Da, Paul, la toţi creatorii există o formă de narcisism, pe care şi tu cred că o ai, iar dacă n-o recunoşti, nu eşti sincer. Eu aş numi-o, totuşi, conştiinţa propriei valori şi nu cred că e un lucru rău, mai ales dacă nu ia forme exagerate. Şi chiar atunci când se întâmplă asta, eu cred că valoarea tot trebuie apreciată, în virtutea obiectivităţii, de la care nu trebuie să ne abatem. Iar ca să glumim, eu nu am soţie, amantă, copii (poeziile sunt copiii mei), aşa că... trebuie să mă înţelegi. Compensăm şi noi cum putem.
inteleg ca decizia de a incadra un text la santier este motivata in principal de calitatea scriiturii. ma intreb atunci de ce texte slabe apar in prima pagina - nu dau exemple ca sa nu vexez pe nimeni si textul meu, mult mai proteic dpdv ideatic si mai puternic, sta la santier. inteleg ca sunt nou aici, dar asta nu inseamna ca sunt si mai slab pregatit.
are mai multe genitivale decat stie un copil de clasa a IV-a numara... multe pretiozitati... am citit in speranta de a observa un progres... dar plec dezamagit ... atat cat pot fi intr-o zi frumoasa, ca sa nu exagerez...
'cu precizia unor braţe robotice ne desprindem de cadrul real' - da cred ca acest vers este unealta (era sa zic scula) potrivita de a distruge un poem.
Prima strofa mi-a linistit putin bataile inimii, m-a pregatit de un daydream, o feerie in care femeia visurilor apare pe calea ferata ( periculos loc mi-am zis!) apoi BANG! a bullet through the brain! - adio visare, adio poezie.. Hello Matrix!
Nicolas si ce-i cu licarul de dragoste si cintecul de lebada? prin finalul oferit sincer poemul este inafara oricarui pericol de a fi un poem bun..si stiu, azi sint prea indulgenta..miine promit sa fiu mai 'assertive'.:p
Până să citesc "pa-ul domnului Pa" al Alinei Manole, eu nu-l prea înțelegeam, și-l consideram fad și gol, un fel de înjurătură pe lângă "servus-ul" nostru. Acum stau și mă gândesc, da, are dreptate, convinge, căci ce te poate convinge mai bine, dacă nu un argument poetic. Privit așa, din toate părțile deodată, dă bine și nu-l mai vezi atât de gol. Nu-ți trebuie răbdare să-l citești până la capăt, ci interes. Un interes pe care ți-l trezește aparenta joacă de-a "din partea asta cum arăt?", dar ai grijă ce spui, pentru că la mijloc e inima mea. Da, e un joc inventat pe loc, dar numai poetul inventează atât de frumos. Priviți cum se țes în jurul lui o sumedenie de lumi! Peniță pentru argumentarea poetică a unui gest străin.
partea asta ma face sa ma gandesc la "Cel care se vede pe sine, in lume"
mai ales ca, mai departe, ceasul e intr-o incremenire care ar putea insemna prezentul continuu...
azi ma vrut sa va cer o tigara, si-am vazut ca a disparut pachetul. :) de ce?
Presa, acaparată până la delir de sinuciderea Mădălinei Manole (tragică, regretabilă, năucitoare, absurdă), a semnalat, totuşi, dispariţia lui Mircea Micu. O figură pitorească a vieţii literare, dar şi un poet sensibil. Iată un text relevant, care, dincolo de idee şi sentiment, aduce muzica învăluitoare a prozodiei clasice: "A fi peste mormântul verii,/ Sedus de viaţă ca de-un dor/ Mânz tânăr degustând lumina/ Sălbatic şi nerăbdător.// Să crezi că nu există moarte/ Că morţii sunt numai un fel/ De fluturi adormiţi de muzici/ Şi-nchişi în bile de oţel.// A fi uitat de toată lumea/ A fi iubit de cine vrei/ Când vin să te-ncălzească noaptea/ Fragile, turmele de miei.// A fi pe-un câmp uitat de lume,/ De smog uitat şi de maşini,/ Tu singur duelând în aer/ Cu săbiile unor crini.// A şti râzând, că sânul tandru/ Rotit în porţelan etern/ Se surpă-n el până devine/ Mormânt al laptelui matern.// Şi peste toate, ca un tigru,/ Să treci râzând şi să te minţi./ Şi când ameninţă zăpada/ S-o-ntâmpini cu o floare-n dinţi".
După cum anunţă presa, trupul lui Mircea Micu a fost incinerat în această după-amiază.
Vladimir, dacă tot ești bine dispus și ca să nu crezi că îmi cade fisa greu, îți spun o vorbă pe care o știu de la tata... "pierzi, câștigi, negustor te numești":)) (tata este scriitor...) așa și noi aici... nu? Madim
nu este un text neaparat slab. as renunta insa la "step by step". e greu de acceptat in acelasi text frinturi de limba engleza si arhaisme precum "cămeși". totodata abundenta asta de cuvinte care in esenta spun acelasi lucru ("nelinişti îndoieli", "dureri tristeţi incertitudini". singura portiune care as zice ca se remarca este "rostogolesc pe degetele inimii/ nopţi îmbrăcate în cămeşi de in".
cred ca ar trebui sa te hotarasti la o anumita consistenta a stilului cind scrii un text. si sa eviti retoricul filosofal precum "fac cerul vieţii mai rotund/ privit pe muchia răbdării".
Chintesența poeziei se află tocmai in perceperea difuză a unor situații sau stări sufletesti. Unde duc niste scări dispuse circular, cine poate spune? Unde se pot intâlni două persoane diametral opuse ? E foarte greu de răspuns. Armanca, sfârsitul poeziei s-ar putea să fie asa cum l-ai caractericat . Numai bine. Mulțumesc.
Adriana, intai sa-ti multumesc pentru rabdarea cu care mi-ai disecat comm-ul, nu cred ca merita atata atentie :-) Acel "cum" pus acolo imprima o altfel de miscare intregii citiri, pentru ca, spre deosebire de o comparatie statica, introdusa prin clasicul "ca" acesta imi induce (mie cel putin) asteptarea unei propoziti simbolice active, ca o secundara a imaginii care a generat-o. Ceva de genul "cum o camasa de forta intra in carne" - cel putin atat, verbul sa fie la diateza activa... dar ar merge mai mult aici, o imagine mai plina... nu vreau sa divaghez prea mult. Cu prezentul ala nici eu nu stiu ce-am vazut, tu nu ai schimbat nimic din final fata de prima postare? Ca daca nu insemna ca mi s-a parut mie si nu-mi raman decat scuzele de rigoare. Urletul este cum zici tu, trebuia sa mai citesc o data, cred ca acel "cum" bata-l vina mi te-a rastalmacit. Insa dincolo de toate vorbele mele acesta este un poem de substanta, o lectura puternica si rafinata. Penita mea de apreciere este evidenta, nu o acord pentru ca ma gandesc ca se va gasi cineva care sa zica ca uite! pe Hermeneia se acorda penite la schimb si stii mai bine decat mine ca nu e asa. Ba dimpotriva, de multe ori (ca si acum) nu am acordat penite din astfel de prozaice motive. Mie acest poem mi-a placut din tot sufletul. Andu
Ah, încă un poem interesant. Am o rezervă apropos de exprimarea din versul #4. Vă dau varianta mea și sper să înțelegeți de ce: nu au ştiut să îmi răspundă cine le e mama Cratimele pot fi obositoare și pot ascunde greșeli (probabil nu e cazul aici) în spatele unor automatisme verbale. Remarc următoarele versuri: "au băut spiritele ierbii până când pielea lor/ mirosea a tămâie" "în cuibul de sub linia apei/ picotind ţipătul naşterii/ voci crude/ voci de toate nuanţele" "trupul meu devenise mausoleu/ cu toate numele peştilor"
Frumos. A meritat să vă citesc! Mulțumesc.
Constructie inchegata, trei cuvinte si o conotatie la viitor. Desigur, imprevizibil, orbul desluseste acest triptic. Un poem care mie mi-a transmis un mesaj verde, mut, optimist. Penita. Andu P.S. Si revin cu incadrarea autorului, domnilor editori, chiar nu ma aude nimeni sau nu-mi zice cineva ca gresesc? Maia=autor
Jinnule ma bucur ca iti place libertatea "mea"... si faci distinctiile corecte intre modalitatile in care aceasta poate fi inteleasa... cat despre pozitia aceea, n-am avut alta "rima" :) Multam de semn.
Alina, textul își merită din plin penițele și locul de sus. Spre deosebire de Simona, cititorii nu au cum să se plictisească. Mi-a plăcut mult trimiterea la ethnos, măiastru inserat în structura textului, și apoi finalul, pur și simplu excelent, asemenei unui un ecou care rămâne, reverberând, în noapte. Dar mi-a plăcut în întregime- așa că las și eu un semn auriu
Ultimul vers e superb. M-a dus cu gandul la Ratatouille, un film foarte bun. :) Felicitari pentru un poem complex, unde imaginile grandioase sunt la ordinea zilei. Mi-a placut foarte mult stilul, complicat si simplu in acelasi timp. Sti sa te apropii foarte bine de cititori. felicitari petre
Îmi pare rău să vin așa, la urmă, să dau cu bâta în baltă ar spune poate unii.
Un bun prieten de lectură îmi spunea, odată, că e ușor a scrie vorbe ce din coadă or să sune... vorbele astea nu sună nici măcar din coadă.
Să exemplific totuși, deși textul abundă
... niciodată iarna nu fu mai abstractă...
ce pot sa mai zic?
niciodata iarna nu fu e de ajuns, iarna fu sau nu fu, nu contează... ajunge!
Mi-as dori sa vad mai multe poeme valoroase promovate pe H.
Acest text este doar mediocru în opinia mea.
cele mai bune poeme ale acestui autor. autorul îmi dă impresia unui bun meşter de imagini. nimic in plus, nimic in minus, respirăm de aproape un poem matur, unde săpunul de pe margine nu uită să-şi facă treaba. remarc finalul, dar întregul corp miroase frumos, ca etapa dintre un do şi-un do pe portativ:
"invoc un amendament
tinereţea nu se maturizează din pricina ta
instinctele aprind beţişoare de fum
în camere cu maci respirăm
de aproape".
Avertisment pentru ce? pentru faptul că nu sunt de acord cu decizia pe care o iai? Să fim serioși... te-am rugat să-mi aduci în subsol o manea corespondentă cu textul de mai sus și n-ai făcut treaba asta. Deocamdată, în afară de faptul că ai pus lupa pe niște biete puncte și virgule, n-ai făcut nimic. Argumentele tale nu stau în picioare.
Am dat copy paste pe un alt text ca să-ți demonstrez că există și texte cu mult mai proaste decât al meu pe prima pagină și că nu-ți faci datoria de editor, decât selectiv, cu anumite persoane și treaba asta se vede de la o poștă. Eugen.
pentru mine au ramas notabile expresiile „o linie blondă-şi rulează părăsirea” și „instalaţii de chiciură”.
Cumva „ciopleşte marionete şi-nghite ventriloci” mi-a sunat cam suav-prăfuit. sau poate l-am mai auzit pe undeva. sau poate ma insel.
asa e, nu mi-am dat seama de nefiri/ nefiiri. multumesc ca mi-ai atras atentia. in rest, ma bucur pentru ca reusesti sa gasesti astfel de pasaje in poeziile mele, te mai astept:)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Da, Paul, la toţi creatorii există o formă de narcisism, pe care şi tu cred că o ai, iar dacă n-o recunoşti, nu eşti sincer. Eu aş numi-o, totuşi, conştiinţa propriei valori şi nu cred că e un lucru rău, mai ales dacă nu ia forme exagerate. Şi chiar atunci când se întâmplă asta, eu cred că valoarea tot trebuie apreciată, în virtutea obiectivităţii, de la care nu trebuie să ne abatem. Iar ca să glumim, eu nu am soţie, amantă, copii (poeziile sunt copiii mei), aşa că... trebuie să mă înţelegi. Compensăm şi noi cum putem.
pentru textul : Nenorocul deinteleg ca decizia de a incadra un text la santier este motivata in principal de calitatea scriiturii. ma intreb atunci de ce texte slabe apar in prima pagina - nu dau exemple ca sa nu vexez pe nimeni si textul meu, mult mai proteic dpdv ideatic si mai puternic, sta la santier. inteleg ca sunt nou aici, dar asta nu inseamna ca sunt si mai slab pregatit.
pentru textul : REM deare mai multe genitivale decat stie un copil de clasa a IV-a numara... multe pretiozitati... am citit in speranta de a observa un progres... dar plec dezamagit ... atat cat pot fi intr-o zi frumoasa, ca sa nu exagerez...
pentru textul : Intrat în cântec de'cu precizia unor braţe robotice ne desprindem de cadrul real' - da cred ca acest vers este unealta (era sa zic scula) potrivita de a distruge un poem.
Prima strofa mi-a linistit putin bataile inimii, m-a pregatit de un daydream, o feerie in care femeia visurilor apare pe calea ferata ( periculos loc mi-am zis!) apoi BANG! a bullet through the brain! - adio visare, adio poezie.. Hello Matrix!
Nicolas si ce-i cu licarul de dragoste si cintecul de lebada? prin finalul oferit sincer poemul este inafara oricarui pericol de a fi un poem bun..si stiu, azi sint prea indulgenta..miine promit sa fiu mai 'assertive'.:p
cheerio!
pentru textul : Salome demulţumesc.
pentru textul : spovedanie dece e aia, poem romboidal?
pentru textul : oamenii pe care i-am iubit dePână să citesc "pa-ul domnului Pa" al Alinei Manole, eu nu-l prea înțelegeam, și-l consideram fad și gol, un fel de înjurătură pe lângă "servus-ul" nostru. Acum stau și mă gândesc, da, are dreptate, convinge, căci ce te poate convinge mai bine, dacă nu un argument poetic. Privit așa, din toate părțile deodată, dă bine și nu-l mai vezi atât de gol. Nu-ți trebuie răbdare să-l citești până la capăt, ci interes. Un interes pe care ți-l trezește aparenta joacă de-a "din partea asta cum arăt?", dar ai grijă ce spui, pentru că la mijloc e inima mea. Da, e un joc inventat pe loc, dar numai poetul inventează atât de frumos. Priviți cum se țes în jurul lui o sumedenie de lumi! Peniță pentru argumentarea poetică a unui gest străin.
pentru textul : pa-ul domnului Pa defiguri de stil, cuvintele au greutatea pietrei "de la gura mormântului", se simt îndemânarea şi siguranţa, bun poemul.
pentru textul : restul ar fi spus prematur de"Când a privit-o
cu ochiul întors
în el însuşi"
partea asta ma face sa ma gandesc la "Cel care se vede pe sine, in lume"
mai ales ca, mai departe, ceasul e intr-o incremenire care ar putea insemna prezentul continuu...
azi ma vrut sa va cer o tigara, si-am vazut ca a disparut pachetul. :) de ce?
pentru textul : Orfeu dePresa, acaparată până la delir de sinuciderea Mădălinei Manole (tragică, regretabilă, năucitoare, absurdă), a semnalat, totuşi, dispariţia lui Mircea Micu. O figură pitorească a vieţii literare, dar şi un poet sensibil. Iată un text relevant, care, dincolo de idee şi sentiment, aduce muzica învăluitoare a prozodiei clasice: "A fi peste mormântul verii,/ Sedus de viaţă ca de-un dor/ Mânz tânăr degustând lumina/ Sălbatic şi nerăbdător.// Să crezi că nu există moarte/ Că morţii sunt numai un fel/ De fluturi adormiţi de muzici/ Şi-nchişi în bile de oţel.// A fi uitat de toată lumea/ A fi iubit de cine vrei/ Când vin să te-ncălzească noaptea/ Fragile, turmele de miei.// A fi pe-un câmp uitat de lume,/ De smog uitat şi de maşini,/ Tu singur duelând în aer/ Cu săbiile unor crini.// A şti râzând, că sânul tandru/ Rotit în porţelan etern/ Se surpă-n el până devine/ Mormânt al laptelui matern.// Şi peste toate, ca un tigru,/ Să treci râzând şi să te minţi./ Şi când ameninţă zăpada/ S-o-ntâmpini cu o floare-n dinţi".
După cum anunţă presa, trupul lui Mircea Micu a fost incinerat în această după-amiază.
pentru textul : doliu de iulie de"ca o cârtiţă care s-a înfundat în prea multă lumină
sunt" - mi-a plăcut asta.
Cred că fragmentarea e puţin nefericită.
pentru textul : acest alb din cămaşa lui deda, Aranca, ai avut dreptate. sper ca acum sa fie totul ok. da/mi semn daca nu este astfel.
pentru textul : Altă rugă în Grădina Ghetsimani deai investit mult în mesaj, dar nu am avut nevoie să pun în funcţie decodificatorul
plăcut finalul, se aşază direct, graţie hârtiei
suntem pe hârtia care ne poartă undeva mai departe
pentru textul : petele de pe lună dedecât covorul lui aladin și
nu mai pot spune decât că în ceai mi-a intrat ca un cub
toată tăcerea
Vladimir, dacă tot ești bine dispus și ca să nu crezi că îmi cade fisa greu, îți spun o vorbă pe care o știu de la tata... "pierzi, câștigi, negustor te numești":)) (tata este scriitor...) așa și noi aici... nu? Madim
pentru textul : Într-o gară de sticlă dee un stil
de a afla de la altul cum o face el. eu comentez, modific, parca devenim un creier.
pentru textul : ultimele zile deapoi neah...
nu este un text neaparat slab. as renunta insa la "step by step". e greu de acceptat in acelasi text frinturi de limba engleza si arhaisme precum "cămeși". totodata abundenta asta de cuvinte care in esenta spun acelasi lucru ("nelinişti îndoieli", "dureri tristeţi incertitudini". singura portiune care as zice ca se remarca este "rostogolesc pe degetele inimii/ nopţi îmbrăcate în cămeşi de in".
pentru textul : sunt doar o atârnare decred ca ar trebui sa te hotarasti la o anumita consistenta a stilului cind scrii un text. si sa eviti retoricul filosofal precum "fac cerul vieţii mai rotund/ privit pe muchia răbdării".
Chintesența poeziei se află tocmai in perceperea difuză a unor situații sau stări sufletesti. Unde duc niste scări dispuse circular, cine poate spune? Unde se pot intâlni două persoane diametral opuse ? E foarte greu de răspuns. Armanca, sfârsitul poeziei s-ar putea să fie asa cum l-ai caractericat . Numai bine. Mulțumesc.
pentru textul : iluzie deAdriana, intai sa-ti multumesc pentru rabdarea cu care mi-ai disecat comm-ul, nu cred ca merita atata atentie :-) Acel "cum" pus acolo imprima o altfel de miscare intregii citiri, pentru ca, spre deosebire de o comparatie statica, introdusa prin clasicul "ca" acesta imi induce (mie cel putin) asteptarea unei propoziti simbolice active, ca o secundara a imaginii care a generat-o. Ceva de genul "cum o camasa de forta intra in carne" - cel putin atat, verbul sa fie la diateza activa... dar ar merge mai mult aici, o imagine mai plina... nu vreau sa divaghez prea mult. Cu prezentul ala nici eu nu stiu ce-am vazut, tu nu ai schimbat nimic din final fata de prima postare? Ca daca nu insemna ca mi s-a parut mie si nu-mi raman decat scuzele de rigoare. Urletul este cum zici tu, trebuia sa mai citesc o data, cred ca acel "cum" bata-l vina mi te-a rastalmacit. Insa dincolo de toate vorbele mele acesta este un poem de substanta, o lectura puternica si rafinata. Penita mea de apreciere este evidenta, nu o acord pentru ca ma gandesc ca se va gasi cineva care sa zica ca uite! pe Hermeneia se acorda penite la schimb si stii mai bine decat mine ca nu e asa. Ba dimpotriva, de multe ori (ca si acum) nu am acordat penite din astfel de prozaice motive. Mie acest poem mi-a placut din tot sufletul. Andu
pentru textul : gravură rupestră cu femeie și măr deMulțumesc vouă ce poate fi mai frumos decât să comunicăm ?
pentru textul : ultima lună deEste meritul Hermeneiei să o recunoaștem că ne găzduiește.
Ah, încă un poem interesant. Am o rezervă apropos de exprimarea din versul #4. Vă dau varianta mea și sper să înțelegeți de ce: nu au ştiut să îmi răspundă cine le e mama Cratimele pot fi obositoare și pot ascunde greșeli (probabil nu e cazul aici) în spatele unor automatisme verbale. Remarc următoarele versuri:
pentru textul : timpul s-a scurs în pahare de"au băut spiritele ierbii până când pielea lor/ mirosea a tămâie"
"în cuibul de sub linia apei/ picotind ţipătul naşterii/ voci crude/ voci de toate nuanţele"
"trupul meu devenise mausoleu/ cu toate numele peştilor"
Frumos. A meritat să vă citesc! Mulțumesc.
Constructie inchegata, trei cuvinte si o conotatie la viitor. Desigur, imprevizibil, orbul desluseste acest triptic. Un poem care mie mi-a transmis un mesaj verde, mut, optimist. Penita. Andu P.S. Si revin cu incadrarea autorului, domnilor editori, chiar nu ma aude nimeni sau nu-mi zice cineva ca gresesc? Maia=autor
pentru textul : trei cuvinte deactul creatiei e cam sadic. ca si lectorul care il inghite
pentru textul : crabii deJinnule ma bucur ca iti place libertatea "mea"... si faci distinctiile corecte intre modalitatile in care aceasta poate fi inteleasa... cat despre pozitia aceea, n-am avut alta "rima" :) Multam de semn.
pentru textul : mijlocul cerului deAlina, textul își merită din plin penițele și locul de sus. Spre deosebire de Simona, cititorii nu au cum să se plictisească. Mi-a plăcut mult trimiterea la ethnos, măiastru inserat în structura textului, și apoi finalul, pur și simplu excelent, asemenei unui un ecou care rămâne, reverberând, în noapte. Dar mi-a plăcut în întregime- așa că las și eu un semn auriu
pentru textul : și eu te iubesc deUltimul vers e superb. M-a dus cu gandul la Ratatouille, un film foarte bun. :) Felicitari pentru un poem complex, unde imaginile grandioase sunt la ordinea zilei. Mi-a placut foarte mult stilul, complicat si simplu in acelasi timp. Sti sa te apropii foarte bine de cititori. felicitari petre
pentru textul : Δώδεκα sau povestea văduvei lui Pedros deÎmi pare rău să vin așa, la urmă, să dau cu bâta în baltă ar spune poate unii.
pentru textul : iarna întârzie la un film deUn bun prieten de lectură îmi spunea, odată, că e ușor a scrie vorbe ce din coadă or să sune... vorbele astea nu sună nici măcar din coadă.
Să exemplific totuși, deși textul abundă
... niciodată iarna nu fu mai abstractă...
ce pot sa mai zic?
niciodata iarna nu fu e de ajuns, iarna fu sau nu fu, nu contează... ajunge!
Mi-as dori sa vad mai multe poeme valoroase promovate pe H.
Acest text este doar mediocru în opinia mea.
cele mai bune poeme ale acestui autor. autorul îmi dă impresia unui bun meşter de imagini. nimic in plus, nimic in minus, respirăm de aproape un poem matur, unde săpunul de pe margine nu uită să-şi facă treaba. remarc finalul, dar întregul corp miroase frumos, ca etapa dintre un do şi-un do pe portativ:
"invoc un amendament
pentru textul : etapă detinereţea nu se maturizează din pricina ta
instinctele aprind beţişoare de fum
în camere cu maci respirăm
de aproape".
Avertisment pentru ce? pentru faptul că nu sunt de acord cu decizia pe care o iai? Să fim serioși... te-am rugat să-mi aduci în subsol o manea corespondentă cu textul de mai sus și n-ai făcut treaba asta. Deocamdată, în afară de faptul că ai pus lupa pe niște biete puncte și virgule, n-ai făcut nimic. Argumentele tale nu stau în picioare.
pentru textul : Fostei mele șótii deAm dat copy paste pe un alt text ca să-ți demonstrez că există și texte cu mult mai proaste decât al meu pe prima pagină și că nu-ți faci datoria de editor, decât selectiv, cu anumite persoane și treaba asta se vede de la o poștă. Eugen.
pentru mine au ramas notabile expresiile „o linie blondă-şi rulează părăsirea” și „instalaţii de chiciură”.
pentru textul : Suspiciune deCumva „ciopleşte marionete şi-nghite ventriloci” mi-a sunat cam suav-prăfuit. sau poate l-am mai auzit pe undeva. sau poate ma insel.
asa e, nu mi-am dat seama de nefiri/ nefiiri. multumesc ca mi-ai atras atentia. in rest, ma bucur pentru ca reusesti sa gasesti astfel de pasaje in poeziile mele, te mai astept:)
pentru textul : În tăcere sunt dePagini