"visuri şi amintiri cum
dorm sub iarnă şi sub zăpadă
o vreme uitată."
pentru ca e un text fara punctuatie, la o prima citire am inteles ca zapada aceea este "o vreme uitată". ("vremuri uitate" cred ca ar elimina confuzia)
apoi strofa 3, cu sublinierea ei:
"ninge liniştit e-atât de albă neaua.
albă..."
pai cum altfel sa fie o nea care abia atunci cade?
fiind una dintre poeziile dragi mie, cu atat mai mult ma bucura aprecierile. iar comentariul tau destul de elaborat imi da speranta ca textele mele nu sunt doar niste mazgaleli aruncate pe situri literare. oricum invat. scriu si ar invat. mai mult de la mine, dar si de la altii o noapte linistita tuturor
Textul e bun, transmite emoţie. E reprezentativ pentru tine si merge de tipărit pe coperta a patra a unui volum viitor. E un poem de maturitate, un poem simplu şi înţelept.
Căţelul pământului nu e deloc o expresie uzată, ci este drumul lung de la mit, basm, până la realitate. Mitul - cel al Cerberului. Basmul - cel în care Dumnezeu şi Sf. Petru au transformat un câine de pază într-un animal nevăzător şi realitatea - animăluţul e orb - orbete se mai numeşte în popor, seamănă cu o cârtiţă - şi locuieşte în vizuini subterane.
fabulos:))) sincer cred ca de fapt suntem noi foarte rai si teribil de rosi de invidie ca nu facem parte din colectivul...galactic al diamantinei publicatii :)). Sunt intr-adevar o sumedenie de astfel de publicatii. Ar fi interesant un..."evantai".
convingerea mea este ca ultimile doua versuri nu isi au rostul, iar titlul ar trebui sa fie mai putin evaziv, adica sa sugereze pe cat posibil esenta poetica a acestor versuri.
Mulțumesc pentru păreri. De fapt, partea notată cu 3 îmi părea a nu se potrivi, a bate în gol. Aici era dilema. Cît despre scenarii, nu cred că am citit vreunul...
eu am citit, apoi am gandit, apoi sincer zic:
fiecare om si fiecare lume e ca o piele de sarpe ce cade, asa ca sunt interesata de ideea de planeta, popoare, stiinte, arte, intr-o viziune bazata pe adevar, valoare, defecte, fara partinire.
vad romania o bucatica din intreg ca un inconstient colectiv in altul mai mare. vad o coexistenta de naturi intre reguli diferite de ale altora...
nu am sa dezvolt subiectul, nici textul dv. nu e prea dezvoltat, probabil din acelasi motiv cu al meu.
efort se susţine cu oameni, orice treabă de calitate se susţine prin oameni de calitate, prin comunicare, prin întreţinere, menţinere, observare, acordare de gir, depăşire a situaţiilor critice etc.
admir intenţia ta, Andu. am recitit acest mai degrabă apel la prezenţă a poeţilor care cândva şi-au manifestat abilităţile literare pe acest site. deşi de curând aflată aici, cunosc vreo 80% dintre aceşti oameni talentaţi pentru că i-am citit şi îi citesc în continuare în alte spaţii virtuale. şi sunt, într-adevăr, demni nu de o listă de nume (vezi că pe dd marin l-ai semnalat de 2 ori), ci de aprecieri fără măsură.
felul în care ai pus tu problema este, însă, cam morbid.
gândeşte-te că înainte de a fi poet, inginer, frezor, profesor, economist etc., omul este om. el are o viaţă, o familie, un rost care să-i permită să trăiască. sau dacă nu le are, atunci se confruntă cu diverse probleme de ordin social, emoţional... poate că are alte priorităţi! oamenii ăştia nu au murit nici fizic, nici literar (asta este extensia fiinţei lor, refugiul, cuminecătura, zi-i cum vrei fiindcă poate fi numită în oriccare cel mai bun sens posibil!)
absenţa lor de aici poate avea o cauză alta decât una legată strict de site-ul în discuţie, dacă asta ai vrut să insinuezi.
în orice caz, cu sau fără aceşti oameni minunaţi pe care i-ai enumerat, site-ul, dacă doreşte asta, trebuie să meargă înainte cu aceia care sunt (şi nu mi se pare loial să declari nume în felul acela insidios), cu cei care vor mai veni. ar fi aiurea să credem că valorile literare (româneşti şi de pretutindeni) se opresc într-un punct.
eu aş face apel la mai multă implicare din partea tuturor. fiindcă este nespus de comod doar să postezi şi eventual, dacă s-ar putea, să fii şi cel mai comentat, adulat... (din start exclud persoana I şi a II-a singular).
deci, aprecieri ţie, Andu, cât şi celor care contribuie, într-un fel sau altul, la funcţionarea acestui site!
cât priveşte strict textul, el nu poate fi decât un experiment.
Scrumurile lui Dăncuș sunt anevoie digerabile. Greu se apropie comentatorii. Ai spune că cenușa va fi ușor de dat deoparte, și că o să vezi. Dar nu e așa. "Scrumul" lui Dăncuș nu e simplu și nu e ușor. Nu e praf în ochi. Formele înseși ale poemelor intră greu în capetele noastre, și vin întotdeauna din niște mult alambicate labirinturi lăuntrice. Așa vede el lumea, oameni debusolați printre "enorme piane gravide". Cafeaua e "invalidă", geamul maltratează stele polare, "Scrum IV" încheindu-se cu o imperioasă nevoie de a te spăla pe mâini de toate acestea. Prin "scrum", prin "praf și pulbere" autorul încearcă o depășire a condiției umane, acompaniată totodată și de o deplângere a ei. E o omenire care abia așteaptă duminica pentru o nouă văitare. Cuvintele lui sunt mici, sunt "furnici", el e un "cerșetor sărac", singurul astfel. Viziunile lui sunt fără excepție apocaliptice. Există în textele sale un sfârșit perpetuu al lumii, iar re-facerea ei parcă nu se încheagă nicicum. Ca o soluție apare povestirea aceleași povești, mereu și mereu de la capăt, "după după ce totul totul a fost spus", iar și iar aceeași poveste. De parcă nu mai poți să ieși din scrumul ăsta al lui Dăncuș. Și suntem la al șaselea strat.
Multumesc de trecere, comentariu si opinie.Ideea e ca acest text nu este si nu se vrea poezie. Numai ca nu exista o categorie specaiala pentru colaje de idei. Ialin
Am scos "invenţia barocă." Mulţumesc pentru comentariu. Mă bucur că aţi avut răbdarea să-mi citiţi textul şi să-mi spuneţi părerea sinceră. Mai am multe de învăţat din comentariile dumneavoastră.
Avec Mes Souvenirs J`ai Allume Le Feu Mes Shagrins, Mes Plaisirs, Je N`ai Plus Besoin D`eux Balaye Les Amours Avec Leurs Tremolos Balaye Pour Toujours Je Reparas A Zero
...Alina, acum stii de ce am scris poezia si inca sint in cautarea barbatului asta: lumea este plina de barbati ca Virgil, cu palme fine si privire scurta!:)) ma bucur ca am fost (din nou) pe aceeasi lungime de unda a inimii... PS Virgil am scris textul in blugi si cu bigudiurile pe cap, does it count? :)) va doresc un 2009 plin de inspiratie! Corina
Călin, în fapt nu e vorba de o trezire în ce mă priveşte, ci de lipsă de timp. Prins în mai multe activităţi odată, rişti la un moment dat să nu mai termini nici una, ori să nu o faci aşa cum trebuie. Tot ce-am postat şi voi posta, sunt şi vor fi texte revizuite şi analizate cu migală de mai multe ori înanite de... Cel puţin aici, pe acest site.
Mă bucură totuşi faptul că ai sesizat momentul revenirii.
Desigur că discuția nu poate fi epuizată. Cu privire la rostul poeziei, sunt convins că fiecare avem un alt răspuns, pe care, probabil, ai curaj să-l spui doar într-un anumit context și nu oricui, deoarece poezia are înțelesuri personale pentru fiecare în parte. Și mai degrabă decât o explicație abstractă, conceptuală, cele mai edificatoare ar fi explicațiile denotative, legate probabil de anumite împrejurări concrete. Poezia cred că are o poziție a-cronică (chiar anacronică, am putea spune), întrucât, ca mesaj, se sustrage timpului, chiar dacă forma se adaptează oarecum tipului de exprimare a societății dintr-o anumită epocă. Există deasemenea o spiritualitate a poeziei, la fel de bine cum există și o imanentizare a ei. Deja, deci, două căi total diferite de urmat în discuție. Fiind receptată în mod subiectiv, cel mai greu este să se încerce o obiectivare a ei, orice tentativă în acest sens neputând fi decât tot o dezvoltare a propriei subiectivități a interpretului. Apoi, cred că e clar că cititorul își alege poezia și nu invers, deci poezia este mai degrabă un termometru decât un termostat. Din perspectiva autorului, poezia este fără doar și poate o stare de grație, cum spune flabra mai sus, dar poate fi și formă de existență. Eu personal înclin să cred că este și o formă de comunicare ce depășește limbajul comun, oferind un alt tip de comunicare umană, prin sugestie, prin imagistică, prin crearea unor relații ce se sustrag unei comunicări denotative, alunecând înspre conotativ, iar prin intersubiectivitate spre, paradoxal, obiectivitate. Poezia cred că e o modalitate de abstractizare (universalizare?) a unor trăiri individuale. Înclin să cred, alături de lingvistul Eugen Coșeriu, că limbajul poetic este limbajul absolut, care cuprinde plenitudinea funcțională a limbajului, unde limbajul de zi cu zi, cel științific chiar, nu sunt decât o deviere și o severă reducere funcțională a limbajului propriuzis. Scopul poeziei deci devine cel al limbajului absolut, de comunicare a ființei. Pentru Coșeriu poezia este "intuiția universalului în faptul individual concret și în același timp, model de universalitate". Continuu, astfel, să cred că o poezie e cu atât mai "mare" cu cât valoarea ei epistemică este mai cuprinzătoare. De aceea un Dante, Shakespeare, Rilke rămân universali. Deci poezia este ieșire din conjuctural, imanent, subiectivism și rutină (așa numita poezie a cotidianului care este distrugătoare pentru autenticul spirit poetic) înspre universal și obiectivare, sau cel puțin o proiectare a lor în universal. Amintesc aici și o expresie tare dragă mie, a lui Vladimir Lossky: "în Paradis limbajul coincidea cu însăși ființa lucrurilor", adică limbajul oferea o comunicare deplină a ființei, fără ascunzișuri ori ocolișuri. Unde cred eu că e marea problemă? Din păcate astăzi predomină poezia banalului cotidian, sau chiar vulgară, poezia jurnalieră, poezia lipsită de conotații, închisă într-un subiectivism fără orizont (asta se publică și asta se premiază), ceea ce este absolut distructiv și este în cele din urmă o trădare a limbajului, a modelului de universalitate coșerian, a spiritualității umane aș adăuga. Acea poezie a cotidianului plat nu poate fi decât o închistare a limbajului la nivelul minim al funcționalității lui, fără a avea măcar intenționalitatea (sau conștiința?) proiectării sale în universal.
Dorin si Emil, multumesc pentru lectura & sugestii. Cred ca voi lasa textul cum e si il voi arunca intr-un sertar - prea l-am cioplit, mi-e teama ca daca revin cu o a treia varianta n-o sa mai stiu nici eu ce am vrut sa spun. Andule, sper ca data viitoare cand voi scrie un text neinspirat,care nu reuseste sa-ti spuna nimic (eu asta am inteles din acel "Iar eu? Habar n-am...") taie-mi capul barbateste, dintr-o singura lovitura de sabie. N-o mai roti, rogu-te, pana ce umpli campul de "victime colaterale"...
Imi place aceasta nota de personal amestecata cu oniric, undeva dintr-un ungher al memoriei cineva ne tot trage de maneca. De acolo vine si acest amalgam de trairi si tresariri si culori si de ce nu, flori si un fel de Bucuresti. Semnez acest text cu o penita pentruca doar cea plecata mi se pare deocamdata ca stie a spune lucrurilor pe nume. Noi cei ramasi acasa ne-am infundat capul in perna si asteptam habar n-am ce. desfrunzirea ar spune Blandiana? Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"visuri şi amintiri cum
dorm sub iarnă şi sub zăpadă
o vreme uitată."
pentru ca e un text fara punctuatie, la o prima citire am inteles ca zapada aceea este "o vreme uitată". ("vremuri uitate" cred ca ar elimina confuzia)
apoi strofa 3, cu sublinierea ei:
"ninge liniştit e-atât de albă neaua.
albă..."
pai cum altfel sa fie o nea care abia atunci cade?
pentru textul : Perpetuu defiind una dintre poeziile dragi mie, cu atat mai mult ma bucura aprecierile. iar comentariul tau destul de elaborat imi da speranta ca textele mele nu sunt doar niste mazgaleli aruncate pe situri literare. oricum invat. scriu si ar invat. mai mult de la mine, dar si de la altii o noapte linistita tuturor
pentru textul : Trei cinci opt deTextul e bun, transmite emoţie. E reprezentativ pentru tine si merge de tipărit pe coperta a patra a unui volum viitor. E un poem de maturitate, un poem simplu şi înţelept.
Căţelul pământului nu e deloc o expresie uzată, ci este drumul lung de la mit, basm, până la realitate. Mitul - cel al Cerberului. Basmul - cel în care Dumnezeu şi Sf. Petru au transformat un câine de pază într-un animal nevăzător şi realitatea - animăluţul e orb - orbete se mai numeşte în popor, seamănă cu o cârtiţă - şi locuieşte în vizuini subterane.
pentru textul : urme și umbre defabulos:))) sincer cred ca de fapt suntem noi foarte rai si teribil de rosi de invidie ca nu facem parte din colectivul...galactic al diamantinei publicatii :)). Sunt intr-adevar o sumedenie de astfel de publicatii. Ar fi interesant un..."evantai".
pentru textul : Stupidităţi...aniversare deconvingerea mea este ca ultimile doua versuri nu isi au rostul, iar titlul ar trebui sa fie mai putin evaziv, adica sa sugereze pe cat posibil esenta poetica a acestor versuri.
pentru textul : să nu spui niciodată mulțumesc decine-o mai fi si beniamin asta? :)
pentru textul : Bilet în ușă deMulțumesc pentru păreri. De fapt, partea notată cu 3 îmi părea a nu se potrivi, a bate în gol. Aici era dilema. Cît despre scenarii, nu cred că am citit vreunul...
pentru textul : Richard deeu am citit, apoi am gandit, apoi sincer zic:
pentru textul : românia lui virgil t -V- defiecare om si fiecare lume e ca o piele de sarpe ce cade, asa ca sunt interesata de ideea de planeta, popoare, stiinte, arte, intr-o viziune bazata pe adevar, valoare, defecte, fara partinire.
vad romania o bucatica din intreg ca un inconstient colectiv in altul mai mare. vad o coexistenta de naturi intre reguli diferite de ale altora...
nu am sa dezvolt subiectul, nici textul dv. nu e prea dezvoltat, probabil din acelasi motiv cu al meu.
efort se susţine cu oameni, orice treabă de calitate se susţine prin oameni de calitate, prin comunicare, prin întreţinere, menţinere, observare, acordare de gir, depăşire a situaţiilor critice etc.
admir intenţia ta, Andu. am recitit acest mai degrabă apel la prezenţă a poeţilor care cândva şi-au manifestat abilităţile literare pe acest site. deşi de curând aflată aici, cunosc vreo 80% dintre aceşti oameni talentaţi pentru că i-am citit şi îi citesc în continuare în alte spaţii virtuale. şi sunt, într-adevăr, demni nu de o listă de nume (vezi că pe dd marin l-ai semnalat de 2 ori), ci de aprecieri fără măsură.
felul în care ai pus tu problema este, însă, cam morbid.
gândeşte-te că înainte de a fi poet, inginer, frezor, profesor, economist etc., omul este om. el are o viaţă, o familie, un rost care să-i permită să trăiască. sau dacă nu le are, atunci se confruntă cu diverse probleme de ordin social, emoţional... poate că are alte priorităţi! oamenii ăştia nu au murit nici fizic, nici literar (asta este extensia fiinţei lor, refugiul, cuminecătura, zi-i cum vrei fiindcă poate fi numită în oriccare cel mai bun sens posibil!)
absenţa lor de aici poate avea o cauză alta decât una legată strict de site-ul în discuţie, dacă asta ai vrut să insinuezi.
în orice caz, cu sau fără aceşti oameni minunaţi pe care i-ai enumerat, site-ul, dacă doreşte asta, trebuie să meargă înainte cu aceia care sunt (şi nu mi se pare loial să declari nume în felul acela insidios), cu cei care vor mai veni. ar fi aiurea să credem că valorile literare (româneşti şi de pretutindeni) se opresc într-un punct.
eu aş face apel la mai multă implicare din partea tuturor. fiindcă este nespus de comod doar să postezi şi eventual, dacă s-ar putea, să fii şi cel mai comentat, adulat... (din start exclud persoana I şi a II-a singular).
deci, aprecieri ţie, Andu, cât şi celor care contribuie, într-un fel sau altul, la funcţionarea acestui site!
cât priveşte strict textul, el nu poate fi decât un experiment.
pentru textul : Hermeneia obituary deo bască, două basci? pfff. e grea limba noastră, mai bine eram basc.
pentru textul : La BUCHAREST MUSIC FILM FESTIVAL 2011 "se dă" artă gratis! de"din care se aud doar bătăile inimii" suna oarecum nepoetic as zice
pentru textul : căutîndu-mi ochii deScrumurile lui Dăncuș sunt anevoie digerabile. Greu se apropie comentatorii. Ai spune că cenușa va fi ușor de dat deoparte, și că o să vezi. Dar nu e așa. "Scrumul" lui Dăncuș nu e simplu și nu e ușor. Nu e praf în ochi. Formele înseși ale poemelor intră greu în capetele noastre, și vin întotdeauna din niște mult alambicate labirinturi lăuntrice. Așa vede el lumea, oameni debusolați printre "enorme piane gravide". Cafeaua e "invalidă", geamul maltratează stele polare, "Scrum IV" încheindu-se cu o imperioasă nevoie de a te spăla pe mâini de toate acestea. Prin "scrum", prin "praf și pulbere" autorul încearcă o depășire a condiției umane, acompaniată totodată și de o deplângere a ei. E o omenire care abia așteaptă duminica pentru o nouă văitare. Cuvintele lui sunt mici, sunt "furnici", el e un "cerșetor sărac", singurul astfel. Viziunile lui sunt fără excepție apocaliptice. Există în textele sale un sfârșit perpetuu al lumii, iar re-facerea ei parcă nu se încheagă nicicum. Ca o soluție apare povestirea aceleași povești, mereu și mereu de la capăt, "după după ce totul totul a fost spus", iar și iar aceeași poveste. De parcă nu mai poți să ieși din scrumul ăsta al lui Dăncuș. Și suntem la al șaselea strat.
pentru textul : Scrum VI dee rar
pentru textul : Série grise ou noire demarar
"muscat"
de har ... :)
e mult
mai des
un
nenufar...
Nicodem, nu făceam referire dpdv gramatical la "gura bortei năpârcii", ci la felul cum este construită - într-un genitiv dublu, foarte supărător.
pentru textul : noapte cu plată deMultumesc de trecere, comentariu si opinie.Ideea e ca acest text nu este si nu se vrea poezie. Numai ca nu exista o categorie specaiala pentru colaje de idei. Ialin
pentru textul : Scene (colaj) deAm scos "invenţia barocă." Mulţumesc pentru comentariu. Mă bucur că aţi avut răbdarea să-mi citiţi textul şi să-mi spuneţi părerea sinceră. Mai am multe de învăţat din comentariile dumneavoastră.
pentru textul : Şarpele de aramă (XVI) decu o carte - fâlfâl - în loc de cap ca femeile lui dali cam despre asta voiam sa spun.
pentru textul : fata care mergea citind pe stradă deAvec Mes Souvenirs J`ai Allume Le Feu Mes Shagrins, Mes Plaisirs, Je N`ai Plus Besoin D`eux Balaye Les Amours Avec Leurs Tremolos Balaye Pour Toujours Je Reparas A Zero
pentru textul : Edith Piaf de...Alina, acum stii de ce am scris poezia si inca sint in cautarea barbatului asta: lumea este plina de barbati ca Virgil, cu palme fine si privire scurta!:)) ma bucur ca am fost (din nou) pe aceeasi lungime de unda a inimii... PS Virgil am scris textul in blugi si cu bigudiurile pe cap, does it count? :)) va doresc un 2009 plin de inspiratie! Corina
pentru textul : Blind date deCălin, în fapt nu e vorba de o trezire în ce mă priveşte, ci de lipsă de timp. Prins în mai multe activităţi odată, rişti la un moment dat să nu mai termini nici una, ori să nu o faci aşa cum trebuie. Tot ce-am postat şi voi posta, sunt şi vor fi texte revizuite şi analizate cu migală de mai multe ori înanite de... Cel puţin aici, pe acest site.
Mă bucură totuşi faptul că ai sesizat momentul revenirii.
Cu stimă şi prietenie,
pentru textul : La margine (Profetul) deEugen
a fost un fel de „blocaj”... am citit textul de câteva ori, da' nimic! și iar mulțam, pentru răbdare!
pentru textul : astăzi nu deAșa este Alma, nimeni nu știe de unde vine nici încotro se îndreaptă ceea ce anticii numeau nebunia divină.
pentru textul : Transeptul deVirgil, ce este cu versul asta: "un libido pentru binele"?
pentru textul : cea mai mare problemă deEi, la ce mi-era capul?! Refac: "Aş tăia "paralziat", vinde..." --> "Aş tăia "paralizat", vine..."
pentru textul : cum atingi pietrele acelea netede ale caldarîmului deam avut si eu ocazia sa-l cunosc pe alexandar la cenaclul pavel dan. este un poet foarte talentat realmente.
pentru textul : Aleksandar Stoicovici în pragul debutului în volum deDesigur că discuția nu poate fi epuizată. Cu privire la rostul poeziei, sunt convins că fiecare avem un alt răspuns, pe care, probabil, ai curaj să-l spui doar într-un anumit context și nu oricui, deoarece poezia are înțelesuri personale pentru fiecare în parte. Și mai degrabă decât o explicație abstractă, conceptuală, cele mai edificatoare ar fi explicațiile denotative, legate probabil de anumite împrejurări concrete. Poezia cred că are o poziție a-cronică (chiar anacronică, am putea spune), întrucât, ca mesaj, se sustrage timpului, chiar dacă forma se adaptează oarecum tipului de exprimare a societății dintr-o anumită epocă. Există deasemenea o spiritualitate a poeziei, la fel de bine cum există și o imanentizare a ei. Deja, deci, două căi total diferite de urmat în discuție. Fiind receptată în mod subiectiv, cel mai greu este să se încerce o obiectivare a ei, orice tentativă în acest sens neputând fi decât tot o dezvoltare a propriei subiectivități a interpretului. Apoi, cred că e clar că cititorul își alege poezia și nu invers, deci poezia este mai degrabă un termometru decât un termostat. Din perspectiva autorului, poezia este fără doar și poate o stare de grație, cum spune flabra mai sus, dar poate fi și formă de existență. Eu personal înclin să cred că este și o formă de comunicare ce depășește limbajul comun, oferind un alt tip de comunicare umană, prin sugestie, prin imagistică, prin crearea unor relații ce se sustrag unei comunicări denotative, alunecând înspre conotativ, iar prin intersubiectivitate spre, paradoxal, obiectivitate. Poezia cred că e o modalitate de abstractizare (universalizare?) a unor trăiri individuale. Înclin să cred, alături de lingvistul Eugen Coșeriu, că limbajul poetic este limbajul absolut, care cuprinde plenitudinea funcțională a limbajului, unde limbajul de zi cu zi, cel științific chiar, nu sunt decât o deviere și o severă reducere funcțională a limbajului propriuzis. Scopul poeziei deci devine cel al limbajului absolut, de comunicare a ființei. Pentru Coșeriu poezia este "intuiția universalului în faptul individual concret și în același timp, model de universalitate". Continuu, astfel, să cred că o poezie e cu atât mai "mare" cu cât valoarea ei epistemică este mai cuprinzătoare. De aceea un Dante, Shakespeare, Rilke rămân universali. Deci poezia este ieșire din conjuctural, imanent, subiectivism și rutină (așa numita poezie a cotidianului care este distrugătoare pentru autenticul spirit poetic) înspre universal și obiectivare, sau cel puțin o proiectare a lor în universal. Amintesc aici și o expresie tare dragă mie, a lui Vladimir Lossky: "în Paradis limbajul coincidea cu însăși ființa lucrurilor", adică limbajul oferea o comunicare deplină a ființei, fără ascunzișuri ori ocolișuri. Unde cred eu că e marea problemă? Din păcate astăzi predomină poezia banalului cotidian, sau chiar vulgară, poezia jurnalieră, poezia lipsită de conotații, închisă într-un subiectivism fără orizont (asta se publică și asta se premiază), ceea ce este absolut distructiv și este în cele din urmă o trădare a limbajului, a modelului de universalitate coșerian, a spiritualității umane aș adăuga. Acea poezie a cotidianului plat nu poate fi decât o închistare a limbajului la nivelul minim al funcționalității lui, fără a avea măcar intenționalitatea (sau conștiința?) proiectării sale în universal.
pentru textul : Ce rost are poezia? deDorin si Emil, multumesc pentru lectura & sugestii. Cred ca voi lasa textul cum e si il voi arunca intr-un sertar - prea l-am cioplit, mi-e teama ca daca revin cu o a treia varianta n-o sa mai stiu nici eu ce am vrut sa spun. Andule, sper ca data viitoare cand voi scrie un text neinspirat,care nu reuseste sa-ti spuna nimic (eu asta am inteles din acel "Iar eu? Habar n-am...") taie-mi capul barbateste, dintr-o singura lovitura de sabie. N-o mai roti, rogu-te, pana ce umpli campul de "victime colaterale"...
pentru textul : primăvară sub clopot deImi place aceasta nota de personal amestecata cu oniric, undeva dintr-un ungher al memoriei cineva ne tot trage de maneca. De acolo vine si acest amalgam de trairi si tresariri si culori si de ce nu, flori si un fel de Bucuresti. Semnez acest text cu o penita pentruca doar cea plecata mi se pare deocamdata ca stie a spune lucrurilor pe nume. Noi cei ramasi acasa ne-am infundat capul in perna si asteptam habar n-am ce. desfrunzirea ar spune Blandiana? Andu
pentru textul : Orice vis trebuie să spună o poveste. Lalele și Pink Martini. deMulţumesc pentru răspuns.
pentru textul : teama de cutremur debuna interpretare! bineinteles, putea fi mult mai buna:) multam de comentariu si apreciere! zile faine!
pentru textul : iluzia peronului dePagini