domnule lubov, forta poemului consta tocmai in substratul sau religios, radacina si pana la urma sensul artei e unul sacru, dezbracat de el isi pierde mare parte din sens eu tocmai de aceasta energie spirituala am fost impresionata sunt tragice aceste cuvinte /pe mine ea nu m-a văzut după chipul și asemănarea sa. /
Nu am vrut să intru în nici o polemică cu nimeni, doar că am primit un număr destul de mare de comentarii care afirmau că ceea ce scriu eu e sub orice critică (poate chiar așa o fi), iar când am cerut să mi se spună ce anume e rău nu am primit nici un ajutor, ci doar răspunsuri în doi peri cu aere de superioritate. Consider că merit mai mult respect, indiferent de calitatea sau lipsa de calitate a ceea ce am considerat că sunt creațiile mele literare. Scopul înscrierii mele pe Hermeneia a fost să învăț ceva și să îmi îmbunătățesc calitatea compozițiilor printr-o critică constructivă, nu să mi se demonstreze cine e mai tare și mai bun. Îmi cer scuze că m-am lăsat angrenat în această serie de comentarii și voi avea grijă ca pe viitor să discut doar la obiect, pe text, și să ignor orice comentarii provocatoare de discuții în contradictoriu. Scopul înscrierii mele pe Hermeneia a fost să învăț ceva și să îmi îmbunătățesc calitatea creațiilor literare. Mulțumesc.
oh, ba da. e plina cultura universala de exemple masculine "inalte". m-a necajit doar ca nu a fost in stare de gestul uriasului, ca oricare urias care se respecta. i s-a iertat, oricum.
eu pe 17 decembrie 1989 eram in Timisoara. de fapt 17 decembrie 1989 a fost intr-o duminica. cu o seara inainte am trecut cu tramvaiul de la gara pe linga casa lui Tokes, si pentru ca nu locuiam in perioada aceea in Timisoara (eram stagiar in Severin) nu am inteles de ce lumea vorbea susostind ceva mai ciudat decit de obicei. pentru ca de obicei tot incet se vorbea in tramvai. dar de data asta am simtit ceva suspect. un muncitor de la macazul din piata Traian ne-a explicat ce se intimpla. tirziu a mai venit un tramvai pentru Soarelui, unde mergeam noi. In seara aceea, 16 decembrie 1989, am auzit pentru prima data muncitorii scandind la FAEM „Jos Ceausescu”. atunci am zis ca pot sa mor de acum ca am auzit-o in final si pe asta. starea de frustrarea ajunsese in multi dintre noi la paroxism. a doua zi am trecut din nou prin acelasi oras prin care grupuri de oameni strigau tot felul de „jos” si toti oamenii se comportau in tramvai ciudat, aproape kafkian. era un amestec de spaima si bucurie. am traversat din nou orasul spre gara. mergeam spre arad. toata ziua am stat cu urechea la europa libera si vocea americii si schimbam impresii cu oamenii care veneau din diferite locuri. de data aceasta sentimentul ca ceva trebuie sa izbucneasca in curind era paroxistic. o stare si emotie si anticiparea super-endorfinizata. a doua zi, pe 18, am plecat spre timisoara din nou, atunci am participat la mitinguri si multe alte chestii, am vazut multe alte lucruri, si tot atunci era sa mor de mai multe ori. aveam 28 de ani si 6 zile. adica acum doua zeci de ani.
textul mi se pare de data aceasta subtire, aproape epuizat poate n-ar fi rau sa iti lasi ideile, imaginile sa se cristalizeze mai bine dar nu iti fa probleme, daca te consoleaza sa stii ca si eu mai scriu prost
E plăcut să constat că mă citeşti şi mă ajuţi să îmbunătăţesc.Aceasta, este una dintre primele mele poezii.Fiind prinsă în capcana emotivităţii mele, nu mi-a permis să observ stângăcia unor versuri,primilor paşi. Recunosc necesitatea modificării pe alocuri.Zis şi făcut.Ţi-aş mulţumi cu mai multe rânduri, dar nu vreau să pară o scrisoare. Cu stimă.
stimata doamna va multumesc pentru critici .imi pare rau ca dumneavoastra percepeti textul ca o autoironie. nu combat parerea dumneavoastra, poate e un text slab, asta e- platesc tribut faptului ca sunt prea sincera in poezie. imagini pretentioase? scuzati-mi indrazneala, sunt trairi,poate neinspirat transpuse, dar trairi sincere. pe un alt site l-am avut trecut la personala, poate am gresit sa-l postez aici ca poezie...
Şi revin cu o precizare de la sine înţeleasă şi adevărată: eu nu am fost niciodată o luptătoare. Cum adică să mă lupt? Şi cu atât mai mult în poezie...înseamnă că noi avem doar percepţii diferite asupra vieţii. Niciodată în viaţă nu am simţit nevoia să lupt sau să dovedesc ceva, nu am încercat să rup baricade sau să câştig simpatia sau admiraţia cuiva. Nu pot să joc teatru. Am trăit viaţa mereu firesc şi liniştit, fără exagerari inutile şi nu îi înţeleg pe cei care văd în viaţă o luptă sau în om un luptător. Am scris poezie doar pur şi simplu şi cred că starea poetică e la opusul oricărei stări de luptă. Am simţit doar nevoia să dăruiesc, să împărtăşesc altora din dragostea mea mare de oameni. Atât, nu pot fi ipocrită, nu pot inventa că am luptat cu ceva sau cineva fiindcă întreaga mea viaţă a fost opusul stării de agresiune sau luptă. Detest insultele absurde şi inutile şi de aceea m-am retras de pe acest site unde niciodată nu m-am luptat cu nimeni şi cu nimic, ca şi în restul vieţii. În general un poet nu se luptă cu nimic. Dar dacă încerci în viaţă să eviţi anumite rele, apar altele în mod sigur. Poate nu voi mai reveni, poate voi reveni...oricum nu are rost să am probleme inutile când nu merită deloc, fiindcă nimănui nu îi place ce scriu.
...dacă cineva ar spune despre atitudinea ta că este una specifică măgarilor, nu ţi-ar atacă persoana... Fii serios şi bărbat, Eugen! Susţine-ţi vorbele! Şi încearcă să nu te mai contrazici în doar zece pixeli pătraţi:
"Nici măcar dacă ai să o meriți. Nu se merită efortul". Sublim! Sau " Prefer să-mi văd de scris și nu de polemici sterile" -asta după ce ai scris tuturor vreo 15 comentarii, însumând vreo 3 pagini...
Cât despre vulgaritate - discutând despre x, nu poţi s-o faci fără să-i spui pe nume, nu-l înlocuieşti cu y. Dar nu mă aştept să înţelegi asta. La fel cum nu mă aştept să înţelegi că, în ceea ce priveşte literatura, eu nu fac eforturi. Nici într-un sens, nici în altul.
Şi cu asta, propun să ne oprim aici.
pi punct es: nu înţeleg de ce insişti să te semnezi după fiece comentariu, dacă numele tău apare sus, destul de vizibil, estetic şi albastru... Să fie oare vorba de supraaprecierea despre care pomeneai? Retoric întreb, evident.
Da, şi mai merge şi din perspectiva asta (de altfel, acesta e motivul pentru care am decis să-l folosesc):
"Nu se mai aude nimic.
Doar ledul încă." - fără "încă", s-ar păstra sută la sută reverberaţiile verbului din versul anterior [nu se mai aude nimic, doar ledul (se mai aude)]; aşa, cu "încă" ăla, procentul scade undeva pe la jumătate. Ceea ce este bine. Ideal ar fi să pun puncte de suspensie după "încă", dar detest să-mi termin textele în acest semn de punctuaţie. Din varii morive. Mulţam pentru reveniri!
Marea se afla intre Dumnezeu si noi. Unii o strabat, altii se ineaca.. Taietorul meu de sare sta in maruntaiele pamantului si TREBUIE ca are ochii albastri... Asa vad eu. Si uite, Vladimir m-a surprins in prelungiri de ganduri si mi-a tihnit asta..Am adaugat si eu cat m-am priceput..Calin, iti multumim. Pentru mine, personal, e un confort intelectual sa te citesc. Stiu ca Vladi nu se va supara ca am intervenit aici.
ba eu cred ca pe dupa sura te dai elian. de ce nu ne spui si noua ce ti se spune pe dupa sura. Alma macar a avut onestitatea sa ne spuna "Mi s-a spus". Tu continui sa ne ofensezi inteligenta afirmind dragalasenii de genul "text care [nu] merita" sau sa ma imiti pe mine (sau pe altii) cu "ai nevoie de evghenie, forță și vigoare", blah, blah, blah... si apoi te ascunzi strengareste spunind "și un zâmbet argintiu, cred că este cazul"... nu ne mai trebuie decit un lollypop si ajungem sa visam cu capul in iarba... eh... ce departe e boierismul.... si boieriii.... ce frumoasa e luna...
și din faguri va curge mierea celor ce vin. bună soluție pentru zămislire prin fagure ai ales. nu e numic mai ascuns decât ce se întâmplă acolo. bun poem, dorine. deși mereu îmi vine să-ți spun că ai mers prin stilul ăsta al scriiturii tale de am făcut eu bătături, cred că reușești să surprinzi și asta e mai important decât suspiciunile ceacâre.
Cred că are dreptate Alma, finalul e ratat, adică trebuie reaşezat :) Şi evită metaforele răsuflate, adică facile, la îndemâna oricui ( "mă pansez cu fiecare poem") Filmuleţul e simpatic şi cantabil! :)
Cred ca a fost intr-adevar mare caldura in noaptea cu pricina, judecand dupa savurosul schimb de amabilitati si sentimente contradictorii cu prietenii tai de pe site :) Prietenia este insa cu totul altceva si implica o gramada de aspecte... a nu se confunda cu amicitia, cu relatia la nivel de "cunostinta" etc... in prietenie mai intai oferi... e un soi de iubire mai speciala :) "laguna infometata"... pare un titlu de film prost sau de reclama la produse de patiserie... m-ai facut sa ma gandesc la gogoasa infuriata :)... desi, putin poetica exprimarea si deja abuzata, se intelege cumva recursul la "intoarcerea la laguna albastra". "lespedea apelor"... alaturare a doua calitati diferite (ceea ce este fix si ceea ce e dinamic) fara un motiv limpede. "cînd ne purtau inimile sus în turnul orologiului să ni le sfîșie clopotele pînă la ziuă"... o imagine frumoasa dar parca am mai citit undeva ceva asemanator. "pietrele umbrei"... ceva gen "lespedea apelor"... nu stiu de unde aceasta nevoia de disonanta. Finalul este in opinia mea slab si poate ca era vorba de lumină nu lumina.
Foarte frumos text. Surprinzator prin trecerea in registrul popular mioritic. Elementele populare aduc intotdeauna o prospetime aparte.
Am retinut :
"iar tu tăceai
şi nu te lăsai coborât printre noi"
"plânsu-te-ai plâns îndeajuns
pân-am tras noaptea pe fus"
"la nourii fauri cu guri de balauri"
Folosesti aici acea particularitate ardeleneasca a pronuntarii trecutului
s-o prăvălit, te-o smucit, i-o ridicat...
Este o scapare ? Daca este intentie, citeste inca o data textul si corecteaza : te-a îmbrăcat.
"şi-o ieşit alergându-te prin toată curtea până hăt" - cred ca ar trebui renuntat la pronumele personal -te. Eu am inteles din text ca batranul il alearga pe bebelus :)
Da, foarte mult dar nu pentru scurt metraje ci pentru viitorul meu volum. Te rog sa imi scrii ca sa discutam. Pe situl meu vei gasi o adresa de contact. Multumesc.
Un poem oglindă a unui interior frămîntat între întrebări și tăcere "la luminițele bradului de crăciun făcute cocoloș în mijlocul nopții" gata de a fi aruncate la coșul de gunoi în seara în care singurătatea e mai adîncă decît în orice altă seară, nici astăzi nu vei primi răspuns "întrebărilor mele dumnezeu le oferea fursecuri și o tavă mare cu sărățele de casă albastre" și dacă ești un om norocos cineva va pluti alb în marea de sepia, cineva care știe "pe de rostul"... "apoi tăceam și despicam buturugile anilor noștri mai departe..."
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
domnule lubov, forta poemului consta tocmai in substratul sau religios, radacina si pana la urma sensul artei e unul sacru, dezbracat de el isi pierde mare parte din sens eu tocmai de aceasta energie spirituala am fost impresionata sunt tragice aceste cuvinte /pe mine ea nu m-a văzut după chipul și asemănarea sa. /
pentru textul : toate oasele deVio.B, mi-e greu să răspund unor semne fără identitate.
pentru textul : stingerea denu stiu ce sa zic. credibil inceputul, faina imaginea finala, dar parca-parca m-am simtit ca o barca
pentru textul : fără cuvinte deNu am vrut să intru în nici o polemică cu nimeni, doar că am primit un număr destul de mare de comentarii care afirmau că ceea ce scriu eu e sub orice critică (poate chiar așa o fi), iar când am cerut să mi se spună ce anume e rău nu am primit nici un ajutor, ci doar răspunsuri în doi peri cu aere de superioritate. Consider că merit mai mult respect, indiferent de calitatea sau lipsa de calitate a ceea ce am considerat că sunt creațiile mele literare. Scopul înscrierii mele pe Hermeneia a fost să învăț ceva și să îmi îmbunătățesc calitatea compozițiilor printr-o critică constructivă, nu să mi se demonstreze cine e mai tare și mai bun. Îmi cer scuze că m-am lăsat angrenat în această serie de comentarii și voi avea grijă ca pe viitor să discut doar la obiect, pe text, și să ignor orice comentarii provocatoare de discuții în contradictoriu. Scopul înscrierii mele pe Hermeneia a fost să învăț ceva și să îmi îmbunătățesc calitatea creațiilor literare. Mulțumesc.
pentru textul : Un întreg fragmentat de„ai bine să fi om decât lup”...???
pentru textul : Unchiul Fedea (3) de„pentu sufletul ei”...???
oh, ba da. e plina cultura universala de exemple masculine "inalte". m-a necajit doar ca nu a fost in stare de gestul uriasului, ca oricare urias care se respecta. i s-a iertat, oricum.
pentru textul : Al Veronicăi deeu pe 17 decembrie 1989 eram in Timisoara. de fapt 17 decembrie 1989 a fost intr-o duminica. cu o seara inainte am trecut cu tramvaiul de la gara pe linga casa lui Tokes, si pentru ca nu locuiam in perioada aceea in Timisoara (eram stagiar in Severin) nu am inteles de ce lumea vorbea susostind ceva mai ciudat decit de obicei. pentru ca de obicei tot incet se vorbea in tramvai. dar de data asta am simtit ceva suspect. un muncitor de la macazul din piata Traian ne-a explicat ce se intimpla. tirziu a mai venit un tramvai pentru Soarelui, unde mergeam noi. In seara aceea, 16 decembrie 1989, am auzit pentru prima data muncitorii scandind la FAEM „Jos Ceausescu”. atunci am zis ca pot sa mor de acum ca am auzit-o in final si pe asta. starea de frustrarea ajunsese in multi dintre noi la paroxism. a doua zi am trecut din nou prin acelasi oras prin care grupuri de oameni strigau tot felul de „jos” si toti oamenii se comportau in tramvai ciudat, aproape kafkian. era un amestec de spaima si bucurie. am traversat din nou orasul spre gara. mergeam spre arad. toata ziua am stat cu urechea la europa libera si vocea americii si schimbam impresii cu oamenii care veneau din diferite locuri. de data aceasta sentimentul ca ceva trebuie sa izbucneasca in curind era paroxistic. o stare si emotie si anticiparea super-endorfinizata. a doua zi, pe 18, am plecat spre timisoara din nou, atunci am participat la mitinguri si multe alte chestii, am vazut multe alte lucruri, si tot atunci era sa mor de mai multe ori. aveam 28 de ani si 6 zile. adica acum doua zeci de ani.
pentru textul : Tu ce făceai pe 17 decembrie '89? detextul mi se pare de data aceasta subtire, aproape epuizat poate n-ar fi rau sa iti lasi ideile, imaginile sa se cristalizeze mai bine dar nu iti fa probleme, daca te consoleaza sa stii ca si eu mai scriu prost
pentru textul : patru puncte de vedere deCostei*
pentru textul : oameni şi jucării desuprarealist*
toată munca asta a ta*
E plăcut să constat că mă citeşti şi mă ajuţi să îmbunătăţesc.Aceasta, este una dintre primele mele poezii.Fiind prinsă în capcana emotivităţii mele, nu mi-a permis să observ stângăcia unor versuri,primilor paşi. Recunosc necesitatea modificării pe alocuri.Zis şi făcut.Ţi-aş mulţumi cu mai multe rânduri, dar nu vreau să pară o scrisoare. Cu stimă.
pentru textul : păcat că mi-ai grăbit apusul devă mulţumesc. Andu, bine ai revenit,sper să rămîi.
pentru textul : aici radio Craiova dechifla sa iti ia cine o vrea. eu iti atrag atentia unde gafezi in poezie.
pentru textul : broşură de la martori destimata doamna va multumesc pentru critici .imi pare rau ca dumneavoastra percepeti textul ca o autoironie. nu combat parerea dumneavoastra, poate e un text slab, asta e- platesc tribut faptului ca sunt prea sincera in poezie. imagini pretentioase? scuzati-mi indrazneala, sunt trairi,poate neinspirat transpuse, dar trairi sincere. pe un alt site l-am avut trecut la personala, poate am gresit sa-l postez aici ca poezie...
pentru textul : Eu demultumesc tuturor pentru critici, sugestii si aprecieri. va mai astept. o sa mai reflectez
pentru textul : nobody home - eu conduc, little Johnny îmi spune că deerata: câți oameni se pot simți oare liberi în matca lor?
pentru textul : perdera deŞi revin cu o precizare de la sine înţeleasă şi adevărată: eu nu am fost niciodată o luptătoare. Cum adică să mă lupt? Şi cu atât mai mult în poezie...înseamnă că noi avem doar percepţii diferite asupra vieţii. Niciodată în viaţă nu am simţit nevoia să lupt sau să dovedesc ceva, nu am încercat să rup baricade sau să câştig simpatia sau admiraţia cuiva. Nu pot să joc teatru. Am trăit viaţa mereu firesc şi liniştit, fără exagerari inutile şi nu îi înţeleg pe cei care văd în viaţă o luptă sau în om un luptător. Am scris poezie doar pur şi simplu şi cred că starea poetică e la opusul oricărei stări de luptă. Am simţit doar nevoia să dăruiesc, să împărtăşesc altora din dragostea mea mare de oameni. Atât, nu pot fi ipocrită, nu pot inventa că am luptat cu ceva sau cineva fiindcă întreaga mea viaţă a fost opusul stării de agresiune sau luptă. Detest insultele absurde şi inutile şi de aceea m-am retras de pe acest site unde niciodată nu m-am luptat cu nimeni şi cu nimic, ca şi în restul vieţii. În general un poet nu se luptă cu nimic. Dar dacă încerci în viaţă să eviţi anumite rele, apar altele în mod sigur. Poate nu voi mai reveni, poate voi reveni...oricum nu are rost să am probleme inutile când nu merită deloc, fiindcă nimănui nu îi place ce scriu.
pentru textul : rupestră/ rupestrian de...dacă cineva ar spune despre atitudinea ta că este una specifică măgarilor, nu ţi-ar atacă persoana... Fii serios şi bărbat, Eugen! Susţine-ţi vorbele! Şi încearcă să nu te mai contrazici în doar zece pixeli pătraţi:
"Nici măcar dacă ai să o meriți. Nu se merită efortul". Sublim! Sau " Prefer să-mi văd de scris și nu de polemici sterile" -asta după ce ai scris tuturor vreo 15 comentarii, însumând vreo 3 pagini...
Cât despre vulgaritate - discutând despre x, nu poţi s-o faci fără să-i spui pe nume, nu-l înlocuieşti cu y. Dar nu mă aştept să înţelegi asta. La fel cum nu mă aştept să înţelegi că, în ceea ce priveşte literatura, eu nu fac eforturi. Nici într-un sens, nici în altul.
Şi cu asta, propun să ne oprim aici.
pi punct es: nu înţeleg de ce insişti să te semnezi după fiece comentariu, dacă numele tău apare sus, destul de vizibil, estetic şi albastru... Să fie oare vorba de supraaprecierea despre care pomeneai? Retoric întreb, evident.
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deDa, şi mai merge şi din perspectiva asta (de altfel, acesta e motivul pentru care am decis să-l folosesc):
"Nu se mai aude nimic.
pentru textul : Noapte bună, copii deDoar ledul încă." - fără "încă", s-ar păstra sută la sută reverberaţiile verbului din versul anterior [nu se mai aude nimic, doar ledul (se mai aude)]; aşa, cu "încă" ăla, procentul scade undeva pe la jumătate. Ceea ce este bine. Ideal ar fi să pun puncte de suspensie după "încă", dar detest să-mi termin textele în acest semn de punctuaţie. Din varii morive. Mulţam pentru reveniri!
orice atac la persoana este interzis minorilor.
pentru textul : gloanțele adevărate vorbeau cu gloanțele oarbe deMarea se afla intre Dumnezeu si noi. Unii o strabat, altii se ineaca.. Taietorul meu de sare sta in maruntaiele pamantului si TREBUIE ca are ochii albastri... Asa vad eu. Si uite, Vladimir m-a surprins in prelungiri de ganduri si mi-a tihnit asta..Am adaugat si eu cat m-am priceput..Calin, iti multumim. Pentru mine, personal, e un confort intelectual sa te citesc. Stiu ca Vladi nu se va supara ca am intervenit aici.
pentru textul : Culori deba eu cred ca pe dupa sura te dai elian. de ce nu ne spui si noua ce ti se spune pe dupa sura. Alma macar a avut onestitatea sa ne spuna "Mi s-a spus". Tu continui sa ne ofensezi inteligenta afirmind dragalasenii de genul "text care [nu] merita" sau sa ma imiti pe mine (sau pe altii) cu "ai nevoie de evghenie, forță și vigoare", blah, blah, blah... si apoi te ascunzi strengareste spunind "și un zâmbet argintiu, cred că este cazul"... nu ne mai trebuie decit un lollypop si ajungem sa visam cu capul in iarba... eh... ce departe e boierismul.... si boieriii.... ce frumoasa e luna...
pentru textul : analiza manifestului boierismului deinteresant. ar mai trebui cizelat pe ici pe colo. in plus nu cred ca merge ca eseu.
pentru textul : Mic tratat despre descompunere deși din faguri va curge mierea celor ce vin. bună soluție pentru zămislire prin fagure ai ales. nu e numic mai ascuns decât ce se întâmplă acolo. bun poem, dorine. deși mereu îmi vine să-ți spun că ai mers prin stilul ăsta al scriiturii tale de am făcut eu bătături, cred că reușești să surprinzi și asta e mai important decât suspiciunile ceacâre.
pentru textul : crucile deCred că are dreptate Alma, finalul e ratat, adică trebuie reaşezat :) Şi evită metaforele răsuflate, adică facile, la îndemâna oricui ( "mă pansez cu fiecare poem") Filmuleţul e simpatic şi cantabil! :)
pentru textul : pentru prima dată desa incercam sa fim veseli copilaria poate fi alaturi ne poate pandi printre degete dar nimeni nu va stii unde sunt ingerii ce ne-au locuit in trup
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 3 deCred ca a fost intr-adevar mare caldura in noaptea cu pricina, judecand dupa savurosul schimb de amabilitati si sentimente contradictorii cu prietenii tai de pe site :) Prietenia este insa cu totul altceva si implica o gramada de aspecte... a nu se confunda cu amicitia, cu relatia la nivel de "cunostinta" etc... in prietenie mai intai oferi... e un soi de iubire mai speciala :) "laguna infometata"... pare un titlu de film prost sau de reclama la produse de patiserie... m-ai facut sa ma gandesc la gogoasa infuriata :)... desi, putin poetica exprimarea si deja abuzata, se intelege cumva recursul la "intoarcerea la laguna albastra". "lespedea apelor"... alaturare a doua calitati diferite (ceea ce este fix si ceea ce e dinamic) fara un motiv limpede. "cînd ne purtau inimile sus în turnul orologiului să ni le sfîșie clopotele pînă la ziuă"... o imagine frumoasa dar parca am mai citit undeva ceva asemanator. "pietrele umbrei"... ceva gen "lespedea apelor"... nu stiu de unde aceasta nevoia de disonanta. Finalul este in opinia mea slab si poate ca era vorba de lumină nu lumina.
pentru textul : pietrele umbrei deFoarte frumos text. Surprinzator prin trecerea in registrul popular mioritic. Elementele populare aduc intotdeauna o prospetime aparte.
Am retinut :
"iar tu tăceai
şi nu te lăsai coborât printre noi"
"plânsu-te-ai plâns îndeajuns
pân-am tras noaptea pe fus"
"la nourii fauri cu guri de balauri"
Folosesti aici acea particularitate ardeleneasca a pronuntarii trecutului
s-o prăvălit, te-o smucit, i-o ridicat...
Este o scapare ? Daca este intentie, citeste inca o data textul si corecteaza : te-a îmbrăcat.
"şi-o ieşit alergându-te prin toată curtea până hăt" - cred ca ar trebui renuntat la pronumele personal -te. Eu am inteles din text ca batranul il alearga pe bebelus :)
pentru textul : Din casa bunicilor deDa, foarte mult dar nu pentru scurt metraje ci pentru viitorul meu volum. Te rog sa imi scrii ca sa discutam. Pe situl meu vei gasi o adresa de contact. Multumesc.
pentru textul : Lemuria deda. e grea gramatica. voi reveni, voi studia, voi medita, voi corecta
pentru textul : mistică deUn poem oglindă a unui interior frămîntat între întrebări și tăcere "la luminițele bradului de crăciun făcute cocoloș în mijlocul nopții" gata de a fi aruncate la coșul de gunoi în seara în care singurătatea e mai adîncă decît în orice altă seară, nici astăzi nu vei primi răspuns "întrebărilor mele dumnezeu le oferea fursecuri și o tavă mare cu sărățele de casă albastre" și dacă ești un om norocos cineva va pluti alb în marea de sepia, cineva care știe "pe de rostul"... "apoi tăceam și despicam buturugile anilor noștri mai departe..."
pentru textul : depresie de crăciun dePagini