Da, in linia scrierilor lui emil care hai sa recunoastem, parca vrea sa re-inventeze realismul, poemul de fata se evidentiaza prin cel putin doua elemente novatoare: - eu e mai mult el, deci apare o anume obiectivare bine plasata in context si - declaratia, care hai sa recunoastem, este poate cel mai greu element al sinceritatii literare dar care aici lui emil ii iese pur si simplu, poate si datorita semnaturii din final. O penita de apreciere si o recomandare din partea mea. Andu P.S. acolo la "sa-si tina copii" cred ca trebuie trei de "i"... sa-si tina copiii
Vlad, Matei, vă doresc sărbători frumoase! Împodobite ca semnele voastre sub acest poem...
Matei, văd că vrei să dai greutate penițelor tale, am un sfat: nu le număra:) Altfel se face schema... dar tu ești băiat deștept și te prinzi. Vă mulțumesc cu drag!
gânduri bune!
citesc aici un poem fin, a la "man after work". primele patru strofe sînt foarte, penultima suferă de schimbare de ritm. eu aş fi gâdilat-o un pic mai mult, să păstreze cadenţa, ceva de genul, dar nu neapărat:
primind un semn despărţitor de lumi
cum după filmul timpului se-ndoaie
îndrăgostiţii veşnici şi postumi,
în ţara cerşetorilor de ploaie.
dacă ai lucra strofa asta ar fi un poem de peniţă. zic şi eu...
Nu e nicio problemă, Cristina! Mă faci să mă simt mai tânăr (lăsând la o parte faptul că eu nu mă simt deloc bătrân!). Dacă m-ai cunoaşte şi în viaţa de toate zilele, ai putea constata cu surprindere că sunt un tip de gaşcă! Deşi principial, ca şi în critică. Doar un pic mai tolerant...Mai ales cu femeile drăguţe şi inteligente...
O simfonie neterminată, un monolog în care se intersectează reflectări ale crudei realități cu gânduri de autodefinire, regăsire. Un știm în ce parte se va înclina cumpăna , constatăm că " nimeni nu tremură la o iluzie " . cu prietenie, anisoara iordache
viaţa este un amalgam. cu siguranţă cei cu bijuterii în ochi, cei deosebiţi se pierd în mulţime. este dificil de adus la suprafaţă asemenea preţiozităţi. inspirate legăturile făcute prin cuvinte şi finalul poemului. felicitări, Nicholas!
Şi totuşi dicţionarul spune altfel. Cred că ne-am obişnuit noi (sau unii dintre noi) cu ideea că există laitmotive grafice. Realitatea este că pattern-ul se traduce cu modele, tipare şi mai ales motive. Probabil că această asemănare etimologică a dat naştere la confuzii. La urma urmei originea cuvîntului în limba germană conţine elementul "leiten" - a conduce şi îşi are originea în specificul muzicii de factură dramatică din opera lui Wagner. Acolo ideea este că un anumit personaj preia "conducerea" în transmiterea unui mesaj care se repetă tocmai pentru că este aşezat pe acelaşi vector melodic. Ţine în esenţă de tehnica muzical-dramatică promovată de Wagner şi urmăreşte un scop bine definit în romantismul muzical. În măsura în care aspectul dramatic se poate identifica în poezie sau literatură în general, probabil că o putem întîlni şi acolo. Dar mă îndoiesc ca modelele de pe feţele de masă din muşama sau de pe frizele sau ouăle româneşti conţin laitmotive în sensul filozofico-artistic original al termenului. Cu alte cuvinte conceptul de motiv este diferit de cel de laitmotiv. Cred că tocmai aici se face confuzia.
Laic si religios in acelasi timp, un text care pentru mine are o atmosfera excelenta. In strofa a doua nu m-am impacat cu acel fluierat in biserica-imagine mai putin puternic in comparatie cu suflarea dintii. Retin: "eu am cunoscut femeia doar prin prescura întinsă de mîna ei mie" si finalul demn de un psalm, din punctul meu de vedere. Un text aproape mistic, aproape pieta, un text care m-a impresionat cu linistea lui, o impacare dincolo de umanizare. Remarc si titlul foarte inspirat.
Domnule Nicodem, formulari de genul "câțiva dintre voi cu tărâțe în loc de minte" nu sunt tocmai elegante, si nu prea corespund regulamentului. Faptul ca nu ati dat nume nu va absolva. Aveti posibilitatea sa criticati textele care vi se par neorespunzatoare, conform propriilor criterii estetice. Generalizarile nu ajuta nimanui...nici chiar dumnevoastra. Sunt doar un alt fel de a formula celebra expresie "ia-l de pe mine, ca-l omor!" cat despre textul de mai sus: de la o varsta, e bine sa evitm zaharul pana si in ceai, d'apoi in poezie...
Da, si ? Nu gasesc nimic poetic in acest text. Mi se pare foarte facil si foarte inutil. Povestesti o intamplare fara nici o finalitate, fara nici o idee. De ce ar vrea cineva sa citeasca asa ceva ? Ialin
mulţam Adrian de trecere. cred că limba e un organ viu, nu :). nu-i rău să o demonstrăm dacă respectăm "canoanele". sau poate că ar trebui să nu le respectăm ?
Dau bine în context coloana lui Brâncuși și Rimbaud-golanul de la final, de asemenea memorabilă mi se pare și faza cu entomologul și mușuroiul de furnci. Un text interesant, pe care l-am citit cu plăcere. Eugen.
Trebuie să fim oneşti şi sa spunem că finalul salvează cât de cât textul. E drăguţ, iar poezia e una cerebrală, fără pretenţii artistice, destul de ok de altfel.
Nu-mi stă în fire, dar încerc o variantă, fără să adaug nimic, dar eliminând câte ceva:
pentru că am jucat în filmul
regizat de ea
m-a premiat cu o palmă de aur
apoi
în discursul obligatoriu
am mulţumit
familiei
prietenilor
mării
muntelui
dar mai ales ei
pentru că m-a distribuit
în rolul principal
al clovnului trist
i-am zis câteva
de la obrazul
nepremiat
Poemul începe banal, n-aş fi trecut de primul vers, dacă nu era semnat de cineva cunoscut. Partea reuşită începe cu strofa a doua. La prima, poţi renunţa. Titlul nu e bun pentru un asemenea text. Nu am idee cum să explic că textul e bun. E ceva ce se tot spune, de când lumea, însă aici e ceva inedit.
Unde sunt textele remarcate, unde sunt peniţele?
do you realise how big a distance between an angel and you? o-o-oh my dear! try to be a nice girl instead. the fact that you write whatever comes, ugly nonsens, sometimes, do not give you the position to sit on the supreme court. but of course, thanks for emotions, timidity and courage.
"scrisoarea despre mâine" o citesc astăzi, 6 febr.; îmi pare rău, comentariul meu poate ajunge prea târziu. poezie- scrisoare cu țintă precisă: celei pentru care scrie poeta Adriana Lisandru și care nu-i citește niciodată poeziile. incredibil, dar poate exista o asemenea femeie. pierde mult. mesajul e simplu, durerea, agitația în căutarea unui răspuns are dezlegarea prin titlurile de carte alese "Iarna vrajbei noastre" și "Fructele mâniei"; se aprind toate luminile, problema pare rezolvată. femeia e probabil mai în vârstă. o trădează ridurile... "ridul de pe frunte s-a adâncit în formă/ unui semn inutil de întrebare. / mai are câteva. / unul ca un fruct pârguit/ altul seamănă cu o floare de gheață".apariție uluitoare, mai mult sau mai puțin imaginară, pentru ea curg râuri de cerneală. interesant. inspirație divină în continuare!
Ok, am să încerc să fiu cât mai scurt şi, sper, nu în zadar:
- eu cred că Alexandra este un autor talentat, care scrie cu pasiunea şi energia celor care trăiesc intens şi... grăbit. Are forţa de-a fiinţa metafora (de multe ori, originală şi mulată pe ultimul sens), reuşeşte să transmită, chiar dacă fragmentat, slalomează echilibrat printre emoţiile autentice şi cele contextuale şi calibrează bine tensiunea dintre "ce spui" şi "cum spui". Îi lipsesc (încă) forţa conservării efortului, autocenzura, menţinerea discursului, capacitatea de a îmbina "revelatul" cu travaliul tehnic şi (poate) altruismul lirismului obiectiv (trecerea de la eul subiect la cel obiectiv este aproximativ inexistentă). Şi, ca o întoarcere la lucrurile primare (unii ar spune "rudimentare"), comite destul de des greşeli gramaticale (fapt care, cred, e cauzat de elan/ grabă/ inerţie). Asta în foarte mare sau pe repede-nainte despre plusuri şi minusuri imanente poeziei.
Despre ce/ cine/ cum/ când/ cât comentează şi despre "critica" de pe Hermeneia:
- cum spunea Virgil, conducerea Hermeneia nu face nimănui educaţie. Atâta timp cât se respectă regulamentul, nu există conflict administrativ. Iar atacul dur al textului, ironia/ sarcasmul (chiar şi zeflemeaua) + alte "n" noţiuni vecine, nu sunt interzise tocmai pentru ca site-ul să nu devină un loc/ o comunitate amorfă - o cortină de fier ori un schit de maici. Depinde de noi cum răspundem acestor... să le spunem incipituri polemice. Putem sau nu învăţă din ele. Din experienţa mea, pot spune că ele, după ce frustrarea va fi trecut, pot fi excelente repere de evaluare obiectivă a eventualului progres. Şi să nu uităm că, în fond, unii pot avea mai multe argumente, alţii, mai bune, dar nimeni n-o să aibă niciodată dreptate absolută.
În încheiere:
- literatura virtuală nu înseamnă simbioză, dar înseamnă (şi) interacţiune. Nu ne putem plânge că nu suntem comentaţi ori că există puţini comentatori, dacă nu facem nimic prin care să schimbăm acest lucru. În altă ordine de idei, cred că generalizările de genul "am văzut eu cum se comentează pe aici/ legea junglei/ doar 2,3 comentatori" nu fac bine nimănui. În primul rând, pentru că generalizarea în sine e o eroare cumplită. Apoi, pentru că faci afirmaţiile respective în necunoşţinţă de cauză (având de puţină vreme activitate) . Şi, în final, pentru că nu poţi pomeni de "legea junglei", pentru ca mai apoi să ştergi un text sub care un user şi-a exprimat regulamentar o opinie, chiar dacă respectivul text îti aparţine. Aceasta e o formă de cenzură. Ce s-ar întâmpla dacă am face toţi la fel? Poţi să refuzi să te implici într-un conflict şi fără să apelezi la soluţii extreme. De altfel, pentru motivele de mai sus, ştergerea repetată şi nejustificată a textelor de pe Hermeneia este pedepsibilă.
În rest, să respirăm, să citim, să scriem, să fim sănătoşi!
ai uitat cui te adresezi ! mie mi se pare ca te-ai adresat cititorilor sechestrati in aceasta cutiuta virtuala, cu toate ca ai invocat numele Domnului. ingaduie-mi sa-ti sugerez sa actualizezi grafica primei pagini, suntem in Ianuarie 2009, ce amusinul meu ! cumnatu traian si cumnatu george, prietenii mei, zic de tabloul cu Maria si pruncul ca e cam indecent...
D-le Gorun, mărturisesc că mi-a trebuit ceva timp să mă dezmeticesc din bucuria procurată de rândurile dumneavoastră. Aşa, ca un fel de profeţie frumoasă, pe care aţi simţit s-o exprimaţi faţă de mine, are darul de a mă motiva să dedic mai mult timp poeziei. Acel "ceva" care v-a atras atenţia în textele mele, voi încerca să-l păstrez şi să-l cresc , în speranţa că nu voi dezamăgi aşteptările. Am încă multe de învăţat,aşa că, vă mai aştept, cu bune şi cu rele. Cu stimă şi prietenie.
... nu știu dacă ar merge nici măcar drept parodie. Nu are nimic original, poate decât distanțarea versurilor la două rânduri; chiar, de ce ai postat astfel? Nu spune nimic din ceea ce nu știm deja, abordarea seamănă pe alocuri a manele "Pe buze poartă doar love(le)". Pur și simplu, ai strâns împreună o groază de clișee (mai mult sau mai puțin cu bază reală) și ai încercat să faci un fel de "critică a societății", dar nu a reușit. Mai mult decât atât, îmi voi permite să-mi exprim îndoiala că personajele tale mai există astăzi. Exagerarea nu prea se mai poartă ca procedeu artistic. Mă întreb însă, dacă ai aplecare spre social, spre cotidian, de ce nu încerci să scrii articol. Desigur, se poate face poezie din orice, dar trebuie ceva mai mult decât spirit critic și ironie.
Un experiment interesant, insa mi se pare prea lung si prea accentuat in unele locuri. Dar imi place ca experimentezi. Insa nu uita sa revii asupra acestor texte mai tarziu, peste un timp semnificativ, mai ales ca suntem in plina criza iar numele jocului este economisirea. Sa facem deci si noi economie de cuvinte, mai ales din cele luxoase. Cu drag, Andu
O incursiune interesantă în necunoscutul cotidian plecând de la conceptele artistice și filosofice ale artistului plastic (Avidar, Eva), care nu numai că reușește să creeze o poveste dincolo de poveste, o lume dincolo de altă lume, dar oferă performanța estetică scontată. Am găsit și câteva rânduri despre artistă și le reproduc în speranța ca și ceilalți dacă sunt interesați sau au mai multe detalii să le completeze. Avidar, Eva Eva Avidar, Sculptor. b. 1960, Transylvania, Romania. Immigrated 1974. Studies: 1981-85 and 1988-89 Bezalel, Jerusalem, ceramic design, specialised in porcelain; 1994-96 M.A. Sculpture, Royal College of Art, London. Prizes: 1976, 1984, 1987 Scholarships from Sharett and America-Israel Cultural Foundations. Teaching: 1989-94 Bezalel, design in clay; Since 1990 Emuna College, Jerusalem; Since 1996 Shenkar College of Fashion and Textile, Ramat Gan. (Israeli Art Center)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Da, in linia scrierilor lui emil care hai sa recunoastem, parca vrea sa re-inventeze realismul, poemul de fata se evidentiaza prin cel putin doua elemente novatoare: - eu e mai mult el, deci apare o anume obiectivare bine plasata in context si - declaratia, care hai sa recunoastem, este poate cel mai greu element al sinceritatii literare dar care aici lui emil ii iese pur si simplu, poate si datorita semnaturii din final. O penita de apreciere si o recomandare din partea mea. Andu P.S. acolo la "sa-si tina copii" cred ca trebuie trei de "i"... sa-si tina copiii
pentru textul : training day deVlad, Matei, vă doresc sărbători frumoase! Împodobite ca semnele voastre sub acest poem...
pentru textul : blue lady cocktail deMatei, văd că vrei să dai greutate penițelor tale, am un sfat: nu le număra:) Altfel se face schema... dar tu ești băiat deștept și te prinzi. Vă mulțumesc cu drag!
gânduri bune!
power to you, son
pentru textul : numărul meu decitesc aici un poem fin, a la "man after work". primele patru strofe sînt foarte, penultima suferă de schimbare de ritm. eu aş fi gâdilat-o un pic mai mult, să păstreze cadenţa, ceva de genul, dar nu neapărat:
primind un semn despărţitor de lumi
cum după filmul timpului se-ndoaie
îndrăgostiţii veşnici şi postumi,
în ţara cerşetorilor de ploaie.
dacă ai lucra strofa asta ar fi un poem de peniţă. zic şi eu...
pentru textul : lumina lunii deerr: noapte
pentru textul : in the sunshine of your love decâmpul de lavandă este poate cea mai expresivă pagină pentru dragoste :).
la mulţi ani, Cătălina!
pentru textul : de vorbă cu tine III deNu e nicio problemă, Cristina! Mă faci să mă simt mai tânăr (lăsând la o parte faptul că eu nu mă simt deloc bătrân!). Dacă m-ai cunoaşte şi în viaţa de toate zilele, ai putea constata cu surprindere că sunt un tip de gaşcă! Deşi principial, ca şi în critică. Doar un pic mai tolerant...Mai ales cu femeile drăguţe şi inteligente...
pentru textul : ceainicul deO simfonie neterminată, un monolog în care se intersectează reflectări ale crudei realități cu gânduri de autodefinire, regăsire. Un știm în ce parte se va înclina cumpăna , constatăm că " nimeni nu tremură la o iluzie " . cu prietenie, anisoara iordache
pentru textul : de ce să nu știu de"pot înota fără tubul de aer, fără labele mari de scafandru" - eu nu aş fi articulat "tubul" şi "labele".
Mă bucur să te revăd pe Hermeneia!
Textul e ok.
pentru textul : La capătul lumii deviaţa este un amalgam. cu siguranţă cei cu bijuterii în ochi, cei deosebiţi se pierd în mulţime. este dificil de adus la suprafaţă asemenea preţiozităţi. inspirate legăturile făcute prin cuvinte şi finalul poemului. felicitări, Nicholas!
pentru textul : mai rar dei-am dat un titlu. as dori sa va aflu opinia despre text, daca nu e mare deranjul.multumesc
pentru textul : habituel deŞi totuşi dicţionarul spune altfel. Cred că ne-am obişnuit noi (sau unii dintre noi) cu ideea că există laitmotive grafice. Realitatea este că pattern-ul se traduce cu modele, tipare şi mai ales motive. Probabil că această asemănare etimologică a dat naştere la confuzii. La urma urmei originea cuvîntului în limba germană conţine elementul "leiten" - a conduce şi îşi are originea în specificul muzicii de factură dramatică din opera lui Wagner. Acolo ideea este că un anumit personaj preia "conducerea" în transmiterea unui mesaj care se repetă tocmai pentru că este aşezat pe acelaşi vector melodic. Ţine în esenţă de tehnica muzical-dramatică promovată de Wagner şi urmăreşte un scop bine definit în romantismul muzical. În măsura în care aspectul dramatic se poate identifica în poezie sau literatură în general, probabil că o putem întîlni şi acolo. Dar mă îndoiesc ca modelele de pe feţele de masă din muşama sau de pe frizele sau ouăle româneşti conţin laitmotive în sensul filozofico-artistic original al termenului. Cu alte cuvinte conceptul de motiv este diferit de cel de laitmotiv. Cred că tocmai aici se face confuzia.
pentru textul : viaţa ca o coajă de ou pictată cu laitmotive româneşti deLaic si religios in acelasi timp, un text care pentru mine are o atmosfera excelenta. In strofa a doua nu m-am impacat cu acel fluierat in biserica-imagine mai putin puternic in comparatie cu suflarea dintii. Retin: "eu am cunoscut femeia doar prin prescura întinsă de mîna ei mie" si finalul demn de un psalm, din punctul meu de vedere. Un text aproape mistic, aproape pieta, un text care m-a impresionat cu linistea lui, o impacare dincolo de umanizare. Remarc si titlul foarte inspirat.
pentru textul : îndreptarul după Simion deDomnule Nicodem, formulari de genul "câțiva dintre voi cu tărâțe în loc de minte" nu sunt tocmai elegante, si nu prea corespund regulamentului. Faptul ca nu ati dat nume nu va absolva. Aveti posibilitatea sa criticati textele care vi se par neorespunzatoare, conform propriilor criterii estetice. Generalizarile nu ajuta nimanui...nici chiar dumnevoastra. Sunt doar un alt fel de a formula celebra expresie "ia-l de pe mine, ca-l omor!" cat despre textul de mai sus: de la o varsta, e bine sa evitm zaharul pana si in ceai, d'apoi in poezie...
pentru textul : ce frumusețe rară deDa, si ? Nu gasesc nimic poetic in acest text. Mi se pare foarte facil si foarte inutil. Povestesti o intamplare fara nici o finalitate, fara nici o idee. De ce ar vrea cineva sa citeasca asa ceva ? Ialin
pentru textul : arie de acoperire demulţam Adrian de trecere. cred că limba e un organ viu, nu :). nu-i rău să o demonstrăm dacă respectăm "canoanele". sau poate că ar trebui să nu le respectăm ?
pentru textul : Românul modern s-a născut cu forcepsul deDau bine în context coloana lui Brâncuși și Rimbaud-golanul de la final, de asemenea memorabilă mi se pare și faza cu entomologul și mușuroiul de furnci. Un text interesant, pe care l-am citit cu plăcere. Eugen.
pentru textul : tangent la soare deTrebuie să fim oneşti şi sa spunem că finalul salvează cât de cât textul. E drăguţ, iar poezia e una cerebrală, fără pretenţii artistice, destul de ok de altfel.
Nu-mi stă în fire, dar încerc o variantă, fără să adaug nimic, dar eliminând câte ceva:
pentru că am jucat în filmul
regizat de ea
m-a premiat cu o palmă de aur
apoi
în discursul obligatoriu
am mulţumit
familiei
prietenilor
mării
muntelui
dar mai ales ei
pentru că m-a distribuit
în rolul principal
al clovnului trist
i-am zis câteva
de la obrazul
nepremiat
mă bucur nespus că suntem contemporani
pentru textul : contemporani deviaţă
Poemul începe banal, n-aş fi trecut de primul vers, dacă nu era semnat de cineva cunoscut. Partea reuşită începe cu strofa a doua. La prima, poţi renunţa. Titlul nu e bun pentru un asemenea text. Nu am idee cum să explic că textul e bun. E ceva ce se tot spune, de când lumea, însă aici e ceva inedit.
pentru textul : urâtă şi liberă. cursa de şoareci deUnde sunt textele remarcate, unde sunt peniţele?
rune de toamnă... frumos.
am vibrat mai ales, printr-o strângere neașteptată de inimă, la ultima.
pentru textul : Rune dedo you realise how big a distance between an angel and you? o-o-oh my dear! try to be a nice girl instead. the fact that you write whatever comes, ugly nonsens, sometimes, do not give you the position to sit on the supreme court. but of course, thanks for emotions, timidity and courage.
pentru textul : poem pentru mine de"scrisoarea despre mâine" o citesc astăzi, 6 febr.; îmi pare rău, comentariul meu poate ajunge prea târziu. poezie- scrisoare cu țintă precisă: celei pentru care scrie poeta Adriana Lisandru și care nu-i citește niciodată poeziile. incredibil, dar poate exista o asemenea femeie. pierde mult. mesajul e simplu, durerea, agitația în căutarea unui răspuns are dezlegarea prin titlurile de carte alese "Iarna vrajbei noastre" și "Fructele mâniei"; se aprind toate luminile, problema pare rezolvată. femeia e probabil mai în vârstă. o trădează ridurile... "ridul de pe frunte s-a adâncit în formă/ unui semn inutil de întrebare. / mai are câteva. / unul ca un fruct pârguit/ altul seamănă cu o floare de gheață".apariție uluitoare, mai mult sau mai puțin imaginară, pentru ea curg râuri de cerneală. interesant. inspirație divină în continuare!
pentru textul : scrisoare despre mâine deOk, am să încerc să fiu cât mai scurt şi, sper, nu în zadar:
- eu cred că Alexandra este un autor talentat, care scrie cu pasiunea şi energia celor care trăiesc intens şi... grăbit. Are forţa de-a fiinţa metafora (de multe ori, originală şi mulată pe ultimul sens), reuşeşte să transmită, chiar dacă fragmentat, slalomează echilibrat printre emoţiile autentice şi cele contextuale şi calibrează bine tensiunea dintre "ce spui" şi "cum spui". Îi lipsesc (încă) forţa conservării efortului, autocenzura, menţinerea discursului, capacitatea de a îmbina "revelatul" cu travaliul tehnic şi (poate) altruismul lirismului obiectiv (trecerea de la eul subiect la cel obiectiv este aproximativ inexistentă). Şi, ca o întoarcere la lucrurile primare (unii ar spune "rudimentare"), comite destul de des greşeli gramaticale (fapt care, cred, e cauzat de elan/ grabă/ inerţie). Asta în foarte mare sau pe repede-nainte despre plusuri şi minusuri imanente poeziei.
Despre ce/ cine/ cum/ când/ cât comentează şi despre "critica" de pe Hermeneia:
- cum spunea Virgil, conducerea Hermeneia nu face nimănui educaţie. Atâta timp cât se respectă regulamentul, nu există conflict administrativ. Iar atacul dur al textului, ironia/ sarcasmul (chiar şi zeflemeaua) + alte "n" noţiuni vecine, nu sunt interzise tocmai pentru ca site-ul să nu devină un loc/ o comunitate amorfă - o cortină de fier ori un schit de maici. Depinde de noi cum răspundem acestor... să le spunem incipituri polemice. Putem sau nu învăţă din ele. Din experienţa mea, pot spune că ele, după ce frustrarea va fi trecut, pot fi excelente repere de evaluare obiectivă a eventualului progres. Şi să nu uităm că, în fond, unii pot avea mai multe argumente, alţii, mai bune, dar nimeni n-o să aibă niciodată dreptate absolută.
În încheiere:
- literatura virtuală nu înseamnă simbioză, dar înseamnă (şi) interacţiune. Nu ne putem plânge că nu suntem comentaţi ori că există puţini comentatori, dacă nu facem nimic prin care să schimbăm acest lucru. În altă ordine de idei, cred că generalizările de genul "am văzut eu cum se comentează pe aici/ legea junglei/ doar 2,3 comentatori" nu fac bine nimănui. În primul rând, pentru că generalizarea în sine e o eroare cumplită. Apoi, pentru că faci afirmaţiile respective în necunoşţinţă de cauză (având de puţină vreme activitate) . Şi, în final, pentru că nu poţi pomeni de "legea junglei", pentru ca mai apoi să ştergi un text sub care un user şi-a exprimat regulamentar o opinie, chiar dacă respectivul text îti aparţine. Aceasta e o formă de cenzură. Ce s-ar întâmpla dacă am face toţi la fel? Poţi să refuzi să te implici într-un conflict şi fără să apelezi la soluţii extreme. De altfel, pentru motivele de mai sus, ştergerea repetată şi nejustificată a textelor de pe Hermeneia este pedepsibilă.
În rest, să respirăm, să citim, să scriem, să fim sănătoşi!
pentru textul : high definition debucuroasa de recitire, ca si atunci vad marea de cactusi inflorita!
pentru textul : dăruire decu drag, ioana
ai uitat cui te adresezi ! mie mi se pare ca te-ai adresat cititorilor sechestrati in aceasta cutiuta virtuala, cu toate ca ai invocat numele Domnului. ingaduie-mi sa-ti sugerez sa actualizezi grafica primei pagini, suntem in Ianuarie 2009, ce amusinul meu ! cumnatu traian si cumnatu george, prietenii mei, zic de tabloul cu Maria si pruncul ca e cam indecent...
pentru textul : psalm dezile de moină –
pentru textul : Renga dedin ultimul țurțure
picură soare
-pământ atârnat-umbră
întoarsă de sub mormânt
D-le Gorun, mărturisesc că mi-a trebuit ceva timp să mă dezmeticesc din bucuria procurată de rândurile dumneavoastră. Aşa, ca un fel de profeţie frumoasă, pe care aţi simţit s-o exprimaţi faţă de mine, are darul de a mă motiva să dedic mai mult timp poeziei. Acel "ceva" care v-a atras atenţia în textele mele, voi încerca să-l păstrez şi să-l cresc , în speranţa că nu voi dezamăgi aşteptările. Am încă multe de învăţat,aşa că, vă mai aştept, cu bune şi cu rele. Cu stimă şi prietenie.
pentru textul : vară camusiană de... nu știu dacă ar merge nici măcar drept parodie. Nu are nimic original, poate decât distanțarea versurilor la două rânduri; chiar, de ce ai postat astfel? Nu spune nimic din ceea ce nu știm deja, abordarea seamănă pe alocuri a manele "Pe buze poartă doar love(le)". Pur și simplu, ai strâns împreună o groază de clișee (mai mult sau mai puțin cu bază reală) și ai încercat să faci un fel de "critică a societății", dar nu a reușit. Mai mult decât atât, îmi voi permite să-mi exprim îndoiala că personajele tale mai există astăzi. Exagerarea nu prea se mai poartă ca procedeu artistic. Mă întreb însă, dacă ai aplecare spre social, spre cotidian, de ce nu încerci să scrii articol. Desigur, se poate face poezie din orice, dar trebuie ceva mai mult decât spirit critic și ironie.
pentru textul : Femeia Cratiță deUn experiment interesant, insa mi se pare prea lung si prea accentuat in unele locuri. Dar imi place ca experimentezi. Insa nu uita sa revii asupra acestor texte mai tarziu, peste un timp semnificativ, mai ales ca suntem in plina criza iar numele jocului este economisirea. Sa facem deci si noi economie de cuvinte, mai ales din cele luxoase. Cu drag, Andu
pentru textul : Consumaționism deO incursiune interesantă în necunoscutul cotidian plecând de la conceptele artistice și filosofice ale artistului plastic (Avidar, Eva), care nu numai că reușește să creeze o poveste dincolo de poveste, o lume dincolo de altă lume, dar oferă performanța estetică scontată. Am găsit și câteva rânduri despre artistă și le reproduc în speranța ca și ceilalți dacă sunt interesați sau au mai multe detalii să le completeze. Avidar, Eva Eva Avidar, Sculptor. b. 1960, Transylvania, Romania. Immigrated 1974. Studies: 1981-85 and 1988-89 Bezalel, Jerusalem, ceramic design, specialised in porcelain; 1994-96 M.A. Sculpture, Royal College of Art, London. Prizes: 1976, 1984, 1987 Scholarships from Sharett and America-Israel Cultural Foundations. Teaching: 1989-94 Bezalel, design in clay; Since 1990 Emuna College, Jerusalem; Since 1996 Shenkar College of Fashion and Textile, Ramat Gan. (Israeli Art Center)
pentru textul : Șoșana și Crocodilul dePagini