Frumoasă repetiție poetică, parcă până și silabele sunt la locurile lor și în număr egal... dar nu asta e cel mai important, ceea ce îmi place la acest poem este îmbinarea de elemente hai să le spun clasice, imagistice, cu cele moderne, printre care acea contradicție și acea stupoare nedisimulată în fața peisajului cotidian. Fiecare incipit al fiecărei strofe merge pe această idee, și mă simt acasă în această lectură. Cred că este un poem foarte reușit, nebanal (și eu sunt una bucată citioare de poezie care am ajuns să mă plictisesc foarte repede) și... una peste alta chiar frumos, cât de desuet mai poate suna o asemenea afirmație.
Mă bucur că am citit aici așa un poem.
Margas
dacă mă uit mai atent ai și "oameni cum se îngrămădesc", apoi comparația "ca un vânzător ambulant de aspiratoare" îmi pare forțată, plus că "ambulant" nu sună prea bine și aș mai avea de spus, dar nu cred că este cazul. păstrează ultima parte, e deosebit de faină. cu licențele e ok, când sună logic. mie îmi pare acel "nerăspunse" oarecum fără sens. se vrea un sinonim la neglijate, refuzate. iar adevărurile nu scuză esteticul. în rest tu știi că mă opresc doar la poemele care îmi transmit ceva din mine.
DOREL - apreciez efortul s-ului..:)
SANCHO P. - eu nu scriu "la moda" dintr-un simplu motiv - nu-mi place moda poeziei de astazi iar pentru mine scrisul e o refulare fara a avea pretentii de scriitoere, poeta, inca etc. M-am jucat intr-o zi cu litera S si asta a iesit...sigur ca voi posta si altfel de texte la care astept pareri. Pana una-alta, multumesc :), MIrela
ARDAGAST - sigur ca limitarea la o singura litera "incorseteaza" destul de mult mesajul dar este si o provocare. Reusita sau nu, depinde mult si de parerea celui ce citeste.
Explicaţia nu o cunosc, dar ar putea fi: alegerea titlului, conţinutul poemului, chiar şi erorile comentate. În orice caz, acest miraj mă umple de bucurie,fără vreun premiu...doar umbra unui gând contabil, o poate înnegura. Toţi de pe aici, avem asul nostru în mâneca poeziei. Scoate-l şi tu !
textul mi se pare foarte bun, scrii foarte bine, si imi place tonul si modul in care abordezi lucrurile. nonsalanta ta irita pana la disperare, ceea ce atrage foarte mult. un text in care fiecare cuvant e la locul lui. felicitari!! queen
Pe mine mă atrage subtilitatea mesajului, Adriana...Permite-mi să continui: ,,si vine El si spune: ,,Bun venit, Acasă!" Cer iertare dacă am derait în interpretare.
Uneori ni se pare că nu mai avem timp si concentrăm totul în ,,sticluţe mici" precum esenţele tari.
Mariana, cu drag.
E un text matur, cu un echilibru emoţional bun, generat de instrumente lirice oneste, limpezi şi suficiente, cu un exponent liric crescând odată cu textul şi explodând tăcut în final. Ţigara revine până devine un soi de laitmotiv (aducându-mi aminte de: cine m-a învăţat să fumez, când am dat foc prima dată la ceva, când am fumat prima dată de faţă cu X, cât şi unde am fumat după evenimentul zet), laitmotiv care poate fixa miza şi discursul altfel decât o face aparenta confesiune.
În altă ordine, poate doar "picioarele tale miroseau a feblețe" să fie niţel disonant.
Mă așteptam să citesc altceva aici, în contextul "candelabrelor lui francisc". Ar putea fi poezie și acest gen de expunere în care, în afară de ironia subtilă, am căutat și adâncul. Mai caut. Dar e bine scris.
multa dreptate ai Adriana. nici macar nu mi-am imaginat ca ar merita o penita dar am simtit nevoia sa il scriu. si e foarte posibil sa fie un crochiu pe care il voi folosi mai tirziu la altceva Corina, e interesanta sugestia ta. nu mi-a trecut prin mine, cum nu imi trec multe. e interesanta si ideea cum ca eul tau (poetic sau artistic) ar putea intra in universul eului meu poetic. iata un subiect de scifi (sau mai degraba de arta fantastica) ce poate duce la alte proiecte. da, e paradoxal, (nu?) sa incep cu "probabil" si sa inchei cu "siguranta". poate exista mai multe unghiuri din care ar putea fi dezvoltata ideea. ai dreptate.
in primul vers nu stiu daca are rost cratima, sau daca vrei cratima poti s-o pui la s-asculti.
ai un "care" in plus la versul 1, strofa 3.
prea multe "şi"-uri, "așa cum femeia își sfârtecă fusta și leagă și-atârnă de pom", dar nu numai aici. mai trebuiesc eliminate din ele.
"și-ar trece continuu trenuri și cuiburi". aici poti elimina "şi cuiburi", iar la "jeanşi", care n-au loc in dictionarul romanesc, poti sa le spui blugi. păreri, desigur.
Adrian, după părerea mea, textul e promiţător. Le-am citit şi pe celelalte. Însă, în proză, a se evita folosirea excesivă a punctelor de suspensie, precum şi exprimările eliptice, de genul "Nu p...", sunt doar unele din secretele scrierii unei proze de calitate, pe care, dacă doreşti, le poţi şi tu îmbrăţişa. În rest, îţi doresc inspiraţie şi condei răbdător, ştii şi tu că noi aceia care mai scriem uneori (şi) proză, trebuie să muncim ani şi ani până la "rod". Mult succes, aşadar! Şi sper să ne terminăm romanele noastre cu bine! :)
de mai sus reprezintă evoluția, sau mai bine spus, involuția celui, al cărui creier, singur, cu de la sine putere, migrează, când vrea mușchiul lui, dinspre creștet spre borta curului. Eugen
Scuze, dar niciunul dintre voi nu are nimic de-a face cu talibanii de pe agonia, deci nu prea aveti de unde sa aveti habar ce le umbla prin capetele lor patrate. Oricum, acest articol al lui Paul este un efort demn de o cauza mai buna, insa nu asa se lupta fratilor, slobozind zgomote disarmonice dintr-o scorbura intr-un copac antic si, desigur, acceptat.
...Andule... ceva îmi place, dar încă nu te-ai regăsit. simt asta și cred că și cititorii tăi cu niște aripi de cerneală or să-mi cadă trei picături înapoi în călimară monede ușoare, fluturi pe care triburile poeților uite, pasajul e pă dulcea mea fiere:)! noroace! cu gânduri bune, paul .
nu cred ca este corecta expesia/ se merita sa traiesti/. ci / merita sa traiesti./ nu fac pe profa', dar ma mira sa o gasesc aici, de fapt, stiu ca ma enerveaza cand cineva intreaba" nu-i asa, ca se merita?" :). eu nu prea am inteles poemul tau, as spune doar ca mi-a placut ideea ca viata ar avea un manual de functionare.si ghemul care devine o inima in pieptul fluturelui metalic.
ok, deci, eu nu am spus ca ma dezamageste ceva. nu am pronuntat cuvintul. ce am spus (scris) este ca mi-as fi dorit (s-au m-as fi asteptat ca textul sa fie mai lung). de obicei (la mine) asta inseamna ca mi-a placut sau ca nu m-a plictisit. daca vrei sa o numesti dezamagire probabil ca s-ar incadra intr-un anumit gen de dezamagire pozitiva (daca se poate vorbi de asa ceva). in ce priveste melodrama, nu stiu, desi are farmecul ei, nu ma face in general sa ii acord prea mare interes. in ce ma priveste, indiferent daca am putea considera finalul atins de o nota melodramatica, personificarea asta a timpului (sau a trecerii lui) mi se pare putin cam ... cum sa ii spun... topircianista... dar asta nu inseamna ca este neplacuta. mai ales acum... primavara. si cred ca e primavara in iasi.
si mi-a placut mult. pacat ca nu am putut ramane pana la sfarsit. si dupa sfarsit. ideea e ca mi a placut sa pipai oameni pe care ii stiam doar prin click uri. si sa vad ca exista si sunt toti frumosi. apropo de asta. stiu ca in ac poza arat asa, ca un mafiot, dar daca ne uitam atent ..foarte atent...cu cine seman?? aud?! deci... multumesc si alinei, bineinteles!
multumesc de trecere si critica vulcanica m-ati convins ,,poetic'' sa scriu sîn nu sân gliastrele sunt pietre care la atingere devin lichide, o materie ce isi schimba starea din solid in lichid dar fara fierbere, nu e gheață ci viață.
Atunci cum se face ca citim texte din ce in ce mai aride? Bate un vant desertic prin mai toate prozele scurte ale contemporanilor. Citesc volume de o sterilitate infioratoare. A disparut de tot nobila substanta a creatiei adevarate - de aceea sunt fericit cand dau peste cate un text precum cel de fata. Succes in continuare! Dancus
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Frumoasă repetiție poetică, parcă până și silabele sunt la locurile lor și în număr egal... dar nu asta e cel mai important, ceea ce îmi place la acest poem este îmbinarea de elemente hai să le spun clasice, imagistice, cu cele moderne, printre care acea contradicție și acea stupoare nedisimulată în fața peisajului cotidian. Fiecare incipit al fiecărei strofe merge pe această idee, și mă simt acasă în această lectură. Cred că este un poem foarte reușit, nebanal (și eu sunt una bucată citioare de poezie care am ajuns să mă plictisesc foarte repede) și... una peste alta chiar frumos, cât de desuet mai poate suna o asemenea afirmație.
pentru textul : Şase dimineaţa deMă bucur că am citit aici așa un poem.
Margas
Referitor la celelalte remarci, am sa ma gandesc la ele, sa vad cum voi putea modifica pe ici pe colo. Multumesc pentru comentariul tau, Alma. :)
pentru textul : deja vu ecliptic dedacă mă uit mai atent ai și "oameni cum se îngrămădesc", apoi comparația "ca un vânzător ambulant de aspiratoare" îmi pare forțată, plus că "ambulant" nu sună prea bine și aș mai avea de spus, dar nu cred că este cazul. păstrează ultima parte, e deosebit de faină. cu licențele e ok, când sună logic. mie îmi pare acel "nerăspunse" oarecum fără sens. se vrea un sinonim la neglijate, refuzate. iar adevărurile nu scuză esteticul. în rest tu știi că mă opresc doar la poemele care îmi transmit ceva din mine.
pentru textul : zăpadă și soare deDOREL - apreciez efortul s-ului..:)
SANCHO P. - eu nu scriu "la moda" dintr-un simplu motiv - nu-mi place moda poeziei de astazi iar pentru mine scrisul e o refulare fara a avea pretentii de scriitoere, poeta, inca etc. M-am jucat intr-o zi cu litera S si asta a iesit...sigur ca voi posta si altfel de texte la care astept pareri. Pana una-alta, multumesc :), MIrela
ARDAGAST - sigur ca limitarea la o singura litera "incorseteaza" destul de mult mesajul dar este si o provocare. Reusita sau nu, depinde mult si de parerea celui ce citeste.
:)
pentru textul : Stejarul Sisif deExplicaţia nu o cunosc, dar ar putea fi: alegerea titlului, conţinutul poemului, chiar şi erorile comentate. În orice caz, acest miraj mă umple de bucurie,fără vreun premiu...doar umbra unui gând contabil, o poate înnegura. Toţi de pe aici, avem asul nostru în mâneca poeziei. Scoate-l şi tu !
pentru textul : sfârcurile întăresc ziua detextul mi se pare foarte bun, scrii foarte bine, si imi place tonul si modul in care abordezi lucrurile. nonsalanta ta irita pana la disperare, ceea ce atrage foarte mult. un text in care fiecare cuvant e la locul lui. felicitari!! queen
pentru textul : lazăre, vino afară dePe mine mă atrage subtilitatea mesajului, Adriana...Permite-mi să continui: ,,si vine El si spune: ,,Bun venit, Acasă!" Cer iertare dacă am derait în interpretare.
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi deUneori ni se pare că nu mai avem timp si concentrăm totul în ,,sticluţe mici" precum esenţele tari.
Mariana, cu drag.
E un text matur, cu un echilibru emoţional bun, generat de instrumente lirice oneste, limpezi şi suficiente, cu un exponent liric crescând odată cu textul şi explodând tăcut în final. Ţigara revine până devine un soi de laitmotiv (aducându-mi aminte de: cine m-a învăţat să fumez, când am dat foc prima dată la ceva, când am fumat prima dată de faţă cu X, cât şi unde am fumat după evenimentul zet), laitmotiv care poate fixa miza şi discursul altfel decât o face aparenta confesiune.
pentru textul : la film cu Mihnea deÎn altă ordine, poate doar "picioarele tale miroseau a feblețe" să fie niţel disonant.
alma, atît comentariile cît și listele de texte în diferitele secțiuni vor fi paginate atunci cînd va fi cazul
pentru textul : ultimele modificări pe site dedaca spui tu, Dorin...:)
multumesc.
Sarbatori Luminate!
pentru textul : pe marginea patului nu cresc poezii deMă așteptam să citesc altceva aici, în contextul "candelabrelor lui francisc". Ar putea fi poezie și acest gen de expunere în care, în afară de ironia subtilă, am căutat și adâncul. Mai caut. Dar e bine scris.
pentru textul : candelabrele deSilvia iti multumesc pentru rabdare si incredere, mai ales ca fiecare zi este un nou inceput...de drum...
pentru textul : primul pas demulta dreptate ai Adriana. nici macar nu mi-am imaginat ca ar merita o penita dar am simtit nevoia sa il scriu. si e foarte posibil sa fie un crochiu pe care il voi folosi mai tirziu la altceva Corina, e interesanta sugestia ta. nu mi-a trecut prin mine, cum nu imi trec multe. e interesanta si ideea cum ca eul tau (poetic sau artistic) ar putea intra in universul eului meu poetic. iata un subiect de scifi (sau mai degraba de arta fantastica) ce poate duce la alte proiecte. da, e paradoxal, (nu?) sa incep cu "probabil" si sa inchei cu "siguranta". poate exista mai multe unghiuri din care ar putea fi dezvoltata ideea. ai dreptate.
pentru textul : da probabil dein primul vers nu stiu daca are rost cratima, sau daca vrei cratima poti s-o pui la s-asculti.
pentru textul : de dincolo deai un "care" in plus la versul 1, strofa 3.
prea multe "şi"-uri, "așa cum femeia își sfârtecă fusta și leagă și-atârnă de pom", dar nu numai aici. mai trebuiesc eliminate din ele.
"și-ar trece continuu trenuri și cuiburi". aici poti elimina "şi cuiburi", iar la "jeanşi", care n-au loc in dictionarul romanesc, poti sa le spui blugi. păreri, desigur.
Adrian, după părerea mea, textul e promiţător. Le-am citit şi pe celelalte. Însă, în proză, a se evita folosirea excesivă a punctelor de suspensie, precum şi exprimările eliptice, de genul "Nu p...", sunt doar unele din secretele scrierii unei proze de calitate, pe care, dacă doreşti, le poţi şi tu îmbrăţişa. În rest, îţi doresc inspiraţie şi condei răbdător, ştii şi tu că noi aceia care mai scriem uneori (şi) proză, trebuie să muncim ani şi ani până la "rod". Mult succes, aşadar! Şi sper să ne terminăm romanele noastre cu bine! :)
pentru textul : Leagănul roşu (fragmente roman - 3 -) dede mai sus reprezintă evoluția, sau mai bine spus, involuția celui, al cărui creier, singur, cu de la sine putere, migrează, când vrea mușchiul lui, dinspre creștet spre borta curului. Eugen
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană deScuze, dar niciunul dintre voi nu are nimic de-a face cu talibanii de pe agonia, deci nu prea aveti de unde sa aveti habar ce le umbla prin capetele lor patrate. Oricum, acest articol al lui Paul este un efort demn de o cauza mai buna, insa nu asa se lupta fratilor, slobozind zgomote disarmonice dintr-o scorbura intr-un copac antic si, desigur, acceptat.
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deDorine, l-am scos din cutie. pe raspunderea ta, eu ma ascund in nisip, sa stii! :))
pentru textul : pridvorbe de...Andule... ceva îmi place, dar încă nu te-ai regăsit. simt asta și cred că și cititorii tăi cu niște aripi de cerneală or să-mi cadă trei picături înapoi în călimară monede ușoare, fluturi pe care triburile poeților uite, pasajul e pă dulcea mea fiere:)! noroace! cu gânduri bune, paul .
pentru textul : diacritice sentimentale denu cred ca este corecta expesia/ se merita sa traiesti/. ci / merita sa traiesti./ nu fac pe profa', dar ma mira sa o gasesc aici, de fapt, stiu ca ma enerveaza cand cineva intreaba" nu-i asa, ca se merita?" :). eu nu prea am inteles poemul tau, as spune doar ca mi-a placut ideea ca viata ar avea un manual de functionare.si ghemul care devine o inima in pieptul fluturelui metalic.
pentru textul : metalmorphosis deun alt text de pe vremea cînd mai comiteam chestii din astea: http://hermeneia.com/content/consuelo_si_medea
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur deok, deci, eu nu am spus ca ma dezamageste ceva. nu am pronuntat cuvintul. ce am spus (scris) este ca mi-as fi dorit (s-au m-as fi asteptat ca textul sa fie mai lung). de obicei (la mine) asta inseamna ca mi-a placut sau ca nu m-a plictisit. daca vrei sa o numesti dezamagire probabil ca s-ar incadra intr-un anumit gen de dezamagire pozitiva (daca se poate vorbi de asa ceva). in ce priveste melodrama, nu stiu, desi are farmecul ei, nu ma face in general sa ii acord prea mare interes. in ce ma priveste, indiferent daca am putea considera finalul atins de o nota melodramatica, personificarea asta a timpului (sau a trecerii lui) mi se pare putin cam ... cum sa ii spun... topircianista... dar asta nu inseamna ca este neplacuta. mai ales acum... primavara. si cred ca e primavara in iasi.
pentru textul : de n luate câte două dete rog pune un titlu ca sa nu fiu nevoit sa trimit textul in santier
pentru textul : Oarecum definitiv deun poem cu profunzimi,cu aluzii culturale subtile,dens,interesant ,cu personalitate
pentru textul : mai rar demerita penite ,dar eu nu stiu cum se acorda pe acest site ...
si mi-a placut mult. pacat ca nu am putut ramane pana la sfarsit. si dupa sfarsit. ideea e ca mi a placut sa pipai oameni pe care ii stiam doar prin click uri. si sa vad ca exista si sunt toti frumosi. apropo de asta. stiu ca in ac poza arat asa, ca un mafiot, dar daca ne uitam atent ..foarte atent...cu cine seman?? aud?! deci... multumesc si alinei, bineinteles!
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. demultumesc de trecere si critica vulcanica m-ati convins ,,poetic'' sa scriu sîn nu sân gliastrele sunt pietre care la atingere devin lichide, o materie ce isi schimba starea din solid in lichid dar fara fierbere, nu e gheață ci viață.
pentru textul : the last song of Shéhérazade deai observat bine, Lucian...
pentru textul : banala nostalgie a anului 1907 deboli sau bolii? am senzația că acolo e corectă prima formă
pentru textul : boabe de timp deAtunci cum se face ca citim texte din ce in ce mai aride? Bate un vant desertic prin mai toate prozele scurte ale contemporanilor. Citesc volume de o sterilitate infioratoare. A disparut de tot nobila substanta a creatiei adevarate - de aceea sunt fericit cand dau peste cate un text precum cel de fata. Succes in continuare! Dancus
pentru textul : Regele pescar deIoana, am luat aminte. E posibil să ai dreptate.
pentru textul : Iad ALL INclusive deMulţumesc pentru sugestii.
Pagini