Ce am reținut din textul tău încadrat la "poezie": "pleacă_câte", "ca_cineva" și "filă_liberă". În rest, e singurătate, erați singuri și v-a judecat, până la urmă? Incoerență în exprimare, în concordanța timpurilor verbale, cât despre ligamente licențioase...
Ce ai scris tu aici sună ca o conversație într-un un chat virtual. Poezia se rezumă la: "sînt un obelisc al uitării. oamenii își cer tributul. oamenii își scriu numele și numărul de telefon apoi pleacă. atît am înțeles eu din oameni" și "fiecare om e un circ dacă e bun regele îl primește dacă nu mai exersează" și ar mai fi câteva rânduri. Dar, dacă îmi permiți, am să o citesc diseară la Radio Lynx. Doar că nu știu cum se pronunță "nasolii".
Mihaela, nu pot decat sa-ti multumesc pentru sinceritatea si profesionalismul cu care ai abordat lectura volumului meu memorialistic si spiritual. Unii oameni ma citesc si ma apreciaza, altii mai putin, fiecare cu libertatea de a-si exprima gusturile. Am vazut ca aceasta recenzie a fost publicata, chiar azi, si in Luceafarul de Botosani, ceea ce demonstreaza ca textul tau este foarte bine scris. Te felicit si iti multumesc pentru rabdarea de a ma fi citit.
E un poem care îşi urmează cursul firesc precum un gând bun. Îl interpretez ca fiind o metaforă a adolescenţei din noi care se încăpăţănează să ne urmărească toată viaţa şi care uneori ne controlează, şi pe care alteori încercăm noi să o controlăm. .
Remarc, pentru imagine şi idee, versurile:
,,într-o zi cuvintele ei vor fi ață de balon
care va fi ținut de mâna celui ars
a celui neprihănit și rănit"
O să fiu onestă şi o să îţi spun că aş elemina ,,care va fi". Atributivele explică mult şi îngrădesc interpretarea lectorului. De asemeni m-am poticnit la disonanţa de la titlu. O inversare ar rezolva uşor.
Îmi place ideea din final. Un amestec de resemnare, de complicitate, de vis.
Deşi unele elemente au devenit simbol, folosirea lor într-o altă combinaţie aduce prospeţime.
E un poem pe care îl apreciez mult.
domnule oprea, departe de mine gandul ca poezia mea poate sta alaturi de vreo capodopera contemporana. numai ca, exista optiuni. si optiuni. sau nu? important, pana la urma, e sa poata fi numita. poezie. sunt unele exceptionale (nu e cazul, desigur, sa cautati printr-ale mele pentru ca nu veti gasi asa ceva), altele bune, unele slabe, altele execrabile (d-astea scriu cu predilectie). totusi, imi permit sa nu fiu de acord cu dumneavoastra: a renunta sa incerci e doar o alta optiune. e posibil sa nu pot atinge vreodata calitatea scrierilor dumneavoastra, dar nici macar sa nu incerc? (la urma urmei, in foarte multe cazuri, actiunea e mai importanta decat rezultatul acesteia. zic si eu.)
pare a fi un text care se incapataneaza sa vorbeasca despre inmormantare, fara a spune ceva despre moarte. un fel de liniste urata si galbena. bine scris, bineinteles! "ca un stilou de cerneala", parca asta nu are chef sa bata cu restul:) zile bune!
Silviu, am vizualizat instantaneu pâlcul tău de cuvinte. Parcimonios te știam, dar aici ai ajuns la arta în filigran: în două versuri ai concentrat imagine grațioasă cu cornițe, sensibilitate și un ...didacticism poetizat și ludic.
să revezi te rog poemele din seria yerba mate ale lui virgil titarenco
apoi să tragi ce conculzie vrei tu dar recomandarea mea e să scrii cum scriai tu înainte că poemele astea de stare apatică nu-ți ies și știi de ce? pentru că tu ești un poet mai degrabă grobian.
desigur omul cât trăiește încearcă
Paul, ai niste curiozitati pe care as prefera sa li le exprimi pe alte canale. Sau pe alt fel de situri. Un clipa asta, o suspendare te cantareste asa...cu ochii mijiti. Acesta este un avertisment. Trece-l in condica. Mircea, daca nimeni n-a lasat un comm conform asteptarilor tale, poate ca ar trebui sa te-ntrebi daca textul a reusit sa transmita ceva, conform asteparilor tale. parerea mea.
Eu nu pot pricepe hipersensibilitatea asta... Daniela, oamenii şi-au spus părerea. Civilizat. Sau au observat erori. Şi şi-au spus părerea. Dacă pentru asta n-o să mai activezi pe H., ce te-ai fi făcut dacă venea o pagină de critică imanentă, care să-ţi demoleze textul? Eu te rog să te mai gândeşti şi să revii la sentimente mai bune!
Paul, nu stiu cum vezi tu lucrurile (daca as stii, Mafalda m-as numi) dar intre "amprenta pe clepsidra" si "primavara ucisa" alege tu. Si ok, daca totusi e cliseu, norocul meu ca nu ai gasit altul... sau ma insel? Multumesc de vizita si semn, Bobadil. P.S. Paule, ar trebui sa tii putin cont ca "amprenta pe clepsidra" este "fiecare amprenta pe clepsidra" (ca sa pastrezi constructia initiala, nu?) si se leaga de "toata aceasta calatorie" - unde e cliseul, totusi? Mai ales ca amprenta aceea este chiar "fragmentul intreg" care-i place atat de mult lui Marian Hutul de e aproape pregatit pentru o replica, desigur de o magnitudine remarcabila :-)
nici eu nu mă simt a fi eu în acest poem, Aranca. poeme de pe hermeneia sunt toate recente, dar, așa cum atent observai, exersez. în ceea ce privește asociarea dintre iluzii și iad, cred că una din pedepsele iadului este aceea de a ne crea iluzii, binențeles, dacă într-adevăr crezi în așa ceva. un fel de inorog, unicorn transformat în cerber. Voi cei ce intrați, lăsați orice speranță...
mă bucur să te citesc, Adina. ca întotdeauna. îmi place acest text din mai multe motive care au fost spuse și de Andu și de Virgil. naturalețea lui m-a atras precum și "mâna sigură" cum zice Virgil. îți spun și eu: bine ai revenit!
merci pentru comentariu. nu inteleg, totusi, la ce anume te referi cand vorbesti de ceva "elaborat"... poate mi-ai fi de mare ajutor daca ai fi putin mai explicit :) merci mult, oricum, inca o data... si pentru penita si, mai ales, pentru simpla ta trecere.
bbbbr! v-am citit toate poeziile, asta, ultima a venit asa, ca un duş rece. as minti daca as spune ca-mi place, dar pot spune ca e nelinistitoare, ca o poveste cu strigoi pe care-o asculti cand te-a prins nopatea pe langa cimitir. :)
mai trec.
Observ un retorism în tehnica de construcție a poemului, care cred că dăunează receptării lirice, cu toate că pare asumat. Însă nu pot fi decât de acord cu toate ideile și stările exprimate în text, care e pe gustul meu în întregime. Poeziile, aceste "obsesii faraonice"...
zic și eu, în loc de: "ca o coadă văzută la relanti coada caninului păzitor de cirezi divine", dacă vrei să renunți la repetiție mai bine tai una din cozi, ;-) să înlocuiești cu altceva ar însemna, probabil, să rescrii cu totul aceste versuri. Așa că aă sugera ..."ca o coadă văzută la relanti a unui canin păzitor de cirezi divine" Nu-i quite the same, știu, dar...
multumesc, Profetule, pentru apreciere, dar si pentru "umila" ta parere pe care nu o consider deloc umila si nincidecum deranjanta. opinia ta chiar conteaza și este mereu binevenită, mai ales când este pe text. ultimele două strofe si mie imi pareau ca un apendice. sunt mai mult o rugaciune decât poezie, dar nu voiam sa accept acesta realitate. trebuia sa mi-o spuna cineva si iti multumesc ca mi-ai atras atentia. de fapt, mi-ai intarit cele ce intuiam. în ceea ce privește versurile "Se uită parcă în oglinda unei fântâni/Și își bea din ochii cu care privesc.", nu inteleg ce ai voit sa imi spui prin nepotrivire gramaticala. ti-as fi recunoscător dacă te-ai mai apleca o dată asupra acestei idei.
nico, Virgil avea dreptate când spunea că ai imaginaţie, dar nu talent.
eşti singurul specimen care s-ar sinucide cu pistolul pus în dedindos
baftă la acele vremuri!
până atunci aberează, e gratis...
well, then we agree to disagree. parerea mea este ca aici pe hermeneia asa cum te poti remarca prin ceea ce publici, tot asa te poti descalifica sau remarca prin cum comentezi. dar eu sint adeptul libertatii in limitele regulamentului. desi e amuzant, pentru ca tu ma acuzi ca nu as fi mai exigent cu permisivitatea in timp ce altii ma acuza ca as fi dictator pentru ca in acceptiunea lor nu exista "libertate in limitele unui regulament". deci, modul cum vezi sau cum sugerezi tu ca ar trebui sa se petreaca lucrurile mie mi se pare oarecum old-school. desi nu inteleg unde nu lucram noi "cu rabdare". dimpotriva, daca tot veni vorba, cred ca am rabdare zilnic cu o gramada de chestii pe hermeneia. dar, evident, depinde de perspectiva din care privesti. in orice caz eu, si oricine din consiliul hermeneia, nu ne consideram nici profesori, nici corifei si nici indrumatori pentru neinitiati. de aceea toata lumea are dreptul egal de a comenta.
si... inca ceva, nu, marea literatura a fost facuta numai de sufletele puternice. si sint dezamagit ca nu poti observa asta. cit despre recunoastere, asta nu are absolut nici o relevanta in contextul acesta.
alegerea de a nu participa iti apartine. riscul este ca implicit lumea te va ignora si nu vei mai avea o voce in discutie. iar daca ai cumva vreo anumita valoare literara (lucru cu privire la care eu nu ma pot pronunta), cineva a spus ca singurul lucru de care este nevoie ca raul sa invinga sau perpeueze este ca oamenii buni sa taca. eu cred ca oamenii tac sau vorbesc din ratiuni si frici foarte intime. dar ma opresc aici cu alunecarea asta in psihanaliza. esti libera sa faci asa cum alegi.
scuză-mă Virgil dar nu trebuie să fii Karl Popper ca să îți dai seama că prima ta propoziție anulează logic ceea ce urmează.
când vei face un efort cât de mic ca să pricepi ce spun, atunci vom avea ce discuta, unless crezi că sunt un idiot delirant și atunci nu văd de ce te-ai mai obosi să plescăi din taste
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ce am reținut din textul tău încadrat la "poezie": "pleacă_câte", "ca_cineva" și "filă_liberă". În rest, e singurătate, erați singuri și v-a judecat, până la urmă? Incoerență în exprimare, în concordanța timpurilor verbale, cât despre ligamente licențioase...
pentru textul : Despre suflet deCe ai scris tu aici sună ca o conversație într-un un chat virtual. Poezia se rezumă la: "sînt un obelisc al uitării. oamenii își cer tributul. oamenii își scriu numele și numărul de telefon apoi pleacă. atît am înțeles eu din oameni" și "fiecare om e un circ dacă e bun regele îl primește dacă nu mai exersează" și ar mai fi câteva rânduri. Dar, dacă îmi permiți, am să o citesc diseară la Radio Lynx. Doar că nu știu cum se pronunță "nasolii".
pentru textul : Boule deVirgil, vizuala ta inspiră, e plină de farmec, mister delicat, regret strunit! Păcat că ai renunțat la experimentul de luni.
pentru textul : if you go away deMihaela, nu pot decat sa-ti multumesc pentru sinceritatea si profesionalismul cu care ai abordat lectura volumului meu memorialistic si spiritual. Unii oameni ma citesc si ma apreciaza, altii mai putin, fiecare cu libertatea de a-si exprima gusturile. Am vazut ca aceasta recenzie a fost publicata, chiar azi, si in Luceafarul de Botosani, ceea ce demonstreaza ca textul tau este foarte bine scris. Te felicit si iti multumesc pentru rabdarea de a ma fi citit.
pentru textul : Impresii de lectură: "Gîndul meu. Cum am devenit poet." - Ionuţ Caragea deE un poem care îşi urmează cursul firesc precum un gând bun. Îl interpretez ca fiind o metaforă a adolescenţei din noi care se încăpăţănează să ne urmărească toată viaţa şi care uneori ne controlează, şi pe care alteori încercăm noi să o controlăm. .
pentru textul : car în rucsac o balerină ce strănută mereu deRemarc, pentru imagine şi idee, versurile:
,,într-o zi cuvintele ei vor fi ață de balon
care va fi ținut de mâna celui ars
a celui neprihănit și rănit"
O să fiu onestă şi o să îţi spun că aş elemina ,,care va fi". Atributivele explică mult şi îngrădesc interpretarea lectorului. De asemeni m-am poticnit la disonanţa de la titlu. O inversare ar rezolva uşor.
Îmi place ideea din final. Un amestec de resemnare, de complicitate, de vis.
Deşi unele elemente au devenit simbol, folosirea lor într-o altă combinaţie aduce prospeţime.
E un poem pe care îl apreciez mult.
p.s. Doina. pariez că dacă te întreb repede nici nu știi ce este acel lanț de aramă.
pentru textul : 3 gafe haiku dedomnule oprea, departe de mine gandul ca poezia mea poate sta alaturi de vreo capodopera contemporana. numai ca, exista optiuni. si optiuni. sau nu? important, pana la urma, e sa poata fi numita. poezie. sunt unele exceptionale (nu e cazul, desigur, sa cautati printr-ale mele pentru ca nu veti gasi asa ceva), altele bune, unele slabe, altele execrabile (d-astea scriu cu predilectie). totusi, imi permit sa nu fiu de acord cu dumneavoastra: a renunta sa incerci e doar o alta optiune. e posibil sa nu pot atinge vreodata calitatea scrierilor dumneavoastra, dar nici macar sa nu incerc? (la urma urmei, in foarte multe cazuri, actiunea e mai importanta decat rezultatul acesteia. zic si eu.)
pentru textul : de el depare a fi un text care se incapataneaza sa vorbeasca despre inmormantare, fara a spune ceva despre moarte. un fel de liniste urata si galbena. bine scris, bineinteles! "ca un stilou de cerneala", parca asta nu are chef sa bata cu restul:) zile bune!
pentru textul : p.s denu stiu originalul dar nu ar fi mers mai bine ”the sea chimes in me”?
pentru textul : I hear only the sea, my love deSilviu, am vizualizat instantaneu pâlcul tău de cuvinte. Parcimonios te știam, dar aici ai ajuns la arta în filigran: în două versuri ai concentrat imagine grațioasă cu cornițe, sensibilitate și un ...didacticism poetizat și ludic.
pentru textul : stă un pâlc pe lăstăriș desă revezi te rog poemele din seria yerba mate ale lui virgil titarenco
pentru textul : văd cireși de smoală deapoi să tragi ce conculzie vrei tu dar recomandarea mea e să scrii cum scriai tu înainte că poemele astea de stare apatică nu-ți ies și știi de ce? pentru că tu ești un poet mai degrabă grobian.
desigur omul cât trăiește încearcă
Paul, ai niste curiozitati pe care as prefera sa li le exprimi pe alte canale. Sau pe alt fel de situri. Un clipa asta, o suspendare te cantareste asa...cu ochii mijiti. Acesta este un avertisment. Trece-l in condica. Mircea, daca nimeni n-a lasat un comm conform asteptarilor tale, poate ca ar trebui sa te-ntrebi daca textul a reusit sa transmita ceva, conform asteparilor tale. parerea mea.
pentru textul : Pisica neagră deEu nu pot pricepe hipersensibilitatea asta... Daniela, oamenii şi-au spus părerea. Civilizat. Sau au observat erori. Şi şi-au spus părerea. Dacă pentru asta n-o să mai activezi pe H., ce te-ai fi făcut dacă venea o pagină de critică imanentă, care să-ţi demoleze textul? Eu te rog să te mai gândeşti şi să revii la sentimente mai bune!
pentru textul : eine kleine musik demerci pentru atentionare si apreciere Andrei, desi poate e un text mai modest
pentru textul : cuvintele sînt dedecât cu textul în sine. Mulțumesc, Maria !
pentru textul : în oraș nu sunt mansarde de închiriat (I) deYester, multumesc si eu te citesc.
pentru textul : Fugă deNumai de bine!
Paul, nu stiu cum vezi tu lucrurile (daca as stii, Mafalda m-as numi) dar intre "amprenta pe clepsidra" si "primavara ucisa" alege tu. Si ok, daca totusi e cliseu, norocul meu ca nu ai gasit altul... sau ma insel? Multumesc de vizita si semn, Bobadil. P.S. Paule, ar trebui sa tii putin cont ca "amprenta pe clepsidra" este "fiecare amprenta pe clepsidra" (ca sa pastrezi constructia initiala, nu?) si se leaga de "toata aceasta calatorie" - unde e cliseul, totusi? Mai ales ca amprenta aceea este chiar "fragmentul intreg" care-i place atat de mult lui Marian Hutul de e aproape pregatit pentru o replica, desigur de o magnitudine remarcabila :-)
pentru textul : un fragment întreg denici eu nu mă simt a fi eu în acest poem, Aranca. poeme de pe hermeneia sunt toate recente, dar, așa cum atent observai, exersez. în ceea ce privește asociarea dintre iluzii și iad, cred că una din pedepsele iadului este aceea de a ne crea iluzii, binențeles, dacă într-adevăr crezi în așa ceva. un fel de inorog, unicorn transformat în cerber. Voi cei ce intrați, lăsați orice speranță...
pentru textul : Portretul paznicului iluziilor demă bucur să te citesc, Adina. ca întotdeauna. îmi place acest text din mai multe motive care au fost spuse și de Andu și de Virgil. naturalețea lui m-a atras precum și "mâna sigură" cum zice Virgil. îți spun și eu: bine ai revenit!
pentru textul : claustro demerci pentru comentariu. nu inteleg, totusi, la ce anume te referi cand vorbesti de ceva "elaborat"... poate mi-ai fi de mare ajutor daca ai fi putin mai explicit :) merci mult, oricum, inca o data... si pentru penita si, mai ales, pentru simpla ta trecere.
pentru textul : Aici începe totul debbbbr! v-am citit toate poeziile, asta, ultima a venit asa, ca un duş rece. as minti daca as spune ca-mi place, dar pot spune ca e nelinistitoare, ca o poveste cu strigoi pe care-o asculti cand te-a prins nopatea pe langa cimitir. :)
pentru textul : What a wonderful world(!) demai trec.
da. si hutopila si-o spart capu la tecuci :)) ai de grija
pentru textul : just scream peace deObserv un retorism în tehnica de construcție a poemului, care cred că dăunează receptării lirice, cu toate că pare asumat. Însă nu pot fi decât de acord cu toate ideile și stările exprimate în text, care e pe gustul meu în întregime. Poeziile, aceste "obsesii faraonice"...
pentru textul : frica de zero absolut deesti sigura?
pentru textul : să nu declari iubire înghițitorului de suflete dezic și eu, în loc de: "ca o coadă văzută la relanti coada caninului păzitor de cirezi divine", dacă vrei să renunți la repetiție mai bine tai una din cozi, ;-) să înlocuiești cu altceva ar însemna, probabil, să rescrii cu totul aceste versuri. Așa că aă sugera ..."ca o coadă văzută la relanti a unui canin păzitor de cirezi divine" Nu-i quite the same, știu, dar...
pentru textul : coadă văzută la relanti demultumesc, Profetule, pentru apreciere, dar si pentru "umila" ta parere pe care nu o consider deloc umila si nincidecum deranjanta. opinia ta chiar conteaza și este mereu binevenită, mai ales când este pe text. ultimele două strofe si mie imi pareau ca un apendice. sunt mai mult o rugaciune decât poezie, dar nu voiam sa accept acesta realitate. trebuia sa mi-o spuna cineva si iti multumesc ca mi-ai atras atentia. de fapt, mi-ai intarit cele ce intuiam. în ceea ce privește versurile "Se uită parcă în oglinda unei fântâni/Și își bea din ochii cu care privesc.", nu inteleg ce ai voit sa imi spui prin nepotrivire gramaticala. ti-as fi recunoscător dacă te-ai mai apleca o dată asupra acestei idei.
pentru textul : Rugă secundă denico, Virgil avea dreptate când spunea că ai imaginaţie, dar nu talent.
pentru textul : risipitorii de litere deeşti singurul specimen care s-ar sinucide cu pistolul pus în dedindos
baftă la acele vremuri!
până atunci aberează, e gratis...
well, then we agree to disagree. parerea mea este ca aici pe hermeneia asa cum te poti remarca prin ceea ce publici, tot asa te poti descalifica sau remarca prin cum comentezi. dar eu sint adeptul libertatii in limitele regulamentului. desi e amuzant, pentru ca tu ma acuzi ca nu as fi mai exigent cu permisivitatea in timp ce altii ma acuza ca as fi dictator pentru ca in acceptiunea lor nu exista "libertate in limitele unui regulament". deci, modul cum vezi sau cum sugerezi tu ca ar trebui sa se petreaca lucrurile mie mi se pare oarecum old-school. desi nu inteleg unde nu lucram noi "cu rabdare". dimpotriva, daca tot veni vorba, cred ca am rabdare zilnic cu o gramada de chestii pe hermeneia. dar, evident, depinde de perspectiva din care privesti. in orice caz eu, si oricine din consiliul hermeneia, nu ne consideram nici profesori, nici corifei si nici indrumatori pentru neinitiati. de aceea toata lumea are dreptul egal de a comenta.
pentru textul : văd cireși de smoală desi... inca ceva, nu, marea literatura a fost facuta numai de sufletele puternice. si sint dezamagit ca nu poti observa asta. cit despre recunoastere, asta nu are absolut nici o relevanta in contextul acesta.
alegerea de a nu participa iti apartine. riscul este ca implicit lumea te va ignora si nu vei mai avea o voce in discutie. iar daca ai cumva vreo anumita valoare literara (lucru cu privire la care eu nu ma pot pronunta), cineva a spus ca singurul lucru de care este nevoie ca raul sa invinga sau perpeueze este ca oamenii buni sa taca. eu cred ca oamenii tac sau vorbesc din ratiuni si frici foarte intime. dar ma opresc aici cu alunecarea asta in psihanaliza. esti libera sa faci asa cum alegi.
Mulţumesc pentru vizită Mariana. Ai surprins perfect simbolismul culorilor în poezia mea. Mă bucur că ţi se pare o poezie sugestivă.
pentru textul : piatră de var descuză-mă Virgil dar nu trebuie să fii Karl Popper ca să îți dai seama că prima ta propoziție anulează logic ceea ce urmează.
pentru textul : Pe străzile Ballinei decând vei face un efort cât de mic ca să pricepi ce spun, atunci vom avea ce discuta, unless crezi că sunt un idiot delirant și atunci nu văd de ce te-ai mai obosi să plescăi din taste
Pagini