e aici o alternanță între ceea ce ești și ceea ce vei deveni și asta îmi place mie la tine dinspre particular mai mult spre general pe lângă emoția tremurândă din acest poem dar să-mi spui sincer cum a fost momentul de după poem sau chiar dinainte - eu aș spune că un altceva ăsta-i startul unui target ambițios bine direcționat precis chiar
Dorin, așa e. Și cred că și tu, la fel ca mine, ești convins că acea luptă trebuie să o câștigăm noi înșine. Bobadil, uite, că tot veni vorba, i-am arătat surorii mele comentariul tău și a zis: e cool! Și îi dau dreptate, pentru că e clar că numai tu poți comenta așa. Și, sincer, zâmbesc fiindcă știu mereu ce vrei să spui, cu tot cu inserturile metafizice. Despre viață! :) Virgil, mulțumesc. Am încredere că e ok, dacă tu zici asta. Paul, dacă e natural, înseamnă că e bine și mă bucur. Cu toate astea, cred că-i voi schimba ceva... practic l-am scos și dintr-un context și mi-era teamă că se va observa ceva "fisurat", deși, pe de altă parte, speram să aibă suficient înțeles de sine stătător. Merci!
lucian - ma refeream la cercul pe care ni-l trasam singuri in jur uneori, din teama de a nu face gesturi care sa iasa din rama unei poze exemplare... eu sunt cea care merge in spatele timpului, poate candva, o voi lua inainte... dorintele-mi vor fi ingeri de portelan, pe care o sa-i asez frumos in vitrina altui timp:)) bucuroasa de trecerea ta, multumesc!
mulţumesc frumos. era greşită forma. am modificat. mă bucur dacă au fost momente în corpul textului care au reţinut atentia dvs. nu ştiu nici cât de dur nici cât de inestetic este textul dar este cu siguranţă altceva pentru mine cel puţin.
vă mai aştept. noapte bună
Mda, un fel de delir pe care, personal nu prea il pot numi poezie. Un amalgam de imagini fortate, care culmineaza cu un final extrem de fals. Si ca o curiozitate(referindu-ma la titlul), e cumva o incercare de raspuns la adresa comentariilor critice pe textele tale?
Aici am fost un pic nemulțumită de abundența prenumelor. De aceea îmi pare superfluă precizarea din versul final "învierea mea". Ai putea extinde cadrul de la ego-centricului sine la generic evitând pronumele posesive, în special cel din ultimul vers: "și privesc pământul în ochi/ sângerând ceruri până la înviere".
Aş fi scris:
,,un nod în loc de cap
altul în loc de pântece"
Cred că ultima strofă nu mai e necesară. Mie, ca simplu cititor, îmi trebuie acel moment de reflecţie...iar momentul se pare că e după versul ,,până când cerul se limpezea ". E momentul când vreau să recitesc poemul, să îmi fac propria opinie, nu să o iau pe cea ,,impusă" de autor în ultima strofă :) Poemul se remarcă prin originalitate.
Poemul tău are câteva momente sugestive: finalul când mă așteptam să fie (și chiar așa am și citit) "vezi tu am adormi ca în noaptea aceea în care / unul dintre noi a luat în sfârșit o piatră" (întotdeauna propozițiile afirmative au un impact mai mare). Și: "să nu uităm casa ar fi transparentă / atât de transparentă încât..." și aici mă așteptam la cu totul altceva, mult mai puternic. De ce ai considerat că textul este colaj poetic?
doar câteva cuvinte-excelentă ultima parte. Un text ca un carusel.O însingurare răspândită în detalii și apoi o încercare de a o recupera. Ba frig ba cald. Mi-a lăsat un gust trist. O poezie faină. Habar nu am să spun despre ce este. Ar fi culmea să fie despre ceva care să se poată ordona. Mă bucur că am citit-o.Că ai scris-o.
imagini rotunjite cu grație, neredundante, o descompunere a realului în tablouri fin versificate, poezia aceasta a ta m-a apropiat și pe deplin reținut, nu ești un simplu peisagist imitând realitatea, reușești aici cu o mână sigură să trasezi contururi fine ce se expun nude și fără artificiozitate sincera mea apreciere
acesta este un poem care, personal, m-a impresionat prin mesajul transmis, prin forta durerii pe care ai reusit s-o concentrezi in cuvinte simple pe intelesul tuturor, al invingatorilor si al invinsilor. pentru ca in iubirea de oameni si de Dumnezeu nu exista invingator sau invins. atunci nu se poate numi iubire de oameni, iubire de Dumnezeu... e o imagine poetica deosebita prin repetitia ce accentueaza distrugerea, ce indurereaza iremediabil "oazele memoriei" "În palmele mele țărână cu miros de lacrimi, în palmele mele cenușa sufletului meu."...
Andu, cel mai destept si mai rafinat poet este Mefisto. Nu ti-a placut asta e, mi-am dat 2 palme si m am culcat in cap, ca un liliac. Numa nu fi suparat pe jucaria mea. Cand am zis de un poem despre barbati, am vb serios. Sper sa iasa si sa ti placa. F posibil sa l numesc "Bobadil, regele meu". Daca esti de acord...
m-am lasat purtata de vers in atmosfera evocata cu nostalgie , cu picatura aceea indurerata pe care eu o regasesc mereu in textele tale (poate ma insel, posibil) si am gasit punctul de lumina, de pace aici, mi-a placut tare mult - "cădea lumină printre viţe peste cântecul încolţit pe buza de sus"...
ce să facem Boba viaţa e un podish transilvan upps and downs la tot pasul dar am auzit că nu chiere lumea din atîta lucru...:) otherwise io sunt paralelogram cu politica odată ajuns acolo cred că mi-aş revendica Ardealu' de pe cer sau poate mai realist aşa...luna. toate doleanţele astea maghiare sau bozgorofobe sunt biete exagerări de bebe care dacă nu plînge nu primeşte ţîţă. aşa se fac şi revoluţii de doru' lelii nu doar greve ale foamei de libertate prost înţeleasă. aşa ne-am tot plîns mici şi cu bube în cap pînă cînd ne-a luat Europa la ţîţă. bine că ne-a mai trecut de foamea aceea naţionalistă. apropo am citit "Schimbarea la faţă a României" tipărită la Humanitas pe hîrtie mai proastă ca aceea de împachetat. dacă o vedea Cioran mai murea odată...:)
un comm elogios prietene pari convins că îl şi merit înclin să te cred spun merci fain şi bate palma aici:
eram sigura ca nu o sa placa acest text, in fond e vorba despre cat de mult se tolereaza migrarea catre un nou tip de discurs. Ela, eu spun ca e poezie postmodernista. nici nu cred ca iese din tipare.
Marina, știu că poeziile mele nu se ridică în totalitate la anumite pretenții. Dar, mai știu și că alegoriile nu se înțeleg întotdeauna cum ar trebui. O fi explicită, dar eu am vrut să se- nțeleagă altceva, dincolo de rânduri, ca și în alte poezii. Pentru mine este importantă orice părere. E un feedback și prefer să- l primesc. De- asta postez, doar, aici...nu? Mulțumesc, te mai aștept cu orice părere. Când nu lași niciun semn, e și mai trist pentru mine... Cu respect, Camelia Silea
titlul pare invaluit in mister pana cand ajungi sa parcurgi poemul, ca la sfarsit, dupa milenii, sa ti se deschida ochii si sa fie, oarecum, umeziti de aceasta imbratisare urcata pana la capat, si dincolo. erotheic spus si cu multa limpezime. agreez cu sugestiile profetului.
Profetule, sper că nu iți e cu supărare daca dau o replică un pic parodică poeziei de față, ăsta este doar un semn că mi-a plăcut, dar că momentan nu fac față să comit un comentariu critic cât de cât pertinent. Apreciez modul în care scrii, dovedește un stil matur și o bună stăpânire a discursului poetic. Noaptea cailor putere am așteptat noaptea în care văzând stele verzi și cu chei potrivite în buzunare și șapca pusă șmecher pe creștet să prind semnul cailor putere sau să mor de-a-n-picioare cu sufletu-n dinți și forță sălbatică-n ochi dar zadarnic nu-s hoț din născare
Un poem tulburător, atemporal, în care simbolurile religiase sunt plasate în plan secund. Am citit cu plăcere şi în altă parte şi acum lecturarea mi-a lăsat aceeaşi impresie.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
e aici o alternanță între ceea ce ești și ceea ce vei deveni și asta îmi place mie la tine dinspre particular mai mult spre general pe lângă emoția tremurândă din acest poem dar să-mi spui sincer cum a fost momentul de după poem sau chiar dinainte - eu aș spune că un altceva ăsta-i startul unui target ambițios bine direcționat precis chiar
pentru textul : iar în a șaptea zi s-a odihnit deDorin, așa e. Și cred că și tu, la fel ca mine, ești convins că acea luptă trebuie să o câștigăm noi înșine. Bobadil, uite, că tot veni vorba, i-am arătat surorii mele comentariul tău și a zis: e cool! Și îi dau dreptate, pentru că e clar că numai tu poți comenta așa. Și, sincer, zâmbesc fiindcă știu mereu ce vrei să spui, cu tot cu inserturile metafizice. Despre viață! :) Virgil, mulțumesc. Am încredere că e ok, dacă tu zici asta. Paul, dacă e natural, înseamnă că e bine și mă bucur. Cu toate astea, cred că-i voi schimba ceva... practic l-am scos și dintr-un context și mi-era teamă că se va observa ceva "fisurat", deși, pe de altă parte, speram să aibă suficient înțeles de sine stătător. Merci!
pentru textul : claustro delucian - ma refeream la cercul pe care ni-l trasam singuri in jur uneori, din teama de a nu face gesturi care sa iasa din rama unei poze exemplare... eu sunt cea care merge in spatele timpului, poate candva, o voi lua inainte... dorintele-mi vor fi ingeri de portelan, pe care o sa-i asez frumos in vitrina altui timp:)) bucuroasa de trecerea ta, multumesc!
pentru textul : mișcare în afara cercului demulţumesc frumos. era greşită forma. am modificat. mă bucur dacă au fost momente în corpul textului care au reţinut atentia dvs. nu ştiu nici cât de dur nici cât de inestetic este textul dar este cu siguranţă altceva pentru mine cel puţin.
pentru textul : Black jack devă mai aştept. noapte bună
sigur...de acord...o sa caut romanul cu pricina.
pentru textul : pe tocuri prea înalte depoti reciti poemul ascultand in background Lara Fabian- Je t'aime (http://www.youtube.com/watch?v=9xNhERjA1zE&mode=related&search=) multumesc tuturor pentru trecere, lectura si cuvinte... suntem privilegiati ...
pentru textul : balada orașului de mesteacăn deMda, un fel de delir pe care, personal nu prea il pot numi poezie. Un amalgam de imagini fortate, care culmineaza cu un final extrem de fals. Si ca o curiozitate(referindu-ma la titlul), e cumva o incercare de raspuns la adresa comentariilor critice pe textele tale?
pentru textul : Poem perfect previzibil cu multe conjuncții deAici am fost un pic nemulțumită de abundența prenumelor. De aceea îmi pare superfluă precizarea din versul final "învierea mea". Ai putea extinde cadrul de la ego-centricului sine la generic evitând pronumele posesive, în special cel din ultimul vers: "și privesc pământul în ochi/ sângerând ceruri până la înviere".
pentru textul : Ceruri deDomnule Manolescu, nu vi se pare penibil să puneți în gura unuia ca Rorty astfel de aberații? Dacă răspunsul este "nu", nu vă mai osteniți vă rog.
pentru textul : (1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv deAş fi scris:
,,un nod în loc de cap
altul în loc de pântece"
Cred că ultima strofă nu mai e necesară. Mie, ca simplu cititor, îmi trebuie acel moment de reflecţie...iar momentul se pare că e după versul ,,până când cerul se limpezea ". E momentul când vreau să recitesc poemul, să îmi fac propria opinie, nu să o iau pe cea ,,impusă" de autor în ultima strofă :) Poemul se remarcă prin originalitate.
pentru textul : zugrav pentru inimă albă dePoemul tău are câteva momente sugestive: finalul când mă așteptam să fie (și chiar așa am și citit) "vezi tu am adormi ca în noaptea aceea în care / unul dintre noi a luat în sfârșit o piatră" (întotdeauna propozițiile afirmative au un impact mai mare). Și: "să nu uităm casa ar fi transparentă / atât de transparentă încât..." și aici mă așteptam la cu totul altceva, mult mai puternic. De ce ai considerat că textul este colaj poetic?
pentru textul : Cuvinte în repetiție dedoar câteva cuvinte-excelentă ultima parte. Un text ca un carusel.O însingurare răspândită în detalii și apoi o încercare de a o recupera. Ba frig ba cald. Mi-a lăsat un gust trist. O poezie faină. Habar nu am să spun despre ce este. Ar fi culmea să fie despre ceva care să se poată ordona. Mă bucur că am citit-o.Că ai scris-o.
pentru textul : Poezie pentru orbi deimagini rotunjite cu grație, neredundante, o descompunere a realului în tablouri fin versificate, poezia aceasta a ta m-a apropiat și pe deplin reținut, nu ești un simplu peisagist imitând realitatea, reușești aici cu o mână sigură să trasezi contururi fine ce se expun nude și fără artificiozitate sincera mea apreciere
pentru textul : Pictorul de poduri departea a doua pare a fi mai reusita, mai conturata
pentru textul : înțelege-mă greșit deacesta este un poem care, personal, m-a impresionat prin mesajul transmis, prin forta durerii pe care ai reusit s-o concentrezi in cuvinte simple pe intelesul tuturor, al invingatorilor si al invinsilor. pentru ca in iubirea de oameni si de Dumnezeu nu exista invingator sau invins. atunci nu se poate numi iubire de oameni, iubire de Dumnezeu... e o imagine poetica deosebita prin repetitia ce accentueaza distrugerea, ce indurereaza iremediabil "oazele memoriei" "În palmele mele țărână cu miros de lacrimi, în palmele mele cenușa sufletului meu."...
pentru textul : Țărână cu miros de lacrimi deAndu, cel mai destept si mai rafinat poet este Mefisto. Nu ti-a placut asta e, mi-am dat 2 palme si m am culcat in cap, ca un liliac. Numa nu fi suparat pe jucaria mea. Cand am zis de un poem despre barbati, am vb serios. Sper sa iasa si sa ti placa. F posibil sa l numesc "Bobadil, regele meu". Daca esti de acord...
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi dem-am lasat purtata de vers in atmosfera evocata cu nostalgie , cu picatura aceea indurerata pe care eu o regasesc mereu in textele tale (poate ma insel, posibil) si am gasit punctul de lumina, de pace aici, mi-a placut tare mult - "cădea lumină printre viţe peste cântecul încolţit pe buza de sus"...
pentru textul : când stele sunt o mie dece să facem Boba viaţa e un podish transilvan upps and downs la tot pasul dar am auzit că nu chiere lumea din atîta lucru...:) otherwise io sunt paralelogram cu politica odată ajuns acolo cred că mi-aş revendica Ardealu' de pe cer sau poate mai realist aşa...luna. toate doleanţele astea maghiare sau bozgorofobe sunt biete exagerări de bebe care dacă nu plînge nu primeşte ţîţă. aşa se fac şi revoluţii de doru' lelii nu doar greve ale foamei de libertate prost înţeleasă. aşa ne-am tot plîns mici şi cu bube în cap pînă cînd ne-a luat Europa la ţîţă. bine că ne-a mai trecut de foamea aceea naţionalistă. apropo am citit "Schimbarea la faţă a României" tipărită la Humanitas pe hîrtie mai proastă ca aceea de împachetat. dacă o vedea Cioran mai murea odată...:)
pentru textul : afterlove. invincible to everyone deun comm elogios prietene pari convins că îl şi merit înclin să te cred spun merci fain şi bate palma aici:
eram sigura ca nu o sa placa acest text, in fond e vorba despre cat de mult se tolereaza migrarea catre un nou tip de discurs. Ela, eu spun ca e poezie postmodernista. nici nu cred ca iese din tipare.
pentru textul : dar nu vine niciodată deNu mai daţi peniţe la texte slabe.
pentru textul : Starea Hermeneia - 2013 dedoua cacofonii la trei versuri. asta e un record.
pentru textul : Confesiune platonică demulţumesc pentru atenţie, Adrian.
pentru textul : numele ei nu are ecou se aude în mine deo părere obiectivă ajută întotdeauna.
am modificat.o zi bună.
Marina, știu că poeziile mele nu se ridică în totalitate la anumite pretenții. Dar, mai știu și că alegoriile nu se înțeleg întotdeauna cum ar trebui. O fi explicită, dar eu am vrut să se- nțeleagă altceva, dincolo de rânduri, ca și în alte poezii. Pentru mine este importantă orice părere. E un feedback și prefer să- l primesc. De- asta postez, doar, aici...nu? Mulțumesc, te mai aștept cu orice părere. Când nu lași niciun semn, e și mai trist pentru mine... Cu respect, Camelia Silea
pentru textul : unei cărți deprima strofa imi place mult. celelalte 3 mai putin.
pentru textul : Logofalus dedomnule Manolescu, există vreun motiv special pentru care ați ales să formatați textul cu caractere bold?
pentru textul : Dan Lusthaus, „Buddhist Phenomenology”, ed. RoutlengeCurzon, 2002. deproblema nu stă în lopată
pentru textul : Cu lopata- n drum spre Marte! denici în roboții de pe Marte
ci-n aceeași veche pată
pe creier... plus lipsă de carte!
titlul pare invaluit in mister pana cand ajungi sa parcurgi poemul, ca la sfarsit, dupa milenii, sa ti se deschida ochii si sa fie, oarecum, umeziti de aceasta imbratisare urcata pana la capat, si dincolo. erotheic spus si cu multa limpezime. agreez cu sugestiile profetului.
pentru textul : Erotheia. Până la capăt și dincolo deProfetule, sper că nu iți e cu supărare daca dau o replică un pic parodică poeziei de față, ăsta este doar un semn că mi-a plăcut, dar că momentan nu fac față să comit un comentariu critic cât de cât pertinent. Apreciez modul în care scrii, dovedește un stil matur și o bună stăpânire a discursului poetic. Noaptea cailor putere am așteptat noaptea în care văzând stele verzi și cu chei potrivite în buzunare și șapca pusă șmecher pe creștet să prind semnul cailor putere sau să mor de-a-n-picioare cu sufletu-n dinți și forță sălbatică-n ochi dar zadarnic nu-s hoț din născare
pentru textul : noaptea cailor de fier deUn poem tulburător, atemporal, în care simbolurile religiase sunt plasate în plan secund. Am citit cu plăcere şi în altă parte şi acum lecturarea mi-a lăsat aceeaşi impresie.
pentru textul : Dealul tău cu brândușe deOvidiu, spatiul din subsolul textelor este destinat comentariilor, nu fabulatiilor.
pentru textul : Poezie nudă cu un bărbat dePagini