ERATA: Un spatiu in care textele dispar fara explicatie, unde cricita/ polemica/ alteritatea poeticii (cand zic poetica nu ma refer la poezie, virgile, fii pe faza, nu dormi!) SUNT REPRIMATE BRUTAL -asta numesti tu "un spatiu civilizat"????.... Realizezi prapastia de ridicol in care te afli?...
yester, nu stiu ce crezi tu despre mine si nici nu prea m-am prins cine e discipolul in discutia asta. Idea e insa ca: unu, pe hermeneia (daca tot ai ales "site-ul pentru că sunt comentarii pe text") atunci te rog sa te rezumi la comentarii pe text si sa te abtii de la remarci de genul "esti haioasa" sau "da-ti jos ochelarii". N-au nici o legatura cu textul. Regulamentul precizeaza , zic eu, destul de clar ca se doreste o limitare a folosirii acestui spatiu pentru discutii "informal" si tottodata nu se permit atacuri la persoana. Formularile din comentariile tale au fost undeva pe la frontiera cu astfel de atitudini si m-as bucura daca le-ai evita pe viitor. De felul meu nu imi place sa fac educatie nimanui si tocmai de aceea am scris Regulamentul, ca sa nu fie nevoie sa devin babysitter. doi, personal nu cred ca e o licenta ortografica ci a fost initial o eroare care ti-a scapat si dupa aceea ai cam cotit-o. Dar, of course, nu am dovezi, asa ca ramine in coada de peste. Dar nu uita ca pestele se impute daca il tinem prea mult. Asa ca.. trei, nu subestimez pe nimeni. incearca sa faci si tu asta cu toti membri hermeneia, inclusiv Alina Manole. patru, despre Dinu Flămând, Alexandru Lungu, Ilie Constantin, habar n-am cine sint, nu stiu la ce zvon si la ce burg te referi. Poate ma lamuresti tu. Daca vrei sa scrii ceva despre gramatica structurala sau despre orice alt subiect filologic hermeneia iti sta la dispozitie, sectiunea Proza, subsectiunea Articole. merci de intelegere
Aranca dragă, înțelesesem dintr-un comentariu al tău anterior că ai plecat la Roma via Trușești, altfel nu mi-aș fi permis să scriu despre manele fără să fiu sigură că nu le cunoști și tu. Iar versul acela chiar e autentic românesc, în rest, textul e un amalgam de cuvinte în limbi străine, denumiri de locuri, care arată cultura autorului, dar nu reușesc să transmită cititorului decât o prelungă enervare. Mai ales că ai persistat în a publica astfel de texte. Era o idee să le structurezi ca jurnal, să le scrii, adică, nu să le încadrezi.
Scuze, citesc și eu textul Dvs. abia acum din motive oarecum obiective și doresc să vă spun că din tot ce am citit plus abundența de comentarii, nu pot decât să subscriu părerii pe cât de laconic exprimate pe atât de substanțial adevărate a lui Virgil T și anume că acesta este un text care se plasează la granița fragilă dintre poezie și proză și aici complez eu că nu este altceva decât un amestec de amintiri, o autobiografie scrisă forțat în versuri, simțită pe alocuri însă lipsită de forță poetică, un fel de poluție nocturnă a unui adolescent boem care, visând la fata blondă încearcă apoi să ascundă jenat rezultatul printre așternuturi.
Mai mult, ideea acestui poem, o idee bună să zicem, deși deloc nouă, este tot superficial, adolescentin abordată și expediată așa, într-o doară. O bucată de proză eventual, da, ... însă cu condiția renunțării la complicațiile unei frazări evident forțate doar ca să iasă, vezi Doamne, un fel de poem.
Părerea mea, desigur.
Margas
doua idei de exceptie transpuse in realitate, pentru care, iata, ma bucur din toata inima de Ajun, aici linga bradul frumos impodobit din Hermeneia. Sarbatori fericite tuturor!
Cred că acest poem ar fi putut fi numit, mai corect, AUTOPORTRET. Asa ca, poate fi studiat din toate unghiurile la orice ora dinyi, in orice anotimp si cred ca impresia privitorului -cititor va fi schimbatoare ca vremea. Scuze, ca am lipsit o vreme, voi incerca sa ma revansez! Multumesc tuturor celor care si-au spus parerea despre versurile mele. Cu drag, Marinela
Alina cam cat ar trebui sa lucrez strofele respective ca sa ajung sa-ti excit simtul estetic? Nu de alta dar nu stiu de unde sa incep pentru ca mie strofele nu mi se par rele... cat despre gaselnitele cu pricina imi permit sa iti sugerez sa citesti poeziile si trecand de nivelul strict literal, unii dintre noi nu ne multumim doar cu o bucata de realitate. P.S. Pana si fragmentul care se refera la tine contine in el altceva ;)
Mariana, replica mea vizează statutarea presei ca responsabil direct de educația elevilor. A analiza problema funcțiilor mass-media ne-ar trebui mult timp și spațiu, pentru că ne aflăm într-una dintre cele mai controversate posibile discuții. E dificil de definit, în toată complexitatea ei, relația pe care mass-media o întreține cu un întreg câmp social.
Dacă înainte de apariția mijloacelor de comunicare în masă, familia, școala, biserica dețineau poziții dominante în trasmiterea informațiilor, a cunoștințelor, lucururile s-au schimbat. Da, mass-media a preluat multe dintre aceste funcții, e un adevăr. Transferul nu s-a făcut însă la nivel axiologic, ceea ce, din punctul meu de vedere, e și o imposibilitate. Mai mult, eu cred că mass-media are ca rol amplificarea diverselor experiențe cognitive, comportamentale, ale indivizilor. Mediul educogen nu are cum să se rezume doar la presă, așa cum de multe ori s-a lăsat a se înțelege. Presa e cea care evidențiază. Are de partea ei imaginea, cuvântul scris,etc. Ușor de tras, astfel, concluzia că ea e cea care face actul educației. Eroarea persistă cu un fel de patimă, aș spune, fără a se lua în calcul că dincolo de forma prezentării, în societate s-a întâmplat un eveniment creat de familie, școală, etc. Creat de o sumă de factori pe care mass-media îi prezintă sub formă frustă, lapidară, dură, a unui eveniment oarecare.
Orice tânăr student la jurnalism știe că ”Trenul care vine la timp în gară nu e subiect de presă”. Consider că majoritatea intelectualilor știe sau intuiește acesta. Cu toate acestea o doamnă profesoară, lideră în Sindicatul Învățământului, nu contează unde, replică suav:”Și de bine, când ați dat ultima dată?”.
Deși mass-media de oriunde reflectă și evenimente pozitive,(pozitive,dar nu anodine), mi-am permis două observații:
De ce trebuie să laude presa?
Pentru ceea ce a făcut(bine, cred), cadrul didactic respectiv nu primește o remunerație, gradație, etc?
Poate că presa face, involuntar, și educație. Dacă cele cinci minute ale lui Dan C. Mihăilescu, spațiul editorial a lui Alex Ștefănescu sau alte emisiuni cu potențial în acest sens pot culturaliza, e bine. Educație involuntară face și vecinul de pe scară care și stinge țigara de balustradă.
Sunt de acord însă că, din păcate, educația care se face în școală contează prea puțin pentru formarea individului.
Aceasta și pentru că în locul unor cunoștințe și abilități folositoare, elevilor li se bagă în cap tot felul de chestiuni care nu le va folosi la nimic. Sistemul de învățământ e autist și interesat doar de a-și conversa un curriculum de docilitate și conformitate. Căldicel, cum ar spune cineva. De ce nu a reușit reforma? Simplu, sunt prea mulți interesați să rămână lucrurile așa cum sunt, să-și perpetueze privilegiile. De plătit plătesc părinții și, mai important, copiii. Adică viitorul. În ceea ce am putea numi cultura negativă a școlii, copiii au rol de ucenici foarte docili. Niște piese de puzzle ale unui sistem nociv.
Și,da, tocmai de aceea:”Trenul care vine la timp în gară nu e subiect de presă!”
cami; aranca, faptul ca ati subliniat finalul ma bucura deoarece tin si eu foarte mult la el. dar nu il pot lasa singur asa. prima strofa are rolul ei. oricum va multumesc mult. ziua buna
Margas, cel puţin pentru mine, judecăţile tale de valoare lirică nu au nici măcar preţul urmei de melc. Şi, cred, la fel consideră şi oamenii care, la viaţa lor, au trecut prin oaresce pagini citite. Este evident că nu ai nici un dram de cultură literară, că ultima ta lectură stă în V. Porumbacu, că gramatica ţi-e o sublimă necunoscută, că flerul, pentru tine, e fluierul piciorului. Nu ai confirmat în nicun palier, nu ai scris în viaţa ta un vers credibil, aşadar, tot ce rămâne din părerile tale e veninul cu care, dacă-mi permiţi, o să-mi fac bocancii.
Aşadar, păstrează-ţi scuzele şi pune mâna pe lecturi!
Mulțumesc pentru sensibilitatea cu care te-ai orpit și asupra acestui text. Într-adevăr, ne plângem dar ne complacem, nu căutăm să oferim o altă perspectivă unei realități pe care de fapt, noi, prin gândurile și sentimentele noastre o construim. Am căutate o soluție pentru supraomul lui Nietzsche, un răspuns la remarca: atunci când trăiești printre monștri cu timpul devii tu însuți un monstru, pentru că atunci când privești în abis, de fapt abisul privește spre tine. Antropologia paulină poate și este menită să ne ofere un răspuns. Nu putem spune mai mult decât s-a spus, dar putem construi, altfel, putem construi, iar nu distruge.
explicatia din ultimul vers, strofa a 2-ua, mi se pare inutila. l-as taia fara regret. finalul, in care se hotaraste chestiunea cu raftul si cu Dumnezeu, mi se pare aiuristic si, desi, vrei sa faci trimitere la raftul din strofa a 2-ua, nu reusesti decat sa folosesti un efect de scena bombastic. textul mi se pare fortat, cautat.
Un text nu trebuie să treacă neobservat. Nu este numai bine scris, virulent și proaspăt. Dar mai are și o altă calitate, care atunci când nu este 'trasată doar din linii', o numin: umană. Adică cu alte cuvinte și fără echivoc, scriitorul își asumă condiția de om și ne vorbește astfel prin limbajul povestirilor sale .
Calin, un astfel de comentariu e un impuls catre o si mai mare autoexigenta: daca tu ai avut rabdare sa te opresti asupra fiecarui vers, inseamna ca eu trebuie sa ma gandesc de zece ori inainte de a da drumul unui text in lumea larga.
multumesc pentru suprinzatoarea analiza.
toti suntem egali, dar uni sunt mai egali decat altii
am venit pe site-ul asta cu asteptari mari. stiam de el de la sancho. pe care o respect.
acuma ... nu stiu, personal, cred ca am avut de castigat indeosebi la de userii care s-au oprit la textele mele si mi-au spun ce gresesc. nu stiu daca am reusit sa ma inalt cat as fi vrut, cu siguranta ca nu. dar un progres s-a inregistrat. motiv pentru care m=a deranjat reactia ralucai. poate in primul comment n-am incercat sa fiu foarte "cu manusi". pentru ca ... vb ceea, un sut in cur, un pas inainte.
ce ma deranjaza este asa - daca eu postez aici vreun text care contine cuvinte obscene, e imediat trimis in santier. daca am greseli se intervine prompt. asta totusi nu s-a intamplat in cazul commentului azizei. a aparut vlad. care s-a comportat ca un domn. ea a aruncat in continuare cu diverse chestii dar ce conteaza.
sa nu ma intelegeti gresit. n-am o parere extraordinara despre mine. n-am avut niciodata si niciodata nu voi face asta. dar atata vreme cat textele u mi-au fost trimise in satier in totalitate, ba chiar am mai adunat cate o lauda/ penita pe ici pe colo.... parca ma deranjaza cand vine unu care ma face tzatza floarea care scire oribil, si lumea zambeste politicos si trece mai departe.
daca reactia mea este una politicoasa, este pentru ca am respectat politica site-ului. dar... daca vad ca se poate f bine sa nu faci asta si sa fie ok, nu stiu, zau de ce as mai avea cont aici.
imi pare bine ca am participat, fie si de la distanta, la cenaclul virtualia. imi pare bine ca am intalnit oameni faini pe aici. pe care din fericire ii mai pot gasi si prin alte parti.
pentru moment, aleg sa ma retrag. va urez succes si la mai multe proiecte. si poate, prin gestul meu si al ralucai, veti incerca sa sa-i puneti la punct asa cum trebuie pe userii care au naravul de a-si pune poala-n cap si de a arunca cu noroi la intamplare, pe motivul ca asa le mai vine cateodata.
o ultima rugaminte - poate reusiti sa-mi stergeti contul. si atunci va fi ca si cand nimic nu s-a intampalt. :)
emilian scrie bine. textul trădează experiența scrisului. și talent. partea canceroasă din mijloc parcă încă nu se integrează perfect dar textul te urmărește.
Încă un amănunt: văd că mi-aţi dat şi definiţia poeziei, d-nă Ştefan, aşa, şcolăreşte, tovărăşeşte... Ce să zic, sunteţi mai subtilă ca bulodozeru':). Dar nu asta voiam să punctez, ci faptul că, dacă d-voastră consideraţi că există o definiţie a poeziei, este de ajuns să-mi dau seama că, în timpul ăsta, mai bine croşetam nişte goblenuri :)
dorin, ... singura mea tentație, în cazul de față, a fost aceea de a constata și consemna (bineînțeles într-un mod subiectiv, personal) o realitate...departe de mine "tentația verdictelor, a moralizării"...
nu știu la care curte veche faci referire. eu mă refeream la un spațiu aflat acolo unde a fost cândva sediul unui cotidian în bacău(fost înainte săptămânal comunist),tipografie, etc...loc în care se află acum un restaurant numit curtea veche
cum să bați în pereți ca în mașinile de scris? cum bați într-o mașinăm de scris, așa când vreai să te distrezi?
Mulțumesc, Ottilia!
Comentariul acesta împreună cu penița de la comentariul anterior sunt valabile. Primul comentariu a fost scris din greșeală, mea culpa, acela urmând să-l fi scris pentrul poemul Epifania după Simion. Îl citesc pe acest autor de multă vreme și sper să nu fie vreo problemă cu acest gen de greșeală. Mulțumesc editorilor și autorului acestui text. Am observat la timp verificându-mi notițele de peste zi. Îmi place să-l citesc pe aalizeei. E felul meu de a-i arăta că nu mă comport precum vecinul lui de la patru. Nu mă deranjeaza aalizeei că-ți scuturi viața peste mine! Conștient este bărbatul din tine precum conștientă de trecerea primăverilor este și femeia ta, Eli, Eli, Primavera, Primavera și așmd– (repetiție des întâlnită în poemele altaiyrene când îi atribuie femeii un nume) Primavera, primavera (dacă-mi permite autorul) te desculță tu, femeie a lui dumnezeu, ce stai ca o stană de piatră, te făcui femeie să te-nmulțești precum Rahila. Fluturi de hârtie, origami , autorul cu siguranță făcea acasă, la mama lui din caietul de dictando dar să-i facă din femeie? Ce bine! Reușește să fie copil - matur și să-și acopere tristețea foarte bine sub un gri liquify și un ceai de busuioc luat drept terapie pentru zilele în care își macină trecerea timpului în bucătăria unui bloc din caritierul de nord. Pe masă “ poetul ar imagina aici un plic”, ceaiul îndulcit, fără timbru, o femeie, câtă adăstare! “Aceasta nu e o chemare e doar o incantație ieftină pentru a înduioșa cititorii”. Oare? Eli, Eli” scrie tu pe mine - un alt toiag, o altă tarana”. Vrei un inceput de viață dragă altaiyr. Totul stă în puterea toiagului tău. Este toiagul pe care te sprijini si cu care scuturi frunze oilor tale, și-i mai dai și alte întrebuințări.” Aruncă-l altaiyr! “El îl aruncă si iată-l un sarpe iute târâtor” Prinde-l! Sa nu-ți fie frică, căci se va întoarce la înfațișarea lui dintâi... ÎNFĂȚIȘAREA LUI DINTÂI... Frumos poem, sincer și studiat cu foarte multă atenție, amănunte din bucătăria sa, mâncarea, peștele- hrana biblică ai spune,dar nu, este asemănarea cu autorul nostru mai degrabă .Carnea trupului său nu mai contează , solzii în schimb îl pun în valoare. Este un poet în adevăratul sens al cuvântului. Este o beție de cuvinte, o fântână fermecată. Poate că toți avem nevoie din când în când de câte un semn și atunci m-am gândit să las și eu aici acest semn lângă scrisoarea ta. Sil VIA
Pentru că dpdv gramatical punctul intervine, de multe ori, acolo unde nu ar trebui, iar factorul stilistic nu ajută (cele mai multe oprelişti impuse nu aduc nimic în plus) , aş spune că aţi exagerat cu fragmentarea. Nu mai spun că o jumătate de pagină cu acest tip de text poate nenoroci ochii. E foarte obositor să citeşti aşa ceva. Personal, am ameţit.
Poate că, pentru prima pagină, ar merge dacă ar fi încadrat la experiment...
ultimul vers face legătura între poem și titlu, un titlu care m-a atras. dar poemul mi-a plăcut pentru că am reușit să vizualizez starea, decorul și mi se pare sugestiv spus
"până atunci însă rană a nimănui
am să îmi las durerea
prin palmele strânse de volan
să curgă rece
fascinantă" . aș căuta altceva la versul "te leagă ca foamea de moment"... deși înțeleg ideea. un poem ce mizează cred pe empatie, un poem frumos, la care eu am rezonat,Paul și mă bucur că l-am citit. o zi faină. Daniela
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ERATA: Un spatiu in care textele dispar fara explicatie, unde cricita/ polemica/ alteritatea poeticii (cand zic poetica nu ma refer la poezie, virgile, fii pe faza, nu dormi!) SUNT REPRIMATE BRUTAL -asta numesti tu "un spatiu civilizat"????.... Realizezi prapastia de ridicol in care te afli?...
pentru textul : nimic artificial deun poem ce mi/a dat senzatia, dupa ce l/am citit, ca este scris pe muchie de cutit. foarte estetic.
pentru textul : în ochii tăi negri ▒ deyester, nu stiu ce crezi tu despre mine si nici nu prea m-am prins cine e discipolul in discutia asta. Idea e insa ca: unu, pe hermeneia (daca tot ai ales "site-ul pentru că sunt comentarii pe text") atunci te rog sa te rezumi la comentarii pe text si sa te abtii de la remarci de genul "esti haioasa" sau "da-ti jos ochelarii". N-au nici o legatura cu textul. Regulamentul precizeaza , zic eu, destul de clar ca se doreste o limitare a folosirii acestui spatiu pentru discutii "informal" si tottodata nu se permit atacuri la persoana. Formularile din comentariile tale au fost undeva pe la frontiera cu astfel de atitudini si m-as bucura daca le-ai evita pe viitor. De felul meu nu imi place sa fac educatie nimanui si tocmai de aceea am scris Regulamentul, ca sa nu fie nevoie sa devin babysitter. doi, personal nu cred ca e o licenta ortografica ci a fost initial o eroare care ti-a scapat si dupa aceea ai cam cotit-o. Dar, of course, nu am dovezi, asa ca ramine in coada de peste. Dar nu uita ca pestele se impute daca il tinem prea mult. Asa ca.. trei, nu subestimez pe nimeni. incearca sa faci si tu asta cu toti membri hermeneia, inclusiv Alina Manole. patru, despre Dinu Flămând, Alexandru Lungu, Ilie Constantin, habar n-am cine sint, nu stiu la ce zvon si la ce burg te referi. Poate ma lamuresti tu. Daca vrei sa scrii ceva despre gramatica structurala sau despre orice alt subiect filologic hermeneia iti sta la dispozitie, sectiunea Proza, subsectiunea Articole. merci de intelegere
pentru textul : Ca sunetul în fluier deAranca dragă, înțelesesem dintr-un comentariu al tău anterior că ai plecat la Roma via Trușești, altfel nu mi-aș fi permis să scriu despre manele fără să fiu sigură că nu le cunoști și tu. Iar versul acela chiar e autentic românesc, în rest, textul e un amalgam de cuvinte în limbi străine, denumiri de locuri, care arată cultura autorului, dar nu reușesc să transmită cititorului decât o prelungă enervare. Mai ales că ai persistat în a publica astfel de texte. Era o idee să le structurezi ca jurnal, să le scrii, adică, nu să le încadrezi.
pentru textul : Ruines de Rome deobserv că autorul îşi comentează doar textele proprii. Mă tem că aceasta va duce la pierderea încadrării de colaborator pe Hermeneia.
pentru textul : nicotină şi uitare deScuze, citesc și eu textul Dvs. abia acum din motive oarecum obiective și doresc să vă spun că din tot ce am citit plus abundența de comentarii, nu pot decât să subscriu părerii pe cât de laconic exprimate pe atât de substanțial adevărate a lui Virgil T și anume că acesta este un text care se plasează la granița fragilă dintre poezie și proză și aici complez eu că nu este altceva decât un amestec de amintiri, o autobiografie scrisă forțat în versuri, simțită pe alocuri însă lipsită de forță poetică, un fel de poluție nocturnă a unui adolescent boem care, visând la fata blondă încearcă apoi să ascundă jenat rezultatul printre așternuturi.
pentru textul : Noapte bună, copii deMai mult, ideea acestui poem, o idee bună să zicem, deși deloc nouă, este tot superficial, adolescentin abordată și expediată așa, într-o doară. O bucată de proză eventual, da, ... însă cu condiția renunțării la complicațiile unei frazări evident forțate doar ca să iasă, vezi Doamne, un fel de poem.
Părerea mea, desigur.
Margas
doua idei de exceptie transpuse in realitate, pentru care, iata, ma bucur din toata inima de Ajun, aici linga bradul frumos impodobit din Hermeneia. Sarbatori fericite tuturor!
pentru textul : două noi secțiuni deCred că acest poem ar fi putut fi numit, mai corect, AUTOPORTRET. Asa ca, poate fi studiat din toate unghiurile la orice ora dinyi, in orice anotimp si cred ca impresia privitorului -cititor va fi schimbatoare ca vremea. Scuze, ca am lipsit o vreme, voi incerca sa ma revansez! Multumesc tuturor celor care si-au spus parerea despre versurile mele. Cu drag, Marinela
pentru textul : Agora denu inteleg "sper"? Adrian
pentru textul : Sfatul unui marinar bătrân pentru Opoziţia română demultumesc de citire
Alina cam cat ar trebui sa lucrez strofele respective ca sa ajung sa-ti excit simtul estetic? Nu de alta dar nu stiu de unde sa incep pentru ca mie strofele nu mi se par rele... cat despre gaselnitele cu pricina imi permit sa iti sugerez sa citesti poeziile si trecand de nivelul strict literal, unii dintre noi nu ne multumim doar cu o bucata de realitate. P.S. Pana si fragmentul care se refera la tine contine in el altceva ;)
pentru textul : Impresii deMariana, replica mea vizează statutarea presei ca responsabil direct de educația elevilor. A analiza problema funcțiilor mass-media ne-ar trebui mult timp și spațiu, pentru că ne aflăm într-una dintre cele mai controversate posibile discuții. E dificil de definit, în toată complexitatea ei, relația pe care mass-media o întreține cu un întreg câmp social.
pentru textul : Eminescu faţă cu prostia deDacă înainte de apariția mijloacelor de comunicare în masă, familia, școala, biserica dețineau poziții dominante în trasmiterea informațiilor, a cunoștințelor, lucururile s-au schimbat. Da, mass-media a preluat multe dintre aceste funcții, e un adevăr. Transferul nu s-a făcut însă la nivel axiologic, ceea ce, din punctul meu de vedere, e și o imposibilitate. Mai mult, eu cred că mass-media are ca rol amplificarea diverselor experiențe cognitive, comportamentale, ale indivizilor. Mediul educogen nu are cum să se rezume doar la presă, așa cum de multe ori s-a lăsat a se înțelege. Presa e cea care evidențiază. Are de partea ei imaginea, cuvântul scris,etc. Ușor de tras, astfel, concluzia că ea e cea care face actul educației. Eroarea persistă cu un fel de patimă, aș spune, fără a se lua în calcul că dincolo de forma prezentării, în societate s-a întâmplat un eveniment creat de familie, școală, etc. Creat de o sumă de factori pe care mass-media îi prezintă sub formă frustă, lapidară, dură, a unui eveniment oarecare.
Orice tânăr student la jurnalism știe că ”Trenul care vine la timp în gară nu e subiect de presă”. Consider că majoritatea intelectualilor știe sau intuiește acesta. Cu toate acestea o doamnă profesoară, lideră în Sindicatul Învățământului, nu contează unde, replică suav:”Și de bine, când ați dat ultima dată?”.
Deși mass-media de oriunde reflectă și evenimente pozitive,(pozitive,dar nu anodine), mi-am permis două observații:
De ce trebuie să laude presa?
Pentru ceea ce a făcut(bine, cred), cadrul didactic respectiv nu primește o remunerație, gradație, etc?
Poate că presa face, involuntar, și educație. Dacă cele cinci minute ale lui Dan C. Mihăilescu, spațiul editorial a lui Alex Ștefănescu sau alte emisiuni cu potențial în acest sens pot culturaliza, e bine. Educație involuntară face și vecinul de pe scară care și stinge țigara de balustradă.
Sunt de acord însă că, din păcate, educația care se face în școală contează prea puțin pentru formarea individului.
Aceasta și pentru că în locul unor cunoștințe și abilități folositoare, elevilor li se bagă în cap tot felul de chestiuni care nu le va folosi la nimic. Sistemul de învățământ e autist și interesat doar de a-și conversa un curriculum de docilitate și conformitate. Căldicel, cum ar spune cineva. De ce nu a reușit reforma? Simplu, sunt prea mulți interesați să rămână lucrurile așa cum sunt, să-și perpetueze privilegiile. De plătit plătesc părinții și, mai important, copiii. Adică viitorul. În ceea ce am putea numi cultura negativă a școlii, copiii au rol de ucenici foarte docili. Niște piese de puzzle ale unui sistem nociv.
Și,da, tocmai de aceea:”Trenul care vine la timp în gară nu e subiect de presă!”
da, dureroasa prin mesaj. „întrebarea” mea ar fi, dar aici se află ceva?
pentru textul : spălat uscat și deloc pufos decami; aranca, faptul ca ati subliniat finalul ma bucura deoarece tin si eu foarte mult la el. dar nu il pot lasa singur asa. prima strofa are rolul ei. oricum va multumesc mult. ziua buna
pentru textul : mic poem deMargas, cel puţin pentru mine, judecăţile tale de valoare lirică nu au nici măcar preţul urmei de melc. Şi, cred, la fel consideră şi oamenii care, la viaţa lor, au trecut prin oaresce pagini citite. Este evident că nu ai nici un dram de cultură literară, că ultima ta lectură stă în V. Porumbacu, că gramatica ţi-e o sublimă necunoscută, că flerul, pentru tine, e fluierul piciorului. Nu ai confirmat în nicun palier, nu ai scris în viaţa ta un vers credibil, aşadar, tot ce rămâne din părerile tale e veninul cu care, dacă-mi permiţi, o să-mi fac bocancii.
Aşadar, păstrează-ţi scuzele şi pune mâna pe lecturi!
pentru textul : Viraj mult prea strâns deBine ai venit Nicholas,
Mulțumesc pentru sensibilitatea cu care te-ai orpit și asupra acestui text. Într-adevăr, ne plângem dar ne complacem, nu căutăm să oferim o altă perspectivă unei realități pe care de fapt, noi, prin gândurile și sentimentele noastre o construim. Am căutate o soluție pentru supraomul lui Nietzsche, un răspuns la remarca: atunci când trăiești printre monștri cu timpul devii tu însuți un monstru, pentru că atunci când privești în abis, de fapt abisul privește spre tine. Antropologia paulină poate și este menită să ne ofere un răspuns. Nu putem spune mai mult decât s-a spus, dar putem construi, altfel, putem construi, iar nu distruge.
Cu drag,
pentru textul : vis a vis deAm o intrebare, scuze de ea: tu gandesti / simti poeziile in romaneste sau le treci prin filtrul limbii materne?
pentru textul : Canibal deexplicatia din ultimul vers, strofa a 2-ua, mi se pare inutila. l-as taia fara regret. finalul, in care se hotaraste chestiunea cu raftul si cu Dumnezeu, mi se pare aiuristic si, desi, vrei sa faci trimitere la raftul din strofa a 2-ua, nu reusesti decat sa folosesti un efect de scena bombastic. textul mi se pare fortat, cautat.
pentru textul : corespondență de septembrie deUn text nu trebuie să treacă neobservat. Nu este numai bine scris, virulent și proaspăt. Dar mai are și o altă calitate, care atunci când nu este 'trasată doar din linii', o numin: umană. Adică cu alte cuvinte și fără echivoc, scriitorul își asumă condiția de om și ne vorbește astfel prin limbajul povestirilor sale .
pentru textul : 2 club de"În ei (ochi) ... se cambra ultimul arc". Atât.
pentru textul : Miel la Proțap deCalin, un astfel de comentariu e un impuls catre o si mai mare autoexigenta: daca tu ai avut rabdare sa te opresti asupra fiecarui vers, inseamna ca eu trebuie sa ma gandesc de zece ori inainte de a da drumul unui text in lumea larga.
pentru textul : între două ferestre demultumesc pentru suprinzatoarea analiza.
toti suntem egali, dar uni sunt mai egali decat altii
am venit pe site-ul asta cu asteptari mari. stiam de el de la sancho. pe care o respect.
acuma ... nu stiu, personal, cred ca am avut de castigat indeosebi la de userii care s-au oprit la textele mele si mi-au spun ce gresesc. nu stiu daca am reusit sa ma inalt cat as fi vrut, cu siguranta ca nu. dar un progres s-a inregistrat. motiv pentru care m=a deranjat reactia ralucai. poate in primul comment n-am incercat sa fiu foarte "cu manusi". pentru ca ... vb ceea, un sut in cur, un pas inainte.
ce ma deranjaza este asa - daca eu postez aici vreun text care contine cuvinte obscene, e imediat trimis in santier. daca am greseli se intervine prompt. asta totusi nu s-a intamplat in cazul commentului azizei. a aparut vlad. care s-a comportat ca un domn. ea a aruncat in continuare cu diverse chestii dar ce conteaza.
sa nu ma intelegeti gresit. n-am o parere extraordinara despre mine. n-am avut niciodata si niciodata nu voi face asta. dar atata vreme cat textele u mi-au fost trimise in satier in totalitate, ba chiar am mai adunat cate o lauda/ penita pe ici pe colo.... parca ma deranjaza cand vine unu care ma face tzatza floarea care scire oribil, si lumea zambeste politicos si trece mai departe.
daca reactia mea este una politicoasa, este pentru ca am respectat politica site-ului. dar... daca vad ca se poate f bine sa nu faci asta si sa fie ok, nu stiu, zau de ce as mai avea cont aici.
imi pare bine ca am participat, fie si de la distanta, la cenaclul virtualia. imi pare bine ca am intalnit oameni faini pe aici. pe care din fericire ii mai pot gasi si prin alte parti.
pentru moment, aleg sa ma retrag. va urez succes si la mai multe proiecte. si poate, prin gestul meu si al ralucai, veti incerca sa sa-i puneti la punct asa cum trebuie pe userii care au naravul de a-si pune poala-n cap si de a arunca cu noroi la intamplare, pe motivul ca asa le mai vine cateodata.
o ultima rugaminte - poate reusiti sa-mi stergeti contul. si atunci va fi ca si cand nimic nu s-a intampalt. :)
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deemilian scrie bine. textul trădează experiența scrisului. și talent. partea canceroasă din mijloc parcă încă nu se integrează perfect dar textul te urmărește.
pentru textul : peruvian dream deÎncă un amănunt: văd că mi-aţi dat şi definiţia poeziei, d-nă Ştefan, aşa, şcolăreşte, tovărăşeşte... Ce să zic, sunteţi mai subtilă ca bulodozeru':). Dar nu asta voiam să punctez, ci faptul că, dacă d-voastră consideraţi că există o definiţie a poeziei, este de ajuns să-mi dau seama că, în timpul ăsta, mai bine croşetam nişte goblenuri :)
pentru textul : animalul de pradă al resemnării dedorin, ... singura mea tentație, în cazul de față, a fost aceea de a constata și consemna (bineînțeles într-un mod subiectiv, personal) o realitate...departe de mine "tentația verdictelor, a moralizării"...
pentru textul : Scrisori către Diogene (V) denu știu la care curte veche faci referire. eu mă refeream la un spațiu aflat acolo unde a fost cândva sediul unui cotidian în bacău(fost înainte săptămânal comunist),tipografie, etc...loc în care se află acum un restaurant numit curtea veche
pentru textul : prânz în curtea veche decum să bați în pereți ca în mașinile de scris? cum bați într-o mașinăm de scris, așa când vreai să te distrezi?
Mulțumesc, Ottilia!
Comentariul acesta împreună cu penița de la comentariul anterior sunt valabile. Primul comentariu a fost scris din greșeală, mea culpa, acela urmând să-l fi scris pentrul poemul Epifania după Simion. Îl citesc pe acest autor de multă vreme și sper să nu fie vreo problemă cu acest gen de greșeală. Mulțumesc editorilor și autorului acestui text. Am observat la timp verificându-mi notițele de peste zi. Îmi place să-l citesc pe aalizeei. E felul meu de a-i arăta că nu mă comport precum vecinul lui de la patru. Nu mă deranjeaza aalizeei că-ți scuturi viața peste mine! Conștient este bărbatul din tine precum conștientă de trecerea primăverilor este și femeia ta, Eli, Eli, Primavera, Primavera și așmd– (repetiție des întâlnită în poemele altaiyrene când îi atribuie femeii un nume) Primavera, primavera (dacă-mi permite autorul) te desculță tu, femeie a lui dumnezeu, ce stai ca o stană de piatră, te făcui femeie să te-nmulțești precum Rahila. Fluturi de hârtie, origami , autorul cu siguranță făcea acasă, la mama lui din caietul de dictando dar să-i facă din femeie? Ce bine! Reușește să fie copil - matur și să-și acopere tristețea foarte bine sub un gri liquify și un ceai de busuioc luat drept terapie pentru zilele în care își macină trecerea timpului în bucătăria unui bloc din caritierul de nord. Pe masă “ poetul ar imagina aici un plic”, ceaiul îndulcit, fără timbru, o femeie, câtă adăstare! “Aceasta nu e o chemare e doar o incantație ieftină pentru a înduioșa cititorii”. Oare? Eli, Eli” scrie tu pe mine - un alt toiag, o altă tarana”. Vrei un inceput de viață dragă altaiyr. Totul stă în puterea toiagului tău. Este toiagul pe care te sprijini si cu care scuturi frunze oilor tale, și-i mai dai și alte întrebuințări.” Aruncă-l altaiyr! “El îl aruncă si iată-l un sarpe iute târâtor” Prinde-l! Sa nu-ți fie frică, căci se va întoarce la înfațișarea lui dintâi... ÎNFĂȚIȘAREA LUI DINTÂI... Frumos poem, sincer și studiat cu foarte multă atenție, amănunte din bucătăria sa, mâncarea, peștele- hrana biblică ai spune,dar nu, este asemănarea cu autorul nostru mai degrabă .Carnea trupului său nu mai contează , solzii în schimb îl pun în valoare. Este un poet în adevăratul sens al cuvântului. Este o beție de cuvinte, o fântână fermecată. Poate că toți avem nevoie din când în când de câte un semn și atunci m-am gândit să las și eu aici acest semn lângă scrisoarea ta. Sil VIA
pentru textul : tablou din cartierul de nord deasta nici mie nu mi-a placut...
pentru textul : envoyee de mon i-phone decred ca e scris intr-un moment in care, de fapt, tacerea face mai bine decat spunerea, e mai rodnica.
tu vrei texte comentate sau aplaudate, Ioana? just askin'
pentru textul : ieși afară javră ordinară dePentru că dpdv gramatical punctul intervine, de multe ori, acolo unde nu ar trebui, iar factorul stilistic nu ajută (cele mai multe oprelişti impuse nu aduc nimic în plus) , aş spune că aţi exagerat cu fragmentarea. Nu mai spun că o jumătate de pagină cu acest tip de text poate nenoroci ochii. E foarte obositor să citeşti aşa ceva. Personal, am ameţit.
Poate că, pentru prima pagină, ar merge dacă ar fi încadrat la experiment...
pentru textul : Niciun val deultimul vers face legătura între poem și titlu, un titlu care m-a atras. dar poemul mi-a plăcut pentru că am reușit să vizualizez starea, decorul și mi se pare sugestiv spus
pentru textul : un trup nemișcat o întrebare arsă de"până atunci însă rană a nimănui
am să îmi las durerea
prin palmele strânse de volan
să curgă rece
fascinantă" . aș căuta altceva la versul "te leagă ca foamea de moment"... deși înțeleg ideea. un poem ce mizează cred pe empatie, un poem frumos, la care eu am rezonat,Paul și mă bucur că l-am citit. o zi faină. Daniela
Pagini