Reusit text. Niste sfaturi, catre autor, mai pune un paragraf din cand in cand, sa se citeasca mai usor. Catre sef: fonturile cu linii drepte se citesc tare greu [cum e Verdana], de aceea in presa scrisa se foloseste Courrier sau Times, ochiul poate urmari mai bine. Si eu impartasesc aceleasi credinte. Stii ce conteaza, la urma urmei: sa iti duci existenta (prezenta si toate celelalte care vor urma, eventual) in Lumina. Asta e si Ideea. Pacat ca ideea originara s/a pierdut intr-o masa de kitsch. Da si tu o leapsa :), eu dau o penita.
matale ai necazuri cu banca sau cu singuratatea? cica lumea se imparte in doua: unii fara bani si altii foarte saraci. Pe mine ma preocupa duhul, adica saracia lui. Entropia textelor de pilda . Ce am scris acum un an e bun de pus la gunoi. Chiar vreau sa dau faliment ca sa pot pleca linistit la pescuit. In canalul deltaic desigur.
woman you're persistent, ca să citez din Virgil:) de ce ai impresia că nu am înțeles din prima?:)
cât despre scuze, nu e nevoie între noi, Silvia! ne citim de prea multă vreme...:)
tot ce vad eu aici semana cu Ti-bick adica un te iubeck minor, care nu poate fi ascuns sau simulat in spatele unori beri Beck's fie ele reci in vara lui 2007. Un drum cu motocicleta poate fi o experienta interesanta, chiar o reclama pentru un naufragiu, cu conditia sa pui destula drama in fumul care ne ramane in ochi dupa ce ai trecut tu si cu baby ciz, tu si citronul, tu si sfera rostogolita a absentei totale...
Frumoase imagini cu toate că este oarecum ofensiv versul 3 și sincer, dacă noi am glisa pe coarda orizontului ni s-ar înroși ochii măcar din cauza rezistenței vântului dacă nu de teamă...
"cat despre vocativ, probabil va referiti la propozitia incidenta" - nu, mă refer la vocativ.
Probabil faceţi apel la faptul că propoziţia incidentă este răspunzătaore şi cu precizarea autorului, a unui personaj, a unei persoane etc. În cazul acesta, o propoziţie incidentă ar fi aceasta:
sau poate dumnealui, domnul Agheorghesei, şi-a format - unde se precizează o persoană.
În cazul dumneavaostră, adică aici:
sau poate dumneata domnule Agheorghesei, avem de-a face cu o abordare, adresare directă prin folosirea apelativului, aşadar, cu vocativul prin definiţie.
Cred că e o atitudine utilă - aceasta de-a nu vă demonstra cunoştinţele gramaticale...
Poemul, nimic de zis, are si imagini spectaculoase, construite cu migala. Dar tocmai constructia ii scade din veridicitate, mizarea pe constructie si suprarealism tradeaza intentia autorului.
Imi plac:
îmi aduce aminte de ceaţa cosită
în ochi după prima ţigară
seara îşi umflă cocoaşa
deasupra colinelor
Fortate sunt imaginile cu cascada, cu camuflatul, rasuflarea de catifea, umflatul catargelor.
Si mai este ceva: Incepi strofa 1 la timpul prezent, apoi treci la imperfect. Cred ca merge prezentul pe toata intinderea ei si mai tarziu, cand vb despre ea, treci la imperfect.
Mi-a plăcut mai mult la a doua lectură... cred că debutul poeziei nu este reușit, lasă un gust de amatorism care persistă pe parcursul poeziei și bine nu-i face. Comparația nopții cu puloverul, deși creează senzația aceea de "noapte care te îmbracă", ba chiar una de sufocare dacă ești puțin claustrofobic (eu m-am gândit chiar la un "turtleneck"), nu este fericit executată. În strofa a treia, nu "văd" somonii "visând" la o altă eliberare, și nici nu le simt "liniștea" făcând asta. Poate că m-aș gândi mai degrabă la "zbaterea" sau "lupta" somonilor "încercând o altă eliberare" sau, dimpotrivă, aș sugera lupta prin abandonul de după, circumstanță în care apare posibil și "visul": "acolo, în orașul din sud, am cunoscut mai întîi plăcerea ascuțită a gerului amestecat cu votcă abandonul simplu al somonilor visînd la o altă eliberare din plasele pescarilor rătăciți". Dar poezia are acel aer de "swedish blue", ți-a reușit asta foarte bine. Visând la un pescuit la somon în Suedia, Bianca.
un poem cu formulari imagistice de mare forta:
"dimineaţa aleargă pieziş prin oraş
ca un iepure prins între faruri"
"clipa se face cuib ...
numai bun să-ţi îngropi jumătatea pustie
ca pe-o pară domnească, în fân "
mi-a placut mult limbajul plin de sensuri cu inlantuiri firesti intre realitate si viziune.
as revedea asocierile: bulgare "greu", talpile "mele", cuib "cald", si as scoate: "mi s-a spus ca"...
finalul cu impact pe starea de catharsis, imaginile create, toate duc la o traire autentica nu doar o mimare a realitatii,
un poem dens, elaborat pentru care acord un semn de recunoastere!
Felicitări, Mariana! Aceasta este o veste într-adevăr bună pentru toţi cei care sunt aproape de arta scrierii haiku-ului în România. Îţi doresc să scrii în continuare cel puţin la fel de frumos.
Un text limpede, construit cu migală calofilică, care, în pofida stridențelor - semnalate, îți dă sentimentul de frumos, de liniște. Remarc seninătatea lirică. Cu amiciție,
Luana, Bach se ascultă în tine, singura catedrală. Altfel nu l-ai auzi nici în biserica neagră, nici în notre-dame, nici într-o sală de concerte. Mulțumesc pentru Rodin; Michel e doar o invenție, pentru a se potrivi în contextul poetic. Și pentru a trimite astfel și la arhanghel, și la sculptor, și la un om.
Un fel de război, dinte pentru dinte, acest titlu nu este ludic, deloc.
Cea mai mare audiență în mass media, o atrag, la fel ca și în cazul filmelor cu cele mai mari încasări, observație perfect valabilă și la nivelul lucrărilor cu valențe artistice, imaginile, evenimentele, scenele care ating niveluri colective ale umbrei, fiind fascinante pentru oameni tocmai pentru că îi pun în contact, fie și temporar, cu propriile lor abisuri. Când cenzura nu mai face față presiunilor din inconștient, umbra se infiltrează, se strecoară sinuoasă și irațională, asemenea unui piton uriaș, înfometat. Cazurile cele mai grave sunt acelea în care aspectele colective ale umbrei invadează conștiința. Oricât ne-am strădui, noi oamenii, umbra nu poate fi ferecată în inconștient. Din când în când, ea se manifestă, iese la iveală, scoate capul! Noi, nu-i mai putem tăia degetul arătător...
Cred că e unul din textele în care fiecare cuvânt e ales foarte bine. Comparaţii perfecte în versurile doi şi patru.. Până şi freziile mi se par cele mai potrivite flori. Am mai citit în poemele tale despre frumoasele călătorii cu autobuzul. Şi toate stările astea se pare că intră în preţul biletului. Cred că ai putea scoate un volum cu această ,,temă".
O singură obiecţie: cred că se cere un pronume înainte de ,,oglinzii" - ,, să-i explic oglinzii". Logica limbii impune anticiparea complementului. Am sugerat a se folosi cratima pentru a nu schimba ritmul.
Mulţumesc pentru acest poem, Silviu.
Dacă mă cheamă Ioana, sigur că nu pot lipsi. Și mă vor ierta ceilalți dacă îi voi răspunde ei prima, pentru că m-a solicitat cu atâta încredere. Ioana, ai dreptate, nu este chiar o poezie. Chinuită nu-mi aduc aminte să fi fost, oricum. Despre restul, n-am ce spune, dacă așa ți-a părut ție, e dreptul tău (nu spun constituțional că nu mai e mare lucru constituția în ziua de azi). Nu te rog să explici, dacă e atât de grav cum spui, nici nu ai avea ce mare exegeză să faci pe un astfel de text. Nu-mi doresc însă să fii complet dezamagită: mai caută în alte părți ceea ce te nemulțumește la mine. 1) eu nu sunt prozatoare; 2) poezia aceasta e scrisă prin 2005, când nu scriam poezie. S-ar putea să fi dat un pic planurile peste cap acum, îmi pare rău. Și referitor la ironia ta destul de drăguț deghizată în tot comentariul, dar fățișă pe final. Știi bine că îmi poți aduce orice critică, atâta vreme cât este civilizată. Rafael, ai dreptate, sunt multe locuri comune și am de gând să reiau poezia aceasta; nu sunt de părere că viața mi-ar găsi vreo scuză. Cât despre versurile date de tine exemplu... de ce oare or fi crezând oamenii că dacă sunt ironici nu știu decât ei? Smile. Nu degeaba nu se mai folosesc semnele de punctuație. Cititorul este uneori derutat. Prea derutat, aș zice. Mea culpa, dar nu promit să nu mai fac. Younger Sister, poate că tu ai văzut chiar mai mult decât am pus eu acolo. Și atunci nu este meritul meu... Nu știu ce altceva să spun, ai atins niște esențe la care mă întreb și eu cum ai ajuns... poate până la urmă ceva-ceva tot am reușit să transmit. Mulțumesc de sensibilitate. Aranca... și tu și Andu meritați câte o peniță. Titlul chiar se referă la acea Piață a Norilor, și prin urmare are o semnificație mai largă, și.... mda. Mai ironică. Cine s-ar fi gândit (în afară de autor, desigur). Carul - insecta, zgomotul făcut (închipuit) - sunetul de toacă și același timp măcinatul timpului atemporal. Nu știu dacă nu cumva te-am încurcat mai mult. cealaltă chestie ar fi mult prea mult de explicat... dar te aștept cu sincopele, știu și eu că are, sunt curioasă pe care le-ai sesizat tu. Andu. Cu alte cuvinte am scris o poezie de blondă. Okey. Mi s-a părut mie că e ceva în neregulă cu ea, acum știu precis ce anume. O corectură îmi permit: experiența nu este experimentală. N-am spus-o eu, a spus-o camus. Eh, da, ai ghicit tu ceva, dar nu era exupery (cu care ai supărat pe cineva dintre cititori, și pe mine de altfel, cum ai putut să îi confunzi? iar sincer... exupery este unul dintre scriitorii mei de suflet, dacă mai spui ceva de genul ăsta mă las de scris. Sau poate tocmai asta urmăreai? ). Mulțam, dar să nu mai faci. Și la urma urmelor, cred că Ioana tot are dreptate cu ceva: too much ado...
probabil ai vrut sa scrii "inocent human being " iar in ce priveste calmul meu, chiar ca ma nedumeresti. de unde ai tras tu concluzia ca nu as fi calm. sau poate ca expresii de genul "si ce daca?", "care-i baiul?", "si ce?" tradeaza mai degraba o absenta a calmului la tine in aceasta situatie iar in ce priveste... inocenta ta, nu mi-amintesc sa fi afirmat nimic despre ea; te cunosc mult prea putin asa ca am sa te cred pe cuvint
Ioana, sigur că nu ne ascundem după deget :-) Dacă sunt doar nuanțe, și eu cred și sper că nu le voi mai găsi în comentariile tale. Asta presupune, desigur, două chestii, iar eu o asum de pe acum pe cea care mă privește. Și mă voi opri aici, nu-mi place să fac mult caz acolo unde nu-i.
Dincolo de căldura care, în Muntenia, ne topeşte pur şi simplu, poezia asta cu o ploaie pe care noi o dorim, dar pe dvs. vă terorizează, suferă de caracterul întâmplător (ba chiar contradictoriu) al imaginilor (şi al ideilor). Dvs. ba vă plimbaţi, ba alergaţi cu un felinar în mâini, iar la un moment dat sunteţi şi un cal în călduri (care înţeleg că aleargă, de asemenea, cu un felinar în mâini - ceea ce e mai greu de acceptat). În sfârşit, nu ştiu dacă după toate astea femeia visată chiar o să vă deschidă poarta...
O femeie devoalându-se de ceață în anotimpul Poetului. Străină și atât de aproape/departe, ca o lumină crescută din toamna rămasă-ntre ape, uitată într-o arcă de alabastru ("Mă văd iarăși plecând, iar tu vei fi cea mai mare pedeapsă.") Superbă imaginea: "Tu scrii despre Nichita și el tace, îndoaie puțin doar spațiul din jurul gleznelor tale." ..."Și-atunci mă apropii de pietre și tac, iau cuvintele și le-nec în mare."
Într-adevăr, un titlu care te îndeamnă să citeşti textul. Prima strofă mi se pare cea mai reuşită dpdv ideatic. Strofa a doua, cea de legătură dintre str.1 si 3, nu are un mesaj clar conturat. Puţin cam patetică întrebarea din s.3, dar suportabil. La final, aş înlocui prep. "în" cu "pe", mai ales că este precedată de "undeva".
Virgil, multumesc de penita, fac si eu ce pot. Alina, daca te ajuta cu ceva considera textul ca fiind o proza structurata mai altfel si incadrata la o alta categorie, bine? In rest nu mai sterg nimic si nu mai adaug nimic. Iar daca nu stii cum miroase metalul, te poftesc intr-un atelier de reparatii frigorifice sau intr-o fierarie (asta asa ca exemplu) unde se lucreaza cu metale. Sa vezi tu atunci ce proprietati mirositoare o sa capete;).
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Margas, din cauza numeroaselor abateri de la regulament, consiliul Hermeneia a decis suspendarea contului tău pentru o lună.
D-le Cristea, pentru una dintre frazele de mai sus, primiţi un avertisment.
Conflict încheiat!
pentru textul : go fishing deReusit text. Niste sfaturi, catre autor, mai pune un paragraf din cand in cand, sa se citeasca mai usor. Catre sef: fonturile cu linii drepte se citesc tare greu [cum e Verdana], de aceea in presa scrisa se foloseste Courrier sau Times, ochiul poate urmari mai bine. Si eu impartasesc aceleasi credinte. Stii ce conteaza, la urma urmei: sa iti duci existenta (prezenta si toate celelalte care vor urma, eventual) in Lumina. Asta e si Ideea. Pacat ca ideea originara s/a pierdut intr-o masa de kitsch. Da si tu o leapsa :), eu dau o penita.
pentru textul : Vin Sărbătorile de Paști. Până la Inchiziție ne mănâncă popii (de cartier). dematale ai necazuri cu banca sau cu singuratatea? cica lumea se imparte in doua: unii fara bani si altii foarte saraci. Pe mine ma preocupa duhul, adica saracia lui. Entropia textelor de pilda . Ce am scris acum un an e bun de pus la gunoi. Chiar vreau sa dau faliment ca sa pot pleca linistit la pescuit. In canalul deltaic desigur.
pentru textul : imaginea rememorată dewoman you're persistent, ca să citez din Virgil:) de ce ai impresia că nu am înțeles din prima?:)
pentru textul : ultimele zile decât despre scuze, nu e nevoie între noi, Silvia! ne citim de prea multă vreme...:)
tot ce vad eu aici semana cu Ti-bick adica un te iubeck minor, care nu poate fi ascuns sau simulat in spatele unori beri Beck's fie ele reci in vara lui 2007. Un drum cu motocicleta poate fi o experienta interesanta, chiar o reclama pentru un naufragiu, cu conditia sa pui destula drama in fumul care ne ramane in ochi dupa ce ai trecut tu si cu baby ciz, tu si citronul, tu si sfera rostogolita a absentei totale...
pentru textul : te iu-BECK'S deFrumoase imagini cu toate că este oarecum ofensiv versul 3 și sincer, dacă noi am glisa pe coarda orizontului ni s-ar înroși ochii măcar din cauza rezistenței vântului dacă nu de teamă...
pentru textul : sayonara deMultumesc frumos pentru ajutor.
pentru textul : rafale 1 deproblema nu stă în lopată
pentru textul : Cu lopata- n drum spre Marte! denici în roboții de pe Marte
ci-n aceeași veche pată
pe creier... plus lipsă de carte!
"cat despre vocativ, probabil va referiti la propozitia incidenta" - nu, mă refer la vocativ.
Probabil faceţi apel la faptul că propoziţia incidentă este răspunzătaore şi cu precizarea autorului, a unui personaj, a unei persoane etc. În cazul acesta, o propoziţie incidentă ar fi aceasta:
sau poate dumnealui, domnul Agheorghesei, şi-a format - unde se precizează o persoană.
În cazul dumneavaostră, adică aici:
sau poate dumneata domnule Agheorghesei, avem de-a face cu o abordare, adresare directă prin folosirea apelativului, aşadar, cu vocativul prin definiţie.
Cred că e o atitudine utilă - aceasta de-a nu vă demonstra cunoştinţele gramaticale...
pentru textul : mistică defrumos tablou
pentru textul : The perfect Mona Lisa dear fi interesant sa participi la "Concurs de texte dramatice, în cadrul Intîlnirilor Teatrale Berlineze 2007"; ai avea sanse.
pentru textul : Teatru Scurt dePS: De citit, și de ne-publicat, în cheie metafizică. :) :)))
pentru textul : Punct dePoemul, nimic de zis, are si imagini spectaculoase, construite cu migala. Dar tocmai constructia ii scade din veridicitate, mizarea pe constructie si suprarealism tradeaza intentia autorului.
Imi plac:
îmi aduce aminte de ceaţa cosită
în ochi după prima ţigară
seara îşi umflă cocoaşa
deasupra colinelor
Fortate sunt imaginile cu cascada, cu camuflatul, rasuflarea de catifea, umflatul catargelor.
Si mai este ceva: Incepi strofa 1 la timpul prezent, apoi treci la imperfect. Cred ca merge prezentul pe toata intinderea ei si mai tarziu, cand vb despre ea, treci la imperfect.
pentru textul : apus de femeie deMi-a plăcut mai mult la a doua lectură... cred că debutul poeziei nu este reușit, lasă un gust de amatorism care persistă pe parcursul poeziei și bine nu-i face. Comparația nopții cu puloverul, deși creează senzația aceea de "noapte care te îmbracă", ba chiar una de sufocare dacă ești puțin claustrofobic (eu m-am gândit chiar la un "turtleneck"), nu este fericit executată. În strofa a treia, nu "văd" somonii "visând" la o altă eliberare, și nici nu le simt "liniștea" făcând asta. Poate că m-aș gândi mai degrabă la "zbaterea" sau "lupta" somonilor "încercând o altă eliberare" sau, dimpotrivă, aș sugera lupta prin abandonul de după, circumstanță în care apare posibil și "visul": "acolo, în orașul din sud, am cunoscut mai întîi plăcerea ascuțită a gerului amestecat cu votcă abandonul simplu al somonilor visînd la o altă eliberare din plasele pescarilor rătăciți". Dar poezia are acel aer de "swedish blue", ți-a reușit asta foarte bine. Visând la un pescuit la somon în Suedia, Bianca.
pentru textul : Swedish blue deun poem cu formulari imagistice de mare forta:
"dimineaţa aleargă pieziş prin oraş
ca un iepure prins între faruri"
"clipa se face cuib ...
numai bun să-ţi îngropi jumătatea pustie
ca pe-o pară domnească, în fân "
mi-a placut mult limbajul plin de sensuri cu inlantuiri firesti intre realitate si viziune.
pentru textul : anotimpul promis deas revedea asocierile: bulgare "greu", talpile "mele", cuib "cald", si as scoate: "mi s-a spus ca"...
finalul cu impact pe starea de catharsis, imaginile create, toate duc la o traire autentica nu doar o mimare a realitatii,
un poem dens, elaborat pentru care acord un semn de recunoastere!
Felicitări, Mariana! Aceasta este o veste într-adevăr bună pentru toţi cei care sunt aproape de arta scrierii haiku-ului în România. Îţi doresc să scrii în continuare cel puţin la fel de frumos.
pentru textul : Karumi deUn text limpede, construit cu migală calofilică, care, în pofida stridențelor - semnalate, îți dă sentimentul de frumos, de liniște. Remarc seninătatea lirică. Cu amiciție,
pentru textul : germinare deLuana, Bach se ascultă în tine, singura catedrală. Altfel nu l-ai auzi nici în biserica neagră, nici în notre-dame, nici într-o sală de concerte. Mulțumesc pentru Rodin; Michel e doar o invenție, pentru a se potrivi în contextul poetic. Și pentru a trimite astfel și la arhanghel, și la sculptor, și la un om.
pentru textul : Michel denu ma supar.
pentru textul : fotografia de lângă icoană deUn fel de război, dinte pentru dinte, acest titlu nu este ludic, deloc.
pentru textul : dinte pentru dinte... deCea mai mare audiență în mass media, o atrag, la fel ca și în cazul filmelor cu cele mai mari încasări, observație perfect valabilă și la nivelul lucrărilor cu valențe artistice, imaginile, evenimentele, scenele care ating niveluri colective ale umbrei, fiind fascinante pentru oameni tocmai pentru că îi pun în contact, fie și temporar, cu propriile lor abisuri. Când cenzura nu mai face față presiunilor din inconștient, umbra se infiltrează, se strecoară sinuoasă și irațională, asemenea unui piton uriaș, înfometat. Cazurile cele mai grave sunt acelea în care aspectele colective ale umbrei invadează conștiința. Oricât ne-am strădui, noi oamenii, umbra nu poate fi ferecată în inconștient. Din când în când, ea se manifestă, iese la iveală, scoate capul! Noi, nu-i mai putem tăia degetul arătător...
Cred că e unul din textele în care fiecare cuvânt e ales foarte bine. Comparaţii perfecte în versurile doi şi patru.. Până şi freziile mi se par cele mai potrivite flori. Am mai citit în poemele tale despre frumoasele călătorii cu autobuzul. Şi toate stările astea se pare că intră în preţul biletului. Cred că ai putea scoate un volum cu această ,,temă".
pentru textul : în prețul biletului deO singură obiecţie: cred că se cere un pronume înainte de ,,oglinzii" - ,, să-i explic oglinzii". Logica limbii impune anticiparea complementului. Am sugerat a se folosi cratima pentru a nu schimba ritmul.
Mulţumesc pentru acest poem, Silviu.
Dacă mă cheamă Ioana, sigur că nu pot lipsi. Și mă vor ierta ceilalți dacă îi voi răspunde ei prima, pentru că m-a solicitat cu atâta încredere. Ioana, ai dreptate, nu este chiar o poezie. Chinuită nu-mi aduc aminte să fi fost, oricum. Despre restul, n-am ce spune, dacă așa ți-a părut ție, e dreptul tău (nu spun constituțional că nu mai e mare lucru constituția în ziua de azi). Nu te rog să explici, dacă e atât de grav cum spui, nici nu ai avea ce mare exegeză să faci pe un astfel de text. Nu-mi doresc însă să fii complet dezamagită: mai caută în alte părți ceea ce te nemulțumește la mine. 1) eu nu sunt prozatoare; 2) poezia aceasta e scrisă prin 2005, când nu scriam poezie. S-ar putea să fi dat un pic planurile peste cap acum, îmi pare rău. Și referitor la ironia ta destul de drăguț deghizată în tot comentariul, dar fățișă pe final. Știi bine că îmi poți aduce orice critică, atâta vreme cât este civilizată. Rafael, ai dreptate, sunt multe locuri comune și am de gând să reiau poezia aceasta; nu sunt de părere că viața mi-ar găsi vreo scuză. Cât despre versurile date de tine exemplu... de ce oare or fi crezând oamenii că dacă sunt ironici nu știu decât ei? Smile. Nu degeaba nu se mai folosesc semnele de punctuație. Cititorul este uneori derutat. Prea derutat, aș zice. Mea culpa, dar nu promit să nu mai fac. Younger Sister, poate că tu ai văzut chiar mai mult decât am pus eu acolo. Și atunci nu este meritul meu... Nu știu ce altceva să spun, ai atins niște esențe la care mă întreb și eu cum ai ajuns... poate până la urmă ceva-ceva tot am reușit să transmit. Mulțumesc de sensibilitate. Aranca... și tu și Andu meritați câte o peniță. Titlul chiar se referă la acea Piață a Norilor, și prin urmare are o semnificație mai largă, și.... mda. Mai ironică. Cine s-ar fi gândit (în afară de autor, desigur). Carul - insecta, zgomotul făcut (închipuit) - sunetul de toacă și același timp măcinatul timpului atemporal. Nu știu dacă nu cumva te-am încurcat mai mult. cealaltă chestie ar fi mult prea mult de explicat... dar te aștept cu sincopele, știu și eu că are, sunt curioasă pe care le-ai sesizat tu. Andu. Cu alte cuvinte am scris o poezie de blondă. Okey. Mi s-a părut mie că e ceva în neregulă cu ea, acum știu precis ce anume. O corectură îmi permit: experiența nu este experimentală. N-am spus-o eu, a spus-o camus. Eh, da, ai ghicit tu ceva, dar nu era exupery (cu care ai supărat pe cineva dintre cititori, și pe mine de altfel, cum ai putut să îi confunzi? iar sincer... exupery este unul dintre scriitorii mei de suflet, dacă mai spui ceva de genul ăsta mă las de scris. Sau poate tocmai asta urmăreai? ). Mulțam, dar să nu mai faci. Și la urma urmelor, cred că Ioana tot are dreptate cu ceva: too much ado...
pentru textul : Piața norilor deprobabil ai vrut sa scrii "inocent human being " iar in ce priveste calmul meu, chiar ca ma nedumeresti. de unde ai tras tu concluzia ca nu as fi calm. sau poate ca expresii de genul "si ce daca?", "care-i baiul?", "si ce?" tradeaza mai degraba o absenta a calmului la tine in aceasta situatie iar in ce priveste... inocenta ta, nu mi-amintesc sa fi afirmat nimic despre ea; te cunosc mult prea putin asa ca am sa te cred pe cuvint
pentru textul : Icoane de copil deStrofa a treia e o imagine pregătită pentru un alt poem. Dar am trântit-o aici :)
pentru textul : azi sar schije deTextul mi se pare o tentativa de epatare, care, ca cele mai multe astfel de tentative, pica in capcana ermeticului.
"Ce i se perfira secular în barba
Oxigenată în fiecare secundă
Din celestul lui ceas"
pompos si inutil...
ialin
pentru textul : Lumea ca tablă de şah deIoana, sigur că nu ne ascundem după deget :-) Dacă sunt doar nuanțe, și eu cred și sper că nu le voi mai găsi în comentariile tale. Asta presupune, desigur, două chestii, iar eu o asum de pe acum pe cea care mă privește. Și mă voi opri aici, nu-mi place să fac mult caz acolo unde nu-i.
pentru textul : doamne ce încet mă mișc deDincolo de căldura care, în Muntenia, ne topeşte pur şi simplu, poezia asta cu o ploaie pe care noi o dorim, dar pe dvs. vă terorizează, suferă de caracterul întâmplător (ba chiar contradictoriu) al imaginilor (şi al ideilor). Dvs. ba vă plimbaţi, ba alergaţi cu un felinar în mâini, iar la un moment dat sunteţi şi un cal în călduri (care înţeleg că aleargă, de asemenea, cu un felinar în mâini - ceea ce e mai greu de acceptat). În sfârşit, nu ştiu dacă după toate astea femeia visată chiar o să vă deschidă poarta...
pentru textul : În mână cu un felinar de vânt deO femeie devoalându-se de ceață în anotimpul Poetului. Străină și atât de aproape/departe, ca o lumină crescută din toamna rămasă-ntre ape, uitată într-o arcă de alabastru ("Mă văd iarăși plecând, iar tu vei fi cea mai mare pedeapsă.") Superbă imaginea: "Tu scrii despre Nichita și el tace, îndoaie puțin doar spațiul din jurul gleznelor tale." ..."Și-atunci mă apropii de pietre și tac, iau cuvintele și le-nec în mare."
pentru textul : Străină deÎntr-adevăr, un titlu care te îndeamnă să citeşti textul. Prima strofă mi se pare cea mai reuşită dpdv ideatic. Strofa a doua, cea de legătură dintre str.1 si 3, nu are un mesaj clar conturat. Puţin cam patetică întrebarea din s.3, dar suportabil. La final, aş înlocui prep. "în" cu "pe", mai ales că este precedată de "undeva".
Doar o părere,
pentru textul : Insula unui dor semantic deBot Eugen
Virgil, multumesc de penita, fac si eu ce pot. Alina, daca te ajuta cu ceva considera textul ca fiind o proza structurata mai altfel si incadrata la o alta categorie, bine? In rest nu mai sterg nimic si nu mai adaug nimic. Iar daca nu stii cum miroase metalul, te poftesc intr-un atelier de reparatii frigorifice sau intr-o fierarie (asta asa ca exemplu) unde se lucreaza cu metale. Sa vezi tu atunci ce proprietati mirositoare o sa capete;).
pentru textul : Cantata în mi minor dePagini