Hmm... am ceva texte doar in proza. Sa ma concentrez mai intai pe partea asta, zici? Ok. Incerc. Cred ca am publicat mai mult texte ca cel de mai sus pentru ca am crezut ca mi se potrivesc mai bine, pe parcurs am uitat de tehnica:)).
ochii deschid mereu ferestre spre altceva, cami :) o sa-ti spun cateva ”pareri”, pentru a putea adanci o atmosfera autentica, de altfel: sunt doar cuvintele unei cititoare si iubitoare de poezie, nu fac critica ca nu ma pricep:) in versul doi: „falfaind cu aripi” mi se pare prea ...facil, daca ar falfai direct zambetele:) zic si eu, iar pentru „nevrute”, sa gasesti altceva, pentru ca urmeaza apoi „ nedefinite” si parca deranjeaza ... apoi in „sfasie sufletul”, poti inlocui „sufletul” ca sa lasi o portita de reflectie pentru cititor, poate fi un cuvant care sa-ti pastreze ideea: obrazul, genunchii... in rest mai vezi tu... incearca o cautare dincolo de forme, in transcedental, in misterul acela intotdeauna bine venit, acolo unde gandurile se intrupeaza viu... din taceri. mi-a placut finalul, si aceea toamna tarzie a nasterii ...
Printre puținele texte în care admir compoziția, rima încrucișată, vocabularul, umorul subtil, metaforele. Cred că ai talent și în alte domenii ce țin de butaforie, punere în scenă, spectacol. Finalul este reușit: "Așa te-ai dus prin vara noctambulă și-n jur se acuplau îngeri-de-mare, când te strigam cu dinții-n încleștare printre rechini cu rânjet pe cagulă…" Debordezi de imaginație: "un kráken violet cu cinci viteze"...Mi-ar place să-l folosesc și eu, cine știe cu cefalopodele astea...
Esti naiv Emilian Pal daca poti crede ca ma poti atinge cumva cu aberatiile tale care nu au nici o legatura cu textul de fata. Adevarul este, si sa-ti intre bine in cap, tu si cei ca tine de pe atelierele literare traiti intr-un cerc vicios, intr-o lume mica, a scriitorilor fara valoare si fara realizari (lucru confirmat si de gelu Dorian sau Manolescu). Imi vorbesti de cenaclul Virtualia, unde majoritatea care vin sunt scriitori de blog. La Iasi, la debutul meu, au venit scriitori precum Daniel Corbu, Marius Chelaru, Liviu Apetroaie si au vorbit despre carte PE DE ROST. Oameni care se pricep la poezie, critici si scriitori consacrati. Despre poeziile din acelasi volum au scris Corneliu Leu si Valeria Manta Taicutu. Oameni cu premii in critica literara, scriitori consacrati. Asta ca sa-ti intre bine in cap, exista o diferenta uriasa intre lumea in care va manifestati voi, scriitorii de blog, pleava literaturii, si lumea buna a literaturii. M-am desprins din randul vostru, am intrat in USR plecand de la zero, publicand la o editura mica, am publicat in Canada, voi publica in SUA si Franta, tu chiar nu realizezi ca traiesti in trecut, ca voi, scriitorii de blog, bateti pasul pe loc de peste zece ani si nu ati facut cu adevarat nimic esential in literatura, ca nu existati, ca sunteti nimeni? Imi va face o placere deosebita sa va strivesc literar, critic vorbind, pe voi astia care trag cultura in jos prin prostiile pe care le scrieti, poezii sub dus recitand catelus cu parul cret. Eu am facut critica pe text, daca nu-ti convine ia-ti talpasita, daca nu te intereseaza blocheaza comentariile. Repet, am facut comentariu pe text. Cronicile mele literare au fost publicate in peste 70 de reviste din tara, daca vei scrie altceva decat catelus cu parul cret, poate te voi publica si pe tine, din compasiune, pe undeva, ca sa fii mai cunoscut.
Thais, sunt ninsori si ninsori, mai ales acum, cu primavara pe aripi... ma bucur ca ti-a placut si ai vazut transparenta. Si cine ar vrea sa stapaneasca oare ninsoarea? Vladimir, chiar la Micul Print era trimiterea, sunt placut surprinsa ca ai vazut atat de usor asta. M-am gandit, punand titlul, ca e singurul clue :-) De Beltane nu mai spun nimic, am pus poza, iar simbolul rozariului amintit de tine este, la urma urmelor, si unul dintre simbolurile celor doua boabe multiplicate ale aceleasi matanii in poezia mea. Dar, desigur, nicio legatura cu organizatia aceasta mafiota. (sic!)
Snowdon King, nu am inteles prima ta intrebare (sper ca nu ai sa te superi ca te tutuiesc si eu desi la felul in care reactionezi ma pot astepta la orice). Deci nu am inteles prima intrebare si nici ofensa implicata de ea de vreme ce eu raspund in general la orice comentariu sub textele mele (in masura timpului disponibil) indiferent de apreciere sau de lipsa ei. Ecaterina, nu inteleg intrebarile tale din primul comentariu si mai ales teatralismul din final. Eu zic sa mai citesti inca o data textul si vei descoperi ca e scris destul de corect in limba romana (poate cu exceptia licentei pe care a observat-o Sancho Panza) Multumesc pentru comentariu Sancho Panza. Tu te pricepi mai bine ca mine, ca intotdeauna. Si da, ai dreptate, e o licenta poetica. Sper ca am voie sa o fac, desi nu sint poet.
Bianca, Am recitit la rece "Bufonul". Ai avut dreptate. El, sub forma actuala, este clar acum pentru mine ca nu va intra in volum. De asta este extrem de utila interactivitatea. Multumesc, Gorun
sister, din start s-a pornit de la conventia asta: consuelo se imbraca in mai multe haine, nu ai ce-i face. asta este marea pasiune a personajului: sa poarte mai multe haine de-o data si sa faca parada de asta mereu. este un fel de senzulitate pe care si-o asuma precum un balaur cu mai multe capete, in deplina concordanta cu fiecare cap in parte, sau la gramada, democratic, care papa oameni sau alte jivine, fara sa-i fie foame, mai mult de dragul spectacolului, sau pentru a ferici celelalte capete. problema este daca victima (hrana, deci, sau jucaria) este de acord sa fie mancata de toate capetele sau doar de unul dintre ele. daca si hrana este in asentimentul divertismentului televizat si este pregatita pentru a sangera in mai multe guri o data, nu poate exista deceptie sau o neacoperire a lipsei intr-un scenariu reusit de telenovela. nu cred ca pot fi mai multe capte in univers decat deja sunt... sunt toate luate in calcul. iti multumesc pentru atentionare, sister. deja, ii luasem personajului b balonzaid de tabla cu cifru, asa ca masacrul va avea zimtii intregi si nimeni nu va revendica nimic altceva decat o colita in clasor, luata la schimb, deci printr-o corecta tranzactie. pana la urma, un strop de dramatism in dramatizare nu strica... in ceea ce-l priveste pe adrian, este un scriitor minunat, cu multa fantezie si sigur ca si un minunat gentleman. almost my favourite. :)
Clisee sau nu, locuri comune sau nu, eu prefer sa judec poezia asta prin starea care mi-o induce. Si, recunosc, la prima lectura, m-a cutremurat. Am recitit-o acum, reverberatia ei nu s-a stins. Virgil, cred ca uneori ceea ce simtim se cere spus, fara indelunga cernere prin filtre.Uneori ne pitulam in spatele cuvintelor, de teama repetabilitatii, pana habar nu avem cine mai suntem. Iar scrierea unei astfel de poezii cere curaj. Sinceritatea intotdeauna e apanajul indraznetilor... Pe scurt: mie mi-a placut. Adriana
Vladimir, am și strunit încă puțin poezia, așa ca să cadă mai printre rostiri și îți mulțumesc! Bucuroasă de cititori care știu să citească în esențe! Și mulțumesc pentru primire!
câinele uită mai uşor răul şi lasă oamenii în plata Domnului. nu-i mai muşcă. pe când, despre oameni, Silviu, dă-mi voie să nu mai zic nimic, ştii, picioare de dat undeva... găseşti la orice colţ!
am citit cu plăcere,
pentru simplitate, coeziune, originalitate și tâlc încă un semn se alipește. mi-a plăcut ideea planoarelor zburând de sub fruntea viitorului aviator. titlul mă cam încurcă, precum și ideea unui Dumnezeu cu barbă albă moțăind pe crucea de piatră. hai să fim serioși... doar sub Stalin eram aplaudați pentru asemenea caracașicuri... trec peste astea, de dragul poveștii.
... undeva, într-o lume nescrisă, renumiți pictori printre care și Dumnezeu, ne colorează zilele. Uneori... rămân pe gânduri luni întregi, neștiind ce nuanță ar fi mai potrivită surâsului nostru. Venit în timp, pentru noi, Cineva a cunoscut și ce e lacrima. A plâns o cetate, a plâns un prieten. El e anna, El e.
Emil, n-am incadrat textul la "experiment" chiar din motivul pe care f bine l-ai sesizat, nu completeaza nicidecum fotografia. E asa cum a observat si Adriana, doar un pretext. E un text pe care l-am scris ca un omagiu adus fotografului Kevin Carter, chiar daca e paralel cu fotografia. Aceasta fotografie, povestea ei si drama artistului Kevin Cartr m-au impresionat si am descris in scurtul fragment liric niste sentimente personale dar fara a avea pretentia ca rezultatul sa "sustina" lucrarea de arta, atasata. Repet, e un omagiu, ca o poezie pe care o dedici lui Mihai Eminescu spre exemplu. Daca totusi se va considera ca e mai bine sa nu las fotografia, asa voi face. cu respect, Violeta
stiti ce am observat eu?! ca de fiecare data cand eram in mood sangeros de automutilare, scrierile mele au iesit nepatimase, chiar cool, ca intr-un fel de liniste sau de moarte. nu este un text simplu asta. inseamna multe si mult. salopeta aia a existat, daca nu cumva o mai poarta si acum cineva... daca tot mi-am adus aminte, vreau sa lamuresc cumva faptul ca eu intentionez sa asez, pe parcurs, aici pe H, textele mele mai vechi, dar valoroase, sau pe care le consider demne de a fi citite. am aceasta mica obsesie sa nu cumva sa mi se reproseze iar: ala este un text vechi sau l-am mai citit nu stiu pe unde, sau asa ceva. poate nu toti de pe site au citit textele mele mai vechi si m-as bucura sa o faca acum. nu cred ca suntem la concurs cine scrie cele mai multe texte sau cine scrie mai repede sau ce text nou-nout mai avem de postat. eu as fi multumita sa am cateva replici sincere la un poem, chiar negative daca sunt meritate, iar cine o face sa nu astepte sa comm si eu la schimb. este o utopie?
multam pentru citire, intelegere, sfaturi, penita si toate celelalte! detasarea si sentimentul, balanta asta hotaraste greutatea textului, multam inca o data, zile bune!
Am spus o variantă postmodernă, nici douămiistă și nici postdouămiistă. 1-2 cuvinte pe un rând ar presupune ruperea ritmului (respirației) și de aici... Ce aduce nou versul "peste", dar "niciodată", dar "dincolo" etc.? Am înțeles că vrei să creezi o idee de vizual cu "via sepia" (bun titlul). Oferă-i și o formă viabilă în prezent. "peste un sărut nedorit nefericirea mea asemenea cărților pe care nu le-am scris sau nu le voi scrie niciodată din frica unei tăceri incomode întotdeauna dragostea ca orice cuvînt lung dincolo de presupuneri și ambiguități are nevoie de o pauză de respirație un vid între facerea de copii și facerea de morminte condamnîndu-mă la un trecut fără măști în cortegiul meschin al certitudinilor" Despre filosofia poemului am aceeași părere ca și antecomentatorii mei.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Hmm... am ceva texte doar in proza. Sa ma concentrez mai intai pe partea asta, zici? Ok. Incerc. Cred ca am publicat mai mult texte ca cel de mai sus pentru ca am crezut ca mi se potrivesc mai bine, pe parcurs am uitat de tehnica:)).
pentru textul : Ultima zi din martie deochii deschid mereu ferestre spre altceva, cami :) o sa-ti spun cateva ”pareri”, pentru a putea adanci o atmosfera autentica, de altfel: sunt doar cuvintele unei cititoare si iubitoare de poezie, nu fac critica ca nu ma pricep:) in versul doi: „falfaind cu aripi” mi se pare prea ...facil, daca ar falfai direct zambetele:) zic si eu, iar pentru „nevrute”, sa gasesti altceva, pentru ca urmeaza apoi „ nedefinite” si parca deranjeaza ... apoi in „sfasie sufletul”, poti inlocui „sufletul” ca sa lasi o portita de reflectie pentru cititor, poate fi un cuvant care sa-ti pastreze ideea: obrazul, genunchii... in rest mai vezi tu... incearca o cautare dincolo de forme, in transcedental, in misterul acela intotdeauna bine venit, acolo unde gandurile se intrupeaza viu... din taceri. mi-a placut finalul, si aceea toamna tarzie a nasterii ...
pentru textul : nici nu știi dePrintre puținele texte în care admir compoziția, rima încrucișată, vocabularul, umorul subtil, metaforele. Cred că ai talent și în alte domenii ce țin de butaforie, punere în scenă, spectacol. Finalul este reușit: "Așa te-ai dus prin vara noctambulă și-n jur se acuplau îngeri-de-mare, când te strigam cu dinții-n încleștare printre rechini cu rânjet pe cagulă…" Debordezi de imaginație: "un kráken violet cu cinci viteze"...Mi-ar place să-l folosesc și eu, cine știe cu cefalopodele astea...
pentru textul : iubire somnambulă dePentru că e Marea Peniţiadă, revin si eu la locul crimei :).
pentru textul : trăiesc cu 5 minute în urmă deEsti naiv Emilian Pal daca poti crede ca ma poti atinge cumva cu aberatiile tale care nu au nici o legatura cu textul de fata. Adevarul este, si sa-ti intre bine in cap, tu si cei ca tine de pe atelierele literare traiti intr-un cerc vicios, intr-o lume mica, a scriitorilor fara valoare si fara realizari (lucru confirmat si de gelu Dorian sau Manolescu). Imi vorbesti de cenaclul Virtualia, unde majoritatea care vin sunt scriitori de blog. La Iasi, la debutul meu, au venit scriitori precum Daniel Corbu, Marius Chelaru, Liviu Apetroaie si au vorbit despre carte PE DE ROST. Oameni care se pricep la poezie, critici si scriitori consacrati. Despre poeziile din acelasi volum au scris Corneliu Leu si Valeria Manta Taicutu. Oameni cu premii in critica literara, scriitori consacrati. Asta ca sa-ti intre bine in cap, exista o diferenta uriasa intre lumea in care va manifestati voi, scriitorii de blog, pleava literaturii, si lumea buna a literaturii. M-am desprins din randul vostru, am intrat in USR plecand de la zero, publicand la o editura mica, am publicat in Canada, voi publica in SUA si Franta, tu chiar nu realizezi ca traiesti in trecut, ca voi, scriitorii de blog, bateti pasul pe loc de peste zece ani si nu ati facut cu adevarat nimic esential in literatura, ca nu existati, ca sunteti nimeni? Imi va face o placere deosebita sa va strivesc literar, critic vorbind, pe voi astia care trag cultura in jos prin prostiile pe care le scrieti, poezii sub dus recitand catelus cu parul cret. Eu am facut critica pe text, daca nu-ti convine ia-ti talpasita, daca nu te intereseaza blocheaza comentariile. Repet, am facut comentariu pe text. Cronicile mele literare au fost publicate in peste 70 de reviste din tara, daca vei scrie altceva decat catelus cu parul cret, poate te voi publica si pe tine, din compasiune, pe undeva, ca sa fii mai cunoscut.
pentru textul : text parțial lipsă deThais, sunt ninsori si ninsori, mai ales acum, cu primavara pe aripi... ma bucur ca ti-a placut si ai vazut transparenta. Si cine ar vrea sa stapaneasca oare ninsoarea? Vladimir, chiar la Micul Print era trimiterea, sunt placut surprinsa ca ai vazut atat de usor asta. M-am gandit, punand titlul, ca e singurul clue :-) De Beltane nu mai spun nimic, am pus poza, iar simbolul rozariului amintit de tine este, la urma urmelor, si unul dintre simbolurile celor doua boabe multiplicate ale aceleasi matanii in poezia mea. Dar, desigur, nicio legatura cu organizatia aceasta mafiota. (sic!)
pentru textul : Arta îmblânzirii deSnowdon King, nu am inteles prima ta intrebare (sper ca nu ai sa te superi ca te tutuiesc si eu desi la felul in care reactionezi ma pot astepta la orice). Deci nu am inteles prima intrebare si nici ofensa implicata de ea de vreme ce eu raspund in general la orice comentariu sub textele mele (in masura timpului disponibil) indiferent de apreciere sau de lipsa ei. Ecaterina, nu inteleg intrebarile tale din primul comentariu si mai ales teatralismul din final. Eu zic sa mai citesti inca o data textul si vei descoperi ca e scris destul de corect in limba romana (poate cu exceptia licentei pe care a observat-o Sancho Panza) Multumesc pentru comentariu Sancho Panza. Tu te pricepi mai bine ca mine, ca intotdeauna. Si da, ai dreptate, e o licenta poetica. Sper ca am voie sa o fac, desi nu sint poet.
pentru textul : cîntec pentru ploaie deBianca, Am recitit la rece "Bufonul". Ai avut dreptate. El, sub forma actuala, este clar acum pentru mine ca nu va intra in volum. De asta este extrem de utila interactivitatea. Multumesc, Gorun
pentru textul : Bufonul desister, din start s-a pornit de la conventia asta: consuelo se imbraca in mai multe haine, nu ai ce-i face. asta este marea pasiune a personajului: sa poarte mai multe haine de-o data si sa faca parada de asta mereu. este un fel de senzulitate pe care si-o asuma precum un balaur cu mai multe capete, in deplina concordanta cu fiecare cap in parte, sau la gramada, democratic, care papa oameni sau alte jivine, fara sa-i fie foame, mai mult de dragul spectacolului, sau pentru a ferici celelalte capete. problema este daca victima (hrana, deci, sau jucaria) este de acord sa fie mancata de toate capetele sau doar de unul dintre ele. daca si hrana este in asentimentul divertismentului televizat si este pregatita pentru a sangera in mai multe guri o data, nu poate exista deceptie sau o neacoperire a lipsei intr-un scenariu reusit de telenovela. nu cred ca pot fi mai multe capte in univers decat deja sunt... sunt toate luate in calcul. iti multumesc pentru atentionare, sister. deja, ii luasem personajului b balonzaid de tabla cu cifru, asa ca masacrul va avea zimtii intregi si nimeni nu va revendica nimic altceva decat o colita in clasor, luata la schimb, deci printr-o corecta tranzactie. pana la urma, un strop de dramatism in dramatizare nu strica... in ceea ce-l priveste pe adrian, este un scriitor minunat, cu multa fantezie si sigur ca si un minunat gentleman. almost my favourite. :)
pentru textul : consuelo si medea deClisee sau nu, locuri comune sau nu, eu prefer sa judec poezia asta prin starea care mi-o induce. Si, recunosc, la prima lectura, m-a cutremurat. Am recitit-o acum, reverberatia ei nu s-a stins. Virgil, cred ca uneori ceea ce simtim se cere spus, fara indelunga cernere prin filtre.Uneori ne pitulam in spatele cuvintelor, de teama repetabilitatii, pana habar nu avem cine mai suntem. Iar scrierea unei astfel de poezii cere curaj. Sinceritatea intotdeauna e apanajul indraznetilor... Pe scurt: mie mi-a placut. Adriana
pentru textul : bronzul orologiilor deVladimir, am și strunit încă puțin poezia, așa ca să cadă mai printre rostiri și îți mulțumesc! Bucuroasă de cititori care știu să citească în esențe! Și mulțumesc pentru primire!
pentru textul : Lumina decâinele uită mai uşor răul şi lasă oamenii în plata Domnului. nu-i mai muşcă. pe când, despre oameni, Silviu, dă-mi voie să nu mai zic nimic, ştii, picioare de dat undeva... găseşti la orice colţ!
pentru textul : până târziu câinele meu deam citit cu plăcere,
aceasta scriere m-a cucerit.multumesc de prilej.
pentru textul : Iulian are ochi de melc deimi suna altfel decat dependenta, imi suna mai degraba necesitate; parca ramane ceva nespus, poate chiar e nevoie de sangele acela tasnind.
pentru textul : dependenţă depentru simplitate, coeziune, originalitate și tâlc încă un semn se alipește. mi-a plăcut ideea planoarelor zburând de sub fruntea viitorului aviator. titlul mă cam încurcă, precum și ideea unui Dumnezeu cu barbă albă moțăind pe crucea de piatră. hai să fim serioși... doar sub Stalin eram aplaudați pentru asemenea caracașicuri... trec peste astea, de dragul poveștii.
pentru textul : Uuunu, dooooi, tei! defrumoasa idee. felicitari
pentru textul : Economie poetică denu mai pune titlul in corpul textului. foloseste numai formatul de titlu si subtitlu al site-ului
pentru textul : Cerul cu patru petale deehe, destul de sensibil si secsi acest text - ce ai vedea dincolo de zbaterea lor - O Captain! My Captain! oh oh :)
pentru textul : de vorbă cu tine de... undeva, într-o lume nescrisă, renumiți pictori printre care și Dumnezeu, ne colorează zilele. Uneori... rămân pe gânduri luni întregi, neștiind ce nuanță ar fi mai potrivită surâsului nostru. Venit în timp, pentru noi, Cineva a cunoscut și ce e lacrima. A plâns o cetate, a plâns un prieten. El e anna, El e.
pentru textul : pictând o lacrimă deCred că da, ar fi o idee. Dar aş vrea să fie împreună cu traducerea în limba română.
pentru textul : Se anunţă Virtualia XIV dese pare ca cineva are nevoie de o salvare( ingereasca desigur)
pentru textul : videoconferință cu îngeri deeste bine să schimbi titlul! găseşte-i unul pe măsura textului. nu divulga...
pentru textul : pasăre albă deorice criminal profesionist:) ai memorie buna, esti periculos :)
pentru textul : trăiesc cu 5 minute în urmă demaestre Munteanu, vreau sa imi exprim admiratia fata de aceste versuri. dumneata esti cu adevarat poet.
pentru textul : Agonizez, dar e doar clătinarea deEmil, n-am incadrat textul la "experiment" chiar din motivul pe care f bine l-ai sesizat, nu completeaza nicidecum fotografia. E asa cum a observat si Adriana, doar un pretext. E un text pe care l-am scris ca un omagiu adus fotografului Kevin Carter, chiar daca e paralel cu fotografia. Aceasta fotografie, povestea ei si drama artistului Kevin Cartr m-au impresionat si am descris in scurtul fragment liric niste sentimente personale dar fara a avea pretentia ca rezultatul sa "sustina" lucrarea de arta, atasata. Repet, e un omagiu, ca o poezie pe care o dedici lui Mihai Eminescu spre exemplu. Daca totusi se va considera ca e mai bine sa nu las fotografia, asa voi face. cu respect, Violeta
pentru textul : Foame de vultur demultumesc mult, Oriana, pentru frumoasele ganduri! mircea.
pentru textul : Corabia chipului tău destiti ce am observat eu?! ca de fiecare data cand eram in mood sangeros de automutilare, scrierile mele au iesit nepatimase, chiar cool, ca intr-un fel de liniste sau de moarte. nu este un text simplu asta. inseamna multe si mult. salopeta aia a existat, daca nu cumva o mai poarta si acum cineva... daca tot mi-am adus aminte, vreau sa lamuresc cumva faptul ca eu intentionez sa asez, pe parcurs, aici pe H, textele mele mai vechi, dar valoroase, sau pe care le consider demne de a fi citite. am aceasta mica obsesie sa nu cumva sa mi se reproseze iar: ala este un text vechi sau l-am mai citit nu stiu pe unde, sau asa ceva. poate nu toti de pe site au citit textele mele mai vechi si m-as bucura sa o faca acum. nu cred ca suntem la concurs cine scrie cele mai multe texte sau cine scrie mai repede sau ce text nou-nout mai avem de postat. eu as fi multumita sa am cateva replici sincere la un poem, chiar negative daca sunt meritate, iar cine o face sa nu astepte sa comm si eu la schimb. este o utopie?
pentru textul : de dragoste demultam pentru citire, intelegere, sfaturi, penita si toate celelalte! detasarea si sentimentul, balanta asta hotaraste greutatea textului, multam inca o data, zile bune!
pentru textul : grafia cuvântului capăt deerr: cred că ştiu - cred că ştiţi
pentru textul : Revista LITERE, nr. 2 (143), februarie 2012 deAm spus o variantă postmodernă, nici douămiistă și nici postdouămiistă. 1-2 cuvinte pe un rând ar presupune ruperea ritmului (respirației) și de aici... Ce aduce nou versul "peste", dar "niciodată", dar "dincolo" etc.? Am înțeles că vrei să creezi o idee de vizual cu "via sepia" (bun titlul). Oferă-i și o formă viabilă în prezent. "
pentru textul : via sepia depeste un sărut nedoritnefericirea mea asemenea cărților pe care nu le-am scris sau nu le voi scrie niciodată din frica unei tăceri incomode întotdeauna dragostea ca orice cuvînt lung dincolo de presupuneri și ambiguități are nevoie de o pauză de respirație un vid între facerea de copii și facerea de mormintecondamnîndu-măla un trecut fără măști în cortegiul meschin al certitudinilor" Despre filosofia poemului am aceeași părere ca și antecomentatorii mei.Pagini