ca toate intrebarile pe care le-am pus au legatura cu...ceea ce dvs. numeati "ascultarea preopinentului"; ascultare care, cred eu, este cu totul altceva decat mistocareala.
Margas, iată voi face ceva ce nu am mai făcut. Voi pune alături două comentarii pe care le-ai făcut sub textele mele și în care, așa cum obișnuiești, ai făcut vorbire și despre scrierea mea în general:
„Poate mă repet, iertat să-mi fie dar la asta mă obligă lectura, am citit aici un alt text din 'noua generație' Virgil Titarenco în care se citește același talent al condeiului cu care m-a obișnuit acest autor, însă ceva mai multă hai să-i spun 'încrâncenare', o tentație de a impune, concluziv, o stare fundamental meditativă. Această contradicție 'sui-generis' am notat-o cam în toate ultimele creații ale acestui autor și recunosc, îmi vine greu acum să aplic orice fel de șablon critic aici. Desigur, suibiectiv vorbind este simplu, îmi plăcea mai mult ambiguitatea de altădată, însă asta nu înseamnă că un ceai cu esențe mai puține dar mai pregnante (chiar în sensul nativ anglo-saxon) nu este mai recomndat în ziua de azi.
Margas”
și
„Poemul e frumos, deacord cu antecomentatorii... dar mie nu-mi place că e prea 'însiropat' pentru Virgil Titarenco. Acest autor parcă se lamentează puțin în acest poem, o haină care, în opinia mea, nu-l prinde. Desigur, incipitul poemului face o precizare necesară dar hai să o numesc 'evazivă' adică 'vă spun ce mi s-a spus și mie', cu tente mistice de asemenea... interesantă abordare, however, însă nu cred că îi stă bine lui Virgil Titarenco, un autor care cel puțin pe mine m-a obișnuit cu forța și sinceritatea duse la extrem, poetic dar frust este pentru mine marca Virgil Titarenco.”
Întrebarea mea ar fi: care este de fapt stilul care „îți plăcea ție mai mult”, sau cu care „îi stă bine lui Virgil Titarenco”:
- „ambiguitatea de altădată” sau „forța și sinceritatea duse la extrem”?
Iată că, în ciuda aparențelor, urmăresc ceea ce comentează cititorii textelor pe care le scriu.
Deci, care este „stilul Virgil Titarenco”, Margas?
in mod deoasebit, prima strofa mi se pare deosebita, cu metafore-imagini originale, atit de mult ca daca as fi proprietarul acestor "voci" as face o unica poezie... ..."ne-am scos întâmplările la vedere ne-am scos cămașa pe cap a ta bej cu benzi de sunet descheiată la mult mai mulți nasturi aș fi putut circula într-un singur sens vezi bine" are ceva atit de senzual, incit o voi citi de mai multe ori azi...
oh yes it is! poate e starea de moment sau poate e doar nervul poemului, oricum ar fi, n-am putut sa trec fara sa las un semn.
``the global warming ain't warm enough
to keep the numbness away"- doua dintre versurile care mi-au placut cel mai mult. de asemenea remarc finalul imprevizibil, absolut superb (desi nu stiu daca superb este cel mai bun cuvant aici, insa n-am chef sa mai caut).
And now I'll try to look busy for when the big boss comes:D
Da, dacă fac abstracție de faptul că nu știu cine-i Galia și de ce nu face dativul ca toată lumea (sic!), iar pe Gunamar l-am căutat pe google , mi-a plăcut. Ne-ai răsucit în salonul acela până ne-ai amețit. De fapt, aceasta e senzația, de carusel din care te oprește un fascicul neașteptat de lumină.
dincolo de mixtura dintre limbajul poeziilor patriotice anterevolutionare si actualitatea parodic explicitata aici, am remarcat o doza de, sa-i spun...."umanism"?
Parcă e prea mult acel "idiot" acolo... se simte că e autentic, fără discuție, dar poate că uneori mai lăsăm la o parte autenticul și mai încercăm și pulsul poeziei... chiar în ciuda titlului. Altfel, poate sunt eu într-o dispoziție mai ciudată, dar chiar mi se pare ok... chiar și inserțiile în engleză merg.
mi-a placut portretul lui gheorghe. foarte vizual si epic. asa - ca pe gustul meu.
gheorghe asta al tau ma face sa vreau sa-i cant asa ca tipa de la pretenders " don't get me wvrong.. i see neon lights whenever you walk by"... ca iete ... la asta m-am gandit eu cand am citit primele versuri
eu zic ca ar avea nevoie de un sfarsit mai puternic pentru a fi un poem bun. ceva .. asa, ca o palma peste orbazul rece.
Amestecatura de rima si ritm, idei slabute, mult sub ceea ce ma asteptam sa gasesc sub un astfel de titlu. Si asocierea Moira / vrajitoare e un pic ciudata, dar hai sa spunem ca poetic ai voie sa faci cam ce vrei. Imagini comune: ma-nvaluiai cu suflarea, sunt muzica ta, tipatul disperat al carnii, noaptea sufletului, linistea sa-mi redai. Mi-au placut insa "La moarte, la moarte / mestecau gurile sparte" (dar nu "si te-au luat / si te-ai dus"). Ca imagine generala insa, aspect dezlanat, nesustinut, lucrat parca in graba. Intr-un cuvant: slab.
deși se vrea povestire nu cred ca e de fapt decît un poem în proză. Ca și conținut pentru mine e totuși puțin mai greu de înțeles. Ce se vrea a fi Marea Dragoste? Ideea că poți să treci pe lîngă ea și să nu îți dai seama, deși am mai auzit-o, mi se pare puțin forțată (poate de dragul dramatismului). E ca și cum ai spune că pentru a înțelege sau realiza Dragostea aceea ai nevoie de ceva mai multă atenție sau minte. Dar dacă ar fi așa atunci este Dragostea o chestiune dependentă de raționalitate și capacitatea de percepție? Atunci nu mai este dragoste. Deci, în final, eu am rezerve față de ideea asta, interesantă de altfel, cum că poți să treci pe lîngă Marea Dragoste și să nu îți dai seama. Poate nu este Mare pentru tine. Ce este Marea Dragoste? O femeie? Un bărbat? O relație? Dumnezeu? O iluzie? O coincidență circumstanțială favorabilă?
Textul face parte dintr-un grupaj de poeme autobiografice. Poate dacă le vei citi și pe celelalte, nu o să ți se mai pară acesta la fel de criptic. Ilizarov a fost un medic ilustru (vezi wikipedia).. Aparatul lui Ilizarov a fost folosit cu succes (și încă mai este) în traumatologie pentru pacienții cu fracturi deschise ale membrelor (superioare și inferioare).
Margas, ești îndrituită la propria opinie. Sper să nu te superi dacă sînt convins că este greșită. Și da, acele cuvinte nu sînt „becalisme”. Că doar nu le-o fi cumpărat Becali și pe astea. Am senzația că ești terorizată de Becali. În orice caz, te anunț eu, dacă nu știi, cuvintele aparțin limbii române. Și nu mă deranjează să le folosesc. Dacă urechile tale au probleme cu asta nu pot spune decît că este o situație nefericită. Îmi pare rău pentru tine. Deși mă tem că se ascunde aici puțină ipocrizie. De vreme ce am întîlnit la tine expresii mult mai... (cum să le zicem...? ) ... greu de digerat. Deci pînă una alta ai grijă de bîrnă.
Iar în ce privește cititorul, nu înțeleg de ce ar trebui să îți cer ție voie ca să îl consider superficial. Mă tem că Paul are dreptate cînd atrage atenția asupra insolenței tale. Nu are limite.
Ce n-am priceput eu este de ce te-ai mai „coborît” să participi dacă tema este de „clasa a patra”.
asta e o penita la care nu ma asteptam, domnule Manolescu. :) deci, este"de colectie". sincer, nu ma asteptam sa aiba cineva o astfel de rabdare intru dezghiocat. multumesc.
potopul de la facerea textului. o petrecere care n-a fost, dar la care nu s-a ajuns. visul se transformă în trecut iar trecutul în apă. apă care ascunde temerea și frica. frunza de salcie o văd străină de text, poate și despărțirea dintre lună și lacrimă forțează în patetic explicit.
felicitari pentru prezentarea lucrarilor lui Miriam Gamburd si mai ales, pentru articolul in care vrei si reusesti sa faci cunoscut publicului site-ului artisti originari din Romania! este o idee extraordinara!
Imi place cum suna rima aceasta presarata printre versuri... aici e chiar reusita. Marturisesc ca aceasta afirmatie a mea este cat se poate de subiectiva pentru ca si eu "aud" deseori versurile in aceasta forma de "rima imprastiata". Deseori ma opresc din a le asterne pe hartie pentru ca mi se par prea stangaci-stanesciene. Insa aici mi se pare o reusita aceasta tehnica poetica. Mai observ si cateva influente din Barbu, plus un dram de originalitate, atat cat ii sta bine unui poet in ziua de azi. Un poem-eseu as spune mai degraba... dar mai citesc. Andu
si mie mi-a placut mult acest text chiar este de o tristete neterminata "fac experimente aleg la întâmplare o mamă și un tată îi trec prin copilărie" adina are ceva special infelul de a scrie acel ceva ce da acces la nostalgie si se foloseste din plin
merci pentru trecere si citire, Cailean. Observ ca te intereseaza textele mele. Apreciez asta. Textul de fata este unul vechi, de pe vremea cind reincepusem sa scriu acum citiva ani.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ca toate intrebarile pe care le-am pus au legatura cu...ceea ce dvs. numeati "ascultarea preopinentului"; ascultare care, cred eu, este cu totul altceva decat mistocareala.
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deno, bade, exista niste reguli pe care numai autorul le face. Pace si servus!
pentru textul : Virgil Titarenco - “Mirabile dictu” - Editura Grinta, Cluj, 2007 deMargas, iată voi face ceva ce nu am mai făcut. Voi pune alături două comentarii pe care le-ai făcut sub textele mele și în care, așa cum obișnuiești, ai făcut vorbire și despre scrierea mea în general:
„Poate mă repet, iertat să-mi fie dar la asta mă obligă lectura, am citit aici un alt text din 'noua generație' Virgil Titarenco în care se citește același talent al condeiului cu care m-a obișnuit acest autor, însă ceva mai multă hai să-i spun 'încrâncenare', o tentație de a impune, concluziv, o stare fundamental meditativă. Această contradicție 'sui-generis' am notat-o cam în toate ultimele creații ale acestui autor și recunosc, îmi vine greu acum să aplic orice fel de șablon critic aici. Desigur, suibiectiv vorbind este simplu, îmi plăcea mai mult ambiguitatea de altădată, însă asta nu înseamnă că un ceai cu esențe mai puține dar mai pregnante (chiar în sensul nativ anglo-saxon) nu este mai recomndat în ziua de azi.
Margas”
și
„Poemul e frumos, deacord cu antecomentatorii... dar mie nu-mi place că e prea 'însiropat' pentru Virgil Titarenco. Acest autor parcă se lamentează puțin în acest poem, o haină care, în opinia mea, nu-l prinde. Desigur, incipitul poemului face o precizare necesară dar hai să o numesc 'evazivă' adică 'vă spun ce mi s-a spus și mie', cu tente mistice de asemenea... interesantă abordare, however, însă nu cred că îi stă bine lui Virgil Titarenco, un autor care cel puțin pe mine m-a obișnuit cu forța și sinceritatea duse la extrem, poetic dar frust este pentru mine marca Virgil Titarenco.”
Întrebarea mea ar fi: care este de fapt stilul care „îți plăcea ție mai mult”, sau cu care „îi stă bine lui Virgil Titarenco”:
- „ambiguitatea de altădată” sau „forța și sinceritatea duse la extrem”?
Iată că, în ciuda aparențelor, urmăresc ceea ce comentează cititorii textelor pe care le scriu.
Deci, care este „stilul Virgil Titarenco”, Margas?
pentru textul : imun la spinii palmierului evantai deAi dreptate, Lea. De-am putea să rămânem copii cât mai mult! Cu drag, tincuța
pentru textul : Primăvara decred că ți s-a mai atras atenția asupra lipsei diacriticelor. Mai ales cînd este vorba de titlu.
pentru textul : Învaţă-mă tu derecitesc si imi par inca o data deosebite "mi-am urcat gândurile pe cea mai înaltă colină a nopții" acum suna altfel. cel putin pentru mine.
pentru textul : până la marginea lumii e doar o grădină deei, aia cere curaj si... lipsa de cenzura(are)
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic dein mod deoasebit, prima strofa mi se pare deosebita, cu metafore-imagini originale, atit de mult ca daca as fi proprietarul acestor "voci" as face o unica poezie... ..."ne-am scos întâmplările la vedere ne-am scos cămașa pe cap a ta bej cu benzi de sunet descheiată la mult mai mulți nasturi aș fi putut circula într-un singur sens vezi bine" are ceva atit de senzual, incit o voi citi de mai multe ori azi...
pentru textul : Voci deoh yes it is! poate e starea de moment sau poate e doar nervul poemului, oricum ar fi, n-am putut sa trec fara sa las un semn.
pentru textul : Ain't life a poem? de``the global warming ain't warm enough
to keep the numbness away"- doua dintre versurile care mi-au placut cel mai mult. de asemenea remarc finalul imprevizibil, absolut superb (desi nu stiu daca superb este cel mai bun cuvant aici, insa n-am chef sa mai caut).
And now I'll try to look busy for when the big boss comes:D
Da, dacă fac abstracție de faptul că nu știu cine-i Galia și de ce nu face dativul ca toată lumea (sic!), iar pe Gunamar l-am căutat pe google , mi-a plăcut. Ne-ai răsucit în salonul acela până ne-ai amețit. De fapt, aceasta e senzația, de carusel din care te oprește un fascicul neașteptat de lumină.
pentru textul : Flori de Gunamar dedincolo de mixtura dintre limbajul poeziilor patriotice anterevolutionare si actualitatea parodic explicitata aici, am remarcat o doza de, sa-i spun...."umanism"?
pentru textul : UNU MAI deParcă e prea mult acel "idiot" acolo... se simte că e autentic, fără discuție, dar poate că uneori mai lăsăm la o parte autenticul și mai încercăm și pulsul poeziei... chiar în ciuda titlului. Altfel, poate sunt eu într-o dispoziție mai ciudată, dar chiar mi se pare ok... chiar și inserțiile în engleză merg.
pentru textul : ăsta nu e un poem deSe poate face ceva cu textul asta, nu stiu de unde ti-a venit ideea cu wild, dar nu suna a stilul tau deloc. Imi place cum ai inceput si finalul.
pentru textul : wild deDupa ce am ales categoria m-a lasat, e ciudat totusi ca e conditionata stergerea de astfel de mici detalii...
pentru textul : hermeneia 3.0-c demi-a placut portretul lui gheorghe. foarte vizual si epic. asa - ca pe gustul meu.
gheorghe asta al tau ma face sa vreau sa-i cant asa ca tipa de la pretenders " don't get me wvrong.. i see neon lights whenever you walk by"... ca iete ... la asta m-am gandit eu cand am citit primele versuri
eu zic ca ar avea nevoie de un sfarsit mai puternic pentru a fi un poem bun. ceva .. asa, ca o palma peste orbazul rece.
pentru textul : atunci când cerul e ursuleţul misha deAmestecatura de rima si ritm, idei slabute, mult sub ceea ce ma asteptam sa gasesc sub un astfel de titlu. Si asocierea Moira / vrajitoare e un pic ciudata, dar hai sa spunem ca poetic ai voie sa faci cam ce vrei. Imagini comune: ma-nvaluiai cu suflarea, sunt muzica ta, tipatul disperat al carnii, noaptea sufletului, linistea sa-mi redai. Mi-au placut insa "La moarte, la moarte / mestecau gurile sparte" (dar nu "si te-au luat / si te-ai dus"). Ca imagine generala insa, aspect dezlanat, nesustinut, lucrat parca in graba. Intr-un cuvant: slab.
pentru textul : Nu plânge Moira devă mulţumesc cu înţelegere sofistă pentru comentariul deosebit de la obiect
pentru textul : posesorul de realitate dedeși se vrea povestire nu cred ca e de fapt decît un poem în proză. Ca și conținut pentru mine e totuși puțin mai greu de înțeles. Ce se vrea a fi Marea Dragoste? Ideea că poți să treci pe lîngă ea și să nu îți dai seama, deși am mai auzit-o, mi se pare puțin forțată (poate de dragul dramatismului). E ca și cum ai spune că pentru a înțelege sau realiza Dragostea aceea ai nevoie de ceva mai multă atenție sau minte. Dar dacă ar fi așa atunci este Dragostea o chestiune dependentă de raționalitate și capacitatea de percepție? Atunci nu mai este dragoste. Deci, în final, eu am rezerve față de ideea asta, interesantă de altfel, cum că poți să treci pe lîngă Marea Dragoste și să nu îți dai seama. Poate nu este Mare pentru tine. Ce este Marea Dragoste? O femeie? Un bărbat? O relație? Dumnezeu? O iluzie? O coincidență circumstanțială favorabilă?
pentru textul : Marea Dragoste deTextul face parte dintr-un grupaj de poeme autobiografice. Poate dacă le vei citi și pe celelalte, nu o să ți se mai pară acesta la fel de criptic. Ilizarov a fost un medic ilustru (vezi wikipedia).. Aparatul lui Ilizarov a fost folosit cu succes (și încă mai este) în traumatologie pentru pacienții cu fracturi deschise ale membrelor (superioare și inferioare).
Mulțumesc de citire și pentru părere.
Eugen.
pentru textul : Edecarul lui Ilizarov și burlacul de pe Prut. Singurătate de cursă lungă (II). deMargas, ești îndrituită la propria opinie. Sper să nu te superi dacă sînt convins că este greșită. Și da, acele cuvinte nu sînt „becalisme”. Că doar nu le-o fi cumpărat Becali și pe astea. Am senzația că ești terorizată de Becali. În orice caz, te anunț eu, dacă nu știi, cuvintele aparțin limbii române. Și nu mă deranjează să le folosesc. Dacă urechile tale au probleme cu asta nu pot spune decît că este o situație nefericită. Îmi pare rău pentru tine. Deși mă tem că se ascunde aici puțină ipocrizie. De vreme ce am întîlnit la tine expresii mult mai... (cum să le zicem...? ) ... greu de digerat. Deci pînă una alta ai grijă de bîrnă.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deIar în ce privește cititorul, nu înțeleg de ce ar trebui să îți cer ție voie ca să îl consider superficial. Mă tem că Paul are dreptate cînd atrage atenția asupra insolenței tale. Nu are limite.
Ce n-am priceput eu este de ce te-ai mai „coborît” să participi dacă tema este de „clasa a patra”.
asta e o penita la care nu ma asteptam, domnule Manolescu. :) deci, este"de colectie". sincer, nu ma asteptam sa aiba cineva o astfel de rabdare intru dezghiocat. multumesc.
pentru textul : lin deofftopic:
as veni si eu, dar daca vine cristina stefan, imi dau palme si stau acasa.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - ediţia a XIII -a depotopul de la facerea textului. o petrecere care n-a fost, dar la care nu s-a ajuns. visul se transformă în trecut iar trecutul în apă. apă care ascunde temerea și frica. frunza de salcie o văd străină de text, poate și despărțirea dintre lună și lacrimă forțează în patetic explicit.
pentru textul : Flash back defelicitari pentru prezentarea lucrarilor lui Miriam Gamburd si mai ales, pentru articolul in care vrei si reusesti sa faci cunoscut publicului site-ului artisti originari din Romania! este o idee extraordinara!
pentru textul : Miriam Gamburd - Instinctul rău .. e foarte bun deImi place cum suna rima aceasta presarata printre versuri... aici e chiar reusita. Marturisesc ca aceasta afirmatie a mea este cat se poate de subiectiva pentru ca si eu "aud" deseori versurile in aceasta forma de "rima imprastiata". Deseori ma opresc din a le asterne pe hartie pentru ca mi se par prea stangaci-stanesciene. Insa aici mi se pare o reusita aceasta tehnica poetica. Mai observ si cateva influente din Barbu, plus un dram de originalitate, atat cat ii sta bine unui poet in ziua de azi. Un poem-eseu as spune mai degraba... dar mai citesc. Andu
pentru textul : Imn pentru o nouă eră glaciară desi mie mi-a placut mult acest text chiar este de o tristete neterminata "fac experimente aleg la întâmplare o mamă și un tată îi trec prin copilărie" adina are ceva special infelul de a scrie acel ceva ce da acces la nostalgie si se foloseste din plin
pentru textul : o tristețe neterminată demerci pentru trecere si citire, Cailean. Observ ca te intereseaza textele mele. Apreciez asta. Textul de fata este unul vechi, de pe vremea cind reincepusem sa scriu acum citiva ani.
pentru textul : dălțile ochilor tăi ▒ deo nedumerire am si eu: de ce nu utilizezi semne de punctuație?!
pentru textul : Între două tăceri demulțumesc, alma. mă bucur că ți-a plăcut.
pentru textul : Nippon kouhii deCe schimbare categorială?! Mie mi se pare clar: "migdalat" determină ochii...
pentru textul : în casa îngerilor nu se fumează dePagini