uneori îmi doresc să am cancer și toată lumea să știe
însă de cele mai multe ori oamenii bolnavi
sunt mai întâi iubiți și apoi marginalizați
pentru că nu fac nimic decât să se plângă
de cât de grea și scurtă le este viața
iar eu fac asta deja
așa că mai bine m-ai prinde în brațe și m-ai strivi
până aș deveni etanșă cu pieptul tău

am pune în fața noastră o oglindă
ca să vedem care din noi e mai frumos
și care din noi s-a răspândit mai tare în celălalt
în fiecare toamnă m-ai duce să văd pescărușii
dar nu am intra niciodată în apă
iar în fiecare vară te-aș plimba noaptea târziu
pe străzi pavate cu pietre cioplite în formă de romb
și nu am ști niciodată când a trecut atât de repede timpul

poate cândva ne vom transforma într-o ciupercă
pe care cineva o va culege când se va simți singur
vom fi otrăvitoare bineînțeles dar nu se va ști