Silviu, poate că ne-om întâlni cine știe, mulțumesc pentru cuvinte, ca întotdeauna se simte dincolo de ele căldură.
Adrian, sincer nici eu nu mă dau în vânt după, dar nici nu aș spune că mă deranjează din cale afară. oricum cred că peste 10 ani am tot amânat, din diverse motive, inculsiv din cel al unei cenzuri nemiloase față de mine, să scot un volum. i-a venit sorocul, deși tot sunt nemulțumit.
Andu, pentru liniștea ta, nu am plătit eu cartea, nici prietenii mei(cu firme nici nu prea am, poate vreo 2-3 profesori), deci fii pe pace. se paote și altfel. în altă ordine de idei, e interesant ceea ce spui, cu editarea unui volum, sub formă de premiu, marca H. numai că sunt niște chestii tehnice,zic eu, de stabilit și reguli clare din start, astfel ceea ce faci tu uneori(mai des) pe site, s-ar transforma într-un război de-a dreptul mizerabil.
intins peste pietrele reci privesc vara cineva imi sopteste o poveste cateodata galbena dar mai ales verde cordonul ombilical intins spre nori asteapta sa vina ploaia. asa am simtit citind poezia. mi-a placut mult.
În timp vei înţelege
Sunt doar o fâşie de piele nobilă agăţată de perete
Unde gândurile mele se pierd spre tălpi
Se adună spre genunchi ca două braţe
Mă regăsesc dintr-o parte femeie şi-adorm pe-o marmură
Răceala ei mi-e zestre pentru mutul ce-a aţipit demult în mine
Sunt lungă şi atât de albă încât dacă mă închizi uşor din gene
Poţi să mă sufli vântului spre mare
E tot ce-mi doresc
"cutie" pentru ca sincer, inca nu mi-e foarte clar ce se poate incadra aici... experimentam o forma noua de redare si am obligat poezia sa se aseze asa cum am simtit-o eu, cu margini ascutite...
eram sun influenta fantasmelor lui Goya, dupa ce-am urmarit un film in spaniola despre viata si opera pictorului si am ramas cu imaginea degetului scheletic care zgaraie in tarana NADA ...nu stiam exact cat am reusit sa transmit din toata avalansa de senzatii si am ajuns la ...cutia de nisip.
cuvantul de la sfarsit scris in romaneste, parca nu suna destul de convingator.
iti multumesc pentru parere si pentru aprecieri!
Eu am inteles ca norii sunt reci in "Umbrele norilor reci". Altfel ar fi fost "umbrele reci ale norilor"... ceea ce ar fi depasit 7 silabe. Evident ca norii nici nu pot fi altfel decat reci, temperaturile scad spre straturile superioare ale atmosferei, de unde si exprimarea oarecum tautologica daca e sa analizam sub aspect stiintific. La fel si spatiul din umbra, e mai rece decat exteriorul. Deci "reci" este superfluu. Nu se intelege ca greierii sunt sus. De fapt, cantecul lor devine omniprezent spre sfarsitul verii. Depinde cum ti-i imaginezi ca sunt localizati. Eu ii aud de jos sau de la nivelul urechilor. Relativ la luna, vor fi intotdeauna jos. Interesante insa aceste tranzitii intentionale ale tale, abrupte as spune, sus-greieri, jos-tu, sus-luna. Si ai dreptate, nu trebuie sa schimbi ca asa am spus eu ci trebuie sa fii mai atent in haiku-urile viitoare. Sa le gandesti/lucrezi mai mult. /O\
Andu, scriem si comentam degajat. Poate de aceea se mai strecoara greseli de typo. Oricum imi cer scuze. Azi am muncit 8 ore si printre picaturi imi mai aruncam si cate un ochi pe net. Cu fratele tau mai mic Zabet, as avea o retinere la discutii. Nu ca nu ar fi un tip cult, dar m-a dezamagit enorm la faza cu plagiatul. Pe tine, nu?
a doua strofă mi-a plăcut. are forță și tragism. însă ultimul vers, cu al său „al treilea Război Mondial”, m-a dus cu gândul, prin reducție, la mult prea desele prevestiri ale sfârșitului lumii.
domnule pol mi-a făcut plăcere. cred că nu se va întîmpla ca în versurile lui Ion I. Mioc:
În catrene cînd am pus,
Uneori, puţin venin,
Am avut o poantă-n plus,
Şi-un prieten mai puţin!
Carmen,
mă bucur să te revăd.
Silvia, Raluca,
sînteţi prea generoase. pentru echilibru voi schimba registrul închipuindu-mi că Giuseppe Navarra s-a gîndit la mine cînd a scris epigrama următoare:
Cînd privesc înalta-ţi frunte,
Zic şi eu, pus pe butadă,
Că puteai să fii un munte,
Dacă n-ai fi fost grămadă!
Forma originală a textului includea scrierea bold-uită şi pe cea italic-ă pentru a evidenţia mai bine cele două acţiuni care în final converg şi nu lasă citittorul să interpreteze ce vrea el, dimpotrivă.
Dacă aveţi timp într-o altă zi să-l citiţi până la capăt cred că o să vedeţi (sper din tot sufletul) că totul are o logică.
Poemul ăsta îmi amintește de 'căzusem strâmb cu verbul peste orizont/ că l-am făcut să fie-n două/ ca bucile unui copil de înger/ pe mare-atunci când plouă'.. și mai mult de faptul că acest talentat autor are probleme serioase atunci când vrea să scoată ceva din tolba cu săgeți... ceva cu otravă făcută acasă nu pe net.
nu cunosc detalii despre acest aspect, fiind o manifestare organizata de catre o parte dintre centrele culturale ale ambasadelor straine, reunite intr-un forum (asociatie) asa cum am mentionat.
Tupeu zici? Al inconstientei, zic cativa prieteni (pe bune), filosofi "de meserie". Unii hegelieni, altii kantieni. Suparati rau. Europocentristi convinsi. Ca si cand Europa ar fi buricul pamantului. Ba chiar al universului. Si, mai mult, al Cosmosului (din care, potrivit subcuanticului si astrofizicii actuale se nasc o infinitate de universuri). Evident, nici Asia nu poate fi toate astea. Dar Ch'an-ul si Zen-ul propun macar o solutie. Discutabila si ea, pentru treburile care se intampla acum prin lumea asta a noastra (furtuna intr-un strop infim in comparatie cu infinitatea Retelei lui Indra, de exemplu). Problema mea este insa alta: cautarea unei, sa-i zic, "matrici stilistice" de exprimare prin care sa pot comunica, cat de cat, ce ma framanta. Si sa fie suficient de clara si, in acelasi timp, penetranta incat sa poata fi inteleasa de cat mai multi "nespecialisti" dintr-un domeniu sau altul. Si aici, daca se poate, fac apel la comentarii, sugestii si critici de oriunde ar mai veni. Si cum "slabele mele puteri" (nu e vorba de un orgoliu al umilintei) nu ma ajuta, caut ajutor din afara. Si asta deoarece, departe de mine de a considera ca am potentele unui fel de "guru" care sa predice prin ashramuri facand prozeliti, as vrea sa nu predic in pustiu (fara sa ma pot auzi nici eu). Ca in urmatoarele:
"Cuvintele lui sunt o simplă scamatorie intelectuală
- s-a revoltat un discipol –
n-au conţinut
şi nici un fel de intuiţie fundamentală……
Atunci o petală de trandafir
- pe care Magistrul o botezase «fluture» -
a ȋnceput să zboare
şi discipolul s-a supus
de bunăvoie osȃndei
de a predica ȋn pustiul din el
fără să poată fi auzit
nici măcar
de el ȋnsuşi".
evident autorul ştie să poetizeze. am rezerve însă faţă de alegerea unor anumite cuvinte. precum "lunetişti", "tocilar", "teanc", "ezitată", "pudrare".
remarc însă ceea ce mie mi s-a părut reuşit: "risipiţi prin spaţiul furtunilor de var" şi "cum mângâie tăcerea".
textul e bun dar pe alocurea tradeaza o oarecare lene sau poate neglijenta. sau poate un fel de n-am chef sa fiu exigenta cu el. cred ca putea fi mai bun, mai astringent, mai taietor. unde sint mortii?? mi-a deschis apetititul cu organele si apoi m-ai aburit cu oamenii tristi care sint la fel de tristi ca toti oamenii tristi. nu e fair
crucifiem???? asta in ce limba e? daca tu imi spui mie ca sexualitatea nu este ceva ce include actul sexual si ca ar fi o chestie "americaneasca" atunci de ce nu inveti tu corect limba romana?
Un eseu interesant, foarte bine conturat si care nu are un exces de amanunte din care nu esti capabil sa retii multe lucruri. Personal eu nu am auzit de el pana acum, de aceea as vrea sa revin cu intrebarea din titlu "Ce s-a întâmplat cu Victor Brauner?" (am citit cand a murit, dar ce s-a intamplat cu el de zace intr-o oarecare uitare, sunt convins ca foarte multi oameni nu au auzit de el...) Ialin
mi-a plăcut foarte tare ideea aceasta:
"pentru că lui dumnezeu
nu îi plac
băgăcioșii în seamă" şi chiar cred că nu Îi plac, fiindcă ei nici nu sunt buni la altceva.
din titlu se deduce că urmează să scrii despre ceva care nu este întocmai în regulă!
mi-a plăcut şi ideea cum că morţii sunt "înţelegători". măcar ei, Paul, măcar ei...
Călin, interesant ai completat tabloul de aici, din alb de femeie. Deși inițial nu am avut în minte romanul, comentariul tău m-a trimis mai departe la 2 cărți: "Donna Alba" de Gib Mihăiescu și ""La Dame Blanche" de D. Lacotte. Comentariul tău are structura unor gânduri poetice, mă bucur că ai adăugat un plus de valoare din spațiul tău personal. În ce privește analiza succintă a poeziilor mele de pe Hermeneia și a stilului poetic, am rămas cu o dublă impresie: că poți urma mișcarea interioară a autorului și poți reda cu mijloacele propriului spirit ce are el definitoriu, într-o marjă de obiectivitate ce este de apreciat. Mulțumesc. Eu nu știu dacă "Tango" este până acum piesa forte de pe Hermeneia. De fapt mi-e și foarte greu să apreciez acest lucru. Desigur că poezia mea "de suflet" (deși nu îmi place neapărat sintagma) este alta. Cât privește vizualele, încă sunt la început, încă încerc să învăț softul de prelucrare, încă sunt dominată fie de imagine, fie de sensul ideii. Mai am de lucru destul, și la linia poetică, lirică, și la imagistică. Și la multe altele. Recunoștința mea pentru aceste două comentarii și ești unul dintre comentatorii pe care eu îi consider talentați în arta decriptării scrierilor, fie ele poezii, proze, vizuale etc., care știe să ia o bună distanță de text și de autor și să vadă elementele distinctive, cu plusurile și minusurile incluse.
nu sunt din bucurești, și deci nu am de unde să știu de vreun concert de-al vostru. dar de plouat cu grindină a plouat, am văzut, am auzit-o. nu fac cu nimeni niciun pact, nu cunosc limba ichlihnichtdutiană. o să te comentez cînd vreau și cum vreau, dacă o să vreau. nu-mi lua libertatea de a alege. și nu mai face te rog atîtea referințe la vîrsta mea, că o să te cred un poet bătrîn și obsedat. și, auzi, peste toate, încă și pedofil. dar asta nu o lua ca atac la persoană, eu așa, amical, am luat copy paste de la tine.
Da, Francisc, fiindca si iluzia isi are, un timp, rolul ei, cel putin pina cind e nevoie sa vezi realitatea, cea cer nu mai poarta iluzoriul. Si mie imi vine uneori sa vad radacinile acelea, dar is tare indepartate. Multam fain.
un poem frumos, dur, trist, aproape cursiv de trist și adevărat până în măduva oaselor.
să o ia naiba de ușă zi-mi unde e că dau eu cu ea de pământ jur!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Silviu, poate că ne-om întâlni cine știe, mulțumesc pentru cuvinte, ca întotdeauna se simte dincolo de ele căldură.
pentru textul : Sebastian ȘUFARIU... cel nebun după poezie deAdrian, sincer nici eu nu mă dau în vânt după, dar nici nu aș spune că mă deranjează din cale afară. oricum cred că peste 10 ani am tot amânat, din diverse motive, inculsiv din cel al unei cenzuri nemiloase față de mine, să scot un volum. i-a venit sorocul, deși tot sunt nemulțumit.
Andu, pentru liniștea ta, nu am plătit eu cartea, nici prietenii mei(cu firme nici nu prea am, poate vreo 2-3 profesori), deci fii pe pace. se paote și altfel. în altă ordine de idei, e interesant ceea ce spui, cu editarea unui volum, sub formă de premiu, marca H. numai că sunt niște chestii tehnice,zic eu, de stabilit și reguli clare din start, astfel ceea ce faci tu uneori(mai des) pe site, s-ar transforma într-un război de-a dreptul mizerabil.
intins peste pietrele reci privesc vara cineva imi sopteste o poveste cateodata galbena dar mai ales verde cordonul ombilical intins spre nori asteapta sa vina ploaia. asa am simtit citind poezia. mi-a placut mult.
pentru textul : Copilul Li - Bo deÎn timp vei înţelege
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 22 deSunt doar o fâşie de piele nobilă agăţată de perete
Unde gândurile mele se pierd spre tălpi
Se adună spre genunchi ca două braţe
Mă regăsesc dintr-o parte femeie şi-adorm pe-o marmură
Răceala ei mi-e zestre pentru mutul ce-a aţipit demult în mine
Sunt lungă şi atât de albă încât dacă mă închizi uşor din gene
Poţi să mă sufli vântului spre mare
E tot ce-mi doresc
- erata - a se citi "cum ai primit"
pentru textul : Scrie în locul meu devoyons voir : je t'aime - moi aussi _ mais moi non plus - je t'aime encore plus _ mais je ne t'aime pas du tout...:)
pentru textul : top secret de"cutie" pentru ca sincer, inca nu mi-e foarte clar ce se poate incadra aici... experimentam o forma noua de redare si am obligat poezia sa se aseze asa cum am simtit-o eu, cu margini ascutite...
pentru textul : sincopă deeram sun influenta fantasmelor lui Goya, dupa ce-am urmarit un film in spaniola despre viata si opera pictorului si am ramas cu imaginea degetului scheletic care zgaraie in tarana NADA ...nu stiam exact cat am reusit sa transmit din toata avalansa de senzatii si am ajuns la ...cutia de nisip.
cuvantul de la sfarsit scris in romaneste, parca nu suna destul de convingator.
iti multumesc pentru parere si pentru aprecieri!
"Prin ochiul atelierului, în ceață." - in versul asta nu e o abatere de la prozodie, Cristi? a-te-li-er... sau ma insel?
pentru textul : Sonet XXIV de William Shakespeare deEu am inteles ca norii sunt reci in "Umbrele norilor reci". Altfel ar fi fost "umbrele reci ale norilor"... ceea ce ar fi depasit 7 silabe. Evident ca norii nici nu pot fi altfel decat reci, temperaturile scad spre straturile superioare ale atmosferei, de unde si exprimarea oarecum tautologica daca e sa analizam sub aspect stiintific. La fel si spatiul din umbra, e mai rece decat exteriorul. Deci "reci" este superfluu. Nu se intelege ca greierii sunt sus. De fapt, cantecul lor devine omniprezent spre sfarsitul verii. Depinde cum ti-i imaginezi ca sunt localizati. Eu ii aud de jos sau de la nivelul urechilor. Relativ la luna, vor fi intotdeauna jos. Interesante insa aceste tranzitii intentionale ale tale, abrupte as spune, sus-greieri, jos-tu, sus-luna. Si ai dreptate, nu trebuie sa schimbi ca asa am spus eu ci trebuie sa fii mai atent in haiku-urile viitoare. Sa le gandesti/lucrezi mai mult. /O\
pentru textul : Trei haikuri în limba română deAndu, scriem si comentam degajat. Poate de aceea se mai strecoara greseli de typo. Oricum imi cer scuze. Azi am muncit 8 ore si printre picaturi imi mai aruncam si cate un ochi pe net. Cu fratele tau mai mic Zabet, as avea o retinere la discutii. Nu ca nu ar fi un tip cult, dar m-a dezamagit enorm la faza cu plagiatul. Pe tine, nu?
pentru textul : Inima dintotdeauna. Ad intra dea doua strofă mi-a plăcut. are forță și tragism. însă ultimul vers, cu al său „al treilea Război Mondial”, m-a dus cu gândul, prin reducție, la mult prea desele prevestiri ale sfârșitului lumii.
„curând // în al treilea Război Mondial”…
eu aș renunța la el.
pentru textul : Origini abandonate deFilonul asta este interesant de urmarit la AAA. Mai ales ca tot soiul de mofturi filosofice si idei asijderea par a fi disparut.
pentru textul : Scurtmetraj cu bărbat şi femeie de"îmi pâlpâie în tâmplă ultimul condor. ascult.../...lumea este o grămadă de vreascuri", pentru asta am făcut popas.
pentru textul : domino dedomnule pol mi-a făcut plăcere. cred că nu se va întîmpla ca în versurile lui Ion I. Mioc:
În catrene cînd am pus,
Uneori, puţin venin,
Am avut o poantă-n plus,
Şi-un prieten mai puţin!
Carmen,
mă bucur să te revăd.
Silvia, Raluca,
sînteţi prea generoase. pentru echilibru voi schimba registrul închipuindu-mi că Giuseppe Navarra s-a gîndit la mine cînd a scris epigrama următoare:
Cînd privesc înalta-ţi frunte,
pentru textul : autumn sîc deZic şi eu, pus pe butadă,
Că puteai să fii un munte,
Dacă n-ai fi fost grămadă!
Vă salut şi vă mulţumesc pentru observaţii.
Forma originală a textului includea scrierea bold-uită şi pe cea italic-ă pentru a evidenţia mai bine cele două acţiuni care în final converg şi nu lasă citittorul să interpreteze ce vrea el, dimpotrivă.
Dacă aveţi timp într-o altă zi să-l citiţi până la capăt cred că o să vedeţi (sper din tot sufletul) că totul are o logică.
pentru textul : Iulian are ochi de melc dePoemul ăsta îmi amintește de 'căzusem strâmb cu verbul peste orizont/ că l-am făcut să fie-n două/ ca bucile unui copil de înger/ pe mare-atunci când plouă'.. și mai mult de faptul că acest talentat autor are probleme serioase atunci când vrea să scoată ceva din tolba cu săgeți... ceva cu otravă făcută acasă nu pe net.
pentru textul : ziua schimbării mele la faţă detextul acesta este mai degraba proza
pentru textul : Cântecul marinarului sub formă de sirenă depenițe? îmi vine să fug în sârmă ghimpată! come on you, thinkers!
pentru textul : escape denu cunosc detalii despre acest aspect, fiind o manifestare organizata de catre o parte dintre centrele culturale ale ambasadelor straine, reunite intr-un forum (asociatie) asa cum am mentionat.
pentru textul : Quatrième édition du festival international de jazz des instituts culturels étrangers à Paris “ JAZZYCOLORS 2006 ” deTupeu zici? Al inconstientei, zic cativa prieteni (pe bune), filosofi "de meserie". Unii hegelieni, altii kantieni. Suparati rau. Europocentristi convinsi. Ca si cand Europa ar fi buricul pamantului. Ba chiar al universului. Si, mai mult, al Cosmosului (din care, potrivit subcuanticului si astrofizicii actuale se nasc o infinitate de universuri). Evident, nici Asia nu poate fi toate astea. Dar Ch'an-ul si Zen-ul propun macar o solutie. Discutabila si ea, pentru treburile care se intampla acum prin lumea asta a noastra (furtuna intr-un strop infim in comparatie cu infinitatea Retelei lui Indra, de exemplu). Problema mea este insa alta: cautarea unei, sa-i zic, "matrici stilistice" de exprimare prin care sa pot comunica, cat de cat, ce ma framanta. Si sa fie suficient de clara si, in acelasi timp, penetranta incat sa poata fi inteleasa de cat mai multi "nespecialisti" dintr-un domeniu sau altul. Si aici, daca se poate, fac apel la comentarii, sugestii si critici de oriunde ar mai veni. Si cum "slabele mele puteri" (nu e vorba de un orgoliu al umilintei) nu ma ajuta, caut ajutor din afara. Si asta deoarece, departe de mine de a considera ca am potentele unui fel de "guru" care sa predice prin ashramuri facand prozeliti, as vrea sa nu predic in pustiu (fara sa ma pot auzi nici eu). Ca in urmatoarele:
"Cuvintele lui sunt o simplă scamatorie intelectuală
- s-a revoltat un discipol –
n-au conţinut
şi nici un fel de intuiţie fundamentală……
Atunci o petală de trandafir
- pe care Magistrul o botezase «fluture» -
a ȋnceput să zboare
şi discipolul s-a supus
de bunăvoie osȃndei
de a predica ȋn pustiul din el
fără să poată fi auzit
nici măcar
de el ȋnsuşi".
Multumesc pt. comentariu si semn.
pentru textul : Intuiţie şi Zen (preprint) deevident autorul ştie să poetizeze. am rezerve însă faţă de alegerea unor anumite cuvinte. precum "lunetişti", "tocilar", "teanc", "ezitată", "pudrare".
pentru textul : pseudopatriarhale IV deremarc însă ceea ce mie mi s-a părut reuşit: "risipiţi prin spaţiul furtunilor de var" şi "cum mângâie tăcerea".
două recomandări: modifică majusculele în titlu și nu mai posta mai mult de un text pe zi
pentru textul : Peisaj de toamnă detextul e bun dar pe alocurea tradeaza o oarecare lene sau poate neglijenta. sau poate un fel de n-am chef sa fiu exigenta cu el. cred ca putea fi mai bun, mai astringent, mai taietor. unde sint mortii?? mi-a deschis apetititul cu organele si apoi m-ai aburit cu oamenii tristi care sint la fel de tristi ca toti oamenii tristi. nu e fair
pentru textul : Recunoştere in Colentina decrucifiem???? asta in ce limba e? daca tu imi spui mie ca sexualitatea nu este ceva ce include actul sexual si ca ar fi o chestie "americaneasca" atunci de ce nu inveti tu corect limba romana?
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual deUn eseu interesant, foarte bine conturat si care nu are un exces de amanunte din care nu esti capabil sa retii multe lucruri. Personal eu nu am auzit de el pana acum, de aceea as vrea sa revin cu intrebarea din titlu "Ce s-a întâmplat cu Victor Brauner?" (am citit cand a murit, dar ce s-a intamplat cu el de zace intr-o oarecare uitare, sunt convins ca foarte multi oameni nu au auzit de el...) Ialin
pentru textul : Ce s-a întâmplat cu Victor Brauner? demi-a plăcut foarte tare ideea aceasta:
"pentru că lui dumnezeu
nu îi plac
băgăcioșii în seamă" şi chiar cred că nu Îi plac, fiindcă ei nici nu sunt buni la altceva.
din titlu se deduce că urmează să scrii despre ceva care nu este întocmai în regulă!
mi-a plăcut şi ideea cum că morţii sunt "înţelegători". măcar ei, Paul, măcar ei...
pentru textul : în ziua când se vor decolora negrii decum știi tu să amintești omului cele sfinte cîte uită... nu ți-e jale, omule? jele mi-i că vai de curtea în care iarba uită coasa
pentru textul : pridvorbe deCălin, interesant ai completat tabloul de aici, din alb de femeie. Deși inițial nu am avut în minte romanul, comentariul tău m-a trimis mai departe la 2 cărți: "Donna Alba" de Gib Mihăiescu și ""La Dame Blanche" de D. Lacotte. Comentariul tău are structura unor gânduri poetice, mă bucur că ai adăugat un plus de valoare din spațiul tău personal. În ce privește analiza succintă a poeziilor mele de pe Hermeneia și a stilului poetic, am rămas cu o dublă impresie: că poți urma mișcarea interioară a autorului și poți reda cu mijloacele propriului spirit ce are el definitoriu, într-o marjă de obiectivitate ce este de apreciat. Mulțumesc. Eu nu știu dacă "Tango" este până acum piesa forte de pe Hermeneia. De fapt mi-e și foarte greu să apreciez acest lucru. Desigur că poezia mea "de suflet" (deși nu îmi place neapărat sintagma) este alta. Cât privește vizualele, încă sunt la început, încă încerc să învăț softul de prelucrare, încă sunt dominată fie de imagine, fie de sensul ideii. Mai am de lucru destul, și la linia poetică, lirică, și la imagistică. Și la multe altele. Recunoștința mea pentru aceste două comentarii și ești unul dintre comentatorii pe care eu îi consider talentați în arta decriptării scrierilor, fie ele poezii, proze, vizuale etc., care știe să ia o bună distanță de text și de autor și să vadă elementele distinctive, cu plusurile și minusurile incluse.
pentru textul : alb de femeie denu sunt din bucurești, și deci nu am de unde să știu de vreun concert de-al vostru. dar de plouat cu grindină a plouat, am văzut, am auzit-o. nu fac cu nimeni niciun pact, nu cunosc limba ichlihnichtdutiană. o să te comentez cînd vreau și cum vreau, dacă o să vreau. nu-mi lua libertatea de a alege. și nu mai face te rog atîtea referințe la vîrsta mea, că o să te cred un poet bătrîn și obsedat. și, auzi, peste toate, încă și pedofil. dar asta nu o lua ca atac la persoană, eu așa, amical, am luat copy paste de la tine.
pentru textul : noapte ploioasă deDa, Francisc, fiindca si iluzia isi are, un timp, rolul ei, cel putin pina cind e nevoie sa vezi realitatea, cea cer nu mai poarta iluzoriul. Si mie imi vine uneori sa vad radacinile acelea, dar is tare indepartate. Multam fain.
pentru textul : vremuri, în Lhasa deun poem frumos, dur, trist, aproape cursiv de trist și adevărat până în măduva oaselor.
pentru textul : dengue fever desă o ia naiba de ușă zi-mi unde e că dau eu cu ea de pământ jur!
Pagini