adriana, au contraire, dar asta e alta mancare de peste
virgil, e o incercare de a scoate la lumina sentimentul si starea poetica din orice, chiar si dintr o presupusa salata poetica. dar asta e doar pretext. iata ce nu vad unii. si nu pt ca au alta paradigma sau alte standarde, sixtus. ci pentru ca fie nu vor, fie le lipseste organul vederii.
iar faptul ca miroase a sorescu nu poate decat sa ma onoreze. a fost si ramane poetul meu preferat. iar I.B. a intuit asta
Dorin Cozan, sa-ti fie de bine Apocalipsa, caci de Potop se ocupa alte persoane cu siguranta. Lansare lina, sau, ma rog, cum ii place la domnitor. Silvia
Probabil ați vrut sa spuneți profetul Isaia 56:5 „le voi da în Casa Mea și înăuntrul zidurilor Mele un loc și un nume mai bune decît fii și fiice; le voi da un nume veșnic, care nu se va șterge.” deși am rezerve în ce măsură cuvintele lui Isaia se potrivesc teologic cu Holocaustul. Vedeți că ați transcris greșit numele României, asta în cazul în care nu a fost intenționat. Cu siguranță că un astfel de Muzeu își avea locul deși mie mi se pare puțin cam trivială denumirea de muzeu și aș fi preferat-o pe cea de memorial. În același timp am început să mă întreb din ce în ce mai mult în ultima vreme dacă va exista vreodată un asemenea lăcaș dedicat și celor peste 40 de milioane de oameni uciși de teroarea comunistă în secolul 20.
Ioana, cu ideea aceasta ne oferi sufletul tau. Acum, pentru atunci, ne-am strans cu dureri vechi. Textul meu personal este: Luni (2006-02-05 ) suprafața mea inutilă era în siguranță deși o pedeapsă creierului meu neîmblânzit îți spuneam amorurile noastre sunt jalnice un mod de a ne minți că existăm cu adevărat apoi după ce m-am convins de asta luni am murit pe bulevardul m. kogălniceau și singurul om care era acolo singurul pe care îl ținusem în brațe până atunci a sărit să mă înmormânteze în pântecul oval al poeziilor scrise insomniile tâșneau din mine ca niște elastice luau cu ele bucăți de carne putrezită muzica se scurgea pe asfaltul rece ca o silabă învechită acasă mama de abia începuse să fie mândră de mine de ochii mei gri deraiați ca trenul spre bv unde ninsese puțin ultima dată luni a plecat și tăcerea mea ca un copil tăcerea dureroasă confuză avea solzi de pește și gust de răni infectate din genunchii lui dumnezeu și am știut luni am simțit că la gunoi nu se mai poate arunca niciodată nimic
Oooo, Alina, perfect, deci se poate și asta? Consideră, te rog, cererea făcută. Dacă ai putea să mă ocolești m-aș simți mult mai confortabil fără zurgălăi după mine. Nădăjduiesc să nu-ți fie prea greu, mai ales că acum ai și titlul de editor pe care îl meriți cu prisosință. Altfel, reciproca e valabilă, eu o fac de mult. Dacă te vei ține de cuvânt, îți mulțumesc. Rămâi cu bine.
dom'le, eu credeam ca e o poezie, ca de aia ai inscris-o aici n-am vazut sectiunea povestiri. fa si tu un semn, un asterisc ceva ca sa stie omul sa o ia mai moale si sa nu chiar te citeasca...
evident ca sufismul nu se reduce la Rumi, dar inclin sa cred ca autorul mai ales la Rumi s-a gandit...trimiterea din titlu (Mathnawi) si "dervisul rotitor in extaz" mie asta mi-au spus. si nu cred ca am fosr "prea aspra" - mi-am spus, simplu, parerea.
draga mea Cristina, mă tem că ți-ar prinde bine dacă ai citi încă o dată, rar și cu atenție, ce am scris eu. și dacă nu te-ai încrîncena așa de tare. că nu face bine.
pe bune. ai putea descoperi eventual că ideea cu auto-gratularea nu are nicio legătură în sine cu faptul că respingi ideea pleonasmului din acel vers. e absurd să mă acuzi de așa ceva. eu credeam că tu ți-ai dat seama, dar dacă nu, îți pot arăta.
ideea cu auto-gratularea se referea în esență la următoarele afirmații (în special la forma lor și nu la obiectul în sine):
„deşi am mai primit aceeaşi critică pe un alt site, îmi menţin părerea” + „e un poem cald, emoţional, nu e scris de dragul intelectualizării”. adică, noi trebuie să înțelegem că tu ți-l lauzi că e „cald și emoțional” (deși e puțin cam de prost gust să ți-l auto-lauzi) dar modul cum o spui este că, de vreme ce e, vezi doamne, „cald și emoțional”, nu prea mai poate să suporte nicio critică. dacă ție asta nu îți sună ridicol, I rest my case...
apoi, „Repet, cred că e mai bine cum am scris eu. E ca un poem-poveste.”. deci... e, vezi doamne, ca un „poem-poveste”. nu știu exact ce vrea să spună asta dar sună, cum să spun.... impresionant (sau impresionabil). și probabil, conform logicii tale, din cauza asta (că e „poem-poveste”... e mai bine „cum ai scris” tu. nu știu cum să îți spun, dar mie îmi sună ridicol. deci fiindcă este... înseamnă că (cum) ai scris tu e... mai bine....
nu mai am nimic de adăugat.
în ce privește aluziile tale cu favorți și dulcegării, te asigur că nu mă deranjează sau afectează cu ceva. nu ești nici prima și nici ultima care aruncă cu vorbe aiurea. cînd vei veni cu exemple concrete și nu cu calomnii jenante îți promit că te voi băga în seamă. pînă atunci nu îmi pari decît o persoană frustrată care nu știe cum să se refuleze. atît.
Da, da, pisica e adorabilă în cerbicia ei, iar revers order-ul te pune pe gânduri. Nu am ce spune după domnul Cristea, dar ambele culori ale pisicii, sau ambele pisici ale culorii sunt demne de toată atenţia. Le-aş lua însă şi împreună, iubirea aceea "din nou" ca pe nişte picioare în burtă.
frumos. nu credeam ca voi acorda inca o penita in seara asta insa textul tau merita. daca prima strofa pune in paranteze cliseele, restul poemului construieste o dialectica in interiorul careia celalalt ca nebun sau si ca cersetor cauta si poarta totodata o taina. pe parcurs, ma intrebam cum vei solutiona tensiunea respectiva. ai facut o bine.
În ciuda impedimentelor, Alina Manole, continuă drumul frumos al Virtualiei. Anul trecut, cam pe vremea asta, am avut plăcerea să fiu la cenaclu, un spectacol superb de muzică şi poezie.
Poezia e locul geometric al tuturor cuvintelor care ne satisfac, întru aceeaşi idee, mintea, inima şi literatura.
O poezie are, în mod axiomatic, un singur loc geometric.
Altfel, devine amestecătură. Ca aici:
Adoriana e din alta poveste
prin prisma ochilor - Aproximativ 34.200.000 (de) rezultate
paharele la fel, din alta poveste sau, mai degraba, din vitrina
trei puncte mereu dau un triunghi si nu un cerc
nevazutul cu stergar seamana cu omul invizibil din film
dupa mult timp nici macar in basme nu s-a folosit niciodata
zambet nou / zambetul vechi era ranjet?
nou / eu - rima facila
Raman de retinut: "de atata rotire a iubirii" si "minusul sunt eu", iar pentru ultimul vers, chiar sunt invidioasa ca nu l-am scris eu prima.
Dar sa stii ca mi-au dat lacrimile citind manuscrisul cu povestirile pentru copii.
o disperare a rutinei rostita fara patetism si fara crutare. un convingator portret al omului anulat de sordidul din jur.imagini vii ce reusesc sa mentina treaza atentia cititorlui. remarc: "doar străzile mă înghițeau ca niște căpcăuni mîncători de rutină" apoi "îi fluturam pe sub nas mîinile compostate la ambele capete el îmi spunea că așa trebuie fără durere nu ajungi nicăieri în ziua de azi" si "de plictiseală dau nume pașilor pe care-i fac într-o zi noaptea fur indicatoarele de pe stradă și le agăț de balcon poate cineva o să vadă că sufletul acesta e locuit" asa ca las alaturi prima penita de vare uzez de la venirea mea pe site. felicitari pentru un text care m-a convins pe deplin.
Virgil, corecta observatia ta cu privire la repetarea "desprinderii", nu trebuia accentuat. Voi modifica. Desigur ca e singular cordonul ombilical, dar reciteste versul, se refera la cel care "mai taie (cate) un cordon ombilical" cand trece printre oameni (vers anterior), fiecare om isi are cordonul sau. Cineva ne taie cumva cordonul fiecaruia dintre noi. Sau ce semnifica el, nu neaparat fizic cordonul. :) Multam de citire si buna vedere.
câtă insolență, ah! câtă insolență (că insolație nu pot spune)!
și se vorbește atât de lejer despre prostia supremă de parcă ar face parte din familie. uh!
Marga, tu nu ai noțiunile acasă. Pentru tine răspuns egal replică, și scuză egal iahnie de fasole!
Dar ești o doamnă, da! Categoric ești o doamnă!
Prin urmare Marga, păstrează-ți echilibrul... când vrei să îmbrățișezi pereții!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
adriana, au contraire, dar asta e alta mancare de peste
virgil, e o incercare de a scoate la lumina sentimentul si starea poetica din orice, chiar si dintr o presupusa salata poetica. dar asta e doar pretext. iata ce nu vad unii. si nu pt ca au alta paradigma sau alte standarde, sixtus. ci pentru ca fie nu vor, fie le lipseste organul vederii.
iar faptul ca miroase a sorescu nu poate decat sa ma onoreze. a fost si ramane poetul meu preferat. iar I.B. a intuit asta
multumesc tuturor
pentru textul : După-amiaza unui hierofant deDorin Cozan, sa-ti fie de bine Apocalipsa, caci de Potop se ocupa alte persoane cu siguranta. Lansare lina, sau, ma rog, cum ii place la domnitor. Silvia
pentru textul : Apocalipsa după Vaslui deeu stiam de leonard cohen sau pur si simplu e ceva putred, suzzanne...
pentru textul : centrul lumei deErată= va răsări în loc de va răsare
pentru textul : Haiku deProbabil ați vrut sa spuneți profetul Isaia 56:5 „le voi da în Casa Mea și înăuntrul zidurilor Mele un loc și un nume mai bune decît fii și fiice; le voi da un nume veșnic, care nu se va șterge.” deși am rezerve în ce măsură cuvintele lui Isaia se potrivesc teologic cu Holocaustul. Vedeți că ați transcris greșit numele României, asta în cazul în care nu a fost intenționat. Cu siguranță că un astfel de Muzeu își avea locul deși mie mi se pare puțin cam trivială denumirea de muzeu și aș fi preferat-o pe cea de memorial. În același timp am început să mă întreb din ce în ce mai mult în ultima vreme dacă va exista vreodată un asemenea lăcaș dedicat și celor peste 40 de milioane de oameni uciși de teroarea comunistă în secolul 20.
pentru textul : Yad Vashem- Muzeul Holocaustului deIoana, cu ideea aceasta ne oferi sufletul tau. Acum, pentru atunci, ne-am strans cu dureri vechi. Textul meu personal este: Luni (2006-02-05 ) suprafața mea inutilă era în siguranță deși o pedeapsă creierului meu neîmblânzit îți spuneam amorurile noastre sunt jalnice un mod de a ne minți că existăm cu adevărat apoi după ce m-am convins de asta luni am murit pe bulevardul m. kogălniceau și singurul om care era acolo singurul pe care îl ținusem în brațe până atunci a sărit să mă înmormânteze în pântecul oval al poeziilor scrise insomniile tâșneau din mine ca niște elastice luau cu ele bucăți de carne putrezită muzica se scurgea pe asfaltul rece ca o silabă învechită acasă mama de abia începuse să fie mândră de mine de ochii mei gri deraiați ca trenul spre bv unde ninsese puțin ultima dată luni a plecat și tăcerea mea ca un copil tăcerea dureroasă confuză avea solzi de pește și gust de răni infectate din genunchii lui dumnezeu și am știut luni am simțit că la gunoi nu se mai poate arunca niciodată nimic
pentru textul : ce am scris "atunci" deOooo, Alina, perfect, deci se poate și asta? Consideră, te rog, cererea făcută. Dacă ai putea să mă ocolești m-aș simți mult mai confortabil fără zurgălăi după mine. Nădăjduiesc să nu-ți fie prea greu, mai ales că acum ai și titlul de editor pe care îl meriți cu prisosință. Altfel, reciproca e valabilă, eu o fac de mult. Dacă te vei ține de cuvânt, îți mulțumesc. Rămâi cu bine.
pentru textul : Drum interior dedom'le, eu credeam ca e o poezie, ca de aia ai inscris-o aici n-am vazut sectiunea povestiri. fa si tu un semn, un asterisc ceva ca sa stie omul sa o ia mai moale si sa nu chiar te citeasca...
pentru textul : Poveste de Dragobete deTinand cont ca scriu de pe telefon, o sa va rog sa-mi scuzati lipsa diacriticelor. Oricum...le cunosc:)
pentru textul : Nu mai vine deProbabil ai construit textul pe elementele de final, cu adevarat inspirate.
pentru textul : Supraportret deScuze pentru "acest motive" in loc de "acest motiv". Nu servisem cafeaua de dimineata. cu ganduri bune, Violeta
pentru textul : my all deevident ca sufismul nu se reduce la Rumi, dar inclin sa cred ca autorul mai ales la Rumi s-a gandit...trimiterea din titlu (Mathnawi) si "dervisul rotitor in extaz" mie asta mi-au spus. si nu cred ca am fosr "prea aspra" - mi-am spus, simplu, parerea.
pentru textul : o clipă din viața lui Mathnawi dedraga mea Cristina, mă tem că ți-ar prinde bine dacă ai citi încă o dată, rar și cu atenție, ce am scris eu. și dacă nu te-ai încrîncena așa de tare. că nu face bine.
pentru textul : ie de zi lucrătoare depe bune. ai putea descoperi eventual că ideea cu auto-gratularea nu are nicio legătură în sine cu faptul că respingi ideea pleonasmului din acel vers. e absurd să mă acuzi de așa ceva. eu credeam că tu ți-ai dat seama, dar dacă nu, îți pot arăta.
ideea cu auto-gratularea se referea în esență la următoarele afirmații (în special la forma lor și nu la obiectul în sine):
„deşi am mai primit aceeaşi critică pe un alt site, îmi menţin părerea” + „e un poem cald, emoţional, nu e scris de dragul intelectualizării”. adică, noi trebuie să înțelegem că tu ți-l lauzi că e „cald și emoțional” (deși e puțin cam de prost gust să ți-l auto-lauzi) dar modul cum o spui este că, de vreme ce e, vezi doamne, „cald și emoțional”, nu prea mai poate să suporte nicio critică. dacă ție asta nu îți sună ridicol, I rest my case...
apoi, „Repet, cred că e mai bine cum am scris eu. E ca un poem-poveste.”. deci... e, vezi doamne, ca un „poem-poveste”. nu știu exact ce vrea să spună asta dar sună, cum să spun.... impresionant (sau impresionabil). și probabil, conform logicii tale, din cauza asta (că e „poem-poveste”... e mai bine „cum ai scris” tu. nu știu cum să îți spun, dar mie îmi sună ridicol. deci fiindcă este... înseamnă că (cum) ai scris tu e... mai bine....
nu mai am nimic de adăugat.
în ce privește aluziile tale cu favorți și dulcegării, te asigur că nu mă deranjează sau afectează cu ceva. nu ești nici prima și nici ultima care aruncă cu vorbe aiurea. cînd vei veni cu exemple concrete și nu cu calomnii jenante îți promit că te voi băga în seamă. pînă atunci nu îmi pari decît o persoană frustrată care nu știe cum să se refuleze. atît.
Poti .
pentru textul : (In)Cantarea (In)Cantarilor desă-ți dau sugestii? nu înțeleg. păstrezi dacă vrei, sau renunți, e textul tău. poate e doar opinia mea, dar textul nu merită o cacofonie.
pentru textul : din viața noastră secretă deAm citit, mi-a plăcut, mai ales titlul.
pentru textul : şi în moarte se face uneori primăvară deDa, da, pisica e adorabilă în cerbicia ei, iar revers order-ul te pune pe gânduri. Nu am ce spune după domnul Cristea, dar ambele culori ale pisicii, sau ambele pisici ale culorii sunt demne de toată atenţia. Le-aş lua însă şi împreună, iubirea aceea "din nou" ca pe nişte picioare în burtă.
pentru textul : pisica vărgată a bunicii deMariana, D-le Manolescu, e un text care a vrut să fie scris. Vă doresc o zi bună!
pentru textul : Pasărea de nailon defrumos. nu credeam ca voi acorda inca o penita in seara asta insa textul tau merita. daca prima strofa pune in paranteze cliseele, restul poemului construieste o dialectica in interiorul careia celalalt ca nebun sau si ca cersetor cauta si poarta totodata o taina. pe parcurs, ma intrebam cum vei solutiona tensiunea respectiva. ai facut o bine.
pentru textul : morile de vânt nu au ecou deŞi, evident, trebuie să remarc în mod special "sînt un oraș prin care nu mai trece nimeni".
Sper să mai fiu şi eu vizitat de inspriaţii de genul.
Invidios la culme,
pentru textul : sînt un oraș prin care nu mai trece nimeni deeu.
În ciuda impedimentelor, Alina Manole, continuă drumul frumos al Virtualiei. Anul trecut, cam pe vremea asta, am avut plăcerea să fiu la cenaclu, un spectacol superb de muzică şi poezie.
Felicitări pentru tenacitate şi succes !
Cu admiraţie
pentru textul : Poezie şi pişcoturi în târgul Ieşilor, înainte de solstiţiu dePoezia e locul geometric al tuturor cuvintelor care ne satisfac, întru aceeaşi idee, mintea, inima şi literatura.
O poezie are, în mod axiomatic, un singur loc geometric.
Altfel, devine amestecătură. Ca aici:
Adoriana e din alta poveste
prin prisma ochilor - Aproximativ 34.200.000 (de) rezultate
paharele la fel, din alta poveste sau, mai degraba, din vitrina
trei puncte mereu dau un triunghi si nu un cerc
nevazutul cu stergar seamana cu omul invizibil din film
dupa mult timp nici macar in basme nu s-a folosit niciodata
zambet nou / zambetul vechi era ranjet?
nou / eu - rima facila
Raman de retinut: "de atata rotire a iubirii" si "minusul sunt eu", iar pentru ultimul vers, chiar sunt invidioasa ca nu l-am scris eu prima.
Dar sa stii ca mi-au dat lacrimile citind manuscrisul cu povestirile pentru copii.
pentru textul : Adoriana minus zece decristina. am modificat. multam.
colaceaul acela era tot typo :) ar fi trebuit sa fie "incolacea" acolo.
imi pare bine ca ai gasit ceva sa-ti placa pe la mine.
pentru textul : Frizerul, dictatorul și lasoul depe cuvânt că știam și eu care-i spectrul solar, Nicodem! crede-mă! :)
tu elimină ce vrei... eu vreau toate „culorile” acasă. mulțumesc.
pentru textul : rogvaiv deva rog, nu ma intaritati, si asa ma straduiesc sa trimit doar texte "soft", sa vedem cit mai pot sa ma conformez
pentru textul : eu şi tocitul meu cal de lemn depentru a îmi cere scuze pentru faptul că v-am tutuit domnule Tudor Cristea.
pentru textul : ceainicul deo disperare a rutinei rostita fara patetism si fara crutare. un convingator portret al omului anulat de sordidul din jur.imagini vii ce reusesc sa mentina treaza atentia cititorlui. remarc: "doar străzile mă înghițeau ca niște căpcăuni mîncători de rutină" apoi "îi fluturam pe sub nas mîinile compostate la ambele capete el îmi spunea că așa trebuie fără durere nu ajungi nicăieri în ziua de azi" si "de plictiseală dau nume pașilor pe care-i fac într-o zi noaptea fur indicatoarele de pe stradă și le agăț de balcon poate cineva o să vadă că sufletul acesta e locuit" asa ca las alaturi prima penita de vare uzez de la venirea mea pe site. felicitari pentru un text care m-a convins pe deplin.
pentru textul : anoftalmie deacademia română?!! ha! am mai scris despre gluma asta prin unele comentarii. de ce să le scriu? știu să citească?
pentru textul : scrisori imaginare deVirgil, corecta observatia ta cu privire la repetarea "desprinderii", nu trebuia accentuat. Voi modifica. Desigur ca e singular cordonul ombilical, dar reciteste versul, se refera la cel care "mai taie (cate) un cordon ombilical" cand trece printre oameni (vers anterior), fiecare om isi are cordonul sau. Cineva ne taie cumva cordonul fiecaruia dintre noi. Sau ce semnifica el, nu neaparat fizic cordonul. :) Multam de citire si buna vedere.
pentru textul : sinus de inimă decâtă insolență, ah! câtă insolență (că insolație nu pot spune)!
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deși se vorbește atât de lejer despre prostia supremă de parcă ar face parte din familie. uh!
Marga, tu nu ai noțiunile acasă. Pentru tine răspuns egal replică, și scuză egal iahnie de fasole!
Dar ești o doamnă, da! Categoric ești o doamnă!
Prin urmare Marga, păstrează-ți echilibrul... când vrei să îmbrățișezi pereții!
Pagini