Adriana,
să înţeleg că e şi bine, e şi rău, sau invers. În varianta iniţială, ultimele “versuri”- frânturi de rânduri, nu erau. Am vrut să par mai “bombă” de cât “fitil”. Ai dreptate, sunt în plus. Mulţam de atenţie.

Ştefan,
Eşti prea amabil. Sau nu am îţeles eu bine.
Mulţam pentru semn.

mulţumesc Ioana, încă o dată pentru lectură şi pentru cuvintele tale.
Noapte bună!

am spus că "îmi pare rău că aici comentează doar 2 3 autori" în ideea că nu mi se pare ok ca cineva, căruia evident nu îi place stilul în care scriu, să comenteze sub un text sau mai multe texte şi să lipească o etichetă, desfiinţându-l complet. tu, Virgil, cred că ai fi mai corect dacă pe lângă evidenţierea lucrurilor care nu îţi plac, să dai şi un sfat acolo, să laşi loc de o mică încurajare, pentru că nu cred că nu există nimic în textele mele care să nu merite să fie apreciat, doar eu sunt "aia mică de încă învaţă", nu? altfel, nu îmi laşi decât senzaţia că sunt atacată personal, ceea ce nu va creşte valoarea textelor viitoare nici a celui de faţă, pentru că deja s-a trecut de critica strict pe text. iar în legătură cu faptul că nu comentez sub alte texte, îmi pare rău că nu am făcut-o până acum, dar voi încerca să fac asta pe viitor.

Adrian, apreciez oprirea ta, nu a fost în zadar. Dimpotrivă, mulţumesc pentru aprecieri dar şi pentru că ai scos în evidenţă ceea ce îmi lipseşte.

râd. virgil, atâta timp cât există astenia de primăvară, numai de bine despre noi, altfel zis, ce spuneai?
"norocul meu este că primăvara va fi lungă
și nu vom duce lipsă de femei îndrăgostite
ne-am hotărît cu toții să stăm la pîndă și să fim mai atenți data viitoare" Da. Versuri înţelepte!
există femei care primăvara fac şi curăţenie prin lista de Ym sau chiar aiurea, dar cum de muze nu ducem lipsă, nu ne rămâne decât să aşteptăm "pendula bătrână" să-şi facă tabietul dacă vrea, când o vrea, dacă nu poate să citească liniştită ziarul şi să se bucure de oamenii dragi din jur.
Ultima parte mi-a plăcut mai mult decât prima. Evident, mă refer la parodie.

mulțumesc alma și yester. încerc yester, atît fac, încerc alma, uite că eu nu am auzit bîrfa asta. sau poate nu îmi pierd timpul cu bîrfe. și unde e „stricăciunea”? da, „amînat pentru mai tîrziu” sună cam pleonastic. dar sună așa de bine în paradoxurile limbii române, nu crezi?

e adevarat deci: in fiecare cititor sint mii de poeti 'dying to come out'...ori invers?!.........:))
damn...

E un poem "la plesneala", adica teritoriul in care un autor are cateva imagini tari dar insuficiente pentru a spune cititorului ceea ce vrea. Si atunci face apel (ca poate!) la un vapor plin de alte cuvinte, din care alege ceea ce-i convine pe moment. Peste 2-3 ani, daca autoarea isi va reciti creatia, sunt sigur ca se vor produce modificari substantiale (ma refer la cuvintele luate de pe vapor si asamblate ulterior). Imaginile de forta, insa, nu vor fi modificate. Recomand, celor ce nu ma cred, o lectura atenta a textului. Iar peste 2-3 ani - o noua lectura (daca autoarea va binevoi sa ni o ofere). Indrazneala de-a lucra astfel nu o are decat cineva care a trecut de amalgamarea frazeologica si ermetismul "de carton", sa zic asa (de care avem parte din ce in ce mai des - de la autorii contemporani). Voi fi si peste 2-3 ani cititorul Dvs., Doamna! Pentru aceasta rabdare si pentru cutezanta, o penita. Sunteti sotia lui George Geacar? Sa aveti pace, Dancus

am să ofer o peniță. deși textul are și părți nu foarte reușite stilistic. dar are și elemente foarte reușite. de exemplu remarc „pâinea neagră ne astupa/ găurile de şoareci din stomacurile noastre mici/ şi eram fericiţi aşa/ şi eram murdari/ ”. aici avem poezie adevărată. sau, „au fost timpuri acide şi neînţelese/ cu trupuri transpirate în paturi strâmte şi tari/ când lumea noastră se mula perfect/ pe scheletele subţiri care/ nu îndrăzniseră încă sa facă un pas în afară/ ”.
aș încuraja autorul să fie mai exigent cu ce scrie și deloc exigent cu ce simte.

Întrebarea e nu doar incitantă, dar şi justificată. Mi-am amintit că am răspuns la ea într-un interviu, dar referindu-mă la literatură, în general. Reproduc aici acel răspuns: "Literatura va continua să existe în orice circumstanţe, chiar şi dacă omul, o fiinţă care stă cu un picior pe lună şi cu altul în preistorie, ar face mişcarea fatală. Artele tradiţionale nu presupun altceva decât existenţa umană. Simplu, cu un beţişor pe nisip, cu palmele, cu limba şi vălul palatului, cu trupul şi cu expresivitatea lui, omul va continua să producă artă. Nu ştiu de ce, pentru că ea nu ne scapă de moarte. Poate, doar un pic, de prostie."

ok, revin și eu și spun că fondul în acest poem, tema în acest poem este inexistentă. iar această construcție este deliberată. gândește-te la "teddy" sau "ochii verzi și gura mică", acolo j.d. nu face decât un artificiu, plasează, pe o elaborată lipsă a fondului, situații pe care le dezvoltă dar nu le determină concluziv, trebuie să ai mai mult decât o viziune de ansamblu asupra operei, pentru că oricât de mult ar include universalul și particularul, acesta (particularul) rămâne particular... avem păreri diferite și în privința operei lui salinger.
la urma urmei o operă literară trebuie să fie și controversată.
în subsolul unui comentariu spuneai că citești pe fugă, ca 90% dintre lectorii secolului XXI, și de aceea am înțeles demersul tău pornit pe linia unui "accident rutier", ca temă a acestui text.
dar dacă acum îmi spui că ai bunul simț să citești cu atenție un text, în cazul de față poemul de mai sus, te cred și acest fapt este binevenit.
nici intenția mea nu era să intru într-o divergență de opinii, doar am menționat-o f. sumar însă, se pare, nu a fost eficientă abordarea mea.
îți mulțumesc pentru că mi-ai spus cam care este viziunea ta în raport cu acest text. din păcate, probabil, nu o am și eu aceeași cu tine.
la acest poem.
numai bine la mare, la soare ș.a.m.d.:)

sancho, merci mult. bucuroasa tare sa te am aici cu lumina care sa imi repare aripioarele frinte. atunci cind scriam asta chiar plingeam. emil, mie nu mi se pare asa. hialin, in mare masura iti dau dreptate. sancho, da da da, tu stii cel mai bine ce zici. is de partea ta mereu, asta ca sa nu zic always. hialin, reformulam descult, nu stiu de ce text zici. in fine, multam de revenire si statornicia parerii. sanatos salut. alma, da, asa e. nu sper, asa este. ecaterina

nu ştiu care ciobeşte mai bine... adevărul e că aşa nedormit mai poţi să faci vreo împărţire?! :).
mi-a rămas în minte că e vorba de un ciobănesc.
şi "nici n-a-nflorit liliacul" :)!

ce să zic, e un fel de inovaţie, un soi de matematică, din moment ce pleci de la nişte date iniţiale şi vrei să împarţi pe 3 la 2, iar de rest(ul), mai vedem...

good catch. cred ca ai dreptate. mi s-au asprit simțurile. pun contururi prea groase. merci.

eventual. text sub așteptări. se susține în prea puține puncte. nu contează că ideea e bătătorită, nici că scriitura clasicizată obligă la o abordare comună a temei., dar intensitatea scade după prima strofă și rămâne așa. sau nu-mi mai plac mie poemele cuminți. remarc doar versurile 2, 3 și 4 din prima strofă.