Fotografia este o artă. Pentru a deveni o operă de artă ea trebuie caprurată de un ochi talentat, tehnic chiar. Odată cu apariţia fotografiei digitale, oricine poate fi fotograf, toată lumea iubeşte fotografia şi îşi consideră pozele "bune", sau "frumoase". O poză clară, nu înseamnă o poză bună din punct de vedere artistic, contează lumina, umbrele, unghiul, culorile, expresia feţei... pentru a înţelege mai bine fotografia, ar trebui să ai aşa umpic habar despre pictură, despre vizual, despre artă...
Nu consider deci fotografia aceasta un "un kitsch desavirsit" ci o neînţelegere a arte fotografice, căci asta e o poză personală, ce pentru Queen Margot înseamnă foarte mult, însă această fotografie nu îşi are locul aici, ci în albumul de familie.
Sincer să fiu e mai bine să lăsăm poza asta în sertaru cu albumu de familie, că variantele propuse de D-nul Virgil nu ajută la creearea unei bucăţi de artă fotografică, sunt deja mult prea lucrate, culorile şi-au pierdut substanţialitatea şi mai tot.
Pentru a aduce o notă de profesionalism propun domnului Virgil, să "angajeze" şi editori specializaţi în vizual, care să aibe un ochi critic, şi pentru audio vizual, ci nu numai pentru scrieri. Un editor ar trebui să are rolu de a educa, sau cel puţin aşa consider, aşa s+ar forma o comunitate de invidiat.
yester, îți mulțumesc pentru generozitatea de care ai dat dovadă citind textul meu și lăsând și o părere care, venită din partea ta, contează foarte mult pentru mine. aștept și alte păreri și eventual și sugestii. mă bucur că ți-a plăcut și ideea. scuze pentru întârzierea răspunsului.
La timp, destrămări, la timp, restructurări, vorba ceea. Ca atunci când votezi cu cineva. Și după, oranjul. Sau cozile la îngeri. Mulțumesc pentru cuvintele tale aici.
Apoi, vreau să te felicit pentru că scrii poezii. În era luminii şi-a vitezei, din ce în ce mai puţin copii aleg această artă. Este un tărâm frumos, care te va ajuta să te afli aşa cum eşti tu, care îţi va da posibilitatea să fii aşa cum simţi. Dar este, totodată, şi un drum anevoios, care, uneori, ţi se va părea atât de abrupt, încât vei crede că nu-l poţi urca. Dar, în cele din urmă, cu multă muncă şi încredere, vei reuşi.
Câteva sfaturi:
când editezi un text,
* foloseşte diacritice (virgulită sun "t", "s" (ţ, ş), căciuliţe pentru "a" (ă/â)
* lasă spaţiu după fiecare semn de punctuaţie
* nu scrie nici cuvinte, nici propoziţii folosind doar litere mari.
când scrii o poezie,
*evită repetiţiile nefolositoare ("un strigat,un urlet,") - lasă doar o variantă
*evită explicaţiile în plus (nopţi albe, nedormite) - se înţelege că sunt nedormite, deoarece, ai spus mai înainte, sunt albe)
Pentru a putea scrie bine, trebuie neapărat să citeşti mult, mult, din toţi autorii importanţi, clasici şi actuali. Ai timp berechet pentru asta. Trebuie să scrii mult, mult, mult, să tai foarte mult, şi să postezi numai şi numai ce crezi tu că este mai bun. Şi nu trebuie să te supere critica negativă. Ea ajută infinit mai mult decât orice laudă! Aaa, nu ar fi rău să scrii, măcar din exerciţiu, poezie cu rimă. Ai să înţelegi mai târziu de ce. Şi da, scrie despre nebunia vârstei tale, nu încerca să fii om mare; pentru asta, vei avea timp mai târziu. Şi nu e aşa amuzant cum se spune.
Deocamdată, am să trimit textul tău la "şantier literar". Te rog frumos să-l corectezi (pune diacritice şi scrie cu literă mică tot ce e scris acum cu majusculă), apoi apasă butonul "atenţie editor", pentru că poezia ta să apară pe prima pagină.
Cam atât, deocamdată. Mult, mult succes îţi doresc, Smărăndiţo!
Ialin, Într-adevăr, textul suferă în multe privințe.Am realizat asta doar după ce ți-ai aruncat ochiul critic asupra ei.Mulțumesc! A fost scrisă într-o perioadă în care sufeream de manierism, dar pentru mine are o anume muzicalitate, iar versurile greu de înțeles ascund trăiri care, pentru un străin, nu pot însemna mare lucru. Din câte țin minte, atunci nu doream să-mi închid inspirația unui drum în noapte prin ritm și depășisem perioada în care nu puteam concepe o strofă fără rimă și ritm. Se vede că tinzi spre o perfecțiune a construcției poetice , așa cum muribundul dorește coșciugul perfect. Până la noi critici, S-auzim numai de bine!
Mi-au placut anumite fragmente, cum ar fi "femeia are în umbra ei o posibilă rivală", "evantai de iubiri" insa altele prea se vor cu poanta ("artistul mort e de două ori mai valoros", "mi-e frică de... virginia woolf"). Poate ca textul isi gaseste scaparea in acest amestec de lumi, traditii, repere culturale diferite. Am zambit citind versul "cea mai fidelă amantă a unui bărbat".Suna ca o reactie post-orgasmica la un stimul de care nu suntem inca destul de constienti. Oricum ar fi imi place amanta aceasta a ta, pare capabila sa ilumineze un barbat ;)
Sa fie intr-un ceas bun... in conditiile in care multi dintre noi ne indepartam de poezie trebuie remarcata incapatanarea Alinei de a ne aduce aminte de vers. Interesanta si locatia...
Da, un text ce ma unge la inima. Un sentiment puternic transmis cu calm si multa claritate in exprimare. Sunt cateva versuri care m-au impresionat, in special:
pe-atunci nu ne născusem încă
nu ne izbise încă în față
cu palma ei rece
nedreptatea de a nu ști
regulile jocului
Mai pe la sfarsit, parca merge mai bine... pe ascuns, iar acolo la cangrena rece, as scoate rece pentru evitarea repetiei in text.
Mai întâi, vreau să clarific un aspect: dpdv valoric, pentru mine, autorul Ştefan Ciobanu este între primii autori de pe întreg internetul. Mai apoi, legat de textul "întrat în cântec", acesta este, într-adevăr, sub mediocru. Argumentele sunt de prisos. Şi oricine care mă cunoaşte cât de cât ştie că pot să subliniez clar, cu toşu, neajunsurile scrierii. Îmi mai rămâne să-l rog pe Ştefan, (da, să-l rog!) să nu zică atât de repede pas... Şi să-i spun că, din cauza upgrade-ului Hermeneia, toţi am pierdut peniţe.
,,păstoresc liniştea
fără să găsesc păşunea" O frumoasă percepţie a toamnei cu toate liniştile şi neliniştile ei. Îmi plac mult imaginile create de tine, Mihaela ( ,,muţenia bobului de grâu" spre ex. ) Am o nedumerire la finalul penultimului vers. Aşa l-ai dorit sau e o greşeală de redactare? ,,spre dimineaţă simt un rest urlet"...ar trebui, oare, ca ultimul cuvânt să fie trecut în versul următor? :)
Un text bun, mult mai bun decat cele postate in ultima vreme. Cred ca partea cea mai reusita se afla in finalul textului cu o idee aparte si nuanta aceea care da senzatia de ciclic. Daca in primele versuri ideea perceptiei este prezentata explicit si denotativ, in final constructia cantitativa "aproape plin" capata alte conotatii. Strofa(?) a doua sustine ideea perceptiei diferite, dar cred ca este inferioara textului in sine. Ialin
ne-am apucat să vorbim, dar având în vedere că nu-mi pot permite, în contextul creat, nicio observaţie critică, aş reţine un vers care-mi place: "polițistul dirijează eterna lui simfonie".
Pe de altă parte, dezavuez procedeul lui Virgil, de a rescrie textul.
Asta îmi aminteşte de Heliade Rădulescu, care a făcut o aspră critică a fabulei "Vulpea, calul şi lupul" de Gr. Alexandrescu, incriminând, între altele, unele versuri ce erau, de fapt, traduse din La Fontaine. După care a rescris textul, ca să-i dea o lecţie de cum se scrie. Din păcate pentru el, textul lui Heliade a ieşit mult mai slab.
A bon entendeur, salut!
Virgil, Vladimir, Alma (Alma, acum am văzut/citit și comentariul tău) - e bine să se precizeze - cred eu - aceste limite clar, în situațiile unde apar. Regulamentul Hermeneia precizează clar cum este necesar/ar trebui să fie comentate textele. Fiecare autor trebuie să țină seamă de aceste precizări și de regulile sale interioare. Mulțumesc tuturor pentru precizările detaliate. Aș dori ca pe Hermeneia să apară cât mai puține, spre deloc, situații de acest gen.
Ecaterina, nu-s bolnav, multumesc lui D-zeu ! Pur si simplu mi-a placut poemul asta si ti-am spus (ti-am spus si ce nu imi place si in continuare mi se pare fortata sintagma din final). De prietenie nu se poate pune problema, eu nu cred in prietenii de la distanta. Se pot numi cum vrei tu, dar nu prietenii. Un prieten ar trebui sa fie langa tine cand ai nevoie, iar de exemplu eu si daca as vrea si n-as putea sa vin la Chisinau in urmatorul interval de timp. N-am mai ajuns eu nici la Iasi pe la niste prieteni non-virtuali, rusine sa-mi fie! Andu
Am cautat citatul si l-am gasit in Cartea a patra a Regilor 4:20 sub forma "și l-a luat și l-a dus la mama lui. și a stat pe brațele ei pânã la amiazã și a murit"... nu ca ar conta prea mult dar fragmentul citat se vrea o asezare a tîlcului in cadru general . Discursul poetic, fragmentat cu intentie si inzorzonat cu referinte care mai de care mai putin adecvate contextual, are ca punct de plecare al reflectiei doar aparent textul sacru, in fapt fiind vorba de incercarea de a depasi propria nevoie de sens... cred ca autorul incearca o mutatie de constiinta, in sensul in care nu incearca defel o analiza a textului biblic de plecare ci o modificare a mintii celui care este menit sa-l patrunda... cred ca spre final autorul chiar ofera gratuit hinturi cu acel "nebunia mea nu are margini, ea nu este din lumea aceasta"... pe mine ma duce cu gandul la acel... "cei ce ma vor pierde ma vor afla". Am sa revin.
paul, comentariul acela are tot sensul necesar daca il citesti cu atentie. din cauza faptului ca aveam sa spun ca textul m-a facut sa zimbesc si pentru ca in text exista expresia aceea, am făcut prima precizare pentru a evita orice confuzie, mai mult sau mai putin intentionata, cu privire la comentariul meu. dar daca tot veni vorba de confuzii, ma tem ca o confuzie faci tu. si anume, a spune ca un text te face sa zîmbești nu este echivalent cu a spune ca este o glumă.
Adrian, ma bucura trecerea ta. aproape am tresarit cand am citit de ingamfarea lirica, mai apoi m-am gandit ca trebuie sa fie de bine, in contextul in care ai spus-o.:)
de dragul ilenei am sa scot slash-urile, desi mie imi plac. fragmenteaza mai bine, subliniaza ideea. dar bine, ma pliez.
referitor la primele versuri nu vad cum as putea rezolva problema. stiu ca e un retorism acolo, dar e pus cu cap ( cel putin al meu:P)
Dragă Younger Sister, apreciem interesul tău în menținerea acestui spațiu la nivelul pe care ni l-am propus. Deși nu cred în principiu că este nimic rău în a avea de la toți membrii hermeneia un astfel de feed back, aș aprecia dacă am merge puțin mai departe și am realiza că nu orice spațiu este propice unor astfel de abordări. Pe viitor, ți-aș propune să încerci să abordezi în primul rând autorul în situația în care consideri că textul său are valențe pe care tu nu le consideri artistice. Dar haide să nu confundăm aceasta cu încălcarea regulamentului. Membrii consiliului nu au apreciat că acest text ar conține nici pornografie, nici elemente profanatoare. În orice societate există căi de reglare, dar anarhia nu este una dintre ele. Dacă tu, din dorința de a îmbunătăți ceva sau a semnala o neregulă, ești prima care încalci regulamentul, nu vei obține nimic altceva decât o nouă abatere a atenției de la interesul pentru care suntem cu toții aici. Ai căi la îndemână: purtarea unei discuții în limitele polemicii literare cu autorul, sesizarea consiliului pe adresa sa oficială, scrierea unui articol pe o temă care să atingă și subiectul respectiv etc. Dar NU apelarea de maniera pe care ai ales-o tu. Te asigur încă o dată că nu va avea nimeni nimic de câștigat dacă tu vei porni de la principiul că trebuie să faci circ pentru a-ți face auzită părerea. Încearcă, te rog, să fii prima care menține nivelul dorit de respect și interes pentru literatură, și te asigur că vom avea cu toții ceva de învățat unii de la alții. În situația dată însă, te voi ruga să nu mai postezi sub acest text sau sub altele comentarii care nu legătură cu textul (pentru că nu, tu nu te-ai referit la text, ci ai cerut "As dori sa stiu cum se impaca prevederile acestui din regulament cu textul si calitatea autorului."). Alege o altă cale din cele sugerate, fără însă a abuza în abordare (și știm amândouă despre ce vorbesc), și ai putea să fii mai edificată sau să ridici probleme cu mult mai mult succes decât intervenția ta aici, care nu a făcut altceva decât să îți atragă o avertizare. Dacă te deranjează aspecte ca acela ultim invocat de către tine, în ultimul tău comentariu, scrie un articol documentat și postează-l. Încearcă să faci legătura, dacă ea există, cu tendințe ale literaturii moderne, și ai să ai parte, probabil, de o polemică adevărată care poate să și însemne ceva mai mult decât un simplu schimb de replici usturătoare, acuzații gratuite ș.a.m.d. în subsolul unui text.
Mă așteptam să văd poza, în final, a povestitorului. Așa că am zâmbit și am reluat textul, pentru a desluși conturul figurii. Mi-a părut ca o spirală, cu cât recitesc, cu atât mai mult urc pașii spre un centru necunoscut, încă. Mi-a plăcut: "ceața desenând cu vârful piciorului drumul".
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Fotografia este o artă. Pentru a deveni o operă de artă ea trebuie caprurată de un ochi talentat, tehnic chiar. Odată cu apariţia fotografiei digitale, oricine poate fi fotograf, toată lumea iubeşte fotografia şi îşi consideră pozele "bune", sau "frumoase". O poză clară, nu înseamnă o poză bună din punct de vedere artistic, contează lumina, umbrele, unghiul, culorile, expresia feţei... pentru a înţelege mai bine fotografia, ar trebui să ai aşa umpic habar despre pictură, despre vizual, despre artă...
Nu consider deci fotografia aceasta un "un kitsch desavirsit" ci o neînţelegere a arte fotografice, căci asta e o poză personală, ce pentru Queen Margot înseamnă foarte mult, însă această fotografie nu îşi are locul aici, ci în albumul de familie.
Sincer să fiu e mai bine să lăsăm poza asta în sertaru cu albumu de familie, că variantele propuse de D-nul Virgil nu ajută la creearea unei bucăţi de artă fotografică, sunt deja mult prea lucrate, culorile şi-au pierdut substanţialitatea şi mai tot.
Pentru a aduce o notă de profesionalism propun domnului Virgil, să "angajeze" şi editori specializaţi în vizual, care să aibe un ochi critic, şi pentru audio vizual, ci nu numai pentru scrieri. Un editor ar trebui să are rolu de a educa, sau cel puţin aşa consider, aşa s+ar forma o comunitate de invidiat.
pentru textul : my Mary deyester, îți mulțumesc pentru generozitatea de care ai dat dovadă citind textul meu și lăsând și o părere care, venită din partea ta, contează foarte mult pentru mine. aștept și alte păreri și eventual și sugestii. mă bucur că ți-a plăcut și ideea. scuze pentru întârzierea răspunsului.
pentru textul : semne deLa timp, destrămări, la timp, restructurări, vorba ceea. Ca atunci când votezi cu cineva. Și după, oranjul. Sau cozile la îngeri. Mulțumesc pentru cuvintele tale aici.
pentru textul : pseudo/credo deBună, Smărăndiţa!
În primul rând, am să te rog mult de tot să citeşti, când ai tu timp şi chef, acest text: http://www.hermeneia.com/content/raspunsuri_la_intrebari_frecvente_pentr...
Apoi, vreau să te felicit pentru că scrii poezii. În era luminii şi-a vitezei, din ce în ce mai puţin copii aleg această artă. Este un tărâm frumos, care te va ajuta să te afli aşa cum eşti tu, care îţi va da posibilitatea să fii aşa cum simţi. Dar este, totodată, şi un drum anevoios, care, uneori, ţi se va părea atât de abrupt, încât vei crede că nu-l poţi urca. Dar, în cele din urmă, cu multă muncă şi încredere, vei reuşi.
Câteva sfaturi:
când editezi un text,
* foloseşte diacritice (virgulită sun "t", "s" (ţ, ş), căciuliţe pentru "a" (ă/â)
* lasă spaţiu după fiecare semn de punctuaţie
* nu scrie nici cuvinte, nici propoziţii folosind doar litere mari.
când scrii o poezie,
*evită repetiţiile nefolositoare ("un strigat,un urlet,") - lasă doar o variantă
*evită explicaţiile în plus (nopţi albe, nedormite) - se înţelege că sunt nedormite, deoarece, ai spus mai înainte, sunt albe)
Pentru a putea scrie bine, trebuie neapărat să citeşti mult, mult, din toţi autorii importanţi, clasici şi actuali. Ai timp berechet pentru asta. Trebuie să scrii mult, mult, mult, să tai foarte mult, şi să postezi numai şi numai ce crezi tu că este mai bun. Şi nu trebuie să te supere critica negativă. Ea ajută infinit mai mult decât orice laudă! Aaa, nu ar fi rău să scrii, măcar din exerciţiu, poezie cu rimă. Ai să înţelegi mai târziu de ce. Şi da, scrie despre nebunia vârstei tale, nu încerca să fii om mare; pentru asta, vei avea timp mai târziu. Şi nu e aşa amuzant cum se spune.
Deocamdată, am să trimit textul tău la "şantier literar". Te rog frumos să-l corectezi (pune diacritice şi scrie cu literă mică tot ce e scris acum cu majusculă), apoi apasă butonul "atenţie editor", pentru că poezia ta să apară pe prima pagină.
Cam atât, deocamdată. Mult, mult succes îţi doresc, Smărăndiţo!
pentru textul : Nopti albe deIalin, Într-adevăr, textul suferă în multe privințe.Am realizat asta doar după ce ți-ai aruncat ochiul critic asupra ei.Mulțumesc! A fost scrisă într-o perioadă în care sufeream de manierism, dar pentru mine are o anume muzicalitate, iar versurile greu de înțeles ascund trăiri care, pentru un străin, nu pot însemna mare lucru. Din câte țin minte, atunci nu doream să-mi închid inspirația unui drum în noapte prin ritm și depășisem perioada în care nu puteam concepe o strofă fără rimă și ritm. Se vede că tinzi spre o perfecțiune a construcției poetice , așa cum muribundul dorește coșciugul perfect. Până la noi critici, S-auzim numai de bine!
pentru textul : Prag deMi-au placut anumite fragmente, cum ar fi "femeia are în umbra ei o posibilă rivală", "evantai de iubiri" insa altele prea se vor cu poanta ("artistul mort e de două ori mai valoros", "mi-e frică de... virginia woolf"). Poate ca textul isi gaseste scaparea in acest amestec de lumi, traditii, repere culturale diferite. Am zambit citind versul "cea mai fidelă amantă a unui bărbat".Suna ca o reactie post-orgasmica la un stimul de care nu suntem inca destul de constienti. Oricum ar fi imi place amanta aceasta a ta, pare capabila sa ilumineze un barbat ;)
pentru textul : pe umbra mea o cheamă Joline demă simt onorat, Adrianule Lisandrule, de atenţia acordată acestui text.
pentru textul : Zahărul şi zaharina, pielea şi plasticul deMulţumiri, i.p.v.
Sa fie intr-un ceas bun... in conditiile in care multi dintre noi ne indepartam de poezie trebuie remarcata incapatanarea Alinei de a ne aduce aminte de vers. Interesanta si locatia...
pentru textul : Cenaclul Virtualia Iași - la ediția a XI-a deDa, un text ce ma unge la inima. Un sentiment puternic transmis cu calm si multa claritate in exprimare. Sunt cateva versuri care m-au impresionat, in special:
pe-atunci nu ne născusem încă
nu ne izbise încă în față
cu palma ei rece
nedreptatea de a nu ști
regulile jocului
Mai pe la sfarsit, parca merge mai bine... pe ascuns, iar acolo la cangrena rece, as scoate rece pentru evitarea repetiei in text.
Felicitari!
pentru textul : ca și cum ai hrăni un mort cu bucăți de moarte deMai întâi, vreau să clarific un aspect: dpdv valoric, pentru mine, autorul Ştefan Ciobanu este între primii autori de pe întreg internetul. Mai apoi, legat de textul "întrat în cântec", acesta este, într-adevăr, sub mediocru. Argumentele sunt de prisos. Şi oricine care mă cunoaşte cât de cât ştie că pot să subliniez clar, cu toşu, neajunsurile scrierii. Îmi mai rămâne să-l rog pe Ştefan, (da, să-l rog!) să nu zică atât de repede pas... Şi să-i spun că, din cauza upgrade-ului Hermeneia, toţi am pierdut peniţe.
pentru textul : Intrat în cântec denu pretinde că pricepi cînd nu poți, nicodeme. că dacă taci mai există o șansă ca lumea să nu vadă chiar cine ești. dar așa...
pentru textul : sequoia I de,,păstoresc liniştea
pentru textul : prea linişte pentru septembrie defără să găsesc păşunea" O frumoasă percepţie a toamnei cu toate liniştile şi neliniştile ei. Îmi plac mult imaginile create de tine, Mihaela ( ,,muţenia bobului de grâu" spre ex. ) Am o nedumerire la finalul penultimului vers. Aşa l-ai dorit sau e o greşeală de redactare? ,,spre dimineaţă simt un rest urlet"...ar trebui, oare, ca ultimul cuvânt să fie trecut în versul următor? :)
Un text bun, mult mai bun decat cele postate in ultima vreme. Cred ca partea cea mai reusita se afla in finalul textului cu o idee aparte si nuanta aceea care da senzatia de ciclic. Daca in primele versuri ideea perceptiei este prezentata explicit si denotativ, in final constructia cantitativa "aproape plin" capata alte conotatii. Strofa(?) a doua sustine ideea perceptiei diferite, dar cred ca este inferioara textului in sine. Ialin
pentru textul : o lună aproape plină dene-am apucat să vorbim, dar având în vedere că nu-mi pot permite, în contextul creat, nicio observaţie critică, aş reţine un vers care-mi place: "polițistul dirijează eterna lui simfonie".
pentru textul : O dimineață pe fugă dePe de altă parte, dezavuez procedeul lui Virgil, de a rescrie textul.
Asta îmi aminteşte de Heliade Rădulescu, care a făcut o aspră critică a fabulei "Vulpea, calul şi lupul" de Gr. Alexandrescu, incriminând, între altele, unele versuri ce erau, de fapt, traduse din La Fontaine. După care a rescris textul, ca să-i dea o lecţie de cum se scrie. Din păcate pentru el, textul lui Heliade a ieşit mult mai slab.
A bon entendeur, salut!
o vedeam în primele 3-5. și o venit și la țanc, nu știu dacă o fost, dar mi-o părut foarte la adresa competiției. mă așteptam să atragă atenția
pentru textul : legenda omului-sandwich deVirgil, Vladimir, Alma (Alma, acum am văzut/citit și comentariul tău) - e bine să se precizeze - cred eu - aceste limite clar, în situațiile unde apar. Regulamentul Hermeneia precizează clar cum este necesar/ar trebui să fie comentate textele. Fiecare autor trebuie să țină seamă de aceste precizări și de regulile sale interioare. Mulțumesc tuturor pentru precizările detaliate. Aș dori ca pe Hermeneia să apară cât mai puține, spre deloc, situații de acest gen.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui deEcaterina, nu-s bolnav, multumesc lui D-zeu ! Pur si simplu mi-a placut poemul asta si ti-am spus (ti-am spus si ce nu imi place si in continuare mi se pare fortata sintagma din final). De prietenie nu se poate pune problema, eu nu cred in prietenii de la distanta. Se pot numi cum vrei tu, dar nu prietenii. Un prieten ar trebui sa fie langa tine cand ai nevoie, iar de exemplu eu si daca as vrea si n-as putea sa vin la Chisinau in urmatorul interval de timp. N-am mai ajuns eu nici la Iasi pe la niste prieteni non-virtuali, rusine sa-mi fie! Andu
pentru textul : umbrele cu oameni deAm cautat citatul si l-am gasit in Cartea a patra a Regilor 4:20 sub forma "și l-a luat și l-a dus la mama lui. și a stat pe brațele ei pânã la amiazã și a murit"... nu ca ar conta prea mult dar fragmentul citat se vrea o asezare a tîlcului in cadru general . Discursul poetic, fragmentat cu intentie si inzorzonat cu referinte care mai de care mai putin adecvate contextual, are ca punct de plecare al reflectiei doar aparent textul sacru, in fapt fiind vorba de incercarea de a depasi propria nevoie de sens... cred ca autorul incearca o mutatie de constiinta, in sensul in care nu incearca defel o analiza a textului biblic de plecare ci o modificare a mintii celui care este menit sa-l patrunda... cred ca spre final autorul chiar ofera gratuit hinturi cu acel "nebunia mea nu are margini, ea nu este din lumea aceasta"... pe mine ma duce cu gandul la acel... "cei ce ma vor pierde ma vor afla". Am sa revin.
pentru textul : www.predicadesubmunte.com deexceptand acel "amiabil" (din considerente estetice) si "estuarele Dunarii" (din considerente geografice), textul m-a prins si mi-a placut.
pentru textul : amintire de dincolo depaul, comentariul acela are tot sensul necesar daca il citesti cu atentie. din cauza faptului ca aveam sa spun ca textul m-a facut sa zimbesc si pentru ca in text exista expresia aceea, am făcut prima precizare pentru a evita orice confuzie, mai mult sau mai putin intentionata, cu privire la comentariul meu. dar daca tot veni vorba de confuzii, ma tem ca o confuzie faci tu. si anume, a spune ca un text te face sa zîmbești nu este echivalent cu a spune ca este o glumă.
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi devîrcolirea?
pentru textul : ceea ce nu știm încă unul despre celălalt deer: scuze, "o enumerare", mi-a iesit o combinatie intre "enumerarea" si "o enumerare" :-)
pentru textul : după ploaie deAdrian, ma bucura trecerea ta. aproape am tresarit cand am citit de ingamfarea lirica, mai apoi m-am gandit ca trebuie sa fie de bine, in contextul in care ai spus-o.:)
pentru textul : cinema victoria dede dragul ilenei am sa scot slash-urile, desi mie imi plac. fragmenteaza mai bine, subliniaza ideea. dar bine, ma pliez.
referitor la primele versuri nu vad cum as putea rezolva problema. stiu ca e un retorism acolo, dar e pus cu cap ( cel putin al meu:P)
multumesc frumos. da, ai dreptate, parca suna mai bine fara versurile mentionate de tine. cu respect, adelina
pentru textul : confesión demisto final. si titlul, ofcorse
pentru textul : râsul ca o alergare deasta am inteles, dar de ce neaparat podul Grant? și apoi „Iubito, Iubito” și „Ca niște, Ca niște” nu cred că fac neaparat bine textului. părerea mea
pentru textul : Podul Grant deDragă Younger Sister, apreciem interesul tău în menținerea acestui spațiu la nivelul pe care ni l-am propus. Deși nu cred în principiu că este nimic rău în a avea de la toți membrii hermeneia un astfel de feed back, aș aprecia dacă am merge puțin mai departe și am realiza că nu orice spațiu este propice unor astfel de abordări. Pe viitor, ți-aș propune să încerci să abordezi în primul rând autorul în situația în care consideri că textul său are valențe pe care tu nu le consideri artistice. Dar haide să nu confundăm aceasta cu încălcarea regulamentului. Membrii consiliului nu au apreciat că acest text ar conține nici pornografie, nici elemente profanatoare. În orice societate există căi de reglare, dar anarhia nu este una dintre ele. Dacă tu, din dorința de a îmbunătăți ceva sau a semnala o neregulă, ești prima care încalci regulamentul, nu vei obține nimic altceva decât o nouă abatere a atenției de la interesul pentru care suntem cu toții aici. Ai căi la îndemână: purtarea unei discuții în limitele polemicii literare cu autorul, sesizarea consiliului pe adresa sa oficială, scrierea unui articol pe o temă care să atingă și subiectul respectiv etc. Dar NU apelarea de maniera pe care ai ales-o tu. Te asigur încă o dată că nu va avea nimeni nimic de câștigat dacă tu vei porni de la principiul că trebuie să faci circ pentru a-ți face auzită părerea. Încearcă, te rog, să fii prima care menține nivelul dorit de respect și interes pentru literatură, și te asigur că vom avea cu toții ceva de învățat unii de la alții. În situația dată însă, te voi ruga să nu mai postezi sub acest text sau sub altele comentarii care nu legătură cu textul (pentru că nu, tu nu te-ai referit la text, ci ai cerut "As dori sa stiu cum se impaca prevederile acestui din regulament cu textul si calitatea autorului."). Alege o altă cale din cele sugerate, fără însă a abuza în abordare (și știm amândouă despre ce vorbesc), și ai putea să fii mai edificată sau să ridici probleme cu mult mai mult succes decât intervenția ta aici, care nu a făcut altceva decât să îți atragă o avertizare. Dacă te deranjează aspecte ca acela ultim invocat de către tine, în ultimul tău comentariu, scrie un articol documentat și postează-l. Încearcă să faci legătura, dacă ea există, cu tendințe ale literaturii moderne, și ai să ai parte, probabil, de o polemică adevărată care poate să și însemne ceva mai mult decât un simplu schimb de replici usturătoare, acuzații gratuite ș.a.m.d. în subsolul unui text.
pentru textul : keep my secret well deMă așteptam să văd poza, în final, a povestitorului. Așa că am zâmbit și am reluat textul, pentru a desluși conturul figurii. Mi-a părut ca o spirală, cu cât recitesc, cu atât mai mult urc pașii spre un centru necunoscut, încă. Mi-a plăcut: "ceața desenând cu vârful piciorului drumul".
pentru textul : Paspartu din sticlă depoezia ta nu suferă de lipsa inspiratiei, ci de dorinta de a spune cat mai multe in cat mai putine cuvinte.
pentru textul : portretul meu din privirea ta (2) demultumesc Andu, observatiile tale sint corecte
pentru textul : beef wellington dePagini