iată un text care chiar dacă probabil nu are „tehnic” toate șuruburile unde trebuie, are acel inefabil cu care ne-a obișnuit paul blaj. eu am scris foarte rar despre asta tocmai dintr-un „exces de obiectivitate„
Ștefan, în dreapta sus pe pagină găsești un link HCODE. Folosește-l cu încredere. Poezia e cu totul altceva decât mă așteptam, citind mai ales subtitlul. Slăbuț, cu alte cuvinte. Puțin cam naivă expunerea, zic eu.
Text amorf şi lipsit de orice tip de sensibilitate. Ca în cele mai multe scrieri pe care le propuneţi, exploataţi până la exasperare descriptivul afectat/ căutat, de altfel, acest demers este apanajul lipsei ideii şi a discursului = a substanţei.
Am mai spus, repet - a compune muncitoreşte imagini/ aforisme/ verdicte... (cele mai multe, în genitiv) şi a le lega cu verbe nu va însemna niciodată"poezie", cu atât mai mult cu cât ele, imaginile, sunt de o sforţare evidentă şi bolnăvicioasă:
"pe mine m-a prins cu un ac de bluza luminii/ o auzeam certînd ploaia/ aerul cosea rana scoarţei de piersic/ ziua îşi adunase igliţele / rujul oglinda basculele/ oraşele îşi puseseră ochelarii de lună/ toate becurile merseseră la culcare" etc sunt pur şi simplu pompoase şi goale pe dinăuntru. E ca şi cum aţi zbiera la cititor "vezi ce fain le mai zic?".
Da, sunt de acord că aveţi o aptitudine pentru pastel, dar numai şi numai atunci când desenaţi cu măsură şi când acest desen are şi o ramă potrivită, ceea ce se întâmplă extrem de rar. Cu alte cuvinte, puteţi vopsi satisfăcător o casă, în zilele bune o puteţi chiar mobila, dar nu puteţi construi respectiva casă. Un bun zugrav, dar nu arhitect. Cel puţin nu până vă debarasaţi de acest stil superficial şi autosuficient.
poemul a luat formă de la expresia "cerul gurii" care în limba engleză e "roof of the mouth". o expresie care diferă în analiza ei. uneori eu scriu cu un uşor iz hazliu, de multe ori iau lucrurile nu în totala lor seriozitate. expresia de care te legi nu e nici măcar pasişă, cum ii zici tu, e într-adevăr antică, dar nu mă gândeam la ea când scriam textul. dacă ţi s-a părut că am scris o pseudopoezie, e opinia ta, eu n-am intenţionat să scriu pseudopoezie sau comentariu in dauna poemului autentic. dacă nu mi-a reuşit voi încerca altădată.
în ce priveşte duodecimele, e şi cuvântul acesta în limba română, aşa cum este cuvântul năzbâtii. duodecimea e un termen muzical şi înseamnă un interval de 12 trepte, în text folosit ca idee de larg, mai larg decât ar impune un spaţiu restrâns, claustrofobic. mulţam de trecere.
Alina, am mai lăsat câteva :), pe cele mai frumoase şi uite cât de înţelept le foloseşti începând chiar de la titlu şi subtitlu!
Te surprind a patra oară mulţumind şi apreciez ( o dată aici, apoi în volum, o dată la lansare şi iar aici, acum ). Ştii să lucrezi în echipă şi să împarţi şi sarcinile şi succesul. Nici Dumnezeu nu e uitat.
Mulţumim pentru link. Eram cam nerăbdătoare să vizionez, şi am bombănit şi eu un picuţ, dar în cele din urmă am reuşit :)
Mulţumiri şi felicitări, Alina!
un sonet frumos care-mi aminteste despre atmosfera din scrierile despre mare ale lui Joseph Conrad.remarc :
"au să mă-ntorc spre tine strigându-te: Pământ!". cu cele bune.
Cred că versul pivot al poemului este ,,timpul din care ne jupuim secundele"...E surprinsă un fel de ,,frustrare" provocată de limitările temporale...timpul este comprimat până la ,,secundă" ,, între două stații de tramvai/ oprirea de la cimitir/ stația de lîngă vechea clădire a facultății" şi continuă cu alţi doi de ,,între". Alte cuvinte ,,cheie" deduse din poem ar fi: eros, predestinare, neputinţă, micro, macro.
Mi-au plăcut inserţiile proverbiale cu ,,necunoscutele cărări"...Aici e momentul unei pauze de reflecţie, moment în care se plăsmuieşte concluzia din finalul poemului, concluzie ce lasă loc şi altor interpretări decât cele intenţionate de autor, ceea ce e bine, părerea mea.
Dorel, ai făcut o observație corectă (cel puțin într-un anumit context - sau cum s-ar spune în matematică, date fiind anumite condiții, deci nu întotdeauna) dar ai produs o interpretare greșită. Și este greștită pentru că bănuiesc că nu știi exact despre ce vorbești (în general) și cu certitudine nu știi cum funcționează algoritmul din spatele contorului (în special). Te pot însă asigura că scenariul pe care îl întrevezi tu este nerealizabil. Iar temerea nefondată. Iar dacă îți imaginezi o soluție ideală, în care accesarea de către persoana care a postat textul (nu care este logată la un moment dat, pentru că cele două lucruri nu sînt întotdeauna identice) să nu se înregistreze în contorul vizitării paginii, sînt nevoit să îți aduc vestea proastă că acea soluție nu s-a inventat încă și probabil că nici nu se va putea inventa, date fiind detaliile tehnice ale modului cum funcționează diferitele pagini de web. Iar dacă cineva îți va spune că așa ceva este posibil în mod absolut îți garantez eu că se laudă. Există mai multe sisteme și mai multe soluții dar absolut nici una nu este perfectă. Cea implementată aici de mine este, cel puțin în opinia mea, cea care reduce la maximum posibilitatea de abuz.
citești bine Daniela, fragmentarea pomenită în comentariile de mai sus există. acum, eu cred în ea ca un plus adus acestor versuri, dar fiecare e liber să o perceapă în stil propriu.
îți mulțumesc pentru semnul tău binevoitor și pentru observație. îmi fac bine...
gând bun, seară plăcută!
o femeie isi poarta umbrele printre mobile, te locuieste o vreme fara sa stii, impalpabila si atit de aproape...este doar o proiectie, o holograma a celorlalte umbre dorite, uscate deja intr-o vaza a amintirilor sau doar dorinta ei de a fi linga tine aproape departe? e o atmosfera stranie despre tine si femeia umbrelor tale. poate "vinde doar umbre la capatul strazii" sau poate se desira/prelinge la nesfirsit intre noapte si tine, cautindu-si penumbra. sau vinde doar umbre pe nimic sa-si rascumpere sufletul pierdut. stii sa o intrebi?
Daca toti poetii buni ar fi alungati de pe site-uri s-ar aduna toti pe un site al alungatilor, si atunci am avea sansa sa citim lucruri bune fara sa mai cautam, si sa cautam... :)
Deosebita aceasta arta a imblanzirii, inteleasa in maniera din "Le Petit Prince"... intamplator am citit poema aceasta pe o melodie de Lhasa de Sela si m-a dus cu gandul aiurea sau poate deloc accidental la o noapte de Beltane (cat mai e pana in mai?) in care focurile aprinse dezleaga sufletele de trup "în afara timpului" si le lasa "învârtindu-se ca un dans între fiare". Ai sa razi dar mataniile din textul tau m-au dus cu gandul la o grupare mafiota din regiunea Puglia, Sacra Corona Unita pentru care rozariul reprezenta un simbol foarte interesant. Imi plac mult ultimele doua poezii scrise.
Un texte superbe, qui porte à la réflexion de la pensée ainsi qu'à la réflexion du regard sur un paysage intérieur. En fait, j'aime particulièrement ce texte qui me fait penser à la méditation et au "non-agir" total: depuis la rive, j'observe les évènements. A noter la construction et le très beau rythme interne de ce poème grâce à de nombreuses allitérations : mordent - mouvant, la lune - dans l'eau, coule- croise, ombre- arbres. Le plus beau vers étant le final : "La respiration pousse la nuit vers les berges." Bienvenue Daniela sur ce site.
atentie la repetitia ca si cum, se poate evita la modul elegant tin sa va spun ca aveti o anumita contradictie de termeni in prima strofa sa incerci a impune - care arata o actiune prin care silesti pe cineva sa faca ceva, este un ordin, o comanda data din ipostaza celui care se afla in ( pretinsa) superioritate iar cuprinderea cu brate amputate denota de fapt un lips, un handicap, incercarea de a cuprinde sfera are alta conotatie, cea a celui care se afla mereu in inferioritate, in dezavantaj in rest flashuri, un experiment
Ioan Jorz, Vezi că ți-am dedicat un text care se găsește la http://www.hermeneia.com/proza/6337/ (ca să nu te obosești) și care sună așa: „Se dedică lui lui Ioan Jorz. Declarȃndu-i armistițiu unilateral. Și întinzȃndu-i o mȃnă cordială. (Să nu uite să mi-o înapoieze). Pentru că amȃndoi avem simțul umorului. (Care, cȃte o dată, dă pe «dinafară» - locuțiune adverbială cf. DOOM; nu-i vina mea)” Și acum (în mod provizoriu, pȃnă îmi restitui mȃna aia), despre textul tău: «nu mai scriu le-ntorc lătratul pe dos și li-l vâr în mama lor de poezie „din bucata mea de câine/ am hrănit un om și-o pâine” lălăie poemul meu turmentat și mie cu creionul înfipt în cap îmi arde de bigudiuri și păr creț» Rezon, monșericule. Pentru că: « scriu la acest poem fără tragere de inimă tragere de urechi de toarta sufletului de „chewing-gum”-ul roz și fără gust trebuie să scriu un poem prozos scorțos grunjos pe placul câinilor când eu credeam că scriu pentru oameni trebuie să-l amestec și pe bob dylan în acest melanj post-modern». Dar ce vină avem noi?! Cu toate că sunt de acord cu tine cȃnd e vorba de p(r)ostmodernism (cu postmodernul e altceva; dar despre asta mai putem discuta). Că și mie îmi stă în gȃt (p(r)ostmodernismul). Insa, fie vorba între noi, puteai să incluzi textul ăsta în altă rubrică (la alegere). Nu la «poezie». Pentru că, de obicei, textele de sub incidența respectivei, se mai și citesc. Că, de: «romȃnu’ e născut poet» Sa ne auzim de bine.
da, o surpriză plăcută să regăsesc acest text care fusese publicat acu vreo 6 ani în suplimentul ( nu mai știu cum îi zicea) săptămânalului Gazeta de Bacău. îl știam de undeva, și nu știam de unde să-l apuc :).
voiam să te întreb: dacă ești grec și le spargi? dar dacă ești atât de pofticios și le lingi după ce le-ai (dez) golit de conținut? că se întâmplă, să-ți placă de te lingi și pe degete.
se poate glisa hăt-hăt pe tema asta și uite că ne-ai aprins imaginația, deci text reușit !
și mersi de rememorare !
Oana,
mulțumesc. mizam pe “acea curatenie fundamentala”.
Maria-Doina,
emoționant comentariul tău. mă bucur să știu că sînt cititori/poeți care își doresc un volum semnat de mine.
Alina,
mulțumesc pentru urări. vezi tu, în fiecare an pe 15 septembrie în prima zi de școală aveam buzunarele pline de bomboane (la generală pentru că la liceu toți voiau bere de ziua mea). poate asta m-a dus spre copilărie (pui de ET? îl voi întreba pe Timothy Good).
certati-ma! dar sa nu ne pacalim... poemele acestea sunt pentru fiecare dintre noi si modalitati de a comunica altfel, de a ne exprima sentimentele si parerile in afara textului. cine mai sta sa contabilizeze gesturile si intentiile. jocuri de societate cu tema data. contraziceti-ma! va multumesc
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Raluca, mulţumesc pentru citire şi mă bucur dacă textul a stârnit interes.
pentru textul : amintirea dedupă cum cea precedentă este doar părerea ta.
pentru textul : boierismul sau nazismul literar deiată un text care chiar dacă probabil nu are „tehnic” toate șuruburile unde trebuie, are acel inefabil cu care ne-a obișnuit paul blaj. eu am scris foarte rar despre asta tocmai dintr-un „exces de obiectivitate„
pentru textul : omul cu toate zilele bune deȘtefan, în dreapta sus pe pagină găsești un link HCODE. Folosește-l cu încredere. Poezia e cu totul altceva decât mă așteptam, citind mai ales subtitlul. Slăbuț, cu alte cuvinte. Puțin cam naivă expunerea, zic eu.
pentru textul : recreația mare deMuțumesc pentru obsevații, Andrei. Le mai aștept.
pentru textul : despre o femeie goală deText amorf şi lipsit de orice tip de sensibilitate. Ca în cele mai multe scrieri pe care le propuneţi, exploataţi până la exasperare descriptivul afectat/ căutat, de altfel, acest demers este apanajul lipsei ideii şi a discursului = a substanţei.
Am mai spus, repet - a compune muncitoreşte imagini/ aforisme/ verdicte... (cele mai multe, în genitiv) şi a le lega cu verbe nu va însemna niciodată"poezie", cu atât mai mult cu cât ele, imaginile, sunt de o sforţare evidentă şi bolnăvicioasă:
"pe mine m-a prins cu un ac de bluza luminii/ o auzeam certînd ploaia/ aerul cosea rana scoarţei de piersic/ ziua îşi adunase igliţele / rujul oglinda basculele/ oraşele îşi puseseră ochelarii de lună/ toate becurile merseseră la culcare" etc sunt pur şi simplu pompoase şi goale pe dinăuntru. E ca şi cum aţi zbiera la cititor "vezi ce fain le mai zic?".
Da, sunt de acord că aveţi o aptitudine pentru pastel, dar numai şi numai atunci când desenaţi cu măsură şi când acest desen are şi o ramă potrivită, ceea ce se întâmplă extrem de rar. Cu alte cuvinte, puteţi vopsi satisfăcător o casă, în zilele bune o puteţi chiar mobila, dar nu puteţi construi respectiva casă. Un bun zugrav, dar nu arhitect. Cel puţin nu până vă debarasaţi de acest stil superficial şi autosuficient.
pentru textul : amănunte depoemul a luat formă de la expresia "cerul gurii" care în limba engleză e "roof of the mouth". o expresie care diferă în analiza ei. uneori eu scriu cu un uşor iz hazliu, de multe ori iau lucrurile nu în totala lor seriozitate. expresia de care te legi nu e nici măcar pasişă, cum ii zici tu, e într-adevăr antică, dar nu mă gândeam la ea când scriam textul. dacă ţi s-a părut că am scris o pseudopoezie, e opinia ta, eu n-am intenţionat să scriu pseudopoezie sau comentariu in dauna poemului autentic. dacă nu mi-a reuşit voi încerca altădată.
în ce priveşte duodecimele, e şi cuvântul acesta în limba română, aşa cum este cuvântul năzbâtii. duodecimea e un termen muzical şi înseamnă un interval de 12 trepte, în text folosit ca idee de larg, mai larg decât ar impune un spaţiu restrâns, claustrofobic. mulţam de trecere.
pentru textul : drum imprecis deP1. Propoziţia P2 este adevărată
P2. Firică, Boba & Gorun se ţin de sofisme
P3. Propoziţia P1 e parţial adevărată (că d-aia există terţul inclus)
Secetă Ploioasă, dever slab, criză mare monsericilor…
pentru textul : Săgeata 2 deŞtiu că textele mai lungi/lunguţe se citesc mai greu în virtual. Cu atât mai mult, mulţumesc de lectură, Sorin!
pentru textul : Cartea cu imagini deAlina, am mai lăsat câteva :), pe cele mai frumoase şi uite cât de înţelept le foloseşti începând chiar de la titlu şi subtitlu!
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deTe surprind a patra oară mulţumind şi apreciez ( o dată aici, apoi în volum, o dată la lansare şi iar aici, acum ). Ştii să lucrezi în echipă şi să împarţi şi sarcinile şi succesul. Nici Dumnezeu nu e uitat.
Mulţumim pentru link. Eram cam nerăbdătoare să vizionez, şi am bombănit şi eu un picuţ, dar în cele din urmă am reuşit :)
Mulţumiri şi felicitări, Alina!
Subscriu la comentariul Domnului Gorun. Foarte frumos spune despre "viitoarea matrice".Cu respect.
pentru textul : năvod deyester, cami, vă mulțumesc și vă mai aștept cu plăcere în castelul meu hiperboreeic. Cu drag,
pentru textul : Graniță de culoarea sângelui deun sonet frumos care-mi aminteste despre atmosfera din scrierile despre mare ale lui Joseph Conrad.remarc :
pentru textul : Sonet 225 de"au să mă-ntorc spre tine strigându-te: Pământ!". cu cele bune.
fragmentul "cu mâna stângă ți-am întors spre mine chipul/din cortul adormiților gutui..." este din "Luna în câmp" de Nichita Stănescu.
pentru textul : mâna ta stângă deCred că versul pivot al poemului este ,,timpul din care ne jupuim secundele"...E surprinsă un fel de ,,frustrare" provocată de limitările temporale...timpul este comprimat până la ,,secundă" ,, între două stații de tramvai/ oprirea de la cimitir/ stația de lîngă vechea clădire a facultății" şi continuă cu alţi doi de ,,între". Alte cuvinte ,,cheie" deduse din poem ar fi: eros, predestinare, neputinţă, micro, macro.
pentru textul : dumnezeu și cutia lui de lego deMi-au plăcut inserţiile proverbiale cu ,,necunoscutele cărări"...Aici e momentul unei pauze de reflecţie, moment în care se plăsmuieşte concluzia din finalul poemului, concluzie ce lasă loc şi altor interpretări decât cele intenţionate de autor, ceea ce e bine, părerea mea.
Dorel, ai făcut o observație corectă (cel puțin într-un anumit context - sau cum s-ar spune în matematică, date fiind anumite condiții, deci nu întotdeauna) dar ai produs o interpretare greșită. Și este greștită pentru că bănuiesc că nu știi exact despre ce vorbești (în general) și cu certitudine nu știi cum funcționează algoritmul din spatele contorului (în special). Te pot însă asigura că scenariul pe care îl întrevezi tu este nerealizabil. Iar temerea nefondată. Iar dacă îți imaginezi o soluție ideală, în care accesarea de către persoana care a postat textul (nu care este logată la un moment dat, pentru că cele două lucruri nu sînt întotdeauna identice) să nu se înregistreze în contorul vizitării paginii, sînt nevoit să îți aduc vestea proastă că acea soluție nu s-a inventat încă și probabil că nici nu se va putea inventa, date fiind detaliile tehnice ale modului cum funcționează diferitele pagini de web. Iar dacă cineva îți va spune că așa ceva este posibil în mod absolut îți garantez eu că se laudă. Există mai multe sisteme și mai multe soluții dar absolut nici una nu este perfectă. Cea implementată aici de mine este, cel puțin în opinia mea, cea care reduce la maximum posibilitatea de abuz.
pentru textul : despre noi I I ▒ deCristina, e, totuşi, un text cu şi despre frunze...
pentru textul : Frunze deși marmota?
pentru textul : Este limbajul poetic sau cel filosofic cu adevărat limbajul absolut? decitești bine Daniela, fragmentarea pomenită în comentariile de mai sus există. acum, eu cred în ea ca un plus adus acestor versuri, dar fiecare e liber să o perceapă în stil propriu.
pentru textul : l'approche du nuage deîți mulțumesc pentru semnul tău binevoitor și pentru observație. îmi fac bine...
gând bun, seară plăcută!
o femeie isi poarta umbrele printre mobile, te locuieste o vreme fara sa stii, impalpabila si atit de aproape...este doar o proiectie, o holograma a celorlalte umbre dorite, uscate deja intr-o vaza a amintirilor sau doar dorinta ei de a fi linga tine aproape departe? e o atmosfera stranie despre tine si femeia umbrelor tale. poate "vinde doar umbre la capatul strazii" sau poate se desira/prelinge la nesfirsit intre noapte si tine, cautindu-si penumbra. sau vinde doar umbre pe nimic sa-si rascumpere sufletul pierdut. stii sa o intrebi?
pentru textul : femeia cu umbre deDaca toti poetii buni ar fi alungati de pe site-uri s-ar aduna toti pe un site al alungatilor, si atunci am avea sansa sa citim lucruri bune fara sa mai cautam, si sa cautam... :)
pentru textul : Mihai Takács : pictură --- muzica : Eldad Talmu denu lăsa detaliul să-ți strice opinia! cum ar fi zis duduia cu pricina, dupe ce și-a admirat ultima poză făcută la carpetă!
pentru textul : jar deDeosebita aceasta arta a imblanzirii, inteleasa in maniera din "Le Petit Prince"... intamplator am citit poema aceasta pe o melodie de Lhasa de Sela si m-a dus cu gandul aiurea sau poate deloc accidental la o noapte de Beltane (cat mai e pana in mai?) in care focurile aprinse dezleaga sufletele de trup "în afara timpului" si le lasa "învârtindu-se ca un dans între fiare". Ai sa razi dar mataniile din textul tau m-au dus cu gandul la o grupare mafiota din regiunea Puglia, Sacra Corona Unita pentru care rozariul reprezenta un simbol foarte interesant. Imi plac mult ultimele doua poezii scrise.
pentru textul : Arta îmblânzirii deUn texte superbe, qui porte à la réflexion de la pensée ainsi qu'à la réflexion du regard sur un paysage intérieur. En fait, j'aime particulièrement ce texte qui me fait penser à la méditation et au "non-agir" total: depuis la rive, j'observe les évènements. A noter la construction et le très beau rythme interne de ce poème grâce à de nombreuses allitérations : mordent - mouvant, la lune - dans l'eau, coule- croise, ombre- arbres. Le plus beau vers étant le final : "La respiration pousse la nuit vers les berges." Bienvenue Daniela sur ce site.
pentru textul : Nuit sur le fleuve deatentie la repetitia ca si cum, se poate evita la modul elegant tin sa va spun ca aveti o anumita contradictie de termeni in prima strofa sa incerci a impune - care arata o actiune prin care silesti pe cineva sa faca ceva, este un ordin, o comanda data din ipostaza celui care se afla in ( pretinsa) superioritate iar cuprinderea cu brate amputate denota de fapt un lips, un handicap, incercarea de a cuprinde sfera are alta conotatie, cea a celui care se afla mereu in inferioritate, in dezavantaj in rest flashuri, un experiment
pentru textul : nu pleca azi deIoan Jorz, Vezi că ți-am dedicat un text care se găsește la http://www.hermeneia.com/proza/6337/ (ca să nu te obosești) și care sună așa: „Se dedică lui lui Ioan Jorz. Declarȃndu-i armistițiu unilateral. Și întinzȃndu-i o mȃnă cordială. (Să nu uite să mi-o înapoieze). Pentru că amȃndoi avem simțul umorului. (Care, cȃte o dată, dă pe «dinafară» - locuțiune adverbială cf. DOOM; nu-i vina mea)” Și acum (în mod provizoriu, pȃnă îmi restitui mȃna aia), despre textul tău: «nu mai scriu le-ntorc lătratul pe dos și li-l vâr în mama lor de poezie „din bucata mea de câine/ am hrănit un om și-o pâine” lălăie poemul meu turmentat și mie cu creionul înfipt în cap îmi arde de bigudiuri și păr creț» Rezon, monșericule. Pentru că: « scriu la acest poem fără tragere de inimă tragere de urechi de toarta sufletului de „chewing-gum”-ul roz și fără gust trebuie să scriu un poem prozos scorțos grunjos pe placul câinilor când eu credeam că scriu pentru oameni trebuie să-l amestec și pe bob dylan în acest melanj post-modern». Dar ce vină avem noi?! Cu toate că sunt de acord cu tine cȃnd e vorba de p(r)ostmodernism (cu postmodernul e altceva; dar despre asta mai putem discuta). Că și mie îmi stă în gȃt (p(r)ostmodernismul). Insa, fie vorba între noi, puteai să incluzi textul ăsta în altă rubrică (la alegere). Nu la «poezie». Pentru că, de obicei, textele de sub incidența respectivei, se mai și citesc. Că, de: «romȃnu’ e născut poet» Sa ne auzim de bine.
pentru textul : scriu acest poem pentru câini deam înțeles: toate acele lucruri care - t.a.l.c.
pentru textul : t. a. l. c. deda, o surpriză plăcută să regăsesc acest text care fusese publicat acu vreo 6 ani în suplimentul ( nu mai știu cum îi zicea) săptămânalului Gazeta de Bacău. îl știam de undeva, și nu știam de unde să-l apuc :).
pentru textul : Despre ele... cu mai multă seriozitate devoiam să te întreb: dacă ești grec și le spargi? dar dacă ești atât de pofticios și le lingi după ce le-ai (dez) golit de conținut? că se întâmplă, să-ți placă de te lingi și pe degete.
se poate glisa hăt-hăt pe tema asta și uite că ne-ai aprins imaginația, deci text reușit !
și mersi de rememorare !
Oana,
mulțumesc. mizam pe “acea curatenie fundamentala”.
Maria-Doina,
emoționant comentariul tău. mă bucur să știu că sînt cititori/poeți care își doresc un volum semnat de mine.
Alina,
mulțumesc pentru urări. vezi tu, în fiecare an pe 15 septembrie în prima zi de școală aveam buzunarele pline de bomboane (la generală pentru că la liceu toți voiau bere de ziua mea). poate asta m-a dus spre copilărie (pui de ET? îl voi întreba pe Timothy Good).
Paul,
eu îți mulțumesc.
Cristina,
pentru textul : alte povestiri de la Şipot deașa să fie. mulțumiri.
certati-ma! dar sa nu ne pacalim... poemele acestea sunt pentru fiecare dintre noi si modalitati de a comunica altfel, de a ne exprima sentimentele si parerile in afara textului. cine mai sta sa contabilizeze gesturile si intentiile. jocuri de societate cu tema data. contraziceti-ma! va multumesc
pentru textul : Sub Acoperire dePagini