"Virgile, chiar nu vreau sa ne incordam iar muschii.. eu unul m-am saturat. Calitatea materialelor de pe Hermeneia este atat de "graitoare" (unde iti sunt autorii?) incat ma scuteste de orice fel de explicatii. Eu iti doresc inspiratie si sa mai poti scrie ceva de genul acelui "preludiu" in rest please DO excuse me, parerile tale ma lasa rece. Ca manager, ai adus Hermeneia in latrina lipsei de har. Parerea mea, desigur, Andu" ...ceea ce nu înseamnă că te contrazici, nicidecum, bobadil. știu că îți asumi și cele de mai sus. chiar oferind un semn de prețuire asupra unui text recent postat pe Hermeneia.
Eu cred că granița de care vorbești dintre zborurile dinafară și dinăuntru este modul în care fiecare percepe o față sau alta a realității. Subtitlul mă duce însă cu gândul că iubirea, despre care vorbești în final, e totuși aceea care ne face să sângerăm, noi, "caiși înfloriți". Splendid final. Și totuși, poate mă lămurește Paul ce nu e bine, din punctul lui de vedere, cu genitiv- dativele. Nu de alta dar și eu le folosesc și nu știu de ce ar deranja atât? Tot cu gânduri bune, Cami
mai jane doe, care e problema? moartea? pai moartea nu e o problema,... decit de timp. deci, vrei parerea mea? asa ca intre prieteni? tu ai vocatie cinematografica, textul tau plezneste, adica te plezneste. de ce totusi ai pus insa atit de putina poezie in el? de ce l-ai facut mai degraba manifest?
Stefan, nu stiu cine a fumat primul degetele, eu am scris mai demult aceasta poezie:). Oricum nu asta e important. Daca ne gandim putin, o data o idee scrisa ea devine parte din spiritul lumii. Asa cred. Da, lumea poate fi vazuta ca un fum, iar noi nu suntem poate decat combustibilul care arde mocnit. Mersi Ioanei si tie, vad ca Targovistea mai are oameni adevarati. Si eu o port in suflet pentru ca acolo m-am "afumat" destui ani. A scrie este si un fel de a evada din apasarea ruinelor trecutului. O eliberare. Cu stima, Viorel
Dragă Bobadile, ce spui tu sună nu a peniță de apreciere ci mai degrabă a peniță de încurajare după atîtea defecte și scădințe. Noroc că poezia nu este despre penițe ci despre pană, așa cum zice my alter ego, bineînțeles fără a se umfla în... pene. Și iată cum m-am jucat cu aurul tău pînă era să îl pierd. Anyway, merci. Batrînulatrăgător, mă bucur că ți-a plăcut. În ce privește ce spui tu despre originea extraterestră a iubirii nu sînt de acord cu tine. Pentru simplul motiv că habar nu am cine a scris textul acela și nici nu știu dacă este real, așa că în ceea ce mă privește, ideea îmi aparține. Și am avut-o de mai multă vreme. De fapt mai apare disimulată și în alte texte de-ale mele. De aceea nu am nici o problemă să îi revendic paternitatea.
interesant, eu nu am scris niciodata in bucatarie. nu stiu cum e. iar de plins nu stiu daca este cazul. cel putin eu nu.
uite abia acum imi dau seama ca as putea pune inca o varianta de final
Virgil, mă simt bine în spațiul poeziei de inspirație populară, chair dacă rigoarea metricii scurte presupune foarte mare atenție din cauza cuvântului sau sintagmelor scurte care devin vers. Penița mă onorează!
Totul pare alambicat, în acest tablou, în care"Tu pui colierului de mărgean". Cuvinte -imagini vin dintr-o lume onirică, după un algoritm bizar, numai de ele știut, să se refugieze în ochiul cititorului-singurul care veghează. cu prietenie anisoara iordache
o faţetă a lucrurilor. nu contrazic cu nimic analiza autorului. cealaltă faţetă însă îl implică pe Dumnezeu. El a avut un plan, care trebuia dus pînă la capăt. nimeni de pe pamant n-ar fi putut realiza planul în afară de Hristos. de aceea spunea El: "nimeni nu-mi ia viaţa cu sila, ci o dau Eu de la mine. am putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăş."
e imposibil să trăiesc adevărul fără El. dar cu El, ...pot totul în Hristos care mă întăreşte.
Cred că niciodată nu trebuie să luăm jocul în neserios, pentru că Jocul se întoarce ca un carusel și noi roată sau cerc. Cred că, odată ieșiți din cerc, putem primi o mereu-întoarcere ascendentă. Găsesc interesantă hermeneutica textului. A improviza alte forme și a rămâne constant în evoluție. Dar pare a fi doar un pas al spiralei de care vorbești. Metafore reușite. Aș fi mers pe aceeași linie a timpurilor verbale (prezentul, nu imperfectul).
Lucian, "tipul tehnic al site-ului", nu iti cere, nu te obliga, este ceva optional, o posibilitate pentru cazul in care vrei sa indici acolo altceva (de ex. daca apartine poemul unui volum sau daca e dedicat cuiva anume: iubitei, copilului, mamei etc). in concluzie, nu este obligatoriu. cind am spus banal, m-am gindit ca ai utilizat multe clisee. e ca si cum ai intra intr-o vila intr-un cartier select si gasesti pe pereti tot carpete cu rapirea din serai...cauta imagini originale, metafore care sa rezoneze in tine si sa te reprezinte.
Frumos zis pentru multi sa citeasca, pentru putini sa inteleaga... eu m-am aplecat spre apus si am incercat sa simt vantul acela inconfundabil care stiam eu cand eram mic ca batea la inceput de septembrie dinspre Ardeal. Dar n-am mai simtit nimic... ori eu am imbatranit si mi s-au tocit simturile (foarte probabil) ori blocurile au crescut prea inalte intre mine si El, ori pur si simplu Ardealul m-a uitat... pentru ca poate o merit. Noroc ca mai postezi tu pe aici cate o chestie d-asta... dup-aia imi umplu un pahar cu vin de tarnave si-l dau peste cap dintr-o data... si apoi semnez cu lacrima aia inghitita, mama ei de lacrima!. Andu
draga bobadil, aici m-ai lasat perplex. dupa ce am citit ce ai scris, trag concluzia ca doresti sa faci asociere intre doua dimensiuni: ce a vitelului si cea a amantei care, pt. tine sau din punctul tau de vedere sunt sau vor sa fie - și după cum sugerează titlul - echivalente. mai mult nu am inteles din mesajul scrierii. cred ca e mai bine sa vorbim aici despre o parodie.
Ioana... gând bun ai avut tu astăzi :-) ... mă tem că pagina aceasta se va încărca extrem de puternic... tu îți dai seama ce ai chemat aici? Poate ar trebui să pui un avertisment :-) Cred că nu voi face un comentariu chiar atât de "pe text", ci voi încerca să spun unde anume mi se pare, la fiecare, cât de subiectiv voi putea, punctul cel mai acut. Ioana: "ti-am spus ai gresit... ti-am mai spus am gresit... tu nu aveai voie sa gresesti am crezut ca era de la sine inteles " Francisc: "care mâini de copil, scrijelind, îți caută Fața." La rându-mi, îți las aceasta: Împărtășirea cu celălalt Niciodată nu scriem doar pentru noi înșine. Când cea mai ascunsă dorință, durere sau bucurie, cum ar fi, se așterne pe hârtie, ne-am făcut un părtaș. Există cineva pe care, conștient sau inconștient, l-am lăsa sau ni l-am dori să citească. Să știe. Uneori îmi pare că toate cuvintele, cu excepția unuia singur, au murit. Astăzi, el este durere. În altă seară, este iubire. Alteori, lacrimă. A fost și moarte. Să-mi fie Doamne în fiecare zi. Te-ai gândit cât de ușor ar fi dacă, în loc de a scrie, ne-am îndrepta încet spre ușa acelui prieten, spre brațele acelei iubite, și am spune în puține cuvinte moartea din suflet, disprețul ce ne macină, ura, durerea, patima, și ne-am așterne singurătatea? Dar cum să mai înfrunți și demonii celuilalt? Și cât de cumplit dacă am bătut la ușă și a rămas închisă. Sau, mai rău decât atât, s-a deschis, brațele ne-au primit, am fost ascultați, am fost și înțeleși! Ce ne mai rămâne, căci demonii aduși la lumina zilei par mici și caraghioși, chiar nouă ni se face parcă rușine… Asa că tăcem. Nu facem nici un drum, nu batem la nici o ușă, nu ne odihnim în brațele nimănui. Ne iubim temerile, le creștem și le hrănim, nu vrem să rămânem mai săraci cu o frământare. Hârtia este o promisiune care este mai bine, uneori, să rămână doar atât. (nov. 2004) P.S. Pentru editare, în dreapta paginii, sus: HCODE.
da, la poezie face bine cam tot dacă știi cum să faci să fie poezie. Este foarte românește cum am scris "eu ce voi scrie (oare) mâine?", "eu ce voi înțelege (oare)?" - este o formulare a interogației care în retorică se folosește. Am eliminat oare. Și are ceva "vechi" în expersie, de aceea am și dorit să folosesc așa. Mă gândesc dacă e diluat acel "miez" sau e o intrare pe alt registru care ar fi meritat scris mai în forță. reflectez și de consider just, voi modifica; de nu, așa va rămâne o vreme. știu că atunci când voi lua suficientă distanță, voi vedea mai bine. mulțumesc pentru remarci.
Trist text, asa mi-a parut. Mai trist e ca poti evada din bastilie si sufletul sa-ti ramana ostatec in tristete, oriunde ai fi. Tristetea ca un razboi civil interior, din care nu te poti intoarce la realitate fara pierderi. Frumoasa metafora: timpul din buzunarul absentei.
idee interesanta chiar daca cam opzeci spre nouazecista dar.. zic eu, realizata in graba si de aceea cu o oarecare emfaza. probabil ca lucrat "la rece" si fara sentiment textul ar putea deveni
la paul e simplu ca la vreo 3-4 autori de pe-aci.
citeşti, pleci sau te duci naibii.
uite versul care te calcă în picioare. hai că nu mă las de scris!
"iar eu nu pot învia nici mere nici
trotinete" - nici eu
cele bune şi apocalipsa de mâine fie cu tine! că poimâine poate măturăm frunzele, zicea un poet că ele comunică. aşa este!
Raman la parerea mea ca Djamal este cea mai incredibila figura de pe toate site-urile de literatura, indraznesc sa presupun ca el este de fapt un agent infiltrat caruia ii scrie altcineva dintr-o organizatie textele (sper ca umorul acesta negru nu imi va atrage din nou banarea pe site :-) Din pacate daca ar fi sa fie asa cum presupun eu se pare ca nimeni din organizatia respectiva nu se invredniceste sa ii scrie si comentariile, acestea ramanand la nivelul pe care oricine il poate constata la o banala lectura. E fantastic acest Djamal, un fel de Omar Khayyam parasit complet de inspiratie care insa, cu rabdarea si perseverenta caracteristica celor bine antrenati iata ca a reusit sa adune de ici, de colo, aprecieri, nivele, stelute, penite, etc. Eu il citesc pe Djamal de cand a aparut acum vreo trei ani pe net si nu incetez sa ma minunez de aceasta aratare literara. Cum mai spuneam, nu ma astept la multumiri stas din partea ta Djamale, ar fi si culmea Cu deosebita stima, Andu
silviu, nici nu-i stiu daca-i joc sau indecizie, inadaptare, ceva pe-acolo. cand eram copil incercam sa prind apa cu mana si ma enervam ca nu reusesc, sfoara aia transparenta legata de robinet si vartejul pe unde se scurgea, ce jucarii bune ar fi facut. :o)
ai fost foarte clar, multumesc de incurajare.
Ela, mie nu că "mi se pare" greu lizibilă, chiar este. Mai precis, sunt cuvinte pe care, oricât m-aș chinui, nu le deslușesc. Acum, dacă ai reuși să faci în așa fel încât să pară șterse anumite cuvinte, să creezi, cu alte cuvinte, ilizibilul în așa fel încât să pară timpul, anotimpurile cele care le-au șters... ar fi altceva. Voi reveni, dacă gaăsești o soluție, pentru că întrevăd ceva ce mi-a plăcut (la propriu "întrevăd" :-)) Călin, mă gândeam că numai citind-o pe Linea, și ai înțeles că nu este genul care să aibă nevoie de așa ceva. Să îi respectăm decizia. Aș dori să nu aglomerăm subsolul textului Elei cu comentarii care nu au legătură cu ceea ce a scris ea.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
da, o trecere ca o boare de nostalgie, cu accente stanesciene, nimic nou sub soare, dar atat de frumos curgatoare si relaxanta...buna, intr-adevar
pentru textul : zmee și cretă de"Virgile, chiar nu vreau sa ne incordam iar muschii.. eu unul m-am saturat. Calitatea materialelor de pe Hermeneia este atat de "graitoare" (unde iti sunt autorii?) incat ma scuteste de orice fel de explicatii. Eu iti doresc inspiratie si sa mai poti scrie ceva de genul acelui "preludiu" in rest please DO excuse me, parerile tale ma lasa rece. Ca manager, ai adus Hermeneia in latrina lipsei de har. Parerea mea, desigur, Andu" ...ceea ce nu înseamnă că te contrazici, nicidecum, bobadil. știu că îți asumi și cele de mai sus. chiar oferind un semn de prețuire asupra unui text recent postat pe Hermeneia.
pentru textul : Ce este pentru voi Hermeneia? deEu cred că granița de care vorbești dintre zborurile dinafară și dinăuntru este modul în care fiecare percepe o față sau alta a realității. Subtitlul mă duce însă cu gândul că iubirea, despre care vorbești în final, e totuși aceea care ne face să sângerăm, noi, "caiși înfloriți". Splendid final. Și totuși, poate mă lămurește Paul ce nu e bine, din punctul lui de vedere, cu genitiv- dativele. Nu de alta dar și eu le folosesc și nu știu de ce ar deranja atât? Tot cu gânduri bune, Cami
pentru textul : Graniță de culoarea sângelui dedesigur Cristina, mulțumesc că mi-ai amintit
pentru textul : starea hermeneia desunt surprins plăcut, Raluca. mulțumesc mult!
pentru textul : sunt fluierele picioarelor Lui demai jane doe, care e problema? moartea? pai moartea nu e o problema,... decit de timp. deci, vrei parerea mea? asa ca intre prieteni? tu ai vocatie cinematografica, textul tau plezneste, adica te plezneste. de ce totusi ai pus insa atit de putina poezie in el? de ce l-ai facut mai degraba manifest?
pentru textul : jane doe deStefan, nu stiu cine a fumat primul degetele, eu am scris mai demult aceasta poezie:). Oricum nu asta e important. Daca ne gandim putin, o data o idee scrisa ea devine parte din spiritul lumii. Asa cred. Da, lumea poate fi vazuta ca un fum, iar noi nu suntem poate decat combustibilul care arde mocnit. Mersi Ioanei si tie, vad ca Targovistea mai are oameni adevarati. Si eu o port in suflet pentru ca acolo m-am "afumat" destui ani. A scrie este si un fel de a evada din apasarea ruinelor trecutului. O eliberare. Cu stima, Viorel
pentru textul : Degete fără filtru deDragă Bobadile, ce spui tu sună nu a peniță de apreciere ci mai degrabă a peniță de încurajare după atîtea defecte și scădințe. Noroc că poezia nu este despre penițe ci despre pană, așa cum zice my alter ego, bineînțeles fără a se umfla în... pene. Și iată cum m-am jucat cu aurul tău pînă era să îl pierd. Anyway, merci. Batrînulatrăgător, mă bucur că ți-a plăcut. În ce privește ce spui tu despre originea extraterestră a iubirii nu sînt de acord cu tine. Pentru simplul motiv că habar nu am cine a scris textul acela și nici nu știu dacă este real, așa că în ceea ce mă privește, ideea îmi aparține. Și am avut-o de mai multă vreme. De fapt mai apare disimulată și în alte texte de-ale mele. De aceea nu am nici o problemă să îi revendic paternitatea.
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii deinteresant, eu nu am scris niciodata in bucatarie. nu stiu cum e. iar de plins nu stiu daca este cazul. cel putin eu nu.
pentru textul : uneori|singurătate deuite abia acum imi dau seama ca as putea pune inca o varianta de final
Virgil, mă simt bine în spațiul poeziei de inspirație populară, chair dacă rigoarea metricii scurte presupune foarte mare atenție din cauza cuvântului sau sintagmelor scurte care devin vers. Penița mă onorează!
pentru textul : ne lut deTotul pare alambicat, în acest tablou, în care"Tu pui colierului de mărgean". Cuvinte -imagini vin dintr-o lume onirică, după un algoritm bizar, numai de ele știut, să se refugieze în ochiul cititorului-singurul care veghează. cu prietenie anisoara iordache
pentru textul : Ecouri deo faţetă a lucrurilor. nu contrazic cu nimic analiza autorului. cealaltă faţetă însă îl implică pe Dumnezeu. El a avut un plan, care trebuia dus pînă la capăt. nimeni de pe pamant n-ar fi putut realiza planul în afară de Hristos. de aceea spunea El: "nimeni nu-mi ia viaţa cu sila, ci o dau Eu de la mine. am putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăş."
e imposibil să trăiesc adevărul fără El. dar cu El, ...pot totul în Hristos care mă întăreşte.
pentru textul : dificultatea de a fi creștin deÎnainte să-l mai folosiţi, vă rog să citiţi câteva informaţii despre butonul "atenţie editor".
pentru textul : Amurgul deschide o fereastră înlăuntru deCred că niciodată nu trebuie să luăm jocul în neserios, pentru că Jocul se întoarce ca un carusel și noi roată sau cerc. Cred că, odată ieșiți din cerc, putem primi o mereu-întoarcere ascendentă. Găsesc interesantă hermeneutica textului. A improviza alte forme și a rămâne constant în evoluție. Dar pare a fi doar un pas al spiralei de care vorbești. Metafore reușite. Aș fi mers pe aceeași linie a timpurilor verbale (prezentul, nu imperfectul).
pentru textul : dona alba deLucian, "tipul tehnic al site-ului", nu iti cere, nu te obliga, este ceva optional, o posibilitate pentru cazul in care vrei sa indici acolo altceva (de ex. daca apartine poemul unui volum sau daca e dedicat cuiva anume: iubitei, copilului, mamei etc). in concluzie, nu este obligatoriu. cind am spus banal, m-am gindit ca ai utilizat multe clisee. e ca si cum ai intra intr-o vila intr-un cartier select si gasesti pe pereti tot carpete cu rapirea din serai...cauta imagini originale, metafore care sa rezoneze in tine si sa te reprezinte.
pentru textul : Uneori sufletul meu deFrumos zis pentru multi sa citeasca, pentru putini sa inteleaga... eu m-am aplecat spre apus si am incercat sa simt vantul acela inconfundabil care stiam eu cand eram mic ca batea la inceput de septembrie dinspre Ardeal. Dar n-am mai simtit nimic... ori eu am imbatranit si mi s-au tocit simturile (foarte probabil) ori blocurile au crescut prea inalte intre mine si El, ori pur si simplu Ardealul m-a uitat... pentru ca poate o merit. Noroc ca mai postezi tu pe aici cate o chestie d-asta... dup-aia imi umplu un pahar cu vin de tarnave si-l dau peste cap dintr-o data... si apoi semnez cu lacrima aia inghitita, mama ei de lacrima!. Andu
pentru textul : Argealu’ meu ghe pe cer deun poem marca barb, cu atmosfera si tot ce trebuie. vezi ce faci cu "braţele acoperite de muşchi":) e hilara conotatia, in context.
pentru textul : urme de kerosen printre îngeri dedraga bobadil, aici m-ai lasat perplex. dupa ce am citit ce ai scris, trag concluzia ca doresti sa faci asociere intre doua dimensiuni: ce a vitelului si cea a amantei care, pt. tine sau din punctul tau de vedere sunt sau vor sa fie - și după cum sugerează titlul - echivalente. mai mult nu am inteles din mesajul scrierii. cred ca e mai bine sa vorbim aici despre o parodie.
pentru textul : amanta mea supraponderală deLa multi ani, Hermeneia!
pentru textul : The State of Hermeneia deIoana... gând bun ai avut tu astăzi :-) ... mă tem că pagina aceasta se va încărca extrem de puternic... tu îți dai seama ce ai chemat aici? Poate ar trebui să pui un avertisment :-) Cred că nu voi face un comentariu chiar atât de "pe text", ci voi încerca să spun unde anume mi se pare, la fiecare, cât de subiectiv voi putea, punctul cel mai acut. Ioana: "ti-am spus ai gresit... ti-am mai spus am gresit... tu nu aveai voie sa gresesti am crezut ca era de la sine inteles " Francisc: "care mâini de copil, scrijelind, îți caută Fața." La rându-mi, îți las aceasta: Împărtășirea cu celălalt Niciodată nu scriem doar pentru noi înșine. Când cea mai ascunsă dorință, durere sau bucurie, cum ar fi, se așterne pe hârtie, ne-am făcut un părtaș. Există cineva pe care, conștient sau inconștient, l-am lăsa sau ni l-am dori să citească. Să știe. Uneori îmi pare că toate cuvintele, cu excepția unuia singur, au murit. Astăzi, el este durere. În altă seară, este iubire. Alteori, lacrimă. A fost și moarte. Să-mi fie Doamne în fiecare zi. Te-ai gândit cât de ușor ar fi dacă, în loc de a scrie, ne-am îndrepta încet spre ușa acelui prieten, spre brațele acelei iubite, și am spune în puține cuvinte moartea din suflet, disprețul ce ne macină, ura, durerea, patima, și ne-am așterne singurătatea? Dar cum să mai înfrunți și demonii celuilalt? Și cât de cumplit dacă am bătut la ușă și a rămas închisă. Sau, mai rău decât atât, s-a deschis, brațele ne-au primit, am fost ascultați, am fost și înțeleși! Ce ne mai rămâne, căci demonii aduși la lumina zilei par mici și caraghioși, chiar nouă ni se face parcă rușine… Asa că tăcem. Nu facem nici un drum, nu batem la nici o ușă, nu ne odihnim în brațele nimănui. Ne iubim temerile, le creștem și le hrănim, nu vrem să rămânem mai săraci cu o frământare. Hârtia este o promisiune care este mai bine, uneori, să rămână doar atât. (nov. 2004) P.S. Pentru editare, în dreapta paginii, sus: HCODE.
pentru textul : ce am scris "atunci" deda, la poezie face bine cam tot dacă știi cum să faci să fie poezie. Este foarte românește cum am scris "eu ce voi scrie (oare) mâine?", "eu ce voi înțelege (oare)?" - este o formulare a interogației care în retorică se folosește. Am eliminat oare. Și are ceva "vechi" în expersie, de aceea am și dorit să folosesc așa. Mă gândesc dacă e diluat acel "miez" sau e o intrare pe alt registru care ar fi meritat scris mai în forță. reflectez și de consider just, voi modifica; de nu, așa va rămâne o vreme. știu că atunci când voi lua suficientă distanță, voi vedea mai bine. mulțumesc pentru remarci.
pentru textul : recviem pentru niciodată deTrist text, asa mi-a parut. Mai trist e ca poti evada din bastilie si sufletul sa-ti ramana ostatec in tristete, oriunde ai fi. Tristetea ca un razboi civil interior, din care nu te poti intoarce la realitate fara pierderi. Frumoasa metafora: timpul din buzunarul absentei.
pentru textul : kansas in june deidee interesanta chiar daca cam opzeci spre nouazecista dar.. zic eu, realizata in graba si de aceea cu o oarecare emfaza. probabil ca lucrat "la rece" si fara sentiment textul ar putea deveni
pentru textul : lucruri pe care le iubesc încă dela paul e simplu ca la vreo 3-4 autori de pe-aci.
pentru textul : autumn music 2 deciteşti, pleci sau te duci naibii.
uite versul care te calcă în picioare. hai că nu mă las de scris!
"iar eu nu pot învia nici mere nici
trotinete" - nici eu
cele bune şi apocalipsa de mâine fie cu tine! că poimâine poate măturăm frunzele, zicea un poet că ele comunică. aşa este!
Raman la parerea mea ca Djamal este cea mai incredibila figura de pe toate site-urile de literatura, indraznesc sa presupun ca el este de fapt un agent infiltrat caruia ii scrie altcineva dintr-o organizatie textele (sper ca umorul acesta negru nu imi va atrage din nou banarea pe site :-) Din pacate daca ar fi sa fie asa cum presupun eu se pare ca nimeni din organizatia respectiva nu se invredniceste sa ii scrie si comentariile, acestea ramanand la nivelul pe care oricine il poate constata la o banala lectura. E fantastic acest Djamal, un fel de Omar Khayyam parasit complet de inspiratie care insa, cu rabdarea si perseverenta caracteristica celor bine antrenati iata ca a reusit sa adune de ici, de colo, aprecieri, nivele, stelute, penite, etc. Eu il citesc pe Djamal de cand a aparut acum vreo trei ani pe net si nu incetez sa ma minunez de aceasta aratare literara. Cum mai spuneam, nu ma astept la multumiri stas din partea ta Djamale, ar fi si culmea Cu deosebita stima, Andu
pentru textul : Duel desilviu, nici nu-i stiu daca-i joc sau indecizie, inadaptare, ceva pe-acolo. cand eram copil incercam sa prind apa cu mana si ma enervam ca nu reusesc, sfoara aia transparenta legata de robinet si vartejul pe unde se scurgea, ce jucarii bune ar fi facut. :o)
pentru textul : Păreri de rău din altă lume deai fost foarte clar, multumesc de incurajare.
celorlalţi comentatori. Andrei ai dreptate, am modificat. yester, nu fii invidios, în general şi tu ai destule cârje. îţi doresc cât mai multe.
pentru textul : ad interim deun an nou fericit vă doresc.
pentru textul : sura1 dela mulţi ani
Ela, mie nu că "mi se pare" greu lizibilă, chiar este. Mai precis, sunt cuvinte pe care, oricât m-aș chinui, nu le deslușesc. Acum, dacă ai reuși să faci în așa fel încât să pară șterse anumite cuvinte, să creezi, cu alte cuvinte, ilizibilul în așa fel încât să pară timpul, anotimpurile cele care le-au șters... ar fi altceva. Voi reveni, dacă gaăsești o soluție, pentru că întrevăd ceva ce mi-a plăcut (la propriu "întrevăd" :-)) Călin, mă gândeam că numai citind-o pe Linea, și ai înțeles că nu este genul care să aibă nevoie de așa ceva. Să îi respectăm decizia. Aș dori să nu aglomerăm subsolul textului Elei cu comentarii care nu au legătură cu ceea ce a scris ea.
pentru textul : roca din care mă nasc deÎntotdeauna mi-a plăcut aalizei, acum și mai mult când îl simt cum apasă pe pedală.
pentru textul : aici radio Craiova dePagini