am ținut cont în special de sfaturile Silviei...nu știu cum se procedează...eu am reeditat textul cu înlăturarea acelor paranteze și / linii.
poate nu am gresit.
mulţumesc Ottilia. Este un senryu, adică un haiku ce include umor, ironie, referinţă la slăbiciuni omeneşti, etc. Poza am făcut-o din fotografii vechi de familie.
Cum adica Bacovia parea simplu? Bacovia miza pe un lirism dureros si sumbru, inspirat din Baudelaire, cum adica parea simplu? Bacovia avea ritm, rima, repetitie, culoare, stare. Poezia prin definitie inseamna expresivitate, mesaj concentrat, finete, incantare, metafora, mesaj, filozofie, idee, imagine, tocmai prin aceste calitati se DEOSEBESTE de banalele versuri pe care oricine le poate asterne pe hartie. Unde e finetea in poemul se mai dus? Mama mea o sa ma inveleasca cu patura... sa fim seriosi.
EVIDENT, este FIRESC sa te exprimi cum simti, dar nu inseamna ca tot ceea ce simti trebuie sa si scrii. Ca orice fleac pe care il simti trebuie sa-l spui si altora. Aici intervine autocenzura serioasa. Aici intervin calitatile unui poet, care scoate in evidenta ceea ce simte, apeland la calitatile magice ale talentului sau. De retinut.
frumoasa ideea de la care ai pornit djamal. indraznesc sa spun ca stiu despre ce vorbesti. insa, daca tot a venit primavara, de ce la tine in suflet inca ninge?
Dar uite că revin, Vlad, pentru că, recitind comentariul tau, am ajuns la asta: "primul exemplu e doar un joc de cuvinte fără profunzime.", pe care o sărisem cu ochii. Dacă cu "artificialul" mă pot împăca, în virtutea diferenţelor dintre percepţiile expresive, cu "jocul de cuvinte fără profunzime" nu mă prea. Pentru că de ce din ce cauză, cum ar spune cineva:
"apropia golul de gol,
larva de cutremur,
haosul perfect de ordinea haotică," - dacă ai fost vreodată departe de persoana ta dragă, cea mai dragă, sigur ai fi simţit golul. Şi ea la fel. Apoi, când depărtarea se termina, carnea ar apropia golurile. Şi toată lumea ar părea diferită, şi parcă din voi a început lumea să fie diferită, de unde "efectul fluturelui" - "larva de cutremur". Şi aici mă opresc din explicat.
Ce vreau eu a spune, mai clar, e cert că textul ăsta poate avea multe tuşe negative, care se pot discuta, dar că ar fi lipsit de substanţă , chiar şi segmentar, e o judecată greşită.
Sapphire, multumesc nu din suflet, ci pur și simplu, sincer, pentru comentariul tau. Tocmai asta era ideea pe care am încercat să o surprind în titlu, că "vulgarizarea" culturii sau a marii literaturi pe considerentul că în acest fel "faci o pomană" unei categorii defavorizate - prin urmare anatema pe cel care își permite să ridice primul piatra!!! - mi se pare un alibi trivial și transparent. Mi-ai dat apă la moară, și pentru asta îți sunt recunoscător, dovadă că ce am vrut să transpară s-a rezolvat. Am ales acest titlul și pentru că am în familie oameni cu astfel de afecțiuni. Departe de a fi paria, vorbim aici despre semeni ai noștri care nu au viteza și răbdarea noastră la lectură, deci întâmpină mici dificultăți. De aici și până la a-i considera niște INCAPABILI este o distanță de Adevăr! Cu respect și stimă, Bogdan
Vezi, Ioana, mi-aș dori să pot ignora faptul că textul tău are doar 16 afișări. Eu știu, toi aussi, că nu asta îi dă valoarea. Și totuși... nu e vorba de cât de mulțumită te-ai putea simți tu, ci de cât de multe s-ar putea discuta pe marginea textului tău. Gata, am avut un point, l-am spus, hai să revenim la subiect. Cred că eseul tău ar trebui abordat din două perspective: efort, limbaj, informație, pe de-o parte, și autentic, implicație autor, pe de alta. Din prima perspectivă, consider articolul tău reușit, mai ales pentru că mi se pare de remarcat faptul că ai încercat să cuprinzi într-un text foarte scurt un demers pentru care în realitate sunt necesare cărți întregi, și ai făcut asta fără să cazi în enumerări seci și să dai sentimentul de goană din care la sfârșitul zilei nu rămâi cu nimic. Din a doua perspectivă aș fi vrut poate să simt mai puternică implicarea ta, ochiul fin de observator. Și, de ce nu, o abordare curajoasă a haosului care ne înconjoară nowadays, cu răsturnarea ideilor, valorilor și semnificațiilor inclusiv în "costumele" acestor zile.
Virgil, dacă citeai mai atent, observai că, textul tău, nou, vechi, a exprimat o opinie care mi s-a părut pertinentă. n-am particularizat voit, despre site-ul cu pricina.
"întoarcerea în lanţ" este însă un fenomen care nu priveşte doar un caz izolat la noi. În România, mă refer,deşi o fi la fel şi pe alte meridiane.
Eu cred că Vladimir a ascuns aici mai mult decât în alte poezii sensurile. Doar câteva indicii firave, și o lectură în care se depășesc cu eleganță capcanele puse de autor ne pot ajuta... Versurile "ca un șarpe muribund el umblă cu pași nesiguri repetă aceeași litanie" sunt, cred, cele mai expresive, centrul de greutate al poeziei, și nimic din cele ce urmează nu ar sta în picioare fără. Este forța care stă nu în siguranța pasului, ci în aceea a credinței, a ceea ce știi că "merge", până la epuizare, singura cale pe care o știi și pe care nu o abandonezi. Mi-a adus aminte de acel călugăr care, fiind ispitit și pierzându-și credința, a continuat să se roage vreme de ani... Numai umbra este aceea a unui bărbat fericit, care, la rândul ei, continuă litania. Ce-ar fi interesant de știut: în final, cine esențializează rănile, umbra onirică sau omul? Cel care este sau cel care ar dori, ar putea să fie? Dar, desigur, nu aștept un răspuns la această întrebare :-) Pentru o posibilă cheie...
Am mai spus-o, gnoseologia are si ea o culoare acolo... iar negativismul e lung, mai lung decat calea ferata de la vascauti la barlad (vezi intrebari existentiale). Acum, aceasta trimitere la Cantor este un fel de tichie de margaritar pentru un chel ca mine. Doua Eve? Si in Univers mai sunt femei? Am vrea noi. Andu
Virgil, nu e nimic din stilul Silviei Caloianu in stilul meu de a scrie. Afrimatia ta nu are nici un temei. Si nu e nimic aglomerat aici, e totul curgator si limpede, depinde cine si cum citeste. Cit despre totemuri (mayase sau nu) si de ce roase de fluturi, e simplu sa privesti cu un ochi traversand culturi. Si am perceput iar acest ceva care mi-l transmiti mereu: ca nu iti plac poeziile mele. Cred ca niciodata nu voi scrie pe gustul tau, de aceea te rog lasa-mi scrierile si mai ales poeziile asa cum sunt, fiindca macar nu frizeaza mediocritatea. La un text anterior m-ai acuzat de o cvasi-eruditie doar pt ca era - intr-un text personal - vorba de 3 scriitori pe care ii citesc mereu cu placere. Aici e vorba de elemente din cultura mayasa (asa, lasate discret, nici macr nu domina) care dau sens in poezie. Am obosit Virgil sa explic lucruri pe care multi tineri de 18-20 de ani le percep cu o incredibila acuratete. Ma deranjeaza atitudinea ta la scrierile mele, de aceea si postez atit de rar in ultimul timp. Alma, nu scot darius. E o punte de dialog cu un dublu pe care eu l-am simtit necesara. Si nu e nici macar personal, cu atit mai putin foarte personal. Altfel as fi incadrat la jurnal.
am undeva un fel de proza cam pe aceeasi tema, ochii batrinilor care seamana cu ochii pasarilor. As fi vrut sa fie lirica si-a iesit deosebit de realista,apope dura.citindu-te si stiindca ca avem moduri de gindire atit de diferite imi dau acum seama ca in batrinetea este ceva care ne sperie ceva de care-am vrea sa fugim si poate tocmai de aceea vedem partile cele mai dureroase ale ei, decrepitudine fizica, lipsa de putere, neajutorarea vedem in fata un drum pe care mergem si n-avem cum s-o dam cotita. Poezia ta ramine superba chiar si impotriva ideii ca miinile acelea vor fi ale mele sau ale tale cindva.
frumos colaj intre imagine si cuvant. M-am dumirit cu greu ce sunt acele semne "ciudate" "secunda e o lopatica uitata/intr-un castel bantuit /de chicoteli/si soapte" e pasajul care-mi place cel mai mult. Incercand o decriptare a poeziei, iata la ce interpretare am ajuns. " Faptul ca ai o inima sub pielea marii" te face una cu ea, respiri la unison cu ea, te identifici in ea asa cum marea se identificas in tine. o simbioza perfecta, intr-un alt avatar posibil. Nisipul, provenit din macinarea pietrelor, simbol bazic, inert, devine materie vie, "tresare". Somnul care-l cuprinde pe celalalt "semnatar" al versurilor, e un somn mistic, care da revelatii. In starea de somnolenta se vede " o inima", o fi aceeasi ca in versul precedent? In acest caz inima e universala, e inima asta un fel de axis mundi in care totul reinvie, totul se transforma in viata. Iar nisipul, atat de suspus, in prima parte, devine "pacoste" indaratnic, incapatanat, nelasandu-se atins. Multe simboluri concentrate in cateva cuvinte. Felicitari amandurora pentru realizare
Iuri, îmi place atmosfera creată, poate pentru că îmi e familiară. Antonimul de la compatibil se formează cu prefixul in, te rog corectează în text pentru că merită să fie scris corect, zic eu.
da, ati avut o idee grozava, Virgil, felicitari!
chiar se simte o atmosfera mai vioaie pe site cu concursul asta.
dar zici ca "Oare cînd vor învăța românii să se relaxeze și să priceapă că toată această dramă a eului care nu le dă pace este o prostie fundamentală și că semnificația personală nu ți-o găsești călcînd peste alții ci învățînd să conviețuiești în mod creativ cu ei?!"
hm, cred ca e boala mondiala, sunt atatea orgolii tutindeni, nu numai pe aici :)
felicitari, inca o data!
"L' ennemi de toute peinture est le gris. Dans la nature toute est reflet" (Delacroix). Din non culori o singură boabă de brun ne încunoștiințează că există viață, multă vibrație în acest pastel. Yester, spre marea mea părere de rău mi-am dat seama că nu am reușit să-i cunosc pe membri acestei comunități nu chiar atît de numeroasă încît să nu poată fi cuprinsă. ÎȘi mai mare este părerea mea de rău că nu am reușit să citesc acest text pînă acum.
... sunt sigur, lucian, că... odată, fiind îndrăgostit, prins într-o ninsoare bogată, cu fulgi mari, cu iubita în brațele de fum, ai avut simultan impresia cernerii și a prospețimii, amândouă... blânde... Dar am spus atâtea vorbe pe marginea unei imagini din trecut... și nu e bine... însă și tu faci parte din viață...
un monolog în oglinda veșniciei, cu tot angrenajul acestui efemer nedefinit. o lume de hârtie în care speri să îți găsești liniștea...cu scenografia de rigoare "pentru că mi-a fost viața un asfalt secetos lângă trotuarele magazinelor opale" "va veni o carte sub care mă voi întinde comod" imagini cu totul speciale: "va veni o barcă pe lângă care voi pluti fără prenumele tău de sfântă cum un valsam al unei mări ceruite cu un cer senin, pentru că am fost și nor în viața asta de țipăt (...) un bolnav atent la perfuziile prietenilor de păpădie"
typo scuze 'frustrările'
... Și deci prea previzibil aș putea adăuga dacă tot am ajuns la P.S. ceea ce pe unii i-ar putea conduce la ideea că nu te duce mintea prea departe. Cu ideea asta tu, poete, ar trebui să lupți cu arma ta de membru USR filiala Tecuci, adică prin scris.
Adică să demonstrezi că nu ești prost așa cum pari.
domnule Gorun, dupa comentariul asta, mai ca ma bate gandul sa va rog sa-mi scrieti prefata la viitoarea carte...doar ca...nu m-am decis inca daca o sa o public. multumesc. si ma bucur ca ne sunteti alaturi.
ideea îmi place pentru că mă surprinde. nu m-a privit de loc aici ai un typo (deloc)
chiar și duritatea unor expresii ori sintagme se pliază bine pe motivul poemului, care este un poem bun.
Nu e atât de simplu să se scrie un sonet modern în engleză, și mai ales unul care să dețină figuri de stil de calitate. Să aibă mesaj, impact. Îmi place finalul tocmai pentru că realizezi concentrația lirică atât de dorită! "I’ll make it simple, without wings, alone… I will not live as sand but die as stone!"
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
am ținut cont în special de sfaturile Silviei...nu știu cum se procedează...eu am reeditat textul cu înlăturarea acelor paranteze și / linii.
pentru textul : poți să taci depoate nu am gresit.
Îngeraşule, mulţumesc de trecere şi cuvinte. Îmi face deosebită plăcere.
pentru textul : oraşul cu miros de iarbă demulţumesc Ottilia. Este un senryu, adică un haiku ce include umor, ironie, referinţă la slăbiciuni omeneşti, etc. Poza am făcut-o din fotografii vechi de familie.
pentru textul : family life deCum adica Bacovia parea simplu? Bacovia miza pe un lirism dureros si sumbru, inspirat din Baudelaire, cum adica parea simplu? Bacovia avea ritm, rima, repetitie, culoare, stare. Poezia prin definitie inseamna expresivitate, mesaj concentrat, finete, incantare, metafora, mesaj, filozofie, idee, imagine, tocmai prin aceste calitati se DEOSEBESTE de banalele versuri pe care oricine le poate asterne pe hartie. Unde e finetea in poemul se mai dus? Mama mea o sa ma inveleasca cu patura... sa fim seriosi.
EVIDENT, este FIRESC sa te exprimi cum simti, dar nu inseamna ca tot ceea ce simti trebuie sa si scrii. Ca orice fleac pe care il simti trebuie sa-l spui si altora. Aici intervine autocenzura serioasa. Aici intervin calitatile unui poet, care scoate in evidenta ceea ce simte, apeland la calitatile magice ale talentului sau. De retinut.
pentru textul : niciodatănuamfostsingură decâmpul de lavandă este poate cea mai expresivă pagină pentru dragoste :).
la mulţi ani, Cătălina!
pentru textul : de vorbă cu tine III defrumoasa ideea de la care ai pornit djamal. indraznesc sa spun ca stiu despre ce vorbesti. insa, daca tot a venit primavara, de ce la tine in suflet inca ninge?
pentru textul : Nada deDar uite că revin, Vlad, pentru că, recitind comentariul tau, am ajuns la asta: "primul exemplu e doar un joc de cuvinte fără profunzime.", pe care o sărisem cu ochii. Dacă cu "artificialul" mă pot împăca, în virtutea diferenţelor dintre percepţiile expresive, cu "jocul de cuvinte fără profunzime" nu mă prea. Pentru că de ce din ce cauză, cum ar spune cineva:
"apropia golul de gol,
pentru textul : În urna aceasta până şi timpul delarva de cutremur,
haosul perfect de ordinea haotică," - dacă ai fost vreodată departe de persoana ta dragă, cea mai dragă, sigur ai fi simţit golul. Şi ea la fel. Apoi, când depărtarea se termina, carnea ar apropia golurile. Şi toată lumea ar părea diferită, şi parcă din voi a început lumea să fie diferită, de unde "efectul fluturelui" - "larva de cutremur". Şi aici mă opresc din explicat.
Ce vreau eu a spune, mai clar, e cert că textul ăsta poate avea multe tuşe negative, care se pot discuta, dar că ar fi lipsit de substanţă , chiar şi segmentar, e o judecată greşită.
Sapphire, multumesc nu din suflet, ci pur și simplu, sincer, pentru comentariul tau. Tocmai asta era ideea pe care am încercat să o surprind în titlu, că "vulgarizarea" culturii sau a marii literaturi pe considerentul că în acest fel "faci o pomană" unei categorii defavorizate - prin urmare anatema pe cel care își permite să ridice primul piatra!!! - mi se pare un alibi trivial și transparent. Mi-ai dat apă la moară, și pentru asta îți sunt recunoscător, dovadă că ce am vrut să transpară s-a rezolvat. Am ales acest titlul și pentru că am în familie oameni cu astfel de afecțiuni. Departe de a fi paria, vorbim aici despre semeni ai noștri care nu au viteza și răbdarea noastră la lectură, deci întâmpină mici dificultăți. De aici și până la a-i considera niște INCAPABILI este o distanță de Adevăr! Cu respect și stimă, Bogdan
pentru textul : O sută de cărți pentru dislexicii români deaveţi o problemă a raportării la texte de acest gen. un poem ca acesta eu îl gândesc nu cu ţigara în mână.
mai vreau, mai aştept comentarii subiective, poate chiar death threats :))
pentru textul : răscruce deVezi, Ioana, mi-aș dori să pot ignora faptul că textul tău are doar 16 afișări. Eu știu, toi aussi, că nu asta îi dă valoarea. Și totuși... nu e vorba de cât de mulțumită te-ai putea simți tu, ci de cât de multe s-ar putea discuta pe marginea textului tău. Gata, am avut un point, l-am spus, hai să revenim la subiect. Cred că eseul tău ar trebui abordat din două perspective: efort, limbaj, informație, pe de-o parte, și autentic, implicație autor, pe de alta. Din prima perspectivă, consider articolul tău reușit, mai ales pentru că mi se pare de remarcat faptul că ai încercat să cuprinzi într-un text foarte scurt un demers pentru care în realitate sunt necesare cărți întregi, și ai făcut asta fără să cazi în enumerări seci și să dai sentimentul de goană din care la sfârșitul zilei nu rămâi cu nimic. Din a doua perspectivă aș fi vrut poate să simt mai puternică implicarea ta, ochiul fin de observator. Și, de ce nu, o abordare curajoasă a haosului care ne înconjoară nowadays, cu răsturnarea ideilor, valorilor și semnificațiilor inclusiv în "costumele" acestor zile.
pentru textul : Stil, Moda, Costum – o idee despre frumos deVirgil, dacă citeai mai atent, observai că, textul tău, nou, vechi, a exprimat o opinie care mi s-a părut pertinentă. n-am particularizat voit, despre site-ul cu pricina.
pentru textul : boierismul sau nazismul literar de"întoarcerea în lanţ" este însă un fenomen care nu priveşte doar un caz izolat la noi. În România, mă refer,deşi o fi la fel şi pe alte meridiane.
Eu cred că Vladimir a ascuns aici mai mult decât în alte poezii sensurile. Doar câteva indicii firave, și o lectură în care se depășesc cu eleganță capcanele puse de autor ne pot ajuta... Versurile "ca un șarpe muribund el umblă cu pași nesiguri repetă aceeași litanie" sunt, cred, cele mai expresive, centrul de greutate al poeziei, și nimic din cele ce urmează nu ar sta în picioare fără. Este forța care stă nu în siguranța pasului, ci în aceea a credinței, a ceea ce știi că "merge", până la epuizare, singura cale pe care o știi și pe care nu o abandonezi. Mi-a adus aminte de acel călugăr care, fiind ispitit și pierzându-și credința, a continuat să se roage vreme de ani... Numai umbra este aceea a unui bărbat fericit, care, la rândul ei, continuă litania. Ce-ar fi interesant de știut: în final, cine esențializează rănile, umbra onirică sau omul? Cel care este sau cel care ar dori, ar putea să fie? Dar, desigur, nu aștept un răspuns la această întrebare :-) Pentru o posibilă cheie...
pentru textul : Culori deAm mai spus-o, gnoseologia are si ea o culoare acolo... iar negativismul e lung, mai lung decat calea ferata de la vascauti la barlad (vezi intrebari existentiale). Acum, aceasta trimitere la Cantor este un fel de tichie de margaritar pentru un chel ca mine. Doua Eve? Si in Univers mai sunt femei? Am vrea noi. Andu
pentru textul : Axis Mundi deVirgil, nu e nimic din stilul Silviei Caloianu in stilul meu de a scrie. Afrimatia ta nu are nici un temei. Si nu e nimic aglomerat aici, e totul curgator si limpede, depinde cine si cum citeste. Cit despre totemuri (mayase sau nu) si de ce roase de fluturi, e simplu sa privesti cu un ochi traversand culturi. Si am perceput iar acest ceva care mi-l transmiti mereu: ca nu iti plac poeziile mele. Cred ca niciodata nu voi scrie pe gustul tau, de aceea te rog lasa-mi scrierile si mai ales poeziile asa cum sunt, fiindca macar nu frizeaza mediocritatea. La un text anterior m-ai acuzat de o cvasi-eruditie doar pt ca era - intr-un text personal - vorba de 3 scriitori pe care ii citesc mereu cu placere. Aici e vorba de elemente din cultura mayasa (asa, lasate discret, nici macr nu domina) care dau sens in poezie. Am obosit Virgil sa explic lucruri pe care multi tineri de 18-20 de ani le percep cu o incredibila acuratete. Ma deranjeaza atitudinea ta la scrierile mele, de aceea si postez atit de rar in ultimul timp. Alma, nu scot darius. E o punte de dialog cu un dublu pe care eu l-am simtit necesara. Si nu e nici macar personal, cu atit mai putin foarte personal. Altfel as fi incadrat la jurnal.
pentru textul : negru ascuns deam undeva un fel de proza cam pe aceeasi tema, ochii batrinilor care seamana cu ochii pasarilor. As fi vrut sa fie lirica si-a iesit deosebit de realista,apope dura.citindu-te si stiindca ca avem moduri de gindire atit de diferite imi dau acum seama ca in batrinetea este ceva care ne sperie ceva de care-am vrea sa fugim si poate tocmai de aceea vedem partile cele mai dureroase ale ei, decrepitudine fizica, lipsa de putere, neajutorarea vedem in fata un drum pe care mergem si n-avem cum s-o dam cotita. Poezia ta ramine superba chiar si impotriva ideii ca miinile acelea vor fi ale mele sau ale tale cindva.
pentru textul : palmele bătrînului defrumos colaj intre imagine si cuvant. M-am dumirit cu greu ce sunt acele semne "ciudate" "secunda e o lopatica uitata/intr-un castel bantuit /de chicoteli/si soapte" e pasajul care-mi place cel mai mult. Incercand o decriptare a poeziei, iata la ce interpretare am ajuns. " Faptul ca ai o inima sub pielea marii" te face una cu ea, respiri la unison cu ea, te identifici in ea asa cum marea se identificas in tine. o simbioza perfecta, intr-un alt avatar posibil. Nisipul, provenit din macinarea pietrelor, simbol bazic, inert, devine materie vie, "tresare". Somnul care-l cuprinde pe celalalt "semnatar" al versurilor, e un somn mistic, care da revelatii. In starea de somnolenta se vede " o inima", o fi aceeasi ca in versul precedent? In acest caz inima e universala, e inima asta un fel de axis mundi in care totul reinvie, totul se transforma in viata. Iar nisipul, atat de suspus, in prima parte, devine "pacoste" indaratnic, incapatanat, nelasandu-se atins. Multe simboluri concentrate in cateva cuvinte. Felicitari amandurora pentru realizare
pentru textul : wasted time deIuri, îmi place atmosfera creată, poate pentru că îmi e familiară. Antonimul de la compatibil se formează cu prefixul in, te rog corectează în text pentru că merită să fie scris corect, zic eu.
pentru textul : Dureri deda, ati avut o idee grozava, Virgil, felicitari!
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” dechiar se simte o atmosfera mai vioaie pe site cu concursul asta.
dar zici ca "Oare cînd vor învăța românii să se relaxeze și să priceapă că toată această dramă a eului care nu le dă pace este o prostie fundamentală și că semnificația personală nu ți-o găsești călcînd peste alții ci învățînd să conviețuiești în mod creativ cu ei?!"
hm, cred ca e boala mondiala, sunt atatea orgolii tutindeni, nu numai pe aici :)
felicitari, inca o data!
Eu nu stiu dacă Marius mai vrea să-mi ştie parerea ...
pentru textul : Cam aşa decorecteaza titlul, te rog.
pentru textul : fiecare își lasă autograful și pleacă de"L' ennemi de toute peinture est le gris. Dans la nature toute est reflet" (Delacroix). Din non culori o singură boabă de brun ne încunoștiințează că există viață, multă vibrație în acest pastel. Yester, spre marea mea părere de rău mi-am dat seama că nu am reușit să-i cunosc pe membri acestei comunități nu chiar atît de numeroasă încît să nu poată fi cuprinsă. ÎȘi mai mare este părerea mea de rău că nu am reușit să citesc acest text pînă acum.
pentru textul : Friedrich desa te gasesc si sa-ti citesc versurile. eheiii, cu parul inca umed de saruturi! :)
pentru textul : viața ca o dâră stacojie de... sunt sigur, lucian, că... odată, fiind îndrăgostit, prins într-o ninsoare bogată, cu fulgi mari, cu iubita în brațele de fum, ai avut simultan impresia cernerii și a prospețimii, amândouă... blânde... Dar am spus atâtea vorbe pe marginea unei imagini din trecut... și nu e bine... însă și tu faci parte din viață...
pentru textul : Într-o Iarnă deun monolog în oglinda veșniciei, cu tot angrenajul acestui efemer nedefinit. o lume de hârtie în care speri să îți găsești liniștea...cu scenografia de rigoare "pentru că mi-a fost viața un asfalt secetos lângă trotuarele magazinelor opale" "va veni o carte sub care mă voi întinde comod" imagini cu totul speciale: "va veni o barcă pe lângă care voi pluti fără prenumele tău de sfântă cum un valsam al unei mări ceruite cu un cer senin, pentru că am fost și nor în viața asta de țipăt (...) un bolnav atent la perfuziile prietenilor de păpădie"
pentru textul : ca și cum am fi veșnici și sticloși detypo scuze 'frustrările'
pentru textul : mersi pentru intenţia de ţigară de... Și deci prea previzibil aș putea adăuga dacă tot am ajuns la P.S. ceea ce pe unii i-ar putea conduce la ideea că nu te duce mintea prea departe. Cu ideea asta tu, poete, ar trebui să lupți cu arma ta de membru USR filiala Tecuci, adică prin scris.
Adică să demonstrezi că nu ești prost așa cum pari.
domnule Gorun, dupa comentariul asta, mai ca ma bate gandul sa va rog sa-mi scrieti prefata la viitoarea carte...doar ca...nu m-am decis inca daca o sa o public. multumesc. si ma bucur ca ne sunteti alaturi.
pentru textul : năvod deun poem trist, plin de nostalgie, creat intr/o atmosfera originala a autorului, ceea ce da valoarea acestei scrieri.
pentru textul : Scrum (XIV) deideea îmi place pentru că mă surprinde. nu m-a privit de loc aici ai un typo (deloc)
pentru textul : sequoia I dechiar și duritatea unor expresii ori sintagme se pliază bine pe motivul poemului, care este un poem bun.
Nu e atât de simplu să se scrie un sonet modern în engleză, și mai ales unul care să dețină figuri de stil de calitate. Să aibă mesaj, impact. Îmi place finalul tocmai pentru că realizezi concentrația lirică atât de dorită! "I’ll make it simple, without wings, alone… I will not live as sand but die as stone!"
pentru textul : Sonet 126 deuite ce scrie cineva cind nu are ce face si probabil ca nici ce spune. tu chiar crezi ca asta este poezie?
pentru textul : anura sapiens sapiens dePagini