..o poveste de dragoste cu toata frumusetea, tandretea, nostalgia si poate durerea lui.
ciclul din care face parte este cunoscut, tematica - nu de ieri, insa redarea, cu mici deja-vu-uri ici colo are o sensibilitate ce curge firesc precum Isis prin Oxford.
pasajul meu favorit?
'ştiam că acum nu este lume, nu sunt oameni, nu este dor,
că acea cameră de hotel cu podea rece, igrasie, mobilă veche şi cu miros de iod e tot,
dar
ca un şarpe care năpârleşte
acest tot se va schimba.'
Sancho, in primul rand multumesc pentru gandurile ce mi le/ai adresat vis/a/vis de poem. in al doilea rand, comentariul tau imi pare mai mult o chestie de gust si aprecieri personale. mi/ar fi placut sa fii mai ales constructiv.
o poezie care-i pacat sa ramana fara comentarii.
te felicit pentru ea, probabil ca-i foarte frumoasa oricum, pentru mine are cateva mici imperfectiuni pe care o sa le semnalez fara sugestia de a modifica, doar ca sa vezi cum mi-ar fi placut mai mult textul si daca rezonezi cu schimbarea.
as scoate "ca pe un dicționar", e in plus si se simte ca atare, e ca si cum m-ar zgaltai cineva cand visez mai bine, si m-ar trimite la scoala. "un bloc", pentru ca ideea autobuzului cu nomazi e faina si nu face decat sa dilueze versul acela. as scoate si "cu guma de mestecat" din acelasi motiv pentru care nu mi-a placut "ca pe-un dictionar". oricum, e un text special, remarcabil.
Eu cred că subiectul este foarte interesant și ar merita dezbatut mai pe larg, ajungând acolo, at the heart of the matter, unde some fuck discovered the roots of manipulation. Eu una m-aș pune pe scris 'a-la-long' ca să zic așa pe un subiect ca acesta, sau 2012 de exemplu... you name it! Toate exemple ale îndobitocirii noastre. Dacă doriți o dezbatere mai amplă pe acest subiect și îl lansați pe site domnule Titarenco, eu promit că voi participa... pentru că manipularea opiniei în lumea de azi a luat deja forme extreme.
Oricum felicitări pentru această 'primă' sper eu, luare de poziție.
E primul și cel mai mare spre a nu deveni cu toții doar o turmă.
Margas
Da, cred că poemul se poate îmbunătăţii. Nimeni n-a avut prtenţia că este mai mult decât este. Curios este faptul că în altă parte unii cititori au remarcat exact părţile care spui că ar trebui excluse. De aceea consider că este o chestiune sensibilă. Îţi mulţumesc pentru citire şi constanţă şi voi lua în calcul sugestiile tale.
Reușit colaj vizual, probabil că ai ales culoarea "meduzei" complementară cu cea a "apei", dar și un alb-gălbui ar fi fost potrivit. Îmi place primul vers, despre ""timpul meu lichid".
am urmărit cu atenţie tot ce ai postat, poze, proză, ba am tras cu ochiul şi pe blog, interesat fiind de secțiunea visualart. faptul că am tăcut ţine doar de o anumită discreţie care se potrivește firii mele. şi de ce nu, înainte de a face un comentariu, e bine să lăsăm informaţia un pic la macerat.
revin la proza ta. eu am agreat mereu această formă de exprimare la persoana I şi fără prea mult dialog. a pune personajele să dialogheze este o adevărată artă şi dacă nu o stăpînești te faci repede frate cu artificialul ca să treci puntea suspinelor. o dată. a doua oară, cred că abordarea textului la persoana I te obligă la o anumită sinceritate, în primul rînd faţă de tine ca autor . această –hai să-i zicem autoimpunere-e ca un filtru (o autoreglare step by step) care te trage de mînecă să nu îți duci de nas partenerul de drum, cititorul.
găsesc în textele tale aceste ingrediente. și chiar dacă exprimarea impune o anumită interiorizare, ea nu e lîncedă, e vie. plăcut!
bun. se pare că nu îți tremură mîna pe condei. să punem unele scăpări de construcție pe seama trecerii în plan secund a detaliilor.
exemplu: „el și artur își puneau banca la stradă, și se zgâiau la mașinile care treceau ca doi doctori în mecanică.” – la mașinile care treceau ca doi doctori în mecanică??
și mai sînt dar las în seama autorului.
O polemică între idei, fără atingeri al persoană, e constructivă. atâta vreme cît se păstrează buna simțire și gândire. Am idei frumoase. Când sunt necesare, le rostesc. Cu timpul. :)
aici sunt mai aproape de varianta lui nicodem.
vad "jocul" poeziei, ingeniozitatea, dar ma duce intr-o alta categorie si cand vreau poezie, intampin o rezistenta la altceva.
un text pe care l-am citit cu plăcere, deși pe alocuri, am simțit nevoia unei recitiri. mi-au plăcut în mod special primele 3 distihuri și ultimul. Deși în contextul dat îmi sună cam artificial acel „ego”. apoi, nu prea am înțeles sensul acelui „luminat” în troleibuz pentru absenți. În penultimul distih, care mi se pare destul expresiv, aș renunța la unul din atributele care încheie fiecare vers : „neștiută”/„anonime”. Mi se pare că se cam bat cap în cap. Aș renunța mai degrabă la „neștiută”. Mi-au plăcut mult acele „lopeți darnice anonime”. În linii generale, un text care transmite ...
P.S. nu toți pacienții simt durere în timpul sau după instalarea necrozei miocardice.
doliu, negru, plecare, adio, negru, urlet, îmbrățișare, negru, durere, oameni, lumânări, sicriul,negrul, "sfârșitul nu-i aici" apreciez inițiativa ta Virgil de a publica acest text. în culori închise, umbrit, dar senin pentru ce a fost Moțu, paul
Te citesc de ceva timp si ceea ce imi place cel mai mult in creatiile tale sunt finalurile, intotdeauna surprinzatoare si convingatoare. Mie imi place poezica si nu este o incercare(nereusita), este o reusita. cu sinceritate .
La multi ani! Poemul m-a impresionat mult! Eu zic asa: fluturele ingenuncheaza, isi odihneste aripile, priveste in urma, dar il atrage rasaritul si nu se poate abtine sa nu-si ia zborul, din nou, in cautarea altor initieri.
ar fi sunat cam "politic" şi nu ar fi mers nicicum cu ideea, ştii foarte bine. apoi, nicăieri nu spune că orânduială este învechit.
eu cred că doar prin exerciţiu poţi depăşi un anume prag. ca în orice domeniu, de altfel. teoretic, mult din ce spui tu este valabil, practic însă...
sigur, mai este vorba şi de har. fericiţi aceia care sunt dotaţi, nu? căci ei vor fi genii (sau aproape).
exagerezi. tocmai eu nu sunt dintre cei cărora nu le pasă şi de creaţiile altora. dovadă că, în acest sens, mă implic în mai multe zone literare. şi cu siguranţă şi pe hermeneia mai mult decât alţii. dar nu asta am vrut să iasă în evidenţă aici.
se pare că am deranjat foarte pentru că am solicitat o opinie. nu se va mai întâmpla. e în regulă.
mulţumesc încă o dată pentru opinii, lămuriri etc.
”şi tu îl strigi de pe faleză,
o, draga mea, în japoneză…”
- eu cred că aici nu merge ceva. textul e greoi, ideea în sine e chiar faină, însă inversiunile, adjectivele, rima - toate fac textul să se blocheze înainte de a ajunge la... un cititor ca mine. Dar se prea poate să greșesc, important e modul în care tu te simți mai bine pentru a ajunge... dincolo de ecran...
- remarc:
”Fără de vârstă, tras la faţă,
yoghinul condamnat pe viaţă
să-i numere paşii anonimi singurătăţii sale fără chip,
tot aşa cum un clepsidru-şi numără boabele fine de nisip”
Mi se pare penibil ca un director de site sa nu gaseasca atacuri la persoana. La persoana mea. Se gasesc vreo doua in comul lui Bobadil. Apoi il vad pe Sebi Sufariu care da lectii de poezie clasica. Dar nu asta e important. Eu am lasat un com argumentat, din punctul meu de vedere. Hermeneia chiar nu poate accepta acest punct, fara atacuri la persoana?
Adrian, de acord cu tine , textul nu respira si este intr-adevar condensat.
Si daca "baltea" pe vreo 3 pagini plin de neologisme si metafore stridente(asa cum sunt multe) era bun?
Pretiozitati filozofice?- posibil.a fost mai mult o joaca.
multumesc de trecere.
intrebarea mea ar fi ce anume este experimental la acest text si ce cauta in aceasta categorie. cred ca am mai spus-o, "cutia cu nisip" nu este "cutia de gunoi". "cutia de nisip" este locul unde oamenii experimenteaza mai mult sau mai putin reusit unele forme sau inovatii literare dar nu sint inca deplin convinsi ca merita a fi considerate mai mult decit o incercare. ma tem ca abuzezi sau nu intelegi acest concept.
mie "cioburile ploii" mi se pare una din cele mai reusite metafore "vizuale" pe care le-am citit. "tremurul cetii", ce-i drept, e o imagine putin cam simpluță.
de aceea am spus "respect politica site"-ului. "vulgaritate lexicala" aici? o, da, discutia ar fi in van. :o))
iti multumesc insa sincer, varianta noua imi place si mie mai mult, era oricum unul din putinele (primul?) meu cuvant "vulgar" si asta fiindca venea dintr-o realitate (discursul bunica-mii care te asigur ca nu era vulgara ci doar foarte autentica) care a inspirat bucata aceea. o explicatie.
poezie “messenger”. Personal nu mă deranjează acest stil.
Mă deranjează “…mi-a răscolit prin gigabiţii lipsă de memorie…”
şi, “…şi noi a revenit din nou…”
George, am citit creaţii mult, mult mai bune, scrise de tine,
Cu Mihaela o să te vezi când vă veţi întâlni, mai repede nu cred că se poate. Stimă, zapata.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
..o poveste de dragoste cu toata frumusetea, tandretea, nostalgia si poate durerea lui.
ciclul din care face parte este cunoscut, tematica - nu de ieri, insa redarea, cu mici deja-vu-uri ici colo are o sensibilitate ce curge firesc precum Isis prin Oxford.
pasajul meu favorit?
'ştiam că acum nu este lume, nu sunt oameni, nu este dor,
că acea cameră de hotel cu podea rece, igrasie, mobilă veche şi cu miros de iod e tot,
dar
ca un şarpe care năpârleşte
acest tot se va schimba.'
cheers!
PS un mic typo in primul vers la cum
pentru textul : Poveste cu cameră de hotel şi fantome deAm corectat, scuze:)
pentru textul : despre a vedea lumea cu ochii închiși deSancho, in primul rand multumesc pentru gandurile ce mi le/ai adresat vis/a/vis de poem. in al doilea rand, comentariul tau imi pare mai mult o chestie de gust si aprecieri personale. mi/ar fi placut sa fii mai ales constructiv.
pentru textul : Lângă fereastra veche deo poezie care-i pacat sa ramana fara comentarii.
pentru textul : dacă ochii ei ar avea nume le-ar zice hiroshima și nagasaki dete felicit pentru ea, probabil ca-i foarte frumoasa oricum, pentru mine are cateva mici imperfectiuni pe care o sa le semnalez fara sugestia de a modifica, doar ca sa vezi cum mi-ar fi placut mai mult textul si daca rezonezi cu schimbarea.
as scoate "ca pe un dicționar", e in plus si se simte ca atare, e ca si cum m-ar zgaltai cineva cand visez mai bine, si m-ar trimite la scoala. "un bloc", pentru ca ideea autobuzului cu nomazi e faina si nu face decat sa dilueze versul acela. as scoate si "cu guma de mestecat" din acelasi motiv pentru care nu mi-a placut "ca pe-un dictionar". oricum, e un text special, remarcabil.
Eu cred că subiectul este foarte interesant și ar merita dezbatut mai pe larg, ajungând acolo, at the heart of the matter, unde some fuck discovered the roots of manipulation. Eu una m-aș pune pe scris 'a-la-long' ca să zic așa pe un subiect ca acesta, sau 2012 de exemplu... you name it! Toate exemple ale îndobitocirii noastre. Dacă doriți o dezbatere mai amplă pe acest subiect și îl lansați pe site domnule Titarenco, eu promit că voi participa... pentru că manipularea opiniei în lumea de azi a luat deja forme extreme.
pentru textul : 11.11.11 deOricum felicitări pentru această 'primă' sper eu, luare de poziție.
E primul și cel mai mare spre a nu deveni cu toții doar o turmă.
Margas
Da, cred că poemul se poate îmbunătăţii. Nimeni n-a avut prtenţia că este mai mult decât este. Curios este faptul că în altă parte unii cititori au remarcat exact părţile care spui că ar trebui excluse. De aceea consider că este o chestiune sensibilă. Îţi mulţumesc pentru citire şi constanţă şi voi lua în calcul sugestiile tale.
pentru textul : clona deReușit colaj vizual, probabil că ai ales culoarea "meduzei" complementară cu cea a "apei", dar și un alb-gălbui ar fi fost potrivit. Îmi place primul vers, despre ""timpul meu lichid".
pentru textul : cântecul meduzei deerata: nu strofele, ci elementele masculinitatii armonizeaza textul
pentru textul : Poezie nudă cu un bărbat depentru că nu aduci nimic nou cu ultimul vers, doar în cazul în care în America s-or fi terminat femeile frumoase
pentru textul : copacul dinăuntru deam urmărit cu atenţie tot ce ai postat, poze, proză, ba am tras cu ochiul şi pe blog, interesat fiind de secțiunea visualart. faptul că am tăcut ţine doar de o anumită discreţie care se potrivește firii mele. şi de ce nu, înainte de a face un comentariu, e bine să lăsăm informaţia un pic la macerat.
revin la proza ta. eu am agreat mereu această formă de exprimare la persoana I şi fără prea mult dialog. a pune personajele să dialogheze este o adevărată artă şi dacă nu o stăpînești te faci repede frate cu artificialul ca să treci puntea suspinelor. o dată. a doua oară, cred că abordarea textului la persoana I te obligă la o anumită sinceritate, în primul rînd faţă de tine ca autor . această –hai să-i zicem autoimpunere-e ca un filtru (o autoreglare step by step) care te trage de mînecă să nu îți duci de nas partenerul de drum, cititorul.
găsesc în textele tale aceste ingrediente. și chiar dacă exprimarea impune o anumită interiorizare, ea nu e lîncedă, e vie. plăcut!
bun. se pare că nu îți tremură mîna pe condei. să punem unele scăpări de construcție pe seama trecerii în plan secund a detaliilor.
exemplu: „el și artur își puneau banca la stradă, și se zgâiau la mașinile care treceau ca doi doctori în mecanică.” – la mașinile care treceau ca doi doctori în mecanică??
și mai sînt dar las în seama autorului.
toate bune.
pentru textul : am evadat un timp (2) deO polemică între idei, fără atingeri al persoană, e constructivă. atâta vreme cît se păstrează buna simțire și gândire. Am idei frumoase. Când sunt necesare, le rostesc. Cu timpul. :)
pentru textul : Piano e fragile deMariana, mulţumesc şi eu pentru gândurile tale şi mă bucur că acest scurt fragment şi-a atins scopul, de a da o stare de linişte cititorului.
pentru textul : Irina deovyus: MENE, MENE, TEKEL, UPHARSIN
pentru textul : psalm deaici sunt mai aproape de varianta lui nicodem.
pentru textul : Antimatematică devad "jocul" poeziei, ingeniozitatea, dar ma duce intr-o alta categorie si cand vreau poezie, intampin o rezistenta la altceva.
un text pe care l-am citit cu plăcere, deși pe alocuri, am simțit nevoia unei recitiri. mi-au plăcut în mod special primele 3 distihuri și ultimul. Deși în contextul dat îmi sună cam artificial acel „ego”. apoi, nu prea am înțeles sensul acelui „luminat” în troleibuz pentru absenți. În penultimul distih, care mi se pare destul expresiv, aș renunța la unul din atributele care încheie fiecare vers : „neștiută”/„anonime”. Mi se pare că se cam bat cap în cap. Aș renunța mai degrabă la „neștiută”. Mi-au plăcut mult acele „lopeți darnice anonime”. În linii generale, un text care transmite ...
P.S. nu toți pacienții simt durere în timpul sau după instalarea necrozei miocardice.
Un cititor,
pentru textul : detalii în echilibru deBot Eugen.
doliu, negru, plecare, adio, negru, urlet, îmbrățișare, negru, durere, oameni, lumânări, sicriul,negrul, "sfârșitul nu-i aici" apreciez inițiativa ta Virgil de a publica acest text. în culori închise, umbrit, dar senin pentru ce a fost Moțu, paul
pentru textul : v-a murit pittiș deCred ca, intr-adevar, cel putin partea cu moartea ca poatroana de butic era rupta din contex. Am modificat, multumesc.
pentru textul : blackout deTe citesc de ceva timp si ceea ce imi place cel mai mult in creatiile tale sunt finalurile, intotdeauna surprinzatoare si convingatoare. Mie imi place poezica si nu este o incercare(nereusita), este o reusita. cu sinceritate .
pentru textul : strada cu fluturi deLa multi ani! Poemul m-a impresionat mult! Eu zic asa: fluturele ingenuncheaza, isi odihneste aripile, priveste in urma, dar il atrage rasaritul si nu se poate abtine sa nu-si ia zborul, din nou, in cautarea altor initieri.
pentru textul : 33 dear fi sunat cam "politic" şi nu ar fi mers nicicum cu ideea, ştii foarte bine. apoi, nicăieri nu spune că orânduială este învechit.
eu cred că doar prin exerciţiu poţi depăşi un anume prag. ca în orice domeniu, de altfel. teoretic, mult din ce spui tu este valabil, practic însă...
sigur, mai este vorba şi de har. fericiţi aceia care sunt dotaţi, nu? căci ei vor fi genii (sau aproape).
exagerezi. tocmai eu nu sunt dintre cei cărora nu le pasă şi de creaţiile altora. dovadă că, în acest sens, mă implic în mai multe zone literare. şi cu siguranţă şi pe hermeneia mai mult decât alţii. dar nu asta am vrut să iasă în evidenţă aici.
se pare că am deranjat foarte pentru că am solicitat o opinie. nu se va mai întâmpla. e în regulă.
pentru textul : şi s-au ales cu mine demulţumesc încă o dată pentru opinii, lămuriri etc.
”şi tu îl strigi de pe faleză,
o, draga mea, în japoneză…”
- eu cred că aici nu merge ceva. textul e greoi, ideea în sine e chiar faină, însă inversiunile, adjectivele, rima - toate fac textul să se blocheze înainte de a ajunge la... un cititor ca mine. Dar se prea poate să greșesc, important e modul în care tu te simți mai bine pentru a ajunge... dincolo de ecran...
- remarc:
”Fără de vârstă, tras la faţă,
yoghinul condamnat pe viaţă
să-i numere paşii anonimi singurătăţii sale fără chip,
tot aşa cum un clepsidru-şi numără boabele fine de nisip”
alex
pentru textul : Un ochi îngust, privind subțire deMultumesc de trecere, comentarii si "distinctii" ! Ialin
pentru textul : Epilog... deMi se pare penibil ca un director de site sa nu gaseasca atacuri la persoana. La persoana mea. Se gasesc vreo doua in comul lui Bobadil. Apoi il vad pe Sebi Sufariu care da lectii de poezie clasica. Dar nu asta e important. Eu am lasat un com argumentat, din punctul meu de vedere. Hermeneia chiar nu poate accepta acest punct, fara atacuri la persoana?
pentru textul : tablou domestic cu înger deAdrian, de acord cu tine , textul nu respira si este intr-adevar condensat.
pentru textul : Geometrie existenţială deSi daca "baltea" pe vreo 3 pagini plin de neologisme si metafore stridente(asa cum sunt multe) era bun?
Pretiozitati filozofice?- posibil.a fost mai mult o joaca.
multumesc de trecere.
intrebarea mea ar fi ce anume este experimental la acest text si ce cauta in aceasta categorie. cred ca am mai spus-o, "cutia cu nisip" nu este "cutia de gunoi". "cutia de nisip" este locul unde oamenii experimenteaza mai mult sau mai putin reusit unele forme sau inovatii literare dar nu sint inca deplin convinsi ca merita a fi considerate mai mult decit o incercare. ma tem ca abuzezi sau nu intelegi acest concept.
pentru textul : Crăciun e când s-a născut Isus demie "cioburile ploii" mi se pare una din cele mai reusite metafore "vizuale" pe care le-am citit. "tremurul cetii", ce-i drept, e o imagine putin cam simpluță.
pentru textul : crochiu V deconcursuri de traducere? detaliază, explică...
pentru textul : Secțiunea de traduceri II deerate : in loc de "ca" a se citi evident "care"(mi s-a parut) Imi cer scuze ! Ialin
pentru textul : epic ur dede aceea am spus "respect politica site"-ului. "vulgaritate lexicala" aici? o, da, discutia ar fi in van. :o))
pentru textul : în care discul se zgârie deiti multumesc insa sincer, varianta noua imi place si mie mai mult, era oricum unul din putinele (primul?) meu cuvant "vulgar" si asta fiindca venea dintr-o realitate (discursul bunica-mii care te asigur ca nu era vulgara ci doar foarte autentica) care a inspirat bucata aceea. o explicatie.
poezie “messenger”. Personal nu mă deranjează acest stil.
pentru textul : Poemul cu Mihaela deMă deranjează “…mi-a răscolit prin gigabiţii lipsă de memorie…”
şi, “…şi noi a revenit din nou…”
George, am citit creaţii mult, mult mai bune, scrise de tine,
Cu Mihaela o să te vezi când vă veţi întâlni, mai repede nu cred că se poate. Stimă, zapata.
Pagini