Cristi, citindu-te, m-am gandit ca poetii isi deconspira intotdeauna profilul liric...prin proza pe care o scriu! Spun asta pentru ca si eu sunt un alcatuitor de versuri care s-a incapatant, o vreme, sa faca ochi dulci genului epic; in cele in urma, mi-a venit mintea la cap...:) Naratiunea nu e rea, atmosfera si personajele se contureaza, insa as fi preferat un ton mai "macho" al povestitorului, niste fraze mai scurte si ceva mai scuturate de lirism. dar, dincole de mofturile mele, este un text pe care l-am parcurs cu placere si (recunosc!) cu surprindere. are si o continuare?
bine, aşa găsim o sumedenie de asocieri. mie paianjenul mi se pare,însă, asociat în primul rând cu starea de pânda. pantera, de exempu, cu saltul, elefantul cu masivitatea, etc.
Iulia Nită, îți imaginezi cumva că acest spațiu este un fel de balcon de unde poți arunca obiecte contondente în capul celor care nu-s tunși cum îți place ție?! ori banca unde se așează vecinele răspunzătoare cu etica și morala la nivel de asociație de locatari Ce legătură are commul tău cu textul lui BobadiL? arată-mi-o și mie, și o ronțăi crudă!! dacă ai să-i reproșezi ceva, timite-i un mail, fă-i o vizită, beți o bere împreună, dacă vrei să-ți manifești solidaritarea față de Ionuț Caragea procedează la fel!! Ionuț Cargea, la ce bun acest "răspuns"? încercasem să vă dau de înțeles, și ție și lui Andu Moldovan, că AJUNGE. Se pare ca el a înțeles. Dar DVS? lăsați-ne, oameni buni,să cititm o carte,să scriem (cum poate fiecare),să ne plimbăm prin parc, nu să pierdem vremea cu atenționări și corecții. chiar nu vă dați seama cât de copilărești și de obositoare sunt răbufnirile astea de orgolii? cu proxima ocazie recurg la sfatul lui Virgil: renunț la "delicatețe". văd că nu folosește nicicum; la urma urmei, dacă vouă nu va e milă de timpul meu, mie îmi este!
Hanny, să îl lăsăm pe Michel să fie tatăl copiilor, eu doar îmi închipui că nu mai sunt om, ci orgă, cânt Bach la șase seara și oamenii intră în tihnă pentru o slujbă. Știi, mi-ai amintit de un alt sculptor: Rodin, "Cap de copil"... Frumos, e sculptorul pe care eu cel puțin îl admir cel mai mult. Și Michel încă scrie poeme despre păsările roșii... orice aș picta eu pentru oameni. De-aș scrie într-o zi măcar pe sfert din cum scrie el, aș deveni măiastră. Așa, sunt doar o încercare de a fi. Nici măcar orgă. O închipuire. Atât. Mulțumesc că ai văzut și alabastrul la locul său.
Incepand de pe 27 iulie, la ora la care s-a terminat campamia electorala si pana acum la orele la care s-au inchis urmele, ati observat ca m-am abtinut de la orice comentariu care ar fi putut sa poarte vre-o urma, chiar si insignifianta, de partizanat politic.Am considerat si consider ca este o minima dovada de respectare a unei comportari civilizate, in primul rand si, de ce nu, de respectare a regulilor democratice.
Cu asta inchei lasand pe maine un comentariu mai amplu, exprimandu-mi compasiunea pentru toti cei care au urat si urasc, care au dat si vor dovada de agresivitate, indiferent de tabara careia ii apartin si ii vor apartine.
Tot ulterior ii voi raspunde si domnului Nicolas Dinu care, cel putin pentru mine, ridica o problema care este legata de credinta mea si nu de incredere sau opinie.
Va bine gandeste pe toti, oriunde va veti afla, (Aghiuta ma impunge: esti patetic, domnule! Ii raspund ca la 74 de ani, imi permit!)
Raluca, tu ai văzut poemul meu, lumea din el, cu un ochi blând şi frumos, curat şi împăciuitor. Asta îmi confirmă faptul că omul vede realitatea înconjurătoare prin realitatea lui interioară. Cei din jur sunt proiecţii ale eu-lui. Mulţumesc mult. Te mai aştept în lumea mea cu drag....învăţăm împreună să respirăm flori de muşeţel :)
Paul, ai găsit cheia potrivită, ca de obicei, iar interpretarea ta mă bucură enorm...ai ajuns la mesaj, ,,jertfa prin care putem fi altfel, altundeva", un mesaj pe care eu încă nu îl transmit prin cotele înalte ale artei literare, dar mă străduiesc, de aceea orice comentariu în acest sens mă va face să spun un mulţumesc întreit. Mulţumesc mult că ai trecut dincolo de cuvinte şi ai simţit aerul răcoros, un pic trist, şi ,,operaţia pe cord". Empatia din comentariu a devenit poezie balsamică ca o respiraţie de flori de muşeţel.
Despre salcâmii înfloriţi pot să spun doar atât: deschide fereastra dinspre răsărit...toţi salcâmii sunt în floare... de demult, dinainte de a te naşte.
Mulţumesc pentru popas şi pentru tot sprijinul literar pe care mi-l oferi.
Fii pe pace Mircea, Profetul nu ma va mai comenta curand :-) Am eu asa, o banuiala, si stii de ce? Pentru ca el este acum intr-o faimoasa pasa proasta din punct de vedere literar si nu stie cum sa-si mai verse amarul pe noi, ca si cum am avea veo vina. It's as simple as that, Bobadil.
mulţumesc Silviu, se pare că totuşi ai desprins unele înţelesuri din haikuul meu :)
Cred că pot să îţi mai prezint prima variantă, dar tot cu scoica închisă...
scoică închisă -
îmi amintesc ochii mari
ai păpuşii mele
Remarcabilă gravitatea poemului, un strigăt mut, între pereții osoși ai pieptului, alunecând uneori sumbru, pe loes (pământul galben). E un pământ modelabil, însă, și poate de aceea promisune există. Trecerea se face prin "obsesiv" de la lipsa unui tată la imaginea unui bărbat "sfărâmat". Nu intru în detalii acum, e un poem ce merită citit. Aș renunța la acel "încurcate de geaba" sau aș exprima altfel. Un singur vers nu mi-e clar: "camera e inca lipsita de tasnetul molcom" (țâșnet molocm?) Revin, poeta promite. :)
Prea multă retorică. Prea multă sofisticare. Am sa repet pana am sa obosesc: poezia nu se face nici din idei si nici din cuvinte, ci din sentimente (N. Stanescu). Lucru pe care, la inceput, nici chiar Nichita nu-l făcea. Dar apoi „trăia” într-o stare „poetică” continuă. Și nu numai cȃnd scria. La el tehnica, excepțională (ca și la alți poeti mari) era, automat, subsumată, în mod fericit și aproape de potența maximă, „panoramei sentimentelor”. Textele pe care le citesc în ultimul timp – cu pretenții de a fi „poezii” (nu numai pe internet) – (cu foarte rare excepții) nu sunt decȃt, pur și simplu, căutări obsedante de ceva „nou” care să șocheze – ca formă sau/și fond (vorbesc aici și de cele scrise de mine și în același sens; dar cel putin, sunt suficient de lucid sa nu cred că produc „poezii”). Din „receptor” de „poezie” cred că, în curȃnd voi deveni „misogin” în raport cu dȃnsa; și nu din cauza ei, celei adevărate; ci pentru fardurile și zorzoanele care o mȃnjesc din toate părțile. Mai degrabă prefer textele lui Baudrillard. Care „trăiesc”, pȃnă la exasperare, „Condiția postmodernistă”. Care îmi repugnă dar nu pot să nu o „percep” cum „tȃșnește” tragic din umbra acelor texte. Așa cum o făcea, pe timpuri, un Poe sau Rimbaud dar, atunci, împotriva „conditiei moderniste”; în ciuda unui Mallarme sau Varlaine care, și ei, umblau la tot soiul de «subtilități» tehnice, inovatoare, mai puțin Baudelaire. Bat, probabil, prea mult cȃmpii. Dar și textul de față, care a provocat atȃtea discuții, mi-a prilejuit cele scrise mai sus. Nu se scrie nici aici „poezie”; se vorbește numai „despre” ea. Si discuțiile, în situația asta, pot continua la nesfȃrșit. Poeții – iar cu rare excepții – devenind „critici literari” (cand incearca sa scrie „poezie”), adică poeți ratați; și, cu atȃt mai mult, cȃnd o comentează (in fel si chip).
Sa inteleg ca urmeaza intreaga telenovela? Ca daca da si ai nevoie iti pot scrie si eu vreo 2-3000 de episoade... ieftin, le fac pe 50 de dolari cca 3000-3500 de semne bucata, ce zici? Batem tanar si nelinistit, you can count on it... Andu P.S. Asa-i, acus trec 20 de ani de la revolutie dar pe mine stii ce dispera? Ca uite, in cazul meu au trecut 46 de ani de cand m-am nascut, in cazul tau nici nu vreau sa ma mai gandesc cati iar de altii nici nu mai pomenesc... Asta ma ingrozeste cel mai tare.
Happy End! Am primit mȃna înapoi. Am să dorm liniștit la noapte că n-am să visez că sunt ciung. Toate cele bune. Da’ mie postmodernismul chiar nu-mi place. Postmodernitatea, da. Că doar în ea trăiesc. Și dincolo nu știu ce m-așteaptă. Așa că mă mulțumesc cu ce am.
Un poem oglindă a unui interior frămîntat între întrebări și tăcere "la luminițele bradului de crăciun făcute cocoloș în mijlocul nopții" gata de a fi aruncate la coșul de gunoi în seara în care singurătatea e mai adîncă decît în orice altă seară, nici astăzi nu vei primi răspuns "întrebărilor mele dumnezeu le oferea fursecuri și o tavă mare cu sărățele de casă albastre" și dacă ești un om norocos cineva va pluti alb în marea de sepia, cineva care știe "pe de rostul"... "apoi tăceam și despicam buturugile anilor noștri mai departe..."
Alma:
„Iisus s-a nascut prin primavara se pare”. După ce „se pare”?
Articolul are vreo câteva idei, din păcate destul de anemic expuse. N-ar strica o documentare înainte de a aborda astfel de teme. Iar dacă te obosesc Sărbătorile, cine te împiedică să te sustragi agitației generale și să le petreci așa cum îți dorești?
Îmi pare rău dacă am deranjat cu acest comentariu. Nu e cu rea intenție.
nu-s multe plante care au flori ca talăngile vacilor. pe când "o plantă yucca" (spre exemplu yucca filamentosa) face nişte flori cât clopotele pe nişte beţe ca de floarea soarelui. dacă aş tăia "yucca", ceea ce pot, nu-i nici o problemă, ar putea veni alt comentator care poate n-a văzut o plantă cu flori cât talăngile vacilor şi-ar zice - bă, ce fel de plantă e aia, jurassică? - şi ar trebui iar să explic, să introduc sau să scot. da, sau nu?
La un alt text primeam cam acelaşi fel de critică precum domnia voastră aici şi redau copy-paste:
"din păcate acest autor contiuă să scrie bombastic și cu multe cuvinte în plus. care cuvinte nu fac decît să „depoetizeze” textul de mai sus. de exemplu, de ce oare este nevoie să se scrie „a venit luna decembrie” în loc de „a venit decembrie”. sau „înger însoţitor pentru anul ce vine” în loc de „înger pentru anul ce vine”... la urma urmei scăpări de genul ăsta par mai degrabă școlărisme. ar fi de așteptat, zic eu, după atîția ani în care postează, ca acest autor să deprindă mai mult stil și mai multă exigență cu forma în care redă."
m-apucă aşa, o durere de cap şi zic: don't bother. never try. sugestia ta e bună, însă.
queen margot, am citit in mare ce ai scris in comentariul tau si marturisesc ca sint consternat sa vad un asistent universitar doctorand ca se coboara la o asa atitudine si un asa limbaj. necivilizat in acceptiunea mea. stau si ma intreb ce anume este neinteligibil sau abscons in urmatoarele rinduri care apartin regulementului: "Orice eventuală publicare a unui text care cade sub incidența acestui punct va putea fi aprobată numai de către directorul Hermeneia sau de către o persoană din conducerea Hermeneia care a fost delegată eventual în acest sens pentru o anumită perioadă. 16.7 nu vor putea publica la secțiunea Info decît directorul Hermeneia și moderatorul șef al site-ului. Oricine dorește să posteze un text în această secțiune va trebui să obțină aprobarea directorului Hermeneia sau, în lipsa acestuia, a moderatorului șef. " V-am intrebat frumos, zic eu, "care parte din sectiunea 16.6 a regulamentului hermeneia nu este suficient de clara in ceea ce priveste postarea acestui text", desi regulamentul imi dadea voie sa va sterg textul. Nu mi-ati raspuns. Dimpotriva v-ati apucat sa aruncati cu tot felul de expresii pe care eu le caracterizez primitive. Nu inteleg ce anume din ideea de reglementare civilizata nu puteti inca intelege. Si ca sa fac clar si pentru dumneavoasta care se pare ca intelegeti mai greu, nu sint impotriva artei, nu sint impotriva artistilor, nu sint impotriva succesului si promovarii artistilor si membrilor Hermeneia, nu sint impotriva ca pe Hermeneia sa se faca publicitate, nu sint impotriva ca pe Hermeneia oamenii si isi anunte concertele, lansarile de carte, filmele, festivalurile, recitalurile, si (daca au valoare cit de cit culturala) botezurile, cumetriile, nuntile sau inmormintarile. NU SINT IMPOTRIVA. Sint impotriva HAOSULUI, impotriva BALCANISMELOR, impotriva SMECHERIILOR, impotriva RECLAMEI MASCATE, impotriva oamenilor care vor sa se foloseasca de Hermeneia FARA SA SPUNA "va rog frumos", impotriva celor care nu au bunul simt sa intrebe DACA SINTEM DE ACORD cu ceea ce vor ei sa faca folosindu-se de Hermeneia. Impotriva ACESTOR lucruri sintem. Si mi se pare o "ostilitate de bun simt". Bineinteles ca mai exista si aspectul reciprocitatii pe care nici nu il mai mentionez (adica faptul ca unii vor sa isi faca reclama pe hermeneia - care are peste 300 de vizitatori unici zilnic - dar ei nu fac reclama pentru Hermeneia acolo unde se produc, ceea ce este si aceasta putin cam discutabil din punct de vedere etic). Dar nu la asta m-am referit ne-aparat acum. Ce nu am inteles este ce anume este dificil in a formula un email in care sa ceri asta la oficiul hermeneia. Si sa astepti permisiunea asa cum se face in orice loc civilizat. ****
Andu, aici chiar nu ai dreptate. Ideea este bine "îmbrăcată", poeticește vorbind. Îți dai seama că n-am să m-apuc să explic, nefiind cazul. Până l-a comentariul tău nici nu știam că poemul acesta are o idee. Recitindu-l, constat că are mai multe. Cât despre neologisme, "friabil" - în acest caz, nu cred că puteam folosi "vor ninge, sfărâmicios, în mintea noastră..." Dacă ai vreo sugestie, bucuros! Consecvent, în continuare, nu recomand folosirea neologismelor într-un text poetic! De parcă-ar ține cineva cont de recomandările mele... Cu prietenie, Ioan Jorz
adriana, au contraire, dar asta e alta mancare de peste
virgil, e o incercare de a scoate la lumina sentimentul si starea poetica din orice, chiar si dintr o presupusa salata poetica. dar asta e doar pretext. iata ce nu vad unii. si nu pt ca au alta paradigma sau alte standarde, sixtus. ci pentru ca fie nu vor, fie le lipseste organul vederii.
iar faptul ca miroase a sorescu nu poate decat sa ma onoreze. a fost si ramane poetul meu preferat. iar I.B. a intuit asta
Reusita imagine si foarte interesanta asezarea pe cele trei randuri inegale, desigur din ratiuni ce tin de surprinderea fotografica a momentului dar pastrand o ordine care vine de mult mai departe. Fotografia aceasta este ca o pauza de respiratie intre doua dansuri. Un static plin de tensiune.
Valdimir, ti-am citit comentariul...stii ce-i ciudat? :) ca autoarea nu falsa pe nicaieri. pur si simplu striga.nu, nu e vorba de o traire mimata... da, stiu, privit din afara, trebuie sa para absolut patetic...:) e un text pe care nu mai pot interveni. fireste ca subiectul are si variante de abordare dezvoltate in vers alb...dar asta asa s-a scris. multumesc pentru interventie si comentariu.
P.S. Scuze, acum abia recitind ce am scris, am greșit numele Dvs... Este Tudor, nu Tudorel, confuzia este de la Dorel, nick name-ul Dvs.
Pardon,
Margas
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Cristi, citindu-te, m-am gandit ca poetii isi deconspira intotdeauna profilul liric...prin proza pe care o scriu! Spun asta pentru ca si eu sunt un alcatuitor de versuri care s-a incapatant, o vreme, sa faca ochi dulci genului epic; in cele in urma, mi-a venit mintea la cap...:) Naratiunea nu e rea, atmosfera si personajele se contureaza, insa as fi preferat un ton mai "macho" al povestitorului, niste fraze mai scurte si ceva mai scuturate de lirism. dar, dincole de mofturile mele, este un text pe care l-am parcurs cu placere si (recunosc!) cu surprindere. are si o continuare?
pentru textul : Calendarul deprezumez întotdeauna buna intenţie.
bine, aşa găsim o sumedenie de asocieri. mie paianjenul mi se pare,însă, asociat în primul rând cu starea de pânda. pantera, de exempu, cu saltul, elefantul cu masivitatea, etc.
pentru textul : trezvie deIulia Nită, îți imaginezi cumva că acest spațiu este un fel de balcon de unde poți arunca obiecte contondente în capul celor care nu-s tunși cum îți place ție?! ori banca unde se așează vecinele răspunzătoare cu etica și morala la nivel de asociație de locatari Ce legătură are commul tău cu textul lui BobadiL? arată-mi-o și mie, și o ronțăi crudă!! dacă ai să-i reproșezi ceva, timite-i un mail, fă-i o vizită, beți o bere împreună, dacă vrei să-ți manifești solidaritarea față de Ionuț Caragea procedează la fel!! Ionuț Cargea, la ce bun acest "răspuns"? încercasem să vă dau de înțeles, și ție și lui Andu Moldovan, că AJUNGE. Se pare ca el a înțeles. Dar DVS? lăsați-ne, oameni buni,să cititm o carte,să scriem (cum poate fiecare),să ne plimbăm prin parc, nu să pierdem vremea cu atenționări și corecții. chiar nu vă dați seama cât de copilărești și de obositoare sunt răbufnirile astea de orgolii? cu proxima ocazie recurg la sfatul lui Virgil: renunț la "delicatețe". văd că nu folosește nicicum; la urma urmei, dacă vouă nu va e milă de timpul meu, mie îmi este!
pentru textul : cacofonia sentimentelor deEu m-am saturat sa gasesc cuvantul "sepia" in poezie... probabil insa ca fiecare dintre noi avem cateva fixuri, ca motive nu le putem numi.
pentru textul : june deHanny, să îl lăsăm pe Michel să fie tatăl copiilor, eu doar îmi închipui că nu mai sunt om, ci orgă, cânt Bach la șase seara și oamenii intră în tihnă pentru o slujbă. Știi, mi-ai amintit de un alt sculptor: Rodin, "Cap de copil"... Frumos, e sculptorul pe care eu cel puțin îl admir cel mai mult. Și Michel încă scrie poeme despre păsările roșii... orice aș picta eu pentru oameni. De-aș scrie într-o zi măcar pe sfert din cum scrie el, aș deveni măiastră. Așa, sunt doar o încercare de a fi. Nici măcar orgă. O închipuire. Atât. Mulțumesc că ai văzut și alabastrul la locul său.
pentru textul : Michel deAm cernut o dată textul, dar e necesar să revin asupra lui cu modificări mai profunde. Mulţumesc! Sugestiile dumneavoastră mă ajută.
pentru textul : În visul Liei deIncepand de pe 27 iulie, la ora la care s-a terminat campamia electorala si pana acum la orele la care s-au inchis urmele, ati observat ca m-am abtinut de la orice comentariu care ar fi putut sa poarte vre-o urma, chiar si insignifianta, de partizanat politic.Am considerat si consider ca este o minima dovada de respectare a unei comportari civilizate, in primul rand si, de ce nu, de respectare a regulilor democratice.
Cu asta inchei lasand pe maine un comentariu mai amplu, exprimandu-mi compasiunea pentru toti cei care au urat si urasc, care au dat si vor dovada de agresivitate, indiferent de tabara careia ii apartin si ii vor apartine.
Tot ulterior ii voi raspunde si domnului Nicolas Dinu care, cel putin pentru mine, ridica o problema care este legata de credinta mea si nu de incredere sau opinie.
Va bine gandeste pe toti, oriunde va veti afla, (Aghiuta ma impunge: esti patetic, domnule! Ii raspund ca la 74 de ani, imi permit!)
Gorun Manolescu
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” deRaluca, tu ai văzut poemul meu, lumea din el, cu un ochi blând şi frumos, curat şi împăciuitor. Asta îmi confirmă faptul că omul vede realitatea înconjurătoare prin realitatea lui interioară. Cei din jur sunt proiecţii ale eu-lui. Mulţumesc mult. Te mai aştept în lumea mea cu drag....învăţăm împreună să respirăm flori de muşeţel :)
Paul, ai găsit cheia potrivită, ca de obicei, iar interpretarea ta mă bucură enorm...ai ajuns la mesaj, ,,jertfa prin care putem fi altfel, altundeva", un mesaj pe care eu încă nu îl transmit prin cotele înalte ale artei literare, dar mă străduiesc, de aceea orice comentariu în acest sens mă va face să spun un mulţumesc întreit. Mulţumesc mult că ai trecut dincolo de cuvinte şi ai simţit aerul răcoros, un pic trist, şi ,,operaţia pe cord". Empatia din comentariu a devenit poezie balsamică ca o respiraţie de flori de muşeţel.
pentru textul : pe aceeaşi parte a drumului deDespre salcâmii înfloriţi pot să spun doar atât: deschide fereastra dinspre răsărit...toţi salcâmii sunt în floare... de demult, dinainte de a te naşte.
Mulţumesc pentru popas şi pentru tot sprijinul literar pe care mi-l oferi.
Fii pe pace Mircea, Profetul nu ma va mai comenta curand :-) Am eu asa, o banuiala, si stii de ce? Pentru ca el este acum intr-o faimoasa pasa proasta din punct de vedere literar si nu stie cum sa-si mai verse amarul pe noi, ca si cum am avea veo vina. It's as simple as that, Bobadil.
pentru textul : amalia demulţumesc Silviu, se pare că totuşi ai desprins unele înţelesuri din haikuul meu :)
Cred că pot să îţi mai prezint prima variantă, dar tot cu scoica închisă...
scoică închisă -
pentru textul : scoică închisă deîmi amintesc ochii mari
ai păpuşii mele
Remarcabilă gravitatea poemului, un strigăt mut, între pereții osoși ai pieptului, alunecând uneori sumbru, pe loes (pământul galben). E un pământ modelabil, însă, și poate de aceea promisune există. Trecerea se face prin "obsesiv" de la lipsa unui tată la imaginea unui bărbat "sfărâmat". Nu intru în detalii acum, e un poem ce merită citit. Aș renunța la acel "încurcate de geaba" sau aș exprima altfel. Un singur vers nu mi-e clar: "camera e inca lipsita de tasnetul molcom" (țâșnet molocm?) Revin, poeta promite. :)
pentru textul : promise I dePrea multă retorică. Prea multă sofisticare. Am sa repet pana am sa obosesc: poezia nu se face nici din idei si nici din cuvinte, ci din sentimente (N. Stanescu). Lucru pe care, la inceput, nici chiar Nichita nu-l făcea. Dar apoi „trăia” într-o stare „poetică” continuă. Și nu numai cȃnd scria. La el tehnica, excepțională (ca și la alți poeti mari) era, automat, subsumată, în mod fericit și aproape de potența maximă, „panoramei sentimentelor”. Textele pe care le citesc în ultimul timp – cu pretenții de a fi „poezii” (nu numai pe internet) – (cu foarte rare excepții) nu sunt decȃt, pur și simplu, căutări obsedante de ceva „nou” care să șocheze – ca formă sau/și fond (vorbesc aici și de cele scrise de mine și în același sens; dar cel putin, sunt suficient de lucid sa nu cred că produc „poezii”). Din „receptor” de „poezie” cred că, în curȃnd voi deveni „misogin” în raport cu dȃnsa; și nu din cauza ei, celei adevărate; ci pentru fardurile și zorzoanele care o mȃnjesc din toate părțile. Mai degrabă prefer textele lui Baudrillard. Care „trăiesc”, pȃnă la exasperare, „Condiția postmodernistă”. Care îmi repugnă dar nu pot să nu o „percep” cum „tȃșnește” tragic din umbra acelor texte. Așa cum o făcea, pe timpuri, un Poe sau Rimbaud dar, atunci, împotriva „conditiei moderniste”; în ciuda unui Mallarme sau Varlaine care, și ei, umblau la tot soiul de «subtilități» tehnice, inovatoare, mai puțin Baudelaire. Bat, probabil, prea mult cȃmpii. Dar și textul de față, care a provocat atȃtea discuții, mi-a prilejuit cele scrise mai sus. Nu se scrie nici aici „poezie”; se vorbește numai „despre” ea. Si discuțiile, în situația asta, pot continua la nesfȃrșit. Poeții – iar cu rare excepții – devenind „critici literari” (cand incearca sa scrie „poezie”), adică poeți ratați; și, cu atȃt mai mult, cȃnd o comentează (in fel si chip).
pentru textul : downloadez poezii deSa inteleg ca urmeaza intreaga telenovela? Ca daca da si ai nevoie iti pot scrie si eu vreo 2-3000 de episoade... ieftin, le fac pe 50 de dolari cca 3000-3500 de semne bucata, ce zici? Batem tanar si nelinistit, you can count on it... Andu P.S. Asa-i, acus trec 20 de ani de la revolutie dar pe mine stii ce dispera? Ca uite, in cazul meu au trecut 46 de ani de cand m-am nascut, in cazul tau nici nu vreau sa ma mai gandesc cati iar de altii nici nu mai pomenesc... Asta ma ingrozeste cel mai tare.
pentru textul : după douăzeci de ani (I) deHappy End! Am primit mȃna înapoi. Am să dorm liniștit la noapte că n-am să visez că sunt ciung. Toate cele bune. Da’ mie postmodernismul chiar nu-mi place. Postmodernitatea, da. Că doar în ea trăiesc. Și dincolo nu știu ce m-așteaptă. Așa că mă mulțumesc cu ce am.
pentru textul : scriu acest poem pentru câini deUn poem oglindă a unui interior frămîntat între întrebări și tăcere "la luminițele bradului de crăciun făcute cocoloș în mijlocul nopții" gata de a fi aruncate la coșul de gunoi în seara în care singurătatea e mai adîncă decît în orice altă seară, nici astăzi nu vei primi răspuns "întrebărilor mele dumnezeu le oferea fursecuri și o tavă mare cu sărățele de casă albastre" și dacă ești un om norocos cineva va pluti alb în marea de sepia, cineva care știe "pe de rostul"... "apoi tăceam și despicam buturugile anilor noștri mai departe..."
pentru textul : depresie de crăciun dePoemul acesta deschide volumul meu de debut, "Gimnastul fara plamani", editura Centrului Cultural, Galati, 2010.
pentru textul : poem dePoemul dateaza din 2001.
Nice try :-) Anti-off-topic, ideea e ca textul asta seamana cu o puzderie de texte din zona zoster nouazecista cu cateva scarpinaturi in plus Andu.
pentru textul : film bun cu gangsteri și târfe ieftine deAlma:
„Iisus s-a nascut prin primavara se pare”. După ce „se pare”?
Articolul are vreo câteva idei, din păcate destul de anemic expuse. N-ar strica o documentare înainte de a aborda astfel de teme. Iar dacă te obosesc Sărbătorile, cine te împiedică să te sustragi agitației generale și să le petreci așa cum îți dorești?
pentru textul : Crăciun e când s-a născut Isus deÎmi pare rău dacă am deranjat cu acest comentariu. Nu e cu rea intenție.
Atentie la versul "Rugăciuni în furouri, promisiuni sub rimel."
Cristi
pentru textul : Argintiu furişat denu-s multe plante care au flori ca talăngile vacilor. pe când "o plantă yucca" (spre exemplu yucca filamentosa) face nişte flori cât clopotele pe nişte beţe ca de floarea soarelui. dacă aş tăia "yucca", ceea ce pot, nu-i nici o problemă, ar putea veni alt comentator care poate n-a văzut o plantă cu flori cât talăngile vacilor şi-ar zice - bă, ce fel de plantă e aia, jurassică? - şi ar trebui iar să explic, să introduc sau să scot. da, sau nu?
La un alt text primeam cam acelaşi fel de critică precum domnia voastră aici şi redau copy-paste:
"din păcate acest autor contiuă să scrie bombastic și cu multe cuvinte în plus. care cuvinte nu fac decît să „depoetizeze” textul de mai sus. de exemplu, de ce oare este nevoie să se scrie „a venit luna decembrie” în loc de „a venit decembrie”. sau „înger însoţitor pentru anul ce vine” în loc de „înger pentru anul ce vine”... la urma urmei scăpări de genul ăsta par mai degrabă școlărisme. ar fi de așteptat, zic eu, după atîția ani în care postează, ca acest autor să deprindă mai mult stil și mai multă exigență cu forma în care redă."
m-apucă aşa, o durere de cap şi zic: don't bother. never try. sugestia ta e bună, însă.
pentru textul : ieşirea din iarnă demulțumesc pentru ajutor
pentru textul : tabloul cu scoici ▒ dequeen margot, am citit in mare ce ai scris in comentariul tau si marturisesc ca sint consternat sa vad un asistent universitar doctorand ca se coboara la o asa atitudine si un asa limbaj. necivilizat in acceptiunea mea. stau si ma intreb ce anume este neinteligibil sau abscons in urmatoarele rinduri care apartin regulementului: "Orice eventuală publicare a unui text care cade sub incidența acestui punct va putea fi aprobată numai de către directorul Hermeneia sau de către o persoană din conducerea Hermeneia care a fost delegată eventual în acest sens pentru o anumită perioadă. 16.7 nu vor putea publica la secțiunea Info decît directorul Hermeneia și moderatorul șef al site-ului. Oricine dorește să posteze un text în această secțiune va trebui să obțină aprobarea directorului Hermeneia sau, în lipsa acestuia, a moderatorului șef. " V-am intrebat frumos, zic eu, "care parte din sectiunea 16.6 a regulamentului hermeneia nu este suficient de clara in ceea ce priveste postarea acestui text", desi regulamentul imi dadea voie sa va sterg textul. Nu mi-ati raspuns. Dimpotriva v-ati apucat sa aruncati cu tot felul de expresii pe care eu le caracterizez primitive. Nu inteleg ce anume din ideea de reglementare civilizata nu puteti inca intelege. Si ca sa fac clar si pentru dumneavoasta care se pare ca intelegeti mai greu, nu sint impotriva artei, nu sint impotriva artistilor, nu sint impotriva succesului si promovarii artistilor si membrilor Hermeneia, nu sint impotriva ca pe Hermeneia sa se faca publicitate, nu sint impotriva ca pe Hermeneia oamenii si isi anunte concertele, lansarile de carte, filmele, festivalurile, recitalurile, si (daca au valoare cit de cit culturala) botezurile, cumetriile, nuntile sau inmormintarile. NU SINT IMPOTRIVA. Sint impotriva HAOSULUI, impotriva BALCANISMELOR, impotriva SMECHERIILOR, impotriva RECLAMEI MASCATE, impotriva oamenilor care vor sa se foloseasca de Hermeneia FARA SA SPUNA "va rog frumos", impotriva celor care nu au bunul simt sa intrebe DACA SINTEM DE ACORD cu ceea ce vor ei sa faca folosindu-se de Hermeneia. Impotriva ACESTOR lucruri sintem. Si mi se pare o "ostilitate de bun simt". Bineinteles ca mai exista si aspectul reciprocitatii pe care nici nu il mai mentionez (adica faptul ca unii vor sa isi faca reclama pe hermeneia - care are peste 300 de vizitatori unici zilnic - dar ei nu fac reclama pentru Hermeneia acolo unde se produc, ceea ce este si aceasta putin cam discutabil din punct de vedere etic). Dar nu la asta m-am referit ne-aparat acum. Ce nu am inteles este ce anume este dificil in a formula un email in care sa ceri asta la oficiul hermeneia. Si sa astepti permisiunea asa cum se face in orice loc civilizat. ****
pentru textul : das Marienleben debobadil, ești indispensabil! și puți, de inteligența de rigoare, desigur!
pentru textul : Baletistul-lansare de carte deAndu, aici chiar nu ai dreptate. Ideea este bine "îmbrăcată", poeticește vorbind. Îți dai seama că n-am să m-apuc să explic, nefiind cazul. Până l-a comentariul tău nici nu știam că poemul acesta are o idee. Recitindu-l, constat că are mai multe. Cât despre neologisme, "friabil" - în acest caz, nu cred că puteam folosi "vor ninge, sfărâmicios, în mintea noastră..." Dacă ai vreo sugestie, bucuros! Consecvent, în continuare, nu recomand folosirea neologismelor într-un text poetic! De parcă-ar ține cineva cont de recomandările mele... Cu prietenie, Ioan Jorz
pentru textul : Cântec deîntr-adevăr. am scos. despre peniţe, sper că nu va mai dura mult "postul" ăsta fără ele. mulţumesc
pentru textul : cambodian oud deadriana, au contraire, dar asta e alta mancare de peste
virgil, e o incercare de a scoate la lumina sentimentul si starea poetica din orice, chiar si dintr o presupusa salata poetica. dar asta e doar pretext. iata ce nu vad unii. si nu pt ca au alta paradigma sau alte standarde, sixtus. ci pentru ca fie nu vor, fie le lipseste organul vederii.
iar faptul ca miroase a sorescu nu poate decat sa ma onoreze. a fost si ramane poetul meu preferat. iar I.B. a intuit asta
multumesc tuturor
pentru textul : După-amiaza unui hierofant deși pleacă ca o floare dusă de apă.erata. francisc, ea pleaca... noi ramanem sa ne ospătăm cu ce ne-a mai ramas.
pentru textul : Ospăț deReusita imagine si foarte interesanta asezarea pe cele trei randuri inegale, desigur din ratiuni ce tin de surprinderea fotografica a momentului dar pastrand o ordine care vine de mult mai departe. Fotografia aceasta este ca o pauza de respiratie intre doua dansuri. Un static plin de tensiune.
pentru textul : aristocrația normativă prospiciată din geneze și exoduri deValdimir, ti-am citit comentariul...stii ce-i ciudat? :) ca autoarea nu falsa pe nicaieri. pur si simplu striga.nu, nu e vorba de o traire mimata... da, stiu, privit din afara, trebuie sa para absolut patetic...:) e un text pe care nu mai pot interveni. fireste ca subiectul are si variante de abordare dezvoltate in vers alb...dar asta asa s-a scris. multumesc pentru interventie si comentariu.
pentru textul : Autodafé deP.S. Scuze, acum abia recitind ce am scris, am greșit numele Dvs... Este Tudor, nu Tudorel, confuzia este de la Dorel, nick name-ul Dvs.
pentru textul : go fishing dePardon,
Margas
Pagini