile plumburii si tipetele pescărusilor propagate prin vîntul puternic, sec si rece. finalul iar mi se pare foarte reusit cele mai simple lucruri îmbătrînesc singure în februarie
pentru textul : februarie deîntr-adevar, excelent! o Poezie. Ceva cum nu am mai citit de mult. Citind-o aproape ca nu puteam sa ii gasesc defecte si ma surprindea la fiecare vers. Ma surprindea, si asta nu e lucru de șagă. Mai ales că eu mă plictisesc repede. Chiar aș fi curios să pot ști ce se petrecea în viața autorului cînd a scris asta. Aș da orice să stau întins, sa închid ochii și cineva să mi-o recite. Un text care se apropie de perfecțiune. Și de intrarea într-un volum.
pentru textul : grădini lângă atlantic deImi place ritmul interior din acesta repetitie "a"... plus desenul. Andu
pentru textul : poeme pentru tooraj dedraga Ela, in ce am scris mai sus nu m-am referit la comentariul tau adresat Arancai, ci la ultimul, cel cu scuzele. Poate am fost putin prea dur in ce am scris dar nu s-a vrut decit o simpla atentionare. Ideea este, asa cum am spus, ca am vrea sa nu mai existe "comentarii" de 2-3-4 cuvinte. Aici as vrea sa precizez ca nu stam cu ruleta sa masuram pe nimeni dar am prefera raspunsuri nu doar dialogari de genul "mi-a placut", "multumesc, te citesc", "scuze, am vrut sa spun rada-baba", etc Evident se naste intrebarea ce facem cu multumirile si cu eratele. Raspunsul nostru ar fi ca sa integati multumirile intr-un raspuns mai elaborat sau eventual cel mult intr-un raspuns de multumire comun la sfirsitul saptaminii sau cind considerati ca este cazul. In ce priveste eratele, asa cum spuneam, recomandam atentie si eventual integrarea lor in raspunsuri. Daca nu se poate, e ok oricum, dar in principiu descurajam raspunsurile scurte si laconice. Cam asta ar fi ideea. No bitter feelings
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui depoemul mi se pare unul reușit, însă titlul nu mi se pare potrivit
pentru textul : liber la-nflorire deaș sugera ceva mai tranșant, care să aducă cititorul mai aproape de mesaj cum ar fi
în capul calului
sau poate și mai bine
în crupa calului
sau și mai bine
în pupila calului
.. pentru ca calul să intre biruitor, de aceea!
părerea mea
dar, ce frumos spui tu: octombrie pare o flacără ce și-a dat duhul discret și inevitabil..., mulțumesc, Luminița!
pentru textul : din noiembrie vor rămâne pete mari pe covor deintr-o zi pasarile pe care le-a hranit impreuna vor murii de la ele insile si-ntr-o zi toate cuvintele de dragoste se vor fi spus, intr-o zi toate scrisorile vor fi arse de batrinetea sentimentelor sau vor fi putrezit in mocirla obisnuintei, intr-o zi vom blestema potecile pe care-am calcat cind ne-a trezit doi si-apoi unul si-ntr-o zi vom fi asa de sinugri impreuna ca vom voi sa fi sugrumat toate pasarile sa fi ars totul si sa nu ne fi stiut.Intr-o zi ingerii se vor indura de noi dindu-ne uitarea sau cine stie, poate " doctorul" ne va duce intr-o lume mai buna. Intr-o zi...
pentru textul : Draperii roșii deun text care mă ispitește să fiu ironic. o fi cald în românia, sau așa mi s-a spus. dar nu cred că face bine la poezie. un text care cel puțin pe mine nu mă convinge că trece prea mult dincolo de epidermă. și e și scris se pare în grabă. iar graba nu satisface nici măcar în poezie.
pentru textul : fahrenheit game deEu stiu Dorine ca vrei sa spui ca semeni cu Keanu Reeves dar probabil ca aduci aici mai degraba cu Al Pacino. Problema e insa sufletul. Si aia nu se vede in poza.
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. desister, din start s-a pornit de la conventia asta: consuelo se imbraca in mai multe haine, nu ai ce-i face. asta este marea pasiune a personajului: sa poarte mai multe haine de-o data si sa faca parada de asta mereu. este un fel de senzulitate pe care si-o asuma precum un balaur cu mai multe capete, in deplina concordanta cu fiecare cap in parte, sau la gramada, democratic, care papa oameni sau alte jivine, fara sa-i fie foame, mai mult de dragul spectacolului, sau pentru a ferici celelalte capete. problema este daca victima (hrana, deci, sau jucaria) este de acord sa fie mancata de toate capetele sau doar de unul dintre ele. daca si hrana este in asentimentul divertismentului televizat si este pregatita pentru a sangera in mai multe guri o data, nu poate exista deceptie sau o neacoperire a lipsei intr-un scenariu reusit de telenovela. nu cred ca pot fi mai multe capte in univers decat deja sunt... sunt toate luate in calcul. iti multumesc pentru atentionare, sister. deja, ii luasem personajului b balonzaid de tabla cu cifru, asa ca masacrul va avea zimtii intregi si nimeni nu va revendica nimic altceva decat o colita in clasor, luata la schimb, deci printr-o corecta tranzactie. pana la urma, un strop de dramatism in dramatizare nu strica... in ceea ce-l priveste pe adrian, este un scriitor minunat, cu multa fantezie si sigur ca si un minunat gentleman. almost my favourite. :)
pentru textul : consuelo si medea de„...eul masculin la andropauză. cred totuși că puteți mai mult decât duios șurubul, gara, trenul... e un miorlau jalnic. și poate chiar vulgar... prefer întoarcerea la ruinele medievale , la simboluri..” Stimată doamnă K, se pare că ai intrat în criză de imaginație. Dacă tot ne apucăm de pamfletăreală, care izbucnește, cȃnd nu te aștepți și se mută din parlament pe aici, atunci eu aș fi început cam așa: „se pare că autorul a avut seara o criză de prostată și i-a bufnit lirismul pe nas cȃnd s-a trezit dimineața…etc”. La rȃndul meu, aș spune că, atunci cȃnd te-am văzut întȃiași dată pentru prima oară (anul acesta), daca andropauza nu mi s-ar fi consumat cu mult înainte, precis aș fi intrat în ea (văzȃnd cum arăți – mătăluță crezi că „bine”; eu, invers) și aș fi avut visuri pervers-erotice precum Hieronusmus Bosh în „Grădina Desfătărilor” (că tot îți place atȃta Evul Mediu - și mie, de asemenea). Stop. Că ne dau afară, pe amȃndoi, cerberii de pe Hermeneia. Cȃt privește „producția” mea - pentru că, totuși, ea a provocat schimbul de amabilități de mai sus - las-o, doamnă în pace, dacă nu ești în stare s-o demontezi la rece și fără parapon. Așa proastă cum e – și, aici suntem de acord că e proastă – te anunț, autocritic, că nu o voi șterge de pe Hermeneia, lăsȃnd-o posterității drept mostră de cum nu trebuie să se scrie poezie. Ȋn încheiere, înainte de a-ți ura toate cele bune, îmi permit, în nemernicia mea, să-ți sugerez totuși ca, atunci cȃnd te uiți în oglindă, să-ți micșorezi imaginea la dimensiunea originalului, pentru că, cel puțin deocamdată, după umila mea părere, nu ai ajuns (încă) la genialitate – lucru care ți-l doresc. P.S. Dacă cei care vor citi aceste rȃnduri nu au simțul umorului (chiar și cȃnd acesta poate fi de proastă calitate - în cazul de față, la ambii preopinenți) atunci nu este vina noastră. Iar poezia mea, chiar e proastă și Katya are dreptate. Dar dacă privin cu detașare lucrurile cred că, din cȃnd în cȃnd, un limbaj puțin mai colorat nu strică nici pe Hermeneia. Asta în măsura în care K și subsemnatul, ambii – și nici unul dintre noi – nu se formalizează.
pentru textul : De inima albastră demi-ar placea sa cred ca indiferent de cine sau ce ti-ar fi inspirat acest text, targetul lui nu este un singur om.
pentru textul : românia lui virgil t -V- desi
cred ca poti pune in discutie subiectul la dezbateri. patriotismul este si va fi mereu o tema de dezbateri artistice si culturale, indiferent cum e tratat.
Va multumesc tuturor pentru atentie! Babuta e 100% reala!!!
pentru textul : despre cum nu mai moare baba vera debobadil, aici se cere doar relexare și răbdare. atît. 17 am, firește. nu prea l-am citit pe labiș, dacă să fiu sinceră, or că nu-l țin minte. merci de oprire.
pentru textul : fructul verde deVirgil, mulțumesc. Tu știi bine ce înseamnă haiku, cum se scrie, cum se interpretează, motiv pentru care aprecierile și criticile au mare valoare pentru mine. Mi-a plăcut tare mult interpretarea!
pentru textul : Haiku deAi mai împenițat :) un haiku aici http://hermeneia.com/content/poezie/haiku_3. Mulțumesc din nou!
Cât despre sintagma „noaptea dintre ani”, aș putea spune că e atât de intrată în uz, încât își pierde nuanța metaforică, ba chiar e expresia care denumește noaptea când se intră în noul an. Cred că și-a câștigat statutul de locuțiune substantivală. O să mai cercetez.
Cristi, eu am fost deschis cu tine. Poate sint eu de vina. Pentru ca sint un om simplu. De fapt sint asa de simplu ca uneori ma confund pe strada cu mine insumi. Si oamenii simpli citesc si daca nu pricep, nu pricep. Dar abscons e termenul pentru ca atunci cind am ridicat capul nu stiam de unde am venit. Sau poate e si asta un efect poetic si mi-a scapat mie. As mai adauga ceva, repetitia chakrelor te face sa vrei sa vezi ceva si tu tocmai aici inseli asteptarile. Poate daca nu pomeneai...
pentru textul : Suntem primul născut deOrice user are dreptul să atenționeze colegii dacă observă o încălcare a regulamentului. Îmi place să cred că aceasta se întâmplă neintenționat, din neatenție sau din neștiință. Comunicăm cu bunăvoință și totul se rezolvă, tot cu bunăvoință.
Dacă ai observat ceva, indicat ar fi să mergi la pagina respectivă și să exprimi opinia ta într-un comentariu.
Acuzația sau insinuarea „Mie mi se pare că unii au voie să evite regulamentul” nu o voi lua ca atare, ci doar ca pe un semnal că mi-a scăpat ceva. Mea culpa.
PS. Prefer „Mariana” :) (... obișnuința, ce să-i faci?!)
pentru textul : Plagiatul unei dimineţi dificile denu, Aranca, nici nu m-am gândit la versuri pentru copii. dacă versul își găsește atât de ușor rima este pentru că l-am scris simțind că trebuie scris, că voiește să fie așternut pe hârtie, că voiește să se elibereze din gândul, din mintea, din inima mea. acest poem este scris "dintr-o singură suflare", dacă pot spune astfel. mulțumesc pentru trecerile tale.
pentru textul : Mă duc și mă duc deVa mulțumesc amândurora pentru aprecieri și mă bucură sincer receptivitatea dvs. față de poezia care se bazează și pe altceva decât pe reflexul condiționat pe care-l generează ultimul stil liric. Cât despre majuscule, ele se datorează unei limitări de ordin tehnic: n-am știut cum sa utilizez aici italicele, spre a marca, în fond, niște citate (din Al. Philippide, Arghezi și - singurul recognoscibil pentru oricine - Eminescu). Altfel spus, n-aș fi vrut să mă suspecteze cineva de plagiat, așa că am preferat să STRIG ca sunt citate. Altminteri, e limpede că pe Hermeneia sunt oameni deloc naivi.
pentru textul : Temă cu variațiuni dePt. Călin, am remarcat că încerci să desluşeşti ceea ce se ascunde în spatele cortinei semnificaţiilor. Aş vrea să abordez mai pe larg acest subiect. Poate într-un material mai amplu.
Pt. Cristina. Dacă spui că sunt răutăcios te asigur că nu ai dreptate. Eu nu mă leg de greşelile de punctuaţie care sunt doar nişte scăpări datorate grabei. În ce priveşte ce- urile ţi-am dat dreptate atunci când ai avut dreptate. Dacă poezia ta nu era interesantă tăceam. Fără prejudecăţi şi cu simpatie.
pentru textul : La margine (Profetul) depentru condeiul tău fermecat o peniţă
"mi s-a făcut atît de pustiu
pentru textul : laparovision decă pot auzi cum fierbe lumina
în soare"
e ok Virgil. știu ce înseamnă să fii solicitat.
pentru textul : icoană hoinară dehialin, iți mulțumesc pentru timpul și atenția cu care te-ai aplecat asupra poemului. observațiile tale explicite m-au făcut să schimb poemul acolo unde mi-ai atras atenția. totuși rămân "explicit" în mod voit în ceea ce privește "penetrarea ființei". așa voiam aici sune versul, ca mesajul să fie cât mai clar și cât mai concis. iată și noua versiune a poemului: Este ca și cum te-ai privi în oglindă când mori. Un fel de cer plin de jur împrejur de sori, vârtejuri de foc, Care tulbură apele până fierb și până scot limba de căldură, Sau cum pământul și-ar vomita din sine propria zgură. O penetrare a ființei cu lobul ochiului stâng sub coastă Prin care inima își vede frângându-se o aripă vastă Lovită de turbare, lovită de pecingine și de alte boli, Sau un fel de furtună a mării ori zbaterea fluturilor. În visul părtinitor al somnului se scufundă noaptea, Un copil botezat în apă într-o cristelniță de piatră. Sap gropi în gropi tot mai adânci. Călău de o viață. În haina roșie a pustiului port riduri de umbre pe față.
pentru textul : Ipoteza ipotetică demă măgulești snowdon king. nu știam că te am de fan. dar e măgulitor să știi că cineva îți urmărește persoana, gestica, timbrul vocii. ohohooo! ai grijă cu declarații din astea că lumea mai intră și la bănuieli. anyway, mă măgulești. și ce este rău în a avea fun? deși nu îmi imaginez să fi spus asta. dar dacă mi-o poți arăta într-o înregistrare mai vorbim. în orice caz, de unde știi tu că răspunsul acela este exhaustiv? de ce ar trebui să fiu exhibiționist (ca tine probabil) și să îmi flutur plîngăcios tot interiorul meu înaintea unui auditoriu? chestia asta cu ridicatul fustelor (care văd că pe tine te pasionează) mie îmi repugnă. mi se pare absurd să îmi pretinzi să am aceleași preferințe dubioase pentru „destăinuiri grandomaniacale” precum ionuț caragea. ceea ce mă miră este faptul că nu îți dai seama că mai toată lumea rîde (și rîdea și la val david) privind acest comportament la tine. dar dacă ții cu tot dinadinsul să fii clown e ok pentru mine. dar nu te amăgi că oamenii te-ar privi ca pe un fel de geniu neînțeles. asta dacă vrei să locuiești în mijlocul realității și nu într-o fantasmagorie pe care cu grație ți-o imaginezi. cînd mi-am lansat volumul la cluj și la iași am spus poate ceva mai mult. oricum la val david nu mă aflam între prieteni. iar eu, probabil este deja evident, nu mă deschid între străini.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit demă măgulești cu siguranță și cînd mă compari cu sorescu, eminescu, corbu, cărtărescu sau buchovski. chiar dacă sub o formă paternal-dojenitoare, alăturarea îmi face cinste dar nu o iau în serios. sînt convins că sînt destui care abia așteaptă acum să facă mișto despre acest lucru.
apreciez, așa cum am spus, interesul tău pentru „opera” mea. dar există și persoane ceva mai calificate care și-au exprimat opinia. și, by the way, nu le-am cumpărat-o. dar îți spun deschis, nu mă prea afectează. am mai spus-o, nu sînt poet. iar motivele pentru care scriu sînt foarte personale (dacă poate fi folosit superlativul..). dincolo de unde îți este ție îngăduit să o faci pe paparazzo.
am tinut cont de sfat si am scuturat putin textul. sper ca e mai bine acum.:)
pentru textul : pasodoble demie cel mai mult îmi place imaginea cu mina explodând, în ciuda părerilor anterioare. E o opinie doar. Eu cred că poezia sigur nu e experiment, deşi receptarea ei are anumite variabile, ca în experimente.
pentru textul : atât de absurd deeu iți mulțumesc foarte mult Oriana și imi permit să editez traducerea separat.
pentru textul : peisaj cu hieroglifă deam rezerve mari fata de textul acesta. cu siguranță alina manole știe să scrie poezie. dar aici nu. singurul vers care rămîne este cel care a devenit și titlu. de fapt aș spune, cum se spune, că e păcat de titlu pentru așa un text. uite cum mă mir eu că la unii le ies titlurile așa bine, că la mine nici titlurile nu mai ies. e acesta semnul sfîrșitului?
pentru textul : dragostea mea e o mașină veche de scris dee dificil sa numesti textul acesta poezie. incercarea aceea ciudata de rima folosind repetitia mi se pare foarte nefericita. apoi daca se incearca o astfel de rima lipsa unui ritm adecvat face textul greu de citit. si l-am citit de doua ori. text foarte slab.
pentru textul : i. l. r. depretioasa nu cred ca este. eu zic ca transmite mesajul
pentru textul : Capăt de drum destima
Pagini