Așa cum i-am raspuns lui Boba la un com. al lui anterior la alt text al meu, e vorba de un infern în care, prin 2004, jucȃndu-mă, am intrat din greșeală. Și acum îl traversez cu o anumită detașare auto-ironică (ce m-aș face fără ea?!). Există vre-o ieșire? Parcă, pe undeva, o întrezăresc vag. Dar trebuie, mai întȃi, „să beau paharul pȃnă la fund”. Cu speranța (complet iluzorie) că poate va fi util și pentru alții. Acest prim dialog cu Krishnamurti cred ca ar putea constitui un mic prim pas spre ieșire. Interesant pentru mine este ca acest mod de a scrie imi da posibilitatea ca, fara a contrazice in esenta pe cel cu care discut (care, de obicei, nu mai e printre noi dar, fiind „virtual”, vede cam tot ce se mai intampla acum pe aici) sa-l mai și provoc din cȃnd în cȃnd pentru a vedea cum face fata noilor „provocari”. Și, uneori, sa incerc chiar sa-l pun in incurcatura pentru a-mi strecura, printre randuri propriile mele ganduri. Jocul devind destul de interesant deoarece, inventand – vorba Biancăi – și tot soiul de alți preopinenți pot să-i pun pe ei să facă acest lucru iar eu, imparțial ca tot romȃnul (pe post de moderator care-și păstrează neutralitatea) să dau dreptate celui care mi se pare ca o are. Si, mai adug ceva, ceva pe care l-am mai spus și îl repet: eseistul (prost, bun – asta rămȃne la latitudinea cititorilor) urmează un itinerar nesigur, întortocheat și ne invită să-l urmăm cum încearcă să defrișeze, tăindu-și drumul prin desiș. Și dacă o astfel de cale se va dovedi că dă într-o fundătură, acesta e un risc frumos, asumat. Ȋn plus, în cazul meu, este - într-un fel – o treabă mai mult decȃt esențială (dacă se poate admite un astfel de pleonasm) avȃnd în vedere vȃrsta mea „fragedă” care ma face să mă pregătesc intens pentru cea mai fascinantă (ultimă) întȃlnire. Vă transmit amȃnduora, precum altor eventuali care vor avea răbdarea să se aplece asupra textelor mele, cele mai bune gȃnduri de care sunt în stare, Gorun
Aș mai vrea să amintesc totuși celor depărtați și îndepărtați inclusiv Bobadil, ceva legat de aspidă :) http://www.youtube.com/watch?v=sC5-ZFPzOZY sau Mult te rog, iți fac ispită, vrednic fabulist: zi-mi ceva de o Aspidă și de-un Vasilisc. Inima-i răzbită, sufletul ucis, de colți de Aspidă, ochi de Vasilisc. Phoenix. :)
Impresionant poem! Abia m-am intors din olanda - e un moment in care ma bucur ca sunt viu, citind asa ceva. Fara false laude. Nu mai dau penite. Considerati ca le aveti, pentru aceste versuri, pe toate. Dancus
Versul "cum împânzeau Pământul cu iubire" mi se pare prea denotativ. Cred ca iubirea trebuie sugerata, la fel implinirea. Suna destul de bine. Nu trebuie neaparat sa scrii la persoana a treia. Eu cred ca citatul lui Bobadil ar atrage atentia asupra verbului "a relata". Ideea este chiar aceea a conotatiei. Scrii la persoana intai pentru ca pana la urma tu simti toate cele... dar trebuie redate astfel incat sa treaca dincolo de simpla relatare. Versurile "incriminate" (4 si 5) chiar asta fac ... relateaza. Poti sa schimbi persoana in versurile alea, nu cred ca va folosi la ceva. Parerea mea... Ialin
Nici vorbă de-a suprima ultimul vers! Eu am propus doar o altă formă și nu sunt de acord defel cu eventuala sa suprimare!
Cât privește comentarii de tipul celui de mai sus, mă abțin să mai răspund acestor imberbi lipsiți de pudoare la o adică și față de părinții lor. Neînsemnați, ei au impresia că lumea a apărut în jurul datei când le-a dat lor părul la subsuoară.
Felicitari pentru traducere! E o poezie deosebita cu o capacitate rara: nu numai de a crea o atmosfera stranie, devastatoare interior/exterior, ci si de a-si translata citittorul in alta parte (personal m-am gandt la Cioran) mai ales cu metafora ultimei strofe: "Je connais bien ces environs, (...) et parfois même le silence est la trajectoire balistique du premier mot." un silence de mortes, un silence qui tue. silence et solitude
Anca, dacă ai citi agale toate cele ai vedea cât de rar am acceptat să modific, și am făcut asta și NUMAI când și în mine însămi am simțit că celălalt are dreptate. Tu vezi ce scrii aici, mai jos? E limpede că ești departe de a mă cunoaște, dar a o vedea pe reala Ela. Mulțumesc.
Adrian, multumesc pentru prezenta, intotdeauna alaturi... Ioana, asa pare sa fie. In ce priveste contul, multumesc, dar important este si ce scriu eu sub el, nu?!
Domnule Titarenco, cu tot respectul, nu cred că este corect deontologic să-mi atribuiți "evidențe" ori "probabilități" asupra cărora nu m-am pronunțat. În plus, expresia domniei voastre "hai să fim serioși" nu este un argument științific, la fel cum nici a mea, "unii teologi", nu este; dar nu cred că este locul aici pentru prea multă acribie. Genitivul, da, vă dă dreptate. La fel și termenul de "revelație" în accepțiunea simplistă pe care i-o oferiți. Cer scuze pentru îndrăzneală și vă salut călduros.
vezi, cata adanc in regulamentul acela al tau...in mod sigur voi fi incalcat macar cateva paragrafe babane postand "candiru" ori commentul de mai sus, ori cine stie ce pe situl tau, ograda ta personala, unde soldateii marsaluiesc in ritmul diktat de tine...sublimul lor profet. si daca gasesti "n" incalcari de Regulament, nu ezita, contraventioneaza-ma, penalizeaza-ma, fa-ma sa inteleg cine e seful p-aci, cine poarta cascheta si striga "dreepti! 'nainte maaars!" pana la urma ai dreptate: esti un inginer, un om educat sa gandeasca si sa actioneze pe baza de legi fixe. ce treaba ai putea tu avea cu lumea, vai! atat de inconsistenta dar totusi mladioasa la spirit a..."boetilor". dragii de ei viseaza la stele, iar un militian gusat ii paste ca pe miei!
ai reuşit din versurile mai multor poezii - pe unele am satisfacţia că le-am recunoscut la prima citire (o să fac doar câteva exemplificări: "şi aşa cum aduc zorii fluturele la gura fântânii"/ "din cartea profeţilor", "atingerile mele sînt la fel ca măceaşa de august/"din cartea eclesiastului", "... clipeala de ochi măsoară lumina ca s-o aşeze în oale"/"din cartea proerbelor") - să faci un poem care are aerul că îşi cară metaforele în spate, cu acuitate, un ansamblu cu sens din care se deznoadă sensuri, o pătură lirică cu care înveleşti cititorul, îl aduci la cald, el simte cum duhneşti a cerneală...
ne-ai introdus în natură, fie ea spânzurată ori nu, apoi, mai aproape, în natura interioară cu un aer ca o pasăre albă. pentru ingeniozitate şi lucrul bine făcut, nu pot decât să apreciez!
Alex. Un poem interesant străbătut de o cărare care împarte două lumi printre care îţi este teamă să treci spre crepuscul sau că vei fi uitat în acel loc. "apoi ne-am trezi celălalt. chiar în colţul opus/precum un val care se umple pe sine cu apă" Şi mai sunt multe de spus. Am citit cu plăcere.
text bun, chiar daca eu as renunta la acel "lasa-ma", "lasa-ma". cam prea feminin-o panseist. in rest, daca autorul ar mai scoate din cuvinte, e pe drumul cel bun
La matale, domnule bobică, când e albă nu e neagră și când e neagră nu e de nici o culoare. stai ca puștiul la margine de baltă și arunci cu pietre după broaște. masa mea de scris e în mijlocul creației lui Dumnezeu, undeva sub bolta unei nopți liniștite de Noiembrie în Georgia, o noapte care te face să-ți pleci genunchiul înaintea Lui - acesta este cadrul poeziei mele, un scriptorium cosmic, unde vorbești cu natura, cu sufletul tău și cu Creatorul. dacă mătăluță ești undeva în vreo tavernă mohorată din Ciulnița, ieși puțin afară, trage o gură de aer proaspăt și apoi revino pe text. iar dincolo de astronomie există un oraș care n-are trebuință de lumina soarelui ziua, nici a lunii noaptea, lumina lui (făclia lui) fiind Mielul. Apocalipsa 20. La astea meditam eu la masa mea abstractă de scris, dar nu cred că ai cunoștință de asemenea subiecte. Oricum, merci de trecere.
plăcut. secvenţe de timp trecute de la un ochi la altul,viaţa-o clipită- şi, "va cutremura timpul în mine".
aici: "moartea se va depune pe suflet
ca praful pe singurul sicriu din cavou", interesantă ideea sufletului "sicriu în cavou", doi în unu',perpetuu.
o poezie cu mesaj. citit cu plăcere.
Actaeon, e o localitate dupa care jinduiesc toata iarna; acolo am vazut prima oara copaci de leandri in drumul spre faleza cind ieseam cu Boba (un biet caine, a murit deja) sa alergam la 6 dimineata; faceam un ocol sub mirosul acela de vara, mare si leandri pina in dreptul unui arbore mare de piper...dar asta e alta poezie.
voi privi deasupra aprind aceasta lumanare in mine copacii toti sunt goi si inalti tacerea n are nevoie de lumini de ceara albul sau e atat de cald in palmele mele intunericul o infinita icoana ps: mi a placut, bravo!
Hai să vorbim „academic”. „Gaşcă” (nu în sens peiorativ) = „paradigmă”; adică, în sensul cel mai larg, poate fi definită drept „o constelaţie de convingeri, valori şi metode împărtăşite de membrii unei anumite comunităţi” (dicţionar).
Cum subsemnatul are propria paradigmă (ca subiect “colectiv -individual” – se poate şi aşa ceva, de ce nu?) îmi permit să bântui pe diverse sit-uri de tip “hermeneia”, “agonia”, “club literar”, “Fdl”, etc. fiecare cu “paradigm” lui care îl individualizează de altele. Şi, uneori, să mă distrez. Sau, alteori, să urmăresc câte un autor preferat (este cazul şi al lui Cozan, dar şi al altora care postează în diverse locuri) pentru a vedea cum e receptat şi în ce mod reuşeşte să-şi impună propria “ paradigmă” (atunci când o are). Ori, în cazul lui Cozan, nu pot fi bănuit că nu îl apreciez. Asta nu înseamnă că, atunci când nu-mi place ceva (ce paradigm mea!?) din ceea ce postează nu trebuie să-mi spun părerea. Mai ales acolo unde, orice ar posta, trezeşte numai….(care, după umila mea părere) nu-i prea serveşte.
Mulţumit de răspuns?
sună cam popesc, iertat să-mi fie, sper să nu aluneci pe panta asta că nu te mai oprești până la Fundata și apoi dă-i bătaie până jos la Brașov mamă ce de mai peisaje!
eu cred că tu poți mai mult decât această dogmă fie ea și (aici completează ce vrei tu)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Așa cum i-am raspuns lui Boba la un com. al lui anterior la alt text al meu, e vorba de un infern în care, prin 2004, jucȃndu-mă, am intrat din greșeală. Și acum îl traversez cu o anumită detașare auto-ironică (ce m-aș face fără ea?!). Există vre-o ieșire? Parcă, pe undeva, o întrezăresc vag. Dar trebuie, mai întȃi, „să beau paharul pȃnă la fund”. Cu speranța (complet iluzorie) că poate va fi util și pentru alții. Acest prim dialog cu Krishnamurti cred ca ar putea constitui un mic prim pas spre ieșire. Interesant pentru mine este ca acest mod de a scrie imi da posibilitatea ca, fara a contrazice in esenta pe cel cu care discut (care, de obicei, nu mai e printre noi dar, fiind „virtual”, vede cam tot ce se mai intampla acum pe aici) sa-l mai și provoc din cȃnd în cȃnd pentru a vedea cum face fata noilor „provocari”. Și, uneori, sa incerc chiar sa-l pun in incurcatura pentru a-mi strecura, printre randuri propriile mele ganduri. Jocul devind destul de interesant deoarece, inventand – vorba Biancăi – și tot soiul de alți preopinenți pot să-i pun pe ei să facă acest lucru iar eu, imparțial ca tot romȃnul (pe post de moderator care-și păstrează neutralitatea) să dau dreptate celui care mi se pare ca o are. Si, mai adug ceva, ceva pe care l-am mai spus și îl repet: eseistul (prost, bun – asta rămȃne la latitudinea cititorilor) urmează un itinerar nesigur, întortocheat și ne invită să-l urmăm cum încearcă să defrișeze, tăindu-și drumul prin desiș. Și dacă o astfel de cale se va dovedi că dă într-o fundătură, acesta e un risc frumos, asumat. Ȋn plus, în cazul meu, este - într-un fel – o treabă mai mult decȃt esențială (dacă se poate admite un astfel de pleonasm) avȃnd în vedere vȃrsta mea „fragedă” care ma face să mă pregătesc intens pentru cea mai fascinantă (ultimă) întȃlnire. Vă transmit amȃnduora, precum altor eventuali care vor avea răbdarea să se aplece asupra textelor mele, cele mai bune gȃnduri de care sunt în stare, Gorun
pentru textul : O primă discuție (virtuală) cu Jiuddu Krishnamurti și Fizicianul despre sfârșitul timpului psihologic deAș mai vrea să amintesc totuși celor depărtați și îndepărtați inclusiv Bobadil, ceva legat de aspidă :) http://www.youtube.com/watch?v=sC5-ZFPzOZY sau Mult te rog, iți fac ispită, vrednic fabulist: zi-mi ceva de o Aspidă și de-un Vasilisc. Inima-i răzbită, sufletul ucis, de colți de Aspidă, ochi de Vasilisc. Phoenix. :)
pentru textul : cine-mi va deschide deImpresionant poem! Abia m-am intors din olanda - e un moment in care ma bucur ca sunt viu, citind asa ceva. Fara false laude. Nu mai dau penite. Considerati ca le aveti, pentru aceste versuri, pe toate. Dancus
pentru textul : colivia de oțel deEmoţionant, sensibil text! Mulţumim pentru că ai venit la cenaclu şi te mai aşteptăm cu drag!
pentru textul : Virtualia în real deîn strofa a doua ai un typo (sau o licență??) la „anoherete”
pentru textul : poezie multilateral dezvoltată deVersul "cum împânzeau Pământul cu iubire" mi se pare prea denotativ. Cred ca iubirea trebuie sugerata, la fel implinirea. Suna destul de bine. Nu trebuie neaparat sa scrii la persoana a treia. Eu cred ca citatul lui Bobadil ar atrage atentia asupra verbului "a relata". Ideea este chiar aceea a conotatiei. Scrii la persoana intai pentru ca pana la urma tu simti toate cele... dar trebuie redate astfel incat sa treaca dincolo de simpla relatare. Versurile "incriminate" (4 si 5) chiar asta fac ... relateaza. Poti sa schimbi persoana in versurile alea, nu cred ca va folosi la ceva. Parerea mea... Ialin
pentru textul : re-Facerea deNici vorbă de-a suprima ultimul vers! Eu am propus doar o altă formă și nu sunt de acord defel cu eventuala sa suprimare!
pentru textul : erotușe deCât privește comentarii de tipul celui de mai sus, mă abțin să mai răspund acestor imberbi lipsiți de pudoare la o adică și față de părinții lor. Neînsemnați, ei au impresia că lumea a apărut în jurul datei când le-a dat lor părul la subsuoară.
placut
pentru textul : aspacardin sau nopţi nedormite deAm o nelămurire: "perpetuele" e în românește? Ai două cuvinte care nu merg în text: semiboltire și fisiuni. În rest, e frumos poemul.
pentru textul : perpetue întoarceri spre tine deFelicitari pentru traducere! E o poezie deosebita cu o capacitate rara: nu numai de a crea o atmosfera stranie, devastatoare interior/exterior, ci si de a-si translata citittorul in alta parte (personal m-am gandt la Cioran) mai ales cu metafora ultimei strofe: "Je connais bien ces environs, (...) et parfois même le silence est la trajectoire balistique du premier mot." un silence de mortes, un silence qui tue. silence et solitude
pentru textul : La température, c'est de la poudre à canon deAnca, dacă ai citi agale toate cele ai vedea cât de rar am acceptat să modific, și am făcut asta și NUMAI când și în mine însămi am simțit că celălalt are dreptate. Tu vezi ce scrii aici, mai jos? E limpede că ești departe de a mă cunoaște, dar a o vedea pe reala Ela. Mulțumesc.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui deAdrian, multumesc pentru prezenta, intotdeauna alaturi... Ioana, asa pare sa fie. In ce priveste contul, multumesc, dar important este si ce scriu eu sub el, nu?!
pentru textul : Salina din compotieră deDomnule Titarenco, cu tot respectul, nu cred că este corect deontologic să-mi atribuiți "evidențe" ori "probabilități" asupra cărora nu m-am pronunțat. În plus, expresia domniei voastre "hai să fim serioși" nu este un argument științific, la fel cum nici a mea, "unii teologi", nu este; dar nu cred că este locul aici pentru prea multă acribie. Genitivul, da, vă dă dreptate. La fel și termenul de "revelație" în accepțiunea simplistă pe care i-o oferiți. Cer scuze pentru îndrăzneală și vă salut călduros.
pentru textul : Apocalipsa dupa Dancus devezi, cata adanc in regulamentul acela al tau...in mod sigur voi fi incalcat macar cateva paragrafe babane postand "candiru" ori commentul de mai sus, ori cine stie ce pe situl tau, ograda ta personala, unde soldateii marsaluiesc in ritmul diktat de tine...sublimul lor profet. si daca gasesti "n" incalcari de Regulament, nu ezita, contraventioneaza-ma, penalizeaza-ma, fa-ma sa inteleg cine e seful p-aci, cine poarta cascheta si striga "dreepti! 'nainte maaars!" pana la urma ai dreptate: esti un inginer, un om educat sa gandeasca si sa actioneze pe baza de legi fixe. ce treaba ai putea tu avea cu lumea, vai! atat de inconsistenta dar totusi mladioasa la spirit a..."boetilor". dragii de ei viseaza la stele, iar un militian gusat ii paste ca pe miei!
pentru textul : nimic artificial deai reuşit din versurile mai multor poezii - pe unele am satisfacţia că le-am recunoscut la prima citire (o să fac doar câteva exemplificări: "şi aşa cum aduc zorii fluturele la gura fântânii"/ "din cartea profeţilor", "atingerile mele sînt la fel ca măceaşa de august/"din cartea eclesiastului", "... clipeala de ochi măsoară lumina ca s-o aşeze în oale"/"din cartea proerbelor") - să faci un poem care are aerul că îşi cară metaforele în spate, cu acuitate, un ansamblu cu sens din care se deznoadă sensuri, o pătură lirică cu care înveleşti cititorul, îl aduci la cald, el simte cum duhneşti a cerneală...
pentru textul : pasăre albă dene-ai introdus în natură, fie ea spânzurată ori nu, apoi, mai aproape, în natura interioară cu un aer ca o pasăre albă. pentru ingeniozitate şi lucrul bine făcut, nu pot decât să apreciez!
Alex. Un poem interesant străbătut de o cărare care împarte două lumi printre care îţi este teamă să treci spre crepuscul sau că vei fi uitat în acel loc. "apoi ne-am trezi celălalt. chiar în colţul opus/precum un val care se umple pe sine cu apă" Şi mai sunt multe de spus. Am citit cu plăcere.
pentru textul : poem de alungat singurătatea detext bun, chiar daca eu as renunta la acel "lasa-ma", "lasa-ma". cam prea feminin-o panseist. in rest, daca autorul ar mai scoate din cuvinte, e pe drumul cel bun
pentru textul : intersection deMultumesc Costin. Esti darnic cu aprecierile. Personal cred ca mai este de lucrat la acest text dar am vrut sa il imortalizez asa deocamdata.
pentru textul : poetul III deLa matale, domnule bobică, când e albă nu e neagră și când e neagră nu e de nici o culoare. stai ca puștiul la margine de baltă și arunci cu pietre după broaște. masa mea de scris e în mijlocul creației lui Dumnezeu, undeva sub bolta unei nopți liniștite de Noiembrie în Georgia, o noapte care te face să-ți pleci genunchiul înaintea Lui - acesta este cadrul poeziei mele, un scriptorium cosmic, unde vorbești cu natura, cu sufletul tău și cu Creatorul. dacă mătăluță ești undeva în vreo tavernă mohorată din Ciulnița, ieși puțin afară, trage o gură de aer proaspăt și apoi revino pe text. iar dincolo de astronomie există un oraș care n-are trebuință de lumina soarelui ziua, nici a lunii noaptea, lumina lui (făclia lui) fiind Mielul. Apocalipsa 20. La astea meditam eu la masa mea abstractă de scris, dar nu cred că ai cunoștință de asemenea subiecte. Oricum, merci de trecere.
pentru textul : Scriptorium deer. randul trei 'completez' nu 'complez' să fiu iertată
pentru textul : Noapte bună, copii dedescântec în versuri, marca Ion Barb...
plăcut. secvenţe de timp trecute de la un ochi la altul,viaţa-o clipită- şi, "va cutremura timpul în mine".
aici: "moartea se va depune pe suflet
pentru textul : viaţa nu e doar un descântec deca praful pe singurul sicriu din cavou", interesantă ideea sufletului "sicriu în cavou", doi în unu',perpetuu.
o poezie cu mesaj. citit cu plăcere.
Actaeon, e o localitate dupa care jinduiesc toata iarna; acolo am vazut prima oara copaci de leandri in drumul spre faleza cind ieseam cu Boba (un biet caine, a murit deja) sa alergam la 6 dimineata; faceam un ocol sub mirosul acela de vara, mare si leandri pina in dreptul unui arbore mare de piper...dar asta e alta poezie.
pentru textul : confesiune devoi privi deasupra aprind aceasta lumanare in mine copacii toti sunt goi si inalti tacerea n are nevoie de lumini de ceara albul sau e atat de cald in palmele mele intunericul o infinita icoana ps: mi a placut, bravo!
pentru textul : Icoana decred că mi-ar fi plăcut să insiști mai mult pe descrierea voastră, nu pe acțiune. chiar m-a frapat cuvântul "costeliv", e foarte expresiv.
pentru textul : noaptea la sfat... deHai să vorbim „academic”. „Gaşcă” (nu în sens peiorativ) = „paradigmă”; adică, în sensul cel mai larg, poate fi definită drept „o constelaţie de convingeri, valori şi metode împărtăşite de membrii unei anumite comunităţi” (dicţionar).
pentru textul : După-amiaza unui hierofant deCum subsemnatul are propria paradigmă (ca subiect “colectiv -individual” – se poate şi aşa ceva, de ce nu?) îmi permit să bântui pe diverse sit-uri de tip “hermeneia”, “agonia”, “club literar”, “Fdl”, etc. fiecare cu “paradigm” lui care îl individualizează de altele. Şi, uneori, să mă distrez. Sau, alteori, să urmăresc câte un autor preferat (este cazul şi al lui Cozan, dar şi al altora care postează în diverse locuri) pentru a vedea cum e receptat şi în ce mod reuşeşte să-şi impună propria “ paradigmă” (atunci când o are). Ori, în cazul lui Cozan, nu pot fi bănuit că nu îl apreciez. Asta nu înseamnă că, atunci când nu-mi place ceva (ce paradigm mea!?) din ceea ce postează nu trebuie să-mi spun părerea. Mai ales acolo unde, orice ar posta, trezeşte numai….(care, după umila mea părere) nu-i prea serveşte.
Mulţumit de răspuns?
sună cam popesc, iertat să-mi fie, sper să nu aluneci pe panta asta că nu te mai oprești până la Fundata și apoi dă-i bătaie până jos la Brașov mamă ce de mai peisaje!
pentru textul : Balanța cu fluturi deeu cred că tu poți mai mult decât această dogmă fie ea și (aici completează ce vrei tu)
cred, ca și Aranca, ca titlul propus de ea, este unul potrivit, deși văd că deja te-ai conformat.
pentru textul : Cafea cu noapte deAm înteles mulțumesc mult pentru sfaturi, eu ataâta pot mă opresc aici,succes încontinuare.
pentru textul : Nu văd ce auzi tu dese scrie "e-o" si cind reciti, se aude cum zici tu ca vrei.
pentru textul : până la capătul... denu se ridică la înălțimea așteptărilor mele astă-seară. în plus, multe diacritice lipsă pe cm pătrat. pune și tu data în italice. estetic vorbind.
pentru textul : Iarna dePagini