O simpla lecturare a textelor acestui autor sint edificatoare. Ceea ce ma frapeaza este ca pentru alti membri normele regulamentului sint de stricta interpretare, un simplu m_tii fiind suficient pentru a atrage o furtuna de dezaprobare, in timp ce acest text cu un caracter evident pornografic/ obscen, este de-a dreptul ovationat. Refaceti in cazul acesta regulamentul, introduceti de pilda o formulare de genul: textele editorilor sint exceptate de la aceste reguli si cel putin stim la ce sa ne asteptam.
sunt de acord ca mai este pana la literatura....:)
dar uneori apreciez textul brut, fara pretentii de literatura. poate gresesc.
sigur, asta e un site de literatura. dar cred ca poate fi apreciata si decizia de a scrie, pur si simplu, despre ceva. idei sunt, pasaje surprinzatoare sunt, oricum. cel putin pentru mine.:
"În spital exista şi o biserică (şi altare pe alei pentru lumânări) unde am mers împreună cu unele paciente. Biserica era amplasată într-un colţ mai retras, într-o casă, şi în faţă exista un pavilion-umbrar decorativ. Acolo am văzut odată un pacient care se ruga la înghesuială cu ceilalţi, abia rezistând din cauza salivaţiei abundente." sau:
"Profesorii de la facultate îmi puneau întrebări. Singurătate în propriul trup. Hipotensiune ortostatică, ameţeli, slăbiciune la ridicarea din pat. Odată am alunecat şi m-am lovit cu capul de pardoseala spitalului." sau pasajul meu preferat:
"Medicii spuneau că trebuie să socializez. Îmi amintesc vânzătorii ambulanţi (nu toţi ţigani) şi produsele lor. Şi eu am cumpărat ceva odată sau am privit. Unii intrau chiar în clădire, îmi amintesc de unul care părea să se refere la mine ca la o prinţesă, metaforă care mi-aduce în minte alte lucruri neplăcute, fiindcă totdeauna în viaţă ceilalţi aveau grijă să îmi amintească trecutul întreg, tot drumul vieţii. Când eram mică mamaia mă numea prinţesa care nu are nimic, în limba germană prinţesa de Habenicht, fiindcă ea lucrase, spunea, la o grădiniţă bilingvă.
Chiar şi infirmiera care spunea că eu sunt rea când am vomat m-a numit odată aşa şi apoi am văzut că s-a reprofilat, devenind vânzătoare de clătite dulci."
dincolo de aerul naiv cu care e tratat textul, de carentele pe care le are in ceea ce priveste "vocea", adresarea, cred ca e de remarcat atitudinea cu care e scris, ceea ce a indemnat la scris si, pe undeva, cum (sper) am evidentiat in citatele de mai sus, chiar o atitudine poetica.
măcinare, la propriu şi la figurat, asta îmi induc mie termenii anume aleşi ai acestui haiku. drept pentru care spun că a reuşit să ajungă la destinaţie!
Corina, cum am mai spus de vreo două(zeci) [de] ori, nu-mi stă deloc în caracter să rescriu (în viziunea mea, fireşte) texte ale altor autori, dar aici, fiind vorba doar despre inadvertenţa timpurilor verbelor, şi nu a esenţei, îmi permit o încercare, fără pretenţia ca să ţi-o însuşeşti:
"
azi-noapte
ţi-am învelit uşor ochii.
adormiseşi cu ei deschişi
spre craterul Donna
şi-ntregul univers se strecura,
se foia
în ei după toate legile fizicii
în zori,
după ce ursa mare şi cea mică
îşi agăţaseră cuminţi roţile în cer,
i-am închis.
să nu dea în ei soarele
care în vis
se făcea că apune în altă parte".
Şi aici "să nu dea în ei soarele", pentru firescul expresiei, aş spune "să nu dea soarele în ei".
Cu cele mai bune intenţii,
noroc,
sănătate,
bani,
horoscop,
ceas bun
etc
etc
nu mai ştiu cum era înainte ca să pot compara. în orice caz nu îmi place cum sună "umbre de copaci". prea comun după părerea mea.
dacă vrei să poţi dialoga cu cititorii pe variante probabil că ar trebui să le laşi pe amîndouă sau amîntrei. sau una din ele să fie "tăiata" cu tag-ul strike. adică să o încadrezi între <s> şi </s>
un poem remarcabil!
îşi merită pe deplin peniţele, eu nu pot decât să admir simplitatea aparentă şi să învăţ.finalul este copleşitor, îţi lasă un gol care muşcă.
felicitări , Paul.
Cristina, diacriticele, sau lipsa lor, au rolul de a ajuta (sau de a incurca), iar ele pot fi folosite atunci când prezinţi soluţia (exp: deşirări). Răspunsurile tale sunt corecte (doar la 3 elmentele soluţiei sunt invers - iad, apoi rai - dar asta nu prea are a face). Felicitări, cu atât mai mult pentru rezolvarea nr 7. Dacă o faci corect şi pe 4, prezint omagii :).
ah, e vina mea ca m-am exprimat un pic confuz. remarcate am si vrut sa zic :)) nu stiu cum mi-a scapat. scuze! largire inseamna sa apara mai multe texte acolo, sa fie un fel de "imbold" sa se posteze texte calitative. asta va duce, cred, si la o interactivitate crescuta. fluenta inseamna sa se schimbe mai des, sa curga adica, de-asta am pus " ". apoi la 3 am gresit anticipand deschiderea " , era, de fapt special "articol", adica pus special pe prima pagina, ilustrat etc. de fapt 3. e continuarea lui 1. sunt foarte obosita si posibil nu am coerenta necesara, daca mai ai nelamuriri, ma voi stradui sa (ma) explic.
nu prea vad legatura cu titlul (destul de bine determinat). in strofa a treia exista o cacofonie. strofa din mijloc aduce o imagine excelenta. pacat de restul
pentru mine e o mare bucurie semnul tău de bine. Povestea asta a fost scrisă așa, mai mult ca experiment și mă bucur tare că a plăcut. Voi reveni, poate, și cu alte povestiri din această bătătură a Măriei lu Codin, sau din altă bătătură, om vedea:)
Of, mult zgomot pentru nimic. Vă mulțumesc celor care mi-ați răspuns dar trebuie să fac o precizare! Nu am aruncat nici o piatră. Mi-am spus o părere sinceră, pe care nu ați acceptat-o. Avea legătură doar cu primul vers. Atât! Că e bună poezia, că nu , treaba ei. Dar eu nu ironizez gratuit pe nimeni, până nu mi se răspunde în doi peri chiar de către editorii hermeneia. Profetul; " eu zic să te duci să te cauți" Aranca " fără a ști să mergi cu bicicleta" și alții... nu are rost să enumăr comentariile. Acestea fiind zise, la o părere sinceră în subsolul unui text, editorii ar trebui să nu se mai creadă Dumnezei și să accepte și părerile muritorilor de rând. Altfel, tot efortul pt acest site literar este în zadar. Dacă după fiecare propoziție vor exista km de comentarii aberante, ca să i se scoată ochii celui care a deschis gura, mai bine să tăcem toți și să scriem ceea ce putem fiecare. Mulțumesc încă o dată și succes tuturor!
NU caut dinadins, dar pentru că Paul nu a găsit 'cusur tehnic' acestui text, iată îi găsesc eu două
1/ maimuțele infrigurate
2/ cei prea mulți de 'să'
să nu mai găsești nimic
să atingi orb temple mucegăite
să te crezi zeu al mării
să intri în deșert
să te întorci absent
să treceți mai departe
să fi fost totul un timp
... și să fi fost un poem mai inspirat, mai că era ceva. Ideea este super, la lucrare ca să (din nou!) zic așa, ar mai trebui .... lucrat!
Să (iar) auzim de bine.
Ela, am înțeles mesajele tale și printre rânduri, și printre cuvinte. Voi ține cont de ele. Te rog, lasă deschisă fereastra aceasta. Către Artă, oricare ar fi. Abia aștept să ne recitim. Îți mulțumesc.
am încercat să citesc dar, din cauza redactării (mă refer la spațiile dintre cuvinte, care ba sunt prea mari, ba deloc) am înaintat cu viteza unei căruțe pe un drum desfundat. știu că o corectare necesită efort și timp...dar ar fi bine dacă le-ați găsi. e păcat de text.
În jurul lor cancerul se întindea în toată splendoarea lui
Lăsând mucegaiul să le pătrundă în oase
Ca într-un paradis de smoală bărbatul şi femeia
Împărţeau acelaşi colţ de perete negru
Cum erau priviţi de sus
Adam se purta pe sine într-un coif de hârtie neperforat – un lunatic
În timp ce Eva cocheta sub un bandaj din cârpă – aşa cum era scăpată din rai
Nu aveau nevoie de prea multă privire
Goliciunea le era suficientă pentru a se îmbrăţişa
Totuşi
De atâta durere şi mirare Iacob îşi urca singur scările
de parcă ar fi o distanţă astronomică între anul care tocmai s-a dus şi cel în care tocmai am păşit cu amintirile, cu firele albe, cu gogoşile pufoase, cu genele grele de somn, cu venele electrizate, cu tâmplele bătând...
se pare că trecerea a fost dificilă şi noul drum nu pare prea vesel. nostalgie combinată cu tristeţe, o nouă formulă chimică, un nou adn...
se pare că revenirea pe traiectorie este dată de zgomotul tramvaielor cu care viaţa merge mai departe.
mi-a plăcut mult acest ritm de samba. vioi de melancolic!
este un caleidoscop, un joc al formelor, un peisaj in continua schimbare, in functie de unghiul subiectiv/obiectiv al privitorului. poem in proza, fara acces deschis la semnificatii, deci, la fel de posibil, arta pentru arta. prestidigitatie literara care imi place. are modestia de a recunoaste ca nu vrea sa puna o problema grava metafizica :), dar suna. oh yeah. teama de tacere cu orice pret. aprecierile mele.
Da, aici am citit un poem scris cu nerv. Imi amintesc de o discutie pe care am avut-o acum cativa ani buni la o cafea cu unul dintre membrii marcanti ai noului val douamiist, desi el e ceva mai batran chiar decat mine :-) Si dupa multe argumente pro si contra bazate exclusiv pe elemente de limbaj (evident nu ne intelegeam) am cazut amandoi deacord ca poezia trebuie sa aibe "nerv"... indiferent daca aceasta inseamna miscare, atitudine sau pur si simplu durere. Poemul acesta are din de toate cate ceva. Mai vad aici obiceiul Adei de a nu reveni pe text, obicei caracteristic orice ar spune oricine, unei varste superbe care, inevitabil, trece, ca o durere de masele. Unele pasaje ar merita rectificate, cel putin acela care aduce atat de mult cu "eu mor cu fiecare lucru pe care il ating...." (Nichita, Enghidu) Insa pentru acest frumos context poetic creat in jurul lui "asa ca mine si ca tine", rotund, simplu si sincer eu iti acord o penita de apreciere. Si poate ca, in viitor vei mai reveni pe texte, Ada. Pana cand vei ajunge sa stapanesti un teritoriu pe unde umbla, eu nu i-am vazut niciodata, doar am auzit vorbindu-se despre ei, inorogii. Andu
Short stories nu depășesc în general 10000 de semne, au o anume constituție în care centrele de interes și greutate de fapt se găsesc în final (acolo unde eu vorbeam de "poantă" dar nu în sens peiorativ), ca de exemplu la Ray Bradbury sau Fredric Brown. Bineînțeles că textul tău nu e sf dar dau ca exemplu acest gen convinsă fiind că multora dintre cititori le-a trecut mai degrabă texte de astea prin mână. Deși cel mai scurt text (short short stories) despre care nu mai știu dacă depășea 10 rânduri, a fost unul cu o invazie a extratereștrilor care însă nu au suportat atmosfera terriană: aterizaseră pe lamă de cuțit ce toca ceapă... Genul acesta de flash fiction nu este abandonat la ora actuală, nu poate fi numit demodat, s-a practicat și se mai practică încă de pe vremea când nu se știa (și se țineau intense dezbateri) dacă genul sf e meanstream sau nu ("prietenii știu de ce" spun asta) cel puțin în cenaclurile studențești din tinerețea lui Cristian Tudor Popescu (cel care multă vreme nu recunoștea că mediul sf a fost cel în care a debutat literar, cred eu că doar din snobism). Poate voi avea timp să prezint într-o zi un autor interesant de gen de la noi, extrem de talentat și mai ales apreciat, dar asta e altă poveste... Să revenim la textul tău! Finalul "maturizat" prin așa-zisa "poantă" (se poate citi cheia întregului text), se găsește în rândurile: "Și fotografia: jumătate din el în fața unei ceainării din Oxford, el privind undeva în dreapta; o încadrare ciudată, el și copertina roz bonbon pe care scrie „Little secrets”, în albastru aprins, te inundă culorile privind fotografia asta, știu bine că e făcută de o femeie, totul e perfect rotund, totul e perfect rotund știe bine și el, o știu și eu. Când primești fotografia cuiva te întrebi cine a făcut-o, altfel n-ai nici o șansă să deosebești subiectul. Și uite mică, sprijinită de piciorul lui, și umbrela mea. Plouă în București, iar in Oxford e soare; cineva mă prinde într-un fir nevăzut de umbră, cu mâini umede și cu obraji de ceară. Dați-mi un labirint." Pentru că întreaga ta goană prin ploaia orașului (ploaia fiind o metaforă interesantă), o goană protejată de altfel, în taxi, tipică structurii tale ("Sunt prea rațională. Mă bazez mai mult pe statistici"), din care remarci detașată existența celorlalți, precum și disperarea cronicizată de a nu avea umbrela proprie (asta e o altă metaforă frumoasă) se cristalizează într-o propoziție clară: "Și uite mică, sprijinită de piciorul lui, și umbrela mea." Mi-ar place să îți pot citi și texte de gen evitând persoana I singular și atunci sigur stilul confesiv (gen pagină de jurnal de care te-am "acuzat") ar dispare. Mai mult, având în vedere feeling-ul tău pentru engleză, mi-ar mai place să traduci propriile tale texte în engleză și să le oferi chiar magazinelor de gen (de ex. "SmokeLong Quarterly). Mai am răbdare și încredere. PS Nu m-ai păcălit în ceea ce privește Vatra și Labirintul, mă alintam și eu imaginându-mi un traseu concret, comun la amândouă, tocmai să nu dau verdictul de sf textului pentru că nu e cazul.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
adrian, asteptam volumul asta. ma bucur ca se intampla. imi place si titlul si grafica copertei. iti tin pumnii si cat mai multi cititori!
pentru textul : Un an + pe Hermeneia deO simpla lecturare a textelor acestui autor sint edificatoare. Ceea ce ma frapeaza este ca pentru alti membri normele regulamentului sint de stricta interpretare, un simplu m_tii fiind suficient pentru a atrage o furtuna de dezaprobare, in timp ce acest text cu un caracter evident pornografic/ obscen, este de-a dreptul ovationat. Refaceti in cazul acesta regulamentul, introduceti de pilda o formulare de genul: textele editorilor sint exceptate de la aceste reguli si cel putin stim la ce sa ne asteptam.
pentru textul : keep my secret well desunt de acord ca mai este pana la literatura....:)
dar uneori apreciez textul brut, fara pretentii de literatura. poate gresesc.
sigur, asta e un site de literatura. dar cred ca poate fi apreciata si decizia de a scrie, pur si simplu, despre ceva. idei sunt, pasaje surprinzatoare sunt, oricum. cel putin pentru mine.:
"În spital exista şi o biserică (şi altare pe alei pentru lumânări) unde am mers împreună cu unele paciente. Biserica era amplasată într-un colţ mai retras, într-o casă, şi în faţă exista un pavilion-umbrar decorativ. Acolo am văzut odată un pacient care se ruga la înghesuială cu ceilalţi, abia rezistând din cauza salivaţiei abundente." sau:
"Profesorii de la facultate îmi puneau întrebări. Singurătate în propriul trup. Hipotensiune ortostatică, ameţeli, slăbiciune la ridicarea din pat. Odată am alunecat şi m-am lovit cu capul de pardoseala spitalului." sau pasajul meu preferat:
"Medicii spuneau că trebuie să socializez. Îmi amintesc vânzătorii ambulanţi (nu toţi ţigani) şi produsele lor. Şi eu am cumpărat ceva odată sau am privit. Unii intrau chiar în clădire, îmi amintesc de unul care părea să se refere la mine ca la o prinţesă, metaforă care mi-aduce în minte alte lucruri neplăcute, fiindcă totdeauna în viaţă ceilalţi aveau grijă să îmi amintească trecutul întreg, tot drumul vieţii. Când eram mică mamaia mă numea prinţesa care nu are nimic, în limba germană prinţesa de Habenicht, fiindcă ea lucrase, spunea, la o grădiniţă bilingvă.
Chiar şi infirmiera care spunea că eu sunt rea când am vomat m-a numit odată aşa şi apoi am văzut că s-a reprofilat, devenind vânzătoare de clătite dulci."
dincolo de aerul naiv cu care e tratat textul, de carentele pe care le are in ceea ce priveste "vocea", adresarea, cred ca e de remarcat atitudinea cu care e scris, ceea ce a indemnat la scris si, pe undeva, cum (sper) am evidentiat in citatele de mai sus, chiar o atitudine poetica.
e discutabil, sigur :)
pentru textul : Gărzile negre demăcinare, la propriu şi la figurat, asta îmi induc mie termenii anume aleşi ai acestui haiku. drept pentru care spun că a reuşit să ajungă la destinaţie!
pentru textul : Haiku demultumesc de atenţionare!
pentru textul : cândva dezbinând deCorina, cum am mai spus de vreo două(zeci) [de] ori, nu-mi stă deloc în caracter să rescriu (în viziunea mea, fireşte) texte ale altor autori, dar aici, fiind vorba doar despre inadvertenţa timpurilor verbelor, şi nu a esenţei, îmi permit o încercare, fără pretenţia ca să ţi-o însuşeşti:
"
azi-noapte
ţi-am învelit uşor ochii.
adormiseşi cu ei deschişi
spre craterul Donna
şi-ntregul univers se strecura,
se foia
în ei după toate legile fizicii
în zori,
după ce ursa mare şi cea mică
îşi agăţaseră cuminţi roţile în cer,
i-am închis.
să nu dea în ei soarele
care în vis
se făcea că apune în altă parte".
Şi aici "să nu dea în ei soarele", pentru firescul expresiei, aş spune "să nu dea soarele în ei".
Cu cele mai bune intenţii,
noroc,
sănătate,
bani,
horoscop,
ceas bun
etc
etc
al d-voastră
pentru textul : Twilight desubsemnat.
sa te gasesc si sa-ti citesc versurile. eheiii, cu parul inca umed de saruturi! :)
pentru textul : viața ca o dâră stacojie deexcelentă poezie. eu nu i-am găsit defecte.
pentru textul : iubirea între oglindă și zid denu mai ştiu cum era înainte ca să pot compara. în orice caz nu îmi place cum sună "umbre de copaci". prea comun după părerea mea.
pentru textul : ascultând ploaia dedacă vrei să poţi dialoga cu cititorii pe variante probabil că ar trebui să le laşi pe amîndouă sau amîntrei. sau una din ele să fie "tăiata" cu tag-ul strike. adică să o încadrezi între <s> şi </s>
un poem remarcabil!
pentru textul : autumn music 2 deîşi merită pe deplin peniţele, eu nu pot decât să admir simplitatea aparentă şi să învăţ.finalul este copleşitor, îţi lasă un gol care muşcă.
felicitări , Paul.
Silviu, mh, nu chiar, dar au elemente comune.
Cristina, diacriticele, sau lipsa lor, au rolul de a ajuta (sau de a incurca), iar ele pot fi folosite atunci când prezinţi soluţia (exp: deşirări). Răspunsurile tale sunt corecte (doar la 3 elmentele soluţiei sunt invers - iad, apoi rai - dar asta nu prea are a face). Felicitări, cu atât mai mult pentru rezolvarea nr 7. Dacă o faci corect şi pe 4, prezint omagii :).
pentru textul : Antoverb (provocare lingvistică) deah, e vina mea ca m-am exprimat un pic confuz. remarcate am si vrut sa zic :)) nu stiu cum mi-a scapat. scuze! largire inseamna sa apara mai multe texte acolo, sa fie un fel de "imbold" sa se posteze texte calitative. asta va duce, cred, si la o interactivitate crescuta. fluenta inseamna sa se schimbe mai des, sa curga adica, de-asta am pus " ". apoi la 3 am gresit anticipand deschiderea " , era, de fapt special "articol", adica pus special pe prima pagina, ilustrat etc. de fapt 3. e continuarea lui 1. sunt foarte obosita si posibil nu am coerenta necesara, daca mai ai nelamuriri, ma voi stradui sa (ma) explic.
pentru textul : Noutăți în pagina de profil deidee-suflu-originalitate.
mi-a adus o mare bucurie lectura unui text pe placul meu!
pentru textul : niciploaia denu prea vad legatura cu titlul (destul de bine determinat). in strofa a treia exista o cacofonie. strofa din mijloc aduce o imagine excelenta. pacat de restul
pentru textul : strada mea cu pielea prăfuită depentru mine e o mare bucurie semnul tău de bine. Povestea asta a fost scrisă așa, mai mult ca experiment și mă bucur tare că a plăcut. Voi reveni, poate, și cu alte povestiri din această bătătură a Măriei lu Codin, sau din altă bătătură, om vedea:)
pentru textul : Povestiri de aci din bătătura Măriei lu Codin deacademia română?!! ha! am mai scris despre gluma asta prin unele comentarii. de ce să le scriu? știu să citească?
pentru textul : scrisori imaginare deOf, mult zgomot pentru nimic. Vă mulțumesc celor care mi-ați răspuns dar trebuie să fac o precizare! Nu am aruncat nici o piatră. Mi-am spus o părere sinceră, pe care nu ați acceptat-o. Avea legătură doar cu primul vers. Atât! Că e bună poezia, că nu , treaba ei. Dar eu nu ironizez gratuit pe nimeni, până nu mi se răspunde în doi peri chiar de către editorii hermeneia. Profetul; " eu zic să te duci să te cauți" Aranca " fără a ști să mergi cu bicicleta" și alții... nu are rost să enumăr comentariile. Acestea fiind zise, la o părere sinceră în subsolul unui text, editorii ar trebui să nu se mai creadă Dumnezei și să accepte și părerile muritorilor de rând. Altfel, tot efortul pt acest site literar este în zadar. Dacă după fiecare propoziție vor exista km de comentarii aberante, ca să i se scoată ochii celui care a deschis gura, mai bine să tăcem toți și să scriem ceea ce putem fiecare. Mulțumesc încă o dată și succes tuturor!
pentru textul : Tetley deNU caut dinadins, dar pentru că Paul nu a găsit 'cusur tehnic' acestui text, iată îi găsesc eu două
1/ maimuțele infrigurate
2/ cei prea mulți de 'să'
să nu mai găsești nimic
pentru textul : dialog cu mirabeau desă atingi orb temple mucegăite
să te crezi zeu al mării
să intri în deșert
să te întorci absent
să treceți mai departe
să fi fost totul un timp
... și să fi fost un poem mai inspirat, mai că era ceva. Ideea este super, la lucrare ca să (din nou!) zic așa, ar mai trebui .... lucrat!
Să (iar) auzim de bine.
așa cum ne-ai obișnuit deja, un poem de nota zece.
pentru textul : Abraam, regele, a spus: deam înțeles: toate acele lucruri care - t.a.l.c.
pentru textul : t. a. l. c. deEla, am înțeles mesajele tale și printre rânduri, și printre cuvinte. Voi ține cont de ele. Te rog, lasă deschisă fereastra aceasta. Către Artă, oricare ar fi. Abia aștept să ne recitim. Îți mulțumesc.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deam încercat să citesc dar, din cauza redactării (mă refer la spațiile dintre cuvinte, care ba sunt prea mari, ba deloc) am înaintat cu viteza unei căruțe pe un drum desfundat. știu că o corectare necesită efort și timp...dar ar fi bine dacă le-ați găsi. e păcat de text.
pentru textul : căciula cu patru bilețele deun joc cu obiecte in care angelicul si pamantescul se intrepatrund.
pentru textul : Muzeul particular deÎn jurul lor cancerul se întindea în toată splendoarea lui
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 21 deLăsând mucegaiul să le pătrundă în oase
Ca într-un paradis de smoală bărbatul şi femeia
Împărţeau acelaşi colţ de perete negru
Cum erau priviţi de sus
Adam se purta pe sine într-un coif de hârtie neperforat – un lunatic
În timp ce Eva cocheta sub un bandaj din cârpă – aşa cum era scăpată din rai
Nu aveau nevoie de prea multă privire
Goliciunea le era suficientă pentru a se îmbrăţişa
Totuşi
De atâta durere şi mirare Iacob îşi urca singur scările
de parcă ar fi o distanţă astronomică între anul care tocmai s-a dus şi cel în care tocmai am păşit cu amintirile, cu firele albe, cu gogoşile pufoase, cu genele grele de somn, cu venele electrizate, cu tâmplele bătând...
se pare că trecerea a fost dificilă şi noul drum nu pare prea vesel. nostalgie combinată cu tristeţe, o nouă formulă chimică, un nou adn...
se pare că revenirea pe traiectorie este dată de zgomotul tramvaielor cu care viaţa merge mai departe.
mi-a plăcut mult acest ritm de samba. vioi de melancolic!
La mulţi ani, Nicholas, şi un timp mai bun!
pentru textul : new year samba deeste un caleidoscop, un joc al formelor, un peisaj in continua schimbare, in functie de unghiul subiectiv/obiectiv al privitorului. poem in proza, fara acces deschis la semnificatii, deci, la fel de posibil, arta pentru arta. prestidigitatie literara care imi place. are modestia de a recunoaste ca nu vrea sa puna o problema grava metafizica :), dar suna. oh yeah. teama de tacere cu orice pret. aprecierile mele.
pentru textul : Teama tăcerii deDa, aici am citit un poem scris cu nerv. Imi amintesc de o discutie pe care am avut-o acum cativa ani buni la o cafea cu unul dintre membrii marcanti ai noului val douamiist, desi el e ceva mai batran chiar decat mine :-) Si dupa multe argumente pro si contra bazate exclusiv pe elemente de limbaj (evident nu ne intelegeam) am cazut amandoi deacord ca poezia trebuie sa aibe "nerv"... indiferent daca aceasta inseamna miscare, atitudine sau pur si simplu durere. Poemul acesta are din de toate cate ceva. Mai vad aici obiceiul Adei de a nu reveni pe text, obicei caracteristic orice ar spune oricine, unei varste superbe care, inevitabil, trece, ca o durere de masele. Unele pasaje ar merita rectificate, cel putin acela care aduce atat de mult cu "eu mor cu fiecare lucru pe care il ating...." (Nichita, Enghidu) Insa pentru acest frumos context poetic creat in jurul lui "asa ca mine si ca tine", rotund, simplu si sincer eu iti acord o penita de apreciere. Si poate ca, in viitor vei mai reveni pe texte, Ada. Pana cand vei ajunge sa stapanesti un teritoriu pe unde umbla, eu nu i-am vazut niciodata, doar am auzit vorbindu-se despre ei, inorogii. Andu
pentru textul : big bang depentru a facilita un pic lectura, cred ca textul ar putea sa se debaraseze de prea multele ca-uri, constructiile sudate intutil de cratime ...
pentru textul : poem marin deShort stories nu depășesc în general 10000 de semne, au o anume constituție în care centrele de interes și greutate de fapt se găsesc în final (acolo unde eu vorbeam de "poantă" dar nu în sens peiorativ), ca de exemplu la Ray Bradbury sau Fredric Brown. Bineînțeles că textul tău nu e sf dar dau ca exemplu acest gen convinsă fiind că multora dintre cititori le-a trecut mai degrabă texte de astea prin mână. Deși cel mai scurt text (short short stories) despre care nu mai știu dacă depășea 10 rânduri, a fost unul cu o invazie a extratereștrilor care însă nu au suportat atmosfera terriană: aterizaseră pe lamă de cuțit ce toca ceapă... Genul acesta de flash fiction nu este abandonat la ora actuală, nu poate fi numit demodat, s-a practicat și se mai practică încă de pe vremea când nu se știa (și se țineau intense dezbateri) dacă genul sf e meanstream sau nu ("prietenii știu de ce" spun asta) cel puțin în cenaclurile studențești din tinerețea lui Cristian Tudor Popescu (cel care multă vreme nu recunoștea că mediul sf a fost cel în care a debutat literar, cred eu că doar din snobism). Poate voi avea timp să prezint într-o zi un autor interesant de gen de la noi, extrem de talentat și mai ales apreciat, dar asta e altă poveste... Să revenim la textul tău! Finalul "maturizat" prin așa-zisa "poantă" (se poate citi cheia întregului text), se găsește în rândurile: "Și fotografia: jumătate din el în fața unei ceainării din Oxford, el privind undeva în dreapta; o încadrare ciudată, el și copertina roz bonbon pe care scrie „Little secrets”, în albastru aprins, te inundă culorile privind fotografia asta, știu bine că e făcută de o femeie, totul e perfect rotund, totul e perfect rotund știe bine și el, o știu și eu. Când primești fotografia cuiva te întrebi cine a făcut-o, altfel n-ai nici o șansă să deosebești subiectul. Și uite mică, sprijinită de piciorul lui, și umbrela mea. Plouă în București, iar in Oxford e soare; cineva mă prinde într-un fir nevăzut de umbră, cu mâini umede și cu obraji de ceară. Dați-mi un labirint." Pentru că întreaga ta goană prin ploaia orașului (ploaia fiind o metaforă interesantă), o goană protejată de altfel, în taxi, tipică structurii tale ("Sunt prea rațională. Mă bazez mai mult pe statistici"), din care remarci detașată existența celorlalți, precum și disperarea cronicizată de a nu avea umbrela proprie (asta e o altă metaforă frumoasă) se cristalizează într-o propoziție clară: "Și uite mică, sprijinită de piciorul lui, și umbrela mea." Mi-ar place să îți pot citi și texte de gen evitând persoana I singular și atunci sigur stilul confesiv (gen pagină de jurnal de care te-am "acuzat") ar dispare. Mai mult, având în vedere feeling-ul tău pentru engleză, mi-ar mai place să traduci propriile tale texte în engleză și să le oferi chiar magazinelor de gen (de ex. "SmokeLong Quarterly). Mai am răbdare și încredere. PS Nu m-ai păcălit în ceea ce privește Vatra și Labirintul, mă alintam și eu imaginându-mi un traseu concret, comun la amândouă, tocmai să nu dau verdictul de sf textului pentru că nu e cazul.
pentru textul : Labirint de ceară decred că este vorba de artă, din câte îl știu pe Adrian. el își lucrează poemele la sânge!
pentru textul : Ruleta rusească dePagini