Aveţi dreptate, d-le Dinu, doar că într-o parte avem Biblia, care duce cu gândul la manele doar dacă eşti bătut în cap cu leica, şi care foloseşte sintagma în corpul textului, iar în altă parte avem un text, o poezie, care o foloseşte (sintagma) în subtitlu. Nu mai aduc în discuţie ipoteza că poezia ar fi şi slabă. Cam asta-i mica diferenţă astronomică dintre fenomene. Analogia d-voastră nu stă nici în fund, darămite in picioare.
E ok, Adrian. Nu trebuie să prezinţi scuze, nu ai de ce, nimeni nu are, însă apreciez gestul şi-ţi mulţumesc.
Eu doar am recitit poemul şi mi-am pus din nou aceleaşi întrebări ca în primul comentariu...cât loc am în inimă, câtă pâine am în mâini, cât timp am pentru ,,foamea şi setea” semenului meu...
Cât despre polemica de mai sus, sincer, fără ironie, apreciez foarte mult inteligenţa lingvistică a tuturor...şi am observat chiar şi inteligenţă interpersonală.
Un limbaj voit cavernos cu multe trimiteri la organic, asezate probabil pentru a evidentia o atitudine de recuperare a realului prin imersiunea in sine... cautare laolalta cu acea constiinta a zadarniciei oricarei cautari... aproape frumos.
sigur, raționamentele de acest gen nu pot fi exhaustive există, într-adevăr, justificat sau nu, unele reticențe față de acest tip de abordare nu vreau să se înțeleagă faptul că nu agreez celelalte modalități de exprimare vreau să se înțeleagă faptul că se poate și așa, ori, negând a priori, măcar dpdv practic, tonul frust, anticalofil, al acestui text, mi se pare eronat trebuie să privești pădurea în ansamblul ei, nu să analizezi fiecare copac în parte eu sunt deschis discuțiilor, și poate voi avea ocazia să-ți demonstrez că și practica îmi este, periodic, la îndemână un pic de răbdare
Lucian, parcă ți-ai găsit un alt ritm în poezia aceasta. Eu am înțeles că tu nu vrei să renunți la "poetizare", și sunt convinsă că nimic și nimeni nu te poate face să scrii într-un alt fel decât "simți", de aceea nu voi accentua mai mult decât am făcut-o deja, ideea că poezia astăzi are alte tendințe. Ei bine, cu toate acestea, constat că aici ești mai liber în ceea ce scrii, te lași mai mult furat de poezie în sine decât de căutări mai mult sau mai puțin artificiale ale unor elemente de stil. Ceea ce face bine poeziei. Poate este doar un început, dar eu am încredere că vei reuși încetul cu încetul să renunți la artificiile voluntare sau involuntare (uite un exemplu în ce ai scris aici: ultimele două versuri. Au un ritm involuntar de cântec, care nu se potrivește cu restul poeziei, iar ideea în sine e mult prea romanțioasă). Ce cred eu că mai este de bine este că ai mai renunțat la simboluri, păstrând doar câteva (ok, farfuria este de porțelan, lingura de argint + atenție BTW la rima involuntară labirint - argint, plus următorul cuvânt cu rimă imperfectă - pământ), și ai mers mai mult pe sugestii directe.
Scuze, acest comentariu nu are legătură cu textul de față ci cu unul probabil șters. Am reținut versul "se limpezea ca o fântână îmbrăcată-n cagulă clipa de care-mi ancorez monologul " din alt text cred că titlul era "săritura <cuvânt japonez>" Acum mă hotărâsem ce comentariu să îți fac dar... nu mai găsesc textul. Ce s-a întâmplat?
Sancho Panza, am schimbat incadrarea textului. Multumesc pentru sugestie. Te mai astept pe la mine si sper ca in viitor textele mele sa ti se para mai bune. Teo
Roxana, e bun textul, ca o radiografie a unei zone bolnave ;-). Poate puțin cam exagerat pe alocuri, nu în sensul că este exagerată anamneza, ci în sensul că tu simți nevoia să insiști pe anumite aspecte, pentru a le accentua. Uite doar un exemplu: cred că era suficient dacă nu mai pomeneai de ceas decât la final, după scena din cofetărie. Suficient de sugestiv, așa una dintre accentuări pare în plus. Plăcut.
Nu am înțeles ce lucruri încurcă acest text. Poate îmi explici tu. Nu înțeleg de unde se înțelege că m-ar supăra ceva. Și nu înțeleg ce legătură are persoana mea sau viața mea cu acest text. În principiu, aici pe Hermeneia, noi descurajăm ca în comentarii să fie abordată sau atacată persoana autorului unui text sau comentariu. Cred că dacă ai urma acest simplu „precept” ar fi mai bine. Eu zic să ne oprim atenția la text și să lăsăm în pace persona sau localitatea unde locuiește autorul. Nu cred că este relevant decît în măsura în care autorul dorește să vadă așa lucrurile. Eu am menționat faptul că nu locuiesc în România doar ca o potențială cauză pentru o cunoaștere nu tocmai perfectă a ceea ce se întîmplă în România. Dar asta nu înseamnă că mă supără ceva sau că sînt necunoscător despre ce se petrece în România. Textul meu nu sugerează (nici confuz și nici altfel) ceea ce menționezi tu. Pentru simplul motiv că nu urmărește asta. De fapt nici nu cred că s-a ratat ceva. Cred că lucrurile se desfășoară normal. În contextul a ceea ce sînt și a modului în care funcționează și gîndesc românii. Textul meu nu a vrut (și cred că de acum mă repet) decît să se mire de această nevoie de dramatic și fantasmagoric în modul de a(-și) percepe/înțelege istoria la români. Și, din păcate, comentariul tău nu face decît să dovedească ceea ce scriam eu. Asta pe lîngă faptul că am impresia că nu înțelegi cum funcționează capitalismul. Dar cred că nu este spațiul ca să explic eu asta aici. În orice caz palate de potentați și conturi secrete sînt lucruri normale. Îmi vine și să rîd. Tu dacă ai avea un milion de dolari într-o bancă ne-ai spune nouă care este numărul de cont? Sau daca ai avea zece milioane nu ți-ai construi vilă, nu ți-ai cumpăra Ferrari și nu ți-ai cumpăra yacht în Delta Dunării. But, whatever. Se pare că ești blocat într-o anumită școală de gîndire și preferi să rămîi așa. Evident tot ce spui sună fascinant și cu siguranță sînt români care își explică realitatea prin astfel de fantasmagorii în loc să privească obiectiv la lucruri. Această tendință (stranie după părerea mea) a făcut obiectul textului meu. Și nu văd nimic haotic în asta.
Textul tradus în franceză de A. Bentoiu îl știam "par coeur", dar uite și textul original în românește: ultima amintire de Ileana Mălăncioiu spațiul devora toate lucrurile din el priveam în tăcere în urma lor spre locul acela unde nu se mai vede nimic ca-n pântecele unui animal incolor care mistuie lumea și flămânzește în chiar vremea în care mănâncă totul până la ultima ființă vie și până la ultima stâncă în care a fost îngropat un om și până la ultima cruce pusă în spatele său nainte de-a se duce așteptam cu spaimă să ne vină rândul se apropia fantastica oră spațiul devora toate lucrurile din el și ne uitam neputincioși cum le devoră." ...Acolo unde un text rezonează, recunosc acest lucru.
alma eu fata de tine sau altii nu folosesc cuvinte a caror inteles nu il cunosc poti deduce si din text ce inseamna dar se pare ca sunteti mult prea preocupati de a improsca cu noroi continuati va rog sa cautati asta va e stilul continuati......
Dragă Lucian, Adevărat a Înviat! Nu cred ca Virgil Titarenco s-a referit la ideea acestui text. Desacralizarea si comercializarea spațiului bisericii sunt atât de vechi în idee, cu rădăcini chiar în Noul Testament, și reluate atât de frumos argumentat în scrierile Părinților trăitori în secolul nostru, încât nu cred că la acest lucru s-a referit. În consecință, nu esența textului este de criticat aici. Problema este ca expunerea ei de către tine este slabă în accepțiunea unora dintre comentatori, iar în a altora ea a fost găsită exact invers. Eu cred că nu este nimic rău în faptul că există divergență de opinii, de aceea se și încurajează să spunem mai mult decât "uau, ce frumos" sau "hm, e proasta poezia". Iar propunerea respectivă se supune la vot, te asigur. Deși nu am lăsat semn până acum, mă simt obligată să spun că nici eu nu consider că acest "Gând de vecernie" se poate califica drept poezie. Nu este decât o simplă expunere de motive care conduc în mod șubred la retorica întrebare din final, care nici ea nu se potrivește prea bine (nu "în biserică" s-a răstignit Iisus... ci pentru ea, considerând biserica nu numai spațiu, ci toți creștinii). Pe de altă parte, nu cred că intervenția profanului, în orice măsură, poate cumva să înlăture prezența lui Hristos dintr-un loc în care se săvârșește Euharistia. Desigur, aceasta este doar părerea mea și nu facem aici discuții teologice, pentru că eu nu am astfel de cădere. Lipsește fiorul, lipsește revolta, lipsește în cele din urmă glasul poetului din acest text. Toate acestea le știm și noi, le vedem, dar unde ești tu? Poate ar ajuta să reflectezi și să te apleci asupra ta, nu asupra versurilor unui alt poet, pentru a putea să redai ceea ce ai dorit în poezie. Sau, de ce nu, să încerci să scrii un articol documentat. În cele din urmă, dar nu mai puțin important, frumosul salut al învierii nu trebuie folosit ca armă. Mă iartă dacă am simțit eu greșit.
o sa fie taiate mult si bine padurile in romania. sa nu-i spuna satulul flamandului sa nu taie padurea, pentru ca dauneaza ecosistemului... oricine ar fi, ar taia padurea sa-si ia o casa, o masina, daca ar putea. iar cei ce mostenesc paduri o si fac, cu complicitatea autoritatilor. noua ne e usor sa comentam de pe margini, insa ce i-ar putea determina s-o faca pe-a sfintii intr-o lume in care aproape nimeni nu mai e corect?
Ce intelegi tu prin "constiinta valorii sale" ? Sau printr-un "anumit tip de orgoliu". Ambele imi sunt prea vagi.
Exista foarte multi oameni care scriu sau picteaza sau muzicesc. Crezi ca este macar unul care sa creada despre el ca nu are valoare ? sau ma rog, ca nu are valoare prea mare. Daca o spune, asteapta cu infrigurare sa fie contrazis.
Putem spune ca daca ai scris 5 nuvele esti prozator, 10 poezii esti poet ? Mie mi se pare ca nu exista constiinta valorii. Fie si din simplul motiv ca nu are instrument de masurat.
Uite-te in jur ce se intampla. Explozia internetului a dat peste cap toate canoanele estetice.
Nu mai exista un guru al valorii. Critica nu mai are nicio "valoare" :), de fapt este inexistenta.
Ne aflam intr-o febra a scrisului, a fotografiatului, a pictatului, si a postarii creatiilor pe internet.
S-a incheiat faza unei arte dirijate de critici si galeristi. Nu stim inca incotro. Este o democratizare, ca sa-i spun asa, fara precedent. O imprastiere care invioreaza kitsch-ul. Cum se va alege graul de neghina ? Prin constiinta valorii ?
Ok Virgile, era un banc vechi doi barbati vorbeau la o bere si unul ii zice celuilat Mitica sa stii ca eu am mereu ultimul cuvant in casa mea, la care asta, Mitica zice si cum faci? Pai zic asa: draga mea, ai dreptate. Asa ca draga mea pussy wossy whatever you may be ai dreptate. Inchei inclinandu-ma in fata dreptatii tale care nu tine cont de sex, de rasa sau de incurabila prostie. Toti suntem egali in drepturi si datorii pe aici, dar prostii si nesimtitii (merg mana-n mana) crede-ma, vor castiga eventually indiferent ca sunt romani, americani sau din papua noua guinee. Ei sunt o stirpe universala si indestructibila.
Fie ca Noul an să aducă împlinirea năzuinţelor şi multe bucurii românilor oriunde s-ar afla!
Îţi mulţumesc mult, Adargast, pentru gândurile bune şi îţi doresc cât mai multe succese, ţie şi Şarpelui de aramă!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Aveţi dreptate, d-le Dinu, doar că într-o parte avem Biblia, care duce cu gândul la manele doar dacă eşti bătut în cap cu leica, şi care foloseşte sintagma în corpul textului, iar în altă parte avem un text, o poezie, care o foloseşte (sintagma) în subtitlu. Nu mai aduc în discuţie ipoteza că poezia ar fi şi slabă. Cam asta-i mica diferenţă astronomică dintre fenomene. Analogia d-voastră nu stă nici în fund, darămite in picioare.
pentru textul : videoconferință cu îngeri decine-o mai fi si beniamin asta? :)
pentru textul : Bilet în ușă detextul acesta este mai degraba proza
pentru textul : Cântecul marinarului sub formă de sirenă deVă mulţumesc pentru aprecieri.
pentru textul : amintirea deE ok, Adrian. Nu trebuie să prezinţi scuze, nu ai de ce, nimeni nu are, însă apreciez gestul şi-ţi mulţumesc.
Eu doar am recitit poemul şi mi-am pus din nou aceleaşi întrebări ca în primul comentariu...cât loc am în inimă, câtă pâine am în mâini, cât timp am pentru ,,foamea şi setea” semenului meu...
Cât despre polemica de mai sus, sincer, fără ironie, apreciez foarte mult inteligenţa lingvistică a tuturor...şi am observat chiar şi inteligenţă interpersonală.
pentru textul : Întoarcerea la lucrurile mici dehaida, haida, altoieste-l.
"tată
e cel mai greu să înveţi iubirea
mă rog de ei
jertfiţi-mă"
asta poate descalifica un text verde.
pentru textul : caută-mă în omul acela deUn limbaj voit cavernos cu multe trimiteri la organic, asezate probabil pentru a evidentia o atitudine de recuperare a realului prin imersiunea in sine... cautare laolalta cu acea constiinta a zadarniciei oricarei cautari... aproape frumos.
pentru textul : memento II deo imagine sugestiva a desertului ce reuseste sa devore spatiul-timp inaintind cu lentoarea sevelor mileniilor. un autentic prilej de meditatie.
pentru textul : Stânca dinaintea deșertului de"era odată o ţară a cărei singur locuitor" - de corectat acordul.
pentru textul : cînd creştea din ţărînă ideea desigur, raționamentele de acest gen nu pot fi exhaustive există, într-adevăr, justificat sau nu, unele reticențe față de acest tip de abordare nu vreau să se înțeleagă faptul că nu agreez celelalte modalități de exprimare vreau să se înțeleagă faptul că se poate și așa, ori, negând a priori, măcar dpdv practic, tonul frust, anticalofil, al acestui text, mi se pare eronat trebuie să privești pădurea în ansamblul ei, nu să analizezi fiecare copac în parte eu sunt deschis discuțiilor, și poate voi avea ocazia să-ți demonstrez că și practica îmi este, periodic, la îndemână un pic de răbdare
pentru textul : Recunosc & deLucian, parcă ți-ai găsit un alt ritm în poezia aceasta. Eu am înțeles că tu nu vrei să renunți la "poetizare", și sunt convinsă că nimic și nimeni nu te poate face să scrii într-un alt fel decât "simți", de aceea nu voi accentua mai mult decât am făcut-o deja, ideea că poezia astăzi are alte tendințe. Ei bine, cu toate acestea, constat că aici ești mai liber în ceea ce scrii, te lași mai mult furat de poezie în sine decât de căutări mai mult sau mai puțin artificiale ale unor elemente de stil. Ceea ce face bine poeziei. Poate este doar un început, dar eu am încredere că vei reuși încetul cu încetul să renunți la artificiile voluntare sau involuntare (uite un exemplu în ce ai scris aici: ultimele două versuri. Au un ritm involuntar de cântec, care nu se potrivește cu restul poeziei, iar ideea în sine e mult prea romanțioasă). Ce cred eu că mai este de bine este că ai mai renunțat la simboluri, păstrând doar câteva (ok, farfuria este de porțelan, lingura de argint + atenție BTW la rima involuntară labirint - argint, plus următorul cuvânt cu rimă imperfectă - pământ), și ai mers mai mult pe sugestii directe.
pentru textul : În aceeași supă deScuze, acest comentariu nu are legătură cu textul de față ci cu unul probabil șters. Am reținut versul "se limpezea ca o fântână îmbrăcată-n cagulă clipa de care-mi ancorez monologul " din alt text cred că titlul era "săritura <cuvânt japonez>" Acum mă hotărâsem ce comentariu să îți fac dar... nu mai găsesc textul. Ce s-a întâmplat?
pentru textul : canon să dormim împreună deSancho Panza, am schimbat incadrarea textului. Multumesc pentru sugestie. Te mai astept pe la mine si sper ca in viitor textele mele sa ti se para mai bune. Teo
pentru textul : Zmeii văzduhului deRoxana, e bun textul, ca o radiografie a unei zone bolnave ;-). Poate puțin cam exagerat pe alocuri, nu în sensul că este exagerată anamneza, ci în sensul că tu simți nevoia să insiști pe anumite aspecte, pentru a le accentua. Uite doar un exemplu: cred că era suficient dacă nu mai pomeneai de ceas decât la final, după scena din cofetărie. Suficient de sugestiv, așa una dintre accentuări pare în plus. Plăcut.
pentru textul : Anywhere but here deTypo: aşează/ aşază şi zvîniri/ zvîcniri
pentru textul : oolong tea deprice sugestie sau propunere e binevenită, o sa mă mai gândesc la reluarea în laborator după o perioadă de timp. Mulțumesc pentru citire,
pentru textul : Ca sub un stejar deNu am înțeles ce lucruri încurcă acest text. Poate îmi explici tu. Nu înțeleg de unde se înțelege că m-ar supăra ceva. Și nu înțeleg ce legătură are persoana mea sau viața mea cu acest text. În principiu, aici pe Hermeneia, noi descurajăm ca în comentarii să fie abordată sau atacată persoana autorului unui text sau comentariu. Cred că dacă ai urma acest simplu „precept” ar fi mai bine. Eu zic să ne oprim atenția la text și să lăsăm în pace persona sau localitatea unde locuiește autorul. Nu cred că este relevant decît în măsura în care autorul dorește să vadă așa lucrurile. Eu am menționat faptul că nu locuiesc în România doar ca o potențială cauză pentru o cunoaștere nu tocmai perfectă a ceea ce se întîmplă în România. Dar asta nu înseamnă că mă supără ceva sau că sînt necunoscător despre ce se petrece în România. Textul meu nu sugerează (nici confuz și nici altfel) ceea ce menționezi tu. Pentru simplul motiv că nu urmărește asta. De fapt nici nu cred că s-a ratat ceva. Cred că lucrurile se desfășoară normal. În contextul a ceea ce sînt și a modului în care funcționează și gîndesc românii. Textul meu nu a vrut (și cred că de acum mă repet) decît să se mire de această nevoie de dramatic și fantasmagoric în modul de a(-și) percepe/înțelege istoria la români. Și, din păcate, comentariul tău nu face decît să dovedească ceea ce scriam eu. Asta pe lîngă faptul că am impresia că nu înțelegi cum funcționează capitalismul. Dar cred că nu este spațiul ca să explic eu asta aici. În orice caz palate de potentați și conturi secrete sînt lucruri normale. Îmi vine și să rîd. Tu dacă ai avea un milion de dolari într-o bancă ne-ai spune nouă care este numărul de cont? Sau daca ai avea zece milioane nu ți-ai construi vilă, nu ți-ai cumpăra Ferrari și nu ți-ai cumpăra yacht în Delta Dunării. But, whatever. Se pare că ești blocat într-o anumită școală de gîndire și preferi să rămîi așa. Evident tot ce spui sună fascinant și cu siguranță sînt români care își explică realitatea prin astfel de fantasmagorii în loc să privească obiectiv la lucruri. Această tendință (stranie după părerea mea) a făcut obiectul textului meu. Și nu văd nimic haotic în asta.
pentru textul : după douăzeci de ani (V) decailean, avand in vedere ca e textul meu, inclin sa iti dau dreptate:) multumesc oricum.
pentru textul : Vitraliul celor o mie de crini deAş putea aduce în discuţie şi nemulţumiri, şi încântare, dar, mă limitez să spun că e un alt text reuşit.
"tot mai rar cineva îmi trece mîna prin păr
pentru textul : elephant&castel deca și cum ar mîngîia o fotografie"
Textul tradus în franceză de A. Bentoiu îl știam "par coeur", dar uite și textul original în românește: ultima amintire de Ileana Mălăncioiu spațiul devora toate lucrurile din el priveam în tăcere în urma lor spre locul acela unde nu se mai vede nimic ca-n pântecele unui animal incolor care mistuie lumea și flămânzește în chiar vremea în care mănâncă totul până la ultima ființă vie și până la ultima stâncă în care a fost îngropat un om și până la ultima cruce pusă în spatele său nainte de-a se duce așteptam cu spaimă să ne vină rândul se apropia fantastica oră spațiul devora toate lucrurile din el și ne uitam neputincioși cum le devoră." ...Acolo unde un text rezonează, recunosc acest lucru.
pentru textul : a se lua o noapte dealma eu fata de tine sau altii nu folosesc cuvinte a caror inteles nu il cunosc poti deduce si din text ce inseamna dar se pare ca sunteti mult prea preocupati de a improsca cu noroi continuati va rog sa cautati asta va e stilul continuati......
pentru textul : reborn deDragă Lucian, Adevărat a Înviat! Nu cred ca Virgil Titarenco s-a referit la ideea acestui text. Desacralizarea si comercializarea spațiului bisericii sunt atât de vechi în idee, cu rădăcini chiar în Noul Testament, și reluate atât de frumos argumentat în scrierile Părinților trăitori în secolul nostru, încât nu cred că la acest lucru s-a referit. În consecință, nu esența textului este de criticat aici. Problema este ca expunerea ei de către tine este slabă în accepțiunea unora dintre comentatori, iar în a altora ea a fost găsită exact invers. Eu cred că nu este nimic rău în faptul că există divergență de opinii, de aceea se și încurajează să spunem mai mult decât "uau, ce frumos" sau "hm, e proasta poezia". Iar propunerea respectivă se supune la vot, te asigur. Deși nu am lăsat semn până acum, mă simt obligată să spun că nici eu nu consider că acest "Gând de vecernie" se poate califica drept poezie. Nu este decât o simplă expunere de motive care conduc în mod șubred la retorica întrebare din final, care nici ea nu se potrivește prea bine (nu "în biserică" s-a răstignit Iisus... ci pentru ea, considerând biserica nu numai spațiu, ci toți creștinii). Pe de altă parte, nu cred că intervenția profanului, în orice măsură, poate cumva să înlăture prezența lui Hristos dintr-un loc în care se săvârșește Euharistia. Desigur, aceasta este doar părerea mea și nu facem aici discuții teologice, pentru că eu nu am astfel de cădere. Lipsește fiorul, lipsește revolta, lipsește în cele din urmă glasul poetului din acest text. Toate acestea le știm și noi, le vedem, dar unde ești tu? Poate ar ajuta să reflectezi și să te apleci asupra ta, nu asupra versurilor unui alt poet, pentru a putea să redai ceea ce ai dorit în poezie. Sau, de ce nu, să încerci să scrii un articol documentat. În cele din urmă, dar nu mai puțin important, frumosul salut al învierii nu trebuie folosit ca armă. Mă iartă dacă am simțit eu greșit.
pentru textul : Gând de vecernie deBine ai venit pe site, Iulia! De vei cauta pasii luminii si ai poeziei, vei gasi nemurirea intr-o zi!
pentru textul : Visându-te deo sa fie taiate mult si bine padurile in romania. sa nu-i spuna satulul flamandului sa nu taie padurea, pentru ca dauneaza ecosistemului... oricine ar fi, ar taia padurea sa-si ia o casa, o masina, daca ar putea. iar cei ce mostenesc paduri o si fac, cu complicitatea autoritatilor. noua ne e usor sa comentam de pe margini, insa ce i-ar putea determina s-o faca pe-a sfintii intr-o lume in care aproape nimeni nu mai e corect?
pentru textul : Așa ceva “nu se există” (Încălzirea globală, păcăleala mileniului III) dema bucura interesul chiar si dupa atita vreme
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 14 depromit sa pun textele in cadrul imaginii
Ce intelegi tu prin "constiinta valorii sale" ? Sau printr-un "anumit tip de orgoliu". Ambele imi sunt prea vagi.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deExista foarte multi oameni care scriu sau picteaza sau muzicesc. Crezi ca este macar unul care sa creada despre el ca nu are valoare ? sau ma rog, ca nu are valoare prea mare. Daca o spune, asteapta cu infrigurare sa fie contrazis.
Putem spune ca daca ai scris 5 nuvele esti prozator, 10 poezii esti poet ? Mie mi se pare ca nu exista constiinta valorii. Fie si din simplul motiv ca nu are instrument de masurat.
Uite-te in jur ce se intampla. Explozia internetului a dat peste cap toate canoanele estetice.
Nu mai exista un guru al valorii. Critica nu mai are nicio "valoare" :), de fapt este inexistenta.
Ne aflam intr-o febra a scrisului, a fotografiatului, a pictatului, si a postarii creatiilor pe internet.
S-a incheiat faza unei arte dirijate de critici si galeristi. Nu stim inca incotro. Este o democratizare, ca sa-i spun asa, fara precedent. O imprastiere care invioreaza kitsch-ul. Cum se va alege graul de neghina ? Prin constiinta valorii ?
Și încă ceva Bobadil. Nu te mai exprima despre lucruri pe care nu le înțelegi. Sînt șanse mari să greșești.
pentru textul : psalm demulțumesc Andu pentru recomandare,o să încerc să fiu mai atent cu poemele minimaliste,o zi frumoasă .
pentru textul : Om din cel mai simplu trup deOk Virgile, era un banc vechi doi barbati vorbeau la o bere si unul ii zice celuilat Mitica sa stii ca eu am mereu ultimul cuvant in casa mea, la care asta, Mitica zice si cum faci? Pai zic asa: draga mea, ai dreptate. Asa ca draga mea pussy wossy whatever you may be ai dreptate. Inchei inclinandu-ma in fata dreptatii tale care nu tine cont de sex, de rasa sau de incurabila prostie. Toti suntem egali in drepturi si datorii pe aici, dar prostii si nesimtitii (merg mana-n mana) crede-ma, vor castiga eventually indiferent ca sunt romani, americani sau din papua noua guinee. Ei sunt o stirpe universala si indestructibila.
pentru textul : login deAn nou fericit!
Fie ca Noul an să aducă împlinirea năzuinţelor şi multe bucurii românilor oriunde s-ar afla!
Îţi mulţumesc mult, Adargast, pentru gândurile bune şi îţi doresc cât mai multe succese, ţie şi Şarpelui de aramă!
Cu drag
pentru textul : Floarea vieţii dePagini