Foarte frumos text. Surprinzator prin trecerea in registrul popular mioritic. Elementele populare aduc intotdeauna o prospetime aparte.
Am retinut :
"iar tu tăceai
şi nu te lăsai coborât printre noi"
"plânsu-te-ai plâns îndeajuns
pân-am tras noaptea pe fus"
"la nourii fauri cu guri de balauri"
Folosesti aici acea particularitate ardeleneasca a pronuntarii trecutului
s-o prăvălit, te-o smucit, i-o ridicat...
Este o scapare ? Daca este intentie, citeste inca o data textul si corecteaza : te-a îmbrăcat.
"şi-o ieşit alergându-te prin toată curtea până hăt" - cred ca ar trebui renuntat la pronumele personal -te. Eu am inteles din text ca batranul il alearga pe bebelus :)
iata un text care nu isi face probleme. un text despre care nu stii daca e halucinant sau lucid. cred ca merita remarcat. am sa mai vad ce ai mai scris. un astfel de text as zice ca te scoate din categoria novice
bobadil, acest text, in ciuda jocului istet de cuvinte, se plaseaza periculos la limita incalcarii regulamentului hermeneia. inca unul-doua din astea si risti sa ne epuizezi bunavointa. sau, asa cum spun gurile rele, esti pornit pe subminarea subtila a unei anumite tinute pe hermeneia.com si noi nu ne-am prins..
puțin cam previzibil textul dar nu deranjează neaparat. aș fi vrut poate să mă surprindă cu ceva. am eu teoria asta (poate naivă, poate modernistă) cum că viața are oricînd un potențial spre neprevăzut. dar să nu ne amăgim...
poate mi se pare nițeluș cam dură imaginea cu broasca rîioasă deși înțeleg că se vrea o apartenență la același filon metaforic acvatic dintre cele mai multe care trec prin text. este un text frumos chiar dacă nu extraordinar. și apoi titlul mi se pare puțin cam prea „pilduitor” deși, recunosc, am făcut și eu asta uneori. deși nu sînt un mare fan al imperativului „hei”, aici totuși are ceva tandru și reușește să rămînă poetic, în opinia mea.
la o a doua citire textul îmi pare echilibrat.
Hm..., bine, vă răspund, sunt în perioada de reflux, cam așa funcționează la mine. Poezia deocamdată mă ocolește și cred că bine face, și încă mă documentez pentru o proză de anvergură, unde nici nu sunt sigur asupra unor meandre epice și mai ales din ce perspectivă să le pun pe hârtie. Tocmai am observat că se face aproape un an de când am postat o avanpremieră (http://www.hermeneia.com/content/campiile_albastre_de_sub_orizont_i), a evoluat mult la nivel conceptual și sper ca acumulările să răbufnească în curând. Chiar n-am nimic nou, dar mulțumesc de-ntrebare, mi-ați mai dat un ghiont.
Știți cum? Saluki-ul stă retras deoparte, și privește distant, aparent dezinteresat. Dar când își dă drumul, nu-l mai prinde nimeni. Cam așa și eu.
V-am spus ca hermeneia nu are substanta. Interventia mea de deasupra a fost un joc menit sa va descopere inca odata gandirea - care apartine unui comod care striga in gura mare ca... munceste. Evolutia umana se pare ca bate pasul pe loc. Am vazut zilele trecute un film in care un bandit s-a hotarat sa ajunga in California unde sa-si construiasca o casa fiindca s-a saturat sa aiba grija zilei de maine. Si spunea ca vrea sa planteze o vita pe terasa casei, el sa stea in mijloc pe un fotoliu si sa-l impuste pe oricine ar fi indraznit sa -i priveasca sotia. Dupa sute de ani de amwerica , dv nu realizati ce inseamna o casa, casa ta. Daca o respecti si faci reguli nu numai ca nu permiti unui musafir sa scoata pe gura ce-a reusit individul acela la textul meu, ba luati si masuri. daca eu eram sotia dv si un nenorocit ma jignea fara motiv in propria casa? stiu, eu nu sunt femeie, nici sotia dv, el nu este fiul dv, (chiar daca incep sa ma indoiesc, dupa cum merg... treburile)... Au trecut 2 ani de atunci, nu se ofera elementarele scuze si nici nu se demonstreaza ce s-a incriminat. Citeam acum cateva zile ca o carte poate fi apreciata ca valoroasa daca cititorul (deh, mare critic literar, printre altele) este bucatar si gaseste acolo o reteta de bucatarie. Se pare ca scrierile mele nu contin retele culinare. Asta e! "ca puteam si eu incai/ sa fiu craiul al mai crai", adica sa-i iau individului la mana literele si sa -i demonstrez ca este mai prost decat mine? Dar... pentru ce acest consum de energie? M-ati dezamagit prin modul simplist si echidistanto-cinic de a intelege relatiile dintre oameni ( stiu, lucrul cu oamenii este o treaba tare grea) ps. nu exista texte elitiste, doar cloaca asa zis elitista. Pa!
zic și eu, în loc de: "ca o coadă văzută la relanti coada caninului păzitor de cirezi divine", dacă vrei să renunți la repetiție mai bine tai una din cozi, ;-) să înlocuiești cu altceva ar însemna, probabil, să rescrii cu totul aceste versuri. Așa că aă sugera ..."ca o coadă văzută la relanti a unui canin păzitor de cirezi divine" Nu-i quite the same, știu, dar...
"magnefică"?? MAGNÍFIC, -Ă, magnifici, -ce, adj. (Livr.) Măreț, grandios, superb, minunat; de un fast ieșit din comun. ♦ (Cu valoare de superlativ) Foarte frumos, strălucit, desăvârșit. – Din fr. magnifique. (DEX)
A fost o încercare de a scrie ceva în stil clasic... Prima strofă a fost puțin modificată (sper eu, îmbunătățită) de la primele comentarii. Am corectat greșeala de scriere (am nimerit cam des pe lângă taste în ultima vreme și acesta nu e un lucru de laudă). Mulțumesc mult, Marina, pentru comentariu și corectură.
intilnesc un poem ce-si identifica vectorii proportional cu starile autorului, un spatiu interior amenajat in alte nuante, insotite de tuse profunde, de un calibru calitativ superior... un exemplu elocvent: "acoperă pustiul trupului meu cu puțină răbdare lasă-mă să ard lasă tălpile să pască întunericul ierbii nu căuta inima în sângele ce aleargă în agonie prin tranșeele mâinilor e prea târziu"
deseori, vietile autorilor sunt cu mult mai interesante decat opera lor. o astfel de analiza este de luat in calcul, poate chiar aici pe H. chimia este, in sine, un poem.:)
Textul e bun, transmite emoţie. E reprezentativ pentru tine si merge de tipărit pe coperta a patra a unui volum viitor. E un poem de maturitate, un poem simplu şi înţelept.
Căţelul pământului nu e deloc o expresie uzată, ci este drumul lung de la mit, basm, până la realitate. Mitul - cel al Cerberului. Basmul - cel în care Dumnezeu şi Sf. Petru au transformat un câine de pază într-un animal nevăzător şi realitatea - animăluţul e orb - orbete se mai numeşte în popor, seamănă cu o cârtiţă - şi locuieşte în vizuini subterane.
îmi place tonul ludic al tău, Vlad. îmi amintesște de un prieten care obișnuia să țină un jurnal de bord într-o revistă de cultură. și prin aceste rânduri prind momente frumoase, care rămân. în tine, în Alina, în mulți. în noi cei care citim. atât de frumos în intimitate...
un poem frumos, linistit. un balans reusit intre prima si a doua strofa. începutul parca scartaie un pic, in prima strofa, cred ca poti umbla la repetitia cuvintelor inspre, dinspre etc. finalul bun, in opinia mea. per total, un text pe care mi-a facut placere sa-l citesc. ti-a iesit detasarea si sentimentul.
/ coditele prinse strans pana la zambet/ :) frumos
Personal prefer pe Titian , panzele lui Tintoretto sunt prea mari pt ochii mei mici. Titian are o Crucificare atat de senzationala ca dupa expunerea ei, timp de 80 de ani in Italia, nimeni nu a mai pictat subiectul. Nu mai era nimic de spus.
ac text mi se pare fantastic pentu ca reusesti -si in toate textele tale de altfel-sa dai cuvintelor aerul acela de poem clasic dar modern, sa induci cititorului acea stare de liniste si impacare cu sine. aici ai, pe langa eleganta stilului si adeziunea la un mod aproape christic de a fiinta, o rezonanta semantica care, asa cum f bine precizeaza alma, m-a facut sa ma simt solidar cu trairea poetului. nu pot reprosa nimic, e frumos...noul isus cu mioarele gadilandu i picioarele, mama, batista, mortii (fiecare isi are mortii lui) abonamentul, naveta, ingerii, calimara etc, ca si cum poetul, impanzit in panza lucrurilor nu stie cui sa se dea, cum sa o facă. e vorba despre prieteni si tristete, despre duminica si melancolia ei, despre refuzul categoric al cliseelor, despre simtul fin al realitatii... vine, vine primavara si eu nu am nici un fir verde in gură...
Adrian, textul merge foarte bine fără acele versuri, deşi mie îmi pare că diminuează mesajul, dar poate nu reuşesc să mă detaşez, să privesc din afară înspre mine. am să le elimin, totuşi.
în ceea ce priveşte ce scrii între ghilimele, nu ai dreptate. din două poezii nu poţi trage asemenea concluzie.
mulţumesc pentru lectură şi semn. eşti binevenit.
Cori, a) nu sunt superficial pentru că, tu aflată în postura de a vorbi atât de convingător despre Blind date și a introduce acolo suma năzuințelor tale sentimentale, mi-ai părut rezonabilă în postura de extremistă b) probabilitățile tale sunt nefondate, pentru că nu toți împărtășim, se vede aceleași idealuri:)) c) chestia cu onoarea intențiilor... ai luat-o ca și cum ai fi deja desculță:) și d-eh,eram jos, cu picioarele pe pământ. :) regards
crucile mele au aceasta discontinuitate si inchidere a mintii in vederea depasirii ei. deocamdata, frumosul si absurdul lumii in care mai traim, esteticul si tragicul, firescul, neputinta si fascinatia se constituie in axe care -urca, coboara? - isi fac simtita totusi prezenta intr-un continuum de tipul vartejului cartesian. o alta nuanta este carnalitatea acestei lumi; si setea. multumesc
omul care incearcă mai greșeste,insă dacă învață din greșeală este un pas înainte...oricum am multă treabă căt timp sunt numai in șantier,căramizile cuvintelor mele momentan nu sunt bune pentru a construi o poezie perfecta dar consider că poate adaposti un suflet care caută ceva pe măsura lui.
mi-a plăcut ideea lui "în culorile astea" în care se pot petrece lucruri speciale, de efect.
însă, aş vrea să spun că în strofa a doua foloseşti prea mult verbul a fi. sunt convinsă că vei găsi o modalitate de retuşare în acest sens.
Cred că ar fi fost interesant de a continua ideea din prima strofă într-o strofă intermediară. Remarc finalul și îndeosebi versul: "nu există pădure să-mi încapă urletul".
mulțumesc pentru opinie, Adrian.
și pentru sinceritate
dar
n-o să argumentez nicicum în favoarea acestui text.
nu mă întreba de ce, ne-am lungi într-o discuție, din punctul meu de vedere, total inutilă.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Foarte frumos text. Surprinzator prin trecerea in registrul popular mioritic. Elementele populare aduc intotdeauna o prospetime aparte.
Am retinut :
"iar tu tăceai
şi nu te lăsai coborât printre noi"
"plânsu-te-ai plâns îndeajuns
pân-am tras noaptea pe fus"
"la nourii fauri cu guri de balauri"
Folosesti aici acea particularitate ardeleneasca a pronuntarii trecutului
s-o prăvălit, te-o smucit, i-o ridicat...
Este o scapare ? Daca este intentie, citeste inca o data textul si corecteaza : te-a îmbrăcat.
"şi-o ieşit alergându-te prin toată curtea până hăt" - cred ca ar trebui renuntat la pronumele personal -te. Eu am inteles din text ca batranul il alearga pe bebelus :)
pentru textul : Din casa bunicilor deiata un text care nu isi face probleme. un text despre care nu stii daca e halucinant sau lucid. cred ca merita remarcat. am sa mai vad ce ai mai scris. un astfel de text as zice ca te scoate din categoria novice
pentru textul : Tangent de radical din "ix" debobadil, acest text, in ciuda jocului istet de cuvinte, se plaseaza periculos la limita incalcarii regulamentului hermeneia. inca unul-doua din astea si risti sa ne epuizezi bunavointa. sau, asa cum spun gurile rele, esti pornit pe subminarea subtila a unei anumite tinute pe hermeneia.com si noi nu ne-am prins..
pentru textul : îl iubesc pe grigore deditr-o pădure
pentru textul : Sunt inconştientul norocos deca pe aleea clasicilor
trcerea prin necunoscut
puțin cam previzibil textul dar nu deranjează neaparat. aș fi vrut poate să mă surprindă cu ceva. am eu teoria asta (poate naivă, poate modernistă) cum că viața are oricînd un potențial spre neprevăzut. dar să nu ne amăgim...
pentru textul : ultima filă din jurnalul unei octogenare romantice depoate mi se pare nițeluș cam dură imaginea cu broasca rîioasă deși înțeleg că se vrea o apartenență la același filon metaforic acvatic dintre cele mai multe care trec prin text. este un text frumos chiar dacă nu extraordinar. și apoi titlul mi se pare puțin cam prea „pilduitor” deși, recunosc, am făcut și eu asta uneori. deși nu sînt un mare fan al imperativului „hei”, aici totuși are ceva tandru și reușește să rămînă poetic, în opinia mea.
la o a doua citire textul îmi pare echilibrat.
Hm..., bine, vă răspund, sunt în perioada de reflux, cam așa funcționează la mine. Poezia deocamdată mă ocolește și cred că bine face, și încă mă documentez pentru o proză de anvergură, unde nici nu sunt sigur asupra unor meandre epice și mai ales din ce perspectivă să le pun pe hârtie. Tocmai am observat că se face aproape un an de când am postat o avanpremieră (http://www.hermeneia.com/content/campiile_albastre_de_sub_orizont_i), a evoluat mult la nivel conceptual și sper ca acumulările să răbufnească în curând. Chiar n-am nimic nou, dar mulțumesc de-ntrebare, mi-ați mai dat un ghiont.
Știți cum? Saluki-ul stă retras deoparte, și privește distant, aparent dezinteresat. Dar când își dă drumul, nu-l mai prinde nimeni. Cam așa și eu.
pentru textul : Premiile "RefleXos" deV-am spus ca hermeneia nu are substanta. Interventia mea de deasupra a fost un joc menit sa va descopere inca odata gandirea - care apartine unui comod care striga in gura mare ca... munceste. Evolutia umana se pare ca bate pasul pe loc. Am vazut zilele trecute un film in care un bandit s-a hotarat sa ajunga in California unde sa-si construiasca o casa fiindca s-a saturat sa aiba grija zilei de maine. Si spunea ca vrea sa planteze o vita pe terasa casei, el sa stea in mijloc pe un fotoliu si sa-l impuste pe oricine ar fi indraznit sa -i priveasca sotia. Dupa sute de ani de amwerica , dv nu realizati ce inseamna o casa, casa ta. Daca o respecti si faci reguli nu numai ca nu permiti unui musafir sa scoata pe gura ce-a reusit individul acela la textul meu, ba luati si masuri. daca eu eram sotia dv si un nenorocit ma jignea fara motiv in propria casa? stiu, eu nu sunt femeie, nici sotia dv, el nu este fiul dv, (chiar daca incep sa ma indoiesc, dupa cum merg... treburile)... Au trecut 2 ani de atunci, nu se ofera elementarele scuze si nici nu se demonstreaza ce s-a incriminat. Citeam acum cateva zile ca o carte poate fi apreciata ca valoroasa daca cititorul (deh, mare critic literar, printre altele) este bucatar si gaseste acolo o reteta de bucatarie. Se pare ca scrierile mele nu contin retele culinare. Asta e! "ca puteam si eu incai/ sa fiu craiul al mai crai", adica sa-i iau individului la mana literele si sa -i demonstrez ca este mai prost decat mine? Dar... pentru ce acest consum de energie? M-ati dezamagit prin modul simplist si echidistanto-cinic de a intelege relatiile dintre oameni ( stiu, lucrul cu oamenii este o treaba tare grea) ps. nu exista texte elitiste, doar cloaca asa zis elitista. Pa!
pentru textul : hermeneia 2.0 deReclamă la Opel Corsa sau la Krax cu bacon?
pentru textul : Tangent de radical din "ix" dezic și eu, în loc de: "ca o coadă văzută la relanti coada caninului păzitor de cirezi divine", dacă vrei să renunți la repetiție mai bine tai una din cozi, ;-) să înlocuiești cu altceva ar însemna, probabil, să rescrii cu totul aceste versuri. Așa că aă sugera ..."ca o coadă văzută la relanti a unui canin păzitor de cirezi divine" Nu-i quite the same, știu, dar...
pentru textul : coadă văzută la relanti de"magnefică"?? MAGNÍFIC, -Ă, magnifici, -ce, adj. (Livr.) Măreț, grandios, superb, minunat; de un fast ieșit din comun. ♦ (Cu valoare de superlativ) Foarte frumos, strălucit, desăvârșit. – Din fr. magnifique. (DEX)
pentru textul : Bila deA fost o încercare de a scrie ceva în stil clasic... Prima strofă a fost puțin modificată (sper eu, îmbunătățită) de la primele comentarii. Am corectat greșeala de scriere (am nimerit cam des pe lângă taste în ultima vreme și acesta nu e un lucru de laudă). Mulțumesc mult, Marina, pentru comentariu și corectură.
pentru textul : Gâdilat de gâde denu se prelige. dovada: nu ti-am dat penita de aur care din partea mea e magica, contine puterea cuvantului primordial. sac sic hei rup.
pentru textul : prea scurt jurnal deintilnesc un poem ce-si identifica vectorii proportional cu starile autorului, un spatiu interior amenajat in alte nuante, insotite de tuse profunde, de un calibru calitativ superior... un exemplu elocvent: "acoperă pustiul trupului meu cu puțină răbdare lasă-mă să ard lasă tălpile să pască întunericul ierbii nu căuta inima în sângele ce aleargă în agonie prin tranșeele mâinilor e prea târziu"
pentru textul : prea târziu dedeseori, vietile autorilor sunt cu mult mai interesante decat opera lor. o astfel de analiza este de luat in calcul, poate chiar aici pe H. chimia este, in sine, un poem.:)
pentru textul : Al Veronicăi deesti sigur ca e proza jurnal?
pentru textul : silent dance for unknown wedding deTextul e bun, transmite emoţie. E reprezentativ pentru tine si merge de tipărit pe coperta a patra a unui volum viitor. E un poem de maturitate, un poem simplu şi înţelept.
Căţelul pământului nu e deloc o expresie uzată, ci este drumul lung de la mit, basm, până la realitate. Mitul - cel al Cerberului. Basmul - cel în care Dumnezeu şi Sf. Petru au transformat un câine de pază într-un animal nevăzător şi realitatea - animăluţul e orb - orbete se mai numeşte în popor, seamănă cu o cârtiţă - şi locuieşte în vizuini subterane.
pentru textul : urme și umbre deîmi place tonul ludic al tău, Vlad. îmi amintesște de un prieten care obișnuia să țină un jurnal de bord într-o revistă de cultură. și prin aceste rânduri prind momente frumoase, care rămân. în tine, în Alina, în mulți. în noi cei care citim. atât de frumos în intimitate...
pentru textul : jurnal de front. virtualia deCostele, asta e un poem tare usurel, nu inteleg de ce l-ai incadrat la poezie... vrei sa ma dezamgesti? Spune drept. Andu
pentru textul : Piedestal pentru vise deediteaza din nou si modifica incadrarea... incearca...
pentru textul : Neînsemnat jurnal feroviar deun poem frumos, linistit. un balans reusit intre prima si a doua strofa. începutul parca scartaie un pic, in prima strofa, cred ca poti umbla la repetitia cuvintelor inspre, dinspre etc. finalul bun, in opinia mea. per total, un text pe care mi-a facut placere sa-l citesc. ti-a iesit detasarea si sentimentul.
pentru textul : grafia cuvântului capăt de/ coditele prinse strans pana la zambet/ :) frumos
Personal prefer pe Titian , panzele lui Tintoretto sunt prea mari pt ochii mei mici. Titian are o Crucificare atat de senzationala ca dupa expunerea ei, timp de 80 de ani in Italia, nimeni nu a mai pictat subiectul. Nu mai era nimic de spus.
pentru textul : l'aria è per tutti - (jurnal de calatorie - fragment) deac text mi se pare fantastic pentu ca reusesti -si in toate textele tale de altfel-sa dai cuvintelor aerul acela de poem clasic dar modern, sa induci cititorului acea stare de liniste si impacare cu sine. aici ai, pe langa eleganta stilului si adeziunea la un mod aproape christic de a fiinta, o rezonanta semantica care, asa cum f bine precizeaza alma, m-a facut sa ma simt solidar cu trairea poetului. nu pot reprosa nimic, e frumos...noul isus cu mioarele gadilandu i picioarele, mama, batista, mortii (fiecare isi are mortii lui) abonamentul, naveta, ingerii, calimara etc, ca si cum poetul, impanzit in panza lucrurilor nu stie cui sa se dea, cum sa o facă. e vorba despre prieteni si tristete, despre duminica si melancolia ei, despre refuzul categoric al cliseelor, despre simtul fin al realitatii... vine, vine primavara si eu nu am nici un fir verde in gură...
pentru textul : dare de seamă deAdrian, textul merge foarte bine fără acele versuri, deşi mie îmi pare că diminuează mesajul, dar poate nu reuşesc să mă detaşez, să privesc din afară înspre mine. am să le elimin, totuşi.
pentru textul : caută-mă în omul acela deîn ceea ce priveşte ce scrii între ghilimele, nu ai dreptate. din două poezii nu poţi trage asemenea concluzie.
mulţumesc pentru lectură şi semn. eşti binevenit.
Cori, a) nu sunt superficial pentru că, tu aflată în postura de a vorbi atât de convingător despre Blind date și a introduce acolo suma năzuințelor tale sentimentale, mi-ai părut rezonabilă în postura de extremistă b) probabilitățile tale sunt nefondate, pentru că nu toți împărtășim, se vede aceleași idealuri:)) c) chestia cu onoarea intențiilor... ai luat-o ca și cum ai fi deja desculță:) și d-eh,eram jos, cu picioarele pe pământ. :) regards
pentru textul : caut femeie decrucile mele au aceasta discontinuitate si inchidere a mintii in vederea depasirii ei. deocamdata, frumosul si absurdul lumii in care mai traim, esteticul si tragicul, firescul, neputinta si fascinatia se constituie in axe care -urca, coboara? - isi fac simtita totusi prezenta intr-un continuum de tipul vartejului cartesian. o alta nuanta este carnalitatea acestei lumi; si setea. multumesc
pentru textul : crucile deomul care incearcă mai greșeste,insă dacă învață din greșeală este un pas înainte...oricum am multă treabă căt timp sunt numai in șantier,căramizile cuvintelor mele momentan nu sunt bune pentru a construi o poezie perfecta dar consider că poate adaposti un suflet care caută ceva pe măsura lui.
pentru textul : Vorbe pe la spate demi-a plăcut ideea lui "în culorile astea" în care se pot petrece lucruri speciale, de efect.
pentru textul : high definition deînsă, aş vrea să spun că în strofa a doua foloseşti prea mult verbul a fi. sunt convinsă că vei găsi o modalitate de retuşare în acest sens.
Cred că ar fi fost interesant de a continua ideea din prima strofă într-o strofă intermediară. Remarc finalul și îndeosebi versul: "nu există pădure să-mi încapă urletul".
pentru textul : restauratio demulțumesc pentru opinie, Adrian.
și pentru sinceritate
dar
n-o să argumentez nicicum în favoarea acestui text.
nu mă întreba de ce, ne-am lungi într-o discuție, din punctul meu de vedere, total inutilă.
dar aprreciez intenția și sinceritatea ta. ;)
pentru textul : urme și umbre deO.K.. Ai dreptate. Fac imediat modificarile sugerate.
pentru textul : Amintire dePagini